UNIUNEA EUROPEANĂ

GUVERNUL ROMÂNIEI MINISTERUL MUNCII, FAMILIEI ŞI PROTECŢIEI SOCIALE AMPOSDRU

Fondul Social European POSDRU 2007-2013

Instrumente Structurale 2007-2013

ORGANISMUL INTERMEDIAR REGIONAL PENTRU POS DRU REGIUNEA BUCUREŞTI ILFOV

Proiect cofinanţat din Fondul Social European prin Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007-2013. INVESTEŞTE ÎN OAMENI!

Aspecte clinice şi terapeutice ale traumatismelor dentoparodontale
Ş.L. Dr. Lucian CHIRILĂ

Ghid de chirurgie

CUPRINS
INTRODUCERE 3 GENERALITĂŢI 3 1. Fracturi 4 2. Luxatii 5 3. Leziuni ale gingiei şi mucoasei orale 7 EXAMENUL CLINIC ÎN TRAUMATISMELE DENTO-PARODONTALE 8 EVALUAREA MEDICALĂ 8 ANAMNEZA 9

6. Pulpotomia parţială - tehnica CVEK 25 7. Pulpotomia profundă 26 8. Apexificarea 27 9. Tehnica apexificării cu hidroxid de calciu 27 10. Tehnica apexificării cu MTA 28 11. Revascularizarea canalului radicular 29 12. Fracturile corono-radiculare 31 13. Fracturile radiculare 33 14. Fractura alveolară 36 15. Contuzia şi subluxaţia 36 16. Luxaţia extruzivă 36 17. Luxaţia laterală 37 18. Luxaţia intruzivă 38 19. Avulsia dentară 40 REPLANNTAREA IMEDIATĂ REPLANTAREA TARDIVĂ 44 SECHELE ALE TRAUMATISMELOR DENTO-PARODONTALE 47 BIBLIOGRAFIE 52 42

SIMPTOMATOLOGIE SUBIECTIVĂ 10 EXAMENUL CLINIC OBIECTIV EXAMENUL RADIOLOGIC PRINCIPII TERAPEUTICE 19 TRATAMENTUL FRACTURILOR DENTARE 22 1. Fisurile smalţului 22 2. Fracturile smalţului 22 3. Fracturile coronare necomplicate 22 4. Fracturile coronare complicate 23 5. Coafaj direct 24 10 13

ghid chirurgie

2012

1

Aceste îngrijiri primare influenţează decisiv evoluţia ulterioară a structurilor afectate şi configurează deciziile /terapeutice viitoare. atât din perspectiva impactului fizic. pedodonţia. Atitudinea terapeutică trebuie să ia în considerare acest aspect şi să recurgă la arsenalul mai multor discipline ale medicinei dentare cum ar fi: chirurgia orala şi maxilo-facială. Consecinţele unui astfel de eveniment sunt adeseori dramatice pentru cel implicat. două aspecte importante conferă specificitate traumatismelor dento-parodontale: vârsta pacienţilor şi multidisciplinaritatea abordării terapeutice. este apartenenţa lor la un traumatism dento-craniofacial.INTRODUCERE Traumatismele dento-parodontale sunt evenimente care afectează anual conform datelor statistice. Holand. psihic dar şi social. Polimorfismul şi varietatea de forme clinice sub care se manifestă traumatismele dento-parodontale. Medicului dentist îi revine misiunea de a acorda îngrijirile de urgenţă şi de a trata forme variate de leziuni ce afecteză structurile complexului dento-maxilar. Garci-Godoy sau Andreasen sunt cele mai cunoscute şi utilizate. parodontologia şi protetica. Clasificările traumatismelor dento-parodontale realizate de Ellis. ortodonţia. endodonţia. milioane de oameni din întrega lume. terapeutice şi prognostice a reprezentat o preocupare continuă a comunităţii medicale. 2 Aspecte clinice şi terapeutice ale traumatismelor dentoparodontale ghid chirurgie 2012 3 .maxilară determină o afectare simultană şi variată a ţesuturilor regiunii implicate. Ceea ce este esenţial în cazul traumatismelor dento-parodontale. cu toate implicaţiile sale. conferă unicitate fiecărui pacient. în timp ce traumatismele dento-parodontale aparent minore sau de gravitate medie se adresează medicului dentist generalist. GENERALITĂŢI Evenimentele traumatice cu interesare dento. Asistenţa de urgenţă în cazul accidentelor grave soldate cu traumatisme dento-parodontale este acordată de regulă în mediu spitalicesc. Sistematizarea aspectelor diagnostice. care sunt cel mai adesea evidente din punct de vedere clinic. Dincolo de caracterul acut. Prezentul material prefigurează atitudinea medicului dentist generalist confruntat cu un traumatism dento-parodontal pornind de la prezentarea şi sistematizarea exhaustivă a leziunilor ţesuturilor implicate.

• Structuri interesate – dentina. luxaţia laterală. • Structuri interesate . extruzie. • Interesarea pulpei dentare. • Fractura interesează coroana şi o parte din rădăcină. Luxaţiile Contuzia • Traumatism care afectează ligamentele periodontale manifestată prin hemoragie şi edem. • Structuri interesate . Fracturi Fisurile smalţului • Se prezintă ca o fractură incompletă pe suprafaţa smalţului care nu traversează joncţiunea amelo-dentinară. fractura smalţului.dinţi. Fracturile radiculare • Fracturile radiculare sunt traumatisme dentare mai puţin frecvente. fractura coronară complicată. Fracturile smalţului • Interesează smalţul dentar incizal sau la nivelul unghiurilor proximale. 4 Aspecte clinice şi terapeutice ale traumatismelor dentoparodontale ghid chirurgie 2012 5 . Leziuni ale suportului osos: fractura cominutivă de alveolă. 1.smalţul dentar. 2. Sunt frecvent trecute cu vederea. fractură de maxilar sau mandibulă. avulsia 3.profunde când linia sau liniile de fractură sunt înconjurate de suport osos . • Liniile de fractură pot fi unice sau multiple. Fracturile coronare complicate ( cu interesare pulpară) • Se prezintă ca o lipsă de structură dentară la nivelul coroanei dentare cu expunerea pulpei dentare. realizat adeseori inutil. abraziunea • Sunt complicaţii ale unor traumatisme extinse. Fracturi: fisura smalţului (infracţia).superficiale când sunt situate aproape de osul crestal. 2. fractura alveolară. Fracturile corono-radiculare Fractura alveolară • Fractură a procesului alveolar care poate sau nu să implice alveola dentară • Dinţii asociaţi fracturii alveolare se caracterizează prin mobilizarea împreună cu procesul alveolar. intruzia. • Structuri interesate . orizontale sau oblice. Fracturile coronare necomplicate (fără interesare pulpară) • Se prezintă ca o lipsă de structură dentară la nivelul coroanei dentare fără interesarea pulpei. contuzia.smalţul dentar. • Structuri interesate. luxaţia cu intruzie. subluxaţia. lipsa de substanţă.smalţul. cementul. fractura smalţului. • Structuri interesate. dentina. • Segmentul radicular poate fi interesat printr-o singură linie de fractură sau prin linii multiple care pot genera mici fragmente. fractura coronară complicată. • Acest tip de fractură interesează frecvent şi pulpa dentară. Leziuni parodontale: contuzia. fractura de proces alveolar. avulsia. subluxaţia. cementul. fractura radiculară. Leziuni dentare: fisura smalţului. fractura coronară necomplicată. determină clasificarea fracturilor corono-radiculare în necomplicate şi complicate.smalţul şi dentina. fractura peretelui alveolar. • Deoarece fragmentul coronar este adesea luxat sau chiar avulsionat. luxaţia cu extruzie. • Adesea fractura corono-radiculară poate fi de tip “daltă” în care segmentul coronoradicular rămâne ataşat prin ligamentele periodontale mobilitatea lui fiind identică cu cea a dintelui. 4. fractura coronară necomplicată. Luxaţii: contuzia. contuzia. • Structuri interesate osul alveolar +/. ligamentul periodontal. Leziuni ale gingiei şi mucoasei orale: dilacerarea. luxaţia laterală. abordarea terapeutică a fracturilor radiculare este complexă şi pune sub semnul întrebării tratamentul endodontic. • În raport cu suportul osos fracturile radiculare pot fi: . fractura radiculară. pulpa dentară. Clasificarea International Association of Dental Traumatology (IADT ) [31] 1.Organizaţia Mondială a Sănătăţii clasifică traumatismele dento-parodontale astfel: 1. Leziuni ale gingiei şi mucoasei orale: dilacerarea. 3. 2.smalţul dentar. ligamentele periodontale. dentina şi pulpa dentară.

