Epoca regelui Burebista

SITUATIA POLITICA N BALCANI SI N BAZINUL MARII NEGRE N SEC. I a. Chr.

n 75 -73 a. Chr., romanii ajung pentru prima oara, sub conducerea lui Scribonius Curio, guvernatorul Macedoniei, la Dunare, n urmarirea scordiscilor si dacilor. Se tem sa o treaca, speriati de desimea codrilor de dincolo de fluviu. Cel mai important dusman al Romei din Bazinul Marii Negre, Mithridates al VI-lea Eupator, regele Regatului Pontului (111-63 a. Chr.) a facut eforturi pentru constituirea unei coalitii antiromane n care a atras statele din zona, populatiile barbare din bazinul Marii Negre, dar si orasele-state grecesti din Pont (Olbia, Chersones, Histria, Callatis, Apollonia). De asemenea, Mithridates a cucerit o serie de teritorii precum Regatul Bosphorului cimerian, Armenia Mica si Colchida. Cu exceptia Bithyniei, care a fost de partea romanilor, ntreaga zona din jurul Marii Negre, inclusiv Armenia si Partia, au fost aliate cu Mithridates. Regele pontului a avut trei razboaie cu romanii. Primul razboi s-a desfasurat ntre 89-85. Mithridates a cucerit Bithynia si o mare parte din Asia Mica, dupa care s-a ndreptat spre Grecia, a cucerit Athena si a instaurat aici un guvern democratic n frunte cu filozoful Ariston. n 87 a. Chr., Sylla porneste ofensiva romana, asediaza Athena si o cucereste. Mithridates este nfrnt si, prin pacea de la Dardanes din 85,renunta la cuceririle din Asia, si preda flota si se obliga a plati mari despagubiri de razboi. Primeste n schimb titlul de prieten si aliat al poporului roman. n ciuda titlului primit, a ramas, pna la moarte, un nversunat dusman al Romei. De altfel se narmeaza si ncepe pregatirile de razboi imediat dupa ncheierea pacii, motiv pentru care, n 8381, romanii declanseaza cel de-al doilea razboi. Ultimul razboi are loc in perioada 73-63. Initial Mithridates colaboreaza cu regele Tigranes al Armeniei, care era ginerele sau, avnd mai multe lupte cu generalul Licinius Lucullus. n cele din urma este tradat de Tigranes, ba chiar si de cei doi fii. Ramas singur, se sinucide. Confruntarile romanilor cu Mithridatres au facut sa scada pentru o vreme interesul roman pentru Pen. Balcanica, iar permanentul conflict dintre cele doua parti i-a dat posibilitatea lui Burebista sa treaca la o politica expansiva. Dupa Scribonius Curio, al doilea roman care a ajuns la Dunare a fost M. Terentius Varo Lucullus ( fratele vitreg al lui Licinius Lucullus) n anul 71 a. Chr. El ii urmarea pe moesi si pe besii. Se pare ca, n realitate, prezenta generalului roman reprezenta o diversiune organizata mpotriva lui Mithridates care, la vremea cu pricina, purta lupte grele cu romanii n Cyzic si Insula Lemnos. Cu acest prilej, Terentius Varo Lucullus distruge Apollonia, iar restul cetatilor grecesti probabil se predau. n ele se instaleaza garnizoane romane. Tot de acum inceteaza emisiunile monetare locale ale cetatilor grecesti din Pont. Este posibil ca generalul sa fi ncheiat tratate de alianta cu cetatile grecesti. De la Callatis s-a pastrat textul unui foedus, dar data lui este discutabila. Unii

cercetatori cred, insa, ca el dateaza de acum. Politica impopulara, vexatorie, impozitele foarte mari percepute de romani au facut ca cetatile grecesti sa se rascoale ulterior. Guvernatorul Macedoniei, Antonius Hybrida, pornit sa le pedepseasca, a fost umilit prin nfrngerea catastrofala suferita lnga cetatea Histria, n anul 61. Se pare ca bastarnii au contribuit n mare masura la nfrngerea romanilor. EPOCA BUREBISTA Informatiile scrise cu prvire la Burebista sunt extrem de putine. Cel mai important izvor literar esteGeografia lui Strabon, urmat de informatiile date de Iordanes. Dintre izvoarele epigrafice cel mai important este decretul dat n cinstea lui Acornion din Dionysopolis. n ciuda faptului ca informatiile sunt foarte putine, exista o imensa literatura referitoare la epoca Burebista. Dintre istoricii preocupati de aceasta perioada pot fi amintiti: Ion Horatiu Crisan (Burebista si epoca sa, Civilizatia geto-dacilor), Nicolae Gostar, Constantin si Hadrian Daicoviciu, Mihail Macrea, Radu Vulpe. Din parcurgerea literaturii, se remarca frecventa unor probleme si ntrebari care devin obsesive: 1. Care a fost nucleul politic de la care a pornit Burebista opera de unificare si de cucerire 2. Formatiunea politica ntemeiata de Burebista a fost sau nu stat, iar, daca a fost stat, de ce tip a fost 3. Care a fost capitala lui Burebista 4. Care este succesiunea cronologica a expeditiilor lui Burebista 5. Prin ce mijloace a reusit Burebista supunerea formatiunilor politice getice si dacice si unificarea lor IZVOARELE SCRISE Orice discutie si ncercare de a raspunde la aceste ntrebari trebuie sa porneasc| de la cele trei izvoare fundamentale, drept pentru care vom ncepe cu ele. 1. Strabon-Geografia Strabon s-a nascut la Amaseia, n jur de 64/63 a. Chr.si trait pna pe la 21 a. Chr., deci a fost contemporanul lui Burebista, iar informatiile lui sunt foarte pretioase. Ajungnd n fruntea neamului sau, care era istovit de razboaie dese, getul Burebista l-a nalat att de mult prin exercitii, abtinere de la vin si ascultare fata de porunci nct , n civa ani, a faurit un stat puternic(megale arhe) si a supus getilor cea mai mare parte din populatiile vecine. Ba nca a ajuns sa fie temut si de romani. C|ci trecnd plin de ndrazneala Dunarea si jefuind Tracia, pna n Macedonia si Illyria a pustiit pe celtii care eau amestecati cu tracii si illyrii si a

