A 2 G 4 7 Lectii de autovindecare ICoordonstorlserict OANA BARNA Coperta si concept grafic a serie DINU DUMPRAVICIAN Coperta volumata LUCIAN CIUREA Desererea CIP Blblotsi Nationale « Remfnich SIEGEL, BERNIE S. Tube, meticing miracle le de avovindceae ale pacenilor excepto / Ae Bee S. Siegel ad Lanna Stoiza. - Bowes mani, 2004 ISBN 973-80-0642:1 1 Stoic, Lana (rad) sissz. ana emie S. Siegel, M.D. Love, Medicine & Miracles © 1986 by B. H. Siegel, S. Korman, and A. Schiff, Trustees ofthe Berard S, Siegel, M.D, Children’s Trust, ‘Thoughts a Few Years After the Original Publication of Love, Medicine & Miracles (La ctv eni dup prima edife « citi») © 1990 by Berard S. Siege! All rights reserved, (© Homnitss, 2002, pentru prezenta versiune rom PPublicatt prima oar in 2008 EDITURA HUMANITAS Pinta Prsei Lipere 1, 013701 Bucuregi, Romnia tel 021/222 8546, fix 021/224 36:32 vwrwrhumanins ro Comenzi CARTE PRIN POSTA: te. 021/223 15 01, fax 021/222 90 61, wowelirarilehumanitas7o ISBN 973-50.0682-1 Parinjilor mei, Si si Rose, pentru céi mi-au ardtat cum si iubese si s@ sper Sotiei mele, Bobbie, pentru cd m-a incurajat si a fost mereu alituri de mine ca sd invat de la ea $i $-0 iubese Parintilor ei, Merle si Ado, pentru curajul si umorul lor Copiilor nostri, Jonathan, Jeffrey, Stephen, Carolyn si Keith, pentru toatd dragostea $i frumusefea pe care au adus-o in viafa noastraé Tuturor asistentilor, pacientilor si prietenilor mei exceptional, pentru rabdarea cu care m-au invaijat, m-ou sustinut si m-au ‘acceptat Victoriei Pryor, lui Carol Cohen si lui Gary Selden — care mi-au aritat de cita dragoste, acceptare si iertare are nevoie un chirurg pentru a duce la bun sfirsit scrierea unei citilubire, medicing si miracole se bazeazd pe fapte reale, dar numele, detaliile si trésdturile individuale «a fost modificate pentru a pastra éoerenja cértii si totodata intimitatea celor implicati. La citiva ani dupa prima editie a cartii [...] Mi se pare interesant si citesc recenzii ale cartilor mele gi si fiu provocat de redactorii §i invitatii diverselor emisiuni. int-un. articol dedicat supraviefuitorilor cancerului, doirecenzenti afirmau, tunul, c volumul meu e plin de lectii despre vindecare, viata si iu- bire, iar celalalt c¥, daca sinteti influentabili si vreti sa fiti pedep- siti, nu aveti decit sé citi cartea. Cei doi citiserd aceeasi carte, Ce se intimplase? ‘Oamenii spun c& ii riscoleste cartea mea si ma citeaza. Eu zi «Nu am spus asta», iar ei deschid cartea pentrua-mi dovedi contra- sul, dar descopera ci am dreptate, Care e cauza acestor denaturari? ‘Oamenii ajung de fapt si-si vada propria contribute. Toti ne pro- iectim problemele si ne credm propriile meta‘ore. Aga cum boala poate fi folositi pentru a vindeca o viati, la fel poate fi folosit& gi aceasta carte, Daca va inspira, sinteti inspiratis insa daca va incear- ca vinovatia ori sentimentul ca ati gresit, daca va condamnati, trebati-va, varog, unde anume igi au originea in viata voastra aceste sentimente. in felul acesta veti dobindi capacitatea de a va iubi si dea va vindeca viata. ‘Vad multi oameni care, atunci cind aflé c& nu vor trai vesnic, ajung in sfirgit sd ia contact cu suferingele din copitarie. Cunose per- soane care la fntrebarea «Erai dulce, draigilas cind te-ai néscut?» tis pund «au!». Privifi un nou-nascut ¢i infelegetisuferinga cu care au crescut oamenii acestia. Cum poate un bebelty si nu fie dragalas, nnumai bun de iubit? Nu fi acuz pe paringi, caci sei, la rindul lor, au avut parinfi... ins& vreau s4 punem capat ciclului suferinfei, sé ne~~ La citiva ani dupa prima edisie 2 cacti vindecim copiliria si sd ne eliberdim trupul de aceasti povars. Aga cum un dependent de droguri care is asuma responsabilitatea vietit poate fi recuperat, haideti ¢4 punem stipinire pe euferinfa noastrs, Sine descotorosim de culpabilitate, greseli si acuzatii, sis mergem spre vindecare. Sistemele de credinfe se schimba lent. Sint fericit s& vid c& se {ntreprind tot mai multe cercetéti pentru a demonstra aptitudinile noastre de autovindecare, teritoriu multi vreme neglijet gi ignorat a find nestiintific, MA simt astzi mai blind fafa de profesia medicala, caci imi dau seama c& de vind nu este medicul ca individ (cu anumite exceptii de-a dreptul distructive), ci insti educatia medical, N-am invatat cum si comunicim, cum si ne raportim la sentimente si cum si in- ‘cetim de a mai fi orientati spre egec. Am vorbit cindva unui public de 150 de chirurgi si am observat cit de inchistati erau din cauza vieti si pregatirii lor, Nu aveau dorinta si ajute oamenii, ca pe vre- ‘mea cind erau studenti. Nu fi condamn, Asa cum dorese si vd ori- ce medic petrecind o sfiptzintnd intr-un pat de spital, la fel ag vrea ca fiecare pacient si poatd fi medic vreme de o saptiming, Avem nevoie si ne impirtasim experientele, suferinfa, sentimentele — si sine vindecim unii pe alti Sint mai convins ca oricind de importanta viselor si simbolu- rilor noastre. Vad cum corpul gi intuitia ne vorbesc la nivel sim- bolic. Avem capacitatea de a cunoaste si ceea ce nu este accesibil {ntelectului, Mintea si trupul comunicd. Nu va fie teama sa folositi aceasta cunoastere interioara ia combinajie cu ceea ce vi poate oferi medicina. Cind stiinfa se apleacd asupra consliintei, se petrec Iucruri ex- traordinare. Poate rugciunea s& amplifice vindecerea? Pot gindu- tile s influenteze aparatcle? Pot bacterile si sufere muta inteligente pentru a-si prelungi supraviejuirea intr-un mediu ostil? Raspunsul este da la toate aceste intrebéri, Pentru mine e un lucru incitant ~ si cred ca ne deschide perspectiva unui potential incredibil in vitor. Pentru unii este extrem de deranjant, Imi pare réu pentru ei. Asta nu inseamn’ od renunt la chirurgie, ci cé vreau si adaug ppe lista optiunilor noastre autovindecarea. Nu incurajez oamenii st La eifiva ani dupi prima editie # eartii recurga exclusiv la autovindecare, pentru c& ¢ un lucru foarte difi- cil. Va indemn sa folositi toate mijloacele care v8 stau la dispozi- tie: pe voi insiva, pe reprezentantil profesiei medicale $1 credinta voastra spiritual’, Adoptati calea seninatatii rgiciunii si avefi curajul de a lupta peniru a fi socotiti persoane, precum si infelepciunea de a accepta ‘ceea ce nu puteti schimba, Caci aveti nevoie de infelepeiune ca sa stiti ce lucruri sf lisa in seama lui Dumnezen. Avetithria de a spu- ne «vom vedea» cind vi se intimpla lucruri pe care nu le puteti fine sub control. Iar lucrul cel mai important, pesenne, pe care vi-l pot reaminti este si va gasiticalea si si va titi viafa cea adevarata. Cind stai de vorba cu oameni care nu mor conform pronosticu- lui medical, tofi spun cam acelasi lucru. Tofii accepta faptul c& vor ‘muri intr-o bung zi si sint ferm decisi s& trliasc& pina in acea 2i. O femeie si-a notat si a afigat pe frigider numarul de zile care se pre- supunea c& i-au mai rimas de trait. $i a decis si puna pret pe fie- care. Cinci ani mai tirziu, femeia aceea era sindtoasd. O alta femeie mi-a scris, spunindu-mi ca atunci cind i s-au mai dat doar doud luni de trait a fost atit de ingrozitd incit s-a gindit c& poate aveau dreptate, Asa cai si-a facut testamentul, s-a luat un ci ne, aris mai mult, a ficut migcare, a mincat mai sinatos, a amena- Jat un peisaj salbatic in curtea din spatele casei sia diruit celor dragi lucrurile la care tinea. S-a gindit c8, daca tot uma si moar, macat si faci pind atunoi ce-i place. Dupa citiva ani eperfect sinatoasi gi {mi scrie c& este atit de ocupats incit «se omoara cu ziley — deci ce sé faci? I-am spus: «Trage un pui de somn» Nu te omori cu zile cind faci ce-ti place. Te obosesti numai. Traiti, va rog, ca si cum ar uurma si muriti curing, Eliberafi copitulkauntric cin voi si bucurati-va de fiecare clipa. Nu uitati, acesti oameni nu-si propun sd mu moard. {si propun $4 trdiascd pind cind vor muri. Sint adesea abordat de persoane care au pierdut membri de familie. imi multumesc 24 am adus in viata lor iubirea si vindecarea. Stiu cd pierderea cuiva drag este insofita de suferintd, dar in dragoste existi si nemurire. Nupputeti vindeca boala unei persoane dragi, aceasta e treaba ei, Poteti si aveti insé grija de ea. O prietenia bund de-a mea, al carei10 La chive ani dupa prima edit a cAnti sof este bolnav, mi-a spus: «N-ai totul cind ai sindtate. O stnatate bund e mai usor de obtinut decit o iubire bund. Dar cind mu ai si- natate, daca ai pe cineva cdrvia fi pasa de tine, ai total» ‘AS vrea ca medicii si stie c& si lor le poate psa. $i as mai vrea s& stie cd pot fi vindecati de pacientii lor. Trupurile noastre nu ne ingridese capacitatea de a iubi. ‘Aver cu tofii nevoie s& ne exprimam sentimentele pentru a rl- mine sinatosi. incepeti sé tineti un jumal despre sentimentele vos tre, Aliturafi-va unui grup pentru a resimfi afectiunea si disciplina si pentru a vi impéitigi suferinga intr-un mod adecvat. ‘Nu muriti rd a fi tit, Acordati-va sansa de a arita cine sin- ‘efi cu adevarat si, cind vine vremea si va duceti, faceti-o strélu- cind de glorie. [...] Mesajul meu de incheiere este si alegi viata in clipa aceasta, nu s& incerci sA traiesti vegnic. intr-o zi, cind vei fi ostenit gi suferind si vei dori si-tiparisesti trupul, moartea va fio vindecare ~ nu un sec. Vei fiun exemplu pentru felul in care se infrunta adversitafile si vei lisa in urma 0 mostenire de iubire.* Dr Bemie S. Siege! New Haven, martie 1990 * Locurile marcate in text prin (,..] indie lipsacftorva fragmente referi- toare Ia istoria roceptiril ia SUA 2 acestei cai, mai putin interesanta pentru cititorul roman. (Ned) Introducere Faptul cd mintea domind trupul, desi negitjat de biologie si de medicind, reprezintd cel mai fundamental lucra pe care-I cunoastem despre procesil viet ~ Dr Franz Alexander Acum citiva ani, niste asistente medicale de la un spital inveci- nat m-au rugat s& vorbese cu Jonathan, un medic cAruia tocmai i se diagnosticase un cancer pulmonar. La intemare starea lui de sind- tate era bun’, Era bine dispus si glumea cu tcate asistentele, Dupa aflarea diagnosticului ins, devenise cumplit de deprimat gi de in- chis in sine. Am vorbit cu el despre legitura dintre comportament gi boala. ‘Am comentat experienta trait de Norman Cousins atunci cind fu- sese suspectat de tuberculoza, experienti desorist in Anathony of ‘an Iiness (Anatomia unei boli): M-am confruntat pentru prima oard cu wn diagnastic medical sumbru la virsta de zece ani, cind am fost trimis intr-un sa- natoriu de tuberculosi. Eram ingrozitor de plapind si de slab si prea logic si flu macinat de o maladie grave. Ulterior sa des- coperit cd medicit interpretaserd gresit drept semn de TBC o cal- cifiere normala La vremea respectivd radiografille mu constituiaw o baza intru totul demnd de incredere pentra un diagnostic com- plex. Cert este edt am petrecut sase luni insanatoriu. ‘Ce mi s-a parut cel mai interesant in aceasta experienta timpu- rie a fost faptul ca pacienti se impérteau de la sine in doud gru- puri: cei convinsi ca vor invinge boala $i isivor putea relua viaqa normala si cei resemnati in fata perspectiveiunei bolt lungi, chiar fatale. Aceia dintre noi cu o atitudine optimistd am devenit bunt ‘prieteni, ne-am implicat in activitafi creatoare si am avut putin de-a face cu pacientii resemnagi. Cind soseau pacienti noi, ne "Introducere diéideam toata silinja sd-i recrutém inainte ca esalonul «negra» sd poaté actiona, Am fost tare inpresionat de faptul ed béiiefit din grupul meu in- registrau un procent mult mai mare de «externat ca remisy decit pusti din celélalt grup. Desi aveam doar zece ani, eram condisionat filozofic; am devenit constient de puterea mint in infringerea bolii. Lectia despre sperantd pe care am invajat-o ‘atunci a avut un rol important in vindecarea mea deplind si m-a facut sit simt cit este de-pretioasd viaja. Jonathan mi-a spus: «Stiu asta. Am avut si eu tuberculoza si mi ‘2 spus c& voi sta doi ani in sanatoriu, Le-am zis: ,Nu, de Criciun si fiu acasd, cu familia mea." Si in sase luni, chiar pe 23 decem- brie, am fost extemat» Desi I-am asigurat ca poate face acelasi fucru in cazul canceru- Ini, dupa doua siptimini se stingea din viafa. Sotia Iui mi-a mulfu- ‘mit pentru stradanie si mi-a explicat c& Jonathan nu dorise s& lupte cu boala deoarece pentru el viata si munca igi pierdusera sensul. Sir William Osler, stralucitel medic gi istoric al medicinii, a spus ch evolufia tuberculozei depinde mai mult de ceea ce se petrece in mintea pacientului decit in pliminii lui. fl paraftaza pe Hipocrat, care spusese cd preferd si stie ce fel de persoana are boala décit ce boala are 0 persoand. Louis Pasteur gi Claude Bernard, doi dintre titanii biologiei secolului al XIX-lea, s-au contrazis toat® viaté pe tema fac- ‘orului celui mai important el bolii: «terenub» — organismal uman ~ sau germenele? Pe patul de moarte, Pasteur a recunoscut ci Berard avusese dreptate, declarind: «Este terenul.» in ciuda intuitiei acestor doctori eminenti, medicina inc se con- centreazi asupra bolii, orientind-o astfel spre esec. Practicienii inca actioneaza de parcé bolile ar pune stiptnire pe oameni, in loc si in- {eleagiic& oamenii se imbolnvesc deoarece devin sensibili la «se- minfele» bolilor la care sintem expusi cu tofi, in permanenti. Desi cei mai buni medici au stiut dintotdeauna ce important e acest Iu- cru, medicina in ansamblu i-a studiat rareori pe oamenii care mu se imbolnavesc, Majoritatea doctorilor nu prea jau in considerare mo- dul in care atitucinea fata de viel a pacientului influenfeaza dura- ta $i calitatea acelei viei Introducere Pacientiidifera enorm ntre ei. Unii fac aproape orice pentru a-gi spori sansele de vindecare, dar refixza si-si schimbe stilul de viata. ind le dau ocazia si aleaga intre o interventie chirurgicala gi schim- barea stilului de iat, opt din zece spun: «Operati-ma. E mai sim- plu. fn cazul asta nu trebuie decit si angajez un babysitter in siptimina pe care o petrec in spital»» La cealalté extrema s> afla cei pe care eu fi mumese pacienti exceptional, sau supraviefuiteri. Ei refuza sé par- ticipe la infringere ~ ca femeia aceea pe care em ingrijit-o, o dia- beticd oarba, cu amputatii, bolnava de cancer, care a trait mai mult decit previd statisticile gi care acum st mai tet timpul la telefon, ridicindu-le altor pacienti moralul. Ea gi alti pacienti exceptionali ‘tau invafat cl mintea poate influenta covirsiter corpul gi cd pute- rea iubirii nu este limitata de boala trupeasca. ‘Teoria lui Freud conform céreia instinctului nostra de autocon- servare i se opune un soi de instinct al mortii a fost respinsd ulte- rior de multi psihologi. Cu toate acestea, stim cu toi cd multi oameni isi due vinta de parca ar ciuta sa sico scurteze. Pacientii exceptio- nali au depasit tensiunile, conflictele gi deprinderilecare-i fac pe al- {iid actioneze sub imboldul acelei «wointe de moarten. Fiecare gind si fiecare act al lor sustin cauza viet. Personal cred eX definem me- canisme biologice de tipul «traieste» si, respect, «mori». Ceroe- tarile altor medici si experienta mea clinicd de zi cu 2i m-au convins & starea mental schimba starea trupului, actionind prin interme- diul Sistemului nervos central, al sistemului endocrin $i al sistemu- lu imunitar. Pacea sufleteasca ti transmite trupului un mesaj de tipul «atrdicste», in timp ce depresia, ftica si conflictele nerezolvate i trans- ‘mit un mesaj de tipul «mori». Asa se face cd orice vindecare este stingifici, chiar daca stiinfa nu poate inc’ sa explice riguros cum se produc «miracolele» neasteptate, Pacientii exceptionali isi manifesta dorinta de a trai in forma ei ‘cea mai intensa. [si iau viafa in mfini chiar daca mai inainte nu fu- sesera capabili de asta si se striduiesc din risputeri sd se insdnato- seascl gi sé atingS pacea sufleteasc’. Nu asteapta.ca medicii sa aiba inifiativa, ci fi folosesc mai curind ca pe niste tovardsi de echipa, cerindu-le maximumul in materie de tehnica, resurse, grifé si des- chidere spirituala. Daca sint nemultumifi, schimba medicul. B4 Introducere Pacientiiexceptionali sint totodata afectuosi si inteleg dificulta- {ile cu cae se confrunté medicul. in majoritatea cazurilor, sfatul po care i dau unui pacient nemulqumit este si-1 imbratigeze pe doc- tor. in general asta il face pe doctor sé fie mai deschis la nevoile tale, deoarece devii pentru el un individ gi esti ¢ratat ca un individ, nu cao boal, Devii ceea ce eu numesc, cu o sinceri afectiune, «ne- bun». O pacienti mi-a spus c& a vrut simi urmeze sfatul, dar nu |-a putut imbratiga pe doctorul ei. «in schimb, a continuat, i-am adre- sat o privire plina de compasiune. $i stiti ceva? S-a asezat, mi-a spus cc trebuie sa slabeasca si si fact! mai mult migeare si apoi m-a im- bratigat el pe mine!» Dar daca imbratigarea nu are totusi efect, ¢ ca- zal s& va gisit alt medic, deoarece cunose pacienti care sintefectiv ucisi de relatia cu doctorii lor. Oricine poate fi un pacient exceptional, iar momentul cel mai bun si incepeti este inainte de a vi imboln&vi. Multi nu-si folosese pe deplin forta vitala decit cind o boala grava le impune o schim- bare de atitudine. Nu trebuie ins ca trezirea sf se produc’ in ulti- ‘mul moment, Puterea minti ne este accesibild oricind si ea sepoate manifesta mai bine inainte de aparitia dezastrului. Procesul acesta mu necesita aderarea la vreo ctedinta religioasé sau la vreun sistem psihologic. Cum, Ia ora actual, ameninfarea cea mai serioas cu ‘care m& confrunt in practica mea este cancerul, majoritatea intim- pliilor pe care le voi mentiona se refer la cancer. Principiul se apli- C8 ins oriearei boli Problema fundamentali cu care se confrunté majoritatea pa- cienfilor este incapacitatea de a se iubi pe ei insigi, determinata de faptul c n-au fost iubiti de alfii intr-o perioada crucial a vietii. In majoritatea cazurilor, e vorba de copilarie ~ cind relatile cu parin- fiine cizeleazi modalititile specifice de a reactiona la stres. Ajungi adult repetiim aceste reacti si devenim vulnerabili in fata bolilor, iar personalitatea noastra determina adesea natura celor pe care le contractim. Capacitatea de a te iubi pe tine insuti laolalté cu capa- citatea de a iubi viata, acceptind féré rezerve faptul c& nu va dura vesnic, if da putinta de a-ti imbunatiti calitatea viefii, Rolul meu, in calitate de chinurg, este si le dlruiesc oamenilor timp, astfel ca ei ‘SA se poati vindeca singuri. Incerc si-i ajut sé se insindtogeasca gi, Introducere in acelasi timp, s8 inteleaga de ce se imbolniivesc. Abia atunci vor obtine vindeearea adevarata, si nu simpla remisie unei anumt- te boli. Aceasti carte e un ghid in vederea unei asemenea transformari si totodati un jurnal al instruirii mele de cAtre pacientii pe care j-am avut. Incere si fiu canalul prin care talentul lor pentru viata, dobin- dit cu pretul suferinfei, va poate ardta cum st luptati eficient pen- ‘ru propria voastré sinatate, Cartea nu e o simpla colectie de sfaturi despre ce ar trebui si facet; exist nenumira‘e asemenea clr, Ea este mai curind un ghid catre acea parte din voi capabila sd alea- g& cel mai bun sfat propriu si s8 va mobilizeze apoi vointa de a-1 urma, Sper si ajung dincolo de zona rafionali.a mintii voastre, cAci miracolele nu se nase din intelectul rece. Ele provin din descoperi- rea sinelui autentic si din urmirirea a ceea ce simfiti cd este adeva- ratul vostru drum in viata. Daca suferiti de vreo boali considerata incurabila, schimbarea despre care vorbese va poate salva viafa sau v-0 poate prelungi mult peste asteptarile medicilor. In cel mai rau caz, vi da putinta si obti- neti de la perioada ramas8 mai mult decitcredeti acum ci e posi Daca nu aveti decit o afectiune minora sau dacd nu sinteti bolnavi, ci pur si simplu nu va bucurati cu adevarat de viata, principiile pe care Je-am invafat de la pacientii exceptionali va pot aduce bucurie si va ajutd si evitati pe viitor boala. Dacé esti medic, sper ca aceasta carte si-ti puna la dispozitie 0 serie de strategii carora, poate, lei simtit lipsa, tehnici care n-au fost mentionate in cursul formatii tale profesionale, Medicii isi dau rareori seama cit de diferit vorbese cu pacientii bolnavi de cancer. fi spunem cuiva care a suferit un infarct cum s-si schimbe stilul de viata — alimentatie, exercitiu fizic .a.m.d —, oferindu-i astfel speranta c& poate contribui la propria insandtosire. Dar daca acelasi pacient s-ar deghiza si s-ar intoarce dupa o séptamin& zicind «am cancer, majoritatea medicilori-ar spune: «Daca tratamentele aces- tea nu dau rezultate, nu mai am ce face pentru dumneata.» Trebuie sa invattim sa le oferim pacientilor sansa de a participa la vindeca- re, indiferent de ce boald sufera. 