ANA MUNTEAN

Familii i copii n dificultate

Note de curs

Cuprins VIOLENA N FAMILIE I MALTRATAREA COPILULUI

1. Definiii i funcii ale familiei 1.1. Definiii ale famliei 1.2. Funcii ale familiei i homeostazia familiei 1.2.1. Nevoile umane pentru o dezvoltare i funcionare normal 1.2.2. Funcii i abiliti parentale 1.2.3. Nevoile de baz ale copilului BIBLIOGRAFIE 2. Violena domestic 2.1. Abordarea socio-cultural 2.1.1. Mituri explicative i cauze reale 2.1.2. Paradigma explicativ 2.1.3. Definiia clinic a fenomenului de violen domestic 2.1.4. Violena domestic vyut ca form de tortur a femeii 2.1.5. Nivelul de contientizare a violenei domestice de ctre specialiti 2.1.6. Nivelul de contientizare a violenei domestice la nivelul comunitilor 2.2. Efectele violenei domestice asupra vieii familiei 2.2.1. Izolarea social 2.2.2. Influene asupra dezvoltrii copiilor 2.2.3. Trecerea de la o generaie la alta a modelului de relaionare violent 2.2.4. Copilul ca motiv de aciune al femeilor victime ale partenerilor 2.2.5. Personalitatea copilului care creste ntr-o familie violent 2.2.6. Portrete ale partenerilor violeni 2.2.7. Victimele violenei domestice i sindromul traumei BIBLIOGRAFIE 3. Abuzul i neglijarea copilului Elemente pentru o definiie Prini abuzivi BIBLIOGRAFIE

4. Prezentare de caz 5. Intervenii Anexe

1. DEFINIII I FUNCII ALE FAMILIEI

1.1. Definiii ale familiei

Dat fiind larga varietate a strcturilor sociale care pot fi considerate , n anumite circumstane , ca alctuind o "familie" , pare inutil strdania formulrii unei definiii . Cu toate acestea exist o multitudine de definiii i o remarcabil dinamic a formulrilor n timp i de la o societate la alta . innd seama ns de importana unitii familiei n interveniile care se fac din perspectiva asistenei sociale , definiia apare necesar ca i cadru de lucru al intervenienilor . De asemenea dezvoltarea unei politici sociale pentru bunstarea familiei reclam o definire funcional a familiei . De aceea cea mai larg definiie , i n special aceea bazat pe funciile pe care le ndeplinete familia , apare ca fiind de maxim utilitate n intervenie . Definiia familiei n cazul interveniilor va delimita ceea ce constituie "norma" de ceea ce apare ca fiind "deviant" i care n acest fel va orienta : obictivele planurilor de intervenie , alctuirea echipei de profesioniti chemai s intervin , politica bunstrii familiei Definiia va diferenia familia n acelai timp de alte forme de organizare a unor grupuri umane . Fiecare din noi avem o definiie mai mult sau mai puin contientizat a familiei i a ceea ce ar trebui s devin ea , pentru simplul fapt c provenim dintr-o familie . Aceste experiene personale , laolalt cu valorile societii n care trim , pe care le mprtim i care sunt structurate n mentalitatea comunitii din care facem parte ne vor influena intervenia . Dei toate aceste elemente subliniaz importana definirii familiei , dificultile i divergena de opinii care apare ntre specialiti , determin adesea o evitare a definirii i o conturare a definiiei n mod implicit n ceea ce apare ca i coninut al : simptomatologiei devianelor , interveniilor , politicilor sociale . O definiie inflexibil ar putea dezavantaja interveniile . Cci msurarea realitii familiei , cu tensiunile ,problemele,crizele ei la un moment dat ca un model idealizat , cu o medie general care nu exist , ar putea orbi intevenia , rupand-o de ceea ce ar putea fi resurse si nevoi n cazul dat . O definiie formulat de Burgess,Loke i Thomas (1971,apud Hartman&Laird,1983) , care ine seama de legturile dintre membrii familiei este urmtoarea : "un grup de persoane unite prin legturi de cstorie , snge , sau adopie ; gospodrindu-se mpreun ; interacionnd i comunicnd ntre ei de e poziia rolurilor