Avulsia dentară • Traumatism în urma căruia dintele interesat este complet separat de structurile de suport şi este deplasat în afara alveolei.Subluxaţia • Traumatism dentar care afectează ligamentele periodontale. • Peretele alveolar vestibular sau palatinal este fracturat. • rădăcina dentară este expusă pe o anumită suprafaţă. Abraziunea gingiei sau a mucoasei orale • Reprezintă o leziune superficială produsă prin frecarea sau răzuirea mucoasei. Este însoţită de fractura cominutivă a osului alveolar. structurilor de suport şi ţesuturilor moi învecinate. Luxaţia laterală • Traumatism dento-parodontal caracterizat de deplasarea dintelui în alt ax decât cel de erupţie. • Structuri interesate • Pachetul vasculo-nervos pulpar este rupt. • Ruperea ligamentelor periodontale. Luxaţia extruzivă • Traumatism dentar caracterizat prin deteriorarea totală sau parţială a ligamentelor periodontale rezultând slăbirea ancorării şi deplasarea axială a dintelui din alveolă. • Contuzia osului alveolar. relevă o multitudine de factori etiologici ce pot fi sistematizaţi astfel: Luxaţia intruzivă • Repezintă traumatismul prin care dintele este dislocat axial în osul alveolar. O analiză minuţioasă a epidemiologiei traumatismelor dento-parodontale [20. • Structuri interesate • Pachetul vasculo-nervos apical este rupt. • De regulă este un traumatism extensiv implicând mai mulţi dinţi. evidenţiată prin creşterea mobilităţii dintelui.21. Traumatismele dento-parodontale rezultă prin lovirea. • Este însoţită de o fractură a peretelui alveolar vestibular sau palatinal care rareori afectează un singur dinte. • Structuri interesate • Ruptura pachetului vasculo-nervos pulpar. • ligamentele periodontale: o parte sunt rupte şi restul sunt elongate. cel mai adesea produsă de un obiect ascuţit. De cele mai multe ori evenimente produse accidental în activităţi cotidiene pot determina afectări importante ale dinţilor. • În cele mai multe cazuri apexul dintelui interesat este forţat în peretele osos deplasat. • Plagă la nivelul marginii gingivale. • Apexul dintelui este blocat. • Contuzia ligamentelor periodontale. Leziuni ale gingiei şi mucoasei orale Dilacerarea gingiei sau a mucoasei orale • Reprezintă o leziune superficială sau profundă însoţită de pierderea continuităţii. • Structurile afectate • pachetul vasculo-nervos pulpar este rupt. iar deplasarea axială generează aspectul de protruzie mai mult sau mai puţin accentuată a dintelui interesat. • Alveola osoasă este intactă. sângerândă. dintele devenind imobil. rezultând o suprafaţă anfractoasă. • Câteva ligamente periodontale sunt rupte. Contuzia gingiei sau a mucoasei orale • Apare de obicei în urma unui impact cu un obiect contondent • Nu este însoţită de discontinuităţi la nivelul mucoasei. adesea severă a dinţilor şi ţesuturilor moi. •Expunerea totală a dintelui în afara alveolei. • Ligamentele periodontale cervicale sunt comprimate. • Separarea ligamentelor periodontale. neînsoţită de deplasarea lui.22]. • Ligamentele periodontale sunt parţial sau total rupte. 3. determinând uşoară sângerare în şanţul gingival. rezultând în general o hemoragie submucoasă care se poate asocia cu fractura osului subiacent. 6 Aspecte clinice şi terapeutice ale traumatismelor dentoparodontale ghid chirurgie 2012 7 .