45Introducere Nu mi folosese de aceste pagini pentru a spune «Sint un doc- tormai bun decittine». Dimpottiva, incerc si explic de ce m-am sim- sit uu rata pina in elipa cind pacientii mei au ajuns sa ma invefe c& medicina existi si dincolo de pilule gi incizii. $tiu c& ai cabinetul plin de pacienti care te store de energie fia si se inslndtogeasca. (Cunosc suferinta care-iinceared pe medici. Avem toate problemele Mi-o amintese perfect pe Flora, o pacienté din perioada aceea. Soful fi murise recent gi acum era la rindul ei pe moarte din cauza ‘unui cancer uterin pe care dou interventii chirurgicale nu reusiserd si-l stavileasca, Femeia era disperatd la gindul cf fiecare zi de spita- lizare fi minca din economiile de-o viaté, pe care le lisase prin tes- tament nepoatelor ei, Dorea sé-si prelungeesca viata, dar in acelagi timp dorea sa si-o incheie pentru ca banii destinati facultatiifetelor a22 Acti gindi trupul ‘si nu se mai iroseasca pe trupul ei slabit. «Cum, ma intrebam, cum sii gisese tiria de a-i eprijini pe toti acesti oameni in zbaterea lor?» ‘Mulfumita introspectiei din jurnal, mi-am dat in cele din uma seama ci trebuie s8-mi schimb atitudinea fata de practica medicali. in toaté acea perioada ma gindeam serios sé-mi schimb meseria. Am ‘rut s& devin profesor ~ sau veterinar, c&ci veterinarul isi poate lua pacientii in brafe. Nu m-am putut decide, dar am inteles c& majori- tatea optiunilor mele aveau de-a face cu oamenii, Chiar gi in pictu- a pe care 0 practicam ca hobby nu ma interesau decit portretele, ‘fn cele din urma, am avut revelatia. Ingrijeam zilnic pacienti, mi {ntiIneam cu famille lor, cu zeci de medici si asistente, si totusi con- tinuam s& caut oameni. in tot acest timp ma ocupasem de cazuri, diagrame, boli, medicatii, personal si pronosticuri, in loc si mii ocup de oameni. Imi privisem pacientii ca pe niste simple masinarii pe ‘care trebuia si le repar. Am inceput sé aud altfel vorbele colegilor ‘mei. Imi amintesc c& in anul acela am luat cuvintul la o conferint de pediatrie, Multi dintre participanti au intrat in sali tiriu, expli- cind infierbintati cd tocmai fusese intemat «un caz interesanby — un copil in prag de coma diabetic’. Am constatat socat ce distant crea aceasti atitudine intre medici gi «cazuly lor, care fntimpléitor era un copil foarte bolnav si speriat, cu parinti disperaf. ‘Am devenit constient c, indiferent cit de tare incercasem sii re- zist, adoptasem si eu acelasi mod tipic de a ma apara de suferintd si egec. $i pentru cd sufeream, mé retrgeam exact atunci cind pa- cienfii aveau mai multd nevoie de mine. Lucrul acesta a devenit ex- trem de evident in august 1974, la intoarcerea dintr-o lung vacanta. Citeva zile am reactionat doar ca o fiinté omeneasc’. Apoi am sim- {it cum emofiile dispar $i se instaleazA scorjosenia profesionala. $i totusi, doream sé-mi mentin acea sensibilitate, c&ci raceala nu scu- teste de fapt pe nimeni de suferinga. Ingroapa doar durerea undeva, citmai adine. Ma gindeam c& 0 anume doza de distantare este esen- tial, insé la cei mai mulji medici ea merge prea departe. Prea ade- sea tensiunea la care sintem supusine ucide compasiumea innascuti. pentru a putea merge mai departe. $i chiar dac& nu mai erau tinuti in viagh decit cu ajutorul aparatelor, pacientii mei incereau si ma ajute printr-o atingere sau un strut, iar culpabilitatea, teama si dis- perarea mea piereau. Bi erau cei care ma salvau pe mine, {n fata unui asemenea cura, imi doream neincetat s& pot face ceva pentru a le usura trecerea. Am inceput si am sentimentul ci metodele profesiei mele menite s& prelungeascd viata gi s& vindece boala - dowd dintre cele mai nobile feluri ale civilizatiei noastre ~ sint uneori mai crude decttlegile junglei, unde moartea alind rapid suferinfa bolilor grave. Se spune c& nu ne putem imagina niciodata ‘cu adevarat propria moarte, dar sint sigur c& unii o fac atunci cind trebuie st cintireascé povara orelor, zlelor sau lunilor rimase. Virst- nicii se intreabai adesea de ce trebuie si trdiascd atita doar ca sé trea- cd prin umilinge si chinuri, Cred c@ ar trebui si putem face mai mult pentru a ajuta oamenii s& renunte gi si-si sfirgeasc’ viafa ugor in clipa cind zilele devin lipste de orice valoare. (Ma refer Ia metode Ascultatorul privilegiat naturale de renuntare, care ne sint tuturor laindemind atunci cind ‘moartea nu e socotita un egec.) ‘Nevoie compasiuuii care si contrucareze eroismul medical m-2 frapat cel mai tare cind a murit Stephen, un prieten al unui coleg, Un infarct putemic fl tintuise la pat, cu tuburiintroduse in toate orfi- ciile. Leriunea era ait de grava, incit a fost emis un ordin de «non-re- animarey. Gemea de durere gi team, dar nimeni nu autoriza anal- gezice, de team ca medicamentele si nu grabeascd inevitabilul, iar actul si semene cu o euthanasie. in cele din urmi, colegul meu a trebuit s& intervind, desi prietenul sau era pacientul altcuiva. [-a fi- cuto injectie cu Nembutal. Cu ajutorul medicamentului, Stephen @ putut si se relaxeze gi si-si parseascd in pace trupul. A murmurat un amulfamese» si s-a stins linistit in cinci minute. Ar fi fost mai fericit in stradi decit in spital. Sfirsitul ar fi fost mai rapid si n-ar ‘mai fi insemnat un asemenea calvar pentru toti cei din jur. Cum pu- tem spune c& prelungim via{a cind omul nu mai este decit 0 valva intre solutile intravenoase care intr gi urina care iese? Tot ce pre- Jungim de fapt este moartea, Cuvintul «spital» vine dela latinescul haspite care inseamnnl «oas- 3 rarer institufia cu pricina este cu adevarat ospitalier’. si vindecatii i se acord mai putin’ atentie decit medica- fic. M-am intrebat adesea de ce designerii nu pot face micar tava- nele mai placute ochiului, din moment ce pacienti trebuie s& petreacd atta timp privindu-le. Este televizor in fiecare cameri, inst ce mu- icd, ce videocasete creative, meditative sau comice existé pentru a se insttui un climat propice vindecarii? Ce libertate lise acordi pa- cientilor pentru a-si menfine identitatea? Cind un ome internat in spital, membrii personalului devin par- tea failici sale, c&ci fl vad pe pacient mai des gi mai in intimitate decitoricine altcineva. Trebuie si facem fafa acestei responsabilitigi oferind acel gen de sustinere afectuoasd pe care 0 asteptim din par- ‘ea membrilor familiei. Acestia nu pot face prea mult in cele citeva ore de vizit8. imi amintesc de unul dintre pacientii mei, cu cancer de colon si metastaze pulmonare si cerebrale, care a refuzat trata- ‘mentul ca si poat& muri in lumina soarelui care-i scalda veranda, ascultind cintecul pasirilor. De ce nu pot fi spalele la fel de calde? 2526 ‘Asti gindi trupul ‘Vrind si simt cit de intens puteam aceeasi teama si durere ca pacienti mei, am ajuns si-mi daw seama c& exist un aspect al me- ‘Gicinii mult mai important decit toate procedure tehnice. Am in- vitatc& aveam de oferit mult mai mult decitintervenfi chirurgicale sid ajutorul meu se putea extinde chiar $i asupra muribunzilor cbiar siasupra rudelor lor. Am ajuns, de fapt, la concluzia ci singurul mo- div real dea continua aceast’ profesie era si le ofer oamenilor o pric tenie pe care s-o poata simti exact cind au mai multi nevoie de ea ‘Cum seria in Mortal Lessons (Lectit extreme) prietenuil meu Dick Selzer, care este nu numai un excelent chirurg, ci si un extraordi- nar eseist: _ Nu stiu cind anume am fnteles céi tocmai acest iad in care ne ducem viata ne oferd energia, putinga de a tine unti la alfti. Chi- rurgul nu iese din pintecele mamei sale minjit de compasiune ca de fluidele nasterii. Ea vine mult mai tirziu. Nu e 0 simpla ‘pogorire a grajiel divine, ci murmural eumuativ venit din ne~ ‘vumaratele plagi pe care le-a oblojt, din inciciile pe care le-a “fkcut, din toate rile siulcerele si cavitaile pe care leva atins ‘peniru a le vindeca. La inceput este abia auzit, 0 soaptd mur- ‘muratd de mai multe guri. Incetul cu incetul se implineste, ri- dicindu-se din carnea zarenfutd pind ce, in final, devine chemare purd — un sunet unic, aidoma strigdtului anumitor pasiri soli- tare -, spuaind cd, din rezonanfa omului bolnay cu cel eare-! ingrijeste, se poate naste acea curtoazie profinda pe care oa- meni religiosi o numesc Iubire. Aparitia unei cdlauze fn iunie 1978, modul meu de a practica medicina s-a schimbat fn urma unei experiente neasteptate pe care am avut-o 18 un semi- ‘nar, Oncologul Car] Simonton si psihologu! Stephanie Matthews (pe atunci sot gi sofie) au organizat un workshop ~ «Factor psio- Jogici,stresul si canceruby ~ la Institutul Elmerest din Portland, Connecticut. Sotii Simonton erau primi practicieni oceidentali care utiliza tehnici de vizualizare in combaterea cancenului. Impreun Ascultatorul privilegiat cu James L. Creighton, si-au descris metodele in lucrarea Getting Well Again (Din nou sdndtos). Sotii Simonton igi publicasera deja primele rezultate referitoare la pacientii cu cancer in faza «termi- nal», Din primut lor lot de 159 de pacienti, nici unul cu o speran- {de viata mai mare de un an, 19% s-au vindecat complet de cancer, iar la 22% boala a regresat. Chiar si pacientii care in cele din urma au murit si-au dublat, in medie, durata de viafa prezisi initial. Privind in jur in timpul primului workshop, am fost uimit gi tot- oodati infuriat sf descopar c& eram singunul «medic al trupului». Se mai aflau acolo un psihiatru si un practician al medicinii holistice, dar nici un alt medic «de prim ajutor» printre cei 75 de participant. ‘Auditoriul era aleatuit in principal din tucritori social, pacienti gi psihologi. Cind multi participanti mi-au spus c& ei aveau deja cu- nostinfd de aceste tehnici m-am infuriat si mai tare — cdci lucrurile pe care le aflam mu fusesera nici macar pomenite in timpul forms- tii mele medicale, Iati-ma aici, un doctor, o«zeitate medical», care habar n-avea despre ce se intimpla in mintez omului! Literatura de- spre interactia minte-trup era un capitol aparte, si de aceea necunos- cut specialistilor in alte domenii. Mi-am dat pentru prima data seama cit de departe erau din acest punct de vedere teologia, psihologia si medicina holistica. M-am gindit la stindtatea doctorilor: ei au mai multe probleme cu drogurile gi alcoolul si o rat mai mare de sinucideri decit paci- enfii lor. Se simt mai neajutorati decit acestia gi mor in medie mai repede dupa virsta de 65 de ani. Nu este de mirare c& multi oameni ezita s& se adreseze medicilor «traditionali», V-ati duce masina Ja.un mecanic care nu e in stare s8-i facd propria magind s& func fioneze? Sofii Simonton ne-au invatat si meditém. La un moment dat ‘ne-au aratat un gen de meditatie care ne conducea la descoperirea ‘unei cAlauze interioare. Am abordat acest exercitiu cu tot scepticis- mul de care e capabil un medic mecanicist, M-am agezat totusi, am inchis ochii gi am urmat comenzile. Nu credeam ci va merge, dar daca avea si se intimple mi asteptam sé-| vad pe Isus sau pe Moise. (Cine altcineva ar indrzni s4 apard in capul unui chirurg? 228 ‘Adi gindi trupul {n Jocul lor l-am intilnit pe George, un tindr cu par lung, purtind ‘oroba imaculati fluturinda si un capison. A fost o «desteptare» i credibili, cici ma asteptasem sf nu se intimple nimic. Pe masure ce sofi Simonton ne invifau s4 comunicim cu cel pe care-I che- ‘mam fiecare din inconstient, am descoperit c& a discuta cu George cera de parca as fi jucat gah cu mine insumi, fra a sti ins care va fi umitoarea migcare a alter-ego-ului meu. George era spontan, constient de sentimentele mele si un exce~ lent sfétuitor. imi didea rispunsuri oneste, dintre care unele, la ceput, imi displaceau. ine& mai cochetam cu ideea unei schimbari de profesie. Cind i-am spus acest lucru, mi-a explicate eram prea ‘mindru ca s& renunt la greu dobindita mea maiestrie chirurgicala pen- tru a demara de la zero intr-o alti disciplind. In schimb, mi-a spus ‘c& puteam face mai mult bine réminind chirurg si schimbindu-ma ‘pe mine pentru a-mi ajuta pacienfi si-gi mobilizeze resursele men- tale impotriva boli. Puteam imbina sprijinul si indrumarea caracte~ ristice unui preot sau unui psibiatru cu resurscle gi experienta proprii medicului, Puteam practica «preotia» — termen introdus de sotia mea. {in spital, puteam deveni un model pentru studenti, functionari si chiar pentru alti medici. George mi-a spus: «Ai acces oriunde tn spital Un repreventant al clerului sau un psihoterapeut nu are. Esti iber sé completeri tratamentul medical cu iubire sau consiliere despre rmoarte, intr-un mod inaccesibil celor care nu sint medici.» Decd simfiti neaparat nevoia de a-i pune 0 etichets rationalist Jui George, presupun ct I-afi putea num o «intutie eliberaté din in cconstient prin meditafien sau ceva de genul acesta, Tot ce stiu este ccdin clipa primei sale eparitii a devenit insofitore meu nepretuit. ‘Viaga imi este acum mult mai usoard, pentru ci el duce tot greul “Tot George m-a ajutat sa vad lucruri legate de medicind care imi scpasera pind atunci. Am remarcat 8, in privinfa vindecdri, ex- ceptiile nu confirma regula, Daca se intimpls o data un «miracol», ‘cum ar fi remisia complet a unui cancer, acesia ¢ real simu trebuie ignorat, considerindu-] un noroe. Daca un pacient 0 poate face, nu exist nici un motiv s& n-0 poatd face gi alii, Mi-am dat seama c& medicina igi studiase esecurile, cind de fapt ar fi trebuit sé invete din succesele ei. Ar trebui si acordam mai multi atentie pacienti- Ascultatorul privilegict lor de exceptie, care se inslinatogese in mod nesperat, in loc s& ne ironim privirea lugubra asupra celor care mor conform ssteptiri- lor. fn cuvintele lui René Dubos: «Uneori ceea ce este mai ugor de ‘misurat oblitereazii ceea ce este cel mai important.» Am inceput si inteleg in ce masuré increderea in statistici mi-a afectat gindirea proprie. L-am operat demult pe Jim, un pacient cu cancer la colon. Am comunicat familiei fui c& mai are de trait cel ‘mult sase luni ~ asta se intimpla pe vremea cind inca preziceam cit aveau si mai triiasca pacienti -, insd el mi-a dovedit c& ma inge- lam, A revenit de citeva ori la mine gi, de fiecare dat cind intra in cabinet, primul meu gind era: «Aha! Au apdrut pind la urm& me- tastazele», dar intotdeauna se dovedea ci nu era decit o problema minor, Ri legiturd cu cancerul. Ori de cite ori i-am propus un tra- tament preventiv pentru cancerul ui, Jim m-a refuzat, Era prea ocu- pat si triiascd si n-avea timp pentru tratamentele mele bazate pe statistic, A trecut mai bine de un deceniu siJim e bine sinatos. _Laextrema cealalti se afl pacienti de genul lui Irving, un con- silier financiar a c&rui slujba era sa investeasca economiile de-o via- {ale oamenilor bazindu-se pe statistici. A verit la mine cu un cancer de ficat. Oncologul ii spusese ce preziceau statisticile cu privire la sansele lui de supraviefuire si din acel moment omul a refuzat si mai lupte. Spunea: «Mi-am petrecut viata Ricind predictii bazate pe Statistici. Daca nu mor, intreaga mea viafé ar fi lipsita de sens» Dupa care s-a dus acasi gi a murit. Unul dintre neajunsurile statisticilor privitoare ta cancer este c& majoritatea vindecdiilor autoinduse nu apar in literatura medicalé, Un studiu asupra rapoartelor despre canceru: colorectal a identifi- ccat doar sapte asemenea cazuri descrise in intervalul 1900-1966, desi cu siguranti fuseseré mult mai multe. O persoana care se insi- naitoseste degi nui s-a prezis acest lucru nu revine la medic. lar daca face, majoritatea medicilor presupun in mod automat c& a fost vor- ba de un diagnostic gresit. in plus, cei mai multi medici considera asemenea vindecari prea «mistice» pentru ale prezenta intro re- visti de specialitate, sau cred c& ele mu se aplica celorlalti pacienti ai lor, cei «ftira speranta. 