nimicit pe de-a ntregul pe boii aflati sub conducerea lui Critasiros si pe taurisci. Spre a tine n ascultare poporul, el si-a luat ajutor pe Deceneu, un sarlatan care ratacise multa vreme n Egipt, nvatnd acolo semne de prorocire, multumita carora sustinea ca talmaceste vointa zeilor. Ba nca de un timp fusese socotit si zeu, asa cum am aratat cnd am vorbit despre Zalmoxis. Ca o dovada pentru ascultarea ce i-o dadeau (getii) este si faptul ca ei s-au lasat nduplecati sa taie vita de vie si sa traiasca fara vin. Ct despre Burebista, acesta a pierit din pricina unei rascoale, mai nainte ca romanii sa apuce sa trimita o armata mpotriva lui. Urmasii acestuia la domnie sau dezbinat, farmitnd puterea n mai multe parti. De curnd, cnd mp|ratul August a trimis o armata mpotriva lor, puterea era mpartita n 5 state. Atunci nsa, stapanirea se mpartea n 4. Astfel de mpartiri sunt vremelnice si se schimba cnd ntru-un fel, cnd ntr-altul.

2. Iordanes a trait in sec. al VI- lea p. Chr., fiind un got romanizat din Moesia. Scriind o istorie a gotilor le-a atribuit acestora, se pare intentionat, i unele fapte ale getilor, lasnd posteritatii impresia ca i-ar fi confundat. Apoi, n timpul domniei la goti a lui Burebista, a venit n Gotia Deceneu, pe vremea cnd Sylla a pus mna pe putere la Roma. Primindu-l pe Deceneu, Burebista i-a dat o putere aproape regala. Dupa sfatul acestuia, gotii au nceput sa pustiasca pamnturile germanilor pe care acuma le stapnesc francii ... Comunicnd acestea si alte multe gotilor cu maiestrie, Deceneu a devenit n ochii lor o fiinta miraculoasa, nct a condus nu numai pe oamenii de rnd, dar chiar si pe regi caci atunci a ales dintre ei pe barbatii mai de seama si mai ntelepti pe care i-a nvatat teologia, ia sfatuit sa cinsteasca anumite divinitati si sanctuare facdu-i preoti si le-a dat numele de pilleati, fiindca, dupa cum cred, avnd capetele acoperite cu o tiara, pe care o numim cu un alt termen pilleus, ei faceau sacrificii. Restul poporului a dat ordin sa se numeascacapillati, nume pe care gotii l reamintesc pana astazi n cntecele lor, deoarece i-au dat o mare consideratie. Iar dupa moartea lui Deceneu, ei au avut n aproape aceeasi veneratie pe Comosicus, fiindca era tot asa de iscusit. Acesta era considerat la ei si ca rege si ca preot supremn si ca judecator, datorita priceperii sale si mpartea poporului dreptate ca ultima instanta. Parasind si acesta viata, s-a urcat pe tron, ca rege al gotilor, Coryllus, care a condus timp de 40 de ani popoarele sale din Dacia. 3. Inscriptia de la Dionysopolis a fost descoperit| n sec. al XIX-lea la Balcic. Partea ei superioara lipseste. Se pastreaza 49 de rnduri, dar primele 9 sunt mutilate, de pe unele dintre ele fiind lizible doar 2-3 cuvinte. n primele rnduri apare un toponim n acuzativ, Argedavon i cuvantul parinte, n aceasta localitate, poate resedinta tribala, ajungnd la un moment dat Acornion si reusind sa obtina si o dezlegare, poate de tribut. Despre Burebista ni se spune ca este cel dinti si cel mai mare dintre regii din Tracia si ca a stapnit dincolo si dincoace de Dunare. Acornion a ajuns n mare prietenie cu Burebista, a obtinut foloase pentru cetatea sa si l-a sfatuit pe rege, care i-a devenit binevoitor. Acornion a fost si sol al lui Burebista pe lng| Pompeius cu care s-a ntlnit la Heracleea Lyncestis (Bitolia), reusind sa obtina bunavointa romanilor. Nucleul si capitala lui Burebista

Discutia a avut ca punct de plecare si de sprijin localitatea Argedava care este pomenita de decretul de la Balcic. S-a crezut ca parintele aici pomenit in partea superioara a inscriptiei a fost tatal lui Burebista, deci amplasarea n spatiu a Argedavei ar fi fost importanta pentru depistarea formatiunii politice de la care a pornit Burebista opera de unificare si de cucerire. n discutia pentru identificarea Argedavei s-au implicat C. Daicoviciu, Radu Vulpe, Nicolae Gostar. Radu Vulpe credea ca Argedava este orasul de pe Argesius, care trebuie sa fi fost numele antic al Agesului. Singura dava identificata arheologic pe Arges era cea de la Popesti, care a fost sapata chiar de R. Vulpe. Trebuie spus ca initial Popesti-ul a fost identificat de R. Vulpe cu localitatea Sornum. Radu Vulpe credea ca Popestiul, unde a fost surprins n sapatura un palat de tip elenistic, putea ndeplini rolul de capitala, mai ales ca parea a fi si dezvoltat din punct de vedere economic si bine plasat pe un drum comercial. Este foarte putin probabil, insa, ca Argesis sa fi fost numele Argesului. Izvoarele (Herodot si Polybios) folosesc pentru desemnarea acestui ru termenul de Ordesos. n plus davele nu prea si-au luat numele de la rurile care le strabat. C. Daicoviciu, la randul sau, a crezut ca lectura toponimului este incompleta si ca a existat naintea cuvntului Argedava un S, deci lectura completa ar fi Sargedava, ceea ce ar fi putut fi dava de pe Sargeia, ru care este pomenit de Dio Cassius, care spune ca n albia acestui ru siar fi ascuns Decebal tezaurul. El a tras concluzia ca resedinta nu putea fi dect n Transilvania, cel mai probabil la Costesti. Sargetia pare a fi, totusi, o fictiune istorica, caci n mod evident Dio Cassius a preluat povestea cu ascunderea tezaurului de la Diodor din Sicilia, care a consemnat ca ( pe la 300a Chr.), regele peonilor, Audolion, si-a ngropat tezaurul n rul Sargentia. Ulterior, Daicoviciu si-a schimbat pozitia si a spus ca Argedava ar putea fi n Dobrogea. De altfel a renunat s| mai fie att de patetic pentru ca, ntre timp, aparuse ndoiala ca parintele pomenit de inscriptia de la Balcic ar fi tatal lui Burebista, deci discutia nu mai avea legatura cu capitala lui Burebista. La scurta vreme a fost descoperit o inscriptie databila n sec.al II-lea. p. Chr. care pomenea n Dobrogea, foarte aproape de Histria, un vicus numit Arcidava. Modestul sat nu putea fi, nsa, o capitala de formatiune politica getica, mai ales ca el se afla n coasta Histriei.