Leziunile cerebrale pot fi apreciate cu ajutorul scorului Glasgow (Glasgow Coma Scale). • accidente rutiere.• coliziuni accidentale cu obiecte sau persoane. vârstă. Medicul dentist se poate confrunta cu situaţia de a evalua probleme medicale generale. datorat hemoragiei provocate de fracturile oaselor faciale şi care poate pune viaţa pacienţilor în pericol. 4. Rinoreea sau othoreea de lichid cefalorahidian pot fi consecinţa unei fracturi de bază de craniu anterioare sau de perete posterior de sinus frontal [30]. extremităţi reci. a unui fragment de dinte sau a unei proteze mobile. Orice suspiciune de obstrucţie a căilor respiratorii prin aspiraţie de corpi straini trebuie evaluată radiologic pentru a exclude existenţa acestora în plămâni. nr. • activităţi sportive. De asemenea.21]. concomitent cu o monitorizare eficientă a pacientului. hipotensiune arterială şi o stare de confuzie. Examinarea conştiincioasă prin parcurgerea ordonată a etapelor şi înregistrarea corectă a tuturor datelor vor permite stabilirea unui diagnostic şi a unui tratament corect. tahicardie. sex. 1. dureri de cap. adresă. O pierdere a cunoştinţei. telefon se identifică antecedentele personale fiziologice şi patologice ale pacientului. patologia preexistentă a pacienţilor traumatizaţi poate afecta tratamentul general dentar. Cel mai comun tip de şoc este cel hipovolemic. cianoza. vărsături în perioada postraumatică poate indica o eventuala leziune intracraniană care necesită atenţie medicală imediată. care poate merge chiar până la desfigurare. deteriorarea bruscă a fonaţiei. Şocul. care ar putea influenţa tratamentul dentar de urgenţă care urmează a se institui. Caracterul acut şi tensiunea psihologică generată de un traumatism nu trebuie să destabilizeze practicianul care consultă pacientul. După înregistrarea datelor personale: nume. Examenul clinic în traumatismele dento-parodontale Traumatismele dento-parodontale sunt leziuni care necesită o examinare atentă în vederea stabilirii unui diagnostic corect şi instituirea rapidă a tratamentului adecvat. Trebuiesc înregistrate semnele vitale şi un istoric medical detaliat cât mai rapid posibil. • intubaţia endotraheală. prenume. Un traumatism în regiunea oro-maxilo-facială necesită o evaluare rapidă a sistemului respirator şi circulator [20. Reprezintă o urgenţă medicală care impune o intervenţie imediată. Fractura cranio-facială este o altă situaţie gravă care necesită îngrijire medicală imediată. dar mai ales a fizionomiei. • agresiuni. greaţă. transpiraţie în exces. Leziuni ale vertrebelor cervicale necesită imobilizarea imediată de urgenţă cu colier cervical. Un răspuns negativ permite continuarea anamnezei cu următoarele întrebări: Cum s-a produs accidentul? Unde s-a produs accidentul? Când s-a produs accidentul? 8 Aspecte clinice şi terapeutice ale traumatismelor dentoparodontale ghid chirurgie 2012 9 . 5. dispneea. 2. întrun serviciu specializat de neurochirurgie. suferinţe psihologice importante. Traumatizarea unuia sau mai multor incisivi generează: durere. Brahicardia însoţită de hipotensiune arterială pot indica o creştere a presiunii intracraniene. Evaluarea medicală O evaluare medicală completă a pacientului cu leziuni traumatice dentare este necesară înaintea stabilirii oricărui tratament dentar. Semnele şi simptomele comune includ tusea. ameţeli. o complicaţie importantă adeseori asociată leziunilor traumatice este indicată de paloarea tegumentelor. De asemenea o radiografie abdominală trebuie indicată pacienţilor cărora le lipsesc dinţi sau proteze[18]. Anamneza A existat o perioadă de pierdere a cunoştinţei? Cât a durat? Are dureri de cap? Are amnezie? Greţuri. 3. Scorurile variază de la 3 la 15 şi un nivel mic al scorului indică leziuni cerebrale extinse [29]. Pacienţii cu traumatisme pot prezenta leziuni extinse dintre care unele pot să le pună viaţa în pericol. Obstrucţia parţială sau completă a căilor aeriene poate fi generată de aspiraţia unui dinte avulsionat. Scala asigură valori numerice pentru deschiderea ochilor la diferite răspunsuri motorii şi verbale care indică nivelul de conştienţă şi extinderea disfuncţiilor. vomă? Un răspuns pozitiv la oricare dintre aceste întrebări reprezintă semne ale unor leziuni cerebrale care necesită direcţionarea rapidă a pacientului către un serviciu de specialitate.

afecţiuni psihice. • Absenţa dintelui în cazul avulsiei. 1 mai mică de 1mm în mişcarea pe orizontală.31].direct proporţionale cu gradul de expunere dentinară sau pulpară. percuţia sa. Atunci când există o sângerare excesivă a ţesuturilor moi o presiune fermă prin intermediul unei comprese sterile poate opri sângerarea. Mobilitatea dintelui este verificată prin deplasarea dintelui între două instrumente şi este notată cu : 0 nici o mobilitate.Au existat leziuni traumatice anterioare ale dinţilor interesaţi? A fost examinat şi tratat într-o altă clinică? Se identifică starea generală de sănătate a pacientului privind diferite alergii. tratamentul trebuie instituit de urgenţă. afecţiuni cardiace. Laceraţiile şi plăgile penetrante trebuie atent examinate pentru că în interiorul ţesuturilor moi este posibil să existe fragmente de dinţi sau resturi de altă natură. Vitalitatea pulpară depinde de aportul sanguin la nivelul pulpei dentare prin menţinerea integrităţii vasculare. Examenul ţesutului parodontal poate releva sângerări la nivelul şanţului gingival determinate de: o subluxaţie. boli hematologice. iar în cazul absenţei răspunsului.Traumatismele dento-parodontale perturbă integritatea morfologică sau fiziologică a pachetului neurovascular pulpar sau dinţii interesaţi au rădăcina incomplet Examenul clinic obiectiv Examinarea extraorală Examinarea leziunilor părţilor moi externe şi palparea contururilor osoase faciale. tumefacţii. Examenul radiologic poate preciza prezenţa unor astfel de fracturi. ischemic. O radiografie cu doză redusă şi o plasare adecvată a senzorilor. va genera un sunet mat. Percuţia axială şi transversală generează grade diferite de disconfort în funcţie de inflamarea fibrelor ligamentelor periodontale de pe suprafaţa radiculară.leziuni pulpare. eventual un CBCT favorizează localizarea eventualilor corpi străini pătrunşi în ţesuturile moi. diabet.fractură corono-radiculară. Examinarea ţesuturilor dure dentare Inspecţia trebuie să se facă sub o bună iluminare şi eventual cu magnificaţie. 10 Aspecte clinice şi terapeutice ale traumatismelor dentoparodontale ghid chirurgie 2012 11 . fracturi sau avulsionări ale dinţilor. sau dacă tamponamentul este ineficient se practică sutura plăgii. de o fractură corono-radiculară sau o fractură alveolară. percuţia ar trebui realizată manual. fracturi de maxilar sau alveolară. 2 mai mult de 1mm în mişcarea pe orizontală. • Dureri în masticaţie sau ocluzie.17. Examinarea intraorală Clătirea atentă şi aspiraţia cavităţii orale trebuie să preceadă evaluarea ţesuturilor. Dinţii care au suferit subluxaţii. leziuni ligamentare. Se urmăresc următoarele elemente: • Prezenţa fisurilor smalţului sau a fracturilor coronare sau corono-radiculare. cele mai multe teste de vitalitate depind de răspunsurile neuronale. cu mânerul unei oglinzi. imediat sau ulterior conform recomandărilor IADT [16. în timp ce dinţii intruzaţi nu prezintă mobilitate. luxaţii sau leziuni extruzive au tendinţa de a prezenta o creştere a mobilităţii. Prezenţa unei mobilităţi moderate spre severe necesită imobilizarea dinţilor afectaţi de dinţii adiacenţi pentru a preveni o deteriorare suplimentară a ţesutului parodontal [8]. • Expunerea pulpară sub aspectul mărimii deschiderii şi a aspectului: hemoragic. Prezenţa de asimetrii faciale. • Dureri la stimuli termici. luxaţie intruzivă sau laterală. Simptomatologie subiectivă • Dureri spontane în zona traumatizată. Traumatismele regiunii oro-maxilo-faciale necesită întotdeauna un examen clinic al dinţilor. 3 mai mult de 1mm în mişcarea pe orizontală şi verticală. Gradul de deteriorare a dintelui sau dinţilor trebuie evaluat clinic şi radiologic. Pentru reducerea disconfortului. Prezenţa unei tumefacţii la palparea ţesuturilor moi poate indica prezenţa corpilor străini. • Modificarea poziţiei dintelui traumatizat faţă de dinţii adiacenţi şi vicierea rapoartelor de ocluzie. hematoame sau crepitaţii la palparea contururilor osoase pot semnala fracturi ale maxilarului sau ale mandibulei. Dacă un dinte este intruzat sau anchilozat. cianotic. Cu toate acestea. În funcţie de gradul de afectare. în comparaţie cu sunetul obţinut la percuţia unui dinte sănătos [16]. Evenimentele nefaste includ deplasări.