2930 ‘Acti gindi trupul ‘Dar de cind mi-am schimbat atitudinea, concentrindu-ma asu- pra acestor except, ortunde m-as duce aud despre vindcofs «mni- raculoasen, Dac’ igi dau seama ci eu stiu de existenta acestor lucruri, coamenii au incredere s& mi le impartéseascd. Dupa o conferingd la o bisericé locala, de exemplu, un barbat mi-a inminat un bilet si mi-a soptit: «Citeste-1 mai tirziw», dupa care a disparut. Pe bilet seria: _ Cu vreo zece ani in urmd, colegul dumitale l-a operat pe tatal meu si -a extirpat o portiune din stomae. Ati descoperit atunci cd intregul lui sistem limfatic era atins de cancer. M-afi sftuit ‘pe mine, fil cel mai mare, sd le spun celorlalfi membré ai, ifami- liei. Am hotdrit sa n-o fac. Duminica trecutd tatal meu s-a bucu- rat de minunata petrecere pe care i-am organizat-o de ziua lt A implinit 85 de ani, iar mama mea, in virstd de 80 de ani, zim- alaturi de el! ane figa pacientului si am vizut c@, intr-adevar, cu zece ani in urm& consideraserim c& boala acelui om se aflé intr-un sta- iu terminal, Avusese cancer Ja pancreas cu metastaze ale ganglio- nilor limfatici, Am revézut frotiurile de laborator —nu era vorba de nici o eroare de diagnostic. Un posibil rispuns al unui medic in faya ‘unui asemenea caz ar fi «o tumoare cu evolutie lenta».. Astizi, dom- nul acela are 90 de ani. Tumoarea trebuie sa, aiba o evolutie al naibii de lenta! fn asemenea cazuri, medicii ar trebui sa invete s& se re- peada la domiciliul pacientului ca si se intereseze de ce nu a murit afunci cind «trebuian. Altfel, asemenea vindec&ri nu vor figura in literatura medical, iar noi mu vom invata niciodata de la acest pa- cienf cin cazal lor nu este vorba de noroc or, de diagnostice ero- nate, de tumori cu evolutie lenté sau de cancere civilizate... Grupul care incalc& regula 3 experienta avuti cu soti Simonton, cu ajutorul sotiei mele, bie, si Marcel Eager, aisteta medicals Ia cabinetul meu, ‘am inifiat un grup de terapie numit Pacienfi Cancerosi Exceptio- nnali (PCa), menit si-i ajute pe oameni s’-gi mobilizeze toate re- sursele impotriva boli Ascultitorul privilegiat Am adopiat drept manual recent publicata carte a lui Carl si Ste- phanie Simonton, Din nou sdndtos, ¢i am trimis 0 suti de scrisori pacientilor. Scrisorile sugerau ci i-am putea ajuta sf triasca mai bine si mai mult cu ajutoral tebnicilor pe care aveau si le invefe in cadrul PCaE. Ne asteptam la sute de raspunsuri, Credeam cd toti cei care vor primi scrisoarea vor transmite mesajul gi altor bolnavi de cancer si fi vor aduce la intrunire. La urma urmei, ma gindeam, nu dorese tofi si triiasca? Nu merg multi pazienti pina la capatul lumii pentru tot soiul de tratamente alternative care oferd o bruma de speranfa? Am inceput s& am emofii gindindu-ma cum o s8 fac fat multimii care urma 8 vind. ‘Au venit 12 persoane. Atunci am inceput sd invat cum sint de fast pacientii. Am aflat c& sint de tri feturi. Circa 15-20% dintre pacienti vor, inconstient sau chiar consti- ‘ent, si moard., Intr-un anume sens, ei vad in cancer sau in alt boa- 18 grava o cale de a scapa, prin moarte sau boald, de problemele lor. Acestia sint pacienfi care nu prezinta semne de stres la aflarea diag- nosticului. fn timp ce medicul se lupta si-i faci bine, ei opun rezis- tenta si incearea s& moar. Daca ii intrebi cum se sim, ii rispund: «Bine» Ce anume fi supara? «Nimic.» Intr-o seard, pe cind incepeam sa inteleg acest lucru, s-a intim- plat si fiu in cabinet cind unul dintre colegii mei discuta despre tra- tament cu Harold, un pacient de virsté mijlocie avind un cancer de colon, si cu sofia acestuia. {1 puteam auzi opunind rezistenta la fie- care optiune sugerats de medic. Nu m-am putut abtine gi am spus: «Nu cred ci vrei cu adevarat si triesti»y Sofia lui s-a infuriat, dar Harold a oprit-o. «Stai putin, a zis el, are perfecta dreptate. Tata are 90 de ani, e senil ise aflaintr-un azil de batrini. Nu vreau s& ajung vreodatd cael, asa c& pentru mine este {n regula dact mor de cancer acum.» in momentul acela datele problemei s-au schimbat, Trebuia acum sil facem si simt& c& poate detine controlul esupra vietii si mort sale, si infeleaga c& nu era cazul s& renunje la multi ani buni doar pentru a evita posibilitatea unui sfirgit nepkicut. Nu trebuie si ai 90 de ani i si fii senil daca le pofi spune mu acelora care ti-ar prelungi 3132 Ai gindi trupul vviata—mai bine spus, moartea — in mod artificial. Dup& zile intregi de discutii pe marginea acestor aspecte si a ceva ce gindea cu ade- vvarat despre viaja lui, Harold a fost capabil sé faca tratamental con- tra cancerului si astazi e un om sénitos. ‘Nu mult dupa aceea, un prieten psihiatru mi-a spus 0 poveste care mi-a ardtat pind unde poate merge dorinta de a muri. L-a de- scris pe unul dintre clienfi sii, un barbat cu o depresie sever, care intr-o bund zi a intrat la el in cabinet numai zimbet. Terapeutul la intrebat ce se intimplase, iar pacientul i-a rispuns: «Nu mai am ne~ voie de dumneata. Acum am cancer.» In fata unor asemenea reac- ‘ii, ma intreb uneori ce sens are s& cAutim longevitatea cind atitia ‘oameni se simt aga de nefericiti si de deznadajduiti incit nu mai vor si traiased, ; ' ‘Trebuie si infelegem durerea resimiftd de foarte mulfi oameni sist ne redefinim felurile. Ce este vindecarea? Este oare un simpli transplant de ficat ori inkaturarea unei boli —sau inseamné sii ajuti pe oameni si-si dobindeasci linstea sufleteasca si st-itiascl via- {a din plin? Cunose tetraplegici care rispund «bine» cind sintintre- baji cum se simt ~ deoarece au invatat s& iubeasci gi sf se daruiasca lumii, Nu isi neaga limitele fizice, mai curind le transcend. in centrul spectrului se afl majoritatea pacientilor, reprezentind cam 60-70%. Acestia sint aidoma actorilor care daw proba pentrs ‘un rol. Prestafia lor urméreste si-1 multumeasc& pe medic. Se com- ‘porta asa cum ered ei c& doreste medicul, sperind c& atunci el se va ‘ocupa de tot si cd medicamentele nu vor avea gust neplicut. Igi vor ua cu sfinfenie pastilele ¢ se vor prezenta in mod regulat la control. ‘Vor face exact ce li se spune ~ cu conditia ca medicul si mu le su- gereze schimbiri radicale in stilul de viata ~, dar nu Ie va trece nici- ‘dati prin minte sé puna sub sernnul intrebirii decizile doctorului ‘ori si se zbatd pe cont propriu, ficind pentru ei insisi lueruri despre care «simt c& sint bune». La cealaltd extrema se afld cei 15-20% pe care eu i numese ex- ceptionali. Ei nu «fac frumos» jucind teatru, ci sint ei ingisi. 24 si intre in rolul victimei, Interpretind acest rol, pacientii nu se pot ajuta singuri, cici totul /ise face, din afara. Ascultitorul privilegiat Primesc nenumarate scrisori de la grupur intitulate Ajutor pen- tru vietimele cancerului sau cu alte denumiri de genul acesta. $i ce Je-spun mai inti este s& schimbe numele grupulti, deoarece prin de~ finitie victimele nu detin controlul de care au nevoie pentru a-si te- sau prin sentimente de neajutorare si lips de speranfé. Pentru a afla dacd ai in clipa aceasta datele unui pacient excep- tional, inainte de a citi mai departe rispunde la aceasti intrebare: -«Vrei s& traiesti pind la o suta de ani?» La PCaE am constatat ea {nsusirea de pacient exceptional este prezisi cu acuratete de un «Dal» instantaneu, visceral, fri dacd, presupunind ed sau dar. Majori- tatea oamenilor vor réspunde: «Da, bineinfeles, atita vreme cit imi garantati ci voi fi sinitos» $i totus, persoanele care devin pacienti exceptionali stu c& viaja nu ofera asemenea garantii. Ei accepts des- chis orice riscuri si provociri. Citi vreme sint in viat simt c& an controlul destinului lor, fiind mulyumiti s@ aiba parte de o oarecare fericre gi si diruiasca putin fericire si altora, Fi au cvea ce psio~ Jogii numese un locus interior de control. Nu se tem de viitor sau de evenimente exterioare. Stiu cd fericirea este ceva Wauntric. ind le cer oamenilor si ridice mina drept rispuns afirmativ la aceasti intrebare, reactia este invariabil aceeasi — circa 15-20% pentru un public mediu, Sint mult mai putine «dav-uri~ doar circa 5% — cind publicul e format din doctori. ‘Studentii la medicina nu “Sint la fel de lipsii de speranfa. Atitudinea aceasta ne este inocula- {8 in cursul procesului de formare. Este tragic c& atit de putini me- dici au increderea in sine necesard pentraa-i motiva pe alfi si creada Ascultatorul privilegiat in vitor gi sf se ingrijeasca. Cei care se ocup& de ocrotirea SEn&t5- tii sint atit de obignuiti st vada in jurul lor numai boli si handica- puri, ineit au rareori o atitudine pozitiva, Cind ma afla int-un grup de adepti ai sindtatii holistice sau fntr-o zona rustica, in care tri- iese indivizi increzatori in propriile mijloace, se ridic8 majoritatea miinilor. Sint oameni care privesc viitorul cu incredere, constienti c& respectul si dragostea sint accesibile indiferent de virsta. Am sentimentul cA ar trebui si li se ceara tuturor medicilor, ca parte a pregitiri lor, sk participe la acele slujbe de timiduie la care vin oameni suferinzi de aga-numite cboli ineurabile». Medicilor ar trebui s& li se spund cA n-au dreptul s& prescrie medicamente, nici sisi puna problema interventieichirugicale in cazul acestor oameni, dincios,o sticlcu eticheta «Apa sfintiti» de la Lourdes are proprie- titi timaduitoare chiar dac& nu contine decit apa de robinet. Astfel, adepti Biserici scientistereusese uneor si se vindooe singur deoa- Un parteneriat care vindec& rece au fost invatati sB caute pacea sufleteasca si s& se incredin- {eze unei puteri superioare. De aceea este atit de important ca un medic sa aia o bund reputatie de emecanic» si eapaviatea de w = inerederea pacientului. Speranja gi increderea unui pacient juc la un «abandon» car c a Selene contracareaza stresul si reprezinta ade- Din pacate, de obicei pacea nu vine dec't cind se apropie moar~ tea, Abia atuneiajung oamenii si se abandoneze. Vl mul pacing in pragul morti care ict ii mai fac gi penta factura de energie electricd si pentru faptul c& odraslele lor merg la culeare prea tir- 2iu, Daca le spun: «sat tonteastea si bucurat-vi de zu pe care 6 teifi—ar putea fi ultima din via voastrin, a dous 2} dimineays i glsese simfindu-se mai bine si inffuptinds-se dint-am mie dejun copios. Cind ti fatreb ce s-a intimplat, imi spun: «V-am urmat statu Speranti prin incredere Medicina eprimitiva este de fapt mult mai soistiata deci a noastr in esea ce priveste implicares psiicului, poate findca are la dispozitie mai pujine medicamente care si fie eficiente in lipsa efectului placebo, Robert Mille, secetar general adjunct al Natu nilor Unite si autor al c&rtii Most of All They Taught Me Happiness (Mai presus de toate mau inva fericire), seria despre un dete- gat aftcan cdruia un medic new-yorkez i spusese cd avea cancer sicd urma si moara in cel mult un an, Delegatul i spus lui Miil- ler si celorali prieteni ai sti ca se duce sé moar acasa, dat ci 0 sirsi roage rudele si-i anunfe eind va aves loc inmormintarea, ca é poata lua ef parte. Au trecut 18 luni, Newvind nici o veste, Mil ler, presupunind ca prietenl su murise, a sunt in satul natal al aces- tuia pentru a afla detalii. A avutplicuta surpeiza de a vorbi a telefon chiar eu omul in cauza, care parea foarte vioi. CCurind dupa ce se intorsese acasi, i-a povestit, vraciul local a venit la el si i-a spus: «Pari trist» Aflind motivul, i-a zis bolnavu- Tui sa vind a doua zi la coliba lui. . 4546 Acti gindi truput ‘Vraciul a inceput tratamentul cu un simplu gest simbolic. A luat dinty-un cazan mare o cdnifa de lichid si a zis: «Cupa asta reprezin- ti partea pe care o folosesti din creierl tau, Cazanul reprecint® res- tul. Te voi invata sA folosesti si restul.» Astizi barbatul este in viata va ndenn abendonare medic tehologce occidentale pen- tru forme mai primitive, ins cer sé devenim mai deschisi fajl de darul vindecdrii care exist in oricine, Psibologli ne reamintese mereu cH aproapetofifolosim doar a zecea parte din capacitatea noastrt rmentala. Haidef sf folosim, asa cum spunea vraciul, gi restul de 907%! ‘Stina ne invati cd trebuie si vedem ca sa eredem, dar trebuie sisi ‘redem pentru a vedea, Trebuie si fim receptivi a posibilitatile pe care stiinfa nu le-a explicat ined, altfel le vom rata. Este absurd sH ‘nu folosim tratamente care dau rezultate numai pentru c nu le in- 18. ee prejudeciti este caracteristica tuturor medicilor cuade- iat interesati si-si ajute pacientii, Multi ani, dr William S. os ‘unul dintre promotorit medicinii axate pe medicatie de la inceputu secolului XX, a studiat «vindecdrile mentale», cum se numeau Pe 1911, seria: . eee ‘sd fin conferinfe pentru marele public ardtind nebu- nia acestor «vindecdri, dar am remarcat céin-am cistigat nict- odatd vreun vraci drept adept. Intre timp, unele dintre aceste sisteme «neortodoxe» finefionau in continuare, vindecind pa- cient pe care eu nui vindecasem si nici nu-i puteam vindeca. Sadler a renuntat la prejudecdfi, a inteprins o anchet& minutioa- si si s-a convins c& puterea sugestie, fra sf fle un panaceu, este un aliat valoros al farmaciei, chirurgiei si igienei. - ‘Bfectul placebo depinde de increderea pacientului in medic. ‘eam convins c& pe fermen lung aceasti relate este mai impor- tantl decit orice medicament sau procedur. Psibiatrul Jerome Frank de la Universitatea Johns Hopkins a gasit dovezi in sprijinul aces- tei convingeriintr-un studiu din 1969 al Iui R. C. Mason, G. Clark, RB. Reeves s1B. Wagner, efectuat pe 98 de pacienti operati de dez~ Fipre de retina, S-au evaluat independenta $i optimism subiectilor, Un parteneriat care vindecd precum gi increderea lor in medic inainte de operatic. Pacientii cu grad mare de ineredere s-au vindecat mai repede decit ceilalti. Pentru u crea o relatie bazata pe incredere, medicul si pacientul trebuie si-si cunoasca reciproc credintele. Increderea unui medic in- ‘ro anumiti terapie poate fi negat& de respingerea nemérturisita a acesteia de citre pacient. De aceea eu analizez desenele si visele pa- cicntilor pentru a aflasentimentele neconstientizateprivitoare la tra- tament. Altfel, ag putea alege ceea ce eu consider a fi un tratament rminunat, pentru ca apoi s& ma Iovese de toate efectele secundare posibile si si ma vad obligat sa-1 oprese. S-ar putea ca paciental sé xu fi dorit de Ia bun inceput acel tratament, dar si nu fi avut curajul ‘SG mi-o spun, ori sd-l respinga a nivel incongtient. Iar daca am un. desen care imi arati c4 pacientul percepe tratamentul drept otra tor sau daundtor, putem poi de aici. Putem incerca si modificim atitudinea pacientului fa de tratament sau sa alegem o alté forma de terapie. Un desen pozitiv realizat de un pacientinfficosat poate ajuta sil la alinarea temerilor, permifind inceperea tratamentului Sisternul de credinfe al medicului si cel al pacientului interac- tioneazi, ins& trupul pacientului rispunde nemijlocit la eredinfele sale, nu ale doctorului. Medicii au tendinta de a fi mai logici, mai {ncrezatori in sttistci, mai rigizi si mai putin inclinai si spere decit pacientii. Cind isi epuizeaza remediile, medicii au tendinta de a re- ‘una. Trebuie si realizeze ins cd lipsa inerederi in capacitatea pa~ cientului de a se vindeca poate limita serios aceasti capacitate. N-ar trebui sd spunem niciodati: «Nu mai pot face nimic pentru dumnea- ta» Intotdeauna mai existé ceva de ficut, fie si simplul fapt de ane aseza, a vorbi si a-I ajuta pe pacient si spere si si se roage. Atitudinea obignuité a medicilor este rezumata perfect de ex- perienta Stephanici, o membrd a grupului PCaE. Dupa ce i s-a pus diagnosticul de cancer, doctorul i-a creionat restl viefii, conform prezicerilor statistice, pind in mormint. Ea a intrebat ce putea face, iar el i-a raspuns: «Tot ce {i-a mai rimas este si speri si sa te rogi.» Ea |-a intrebat: «Cum sa sper si si ma rog?» El i-a rispuns: «Nu stu, Nu fine de domeniuul meu.» Experienta de la PCaE a invajat-o cum si spere si si se roage, iar Stephanie si-a schimbat evolutia bolii, depasind asteptirile, astel c& medicul fi consemneazi acum 47A-ti gindi trupul ssuecesul propriu. Mai tirziu Stephanie a seris c& acel medic, men- fHonind speranga si ragicimea, «preseria de fapt medicatia care aves si mA vindece, iar el nici mdcar nu stia». Efectul invers poate chiar si ucida. Frances, o femeie treeuté de 80 de ani, 2 venit la mine cind si-a pierdut inerederea in fostul ei medic, Adusé la disperare de o sicfitoare maladie recurenta, se du- sese la el pentru a fi incurajati, iar doctoral a intrebat-o: «La urma ‘urmei, cit mai vrei s triesti2» Frances a fost indeajuns de desteap- th ca sivsi dea seama ce efect are un asemenea mod de a privi lu- crurile, aga c& a renuntat la serviciile lui {mi amintesc de un barbat care n-a fost la fel de norocos. Ellen, co membré a grupului PCaE, i-a telefonat sotulu ei, Ray, aflat in spi- tal cu cancer, ca sil intrebe cum se simte. «Bine», i-a rispuns el Un sfert de or mai tirziu, cind Ellen a ajuns la spital, murise. fntre timp, Ray, care fusese internat si extemat de mai multe or, i in~ trebase medicul cind poate pleca acasé. Dupi ce i s-a replicat: «O, nu cred cf de data asta mai scapi», Ray @ morit in citeva minute. ‘Obiceiul medicilor de a face pronosticuri despre cit mai are de tr8it pacientul este o greseals fantasticd. F 0 profetie care se auto~ jmplineste, Trebuie sa rezistim, desi multi pacienfi intreaba intru- na: «Cit? Cit?» Fi vor ca alteineva sé le defineasca limitele viet, {n loc s participe personal la acea determinare. Pacientii pasivi si care isi plac medicii curanfi mor de obieei cind au fost programati de parca ar vrea si le dea medicilor dreptate. ‘Medicii nu trebuie s& mai lase statisticile si le determine con- vingerile. Statisticile sint importante cind elegi tratamentul optim pentru o anumité boald, dar, o dati alegerea fut, ele nu se mai ‘plied individului. Tot pacientiitrebuie ereditai eX se pot face bine, indiferent de sansele existente, ?Pacientii excepfionali au capacitatea de a contrazice statisti- cile dea spune: «Pot fi un supraviejuitom ~ chiar gi cind doctorul ‘nu este suficient de infelept ca s-o faci el. Ginditi-va numai la cu- rajul de care e nevoie pentru a invinge o forma de cancer neinvin~ s&.de nimeni inainte, Speranja a trezit genul acesta de curaj in William Calderon, care a obfinut prima vindecare confirmata de SIDA. Cal- deron a fost diagnosticat in decembrie 1982. Medicii i-au spus c& Un parteneriat care vindecd va deceda probabil in cel mult sase vent depres pit de spent Agra ie, coral Pes tipul de cancer care inso(este cel mai adesea SIDA, a apart gi nepal se rispindeases rapid pe toata pielea si de-a lungul trac- Curing, Judith Skutch, cofondatoare ~ altri de astronautul Ed- gar Mitchell —a Institutului de Stinfe Noetice, a venit conform pro- sgramirii obignuite Ia salonul de coafura al lui Calderon, Varind ck are ochii rosii de plins, -a convins s&-i spud motivul. Unnatoarele ei cuvinte s-au dovedit salvatoare. -a spus: «William, nu e obliga- toriu sa mori. Te poti face bine» , ™ Skutch i-a povestit cum Iucreaza sotii Si cancers, Graf foun nezrurint «spill dn pa tea ei sia jubitului lui, Calderon a ajuns si creada in propria as Viefure, A continuat s-si practice meseria care-l pasion sia reat si se lase prada boli. A inceput, in schimnb, si mediteze si sd fact exert de vizuaizare ca si combata boala S-astiduitsi-giimbu- nitajeased relate tensionata cu familia si si-a dobindit Linistea su- fleteasca iertindu-i pe oamenii care! facuserd si sufere. Gi-a fubit ‘rupul prin exercitii fizice, hrand sdndtoasé si suplimente cu vita- mine. $i din acel moment sistemul su imunitar a inceput si-si am- plifice rispunsul, iar tumorile au regresat. La doi ani dup ce fusese Siagnosia, Calderon nu mai avea nici urma de SIDA. acientul exceptional adesea se infurie cind a © senting brutala. Lindei, o asistents medicals eerie mioterapia, medicul curant i-a spus: «O si regret In gase tuni ai sa vitin genunchi la mine!» Ba s-a gindit tot timpul: «Nememicul! N-o ee fie sinumaicashi demonstrez, cd se insalay A trait mai bine i ani rd tratamentul prescri is sh aoe prescris, dupa care a decis si fac’ pen- ‘Am copia scrisorii adresate de o tindta pe nume Louise unui «doc- torrock&rolly care avea o emisiune radiofonica unde combina sfa- turile medicale cu muzica. Fata legase o prietenie strinsi cu el in perioada cind fusese spitalizati. Adolescenti fiind, Louise ficuse un cancer ovarian cu metastaze pulmonate si abdominale, Oncolo- gul i mai «dduse intre gase gi 12 luni de vial, cu condita sa fac 43A-ti gindi trupul sichimioterapie. Fata i-a spus' cA numai: Dumnezeu poate decide cae Fivva veni sorocul si si-a luat viata fn propritle mini. A pari ie = parinteasca din cauza mediului stresant de-acolo, s-a ae intr-t i tpartamentpropri si gra cheltut ultimiizece dolar dind un a tn za, prin eare cute alti bolnavi de cancer care aveau nevote © ajutorul ei. La un moment dat oncologul ii refuzase Bee a tment deoarece era ink-un stad prea avansa, inl a ase funi Guns ce pornise pe drumul ales de ea insiigi toate ‘tumorile fi oa TH. Mediu! ei pur ssimplun-a fst in stare ii spund asia Pt TNE sgyai. Cu lacrimi in ochi, i-a inminat o refeti pe care paeeee Tis disprut cancerul.» In ziua in care se presupusese ch va fi a) Louise i-a trimis un bilet glumet, intrebindu-t: ‘«Unde si trimit cos, > oe son rockeeolly mia seis spunindu-mi