O localitate Argidava este consemnata si de Ptolemeu n Indreptarul geografic, ca fiind n Banat. Ea a fost identificata cu Varadia si mai apare si n Tabula Peutingeriana si la geograful din Ravena. Nicolae Gostar crede ca naintea Argedavei din inscriptie sunt doua linii orizontale paralele si ca lectura corecta este Zargedava, ori o Zargedava este pomenit| de Ptolemeu n sudul Moldovei, la est de Siret. El crede ca doar dou| pot fi davele care au purtat acest nume, fie Racatau , fie Brad, unde au fost descoperite cetati. Se remarca in aceste discutii o mare doza de subiectivism care tine de patiotismul local al cercetatorilor. Oricum se pare c Argedava nu are nici o legatur| cu Burebista, pentru ca parintele pomenit de inscriptie nu este al lui Burebista, numele regelui get aparnd doar mult mai jos n inscripie. Este posibil sa fie vorba de un rege get anterior lui Burebista, foarte probabil din sudul Moldovei, cum crede Gostar, la care sa fi fost trimis Acornion care, de-a lungul vieii, a avut mai multe misiuni diplomatice. Este ciudat ca pentru depistarea nucleului initial nu a fost exploatat chiar textul lui Strabon care este vrednic de crezare si care spune clar ca Burebista este un barbat get. Strabon avea bine definite notiunile de dac si get, de altfel chiar el ni le explica si noua n acelasi text, facand precizarea ca getii sunt cei de pe Dunrea Inferioara si dinspre Pont, iar dacii cei dinspre Dunarea Superioara si dinspre germani, ei vorbind nsa o limba asemanatoare. n plus, inscriptia de la Balcic ne spune despre Burebista ca este un rege al Traciei care a stapnit ambele maluri ale Dunarii. Reiese ca axul teritoriul stapnit a fost Dunarea , iar termenul de Tracia este ndoilenic ca ar fi putut fi folosit pentru zona de dincolo de Carpati. Problema capitalei Sunt n literatura vehiculate trei localitati suspectate ca ar fi putut fi capitale : Costesti, Sarmizegetusa Basileion si Popesti. La Costesti si Popesti s-a ajuns pornindu-se de la discutia nucleului initial. I. Glodariu crede si el ca cetatea de la Costesti a fost prima resedinta a lui Burebista. Singurul argument al acestuia este acela ca aceasta cetate ar fi cea mai timpurie dintre cetatile din Muntii Orastiei. Chiar daca una dintre aceste localitati ar fi fost initial capitala a formatiunii politice conduse de Burebista, este putin probabil ca ele sa fi ramas capitale dupa extinderea teritoriala. I. H. Crisan crede ca capitala era acolo unde se afla Burebista, asa cum s-a ntmplat pe vremea lui Alexandru Macedon. Este clar ca Pella, initial capitala a regatului macedonean, nu a mai fost capitala mai trziu, capitala fiind intineranta, asa cum era firesc pentru un conducator care s-a aflat mereu n razboi si n miscare, cum pare sa fi fost si Burebista. Sarmizegetusa Basileion este putin probabil ca a existat pe vremea lui Burebista. Nu este nici o dovada stratigrafica si nu exista nici materiale arheologice de pe vremea lui Burebista la Sarmizegetusa. Ea cu greu ar fi putut ndeplini rolul de capitala pentru ca se afla ntr-un loc foarte putin accesibil, la 1200 m naltime, departe de drumurile comerciale, greu de aprovizionat. Chiar pe vremea lui Decebal, cnd cu siguranta a existat, este mai probabil sa fi fost cetate regala de refugiu n caz de pericol si nu capitala. Astfel s-ar putea explica titulatura de basileion folosita de Ptolemeu. Daicoviciu crede ca capitala se afla undeva n Transilvania, poate la Costesti, pentru ca altfel nu s-ar explica, spune el, de ce primele campanii ale Burebista au fost ndreptate spre vest, mpotiva celtilor. Argumentul este destul de slab pentru ca nu avem nici o