• relaţiei dintre un dinte temporar deplasat şi dezvoltarea succesorului. Examenul intraoral este destul de relevant în majoritatea traumatismelor dento-alveolare indiferent de localizare. • posibile fracturi radiculare. • posibila fractură a procesului alveolar. Nivelul saturaţiei oxigenului la nivelul dintelui este mai mic decât cel de la nivelul ţesuturilor moi datorită dentinei şi smalţului care reflectă lumina emisă [11]. cu o iradiere mai mică a pacientului comparativ cu CT-ul. Puls-oximetria măsoară nivelul saturaţiei de oxigen sanguin sau circulaţia de la nivelul pulpei. Sunt clare doar leziunile din focar. • semne ale resorbţiei radiculare. În plus. Având în vedere complexitatea anatomiei structurilor osoase faciale examenul radiologic în traumatisme este limitat de suprapunerile de structuri şi geometrii proiectate. Este o investigaţie recomandată atunci când considerăm că nu deţinem suficiente informaţii cu privire la un traumatism în baza radiografiilor convenţionale şi când examenul clinic indică nevoia unui plus de informaţii pentru a putea institui un tratament corect. 12 Aspecte clinice şi terapeutice ale traumatismelor dentoparodontale ghid chirurgie 2012 13 .nici un răspuns. imaginea fiind mai puţin detaliată faţă de radiografia intraorală. Vitalitatea pulpară este testată termic şi electric. clorura de etil. CBCT-ul are o mai mare rezoluţie spaţială oferind imagini ale unor mici detalii. Este o metodă semicantitativă care utilizează o undă laser care este transmisă pulpei prin intermediul unei sonde cu fibră optică. testele de vitalitate devenind incerte.640nm şi lumina infraroşie.răspuns puternic dureros care persistă după îndepărtarea stimulului. Cele mai utilizate teste la rece sunt EndoIce. • anormalităţi la nivelul spaţiului pulpar. Lumina difuzată de hematiile din sângele pulpar este reflectată de către fibrele aferente care produc un semnal care ajută la diferenţierea pulpei vitale de cea necrotică [24. beţe de gheaţă. • gradul de dislocare a unui dinte luxat în alveolă. 4. evaluarea vitalităţii pulpei dentare cu ajutorul stimulilor termici sau electrici. Un film ocluzal poate înregistra o arie mai largă şi foloseşte angulaţii verticale care pot vizualiza fracturile radiculare. comparativ cu valorile de la nivelul degetului sau lobului urechii de 98%. ci dacă este necrozată sau vitală [16].formată.uşoară durere până la moderată cu caracter tranzitoriu. Oferă informaţii utile în fracturile de mandibulă. CT-ul spiral şi CBCT-ul au o precizie mare în diagnosticarea leziunilor traumatice dentare şi maxilo-faciale. Un computer calculează în procente nivelul saturaţiei de oxigen care este de aproximativ 75% până la 80% în cazul dinţilor vitali. Radiografiile intraorale se realizează din patru incidenţe diferite. • patologiei periapicale. cum ar fi calcificări pulpare sau resorbţia internă. În plus radiografia ne ajută la identificarea: • stadiului de dezvoltare radiculară al dinţilor permanenţi tineri. • aprecierea proximităţii ţesutului pulpar faţă de linia de fractură. CT-ul spiral sau RMN-ul sunt indicate în situaţia în care este necesară evaluarea ţesuturilor moi din zona traumatizată. Testele de vitalitate trebuiesc efectuate şi pe dinţii adiacenţi şi contralaterali pentru stabilirea pragului de sensibilitate. Radiografia panoramică OPG este utilizată pe scară largă fiind comodă pentru pacienţi. Examenul radiologic Examenul radiologic este un instrument esenţial pentru stabilirea diagnosticului diferenţial în traumatismele dento-parodontale. 2. Cu toate acestea testele trebuiesc efectuate şi înregistrate servind ca bază de comparaţie pe parcursul monitorizării. este subiectivă. Puls-oximetrul este format din diode emiţătoare de lumină pe două lungimi de undă: lumina roşie.940nm şi un receptor pentru înregistrarea spectrului de absorbţie a hemoglobinei oxigenate şi reduse de la nivelul pulpei dentare. 3. adesea se obţine un rezultat fals negativ pentru dinţii traumatizaţi datorită paresteziei tranzitorii a fibrelor nervoase. obiectivă şi nedureroasă. Dar se poate obţine un răspuns fals pozitiv şi în situaţia în care s-a produs necroza ţesutului vascular pulpar rămânând vitale fibrele nervoase. Gradele de răspuns la testele termice pot fi 1. tipul şi severitatea leziunii.25]. Din aceste motive. Testarea electrică stimulează elementele neuronale din pulpă determinând un răspuns care nu oferă informaţii privind integritatea pulpei sau gradul de inflamare. care sunt mai rezistente. Doppler flowmetria (LDF) este o metodă neinvazivă. au caracter de obligativitate la pacienţii cu fracturi cominutive şi cu deplasare ale etajului mijlociu al feţei [13].răspuns puternic dureros care dispare rapid după îndepărtarea stimulului. dar oferind o imagine nedetaliată a dinţilor. Traumatismul induce adesea o anestezie tranzitorie sau o parestezie a fibrelor nervoase pulpare.