el, decd ma C5t {i intimplat si. ma audi vorbind despre pacientit exception: i, po ; ‘abil ci n-ar fi ficut legatura intre vindecarea cavimeulonsiy a ; cei si evolutia i spiritual. Dara injeles semnificaia vindeeit duu venit amindot la una dintre intrunirile noastre PCaE penta es aales s& iubeascd si S4 daruiasca, realizind genul oe schimbare spirituald si psihologicé pe care 0 fac intondeaura on neni care se bucurl de vindeciri autoinduse. Ai nevote de 9 Fore xiraordinara pentra a face aga ceva atunci cind glasul autorfat Spane car trebui si mori Problema este c& pacientit exceptions! reprezinti o minoritate. lar daca din zece pacienfi opt mu supe jese, este usor sii ignori pe cei doi potential supravietuitori. , {nvere sf fac publice asemenea cazuri pentru ca ‘tot mai mul Ki ‘medici si le eaute in rindul proprilor pacienti. Vor ‘vedea atunci vindecarea nu este 0 coincidenta. Daca e definita asa, ca in. aod yma «remisie spontans», nu ti invafi nimic pe doctori st nu eos és Jeazd cercetarea cauzelor. Or, vindecarea este un. act: creator, ce " joat acea daruire si munci neobositi de care este nevoie in cele- reativitate. _ a ewe Sean de ta medi scrisori despre asemence pacient ind un medic raporteaz ameliorari uluitoare fn starca = oe nav, aproape niciodatl mu mentioneaz# credinfele sau sti Un parteneriat care vinéect ale acelei persoane; ins daca pun intrebari pe aceasté tem’, desco- par ef pacientul a facut intotdeauna schimbiri drastice, in sensul tunei atitudini mai afectuoase si mai tolerante. Numai ca pacientul rareori fi spune acest luera unui medic nereceptiv. Vindecarea neasteptatd are loc suficient de frecvent pentru ca me- dicii sd invefe @ insufle speranta oricind, chiar si in (aparent) ulti- mele ore de viata ale bolnavului. Paciental mu cauta rezultatele unui sondaj medical Gallup, ci o relatie orientaté spre reusité. Cauti pe ccineva care si spund: «Nu te lisa, poti sa invingi. Te vom ajutan atita vreme cit pacientul vrea si r’imind in viafd. Nu aver noi derea si hotarim daca viata altei persoane merita continuata. Atita ‘vreme cit pacientii mei trfiesc intr-un mod care are valoare pentru ei, eu Sint acolo pentru a-i ajuta sé continue. Dar daca un pacient a decis cd a sosit vremea sii moar, nu vid nici o contradictie in a-l ajuta gi in acest caz, Pot si-I ajut la rezol- vvarea unor conflicte care-I secdtuiesc de energie, stiind ca aceasta rezolvare poate initia, in ultima instanfS, vindecarea. Astfel, desi este distructiv si le spui oamenilor c& vor muri in cutare moment, $i asta nu are ce cAuta in practica medical, acceptarea mortii nu trebuie si inlature speranta. in mod paradoxal, pregatirea pentru moarte poa- te promova cauza vietii. De exemplu, o pacienta bolnava de cancer arita groaznic intt-o vineri si mi-a spus cd vrea si moard. I-am zis: «Spune-le copiilor si parintilor tai cum te simi, si apo’ totul este in regula. Ei nu-si dau seama cit iti este de rau.» Luni, cind am reve- nit la spital, arta grozav; avea peruca pe cap, igi pusese un taior si se machiase. «Ce s-a intimplat?», am intrebat-o. «Le-am spus pai- rintilor cum ma simt, le-am spus $i copiilor, $i apoi m-am simtit atit de bine cA n-am mai vrut s8 mor» Sia fost extemal In ciuda nevoii de optimism, n-ar trebui niciodata si se ascun- 4 pacientului vreun aspect al diagnosticului. Adevarul poate fi totdeauna comunicat cu sperants, cici nimeni nu sti sigur ce aduce viitorul. Mai mult, acum pot accepta boala gi pot vedea ca sarcina mea principal este si-i ajut pe pacienti si dobindeasca linistea sufleteascd. Aceastéatitucdine ii da o perspeciivi coreet& asupra pro- blemelor fizice. A-ti fi mai bine nu mai este unicul scop. Mai im- portant e s@ inveti si testi fard team’, sé fi implicat cu viata gi, 81A-ti gindi tropul 4 instant, cu moartea. Atunci poate avea loc vindecarea, Edi "nu mai este sort egeculli (crezind cd-si poate rezolva toate problemele fizice fr si moart vreodatf) ‘Mai demult, «minciuna benigni era ceva obignuit. Dar ai inca sa schimbat complet. Un sonda ntreprins in 1979 de dr Den nis Novack si echipas, publican Jounal of the American Medica! “esociation, a sabilt c& 97% dintre medicit americani preferé sé Te comunice pacientior bolnavi de cancer diagnosticul, In com rate eu 90% care susfinea cf mar face-o, inte-un son a ‘mai devreme. “ Sucre clinicieni au infelesc& de cele mai multe oF paci- nf stv oricum adevérul. Lanivel incongtent sau chiar consent bolnevi stu ce se peteve in corpl or. Bill, un pacient de-al mets doctor, a avut int-o sear, a cind, dificult de inghifire. A sus sie of are cancer, deoarece la aceeasi vist ttl lu avusese can: er exofagian si gastric, Un singur simptom sia stil. Desigu OF ‘hau asigurat c4 nu e a, inst analizele au dovedit c& Bill avusese oer anil i ovoirenadevirului dezbind famille exact cnd au soei mult nevoie st nfrunteeriza eu onesttate, Familia spune ade- wea: aN-i spuneti mamei, N-o si reziste» Cind o inte pe mam te erede cA nue in regul, ea fm spune: «Binuiese cf am cancer Guvintal a fost rostit si acum patem discuta ce inseam cancer pentru familie ~ 0 provocare sau o condamnare Ia moarte? Prefs Catora suprim gi crederea. Cid un medic etl, nu poate PENT. fa cuvintul «cancer» sau are un aer fs, mintea pactenulul Walt Fnediat: «Doctoral se simte depasit. Nu mai exist nit o sperantii» Asti prea mul medic au rect de la minciuna benign I ones- statea brutal care, la rindul ei face mai mult réu decit bine. Am primitrecento scrsoare sfixietoare de a sofia uni pacien, core pun cd sol ei nu va putea fi prezent Ia a dous noasts nice = se sinueisese: sce intimplat la dud zile dupa ce isa spus, cu cea mal nepe- ‘satoare brutalitate, cd nu va mai juca niciodatd tenis, nu va mat jesi cu barca pe mare si nu va mai merge la birou, toate ~ in special primele doud ~ lueruri pe care le indrgea. Un parteneriat care vindecd Tot timpul avusese o incredere oarbéi in doctori: nu cé-l vor vin- deca, ci od vor face tot ce le std in puteri. Jnsd lon, in special oncologului, mu le sttea nimic in puteri. Este mult mai bine s& recunosti cd situatin e graval— dar in ace- lasi timp sa-i reamintesti pacientului adevarul ci nu exist boald ««incurabili» de care sé nu se fi vindecat cineva, chiar si in pragul ‘mort Atunci cind un medic este capabil sd insufle o doz oarecare de speranti, procesul de vindecare demareazi uneori chiar inainte de inceperea tratamentutui, imi amintesc de una dintre pacientele mele céreia radiologul i-a spus cd medicamentele aveau efect, cdci tomo- sgrafia ei osoasé indica o ameliorare specteculoasd. Femeia i-aras- puns: «Daca v-atiuita la programare, afi vedea c& nici n-am inceput chimioterapia, Trebuie si fie din cauza medicului dluia cu feast hu- cioasil» Doctoritei Alexandra Levine, un oncolog din California, i s-a acor- dat recent o bursa pentru a studia aspectele psihosociale ale cance- rului. Ceruse bursa in urma unei experienfe similare. fn cabinetul ei a fost adus un barbat suferind de un limfom extins. Sotia pacien- tului tinea s& fie consultat si de dr Levine inainte de a pleca in Ger- mania pentru o curd «miraculoas& pe care el dorea s-o incerce. Vazind panica din ochii omului, doctorita a stat cu el 0 ord intrea ‘gi'ca st-l calmeze gi si- incurajeze. Dupao siptimind, cind paci entul a revenit, tumorile i se redusesera cam la jumatate. Ea a spus: «Pacat ci nu v-am inceput tratamentul de siptimina trecuti.» Tar el i-a rispuns: «Dar ati inceput!» Speranfa este, in mare parte, efectul increderii pacientului in cel menit sé-| vindece. Aceastii forma de legaturd se stabileste pe mul- te cai. Anumifi factori de baz — compasiune, acceptare, bundvoin- 14, disponibilitate de a oferi informajii — stat de la sine infelesi. De ceca sint atit de importante vizitele premergatoare interventiei chi- rurgicale, efectuate de echipa din sala de operatie, Ele nu numai c’-1 ajut& pe pacient si facd fata interventiei, ci grabesc vindecarea. in- trun studiu descris de dr Herbert Benson in The Mind/Body Effect (Efectul minte/trup), un grup de cercetatori de la Harvard condus de dr Lawrence Egbert a demonstrat cA pacientii care primeau vi- 5334 Aci gindi trupul ita anesteistului in seara premergatonre intervene, impreund ct Tite explicai i asigurdri—fucruri de care su a beneficiat vm BU ‘Ievontol- au avut nevoie doer de jumatate din canttatea de anel= tgerice. In plus, au pardsit, in medie, pitalul cu cel pon doua zile fi jumatate mai devreme, in medie, dcit pacienfit in grupul de control Simul umorului est, la indus, o resursfantastic8. De mule tecoi end sit in camere unui , Sint fie vi, fie mort Agia vreme cit «ci vi trebuie trata ca stare. Consider cuvintul «termina» ingro~ “Pitot. Inseammnd cd am inceput sa tratim acca persoana de parc ar fr deja moarts Stull au aratatc& doctor i asistentele rispund ia apelurle vente din camerele pacientilr «terminal» cu mit mul {Eintrvere dect la ale pacienfiorneetichetaiasfel. Termenul su- gereazi mai curind o stare mentalt deci o stare zie face si Gispara empatia membrilor personalului medical si capac lor de a acorda toata ingrijirea necesara. fi confrunta totodata cu pro- pria condifie de muritori. ‘fn acelasi timp, este esential ca pacientii si stie c& isi pot expri- sna furia fai de medic fra ca prin asta si. afecteze relaia dine ol Tham aut pe muti plingindu-se de medic, find totodatl rugat St ea curva sa fe spun ce-am auzit de teama unor Fizbundri ullesion we ura neexprimat i face sa sufere pe pacient si tebule impir. fist daca vrem sf stailim un parteneria, Eu nul sint fect ind pacien is exprima fara la adresa me, cei asta nseamnd case tient in siguranfs cu mine, cd relia noasta este solid si c8 se com port ca nigte supravietuitori “Teil meu a sufert in urmé cu citiva ani o interventie chirurse cola gia fost trimis acast cu nisterecomandar foarte sumare, dupa pirerea mea. Drepturmare a avut complicati. Am sris si chirur- ful, internist, exprimindu-mi senimentele, De a chirurg am primit o serisoae in care ma invinuia pe rine pentra problemele vrneniteIneristl insh mi-a spurs: ¢V& mulumese. Din cind Un parteneriat care vindecd incind avem nevoie deo asemenea sersoare ca stn stimleze si dim din noi maximul.» L-am sfétuit pe tatal meu: «Schimba chi- rurgul si pastreaza internistul.» Perceptia inconstient’ Din cauza efectului asupra pacientulu, atitudinea mediculni e adesea crucialé pentru reusita tratamentului, Un element esential este cc paciental si aiba ineredere ca se bucurd de nireaga atetic a doc- toruli. [mi amintese cum, eu ani in urma, mi aflam in sala de ope- rafii pentru a participa, ca inter, Ia o intervertie chirurgical asupra unui pacient cu rahjanestezie, deci constient. Auzind doar conver- safii pe teme sportive intre memibrii echipei chirurgicale, ommul a im- plorat: «NV-ar putea cineva s& spun ceva si despre mine si operatia ‘mea? Imaginafi-va absurditatea cu care se confrunt& o persoand su- ferind de un eancer grav, care trebue scl asculte pe infimier lx ‘mentindu-se ¢& pierde meciul de diseard sau pe doctorité plingindu-se cc intirzie la coafor. Numai empatia poate construi legatura de care cenevoie pentru vindecare. Cind un doctor se asaza un minut pe mar- ginea patului pacientulu pentru asta de vorbacu el, pacientul are impresia ce vorba de cel sau zece minute, Dac medicl rimi- ne In pragul us, aceeasi vizth i pare ca durat doar 15 secunde ‘Atitudinea medicului conteaza chiar gi cird pacientul este incon- stient, adormit, in coma sau anesteziat. La inceputul anilor ‘50, Mil- ton Erickson, marelepsihiatu si hipnoterapent, artatc& voile ccunoscute si semnificative pentru pacient sintauzite si infelese chiar si sub anestezie, Un obstetrician din Baltimore mi-a spus 0 dati ci observase, cu mulfi ani in urmd, 0 usoara schimbare in comporta- mentul pacientelor atunci cind se trecea de la eter la un anestezie mai usor, Pentru a investiga acest lucru, a adus in sala de operatiio stenodactilograf& care a notat fiecare cuvint rstt in cursul mai mul tor opera cezariene. A descoperit ci, sub hipnova, pacientee res- pective puteau reproduce cuvint cu cuvint conversatiile purtate anterior in sala de operati. 5556 Acti gindi trepul mudi recente au confimmat aceasta pereeptieinconstientl Her- cy Bennett, psinolog la Fucultatea de Medicing a Universit Ca- Ffomia, le pus unor pacieni afl} sub anestezie 0 case, cerindle indice of au aut mesajul tingindu-sturechea in impo int! Or Seni ulterior operatic, Aproape toi pacienti sau tas de obul ure- hii fn repetate rinduri, fird si-si dea seama, ns nici unul nu si-2 pputut reaminti mesajul. {intr-un alt experiment, dr Bennett lea ce- Pre unor pacienfi inconstieni si-si faca una dintre sini calda decit cealalta, sarcina indeplinita cv promptitudine. in cazul a Y de pacienti, sugestiile preoperatorii non-hipnotice cum, sin eva a "Zona bazinului au redus la jumitate pierderile de sin- ge in cursul operatilor de gold. Detinem ‘mecanisme ineredibile rin ccare puter dirja chimioterapia catre un cancer Su) patem devia flu- sul sangvin, «infometind de moarten o tumoare, — ‘Am atilizat ani la Find capecitatea incongtienté de @ auzi 8 PE cientilor. Le vorbese persoanelor in coma despre starea lor clinic. fnte-un caz, iam comunicat unei femei aflate de trei ani in coma, flexi un sera de recuperae, ci familia fi permisiunea Si cA dincolo si ca, daci moare, nu {nseamni ca egueaza ca mama, Lam pus chai ef aveau sii simi ipsa, dar cl mu greseste oO ‘cetind si se mai agate de viatf, dacd asa vrea a. ‘Amuritin 15 mi- ae Gd nt nto rezerv in care pacientl doar imi fe simi ‘prezena in mod diseret si las pereeptia sa jnconstient si-l trezeas- cA daca doreste sé-mi ‘vorbeasca in acel moment. Dacd nu se tre- este simu exist nici o problema urgent revin mal Grit Unit chirarg au inceput acum si foloseascl puterea mint SAS teziate pentru evitarea, mAcar in parte, @ ‘complicafiilor. Dupa inter~ ‘ventii chirurgicale in partea lombarii a coloanei, ‘multi pacienfi au probleme cu urnatul si necesi adesea sonde din ear spasmelor fnusculaturii pelviene. Un grup de cercetétori Je-a sugerat pacien- tilor aflati pe masa de operatie c& isi vor putea relaxa ulterior mas hii respectivi. Nici unul dintre acesti pacienti nu @ ‘avut nevoie de da. arn ‘ma afiu in sala de operatii, comunic in permanent pacien- {ilor ce se intimpld si am descoperit ca Iucrulacesta poate insemna tiferenta dintre vial si moarte. Vorbindu-le linisttor pacientilor cu Un parteneriat care vindeca neregularititi de ritm cardiac, poti elimina aceste neregularititi sau ;poti incetini un puls prea rapid in timpul operatiei. Recent, am ope- rat un tindr foarte solid, cu 0 constitute de rugbyst. Gabaritul sau a dus la citeva probleme tehnice minore. in timp ce le rezolvam, am aruncat o privite pe monitor si am observat c& pulsul fnrului ajun- sese la 130. Stiam cd se temuse de operetie, asa cd i-am spus: «Vie- tor, am citeva dificultati mecanice pentruci esti un baiat foarte masiv, dar nu este nici o problema cu operatie. E doar 0 etapi putin mai sgreu de rezolvat. Starea ta e foarte bund. Nu te agita. As vrea ca pulsul tiu si devina 83.» fn urmitoarele citeva minute, fard nici o ‘medicatie, pulsul i-a coborit exact a 83 gi asa @ rimas pe toata du- rata interventiei. Mulfi anestezisti care au auzit de asemenea lucruri au inceput sa le vorbeasc’ pacientilor acormifi, transmitindu-le me- saje linistitoare. Dimpotriva, mesajele panicate pot creste riscul de stop cardiac. ‘Odati, cind terminasem o interventieabdomninala de urgent asu- ‘pra unui findr foarte gras, inima i s-a oprit exact cind eram pe pune tul de a-] duce la reanimare, Nu a rispuns la resuscitare, Anestezistul renuntase gi tocmai iesea din sald, cind am spus cu glas risunator: «Harry, incd nu fi-a sunat ceasul! Intoarce-te!» Instantaneu, cardio- gama a inceput sa indice o activitate electric’ gi in cele din urma barbatul si-a revenit complet. Nu o pot dovedi, evident, dar sint si- {gur cd mesajul verbal a provocat schimbarea, Stiu e& aceasti expe- Hen i-a convins pe toti cei prezenti alunci in sala de operatie. in orice caz, nu existé nici un motiv s& ne: comunici eu un pacient pe toate caile posible. Cel mai important este sa se evite mesajele negative, pentru ca ‘mecanismele constiente de aparare ale pacientului anesteziat nu func- tioneazd. Recent, un student la medicina pe nume Tim mi-a scris oscrisoare in care descria comportamentul unui chirurg in sala de operatii ‘L-am auzit pe chirurg vorbind pe acel ton rdézbunditor pe care-] credeam rezervat doar studentilor.