dovada sigura ca prima campania ar fi fost ndreptata mpotriva celtilor. Tot el crede ca n Transilvania a fost centrul de putere pentru ca numai aici se constata o continuitate a regalitatii si pentru ca numai aici este un sistem de fortificatii coerent, facut cu mult| truda, cu un scop bine determinat. Ideea ca cetatile din Muntii Orastiei ar apara capitala Sarmizegetusa nu este nca demonstrata. Despre aceste cetati s-a afirmat de multe ori ca au doua etape de fortficare, prima contemporana cu Burebista, a doua contemporana cu Decebal. n realitate unele dintre ele nu au existat pe vremea lui Burebista, altele au fost folosite si dupa Decebal. n concluzie, pare mai probabila ipoteza ca centrul formatiunii conduse de Burebista a decazut dupa unificare si extinderea teritoriului si ca capitala regelui Burebista era itineranta. Problema statului n literatura istorica au existat diferite controverse pe tema ce a nsemnat stapnirea lui Burebista- megale arh. Unii au afirmat ca este nendoielnic vorba deja de un stat (H. Daicoviciu, I. H. Crisan), altii au fost potrivnici acestei idei (Mihail Macrea, Dionisie Pippidi), considernd ca este vorba doar de o vast| uniune de triburi. Cei care au afirmat ca a fost stat au definit n moduri diferite acest stat ca fiind unul de tip sclavagist ncepator de tip militar (C. Daicoviciu- autorul capitolului din Tratatul de Istoria Romaniei, varianta anilor 60), un stat de tip tributal sau asiatic (I. H. Crisan) sau au mai existat formulari de tipul stat teritorial extensiv ca cel al odrisilor. Cecetarea straina, ca de exemplu Karl Strobel, mai putin implicata afectiv, afirma ca stapanirea lui Burebista a fost o formatiune politico-militara efemera, care nu a putut rezista dect pe vremea lui Burebista, dupa care s-a dezintegrat, semn ca nu a putut functiona. Statul presune diferente majore ntre membrii societatii, de avere, de interese economice. Astea cu siguranta au existat. O dovedesc tezaurele, mormintele princiare, unele constructii fastuoase n comparatie cu celelalte. Statul trebuie sa deina prghii cu care si asigura dominatia, de genul armata sau justitie, dar si functionari care sa asigure colectarea impozitelor, supraveghera vamilor si colectarea taxelor vamale, sa supravegheze modul n care populatia si ndeplineste sarcinile ce tin de renta n munca. Functionarea sanatoasa a economiei si colectarea impozitelor presupune si adoptarea unui sistem monetar unitar, a unei monede unice, emisa si garantata de o autoritate. Conducerea statului presupune institutii politice abilitate sa conduca: rege, adunari, care se constituie si functioneaza dupa reguli bine stabilite, fiecare avand atributii bine definite. Vrful ierarhiei trebuie sa dispuna, de asemenea, de o cancelarie din care sa emane edictele. De asemenea este nevoie de personaje calificate care sa asigure relatiile cu exteriorul. Ideea statului sclavagist, fie el si ncepator, a fost, cum era si firesc, abandonata. Nu a putut fi nicidecum dovedita exstenta sclavilor care sa asigure baza economica a acestui stat. Desigur ca este posibil sa fi existat forme de robie patriarhala, eventual si ceva sclavi casnici, dar ei nu erau multi si rolul lor in economie era limitat. Statul de tip tributal presupune coexistena proprietatii private cu proprietatea comuna. De obicei, cel putin teoretic , monarhul este proprietarul suprem. Populatia este organizata n obsti teritoriale, care detin n proprietate comuna pamntul, indivizii avnd n proprietate personala doar casa si vitele. Astfel organizata, populatia ar raspunde solidar n fata autoritatilor, fiind obligata sa plateasca dari n bani, n produse, sa echipeze ostasi pentru armata sau sa ridice si sa ntretina fortificatii sau drumuri.

Analiznd putinele izvoare scrise care exista este greu a dovedi ca stapnirea lui Burebista a fost realmente un stat, fie el si tributal. Pentru existenta obstilor este invocat un text ramas de la Horatiu care nu dovedeste nicidecum ca ar fi existat, ci ca era practicat asolamentul. Burebista poarta titlul de basileu, care este un titlu obisnuit pentru conducatorii marunti ai unor formatiuni politice. El intemeiaza, ce-i drept, omegale arh = o mare stapnire, care pare sa faca referire la marea ntindere a regatului, neasteptat| pentru mediul barbar, la acea vreme. Regalitatea nu pare a fi ereditara, caci Burebista este urmat de Deceneu cu care nu este nrudit. Nu stim care sunt regulile de desemnare a regelui: era desemnat de regele n viata|, de mai marii tarii, din rndul pilleatilor, care par a avea o pozitie superioara sau pur si simplu regele se impunea prin forta, geniu sau bogatie. Care sunt institutiile care asigura guvernarea?. Una a existat cu siguranta- armata care, spune Strabon, ar fi fost de 200.000. Cifra a fost considerata de unii credibila, de altii exagerata. Dupa moartea lui Burebista armata s-ar fi redus la doar 40.000 de soldati. E greu de spus daca cifra este reala pentru ca nu avem studii demografice care sa aprecieze ct de ct corect populatia aflata n sfera de stapnire a lui Burebista. Parerile, nici una autorizat|, sunt foarte diferite.N.Iorga a apreciat populatia regatului lui Burebista la 100.000 de suflete, C. Daicoviciu la 500.000, Prvan la 1 milion si a crezt ca cifra de 200.000 nu este exagerata, avand n vedere ca Burebista stapnea un spatiu imens, Em. Panaitescu la 2,5 milioane. Exagerata sau nu, cu siguranta ca nu este vorba de o armata permanenta, ci de una adunata n situatii de razboi. Este foarte probabil ca Burebista, la fel ca si capeteniile celtice de la aceea vreme, sa fi avut o armata personala si o garda permanenta. Una dintre institutiile care par a fi sprijinit regalitatea a fost religia, Deceneu fiind acela care prin religie a reusit sa-i tina sub ascultare pe supusi. El este considerat si autorul unei reforme religiase care a avut ca scop asigurarea specialistilor sacrului, alesi dintre pilleati.Cu ajutorul religiei era asigurata si ascultarea poruncilor. Este posibil ca , la fel ca la celti, unde druizi erau si judecatori, la geti si daci preotii sa fi avut responsabilitat asemanatoare.Textul lui Strabon nu pare a se referi la legi care ar presupune existenta unui cod, caci nu se foloseste termenul de nomos ci cel de prostagma care n latina are ca corespondent edictum, adica un act emis de o cancelarie. Aceste edicte ar fi singurul indiciu ca exist| si un emitent, respectiv o cancelarie. Spre a se dovedi existenta unei cancelarii este citat un text din Martial care vorbeste de un ravas trimis de Decebal lui Domitian, ravas care avea un sigiliu. Textul lui Martial este, nsa, irelevant pentru ca se refera la alta perioada, post Burebista. Existenta unei cancelarii pe vremea lui Decebal nu presupune ca ea ar fi existat si pe vremea lui Burebista. Cel mai greu de probat este existenta unor functionari si institutii abilitate cu strngerea impozitelor, darilor n natura sau care sa urmareasca modul n care supusii se achita de obligatiile lor n munca. Este folosit ca dovada, si de aceasta data, un text care face referire la o alta epoc|, este vorba de medicul lui Traian, Criton care spune ca, pe vremea lui Decebal, existau un fel de sefi peste cei care muncesc pamntul si peste cei care se ocupau de fortficatii. Ciudat este faptul ca Burebista nu bate n nume propriu o moneda, n conditiile n care conducatori obscuri barbari o fac. Este drept ca dispar emisiunile monetare tribale, ceea ce este un semn ca ele devenisera desuete si ca disparusera emitentii locali si ca denarul roman republican pare a deveni moneda unica. Este nsa interesant ca s-a preferat falsificarea denarului roman i nu emiterea unei monede proprii. Poate aceasta a fost o faza premergatoare, tranzitorie, Burebista nemaiapucnd sa emita propria lui moneda, fiind angajat n tot felul de lupte. Trebuie ca a existat un oarecare haos financiar, pentru ca denarii republicani romani nu s-au batut doar la Tilisca, ci si n alte localitati, nu stim ct de autorizate sa o faca. Toate acestea la un loc, par a ndreptati ideea ca Burebista, preocupat de cuceriri, nu avut ragazul