excentrică distal nu există modificări nu există modificări modificarea spaţiului periapical prin mărirea lui în treimea apicală şi medie datorară extruziei dintelui modificarea spaţiului periapical Dispariţia spaţiului periodontal pe toată suprafaţa radiculară incidenţe excentrice pentru identificarea traseului mezio-distal şi vestibulo-oral al liniilor de fractură Fracturile coronare necomplicate incidenţă retroalveolară -raportul liniei de fractură cu camera pulpară -mărimea camerei pulpare -gradul de dezvoltare al rădăcinii -mărimea camerei pulpare -gradul de dezvoltare al rădăcinii dintelui şi alegerea tipului de tratament care trebuie întreprins. excentrică distal.Dezvoltarea recentă a radiografiei digitale permite obţinerea unor imagini comparabile cu cele obţinute prin metoda convenţională cu avantajul utilizării unor doze mai mici de radiaţii. excentrică distal excentrică mezial. situate în treimea medie sau apicală -identificarea fracturilor radiculare în plan orizontal. luxaţii sau fracturi radiculare diagnosticarea leziunilor asociate. -bază de evaluare a succesului tratamentului. ocluzală retroalveolară ocluzală excentrică mezial. laterală mezială. -excentrice meziale -excentrice distale diagnosticarea leziunilor asociate. luxaţii sau fracturi radiculare tehnica bisectoarei sub un unghi de 90º faţă de dinte Contuzia Subluxatia Luxaţia extruzivă retroalveolară retroalveolară retroalveolară. ocluzală. în special pentru evaluarea maturării rădăcinii şi formarea unui strat de ţesut dur care acoperă zona expusă -traseul liniei de fractură la nivel radicular -nu se poate vizualiza extinderea apicală a fracturii CBCT Fracturile coronare complicate incidenţă retroalveolară Luxaţia laterală CBCT Luxaţia intruzivă CBCT Fracturile corono-radiculare periapicală. luxaţii sau fracturi radiculare diagnosticarea leziunilor asociate. localizate în treimea cervicală a rădăcinii Incidenţe Vizualizare suplimentare CBCT extinderea fracturii Examenul radiologic în traumatismele dento-parodontale Traumatism Fisurile smalţului Fracturile smalţului Incidenţa recomandată incidenţă retroalveolară incidenţă retroalveolară Vizualizare -nu se observă nimic anormal -pierderea de structură dentară Incidenţe Vizualizare suplimentare -ocluzală -excentrice meziale -excentrice distale -ocluzală. laterală distală CBCT extinderea fracturii 14 Aspecte clinice şi terapeutice ale traumatismelor dentoparodontale ghid chirurgie 2012 15 . -excentrice meziale -excentrice distale -ocluzală. excentrică mezial. Traumatism Fracturile radiculare Incidenţa recomandată expunerea ocluzală sub unghiuri variabile in plan orizontal Vizualizare -evidenţiază numărul. ocluzală. localizarea şi direcţia liniilor de fractură -localizarea liniilor de fractură oblice.

Fracturile Smalţului Dinte sensibil la variaţiile de temperatură. Proliferarea ţesutului pulpar în cazul în Tranzitoriu negative în asocare sunt interesaţi dinţi tineri. Uşoară hemoragie la nivelul expunerii Pozitive. cianotic sau ischemic. Pozitive Tranzitoriu negative în asociere cu leziuni ale ţesuturilor de sprijin cum ar fi o luxaţie sau o fractură radiculară. Pozitive presiune şi deshidratare datorită expunerii tubulilor dentinari. Dinte sensibil la variaţiile de temperatură. luxaţie laterală. luxatie extruziva. ciere cu o luxaţie În funcţie de prezenţa sau absenţa unei luxaţii concomitente pulpa poate avea un aspect roşu aprins. Deshidratare datorită expunerii tubulilor dentinari şi a pulpei dentare. Mobilitate normală sau modificată în funcţie de traumele asociate.) Fractură radiculară ______ Leziuni apicale_____Camera pulpară închisă/deschisă ______Resorbţie radiculară prezentă/absentă ________ Luxaţie prezentă/absentă ______ Fractura procesului alveolar prezent/absent______ Diagnosticul traumatismelor dento-parodontale Traumatism Semne clinice Fisurile Smalţului Lipsa de continuitate a smalţului pe suprafaţa coroanei Mobilitate.normală Percuţia-negativă Pierderea smalţului dentar incizal sau la nivelul unghiurilor proximale Mobilitate – normală Percuţie . fractură radiculară Fracturile Coronare Complicate 16 Aspecte clinice şi terapeutice ale traumatismelor dentoparodontale ghid chirurgie 2012 17 . pulpare. Tranzitoriu negative în asociere cu leziuni ale ţesuturilor de sprijin cum ar fi o luxaţie sau o fractură radiculară.Examenul clinic în traumatismele dentare Examinare generala Cefalee___x__ Constienţă__x___Greaţă ___x__Amnezie__x___ Antecedente medicale relevante _______x________ Examinare orala Dinţii implicaţi: Temporari/ Permanenţi: _________________ Durere spontană ___ Durere la rece_____ Durere la percuţie______ Expunere pulpara______ Discolorarea coroanei ______ Teste pulpare : electrice +/-/± termice : rece +/-/± cald +/-/± foraj explorator +/-/± Mobilitate dentara: 0/1/2/3 Malocluzie dentară ______________ Traume asociate: mucosa orala _____ dilacerări ale buzei ______altele _________ Examen radiografic Rx retroalveolare în incidenţa : ocluzală /periapicală /excentrică mezial /excentrică distal Alte rx : panoramică/semiaxială Waters/cefalografie laterală CT spiral/CBCT Analiza radiografica Dezvoltarea rădăcinii: completă /incompletă ( foramenul apical____mm. Percuţia în ax normală sau modificată în funcţie de traumele asociate Traume asociate: subluxaţie.negativă Fracturile coronare Necomplicate Teste vitalitate Pozitive Tranzitoriu negative în asociere cu leziuni ale ţesuturilor de sprijin cum ar fi o luxaţie sau o fractură radiculară.