sociale de so i soie , mam i tat, fiu i fiic, frate i sor; crend i meninnd o cultur comun" Aceast definiie structural ridic anumite probleme. De exemplu poate aprea situaia ncunoaterii tatlui biologic, a inexistenei tatlui sau cazuri n care, fr un divor prealabil, apar cupluri formate din parteneri care provin fiecare din alte legturi i care, n noul cuplu, dau natere i cresc copii alturi de copiii adui din cuplurile anterioare.Deci aceste definiii structurale, clare , risc sa dea la o parte grupuri de persoane care se numesc i se consider ca formnd o familie i care au o via organizat ca aceea a unei familii . Mary Richmond n 1930 (apud Hartman&Laird) a dat o frumoas definiie, care n contextul pierderii limitelor fenomenului "familia " n societatea modern , apare ca fiind util intervenienilor : "familia este alctuit din toi cei care stau la aceeai mas" Definiia sociologic innd seama de funciile familiei ca unitate societal, cu responsabiliti n acelai timp fa de fiecare membru ct i fa de societate n general, permite luarea n considerare de ctre specialiti i de ctre politicieni a celor mai surprinztoare forme structurale i funcionale. Hartman i Laird (1983) adopt o definiie fenomenologic a familiei afirmand c: "o familie devine familie, cnd doi sau mai muli indivizi decid c ei formeaz o familie i asta nseamn c n momentul respectiv pe care l triesc mpreun ei dezvolt o intimitate n care i mprtesc nevoile emoionale de apropiere, de a tri ntr-un spaiu numit de ei "cminul lor" i n care se definesc roluri i sarcini necesare pentru a satisface nevoile biologice, sociale i psihologice ale indivizilor implicai"

1.2.

Funcii ale familiei i homeostazia familiei

Funciile familiei se schimb n timp, n relaie cu ciclurile vieii, schimbrile culturale i de civilizaie ale societii. Cu toate acestea apar dou funcii generale ale familiei, care dei sub aspectul practic al realizrii lor pot varia de-a lungul istoriei, ele rmn ca sarcini majore ale familiei din orice timp i loc: asigurarea confortului prin satisfacerea nevoilor tuturor memebrilor familiei, creterea noilor generaii. Exist un mecanism de reglare sistemic a universului familiei. Acesta este mecanismul homeostaziei familiei (Woods,Hollis,1990). Cnd funcionarea sistemului este benefic i membrii familiei sunt fericii, homeostayia le asigur funcionarea cu continuitate n acelai mod. Cnd apar ns disfuncii, acestea se 4

perpetueaz, cci n homeostazia familiei ele capt roluri semnificative i obligatorii. Aadar, ca i n cazul unui sistem biologic, homeostazia este mecanismul care asigur supravieuirea, fo neg-entropic a sistemului. Dac ns familia a creat roluri nefericite, homeostazia perpetueaz acele roluri cu unicul scop de a menine sistemul familiei. n acest moment criza sistemului, cu potenialul de schimbare pe care l aduce, apare ca fiind salvatoare. Criza sistemului poate fi definit ca o stare n care forele de schimbare au devenit att de puternice nct pun n pericol stabilitatea i integritatea sistemului (Hartman&Laird, 1983). Aadar criya poate aduce cu sine un mare potenial de schimbare, care valorificat de profesionist, va repune n funcie, dar cu un alt tip de relaii i componente sistemul. Familia X. avea doi copii. O feti mai mare, cu variate tulburri de dezvoltare, diagnosticat ns n mod eronat ca fiind cu retard i autism. Cel de al doilea copil, era un copil fr probleme, fcnd deliciul prinilor, mai ales al tatlui. n vreme ce fetia era motivul de anxietate al familiei, biatul era motivul de bucurie. Peste 5 ani de la intrarea n terapie de reabilitare, fetia reuete s se integreze cu succes n coal i ncepe s nregistreze succes dup succes. n acest moment pare c familia nu are dect motive de buurie din partea copiilor, dar homeostazia familiei impunea o stare de anxietate legat de copii. Biatul este vzut la nceput c ar avea diverse probleme i sfrete prin a deveni o real problem, cu repetenie i incapacitate de a face fa sarcinilor colare. Biatul intr ntr-o terapie i situaia lui se amelioreaz. n acest moment familia divoreaz. Greeala interveniilor este c s-au axat de fiecare dat pe un element al sistemului familiei (un copil) i au neglijat fora homeostaziei familiei.