«Femeia asta, zicea, pretinde edie adepta holismului! Hoooolism, care va sd zied! Este atit de hholisticd incit crede cd razele 0 siti fed ru. Pai e mai urita decit secretara din Beverly Hillbillies.» $ia continuat cu insuliele,58 Acti gindi trupal de pared femeia ar fi fost la mii de kilometri departare, si mu sub anestezie generald, Ia nici un metru de el. «Spune ed suferd de hipoglicemie. Ca sé vezi! Ciudati femeie.» Apoi a anungat: «Priviti aici. Asta-i cancer. E plind de cancer, e maligna, si a extirpat 0 bucataé de fesut de parcé ar fi tdiat o felie din plicinta lui preferatd. Inutil sd mai spun cd femeia s-a trezit din anestezie in sudori reci, plingind si prada unor dureri atroce. ‘Tim s-a imprietenit cu pacienta in cursul examenelor ulterioa- re si al unci mastectomii totale —sii-a pus una dintre casetele mele PCaE. Afectiunea lui a ajutat-o 4 capete mai mult control asupra tratamentului, ceca ce i-a redus durerea. Femeia a refuzat iradie- rile si chimioterapia, temindu-se cd sint toxice, in favoarea alterna tivelor holiste in care credea. in scrisoare, Tim mentiona cd era prea devreme pentru a sti cum va evolua boala, ins o intflnise curind dupa externare si o gisise plina de energie si vitaitate si radiind afectiune. jin ce ma priveste, ma asigur intotdeauna c& personalul din sala de operatie nu spune altceva decit ar spune dacd pacientul ar fi treaz. ind chirurgul face o glum de genul: «Daca iese vreodaté de-aici, iese cu picioarele inaintey, nu este de mirare e& pacientul se trezes- tela reanimare intr-un hohot de plins. Pot fi sincer in privinta diag- nosticului, inoculind totusi in mintea pacientului ginduri pozitive referitoare la tratamentul care va urma. O afirmatie simplt, de ge- nul: «Te vei trezi simtindu-te bine, insetat si flmind» ~ modificats, fireste, pentru pacientii obezi — va initia vindecarea. Pina si dorin- fa-de a fuma poate fi redusa printr-o sugestie ficult la finele ope- rafiei, De asemenea, daca e cazul, nu ezit sa-i cer pacientului sé nu singereze. Este bine cunoscut faptul 8 yoghinii gi subiectii hipno- tizati igi pot controla singerarea, iar cererea adresata verbal pare si functioneze gi ea cind persoana e anesteziaté. Uneori ma intreb daca sugestiile sub anestezie n-ar putea fi utilizate uneori ca forma de psi- hoterapie. ‘Atmosfera din spital influenteaza atit atitudinea medicului, cit sipe cea a pacientului. MA tem c& atunci cind proiectantii spitale- Jor au eliminat ferestrele, noi am ajuns sé ne pierdem una dintre cele Un parteneriat care vindeca ‘mai importante surse de putere ~ legitura cu Dumnezeu si natura. ‘Vederea spre lumea din afar ne reaminteste conexinnes cu toate formele de viatZ, ajutindu-ne sf supravietuim. Cercetirile efectua- te recent la un spital din Pennsylvania au ardtat c& pacientii ale ci- ror saloane dideau spre o curte deschisi, spreun copac sau spre cer s-au inslinatosit mai repede decit cei din camerele care dideau spre un zid. in Lecfii extreme, Dick Selzer a descriselocvent acelasi efect, din punctul de vedere al medicului Nu cu mult vreme in urmd, sala de operatii avea feresire. Era o plicere si 0 binecuvintare, in ciuda mustei care izbutea din cind in cind sa'se strecoare prin plasd si sé ameninte sterilitatea incintei... Pentru noi [chirurgii exista binecuvintarea cerului, aplauzele si reprosul tunetului... Jar noaptea, la urgente, exista splendoarea, eternitatea stelelor care sd readucé la dimensiuni normale ego-ul chirurgului. Faptul ca Cerul veghea de dupa umdrul doctorului mu i-a féicut vreun ru nici unui pacient. Tare ‘mdi tem ca, zidindu-ne ferestrele, am pierdut mai mult decit adie~ rea vintului; am scurtcircuitat 0 conexiune celesta. Pentru a restabili aceasti conexiune celesta, eu folosese muzi- a, ale cirei proprietii terapeutice sint bine cumoscute inca din tim- purile biblice. fn epoca profetilor, cintdretii din harpa interpretau 0 ‘muzica speciala pentru a provoca o stare mental despre care se cre- dea c& activeaza puterile extrasenzoriale, Despre Elisei se spune: «$i pe cind cintareful cinta din harpa, mina Domnului a fost peste Eli- sei...» (2 imp. 3:15) David cinta pentru regele Saul ca si-ajute si-gi revind din depresie si paranoia. Muzica deschide o fereastra spirituald. Cind am introdus pen- ‘ru prima oard un casetofon in sala de operat s-a considerat ci re- prezinta un risc de explozic. ins I-am pus si cinte cu bateri, gi atunci asistentele gi anestezisti s-au simtit atit de bine incft acum, dacd uit muzica, ei imi cer s-o adue. fn prezent exista casetofoane in aproa- pe toate silile de operatii din New Haven, Un studiu recent efectuat la Centrul Medical Pacific al Spitalu- lui Presbiterian din San Francisco a aratat c mazica diminucaza an- xictates stresul si durerea fa copii sila adulti in timpul traumatizantei proceduri de cateterizare cardiacd. Copiii mici reactionau cel mai 5960 A-ti gindi trupal bine la cintecele de leagiin. Copiti mai mari si adolescentii se cal- ‘mau cu muzica rock, iar adultii aveau preferintele lor. Cu toate acestea, practicienii biokineziei au descoperit c& mu- ica rock pusi tare poate provoca anemie, asa c& eu mu o recomand pentru silile de operatii, Muzica trebuie s& contribuie atit la calma- rea pacientului cit gia personalului medical, ajutindu-i s8 facd fay stresului. in sala de operatii, muzica ar trebui s& atragd atentia tu- turor c& acolo existi o figs vie care suport o operatie, Ar trebui si-i ajute pe membrii personalului s& se raporteze la acea persoand ca sicum ar fi treazi, mu st le distraga atentia de la interventia chi- rurgicald, Tati de ce consider c& cele mai eficiente sint muzica re- ligioasé si migearile largo baroce recomandate in Superlearning (Superinvatarea) de Sheila Ostrander i Lynn Schroeder. [i incu- rajez pe pacienti si asculte casete ou orice muzica socotesc ei c& este mai relaxanta sau mai vindecdtoare, pentru a face din mediul spitalicese unul curativ. Pentru nevoi speciale va recomand gi The Healing Energies of Music (Energiile vindecdtoare ale muzicit) de Hal Lingerman. Excelente sint si versiunile date de Daniel Kobialka unor bucati clasice ‘Am descoperit genurile adecvate de muzica i le folosesc in iune- tie de situatia chirurgicala. Adesea fi tachinez pe studenti spunin- durle cd am o anumiti muzica pentru a opri hemoragiile. Uneori reactia pacientului aduce o nota neasteptata de umor. imi place mu- ica religioas’ si, int-o dupa-amiaza, in timp ce operam un barbat aflat sub rahianestezie, caseta a ajuns la melodia «Amazing Grace». Pacientul a ridicat capul si a intrebat: «E ceva in nereguli acolo?» ‘Am ris cu toti gi sam spus c& nu. «Eu sint irlandez, a continua el, si daca imi cintati .When Irish Eyes are Smiling" (,Cind ochii ir landezi zimbesc"), am s& m& simt mai bine» Asta am si cut si ‘omul a fost multumit. Un pacient, ascultind muzica de harp chiar fnainte de inceperea operatici, a spus: «Ce bine e& am auzit-o inainte si adorm! Dac& o auzeam la trezire, n-ag mai fi stut unde ma aflu.» ‘in alta zi, un pacient anesteziat local a inceput sf rida sia spus: «Foar- te potrivita muzica astan, in timp ce-i indepiirtam o tumoare benig- 1 de dimensiuni considerable. fn fundal, Frank Sinatra efnta «Why ‘Not Take All of Me» («De ce s& nu-mi iei tot ce am). Un parteneriat care vindeca Dublu control Calitatea relatiei medic-pacient este determinata, mai presus de orice, de participarea pacientului la luarea deciziilor. Pacientul ex- ceptional doreste sf aibi o parte din resporsabilitatea privind via- {a i tratamentul su, iar medicul care incurajeaz aceasta atitudine il poate ajuta s& se vindece mai rapid. ‘Valoarea participarii la decizii a fost pus in evident de dowd studi recente efectuate pe copii. La Facultaiea de Medicina a Uni- versitatii din Wisconsin, dr Charlene Kavanagh a comparat un grup de copii cu arsuri grave care a primit ingrijiri standard cu un alt grup, in care copiii cu arsuri au fost invatati si-gischimbe singuri pansa- mentele. Copii cu rol activ au avut nevoie de mai putina medica- tie si au prezentat mai puine complicatii. fn Palo Alto, California, un grup de copii astmatici a fost invaat ce inseamna boala de care suferd si care sint medicamentele care o tin sub control. Mai mult, copii au fost incurajati sé hotiirasca singuri cind aveau nevoie de medicamente, Ei au lipsit mult mai putin de la scoala si au apelat mai rar la serviciile de urgenfi, frecventa scizind de la 0 dati pe Tuna la o dat la gase luni. in plus, impértirea responsabilitatii creste cooperarea si reduce resentimeniil care sté de obicei la baza proceselor de malpraxis, Ris- cul de bijbfala si de incriminari este mai mie cind deciziile se inte- ‘meiazai pe asentimentul mutual privind binele prezent al pacientului, sinu pe predictii asupra unui viitor incontrolabil. Nu vreau ca vreunul dintre pacien{ii mei s& fie anesteziat fiir sa aiba sentimentul c&-i fac ceea ce vrea el insusi. (Cu toate acestea, atunci cind pare pro- babil ca anumifi pacienti s4-gi facd reprosuri daca ceva nu va mer- ge cum trebuie in viitor, le pot sugera si-mi lase mie mai mult control. Mai bine sé fie suparati pe mine decit pe ei ingigi. Bu voi fi ficut tot ce mi-a stat in putin, asa c pot face fafa supdrarii lor) Uneori, cind in mod inconstient nu sint siguri c& vor si traias- ca, oamenii se feresc de cel mai eficient tratament sau prezintd ati tea efecte secundare ineit tratamentul trebuie intrerupt. Dar si cind isi doresc cu disperare si traiasca, ei pot si nu fie de acord cu me- dicul, care trebuie sd lupte atunci cu impulsul de a renunja sau de aTT, 62 Acti gindi trupul +i obliga. Un doctor care incearc si garanteze viitoral isi impin- ge adesea pacientul catre o anumita terapie, pregatind astfel terenul pentru incriminari reciproce si sentimental de esec al amindurora, daci boala nu va fi vindecata. Pe de alti parte, cind un pacient opteaza din convingere pentru 6 forma de terapic, acceptind totodaté faptul c& moartea va fi ine- vitabila intr-o bund zi, el nu va avea niciodatd sentimentul eseculet si musi va regreta niciodata decizia. Medicul trebuie s4 nu uite c& pacientul este cel care trebuie si aleagi isd irdiased apoi ew aceas- tdalegere. Este de datoria medicului si-i accepte pe tofi pacientii— dar nu si le si sustind toate optiunile. Un doctor are dreptul sé spuna: «Nu pot fi de acord cu ceea ce faci si nu vreau s& iau parte la asa ceva.» ‘Trist este c multi oameni mor din cauza asta, cAci nu mai merg nici- dati la un doctor. Eu le spun in general unor asemenea pacient «Nu sint de acord cu ceea ce faci sau, daci ag suferi de boala du- ‘mitale, nu as alege planul dumitale de tratament, deoarece mu cred ‘c& oferd cele mai mari ganse de reusité. Dar, daca doresti, vom pis- tra legatura gi te voi ajuta aga cum pot.» ‘Atunci, dacd ajung la coneluzia ci-alegerea Jor nu e bund, pa- cienfii vor spune: «Stiu c& iti pasa de mine, pentru c& nu m-ai pa- risit. Viei sa mergi mai departe gi sd m& operezi?» Nu exist alti solutie ca doctoral si maximizeze speranta lisind totodati calea des- chisi, astfel ca ulterior pacientul si accepte tratamentul pe care i-1 recomanda. Pind in prezent, o data ce i-am acceptat la rindul meu, 100% dintre pacientii mei au acceptat chimioterapia, radioterapia sau interventiile chirurgicale. Chiar si cei care initial incercaserd au- tovindecarea si respinsesera profesia medicala. Chiar si cei a ciror prima consultatie incepuse cu «nu-mi vorbi niciodata ca un doctor! acd faci asta nu voi mai reveni». ‘Acceptarea venité din partea medicului poate ajuta pacientul si se vindece si si-si giseasc& pacea, asa cum o demonstreaza cazul lui Bridget, o englezoaica instalaté de curind in New Jersey. inca dru sistemului medical britanic, ea fusese repartizati unui medic pe care nu-] placuse, ceea ce o determinase sa nu mai treacd pe la el. in local sinului sting avea o tumoare de marimea unui pepene. ‘Am examinat-o si -am insirat lucrurile pe care le puteam face ca Un parteneriat care vindeca ‘-0 ajut, incepind cu operatia si terminind cu Dumnezeu. Mi-a zis: «Sinte{i primul doctor care n-a zbierat la mine ,De ce n-ai venit suai repede? Cum poti fi asa proasta? Ce-ai in cap?» T-am spus c& nu acesta e rolul meu. Treaba mea este doar si-mi accept pacientii gi si incere si-i ajut. ‘Am pus-o pe Bridget s& deseneze. Imaginile indicau o atitudi- ne inconstienta pozitiva fata de chimioterapie si de iradiere, desi la nivel constient le respingea pe amindowa, Citeva luni mai tirzium-a sunat sé-mi spun cd incepuse chimioterapia gi cd tumoarea se 10- ise. Reactia ei Ia tratament a fost atit de putemica, incit oncologul nici nu si-a mai pus problema necesitatii radioterapiei. Faptul cf fi acceptasem starea i-a permis lui Bridget si accepte ceea ce fi putea oferi profesia medical. Cu toate acestea, unii chirurgi insist si-si facd numérul. Merg, pind acolo incit le interzic pacientelor si apeleze, dupa mastecto- mie, la Reach to Recovery (Redobindeste-ti sdndtatea), un program. terapeutic postoperator care se adreseaz& atit psihicului cit si fizi- cului. Desi n-au dreptul si facd aga ceva, unii medici incearca si controleze viaja pacientului la fel ca detaliile tehnice ale tratamen- tului, aidoma unui adult care domin& un copil - iar tristul adevir este cd multi pacienti le permit si procedeze astfel. Medicii int creat de pacienti in aceeasi masura ca de pregitirea lor, iar majoritatea pacientilor dorese s8 lase toate deciziile in seama atotputemicei fi- ‘guri parentale. Pacientii exceptionali fupta pentru responsabilitate, dar sint pedepsiti pentru acest act de supravietuire deoarece repre- Zinta o minoritate intre pacientii doctorului. Amintifi-vi cum i se plingea medicului Kostoglotov, fostul detinut din lagi, in Pavilio- nul cancerosilor de Soljenitin: {[Credeti cd] din momentul in care un bolney s-a internat, pu- 1efi gindi in locul lui. Ca din clipa aceea, in locul lui trebuie sit gindeasca instructiunile dumneavoastré, sedinfele fulger, pro- ‘gramele; planul si onoarea institutiei dumneavoastrd medicale, Tar eu ma transform din now, precum in lagér, tntr-un fir de ni- sip de care nu depinde niciodaté nimic.* * Aleksande Soljenitin, Pavitionul cancerosior, trad. rom. Maria Dinescu siBugen Uricara,p. 92, Ed. Albatros/Ed. Universal Dalsi, Bucuresti, 1997, (Nt) 63i Acti gindi trupul Detractorilor medicinii moderne le place s& arate cu degetul spre ‘numerossele cazuri de scddere a ratei mortalitati din timpul greve- lor personalului medical — ca de exemplu in 1976 la Los Angeles, ‘n acelagi an la Bogota si in 1973 la lerusalim. Bi spun de obicei ceva simplist, de genul: «dngrijirea medicala este periculoasa pen- ‘ru sinitatea dumneavonstrdi» As spune mai curind c@ in acele mo- ‘mente pacienti gi-au dat brusc seama c& trebuie si alba grija de ef ‘nsisi, 8 ia decizii proprii, asa cum ar fi trebuit s& facd tot timpul. Or, asta le prelungeste viafa. Cu citiva ani in urmia fost o grevii a soferilor de ambulanta in Cape Cod, unde avem o casi de vacants. S-a produs panied — ce se va intimpla cu urgentele? Ei bine, numa rul urgentelor a scdzut bruse pind la terminarea grevei — alt minu- nat exemplu despre cit control avem asupra sindtafii noastre, Mecanicul si vindec&torul Faptul ca prea adesea nu reusim sf interactionim bine cu pa- cientul provine din modul in care doctorul este invajat si fie un sim- plu mecanic. in facultatea de medicina invayim totul despre boli, dar nu invafam nimic despre ce inseamnd boala pentru botnav. ntr-un studiu despre medicina populara efectuat in Taiwan si in sindul chinezilor americani, dr Arthur Kleinman de la Facultatea de Medicina a Universititii din Washington a atribuit suecesele ade- sea uluitoare ale «doftorilon» populari faptului cX trateaz& boala in contextul psthologiei si culturii pacientului. Stigmatizarea drastic’ ‘abolilor mentale in societatea chinez& fl determina pe un chine s& ‘nu poatii concepe depresia, de exemplu, decit in termeni de simp- tome fizice, cum ar fi oboseala, De aceea, orice tratament care nu-i permite pacientului si creada int-o cauz de natura fizicd a tulbu- rir va fi probabil respins si se va dovedi ineficient. Kleinman subliniaza diferenja dintre afecyiune, definita ca an- samblul simptomelor fizice sau psihiatrice saw al deterioratilor vi- zibile pentru medic, si Boal — experienta subiectiva a pacientului, corespunzatoare afectiunil respective. Adesea, cele doua diferd ex- Un parteneriat care vindect trem de mult, mai ales cind o persoant lipsiti de cunostinje stint- fice este tratata de un medic occidental. ‘Nu va recomand s4 intrati fn trans ori si ardeti tot felul de fe- tiguri (cu exceptia cazului in care pacientul crede numai in aseme- nea metode), dar trebuie, aidoma medicilor liberi ai lui Platon, si ne intrebam pacienfii ce cred ei cA a cauzat boala, ce amenintare gi pierdere (sau cistig) reprezinta ea pentru ei sicum cred ef ci ar tre- ‘ui tratata. Sistemul de chestionare a pacientilor pe care sint inviati iI foloseasc’ studentii la medicin nu dezvéluie secvente tempo- rale sau semnificajia evenimentelor pentru pacien(i, Pind si intrebari precum «Din ce cauza a murit tatal dumitale?» sint rareori conti- nuate pentru a afla daca tatil pacientului a decedat stiptimina tre- ‘cut sau cu 20 de ani in urma. De aceea, medicii adesea nu au habar de dinamica situatiei, daca nu cumva pacienti le prezinté de la sine putere aceste aspecte, cea ce de obicei nu s> intimpla. Cele mai bune rezultate apar dintr-o «negociere» in care pune- tul de vedere al practicianului si cel al pacientului se apropie sufi- cient de mult pentru a permite o comunicare real. Dac o persoand , crede cu fervoare int-o vindecare religioasd prin atingere cu miinile, ‘medicul nu trebuie si devind un obstacol si sa impieteze asupra efica- cititi tratamentulai, Chiar dac& doctorul considera c@ aceste meto- de sint inutile, probabil c& ele ajutd cind pacientul crede in ele. Adesea le spun pacientilor cum m-as trataeu insumi daca ag su- feri de boala lor. Optiunile mele nu includ, poate, uncle lueruti pe care le fac ei. La fel, optiunie lor pot s& nu includa unele lucruri pe care le-ag face eu. Dar nu le spoliez avantajele metodelor lor spu- rind c& nu sint bune de nimic. Ma strduiesc in schimb s& vad cum s-ar putea imbina convingerile noastre. Pentri mine conteazi doar s% accept fiecare sistemul de credinte al celuilalt, desi cele dou’ pot fi diferite. Nici unul dintre noi nu ii impune celuilalt ceva cu forta. In felul acesta, pot spune: «Daca uneori convingerile dumi- tale nu dau rezultate, incearca-le pe ale mele.» Am vorbit recent cu Vivian, o adepta a Bisericii scientiste, care spunea c& incerease ~ inutil - sf se vindece singur’, prin rugiciu- ne, de o grava infectie a vezicii urinare. fn cele din urma, nemaisu- portind durerea, s-a dus la urgent. Mi-a spus c8 un medic tind gi 6566 Acti gindi trupul lipsit de experienfi-a prescris medicamente care i-au inlaturat com plet simptomele in 24 de ore. Episodul a transformat-o, facind-o sa simtd od si medicamentele vin de la Dumnezeu gi ar trebui folosite in paralel cu capacitatea noastri launtricd de vindecare. - ‘Bvident, voi incerca si-i conving pe pacienti si nu investeasca foarte mult timp ori sume enorme de bani in ceva ce mie mi se pare ineficient, ins daca e vorba de credinje pozitive voi incerca sé le sastin, Este benefic si faci tot ce reinstaurea speranta, Studie are 18 ca a cheltui bani gi a cAlatori departe fi ajuta efectiv pe pacienti ‘s& se insiindtoseascA. Exist o nevoie putemnica de a putea spune: «A meritat banii» Mai mult, efortul indica o- ‘motivatie serioasa. Un asemenea pacient cu sigurant’ va asculta sfaturile medicului si le ‘ya uma, Pind am ajuns sé infeleg importanta dorintei pacieatilor de a veni personal la mine, obignuiam sé le spun sé-mi expedieze desenele prin posta si si-mi telefoneze. Un domn din Montana, cu un cancer de pancreas, a venit la mine cu pronosticul e& mai are de trait trl luni, 18 luni mai tirziu era ined fn vietd gratie sperantei sale. in mod aseminator, disponibititatea medicului de a ceda putin il va ajuta pe pacient si-i accepte convingerile, dind tratamentului me- dical sansa de a avea efect. Atunci cind pacientfi nu au incredere in sistemul medicului, ei se vor opune tratamentului fie in mod con- stient, neluind medicamentele, fie in mod inconstient. In ambele si- tuatii vindecarea va fi zdamicitl ‘Veloarea identificdrii cu pacientul explied de ce doctori cei mai bun sint adesea aceia care au fost ei insisi grav bolnavi. in proce- sul formarii noastre ca medici, inviigim si nu avem empatie pentru bolnavi sub pretextul c& astfel sintem scutit de tensiune psihicd. In- ‘reaga noastri terminologie accentueaz aceasta separate. In loc de «infarct», operatorul de la spital spune «Cod 5». Ins aceasta dis- tantare emotionala face rau ambelor parti. Ne retragem exact cind pacientul are mai mult nevoie de noi. Asistentele stiu cit este de ‘greu si-l gisesti pe medic atunci cind pacientul isi da sufletul. Toa- ‘i instructia noastré ne ineurajeaza si ne considerdim niste zei ai e- pparatiei,fidtori de minuni. Cind nu putem repara ce s-a stricat, ne tirim intr-un colt s& ne lingem rénile, simfindu-ne niste rata Un parteneriat care vindecs fn plus, distanta fat de pacient fi i simta invulnerabili: «intotdeauna altii sint bolnavi, nu eu.» Cind spun. ‘unei sali pline de studeni: «Aproape toaté lumea moate», rd eu to~ {is dar cind spun acelasi lucra unei sali pline de medici, se lasi o ticere mormintala, Devenim campioni la capitolul disimulare. Cum remarea dr Gordon Decker, seful departamentului de psihiatrie de la Centrul Medical al Universitatii din Oklahoma: «De obicei me- dicii stiu exact ceea ce gindese si.ce cred, dar sint rareori la curent cu felul in care (se) simt» in schimb, idealul nerostit care Je este inoculat in facultate vii- torilor medici este acela al doctorului macho, de o duritate supra uuman’, care poate face fa(a oricarei situati fir