sa de-a stapnirii sale o forma coerent|, motiv pentru care, imediat dupa moartea lui, st|pnirea lui s-a dezintegrat.

Urcarea pe tron Cei mai multi cercetatori considera ca inceputul domniei lui Burebista trebuie situat n jur de 82. i.e.n., poate putin mai devreme. Textul lui Iordanes este unicul care ofera un indiciu cronologic. El spune ca, pe vremea lui Burebista, a venit n tara gotilor Deceneu, care a aparut n momentul n care Sylla a preluat puterea la Roma. Se stie ca Sylla s-a proclamat dictator n anul 82 i.e.n. Burebista nu putea fi de mult| vreme rege, mai ales ca a domnit foarte mult. Politica interna Este de presupus ca, nainte de a-si fi nceput campaniile de cucerire spre vest sud si pe litoralul Marii Negre, Burebista a facut un efort de a unifica formatiunile politice ale getilor si dacilor. Izvoarele nu ne spun nimic despre cum a procedat Burebista. Ni se da de nteles doar ca neamul lui Burebista era istovit de razboaie. Cum primele campanii pentru cucerirea de noi teritorii par a ncepe pe la 60 i.e.n., nseamna ca Burebista si-a consumat cam jumatate din domnie pentru a unifica aceste formatiuni. Este greu de crezut ca au prevalat mijloacele pasnice, poate doar casatoriile ar fi putut reprezenta un mijloc nonviolent de convingere. Se constata arheologic ca multe cetati, precum cele de la Crlomanesti, Zimnicea, Radovanu, Cascioarele, Crasani, Cetateni au urme de distrugere n sec. I a. Chr. Ar putea fi argumente pentru o supunere prin violenta. Altfel nu existau motive care sa determine pe micii sefi locali sa renunte la autoritatea lor caci nu exsta nici un factor extern de presiune. Roma nu avea gnduri de cucerire n Pen. Balcanica, fiind total ocupata cu extinderea posesiunilor sale n Asia, puterea celtilor era, dupa toate aparentele, n regres, devenisera sedentari, ba chiar sunt frecvente afirmatiile ca multt, cei care au convieuit cu autohtonii, ar fi fost asimilati de daci. n ciuda acestor evidente, sunt multi aceia care cred ca pericolul celtic sau roman i-ar fi determinat pe micii conducatori de triburi sa accepte stapnirea lui Burebista. Chiar daca aceste pericole ar fi fost reale, este greu de crezut ca acesti conducatori marunti le-ar fi putut percepe. Stim nsa ca mna dreapta a lui Burebista a fost Deceneu care a reusit sa impuna supusilor ascultarea poruncilor, sobrietatea, ba chiar i-ar fi determinat sa-si taie vita de vie (stire neconfirmat| arheologic). Campaniile de cuceriri Strabon prezinta cuceririle lui Burebista n urmatoarea ordine: 1. trece Dunarea si jefuieste Tracia, Macedonia si Illyria, ocazie cu care, poate la ntoarcere, i pustieste pe celtii care traiau amestecati cu tracii si illyrii- mai mult ca sigur este vorba de scordisci, situati la sud de fluviu si la vest de Morava, n zona de varsare a Savei n Dunare 2. nimicete pe de-a ntregul pe boii aflati sub conducerea lui Critasiros i pe taurisci.