1.2.1. Nevoile umane pentru o dezvoltare ifuncionare normal

Cele dou funcii principale ale familiei ne oblig la considerare general a nevoilor individului pentru o dezvoltare i funcionare normal. Maslow clasific piramidal cele 5 tipuri de nevoi umane astfel (apud Mayhew,1997). Tip V: nevoi de autodezvoltare, Tip IV: nevoia de respect i stim de sine, Tip III: nevoia de apartenen i dragoste, Tip II: nevoia de siguran i securitate, Tip I: nevoi fiziologice. pe care le clasific la individul uman n doua mari categorii: 1. nevoi de tip D, 2. nevoi de tip B.

Cele de tip D apar prin lips, prin deficin, se cer mplinite cu regularitate i mping individul, l motiveaz spre a le satisface. Este vorba de o motivaie extrinsec, din afar a comportamentelor individului. Odat satisfcute, ele nceteaz s mai mping individul la cutare, aciune. Pentru satisfacerea lor individul depinde n mare msur de cei din jurul su. Familia este cadrul n care sunt satisfcute aceste nevoi. Este vorba de primele patru trepte ale nevoilor prezentate n cunoscuta piramid a nevoilor umane. Cea de-a cincea clas de nevoi, alactuind categoria B, sunt nevoi care prin satisfacere nu dispar ci sporesc i constituie auto-motivaia comportamentelor individului.Este vorba despre nevoile de autodezvoltare ale individului uman.Ele sunt deci permanente n individ i asigur dezvoltarea, evoluia individului. Familia poate aciona ca un suport pentru satisfacerea lor sau, n cazul nefericit, ca o frn. Maslow le-a considerat mai slab motivante n comparaie cu primele. De asemenea le-a desconsiderat datorit riscului pe care l ntrevedea de a induce la individ atitudini nerealiste, nepractice. Cu toate acestea el a recunoscut faptul c persoanele care triesc prin mplinirea nevoilor plasate pe primele trepte pot avea uneori vagi stri de insatisfacie, de nempliniri neidentificate. Aadar familia are menirea de a mplini aceste nevoi pentru toi membrii si n egal msur. A-l proteja pe individ de nemplinirea acestor nevoi nseamn a-l proteja de suferin, de traum. Teoria traumei arat c funcionarea creierului este afectat negativ de trairile emoionale generate de traum. Ca urmare, dezvoltarea individului este frnat, stopat, sau chiar se produce o regresie. Creierul funcioneaz la capacitate maxim doar (Lewis, apud Speckhard, 1999) atunci cnd individul triete pe plan afectiv o stare de relaxare i confort iar anxietatea se pstreaz la un nivel inferior, referindu-se doar la reuita sarcinii care absoarbe total individul. Csikszentmihayli (1975,1992, apud Mayhew,1999) a dezvoltat teoria "curgerii" placnd de la nevoile de tip B descrise de Maslow. El demonstreaz ca dezvoltarea maxim a potenialului individului uman se petrece n situaiile n care el este complet absorbit de activitatea pe care o desfoar, rupt de micile sau marile probleme ale realitii, liber. Csikszentmihayli definete aceast stare ca pe o "senzaie holistic pe care oamenii o triesc atunci cnd acioneaz cu impicare total ". De asemenea el arat c familia ar trebui s asigure acest cadru de maxim eficien pentru fericirea i dezvoltarea membrilor ei, ngduindu-le acestora trirea "strilor de curgere". n cazul copiilor aceast exigen devine stringent pentru dezvoltarea lor ca indivizi fericii, creatori, liberi la nivelul potenialului de care dispun pentru ereditate.

1.2.2. Funcii i abiliti parentale

Cadrul dezvoltrii copilului n familie este conturat de modul n care sunt realizate funciile parentale. De gradul n care sunt realizate funciile parentale depinde msura n care familia devine un cadru mai mult sau mai puin propice dezvotrii copilului.