s& clipeasca micar. Este normal si fii speriat de un examen, dar dai dovadi de slabi- ciune daca iti recunosti teama de boala si de moarte, Evident, dupa absolvire, noi medicii ne negim tristefea resim- {ité in fata ghinionului unui pacient, furia in fata rezistenjei opuse de acesta, ba chiar si bucuria atunci cind pacientul se face bine. Sin- tem in general extrem de constiinciosi in privinta muncii noastre, dar sintem adesea incapabili si ne relaxém, si ne juctim si si ne re- facem. In consecin(, trecem peste tot felul de seminale de alarms in ce priveste propria noastra sindtate, Nu este de mirare ea in rin- dul medicilor ratele de sinucideri, dependent de droguri si decese la virsia mijlocie depagese cu mult media, Dafi-i numai unuia din- tre noi un avion si un brevet de pilot si intrebafi apoi un agent care este riscul de asigurare. «D3-o incolo de furtund, gindeste doctoral ‘Trebuie si ajung la confering’. Alti cad cu avionul, nu eu.» Parafrazind o povestire a lui Larry LeShan: doctori sint ocupati sf se joace de-a Dumnezeu, desi atit de putini dintre noi au califi- carea necesara... $i oricum, postul e ocupat. Jocul de-a Dumnezeu duce la autodistrugere. Cei mai buni medici sint, se pare, aceia care pot explora atitvir- tufile «masculine» cit si pe cele «feminine» din propria personali- tate — care au capacitatea de a lua decizii dure, réminind totodata plini de compasiune. Nici una dintre extreme nu caracterizeazi un medic bun. Poti sfirgi prin a te implica prea mult ca si mai poti lua decizii bune, tot asa cum poti ajunge si iei decizi tinind cont doar 67Acti gindi teupul de boali, fara a da vreo importanté pacientului. Calea optim’, de- monstreaza diverse studii, este sf imbini cele dowd aptitudini. Pentru marea majoritate a pacientilor e important sa ste cai mie= ici lor urmenzi ei insis sfaturile pe care le dau, Din picate, simin- ‘du-se nemuritori, multi medici fumeaza, beau prea mult, manned nesdindtos gi exagerat si nu fac deloe migcare Este destul de trist pentru medic, ins pentru pacient e si mai au, Sentimental invulnerabilitaii il face pe cel dintii sé minima- lizeze temerile pacientului, care nu traieste pe acelasi trim al fante- ziei, Cind om! intreaba: «Ce trebuie s4 mnine?», zeitatea invineibila spune: «Tot ce-ti pofteste inima. Eu ma duc acasd si ménine un hot-dog.» Intrebat despre nitritii cancerigeni pe care-i confine cima- tul, medicul ride, ascuns in spatele scutului siu invizibil. “Avind un asemenea mod de a privi lucrurile, noi medicii mureu- sim uncori si ne gindim la lucrurile cele mai evidente, aga cum mi- aritat fiul meu Keith pe cind avea patru ani si a trebuit internat in spital pentru a fi operat de hernie. Iam explicat toate detalile me- dicale ale interventiei chirurgicale; dar, cind s-a trezit din anestezie, {nica zis: «Ai uitat sé-mi spui c& o si mi doar» Nu de mult, deve- nitadolescent, Keith a venit acasé cu probleme, iar tata lui i-a ofe- ritsolutii de genul iubeste-accepti-iart. Baiatul a zis: «N-am nevoie de raspunsuri, Am nevoie de cineva care sii ma asculteo» Nu-iaju- tim pe oameni daca jucdm rolul unui sfint care oferd raspunsuri monosilabice. fi ajutim cind fi ascultam gi le impartasim durerea noastra, Trebuie si trim predica, mu doar s-o propovaduim (0 inféctie grav cu stafilococ, care m-a {intuit cindva 0 Sipt- mind intreaga in spital, a jucat un rol crucial in educatia mea. Am simtit pe propria piele dificultatile izolari, ancorat de o perfuzie in- travenoasé, trebuind sé cer jutor pentru orice, cu toate ca eram obis- uit si-mi iau eu rispunderea gi s4 detin controlul. Am aflat cit de greu este si-fi mentii demnitatea in hainele de spital ‘Boala aceasta a venit intr-o perioada din viala mea plind de schim- baci — 0 casi now’, mai multi copii, inceputul stagiului de chirurg practician - toate evenimente pozitive. $i totusi m-am imbolnavit. ‘Am infeles atunci c& pacientii din cabinetul meu se confruntau si ci, pesemne, cu evenimente similare. Am inceput si ghumesc cu et Un parteneriat care vindect despre schimbarile din viata Jor. fi intrebam, de pilda: «Ai cumva oslujba noua? Te-ai mutat in alt cast? Erau uluig~ de unde stiam? ‘Am invaat mai multe si despre felul de a fi al medicilor. Doc- tor find, de mine se ocupau profesori eminenti, dar nu-iputeam strin- ge pe tofi laolalta pentru a-mi da un rspuns cler. Au vrut chiar si ‘mi mute intr-un salon mai deprimant, lipsit de ferestre, pentru ci ‘era mai aproape de biroul unuia dintre profesori. Am refuzat gi le-am spus c& am si plec acasd. Dintr-o dati, au apart tot Cred ca stagiul de pregatire al oticdrui medic ar trebui si inclu- i citeva zile petrecute ca pacient intr-un pavilion aglomerat, cu «o perfuzie intravenoasi in brat gi un tub in nas», cum a adaugat re- cent unul dintre pacientii mei. Majoritatea culuarilr tribale recunose o necesitate similara: de obicei nu poti deveni vraci fir ca mai it tii si dobindesti sindtatea trecind prin boala. fn cultura noastra nu oti deveni psihanalist fir si fi fost nainte analizat, dar poti deveni vamecanic medicab» fra sé fi trait vreodaté nevoia de «ceparatien. Negarea empatiei nu face bine nimiinui, Ca mecanici, noi doc- torii dam intotdeauna gre pe termen lung, dar in calitate de con- silieri, profesori, vindecdtori si ingrijitori ne putem aduce mereu contributia si putem fi de ajutor chiar si in momentul morfi. Atunei ‘at mai fi nevoie s& ne ascundem la bufet cu pagerul le indemind, silind asistenta si infrunte singurd moartea pacientului, O forma de cooperare in care si medicul, si pacientul realizeaza c& sint in ulti- ‘ma instanfa la fel, exceptie facind cei citiva ani de pregtire, le oferd ambilor mai mult decft rolurile obisnuite. Sau, incuvintele doctoru- lui Francis Peabody, un pionier al cercetiii medicale de la Harvard din ani "20: «Tratamentul unei boli poate fin iatregime imperso- nal; dar ingrijirea unui pacient trebuie s& fie cu totul personal. secretul ingrjiri pacientului este grija pe care io purtim.» Pentru majoritatea doctorilor, ca de altfel si pentru mine, trans- formarea e lungi si dificila, dar nu existd nici o dltemativa eficien- ta, Aspectele mentale ale oricarei boli impun ca medicul si fie la fel de luminat si de impacat cu sine ca un bun psihoterapeut. in Mo- dern Man in Search of a Soul (Omul modern in cdutarea unui su- fet), C. G. Jung formula astfel aceste ceringe: 69gindi trupul Jn confruntarea cu propria persoand, doctorul trebuie sd alba tu fel de multa hotdrire, consecventd si preseverentd ca attmnct Gad are de-a face cu pacienti sai... Nimeni nu-l pliteste pe doc- tor pentrs eforturile sale de introspectie; sn general, nu sinter: ‘crfeient de interesaf de propria noastrdpersoand. Jn plus, sub- ‘ualudm att de des aspectele profuunde ale psihicului uman, in- Gteonsidertm autoexaminarea sau preocuparea de sine drept tproape morbide... Medicul trebuie sd depdseasod aceste rez, ‘ente personale, cdc cine fi poate invaja pe alt aia reme cit fl insusi nu este instruit? Cine isi poate lumina semenii dact ¢ ‘nod in fntuneric ince priveste propria persoand, si cine fl poa- te purifea pe alft dad el insusi este impur?... Medicul mu mai ‘poate sedpa de proprile dificult tratnd difieutatilealtora ‘Nar trebui sé uite cd un om care suferé de un abces supurant nu este porrivit si facd o interventie chirurgicald. Sng a amintit si nevoie de a merge dincalo de o abordare spe- cializatl, ingustA. In autobiografia sa, Amintiri, vise, reflectii, ob- Serva cf, aga cum medicitinvajau s& uilizeze razele X fara intentia dea tine conferinte despre fizica subatomic, el mu era preocupat Ge a dovedi ceva altor discipline; incerca doar si utilizeze cunos- finfle lor in propriul su domenie, Jung a extins pshotogia, incor porind perspectivele mitologiei si filozofiei. in mod aseménator, evadicit de astizi trebuie sé aplice medicinli perspectivele psiho- Togiei si regi. Cova mai incolo, in acveasi carte, Jung descrie avane tajele pe care le ae un medic de pe urma cisponibilitai de a invita din alte domenii: ‘Deosebirea dintre majoritatea oamenilor si mine constd in aceea ed la mine «pereti despairtitori» sint transparenti. Este particu. faritatea mea. La alii sint adesea atit de grosi incit nu vad ni- inte indartul lor — $i asta-i face sd creada ed acolo nici nu se fla absolut nimic. Eu percep intructtva procesele ce se ert Teaza in funda, ceea ce-mi confer o siguransd lduntricd.* “Aceasta perspectiva mai larga il jut pe medic sa inspire spe- ran, sf diruiasca mu mama cu capul siminile, esi cuinima, sisi o.G ung, Amintr, vise, reflect ror, de Daniels Stefinesct, p35, Ed, Humanitas, Bucuresti, 2001 70 Un parteneriat care vindeea ‘menfina ego-ul in planul secund gi s4 ia deciziile importante impre- und cu pacientul. O asemenea abordare e beneficd si pentru medic si pentru pacient_ Afectiunea se intoarce in cuvinte si priviri pline Ge recunosting, in vederi si scrisori care, toate, te semonteaza., Un doctor nu se consuma daca actioneazi din iubire. Poate sé oboseas- cA fizic, dar nu si afectv. Minunile pe care le produce colaborarea strinsi dintre medic sipacient nu incetea7a sa ma uimeascd. Thelma, o pacienté cu un cancer de sin recidivant, a venit la mine si mi-a spus c& dorea ca Dumnezeu s-0 vindeoe,rolul meu rezumindu-se a supraveghea vvindecarea. I-am explicat cd, dupa plrerea mea, avea si fie cam di- ficil, La umatorul consult tumoatea i se micsorase. Am intrebat-o ce se intimplase intre timp. «Am plecat de-acasé in timp ce suna telefonub», mi-a raspuns. Era prima oara in viata ei eind spunea mu la ceva, Data viitoare tumoarea eta si mai micd. Am intrebat-o ia~ risi ce se intimplase, Toat numai zimbet, mi-a spus: «Cind soful ‘meu si-a dat iarigi in petic. dup’ ce a baut, am chemat politia. ,Ma faci de ris in fata vecinilor", mi-a zis el. Eu i-am rispuns: ,Acum am cancer si nu mai accept comportamentul tu." Ping la al tri lea consult, si-a dat seama ct de mult fineam ta ea, aga c& am de- ‘vento echipa, Mi-a spus: «E greu si devii sfin i ste vindeci singur, ‘Nu vreti si m& operafi? Bu am si mi striduiese si-mi pistrez si nitatea.» alts femeie cu cancer de sin, o tindr student pe nume Julie, avea vise infricogatoare in care murea sub anestezie, M-a intrebat daca o puteam opera doar cu anestezie localé. [-am spus: «Am avut si eu un vis, in care te operam sub anestezie local i i lezam pe vvecie bratul» Era visul ei contra visului meu! Risul nostru a disi- pat tensiunea. A reusit si-mi simti la rindul ei temerile si, dup o ‘yreme, i-am ficut mastectomia sub anestezie general fird nici o complicatie. ‘Trebuie sé vi spun cA visul Juliei era un vis nAscut din teamé, ‘nu unul premonitoriu, Altfe! nu 1-5 fi luat nicidecum in gluma, Dac am pacient viseazi ceva ce simt cra prezice decesul, mil perez in ziua aceea. S-a intimplat, de exemplu, ca o pacienté sa-si viseze piatra de mormint pe care era scris oi», asa cf am decis impreu- nic nu va fi operat int-o join Asti gindi trupul {in ziua de dupa operatia Juliei eram la un seminar, intr-un ord- sel invecinat. O voce familiaré din public a pus o intrebare. Era Ju- fie, M-am repezit la ea s-0 intreb ce naiba tacea acolo, Mi-a spus: Nu vi faceti griji. Toate tuburile sint sub rochie, Cind n-am mai avut dureri si am vrut sa plee, asistentele au spus: ,Pai e una din pacientele doctorului Siegel! si colegul dumneavoastrd mi-a sem- nat exterarea.» $i totusi, nu de mine era vorba, Relatia este aceea care face po- sibile asemenea rezultate, Comuniunea si afectiunea, faptul o faci lucruri pentru oameni, nu oanignilor. Noi, medicii trebuie sa deve~ nim niste simple instrumente. Cind se intimpla acest lucru, pacien- tii motivati se vor folosi de noi pentru a face miracole. 3. Boala si mintea Cei mai multi dintre noi sintem obligati sd ducem o viata de duplicate constant, sistematicd. Séndtatea este bineinfeles afectatd dacd zi de zi spunem una si simtim alta, dacé ne umilim in fata a ceca ce ne repugnd si ne bucurdm de ceea ce mu ne aduce nimic altceva decit nefericire. Sistemul nostru nervos nu este oficfiune, este 0 parte din organismul nostra, iar sufletul existd material si se afl in interiorul nostru, ca dingii, Nu ne puiem permite sé-1 ccledim in picioare fare si fim pedepsit. — Boris Pasternak, Doctor Jivago* Raportaté la intreaga istorie a artei timaduiri, neghijarea legatu- sii minte-trup de catre medicina tehnologizatd este, la drept vorbind, 1 aberatie, In medicina tribald traditional, ca si in practice medi- calé occidental initiaté de Hipocrat, a fost recunoscuti intotdeau- na nevoia de a actiona prin intermediul mintii pacientului, Pind in > Trad. rom. de Anca Irina Toneseu si George Cibulski, vol. I, p. 217, Ed, Blit Comentator, 1991. (N.t) é Boala si mintea secolul al XIX-lea, autorii de scrieri medicale nu omiteau aproape niciodata s& remarce influenta suferintei, a disperarii sau a descu- raja asupra instaldi si pronosticului bolii, gi nief nu ignorau efec tele vindecatoare ale credintei, increderii gi pacii sufletesti. Starea de mulumire era considerata o conditie indispensabilé a sanataii ‘Vraciul modern a ajuns s& defin’ ins prin intermediul medica- mentelor o asemenea putere asupra anumitor boli, incit a uitat de forta potentiald dinlauntrul oricarui pacient. Un medic prieten mai in virsti mi-a povestit recent ci a citit jumalul unchiului su, tot me- dic. in anii de inceput ai carierei, diaristul consemna intotdeauna ce {ise intimplase individului sau comunitafii in cauza inaintea declan- ‘sari unei boli ori epidemii. Insa o data cu tehnologizarea medicinii, aceasti parte a istoricului a devenit din ce in ce mai putin impor- tanta pentru el, sfirsind prin a fi omisa cu desdvirsire. Constiinta pu- terii mingii a fost pierduti atunci cind medicina a eliminat toate datele soft ~ informatiile nestiinjfice sau greu cuantificatile. Mintea - benigna sau maligna Efectul minfii asupra sanatati este, in parte, direct si constient. Gradul in care ne iubim pe noi insine ne face sau nu si minc’im co- rect, si dormim suficient, s2 fumém, s& purtim in masina centura de siguranfa, sa facem sport gi aga mai departe, Fiecare dintre aceste optiuni afirma de fapt in ce masurai ne pasi de viata. Laolalta, ele controleazi cam 90% dintre factorii care ne determina starea de sindtate. Problema este c& motivatia majoritatii oamenilor de a raspunde acestor cerinfe elementare e deviati de alitudini ascunse perceptiei cotidiene. De aceea, multi dintre noi aver intentiiete- rogene. ‘So ludi ca exemplu pe Sara, o femeie care a venit la mine acum citiva ani cu un cancer la sin, Fuma cind am intrat in camera ei de spital, cea ce afirma limpede: «Vreau si mii scapi de cancer, dar am o atitudine ambivalenta in privinja vieti, asa of imi asum ris- cul unui al doilea cancer» M-a privit inocent si a zis: «Cred c&-mi vefi spune si ma las de fumato»4 Asti gindi trupul , ci si un mecenism de canoarte», care ne opreste in mod activ sistemele de aparare, incetinind fune- fiunile corpulu si indreptindu-ne spre moarteatune cind avem sen- tul c& viata nu mai merité trait. eeecare a sifiecare organ al corpului sint controtate de in- teractia complexé dintre substantele chimice care cireulé in singe ~ pormonii secretati de glandele endocrine. Aceasti mixtura e contro- lati de «glanda princeps» — hipofiza, localizaté la baza craniului, jmediat sub creiet. La rindul ei, secretia hormonilor hipofizari e con- trolati atit de substantele chimice cit si de impulsurile nervoase ve nite din zona cerebrald invecinaté, numité hipotalamus. Aceasta ‘micd regiune reglementeaz cea mai mare parte a proceselor incon stiente de intretinere ale corpului, cum ar fi bataileinimii, respira fia, tensiunea arterial, temperatura si asa mai depart. Boala si mintea in hipotalamus patrund fibre nervoase provenite din toate cele lalte regiuni ale creierutui, ccea ce face ca procesele intetectuale gi eanofiouale produse ia diverse zone verebrale siafecteze trupul. De exemplu, cu circa cinci ani in urma, cercetarile in domeniul dez- voltirii copilului au dus la descoperirea «nanismului psihosocialy, ‘un sindrom suparator de frecvent, manifestat prin opritea cresterii fizice a copilului din cauza atmosferei psihologice nesinatoase din casi, Cind un copil traieste intr-un media ostil gi se simte respins Ge pasinti(avind in consecinta o stim de sine scizuts),sistemul lim- bic, reprezentind central emotional al creierului, actioneaza asupra hipotalamusutui aflat in vecinatate, inhibind secrefia hormonal hi- pofizar de crestere. Sistemul imunitar este alcatuit din peste o duzing de tipuri dife- rite de celule albe, concentrate in splin§, timus si ganglioniilimfatici, care «patruleaz%> in tot compul prin sistemul limfatic si cel sangyin. Exist doud tipuri principale de asemenea celule. in prima catego- rie intra celulele B, care secretd substante chimice capabile sé neu- tralizeze toxinele produse de microorganismele generatoare de boli, ajutind in acelasi timp corpul si-si mobilizeze propriile mijloace de aparare. in cealalta categorie intra celulele T, anume celulele «uci- gase> si «ajutoarele» lor, care distrug bacteriile gi virw eaz’ organismul, Cercetirile recente au identficat amumiti nervi, necunoscufi mai inainte, care unese direct timusul si splina cu hipotalamusul. Alte cercetati au demonstrat cd celulele albe reactioneaz& direct la unele dintre substanfele chimice care transmit mesaje de la 0 celuld ner- voasi la alta, Studiile efectuate pe animale au confirmat dovezile anatomice privind controlul direct exercitat de creier asupra sistemului imuni- tar, In mod independent, doua echipe de cercetatori au utilizat teh- nicile reflexului pavlovian pentru a modifica réspunsul imunitar. La Centrul Medical al Universitatii Rochester, psihiatrul Robert Ader siimunologul Nicholas Cohen au administrat ir mod repetat gobo- Ianilor apa indulcita cu zaharina gi un medicament imunosupresor. Ulterior au reusit s8 «pacaleasc&» animalele si-si suprime propriul raspuns imunitar oferindu-le doar api indulcta. in mod asemanator, 876 Avi gindi trupul dr Novera Herbert Spector, cercetitor la Institutele Nationale de Sé- patate din SUA, a condifionat soarecii si-si amplifice rispunsul imu- nitur in precenta mirosului de eamfor. ‘Sistemul imunitar este controlat, agadar, de creier fie indirect, prin intermediul hormonilor, fie direct, cu ajutorul nervilor si al sub- stantelor neurochimice. Una dintre explicatiile cele mai larg accep- tate ale cancenalui, teoria «supravegherib», sustine c& celulele can- cceroase se dezvolté permanent in organismul nostrs, dar sint distruse — in mod normal ~ de celulele albe mai inainte de a se putea con- stitui in tumori periculoase. Cancerul apare cind sistemul imunitar este inhibat si nu mai poate face fafa acestei amenintéri permanen- te, Rezulti cd orice factor care perturba controlul creierului asupra sistemului imunitar va favoriza malignitatea ‘Aceasté perturbare are loc in primul rind prin intermediul sin- dromului de stres cronic, descris pentru prima oard, in 1936, de Hans Selye, Amestecul de hormoni eliberati de glandele suprarenale in ‘cadrul reactiei «lupta sau fugi» inhiba sistemul imunitar. Fenome- nul era bine venit in vremurile in care strmosii nostri erau ame~ ninfati— din