Negative consecutiv unei întreruperi tranzitorii a transmiterii influxului nervos la nivel apical. contuzia. în cabinete sau în clinici. Prioritatea acută include avulsia. Dinte imobil La percuţie auzim un sunet înalt caracteristic anchilozei Lipsa dintelui din alveolă Teste vitalitate În aproximativ 50% din cazuri sunt negative la testarea iniţială. secundar. Mobilitatea. fractura alveolară. În unele cazuri modificarea de culoare a dintelui în roşu sau gri. Apariţia sângerării la nivelul şanţului gingival dar mai ales la nivelul pulpei Mobilitatea pozitivă şi extrem de dureroasă Percuţia este pozitivă şi extrem de dureroasă Luxaţia Extruzivă Luxaţia laterală Fracturile Radiculare Malpoziţia coronară. pedodonţi. Întârzierea tratamentului câteva ore nu pare să afecteze evoluţia acestora.pozitivă Percuţia pozitivă Deplasarea axială a dintelui Mobilitatea aceentuat pozitivă Percuţia intens pozitivă Deplasarea coroanei dintelui vestibular sau palatinal Dintele este imobil La percuţi auzim un sunet înalt caracteristic anchilozei Deplasarea axială a dintelui Coroana dentară se află în infrapoziţie. iar fragmentul nu se detaşează tru fragmentul radicular. Va include replantarea dinţilor avulsionaţi. Luxaţia intruzivă Pozitive în deplasări minore Avulsia PRINCIPII TERAPEUTICE Tratamentul traumatismelor dento-alveolare poate fi: primar. luxaţia extruzivă şi laterală şi fracturile radiculare. în ciuda evidentei deplasări faţă de dinte deoarece o parte din fragmentul fracturat rămâne conectat la osul alveolar sau la nivelul gingiei prin intermediul ligamentelor periodontale. prognosticul acestor traumatisme poate fi îmbunătăţit considerabil. Tratate în primele ore. În fracturile radiculare fără deplasare sau cu deplasări minore testele de vitalitate sunt pozitive reducând semnificativ riscul unor complicaţii pulpare ulterioare. Fragmentul coronar este mobil Sunt iniţial negative indicând distrucţii tranzitorii sau permanente ale pulpei. Prioritatea subacută include intruzia. subluxaţia şi fractura coronară cu expunere pulpară. Tratamentul primar trebuie să implice atitudinea de urgenţă imediat după un traumatism. terţiar[1]. Contuzia Hemoragie şi Edem în şanţul periodontal Mobilitatea – negativă Percuţia – pozitivă Pozitive 18 Aspecte clinice şi terapeutice ale traumatismelor dentoparodontale ghid chirurgie 2012 19 . dinte dureros la atingere. stabilizarea dinţilor luxaţi sau reataşarea fragmentelor dentare fracturate. chirurgi oro-maxilo-faciali în camera de gardă a spitalelor.Traumatism Semne clinice Fracturile Coronoradiculare Teste vitalitate Traumatism Semne clinice Subluxaţia Discretă sângerare în şanţul gingival. În general aceste servicii sunt oferite de medici dentişti generalişti. indicând o suferinţă tranzitorie pulpară Negative Pozitive în deplasările minore Negative Se observă linia de fractură la nivel De regulă sunt pozitive pencoronar. datorat unei subluxări asociată fracturii radiculare.

• Clătire cu clorhexidină 0.C. trebuie acordată atenţie statusului parodontal şi endodontic. Ccrx Ccrx Ccrx Ccrx Ccrx Ccrx Ccrx --- --Î. anxios şi traumatizat psihic. urmată de stabilirea funcţiilor şi în cele din urmă. Unii se vindecă complet după îngrijirile primare sau secundare. • Igienă orală bună prin periaj cu o periuţă de dinţi moale. Traumatism Fractura smalţului Fractura coronară nepenetrantă Fractura coronară penetrantă Fractura coronoradiculară Fractura radiculară Contuzia Subluxaţia Luxaţia extruzivă Luxaţia Laterală Luxaţia Intruzivă Avulsie 2 spt ----- 4 spt 6-8spt 4 luni ----Ccrx Ccrx ----- 6 luni ----- 1 an Ccrx Ccrx 2 ani ----- 3 ani ----- 4 ani ----- 5 ani ----- --- --- Ccrx --- --- Ccrx --- --- --- --- ------Î. Scopul tratamentului de urgenţă acut. • Restaurarea definitivă a fracturilor coronare când prin tratamentul primar s-a vizat conservarea pulpei.imb Ccrx Î.imb Ccrx Î. opalescenţă. tratamentul ortodontic sau autotransplantarea. • Decoronarea unui dinte la un pacient tânăr pentru a menţine integritatea ţesutului alveolar până la inserarea unui implant dentar sau a unei lucrări protetice fixe. dar mulţi vor trece prin ani de proceduri de tratament. • Tratamentul endodontic în situaţiile în care pulpa nu are şansa să supravieţuiască (dinţi avulsionaţi şi replantaţi cu rădăcina complet formată) şi în situaţiile în care bolile pulpare se dezvoltă ulterior procedurilor de tratament primar.imb Ccrx Î. Tratamentul secundar al traumatismelor dentare include: • Monitorizarea şi evaluarea clinica şi radiologică a condiţiei pulpare şi a ţesuturilor de suport. pe termen lung şi scurt. O varietate largă de proceduri pot constitui tratamentul terţiar al traumatismelor dento.12%. tratamentul primar de a reduce contactele premature pe dintele interesat este de multe ori singura intervenţie necesară.Prioritatea tardivă este reprezentată de fracturile coronare nepenetrante care răspund bine chiar la un tratament întârziat mai mult de 24 de ore. Compozitele dentare contemporane şi tehnicile adezive directe permit refacerea morfologiei dintelui precum şi a proprietăţilor optice de culoare. transluciditate. Nu trebuie ignorată nici starea post-traumatică a pacientului. necesitând răbdare şi o execuţie meticuloasă. În traumatismele minore cum ar fi contuzia dentară.imb Ccrx Î. este de a permite vindecarea ţesuturilor afectate. Tratamentul tardiv Se poate practica de la câteva luni la câţiva ani faţă de nivelul primar sau secundar de tratament. Decoronarea este procedura prin care rădăcina unui dinte anchilozat este secţionată chiar la nivelul osului alveolar şi rădăcina este lăsată în alveolă pentru menţinerea înălţimii conturului alveolar. • Tratamentul chirurgical al plăgilor părţilor moi care se vindecă nesatisfăcător. După finalizarea tratamentului primar pacienţii vor fi rugaţi să respecte următoarele indicaţii post-terapeutice: • Alimentaţie semisolidă timp de o săptămână. protezele conjuncte. Cu toate acestea tehnica este foarte sensibilă. subacut sau tardiv.imb Ccrx --Î.alveolare: implanturile dentare. Este evident că nu toţi pacienţii cu traumatisme dento-alveolare vor beneficia de toate cele trei nivele de tratament. Strategia de tratament secvenţială pentru traumatismele dentare acute este restabilirea sănătăţii oro-dentare. Înainte de stabilirea tratamentului definitiv. Avantajele unei abordări directe este că aceasta este minim invazivă şi nu necesită îndepărtarea suplimentară a substratului dentar. Scopul specialiştilor implicaţi în tratarea pacienţilor cu traume dentare este acela de a-i ajuta să beneficieze de cele mai bune soluţii de tratament posibile.imb Ccrx Ccrx Ccrx Ccrx Ccrx Ccrx O.imb Ccrx Ccrx --------Ccrx* --Ccrx --Ccrx Ccrx Ccrx Ccrx Ccrx Ccrx Ccrx Ccrx Ccrx Ccrx Ccrx Ccrx Ccrx --Ccrx ----Ccrx Ccrx Ccrx Ccrx --Ccrx ----Ccrx Ccrx Ccrx Ccrx --Ccrx ----Ccrx Ccrx Ccrx Ccrx --Ccrx ----Ccrx Ccrx Ccrx Ccrx 20 Aspecte clinice şi terapeutice ale traumatismelor dentoparodontale ghid chirurgie 2012 21 . care este suferind. fluorescenţă şi a celor mecanice. obţinerea unor rezultate estetice acceptabile. Evaluarea situaţiei endodontice ce urmează traumatismului acut este esenţială pentru planificarea tratamentului.