Pare a fi vorba de doua campanii diferite. Dac Strabon respecta ordinea evenimentelor, campania sudic| a fost prima. Cercetatorii de la Cluj, C. Daicoviciu si I. H. Crisan cred ca cea vestica a fost cea dinti. Textul lui Strabon nu ne da de nteles ca Burebista ar fi alipit teritoriile neocupate de romani de la sud de Dun|re, scopul campaniei sudice pare a fi mai ales jaful. TotusiI, decretul n cinstea lui Acornion precizeaza ca Burebista a stapnit teritoriul de o parte si de alta a Dunarii. Desigur ca afirmatia ar putea sa se refere strict la cursul inferior al Dunarii, deci sa aiba n vedere Dobrogea si nu si zona de la sud de Romania. Cercetarile arheologice arata ca, dupa campania lui Burebista, scordiscii au ramas pe loc, nu au fost dizlocati. Campania vestica ar fi avut loc pe la 60 i.e.n. I.H. Crisan considera ca acest razboi ar fi fost nu unul de cucerire, ci unul de eliberare, n urma caruia ar fi fost recuperate de la celti teritoriile dacice din zona Tisei. Boii si tauriscii locuiau n zona Austriei si a Cmpiei Pannonice, respectiv n Ungaria si Slovacia. Campania ar fi fost purtata pn| la Dun|re, n dreptul Bratislavei. Se crede ca Burebista s-a ferit sa mearga mai departe, spre vest, pentru ca ar fi riscat un razboi cu regele suebilor, Ariovist. Rezultatul a fost ca celtii ar fi fost nimiciti cu totul. Se crede ca aceasta campanie a avut loc n anul 60 deoarece Caesar vorbeste la un moment dat despre boii care s-au stabilit pe la 59-58 n teritoriul de azi al Elvetiei. Se crede ca doar campania distrugatoare a lui Burebista i-ar fi putut determina sa se mute n masa. Campania mpotriva celtilor ne face sa ne ndoim de temeinicia si adev|rul unor consideratii istorice facute de literatura arheologica. I. H. Crian spune ca celtii, la momentul Burebista, nu mai prezentau un pericol, deci ei nu ar fi putut determina unificarea de frica a formatiunilor politice. De asemenea se face frecvent afirmatia ca multi dintre celtii stabiliti n sec. IV-III n Pannonia si n NV Romniei ar fi avut relatii bune cu autohtonii, s-au nmormantat n aceleasi necropole si ca ar fi fost chiar dacizati, deci, cu alte cuvinte, s-ar fi pierdut n masa autohtonilor. Probabil este vorba de anarti. Ceilalti celti, boii si tauriscii, erau asezati si ei de multa vreme, deci devenisera, n virtutea timpului trecut, un fel de autohoni n zona pe care au locuit-o. Daca nu prezentau pericol, de ce Burebista i nimiceste pe de-a ntregul si ce vrea sa recupereze de la ei, ducnd acest razboi de eliberare? Teza razboiului de eliberare nu prea are sustinere. Cucerirea coloniilor grecesti Fara ndoiala ca atunci cnd Burebista a pornit la cucerirea cetatilor grecesti a avut serioase motivatii de ordin economic: cetatile nu numai ca erau bogate, aveau o economie prospera, dar stapnirea litoralului asigura si supravegherea comertului pe Marea Neagra. Nu trebuie uitat ca devenise o practica pentru regii sau conducatorii barbari din zona sa protejeze cetatile grecesti (Zalmodegikos, Rhemaxos, Zoltes). Burebista a profitat de doua evenimente care, prin cumul, au contribuit la usurarea efortului militar: moartea lui Mithridathes al VI-lea Eupator n 63a. Chr. si nfrngerea lui Antonius Hybrida, n 61 a. Chr. Vasile Prvan a facut supozitia ca Burebista ar fi fost aliatul cetatilor grecesti cu ocazia razmeritei acestora, dar ea este puin probabila, avnd n vedere ca, n anul 61 i.e.n., Burebista trebuie ca se pregatea pentru campania mpotriva celtilor. Litoralul pontic a fost cucerit n intervalul 59-48, mai probabil 55-48a. Chr. Anul 55 ca an de nceput al campaniei de cucerire a litoralului este sugerat de Dion Chrisostomos care, vorbind despre Olbia, dar fara a-l pomeni pe Burebista, spune ca la 95p, Chr. ,cnd a vizitat el Olbia, oraul se mai resimtea dupa ce cu 150 de ani mai nainte, getii au cucerit toate orasele

grecesti de la Olbia pn| la Apollonia. ntelegem ca constructiile se aflau n stare proasta, iar teritoriul cetatii era considerabil mai mic. Avnd n vedere ca Olbia trebuie sa fi fost primul ora cucerit, anul de nceput trebuie sa fi fost 55a. Chr. Campania de cucerire a litoralului era sigur ncheiata n anul n care s-a dat decretul n cinstea lui Acornion. S-a ajuns la concluzia ca decretul a foat sapat n piatra cndva n intervalul cuprins ntre 7 iunie si 9 august 48 a. Chr. Inscriptia a fost sapata n piatra dupa ce Pompeius a obtinut titlul de imperator, deci dupa prim|vara lui 48, dar nainte de a fi nfrnt n batalia de la Pharsalus de catre Pompei, batalie care a avut loc n 9 august. Avnd n vedere distrugerile suferite de Olbia , este sigur ca colonia a fost cucerita prin lupte. Despre Tyras se crede ca s-ar fi supus de buna voie, pentru ca nu au fost observate distrugeri ale cetatii, care , fara ndoiala, n-ar fi dorit sa aiba soarta Olbiei. La Egyssus au fost constatate arheologic distrugeri, deci probabil ca a fost cucerit prin lupta. Aceeasi soarta a avut-o si Histria. Un decret dat n cinstea lui Aristagoras, fiul lui Apaturios, pomeneste despre distrugerea zidurilor cetatii si arata ca Aristagoras s-a remarcat prin eforturile de refacere a zidurilor. Inscriptia ne da de nteles ca stapnirea a fost de lunga durata, caci, dup| trei ani, averile cetatenilor erau secatuite, iar sanctuarul lui Apollo Tamaduitorul ramasese fara preot. Arheologic au fost constatate urme de distrugere n zona sacra. Despre Tomis si Callatis nu avem informatii, dar se banuieste ca s-au supus de buna voie, evitnd sa impartaseasca aceeasi soarta ca Histria. Dionysopolis probabil ca s-a predat de buna voie, judecnd dupa bunele relatii pe care le-a avut cu Burebista. O inscriptie de la Odessos (Varna) vorbeste despre ntoarcerea unor cetateni din bejenie, care s-ar putea sa aiba leg|tura cu cucerirea orasului de catre Burebista. Mesembria a fost cucerit| cu armele. O inscriptie pomeneste trei strategi care au condus o oaste mpotriva lui Burebista. Apollonia este foarte probabil ca s-a predat de bun| voie, caci nu s-a putut apara, era distrusa de generalul Lucullus. I. H. Crisan crede ca, nainte de supunerea cetatilor grecesti, ar fi fost cucerita din minile bastarnilor Moldova. Singurul indiciu n acest sens este ca dispare cultura Poienesti -Lukaevka n ultima jumatate a sec. I a. Chr. Dupa nfrngerea lui Pompeius, ne spun att Appianus, ct si Suetonius, Caesar, devenit dusman personal al lui Burebista, a planuit o expeditie mpotriva getilor si parilor. Suetonius precizeaza ca ar fi fost trimis n acest sens Octavian la Apollonia spre a pregati razboiul. Campania nu a mai avut loc caci, la idele lui Marte, Caesar este asasinat.n acelasi an, n timpul unei r|scoale, moare si Burebista. Se crede ca a fost asasinat pentru a se evita iminentul atac roman, ipoteza care este discutabila . Ea ar fi credibila doar daca moartea lui Burebista ar fi precedat-o pe cea a lui Caesar. Teritoriul stapnit de Burebista s-a dezmembrat initial n 4 parti, mai apoi n 5. URMAII LUI BUREBISTA