Statisticile spun c 9 din 10 indivizi aduli devin prini, iar trei sferturi dintre ei vor avea mai muli copii1. Dac ns acest lucru este att de dificil i riscant de ce adulii doresc copii? Rspunsurile date la acest ntrebare de ctre unii prini sunt adesea att de egoiste nct nesatisfacerea nevoilor copiilor pentru o dezvoltare normal nu este dect continuarea fireasc a atitudinii exprimate de aceste rspunsuri: "credeam c este amuzant s ai copii, c te poi juca cu ei...", "am crezut c prin copil voi salva csnicia care simeam c se duce de rp..." Dar a fi printe este cea mai dificil, important i exigent munc pe care o desfoar un adult n viaa lui. Cnd viaa cotidian aduce mai mult stres dect satisfacii este foarte uor s-i reveri resentimentele generate de frustrare, pe cei mai slabi, pe copii. Kari Killen(1998) definete pe baza propriilor cercetri precum i a literaturii de specialitate, subiniind n acelai timp c nu exist prini perfeci, apte funcii parentale, pe care prinii le ndeplinesc n msura abilitilor pe care le au: 1. Abilitaea prinilor de a da prioritate satisfacerii neviolor de baz ale copilului Aceast abilitate presupune n primul rnd cunoaterea nevoilor de baz ale copilului i apoi disponibilitatea prinilor de a-i sacrifica propriul confort n favoarea satisfacerii nevoilor copilului, Dac nu cunosc: importana de a vorbi copilului cnd i acord ngrijirile , de a lsa timp copilului spre a rspunde n felul lui, de a stimula tactil copilul, de a rspunde chemrilor copilului, de a reconforta copilul cnd plnge lundu-l n brae i vorbindu-i cu blndee, muli prini nu vor face acestea,fr a putea fi ns gasii vinovai de inabilitile i dezvoltarea ciuntit a unor capaciti ale copiilor. Pe de alt parte perceperea copilului ca pe un remediu pentru propriile suferine, nempliniri, trecute, prezente sau viitoare va motiva printele s ofere acele ngrijiri care-l vor face pe copil s creasc astfel nct copilul s-i satisfac propriile neanse.

O mam se plngea c de la naterea copilului ea nu a mai putut merge la chefuri dect cu mare greutate i lsndu-i copilul la mama ei. Aceasta era departe de a fi bunic bun i iubitoare . Mama vedea n copilul ei o piedic n calea propriilor satisfacii care i se preau mai importante dect nevoile copilului de a fi cu prinii. 2. Abilitatea de a oferi copilului experiene noi, de a-l stimula cognitiv i afectiv
1

Tips to beat stress, published by NSPCC, London, 1999

Dezvoltarea mental a copilului are nevoie de experiene. Piaget asemna copilul n faa universului, avnd marea sarcin de a descoperi lumea n care exist, ca un cercettor. Printele trebuie s fie capabil s ngduie copilului aceste experiene care adesea ca printe l sperie prin riscul pe care el l incumb i pe care copilul nu l cunoate nc.Datoria printelui este de a-i stpni propria anxietate i a asista cu rbdare copilul n experienele i descoperirile lui. Cci ceea ce descoper copilul este modul n care funcioneaz lucrurile, dar propriile lui limite precum i limitele ngduinei i a cunoateriicelor din jur. Mama mergea cu copilul, care avea intre4 si 5 ani, pe strada. Plouase si pe drum erau balti. Copilul, fascinat de apa, dorea sa intre in apa si sa stropeasca cu picioarele. Mama insa nu il lasa, pentru a nu se murdari, a nu strica pantofii, etc. Dar copilul avea nevoie de aceasta experienta pe care o cerea varsta lui. 3. Abilitatea de a avea o relatie empatica cu copilul tau