2.îndepărtarea imobilizării O. • Gravarea acidă 30s pentru smalţ şi 10s pentru dentină. Restaurarea cu răşină compozită Vizează restaurarea estetică şi funcţională a dintelui traumatizat concomitent cu menţinerea vitalităţii pulpare. iar adaptarea la dinte este corectă. În cazurile minore o simplă conturare este suficientă. • În cazul unui tratament de urgenţă se aplică ciment ionomer de sticlă pe suprafaţa fracturată. indicate de producătorul răşinii compozite alese. Fracturile coronare complicate (cu interesare pulpară) Scopul tratamentului este păstrarea vitalităţii prin conservarea unei pulpe neinflamate protejată de o barieră de ţesut dur format prin aplicarea unui material biocompatibil pe aria 22 Aspecte clinice şi terapeutice ale traumatismelor dentoparodontale ghid chirurgie 2012 23 . • Condiţionarea dentinei fragmentului şi aplicarea unei răşini compozite pe fragment. restaurarea corectă a morfologiei şi texturii dintelui. opacitatea. Această tehnică poate fi preferată restaurării cu răşină compozită. vin. Pentru simplificarea procedurilor se pot folosi adezivi autogravanţi. ceai. • Condiţionarea dentinei pe dinte şi fotopolimerizarea. Fracturile smalţului Tratamentul depinde de cantitatea de ţesut pierdut. timp redus de tratament. transluciditatea.imb. Prezintă o serie de avantaje: acceptarea psihologică de către pacient. care însă nu au demonstrat beneficii majore privind îmbunătăţirea adeziunii.obturaţie de canal Tratamentul fracturilor dentare Fisurile smalţului Ca regulă generală nu necesită tratament. • În şedinţa dedicată restaurării se vor parcurge etapele specifice: gravare acidă. urmată de îndepărtarea excesului de material. • Finisarea şi lustruirea convenţională cu freze diamantate.16]. atunci când fragmentul este disponibil şi de dimensiuni rezonabile.control clinic şi radiologic Ccrx* control clinic şi radiologic la 3 luni Î. pot permite obţinerea unor rezultate excelente funcţionale şi estetice. • Izolarea dintelui cu digă. De asemenea permite alegerea gradului de opacitate sau transluciditate în funcţie de structura restaurată. se face reataşarea. dentină sau smalţ. cola sau clorhexidină din compoziţia apelor de gură. În cazul în care există fragmentul dentar fracturat. • Fotopolimerizarea 40s vestibular şi lingual. condiţionarea şi restaurarea. gume. • Aplicarea pe dinte a fragmentului astfel încărcat. Timpii reataşării: • Toaleta zonei interesate cu spray de apă.Ccrx . Timpii restaurării cu răşină • Toaleta zonei interesate cu spray de apă. utilizează un ghid de referinţă din silicon care permite medicului aprecierea mărimii şi grosimii straturilor de răşină compozită ce urmează a fi aplicate. o abraziune similară dinţilor naturali. ser fiziologic sau clorhexidină • Dezinfectarea cu hipoclorit de sodiu sau apă oxigenată. În prezent tehnica ce oferă cele mai previzibile rezultate. şanţuri şi cavităţi de retenţie. • Izolarea dintelui cu diga. În situaţia în care fragmentul fracturat lipseşte se face restaurarea imediată cu răşină compozită. Răşinile compozite disponibile în momentul actual în conjuncţie cu o tehnică de adeziune riguroasă. Reataşarea fragmentului fracturat Este o alternativă de tratament condiţionată de recuperarea fragmentului fracturat. fluorescenţa şi opalescenţa. • Dezinfectarea cu hipoclorit de sodiu sau apă oxigenată. În cazuri severe de fisuri multiple se sigilează suprafaţa coronară cu un adeziv pentru a preveni apariţia petelor produse de tutun. discuri. ser fiziologic sau clorhexidină. Se poate folosi orice sistem adeziv după o curăţare adecvată şi o gravare acidă. Au fost testate suprafeţe marginale bizotate sub diverse unghiuri. Pentru a restaura forma şi dimensiunea dintelui este necesar să coroborăm mai mulţi factori: culoarea..C. benzi abrazive. Fracturile coronare necomplicate (fără interesare pulpară) 1. Forma finală şi textura pot fi realizate prin proceduri corespunzătoare de finisare a răşinilor compozite. Mai multe studii in vitro au fost realizate pentru a determina tipul de preparare adiţională ce ar mări suprafaţa de adeziune [14.