cind in cind — de fare silbatice. Dar daca tensiunea si anxietatea existentei modeme mentin permanent «in prizd rspun- sul la stres, hormonii ne scad rezistenta in fata bolilor, mengind pind Ia atrofierea ganglionilor limfatici. Mai mult, exist in prezent do- ‘vezi experimentale ale faptului ci «emotiile pasiven, cum ar fi neca- zaurile, sentimentul egecului si interiorizarea furiei, duc la hipersecretia acelorasi hormoni care inhibai sistemul imunitar. ‘Nu infelegem inca toate modalititile prin care substantele chi- mice secretate de creier se coreleazA cu emotiile si gindurile noas- tre, dar este evident ca starea mentalé are un efect direct gi imediat supra starii trupului. Ceea ce simfim poate produce modificari ale ‘ruputui, Dac ne ignorim disperarea, trupul primeste un mesaj «de moartey, Dac& ne ocupim de durerile noastre si c&utm ajutor, atunci mesajul devine «viata e grea, dar merita tri», iar sistermul imu- nitar actioneaza astfelineit sf ne menfind in viata. De aceea, pentraa produce modificarifizice in organism, eu fo- losesc doua instrumente esentiale — emotiile si imaginatia. Sint cele ddoua cai prin care putem determina gindirea si trupul sé comunice. Boala si mintea Emotiile si cuvintele noastre dau de stire corpului ce asteptim de la el, iar prin vizualizarea anumitor schimbari il putem ajuta si le ‘infiptuiasca. Este evident ca atit emotiile cit si vizualizarea sint trans- mise prin intermediul sistemualui nervos central si au legaturd, pro- babil, cu studiile lui Robert Becker, chirurg ortoped si cercetator. Becker a studiat sistemele electrice ale orgarismului, Cerceti- rile sale au condus nemijlocit la utilizarea electricitatii in vindeca- rea fracturilor care nu se sudeaza prin metodele tradtionale. Becker a descoperit cf, sub hipnoza, pacientii puteau modifica, la coman- 4, tensiunea electricd in anumite zone ale corpului. Dac’, aga cum crede Becker, tensiunea electrici controleazi procesele de vinde- care chimicé si celular, atunci vom avea in curind o explicatie sti- inffica a vindecdrilor prin hipnoza si a efectului placebo, Este bine cunoscut, de pilda, faptul c& pacienti isi pot vindeca negii sub hip- noza. Insi, asa cum seria Lewis Thomas in The Medusa and the Snail (Meduza si metcul): Nu pofi fi sub hipnoza, primind sugestii si indeplinindu-le cu ati- ta acuratefe si precizie, farsi presupunem existenta a ceva ase- mandtor unui controler*. Nu ar avea sens ca toaté acea activitate complexai si fie transferaté centrilor inferior fard sd se trans- mitd simultan, faird stirea noastra, o serie de specificapii foarte detaliate. O forma oarecare de inteligenta stie sa scape de negi, iar aces- 1a este un gind tulburdtor Este totodatd 0 problema fascinanta care trebuie rezolvata. Gin- diti-vd numai cite am afla daca am avea o ingelegere clari’a.ce se intimplé atunci cind un neg dispare prin hipnozd. am descoperi un fel de superinteligenta care exista in fiecare dintre noi, infinit mai desteaptd si avind o pricepere tehnicd mult dincolo de capacitatea noastrd actual de injelegere. Ar fi echi- * Teen hn cu sno de apart electri comps dntran stem de contact rin deschieresnchiderea co se reieat serine dr tna de modifetr ale coexunior no crite eect dn inalain, Cf Mic dcionar encclpedi, Ed Sines i Ecicapeie, Buse 1978. (N.t) ms os 778 Acti gindi trupul valentul unui rézboi contra negilor, unei cuceriri a negilor, unui Institut Nafional al Negilor s.a.m.d. Bioelectricitatea ne-ar putea permite, intr-o bund zi, i ajungem laacest «controlen», si intelegem exact cum gi de ce regreseaza une- ori tumorile atunci cind pacienti sint convingi c&i un tratament ne- conventional — hipnozé, regim alimentar, rugieiune, meditatic ~ va da rezaltate. Asa cum imi scria Becker la un moment dat, «efectul placebo este nu numai real, ci si extraordinar de important, si se prea poate ca metodele dvs. si fie mult mai eficiente decft va imaginatb» Fie ci von ajunge ori nu s& putem controle orice vindecare prin intermedia! stimulilor electri, pacienti exceptionali— altel spus, teoretic off pacientii—nu trebuie si astepte neajutorati un ajutor ar- tificial, Pot invaja cum sf se vindece singuri si cum sé rmini s nitosi. Daci v-a5 putea invata cum s& va prefuifi viata, cum s& va iubiti pe Voi ingiva si pe ceilalti, si cum s& va dobindit linistea su- fletease, atunci ar fi posibile schimbari esentiale. Afectiunea sii bratisarile mele pot parea caraghioase in salonul de spital, dar sint stiintfice, Problema este cl nu cunoastem inca tehnicile psihologi- ce necesare pentru a declansa in oricine, rapid si eficient, procesul de vindecare. Asa se face c multe dintre aceste schimbari au loc la nivel inconstient, ceea ce le face greu de masurat clinic fn lipsa unor teste psihologice minutioase. Sper ea intr-o bund zi si putem pre- scrie, in loc de un medicament sau un impuls electric, ceva de ge- nul «o imbratigare Ia fiecare trei ore»... Dar pind una alta trebuie sé revenim la reflectiile noastre asupra puterii mini de a face rau, ca preludiu la descoperizea antidotului. Gestionarea stresului Se spune adesea ca stresul e unl dintre cele mai distructive ele- ‘mente din viata cotidiand a oamenifor — ceea ce este doar pe jum tate adevarat. Felul in care reactiondm la stes se dovedeste mult mai important decit stresul in sine. Lucrul acesta a fost ilustrat de expe- rienfa personal a lui Hans Selye, savantul care a dezvoltat intrea- ga teorie a stresului si a efectelor sale asupre corpului. Boala gi mintea La virsta de 65 de ani, lui Selye i s-a descoperit un reticulosar- ‘com, tip de cancer cu o rata de vindecare extrem de scdzuta. [ati, probabil, o forma suprema de stres, dar, intr-un interviu, Selye a povestit cum @ reactionat el la aveasti situatie int-un mod exeep- tional: Eram sigur ca voi muri, asa cd mi-am spus: «Bun, dsta e tucrul cel mai rdw care fi se putea intimpla, dar exist dou cai sé: infrungi: fie sd te simti ca un nefericit candida: la moarte si sé te lamentezi un an intreg, fie sd storei acum de la viata cit de mult poi.» Am ales a doua cale deoarece sint wn luptitor, iar cancerul mi-a oferit cea mai serioasd luptd din viagd. Am luat ‘otul ca pe un experiment natural, care mi impingea editre testul suprem ~ sé aflu dacé aveam sau nu dreptate, Siatunci s-a intim- plat un hueru straniu. A trecut un an, au trecut doi, apoi tre... $i privifi: s-a dovedit cd eram una dintre fericiteie except Adrienne s-a refntoss la iubirea autentic& de sine siastazi e sinitoasd. A iubi nu inseamna cf mu te-ai maturizat. A fi copiliros nu inseamand a fi infantil. ‘Vine insti un moment, de obicei pe la douiizeci si ceva de ani, daci nu mai devreme, cind vitorul pacient se indrigosteste, isi face uunul sau doi pricteni apropiat, ii gaseste 0 slujbai care-i oferd sa- tisfactiireale — sau, in orice caz, ajunge la un anumit grad de fer re bazat pe ceea ce existi in exterior. Este incapabil si vada c& toate astea i se datoreaz. Pare doar noroc chior, mai mult decit merit, dar pe moment totul este bine. Ca adult, e caracterizat in continua- re de o imagine de sine proasté gi de pasivitate in privinte propri- flor nevoi, dar da dovada de un devotament extrem fafa de partener, de cauza sau de grupul care a devenit viafa sa Mai deyreme sau mai tirziu — poate in citiva ani, poate dup’ mai multe decenii — sensul exterior dispere. Prietenii se muti departe, slujba nu mai existé sau devine mai putin satisfacatoare, partenerul jubit pleacd sau moare. Asemenea schimbati intervin in viafa tutu- ror gi sint intotdeauna dureroase, dar, pentru cineva care a mizat totul pe o singura carte, pierderea este insuportabild. $i totusi, de obicei, privind din afard, mu pare sf fie asa. Cei din jur ered c& omul «su- porti extrem de bine situafian. Dar fnlauntrul siu exist un vid. Ve- Boale si mintea chile sentimente de nimicnicie revin in fort gi orice sens al vietii este complet pierdut ‘Viata de rutin merge in general mai departe. Simjindu-se din copilarie constrins s& ofere, viitorul bolnav de cancer continua si «functioneze» cu persoanele care mai ramin in viata sa, pind ce se simte golit si epuizat. Aud mereu prietenii si rudele spunind: «Era tun sfint. De ce el? Adevarul este c& oamenii cu adevérat indatori- tori si generosi predomind in rindul bolnavilor de cancer, deoarece i pun nevoile altora inaintea celor proprii, Cancerul ar putea fi mu- mit boala oamenilor deignti. Dar sint «drigutin conform standar- delor celor din jur. Sint persoane care iubesc conditionat. Daruiese iubirea numai pentru a o primi, Cind druirea nu Te este rispltiti, sint mai vulnerabili ca niciodata la imbolnavire, Boala se instalea- 2 in general in cel mult doi ani din momentul in care le-a dispirut reazemul psihologic. Cel mai vast si mai complet tablou clinic a fost furnizat de te- rrapeutii care Iucreazi individual cu bolnavii de cancer, avind astfel posibilitatea de a cunoaste in profunzime viata persoanei in raport ‘cu boala. in ultima vreme s-au adunat insa si multe dovezi experi- mentale privind aspectele specifice ale profilului psihologic, Utilizind un simplu test psihologic pe un lot mare de femei, din- tre care unele sufereau de cancer de col uterin, Arthur Schmale @ depistat 36 dintre cele 51 de femei care prezentau degeneriri ma- ligne (deja diagnosticate, dar necunoscute de el) prin simpla iden- tificare a lipsei de speranta sia unei pierderi sentimentale recente, Alte grupuri de cercetatori au objinut ulterior rezultate si mai bune, Marjorie si Claus Bahnson au pus la punct un chestionar ale clrui rezultate au o acuratete de 88% in identificarea persoanelor care, ‘mai tirziu, vor avea cancere confinmate prin biopsie, Majoritatea aces- tor teste sint astizi mai precise decit consultatia medicalé tradi nal. In virtutea aceloragi semne, secretara mea de la cabinet este un diagnostician destul de bun, bazindu-si presupunerile doar pe contactul cu noul pacient. ‘Unele dintre cele mai valoroase cercetiri au fost intreprinse de dr Caroline Bedell Thomas de la Facultatea de Medicina a Univer- sititii Johns Hopkins. Incepind din 1946, ea a realizat profilurile de104 Asti gindi trupul personalitate a 1 337 de studenti la medicind, urmarindu-le apoi anual, timp de mai multe decenii dup’ absolvire, sindtatea fizica simental8. Dr Thomas voia si identifice antecedentele psihologice ale bolilor coronariene, hipertensiunii, bolilor mentale si sinucideri AA inclus in studiu si cancerul doar de dragal comparatici, deoarece initial nu credea c& boala poate s& aib& si componente psihologice. $i totusi, datele au indicat un rezultat «socant si neasteptaby: trist- turile celor care s-au imbolnivit de cancer erau aproape identice cu cele ale studentilor care ulterior s-au sinucis. Aproape toti bolnavii de cancer igi reprimasera pe parcursul vietii emofile, mai ales pe cele agresive legate de propriile nevoi. Cercetatoarea a mai desco- pert sic, folosind exclusiv desenele fate de subiecti in cadrul ‘unuia dintre teste, putea prezice in ce parte a corpului persoanei se va dezvolta cancerul. O serie de alte boli fyi au si ele originea intr-un tipar de autone- ‘gare, prezent toatl viaja. De exemplu, in artrita reumatoida croni- c& exist adesea o reprimare constientd a propriilor realizari, Cind i-am spus asta mamei mele, care sufera de artritt, a fost de acord: «Da, exact asa sint. Am facut parte din multe organizatii si am re~ usit si ajung vicepresedinte, dar cind mi s-a oferit pregedinfia, am spus: ,Nu, am prea multe treburi in familie. Trebuie sa va refit E important ca pacientul si inteleag’ acest tipar de-o viati, ins pentru atingerea scopului imediat — insSnatosirea — problema tre- buie pusd in termeni cdrora si le poati face fafa chiar acum. In majo- ritatea cazurilor, asta fnseamnd recunoasterea unui conflict, Pentru bolnavii de cancer inseamna de obicei si deseopere cum folosese nevoile altora, privite ca singurele care conteaza, pentru a le masca pe cele personale. ‘Adesea se instaureaz o adevarata lupci pentru putere. Am vi- zzut acest Iucru in modul cel mai clar gi mai tragic cu putinfé la Nor- ma, o membri a PCaE care era maltratati de sot. Boala a inceput si dispara cind Norma a decis s& aib&i mai multd grija de ea. Apoi soful ei sa imbolnavit de inima si fost sptalizat. Norma s-a tezit in fata unei optiuni. Decit sd-sisileasca soful si aleag’ intre a evo- lua allturi de ea sau a-si «cloci» boala, ea a hotirit si redevind cum fusese. Bl si-a reluatatitudinea abuziva gi s-a instndtogit, in timp oe Boala gi mintea ea s-a dus acasi sa moar’, spunind grupului c& dac& avem cumva de gind s-o vizitim s& renunfim la «gmecherii — altfel spus, s& mu ‘ncercdim cumva s-o facem si se rzgindeascé. Fiecare dintre noi are, mai mult sau mai putin, aceleasi optiuni Soful Normei ar fi putut invata sf iubeasca; sau ea ar fi putut s& se impuni ¢i sA traiasc& in continuare. insi vechile tipare, desi dure~ roase, sint mai usor de urmat. Schimbarea ¢ dificila, inconfortabila si infricosatoare. Asa stim c& ne schimbam. De multe ori, celui ce oferd din obligatie fi este extrem de greu ‘sf se opreascd, 84 spun nu fir sf se simi vinovat. Multe dintre pacientele mele au venit la intinirile de grup afirmind: «As face ori- ce ca si ma fac bine» Eu la prezint atunci programul nostru, care include gi perioade de exercitii si meditatie ~ iar ele spun: «O, am A intirzii cu cina...» O pacient pe nume Sharon ne-a spus c& se- cretara sofului ei demisionase, aga cd «trebuia» sé lucreze in locul ci pind ce el avea A giseascé o inlocuitoare, Problema era c& lui Sharon fi displcea munca respectiva. I-am spus: «Nu pofi supra- vvietui cancerului daca te scoli in fiecare dimineati gindindu-te cit detesti ce vei face in cursul zilei.» $i totusi, i-au trebuit doud sau trei luni pind si-i poata spune «gata!» sofului ei Cind oamenii se gindesc si refuze, Iucrul care-i ajuta de cele mai multe of s- fac este sentimental evita lo are o mit tem- sti cA mai ai de trait doar 0 7, ti-ai mai petrece trei find la radiologie si asteptind siti se facd un examen? La nai- ba, nu! Ai spune: «Ducefi-mi inapoi in salon. Sint ultimele 24 de ‘ore din viafa mea si n-am s& petrec 0 optime din ele la radiologic.» Atunci probabil cd fi-ar face examenul in cinei minute. Le spun tuturor pacientilor mei si ia hotériri bazindu-se pe ceea ce i-ar face sd «se simt in ordine» dacd ar sti c& vor muri into zi, intro sdptimind, intr-un an. Bste 0 cale de a-i determina pe oameni si constientizeze imediat ceea ce simt, chiar dac& n-au dat nicioda- 1 atentic sentimentelor. Nu ne putem permite luxul a cinci ani de psihanaliza cind cineva poate cX nici nu mai are de trit afi Trebuie s& incepem si ne schimbam imediat, iar calea cea mai bund este de a ne intreba ce-am vrea si facem in acest scurtrastimp. 105‘Asti gindi trupel Reactil individuale Orice tablou psihologic al cancerului nu poate fi, cu siguranta, decit general, iar exemplele altora nu pot servi decit drept puncte de reper. Desi caracteristicile generale sint aceleasi, cele specifice Giferd de la individ la individ. Si totusi, multi dintre bolnavii nostri de cancer sint uluiti cind alfi bolnavi de cancer le schiteaza perso~ nalitatea si povestea Viatii id sii fi intinit niciodaté. Acesta poate fun factor motivant cheie, ficindu-l pe pecient sé gindeasca: «Doamn- ne! Daca stii toate astea, pesemne c& trebuie si-mi schimb viata.» ‘Cea mai importanta sarcina cu care se confrunt& pacienti este aceea dea scoate conflictele la suprafafi, ciciatita vreme cit optiunile din exterior se potrivese cu dorinfle intime, energi incdtusatl pind atunci {in contradictii devine disponibild pentru vindecare. | Munca mea de medic nu se rezumé numai Ia a gési tratamentul | corect; trebuie s+] ajut pe pacient si-si giseascao motivatie inte- | oar pentru a trai, sa-si rezolve conflictele gi sa-si elibereze ener- gia timaduitoare. Desi forta mentale incredibili, uneori este nevoie ™ de ceva la fel de putemnic pentru a o declanga. Le cer de aceea paci- entilorsi-gi mobilizeze credinta —indiferent in ce cred. Pacienfi care vor sa se facd bine doar prin interventia doctorului sau a lui Dum- nezeu isi reduc la minimum sansele. De obieci, asemenea oameni jgi spun: «Nu sint sigur c& vreau sé supraviefuiesc, aga cm voi limita la alegerile confortabile.» Frecventa sinuciderilor pasive ra- rine necunoseuti, dar reprezinta fa mod cert un factor. {ntrebarea cruciald este ce abordare va da rezultate pentra fie= care individ in parte. Nu subestimati nisiodati valoarea adevarului, | chiar dac& reprezint un soc. imi amin:ese de pacienta care sufé- * fea de insuficient& coronariana acutd; mu-si lua medicamentele, fu- ‘ma ca o locomotiva si venise la mine pentru o operatie de vezic& biliard. Am intrebat-o: «Ai venit ca si te omor?» Yntrebarea a surprins-o. «De cind am renuntat la psihoterapie, nimeni nu mi-a mai vorbit asa», mi-a spus. [-am explicat atunci ca, jnainte de a-i trata vezica bliard, trebuia si ma ocup de depresia ei iH incere sii daw un motiv sé triiasc8. 106 Boala si mintea ‘Am consultat recent o pacienti cu o tumoate cerebral care avan- sase intratit incit fi provoca crize de epilepsie. Incerca s& se deci- (64 dact s-o opereze ori s-o trateze cu un regim nutritionist. O prieteni ‘omugase si discute cu mine, deoarece medicii ei curanti erau cu to- {ii uriogi pentru ci, in ciuda situafiei critice, se eschiva de la trata- mentele agresive. Am stat de vorbai cu ea pind am ajuns la esenqa problemei — faptul c era foarte deprimati, far8 prea multé doring& de viafa. De aceea fi era mai usor si-si schimbe doar putin regimul alimentar. Nu i-at fi cauzat prea mult disconfort, iar daca avea s& ‘moara isi inchipuia c& pierderea nu va fi prea mare. A trebuit si-i art cum si-gi facd viata suficient de interesant pentru a continua ‘i trfiased. Abia atunci avea s& fie in postura de a alege tehnicile modeme de tratament, dar $i de a-si schimba profuund, in vitor, mo-