Dupa asasinarea lui Caesar la idele lui Marte n 44a.Chr., cel mai important eveniment este razboiul civil ai carui protagonisti au fost Octavianus, adoptat prin testamnt de Caesar, si Marcus Antonius. Deznodamntul acestui razboi se consuma la Actium, n 31a. Chr., cnd Marcus Antonius este nfrnt. Conflictul din lumea romana va fi urmarit cu interes de capeteniile dacilor si getilor, care promit ajutor miltar cnd uneia cnd alteia dintre cele doua parti. Sunt cteva izvoare literare care fac aluzie la o posibila implicare a getilor si dacilor n razboiul civil, din pacate ele nu sunt foarte

explicite. Vergiliu, spre exemplu, n Georgicele, spune ca dacii adesea coboara de la Istru si conspira mpotriva noastra. Horatiu, n Satire, are cteva versuri:Oricine mi iese n cale ma ntreaba ce-ai mai auzit despre daci? Cassius Dio, n Istoria romana, ne relateaza ca dacii ar fi trimis o solie la Octavianus, dar n-au c|p|tat nimic din cte au cerut, motiv pentru care au trecut de partea lui Marcus Antonius, fara a-i fi nici acestuia de mare folos caci era foarte dezbinati. Din cele trei izvoare reiese ca urmasii lui Burebista, la fel ca si predecesorul lor, intervin n luptele pentru putere de la Roma, ncercnd sa obtina maxium de foloase. E greu de crezut ca politica dacilor si getilor i-ar fi ngrijorat prea tare pe romani, cum pare a sugera Horatiu, n conditiile n care puterea lor era n declin ca urmare a mpartirii stapnirii lui Burebista. Strabon spune ct se poate de clar ca stapnirea lui Burebista s-a mpartit initial n 4, ulterior, adica pe vremea lui Augustus, n 5 parti. O list| a succesorilor lui Burebista exista doar la Iordanes. Nu stim daca ea este completa. Majoritatea istoricilor cred ca regii pomeniti de Iordanes sunt urmasii lui Burebista din zona de SV a Transilvaniei, care se banuieste a fi fost una dintre cele 4 parti care au rezultat dupa mpartirea mostenirii. Potrivit lui Iordanes, urmasul lui Burebista fost Deceneu, care a fost urmat de Comosicus, care a fost n acelasi timp rege, mare preot si judecator suprem, iar mai apoi de Coryllus care ar fi domni timp de 40 de ani peste daci. Pe lng| numele atestate de lista lui Iordanes, izvoarele mai amintesc ctiva regi daci si geti. Mai multe referiri se fac la rege Cotiso, care este consemnat de trei izvoare literare diferite: Suetonius, Horatius si Florus. Cele trei izvoare par a face referire la trei momente diferite din domnia acestui rege. Suetonius, nVietile celor 12 cezari, spune ca, potrivit lui Marcus Antonius, Octavianus si-ar fi fagaduit fiica (Iulia) de nevasta unui rege al getilor numit Cotiso, acesta din urma, la rndul sau, urmnd a-si da fata de nevasta lui Octavianus. Este poate vorba de o alianta matrimoniala pusa la cale spre a atrage capetenia barbara de partea lui Octavianus. Horatius, ntro oda pe care a scris-o n anul 29 a. Chr., deci la doi ani dupa victoria de la Actium, spune ca armata dacului Cotiso a pierit. Se banuieste ca este vorba de un conflict cu romanii din anul 29 a. Chr.. cand Cotiso s-a confruntat cu generalul roamn Licinius Crassus, fiind nfrnt. Florus, n Rezumatul istoriei romane, arata ca dacii traiesc nedezlipiti de munti. Din munti coboara adesea, sub conducerea regelui Cotiso, trec Dunarea pe gheata si devasteaza tinuturile de la sud de Dunare. Augustus a hot|rt sa termine cu aceasta populatie agresiva si l-ar fi trimis pe guvernatorul Pannoniei, Cornelius Lentulus mpotriva lor. Generalul i-a alungat la nord de Dunare si a asezat la sud de fluviu garnizoane romane. Florus spune ca dacii nu au fost nfrntiI, ci doar respinsi si mprastiati. Evident ca aceste evenimente sunt posterioare anului 27 a. Chr., ntmplndu-se cndva la nceputul erei noastre. Unele variante ale textului lui Suetonius folosesc n loc de de numele Cotiso pe cel de Coson, de unde a aparut banuiala ca Cotiso ar fi fost emitentul enigmaticelor monede de aur cunoscute sub numele de kosoni. Se observa ca Cotiso, n dou izvoare, este dac, n al treilea get. El este plasat ntr-o zona muntoasa, destul de aproape de Dunare , motiv pentru care istoricii cred ca el a domnit undeva n vestul Olteniei si estul Banatului. Daca aceasta pozitionare este corecta, ea vine n contradictie cu teoria potrivit careia Cotiso ar fi emitentul monedei de tip Koson, moneda care a fost descoperita doar n zona de SV a Transilvaniei. Un alt rege al getilor, contemporan cu razboiul civil de la Roma, este amintit de Plutarh n Vieti paralele, n biografia lui Marcus Antonius. Este vorba de Dicomes. Si acest rege s-ar fi

