Oameni de zpad

Ninge sfnt i pgn Numai ochii ne rmn Desprirea s-o mai vad C, n rest, noi ne-am stins i-am ajuns de-atta nins Nite oameni de zpad. Ninge fr mil, ninge i ne doare, ninge cu frme albe de pian, ninge cu tristee i cu felinare ninge ca la moartea nc unui an. Ci au fost de gard voie cer s doarm ci au fost cu somnul rtcesc pe strzi, ne aflm n lume ca n evi de arm cnd sugrum lupii fragedele przi. Ninge fr mil, cu vinovie, ca o inculpare, ca un martor mut, ninge cu o nunt, ninge i sfie, se frmieaz ultimul salut vai de noi, femeie, ninge-a desprire, vom pleca departe, unde-avem de mers, ninge s despart ghea i iubire, oarbe felinare cad din univers. Ninge ca pe piatr peste carnea noastr, ninge ca pe munte, ninge ca pe mort, ninge incurabil, molim albastr, ninge pe vaporul scufundat n port. Ninge peste buze, ninge peste pleoape, ninge peste ngeri, ninge peste vi, ninge peste clopot, ninge peste ape, ninge incredibil peste ochii ti. Ninge n netire, otova, aiurea, ninge ca-n porecle, ninge ca-n blestem ninge ca un trsnet, ninge ca pdurea, ninge s se sting vocea cnd te chem. Ninge ca-n Esenin i-n poema rus, ninge fantomatic i bacovian,

ninge c snt rece, ninge c eti dus, ninge ca la moartea ultimului an.
poezie de Adrian Punescu