> ca persoand complet noua. Si-a impartasit experienta scri- ind articole si in cele din urmé si-2 continuat studiile, bucurindu-se acum de o nou cariers si de stnatate ‘Cel mai usor de injeies sintvisele cu imagini autoexplicative sau ccu o semnificafie cunoscuté in mod spontan de persoana care vi- seazi. O pacienté cu cancer de sin a visat c& avea capul ras si cu- Doringa de e trai vintul «cancen» seris pe pielea capului. La trezire stia c& are meta- staze cerebrale, N-a existat nici un semn fizic sau simptom pind peste ‘tei siptmini, cind diagnosticul din vis @ fost confirmat. Am avut la rindul meu un vis intr-o perioada in care prezentam o serie de posibile simptome de cancer. Se ficea cd eram membru al unui grap de bolnavi de cancer, dar mie mi se spunea ca sint sinatos. Testele ulterioare au confirmat ceea ce imi comunicase visu. intr-o zi discutam despre vise in sala de operafii, iar o asistenta a povestit unul dintre visele ei «vizionare. Vreme de citeva sipti- mini fusese foarte bolnava gi nimeni nu putuse s& descopere cauza, Apoi, intr-o noapte, a visat o scoica deschizindu-se; din ea se ridi- ca un vierme, iar o batrina arata cu degetul spre vierme si spunea: «Asta ail» Asistenta s-a trezit convinsi c& are hepatité, lueru con- firmat de analizele ulterioare. Asemenea vise «directer dau adesea informatti pe care testele ‘medicale nu Ie pot da. O pacientd cu leucemie, care suportase re- cent o prelevare de miiduva a cirei analizd avusese un rezultat nor- ‘mal, a visat totusi niste termite rozindu-i temelia casei. Am incuraja-o ‘i-gi imagineze in timpul meditatiei ca le extermind, dar a visat melci care mincau cartofi la picioarele ei. A murit in trei sptimini. Cre- ierul ei stia ceea ce analizele nu descoperisera. De cele mai multe ori insa, interpretarea viselor e dificilé chiar sipentru psihoterapeutii experimentati, Semnificatia simbolurilor de- pinde adesca de sentimente sau de evenimente din viata pacientu- Iu, 1a care constientul nu are acces. Visele pot fi explorate fa dowd niveluri, Primul este nivelul semnificatillor personale, care pot fi aproape intotdeauna determinate impreund cu pacientul. Celalat este nivelul profund, inconstient, al simbolurilor si miturilor, care e mult, ‘mai problematic. Oricine poate, daca se striduieste, si-si explore- ze visele la primul nivel, Exist o serie de carti excelente care pot servi drept ghid, printre care Living Your Dreams (Trieste-ti visele) de Gail Delaney, The Dream Game (Jocul de-a visul) de Ann Fa- raday gi Creative Dreaming (A visa creator) de Patticia Garfield. ‘Tehnicile Tui Jung sint discutate in «The Meaning in Dreams and Dreaming» («Semnificatie in vise gi in actul de a vise») de Maria F. Mahoney. 121122 Acti gindi trupul Din fericire, exist cale mai simpla si mai fiabild de a desco- peri credinfele inconstiente. Doctorul fi cere pacientului si facd un simplu desen, Eu le dau tuturor noilor pacienti urmitoarele instruc- fiuni: 1.Peo foaie albi de hitie, agezati vertical, deseneazi-te pe dum- ‘neata, tratamentul urmat, boala gi celulele albe ‘eliminind boala. Tre- Duie ai toate culorile curcubeului, maro, negra si alb, isi folosest creioane cerate, 2. Pe o alll foaie de hirtie alba, asezatai de data aceasta orizon- tal, deseneazi o alti imagine sau scent in culor, folosind creioane erate. 3. Poti sd faci, in plus, un desen al casei i familie’ dumitale, pre- cum gi alte imagini (copac, bared, pasire etc.) care pot trimite Ja un ‘material semnificativ din inconstient. Desenele legate de conflict sau opfiuni, cum ar filocul de mun- A sau o interventie chirurgicalé iminentd, pot fi gi ele importante, Asemenea desene evita mistificarile verbale si ajung la limba- jul simbolic universal al inconstientului. Ceea ce spunem este ade- sea 0 «acoperire», deoarece sintem cu tofii formati prin limbaj si-1 folosim, constient sau nu, pentru a disimula lucrurile care ne deran- jjeaza. In schimb, cind comunicam prin imagini vizuale, spunem ade- ‘Varul, ici nu putem manipula la fel de bine acest limbaj. E vorba acum de limbajul inconstientului colesiv. Aspectul, regia, rasa, cul- tura gi limba — ale pacientului si medicului deopotriva ~ devin ne- importante, cici imaginile arhetipale dinlauntrul nostru sint toate aceleasi si au aceleasi semnificati. Desigur, trebuie sli cunoastem citeva detalii specifice despre tre- ccutul pacientului, pentru cd in desen pot aptirea afirmatii constien- te referitoare la persoana proprie. De exemplu, daca un pacient se deseneaza imbracat in costum negn gi spune cf a ales culoarea doar pentru ci purta in ziua aceea un costum negru, atunci nu putem tra- ge nici o concluzie despre starea lui sufleteasca plecind de la sim- bolismul culorii. Dar, dup ce au fost limurite aceste aspecte ale desenului, avem ‘naintea noastréo fereastré deschisé spre incongtient. Susan R. Bach, Doringa de a trai ‘erapeuta jungiand care a pus la punct o abordare sistematicd a in- terpretiri imaginilor spontane, scria: ‘Studliul unui asemenea material spontan ne-ar putea dao indi- ceafie asupra relatiei dintre psihic si somatic, injeleasd drept cel mai vechi si mai bun cuplu marital de pe fata pamintului, cele oud laturislujind laolalté viata $i sandtatea individuli, fecare cu indreptfirea sa, cu proprial mod de exprimare si propriile legi. ‘Mi-am dat seama cé latura somaticd se reflectd la rindul et in imaginile visului, in opera artistilor, in motivele de baza ale basmelor, in figurile eroice din mitologie, pind si in picturile pre- istorice ale oamenilor primitivi. Toate acestea pot i privite drept o expresie a omului ca intreg. ‘Am descoperit cf analiza desenelor reprezinta una dintre cele mai riguroase tehnici ajutitoare in stabilirea pronosticului, Cind timpul o permite, recurg la aceasti tehnica si in cazuri de urgent. Daca, de pilda, un copil cu dureri abdominale igi deseneazi doar ‘capul, cu ochii privind in jur cu o expresie ce pare si spun: «Nu-mi place locul asta», sint sanse mari si nu fie nimic grav cu abdome- nul copilului. imi amintesc de un tinar care gi-a colorat abdomenul in verde, desi toate mentiunile din figa sa spuneau: «Opereaza!» Ver- dele eo culoare naturald, sindtoasd, iar desenul indica faptal c& 20- nele nevralgice erau capul, organele genitale si un picior. Desenul reprezenta o problema afectiva, o problema sexuala si una pur fizi- 4, dar la picior. Am asteptat, iar tindrul s-a facut bine fir operatic. Amaflat ulterior cd durerea abdominald nu fusese provocaté de vreo boala, ci de o reactie la medicamente, Aceasti experient, impreund cu altele similare, m-a ficut si ma consider un chirurg jungian. in cabinetul meu, o fetita le-a marturisit pentru prima oard pi rinfilor un vis care fi comunicase c@ intr-un an urma si facd un can- cer la piciorul drept. {gi ragase sora si nu le spund parintilor, ca si nu-si facd griji tot anul. A inceput si deseneze ursuleti cu un singur picfor si, dupa un an, i-a fost amputat piciorul drept din cauza unui ssarcom, Povestea a iesit la iveal deoarece creasem un mediu pro- pice pentru o asemenea discutie, comentind cu familia desenele, 123124 A-si gindi trupal ‘Combinaté cu alte teste psihologice, imagistica mentald este ade- sea mai util dectt analizele de laborator in stabilirea perspective- lor pacientului. Sofi Simonton, Jeanne Achterberg si G. Frank Lawlis au comparat, pe un lot de 126 de pacienti cu cancer generalizat, va~ loarea predictiva a factorilor psihici sia analizelor biochimice de singe. Practic fecare test psihologic indica o relatie statisticd cu una sau mai multe componente sangvine. Pacienti cu cele mai slabe re- zltate erau cei extrem de dependent! de altii—de pilda, de medic — ‘in privinja motivatiei sia respectului, ce care foloseau mijloace psi- hologice de apirare pentru a gi nega starea gi care trupul ca avind prea putin putere sa lupte cu boala. in comparatie cca pacientii care au mers bine, cei e e&ror boal a progresat mai ra~ pid aveau idei mai conformiste fa de rolutile celor dou sexe gi produceau imagini mai concrete $i mai putin creative sau simboli- ce. Cercetitorii au ajuns la concluzia c& «analizele de biochimie a singelui oferd doar informatii despre starea prezenté a bolii, in timp ce variabilele psihice sugereazi evolutia ulterioard» si cd «imagis- tica s-a dovedit a fi cea mai importarta in predictia fazelor ulte- rioare ale boliin. Anslizind desenele a 200 de pacienti, Achterberg, a reusit mai tirziu si fac predictii corecte in proportie de 95% pri- vind bolnavii care urmau si moar’ in dows luni si cei care urmau si se vindece. Desenul unui tind pacient pe nume Toby a ilustrat spectaculos ‘aceasti valoare predictiva a imaginilor. Tindrul suferea de multi ani de enteriti si devenise dependent de celmante, Era atit de deprimat si de furios cd e bolnay, incit se ruga tn fiecare noapte la Dumne- Zeu Si nu se mai trezeasc’ in dimineata urmatoare. Dupi doud luni a hotarit ca Dumnezeu avea pesemne nevoie de indicatii mai pre- cise, asa ci s-a mugat sf fac o numoare cerebrala. Peste alte dou luni a trezit dimineata incapabil si mai vorbeascé - avea intr-a- evar o tumoare pe creier. in cele din urma a paralizat complet. Ex- perienta i-a schimbat perspective. Si mori in somn era bine, dar si fii incapabil s& te misti sau s& comunici era altceva. in momentul acela, Toby si-a amintit c& imi ceruse o consultajie cu ani in urma. Arevenit, s-a aliturat grupului PCaE si a inceput si priveascé lu- mea cu dragoste i si-si exprime dragostea fat de alti. Dorinta de a trai Cind Toby a venit pentru prima oar in grup, tumoarea lui era in remisie, A desenat un copae al cari contur ardta aproape la fel cu creierul privit din profil. A colorat cu negru spatiul dintre ramuri. ‘Asta mi-a indicat c& avea o boald recurenta, desi tomografia nu de- pistase nimic, Nu Lam intristat si nu Lam speriat spunindv-i acest ucru. Discutind insé in cadrul grupului ce-ar face el daca s-ar con- frunta cu o regutd, am reusit sil ajut s& se pregiteasci pentru ceea ce stiam c& va urma, {in cazul acesta, copacul reprezenta in mod evident creierul. Co- pacul poate simboliza ins multe alte hucruri, inclusiv intreaga via~ {8 si evolutie a persoanei, ‘Dupa o lupta indelungata cu boala gi in ciuda tetraplegiei, Toby a decis si pariseasca spitalul. in momentul acela, intrebat fiind cum se simfea, Toby rispundea «Bine», Raspunsul lui insemna cd e im- ‘pacat si nu fi mai este fricd. Pentru medicul siu, rispunsul insem- na cd eu il minfeam in privinta bolii. Doctorul lui Toby a prezis c& {indrul mai avea de trait doua siptimini gi i-a spus mamei lui: «Nu va fica la televizor. Va fi groaznic.» Familia lui a reusit sé creeze tun mediu cald si afectuos si, cu dragostea drept unic tratament, sta- rea lui Toby s-a ameliorat pind int-aft incitsi-a putut migca din nou brafele. Neurologul a avut suficient curaj ca sil viziteze acasd, dupa care a spus: «Acum infeleg despre ce vorbeste Bemie.» ‘Toby a mai trait opt Iuni acasé, ristimp in care membrit fam liei sale au devenit mai uniti ca niciodata, ceea ce i-a ajutat sd re- ziste cind baiatul a murit. De Ziua Comemorari a inceput sé respire ‘greu, iar mama lui -a spus: «Toby, daca vrei si pleci e in ordine, (O sf rezist. Te iubim cu tofii iti vom duce dorul, dar vom supra- viefui.» A mai respirat de tri ori gi s-a stins. Filozoful Benedetto Croce soria: «Adevatrata fericire se dobin- deste invatind sé iubesti cu o asemenea iniltare spirituald incit s& capefi puterea de a infrunta durerea... Si depagesti vechea iubire cuo iubire now, si mai mare.» Prin viafa dusa in acele opt luni, ‘Toby a dat familici sale puterea de a dobindi acest fel de dragoste. Interpretarea desenelor este 0 tehnic& pe care 0 voi discuta in alt capitol. Aici nu vreau decit s& introduc dows simboluri importan- te—curcubeul si fluturele, in vise, mitologie si arti, curcubeul este126 Acti gindi trupul simbotul speranfei si o manifestare a intregului nostru spectra afec- tiv sia vietii in ansamblu, Fluturele este un simbol universal al me- tamorfozei, etrecerea de Ia urtenie la frumusefe, de la ur a iubire side la viaja aceasta la urmatoarea, Copiii dintrun lagi de con- centrare nazist au desenat pe peretii celulelor fluturi. in fragmentul din Pavilionul cancerosilor citat la inceputul acestei c&rti, Aleksandr Soljenifin, are a supraviefuitel insusi cancerului gi lagirului de con- centrare, a surprins in mod strilucit semnificatia avestor imagini Determinarea de exceptie Indiferent de continutul desenelor, simplul fapt c& un pac cepti si deseneze indicd o dorintd elementard de supravietuire. Ai nevoie de curaj ca si faci ceva care va scoate la ivealé aspecte ale proprici persoane care ar fi, poate, mai comod de ascuns. Uni pa- cienji nu acceptd s& facd nici macar acest mic efort — un mesaj clar c& nu doresc si participe. Spun lucruri de genul «Am ratécit cre- ioanele» sau «Nu pot gisi instructiunilen. Altii telefoneaza de de- parte ca s& spuni cA vor veni a doua zi la intrunirea grupului. Eu le «Stal un pic! Mai intii ai o tema de facut, trebuie sa citesti i niste desene.» «Bing, zic ei, fac asta pind mine» Sint genul de pacienti agresivi — cu cele mai mari sanse. ‘Una dintre primele cerinte pentru a fi un pacient exceptional este determinarea de a face orice e necesar, inclusiv de a-fi deschide in- ‘constientul. fn capitolul urmator voi discuta mai fn detaliu cum poa- te fi dobindita «constiinta curat&» mentionata de Soljenitin. Nici o | refeté de schimbare nu VA va face insé vreun bine daca va lipseste / curajul de a prelua controlul propriei vieti, de a va gisi adevarata ale, de a va cinta eintecul si indiferent de virst, de a decide ce ‘vreti sa deveniti atunci cind veti creste mari. in urma cu citiva ani, am primit o scrisoare de la o femeie re- ‘mareabilé pe nume Lois Becker. Auzind de studiile mele, mi-a scris ca s-mi impéirtiiseascd experienta ei, multumindu-mi c& dédusem las la ceea ce ea stiuse intuitv. Dorinta de a trai Dupé un an ingrozitor, in care tatal i-a murit de cancer, soful a suferit o interventie chirurgicala, fratele a divortat, iar mama si ma- tusa au fost grav rinite intr-un accident de magind, Lois Becker a ecis cd a venit momentul sd se intimple si ceva bun in viaja ei — sia rimas insircinati cu cel de-al doilea copil. in timpul unui con- trol, moasa a descoperit un nodul in sinul ei drept sia trimis-o ime diat la biopsie. lati ce scrie Lois mai departe: Am asteptat tre zile rezultatul, pe care in adincul sufletului meu ileunosteam deja. Troi zile de zéicut pe canapea, cu ochii afintiti Ia televizor, privind cum programele se schimba de la 0 ord la «ita, Telefonut a sunat —luni imi vor extra sinul, Sint ina trei- sprezecea siiptimind de sarcind. Am 33 de ani. Au féicut operatia. Au vorbit serios. Am in partea dreaptd a piep- tului 0 incizie de 30 de centimetri; nici urmd de ganglioni lim- _fatici sau de sin. Mai existau alte 12 tumori in ganglioni. ‘Am trei optiuni: 1. avortimediat, 2. cezariand sau nastere provo- cat la 30 de sdiptimini de sarcind, 3. nastere la termen. Canceral ‘meu este hormono-dependent, iar organismul meu e vulnerabil Jaacest capitol. Dac pastrez copilul nu pot face tratamentul obis- ‘uit pentru cancer. Chiar fécind avort si urmind tratamentul,san- sele mele sint de doar unu la sase sti mai téiesc cinci ani. Optez pentru nasterea la 30 de séiptamini. Nu o aleg pentru a salva copitul. O aleg ca sdies din spital, ca ei sd nu-mi mai fact acum nimic. Imi scot cele doud tuburi lungi, de absorbtie, si plec casi. Este ianuarie in Minnesota, ceva mai inghefat nu exist, afard de cazul in care esti gravidé si ai cancer. Cind esti o bomba umand al carei ceas tiedie, din ianuarie pind jn mai inseamnd infinit mai mult dectt einci luni. Copilul meu reste si tot mai multi hormoni, atit de periculosi pentru mine, imi inunda trupul, N-am motive sd sper ed voi duce sarcina la bun sfrsit fir ca boala canceroasé sé se réspindeascdi. Sint ait de amorfitd, atit de furioasd, atit de ingrozitor de trista, incit faja imi ingheaa intr-o mased inexpresiva. Pierd capacitatea de a citi (una din cele mai mari bucurii ale mele), cdci mi-a dispdrut complet puterea de concentrare. Nu md astept sé-mi vad copilul 7128 Acti gindi trupul implinind un an in itnie 1979. fi cumpar toate cadourile si le im- pachetez in februarie. Imi planific inmormintarea. De fapt, eram doud persoane, fiecare luptind din rasputeri pen- tru suprematie, Una auzise ce spuseserd doctorii si reactiona asa ‘cum am povestit mai sus. Cealalidinsc injura birjéreste spitalul oride cite ori trecea cu masina prin fata lui. Aceastd a dowa per- soand a decis sit lupte, desi prima c hdituia zi de zi, uneori ceas de ceas, sd se dea batutd si si se lase prada boli Fizic, mastectomia nu m-a durut prea tare. Pieptul, antebrapul drept si spatele imi erau foarte amertte, dar m-am vindecat ra- pid, fara complicatii. Braful insd m-a durut de la bun inceput, meort atit de tare incit nu-l putea indrepta zile in sir. Din ne- fericire era bratul meu drept, cel de care md foloseam pentru @-mi acorda chitara. Oricum, mu avea nici o importanta, cdci nu eram suficient de fericitd ca sd cin De indaté ce am parasit spitalul, an incercat si-mi ascult orga- nele. Doream ca mintea $i trupul sé-mi spund cum sd le ajut st supraviepuiascd. Am primit niste rispunsuri si am cdtutat sd le urmez chiar si atunci cind eram prea deprimatd ca sd md mise sau sti mai pese. Corpul meu spwiea: «Bea suc de portocale», 0 poftd stranie pe care n-o mai avusesem niciodatd pind atunci. Beam si beam, $i pdrea lucrul cel nai potrivit. M-am gindit se- rios la ce bag in corp. I-am spus hranei sii md facd puternicd. ‘Spuneam fiecarei vitamine, atunci eind aluneca in josul gitleju- lui, ase duedl acolo unde trebuie sisd facd ce trebuie, edci erau singurele pilule anti-cancer pe care le aveam. Corpul meu spunea: «Miscd-te, Lois, si repede!» La 30 de mi- ute dupa ce mé intorsesem acasd de la spital m-am dus sii ma plimb. A fost greu. Imi era fricd sd ru cad peo parte. Eram adu- ‘sd de spate ca o femeie bétrind. Picioarele insd erau puternice, Am cumpéirat un pedometra si am «umblat» kilometri intregi. ind a venit primévara umblam, alergam, umblam, alergam, pind ceind n-am mai putut din cauza copilului. Prin exercitiul fzic -am spus corpului meu cd iubese si ed do- ream si fle sdndtos. Am retnceput yoga in sdptdmina imediat urmatoare venirii mele acasé. La inceput nu-mi puteam inde- Doringa de a trai pita braful de torace decit vreo cinci centimetri, dar l-am intins intruna. Mi-am luat greutafile de un kilogram si jumdtate si mi-am ‘pus la lucru muschii bragelor si tendoanele, desi protestau dure- 10s, Mi-am recistigat rapid mobilitatea brajului si azi ma bucur de forta si de mobilitate depling. Mintea si trupul meu spuneau: «Fa dragoste» — si aveau drepta- te. Dragostea (si celelalte forme de exercitiu fizic) mi-au déiruit singurele momente in care am fost liberd, singurele momente in care am fost din nou ex, singurele in care nu aveam cancer Mintea mea spunea: «Am nevoie de liniste. Am zilnic nevoie de odihnd ca sé uit de tensiunea care mdi macind. Odihneste-mal» Numeditasem niciodatd, dar m-am dus la bibliotecd si am des- coperit tipurile de meditatie care mi se potriveau. Am trecut la Sapte. Meditatia miva cufundat trupul tensionat si agitat inar-un Teagan dulce, adinc, intunecos si nespus de linistitor Traiam doar pentru acele clipe. Tot meditatia mi-a oferit sansa de a practica medicina fara di- plomd. I-am spus corpului meu sit se facd bine. am spus si temului meu imunitar sé md protejeze. Imi priveam searé de sear cereierul, oasele, ficatul si pléminii. Le simteam pe fiecare si le spuneam sé nu aibd cancer. Imi priveam singele curgind cu for- 14. Lam spus rani sa se vindece repede si zonet din jurul ei si fie curata. Iam spus celuilalt sin al meu sd aibd grija ce face, deoarece e singurul care ne-a mai rémas sofului meu si mie. Incé mai spun in fiecare noapte corpului si minfii mele: «Res- ping cancerul. Resping cancerul.» Medicii se adund in jurul meu, imi privese radiografiile $i imi dau din nou drumul in lume. Rezist pind in primavaré, pind in mai. Inceredm 0 provocare a nasterii in ultima sdptimind din mai, Dureazit 10 ore, doare ingrozitor si nu rezolvd nimic. Ei, cei care nu sint la pat, vor sd incerce din nou mine. Copilul si cu mine vrem sd mergem acasd. Mergem, si-mi spun cd ined trei sau pa- tru sdptamini n-or sd md omoare! Sint fericité, cdci daca sar- ‘cina e la termen pot naste cu o moasd. Poate ed mécar nasterea vva fi frumoasi daca sarcina a fost un infern 129