Aceasta relatie iti va permite sa-ti cunosti copilul dincolo de cuvinte caci empatia iti ingaduie o traire in propria ta fiinta a trairilor celuilalt. Kari Killen (1998) da o definitie a empatiei preluata dupa Letournan (1981) si bazata pe trei elemente: a. abilitatea de a diferentia si a identifica , numi, gandurile si sentimentele celeilalte persoane b. abilitaea de a prelua rolul altuia din punct de vedere mental, de a se pune in locul celeilalte persoane c. abilitatea de a raspunde in functie de sentimentele celeilalte persoane O buna capacitate empatica il va face pe parinte sa se angajeze in jocul, bucuria, tristetea, descoperirile copilului. Este de fapt o comuniune cu copilul care poate insa, la limita extrema, sa dezvolte la parinte o atitudine hiperprotectoare, de "posesiune cu caldura", care sa impiedice buna dezvoltare a copilului. Dar abilitatea parintelui de a se pune in locul copilului, de a intelege modul in care acesta experimenteaza situatii noi este decisiva pentru capacitatea parentala de a raspunde nevoilor copilului si de a-si infrana pornirea de revarsare a frustrarilor zilnice in relatia cu copilul. Daca parintele are o empatie scazuta fata de copil exista ca cea mai putin intensa traire de stres sa fie descarcata asupra copilului. O mama cara dupa ea, tinut de mana, un copil cam la vreo patru ani care plangea in gura mare, sfasiat de tristete. Mama parea furioasa si grabita. Am intrebat-o ce s-a intamplat si mi-a raspuns ca copilul luase bulina neagra la gradinita si ca il duce acasa unde tatal il va pedepsi pentru bulina. Mama nu intelegea durerea copilului pentru ca primise acea bulina si in loc sa il reconforteze pentru suferinta care ii fusese provocata inafara familiei, il ameninta in plus cu continuarea si agravarea suferintei acasa. Mama il facea sa vada ca proprii lui parinti sunt aliatii celor care ii provocasera prima suferinta bulina neagra- si nu ai lui, asa cum crezuse inainte. Aceasta lipsa de empatie

a mamei pentru suferinta copilului darama intregul sistem de securitate pe care trebuie sa-l asigure familia copilului. 4. Abilitatea de a-si infrana propriile dureri si porniri agresive fara a le rasfrange in relatia cu copilul Este vorba de exprimarea fizica si verbala a frustrarii. Un anumit grad de toleranta la frustrare si conflict este strict necesara pentru rolul de parinte. Exista parinti a caror frustrare se manifesta doar in familie. Ei sunt periculosi insa pentru dezvoltarea normala a copilului,in special daca ei sunt purtatorii convingerii ca: a bate bate copilul inseamna a face om din el. Exista insa un numar de parinti care au o agresivitate crescuta si care se revarsa si in afara familiei. Ei pot provoca copilul si pedepsi apoi pentru comportamentul pe care tot ei l-au indus. Kari Killen considera ca imaturitatea parintilor afecteaza in cea mai mare masura indeplinirea rolului de parinte. De asemenea enumera printr cauzele tratamentului agresiv aplicat de catre parinte copilului: problemele emotionale ale parintilor psihozele retardul mental dependenta de alcool si droguri Se intampla adesea, in situatia in care parintii divorteaza, iar divortul este un proces incomplet din punct de vedere emotional, ca un parinte sa proiecteze asupra copilului toate resentimentele pe care le-a avut si le are fata de fostul partener. Acuza copilul si poate chiar trece la pedepse fizice, pentru toate frustrarile pe care i le-a provocat fosttul sot/sotie. 5.Capacitatea de a avea asteptari realiste fata de copil Asteptarile parintilor sustin conduita fata de copil. Ele pot stimula copilul provocandu-l la dezvoltarea acelor trasaturi pe care parintele le asteapta si pot fi deci confirmate de evolutia copilului. O mama care va repeta mereu copilului ca nu e bun de nimic va face ca acesta sa ajunga astfel, in vreme ce una care-I va exprima mereu increderea ei in capacitatile lui, va dezvolta la copil aceste capacitate. Asteptarile prea mari sau prea mici fata de copil conduc la frustrari sau lipsa de stimulare. Asteptarile trebuie sa fie in permanenta pozitive si in acord cu capacitatile si varsta copilului. Uneori parinti pot dezvolta asteptari nerealiste prin exigente rigide

10