amestecat n conflictul dintre Octavianus si Marcus Antonius. El ar fi promis o oaste numeroasa lui Marcus Antonius. Izvorul nu da alte amanunte Acest rege se crede ca ar fi domnit undeva n spatiul extracarpatic, poate n sudul Moldovei sau n Muntenia. Tot n spatiul extracarpatic este atestat de o inscrptie cu litere grecesti, de pe un vas, basileul Thiamarchos. Inscriptia fost descoperita la Ocnita, n jud. Vlcea, deci formatiunea lui politica trebuie ca era plasata undeva n zona de nord a Olteniei. Istoria politica a dacilor si getilor n sec. I p. Chr. este destul de putin cunoscuta. Ceea ce este sigur este ca adeseori ei au atacat provinciile de la sud de Dunare. Romanii, initial, au raspuns la aceste atacuri prin expeditii punitive, iar mai apoi, pentru a-si asigura linistea au utilizat trei mijloace: transbordarea getilor la sud de Dunare, unde erau mai usor de supravegheat, capturarea unor ostateci din rndul aristocratiei, care deveneau garanti ai pacii sau plata unor subsidii. Toate aceste mijloace de represiune sunt atestate de izvoarele epigrafice sau literare. O expeditie mpotriva dacilor, potrivit unei inscriptii, ar fi organizat Marcus Vinicius. Strabon arata, la rndul sau, ca Aelius Catus a stramutat de la nord de Dunare n Tracia 50.000 de geti. Actiunea ar fi avut loc n priml deceniu al sec. I p. Chr. n c|teva rnduri getii ataca cetatile din Pont. Informatii despre aceste atacuri avem de la Ovidius. Potrivit acestuia getii (din sudul Moldovei?) au atacat mai nti cetatea Aegyssus (Tulcea) prin anul 12 p. Chr., iar mai apoi, n anul 15, cetatea Troesmis pe care au cucerit-o, fiind apoi respinsi de catre Pomponius Flacus (legatul Moesiei), caruia i s-ar fi datorat linistea la Dunare. Intensitatea atacurilor n Dobrogea se diminueaza dupa anul 46 p. Chr. cnd Dobrogea intra sub stapnire romana, fiind integrata provinciei Moesia. Un alt rege al dacilor este pomenit de Frontinus. Este vorba de Scoryllo, nume foarte asemanator cu Coryllus, cel ce a domnit 40 de ani, din lista lui Iordanes. Cei mai multi istorici cred ca este vorba de acelasi personaj si ca numele corect este Scoryllo. Acest nume este sigur dacic, el fiind consemnat si de alte doua inscriptii. Este vorba de o stampila de pe un vas descoperit la Sarmizegetusa Regia (Decebalus per Scorillo) si de o inscriptie descoperita la Aquincum. Potrivit lui Frontinus, acest Scorillo este contemporan cu un razboi civil care s-a desfasurat la Roma, care nu poate fi altul dect cel din 68-69,deci de pe vremea lui Nero. Frontinus ne da de nteles ca Scoryllo a fost foarte ntelept si a evitat sa se amestece n acest razboi civil, de teama ca implicarea sa ar fi putut aduce razbunarea romanilor. Pentru istoria relatiilor cu romanii sunt importante doua inscriptii, una descoperita la Tibur, alta la Fundi. Inscriptia de la Tibur este un elogiu funebru adus lui Plautius Silvanus Aelianus, guvernator al Moesiei n perioada 60-68, care a stramutat 100.000 de transdanubieni mpreuna cu copii, sotiile, principii si regii lor. Cu aceasta ocazie ar fi fost napoiat unui rege dac fratele care fusese prizonier al romanilor. Inscriptia de la Fundi spune ca guvernatorul Pannoniei, Tampius Flavianus, a obligat neamurile de dincolo de Dunre sa predea ostateci romanilor. Ultimul dintre regii daci anteriori lui Decebal, pomenit de izvoare, este Diurpaneus. El apare att la Orosius ct si la Iordanes. Potrivit lui Iordanes, Diurpaneus a fost contemporan cu Domitianus. Sub acest rege, getii au rupt tratatul ce l-au avut cu mparatii de dinainte caci Domitianus era foarte zgrcit. Cel mai probabil a diminuat stipendiile. Drept urmare, getii au atacat la sud de Dun|re, unde guvernator era Oppius Sabinus, i-au t|iat capul guvernatorului si au jefuit provincia. ngrijorat, Domitian a venit n Illyria si a trimis o armata mpotriva dacilor comandata de

generalul Fuscus, care a trecut Dunarea pe un pod de vase. De la prima ciocnire, romanii au fost nvinsi, Fuscus ucis, dupa care a urmat jefuirea armatei romane. Orosius se refera la acelasi eveniment, fara a da detalii. Ne da doar de nteles ca Fuscus a suferit o nfrngere dezastruoasa, pe care, nsa, Domitian a avut grija sa o prezinte ca pe o victorie, organizndu-si un triumph. Cu privire la Diurpaneus exista dou pareri: ca ar fi unul si acelasi cu regele Duras sau ca ar fi doar un alt nume al lui Decebal (N. Gostar, V. Lica). Regele Duras este amintit de Excerpta Valesiana ca cednd de buna voie puterea lui Decebal. Motivul nu-l cunoastem, fie a fost prea batrn, fie sia atras pizma dacilor ca urmare a ruperii tratatului cu Domitian si nu mai putut guverna.