prezenţa şi concomitenţa luxaţiei. iar prin orificiul de deschidere este observată pulpa hiperplaziată a dinţilor maturi sau imaturi.hidroxid de calciu sau MTA. Pulpotomia parţială implică îndepărtarea ţesutului deteriorat şi inflamat până la un nivel pulpar clinic sănătos. • Dezinfectarea cu hipoclorit de sodiu 2. • Luxaţia concomitentă compromite temporar nutriţia pulpei. La dinţii cu leziuni carioase mari potenţialul de vindecare este diminuat. au fost recomandate diferite niveluri de amputare pulpară. În mod tradiţional este utilizat hidroxidul de calciu dar în ultimul deceniu MTA-ul 24 Aspecte clinice şi terapeutice ale traumatismelor dentoparodontale ghid chirurgie 2012 25 . deşi nu există limită de vârstă pentru tratamentul conservator. • Se aplică materialul de coafaj. ser. • Vârsta dintelui care poate beneficia de tratament conservator pulpar este controversată. de obicei nu mai mult de 1-2mm de la suprafaţa expusă. Există un singur inconvenient legat de culoare. • Toaleta cu spray de apă. Cu toate acestea. Pulpotomia parţială . • Secţionarea pulpei cu o freză diamantată sau de oţel la turbină sub răcire cu apă. • Stadiul dezvoltării radiculare este cel mai important factor care trebuie luat în considerare.36]. efectul procedurilor chirurgicale şi tipul materialului de coafaj direct utilizat pot influenţa selecţia celui mai indicat tratament. • Anestezie locală. dimensiunea expunerii. deoarece îndepărtarea pulpei privează dintele de apoziţia fiziologică de dentină. iar un tratament conservator al pulpei dentare trebuie estimat cu circumspecţie. coafajul direct sau pulpotomiile ar trebui evitate în cazul în care se anticipează modificări degenerative sau inflamatorii cum ar fi metamorfoza calcică a pulpei sau implicări parodontale ale dinţilor adulţi. este folosit cu rezultate foarte bune [9. • Urmează acoperirea cu un ciment ionomer de sticlă pentru o mai bună etanşare.de expunere pulpară. Pulpotomia parţială este indicată atunci când pulpa este vitală. acestă afectare putând merge până la necroză. • Izolarea dintelui cu diga. deşi nu există date în literatură care să confirme acest lucru.5 mm² reprezintă limita maximă pentru o rată de succes rezonabilă. • Dacă hemoragia continuă. Astfel. urmat de hemostază. Cvek a demonstrat că expunerea pulpară consecutivă leziunilor traumatice este însoţită de o reacţie inflamatorie ce nu depăşeşte 2mm în profunzime [1]. • Anestezie locală. • Izolarea dintelui. Convenţional este recunoscut că din motive diverse degenerarea pulpei creşte cu vârsta. timp de câteva minute. • Mărimea expunerii de până în 1. • Sănătatea pulpară anterioară traumatismului. urmat de o restaurare cu o răşină compozită. deci în coafajul direct este indicat MTA-ul alb. vârsta pacientului. Procedura terapeutică are două puncte sensibile: dezinfectarea suprafeţei fracturate şi elimiarea unui eventual cheag sanguin prezent pe suprafaţa pulpei. • Hemostaza cu bulete sterile umectate în ser fiziologic.5%. Dacă hemostaza este ineficientă. cu diga dacă este posibil. • Îndepărtarea cheagului sanguin şi hemostază cu o buletă sterilă umectată în ser fiziologic. dacă este posibil. La dinţii cu apex deschis pulpa trebuie menţinută vitală în timp ce la dinţii cu apex închis acest aspect nu este obligatoriu.tehnica Cvek Este indicată în expuneri pulpare mai mari sau atunci când tratamentul este instituit după o perioadă mai lungă de timp. pulpotomie parţială sau pulpotomie profundă. timpul scurs până la instituirea tratamentului de urgenţă sunt cei mai importanţi factori pentru a determina tipul de tratament care trebuie întreprins. se renunţă la coafajul direct şi se optează pentru o pulpotomie. În majoritatea cazurilor acest lucru poate fi realizat prin coafaj direct. Intervenţia constă în excizarea unui strat superficial pulpar. Cvek [1] a arătat că dimensiunea expunerii şi timpul scurs de la traumatism va determina nivelul amputaţiei pulpare şi a concluzionat că aceşti factori nu sunt critici pentru vindecare dacă stratul superficial al pulpei este îndepărtat . lăsându-l cu pereţi dentinari subţiri predispuşi la fractură. În pulpotomia parţială tehnica Cvek este îndepărtat doar ţesutul considerat inflamat. este verificată suprafaţa amputată pentru eliminarea Coafajul direct Procedurile de coafaj direct trebuiesc instituite în primele 24 de ore de la producerea fracturii. dinţii imaturi şi luxaţi au un potenţial considerabil de vindecare care poate permite dezvoltarea în continuare a rădăcinii [16]. clorhexidină. urmată de pansament pulpar cu hidroxid de calciu sau MTA. Cvek [1] recomandă menţinerea vitalităţii pulpare la dinţii cu apex închis în cazul copiilor şi adolescenţilor. În funcţie de mărimea expunerii şi de timpul scurs de la prejudiciu. • Preparaţia este spălată cu ser fiziologic. contraindicând în principiu tratamentele de conservare pulpară. Stadiul dezvoltării radiculare. Mulţi alţi factori cum ar fi starea de sănătate a pulpei înainte de traumatism.

hidroxidul de calciu poate induce o tendinţă de proliferare calcică la nivel pulpar. • Este recomandată o instrumentare minimă a pereţilor dentinari.36]. Tehnica apexificării cu hidroxid de calciu 26 Aspecte clinice şi terapeutice ale traumatismelor dentoparodontale ghid chirurgie 2012 27 . În cazul unui eşec. Au fost raportate succese ale acestei metode de tratament în diferite studii şi comunicări [1. Primele trei posibilităţi sunt specifice traumatismelor dentare. Apexificarea este o procedură predictibilă şi în 74% până la 100% din cazuri se formează o barieră apicală [1. Pulpotomia profundă Acest tratament trebuie luat în considerare la dinţii imaturi. amputaţia trebuie repetetă la un nivel inferior sub irigare continuă cu soluţie sterilă de ser fiziologic pentru a preveni formarea cheagurilor. Apexul dinţilor imaturi poate prezenta două variante: foramen apical divergent sau foramen apical paralel spre convergent.28].5% plasat cu o buletă pe bontul pulpar. • Se aplică pasta de hidroxid de calciu în canal şi este compactată cu ajutorul unui plagger.27. • Se instrumentează canalul radicular sub irigaţie abundentă cu hipoclorit de sodiu 0. • Dacă MTA-ul a fost selectat ca material de închidere pulpară. După aproximativ 3 luni se evidenţiază radiologic puntea de dentină.16]. Factorul principal pentru supravieţuirea pulpară consecutiv unei fracturi coronare penetrante.2% urmată de ser fiziologic.hidroxid de calciu sau MTA. Studiile pe termen lung au arătat rate foarte mari de succes după coafajul pulpar şi pulpotomia parţială. este prezenţa unei circulaţii pulpare necompromisă secundar de o luxaţie. Asocierea unei fracturi penetrante cu o luxaţie determină o rată mică de supravieţuire pulpară pentru dinţii maturi şi un potenţial mai mare de supravieţuire pulpară în cazul dinţilor imaturi.9. iar apexificarea reprezintă soluţia în cazul unui eşec. Numeroase studii susţin că după 3 luni bariera dentinară este formată şi se poare restaura dintele prin plasarea de ciment ionomer de sticlă şi compozit [1.resturilor dentinare. Datorită nivelului profund la care este practicată intervenţia. hidroxidul de calciu este mult mai uşor penetrabil comparativ cu MTA-ul pentru realizarea procedurilor de apexifiere [9. • Dezinfectarea cu hipoclorit de sodiu 2. • Se aplică materialul de coafaj. • Se utilizează freze Gates-Glidden pentru a facilita accesul în porţiunea cervicolinguală. Pătrunderea bacteriilor în ţesutul pulpar se poate realiza în cazul leziunilor dentoparodontale prin intermediul fisurilor smalţului. De asemenea. cu apex deschis la care tratamentul expunerii pulpare a fost amânat şi ca urmare a devenit necesară extinderea pulpotomiei în treimea coronară a spaţiului radicular pentru a ajunge în ţesut sănătos. NU se usucă cu spray de aer aplicat pe bontul pulpar pentru a nu provoca leziuni în profunzimea ţesutului prin desicare. • Urmeză acoperirea cu un ciment ionomer de sticlă pentru o mai bună etanşare. Asocierea fracturilor dentare coronare cu oricare dintre leziunile parodontale sau cu o fractură radiculară.11. prin tubulii dentinari. dubleză practic potenţialul de infectare microbiană la nivel pulpar.11. rezultatele pot fi imprevizibile. Deoarece este dificil de apreciat statusul pulpar la un nivel atât de profund.10.5% sau soluţie de clorhexidină 0. deoarece grosimea pereţilor radiculari este redusă datorită dezvoltării incomplete a rădăcinii.2.16]. Apexificarea Apexificarea este o metodă de tratament pentru dinţii permanenţi imaturi la care creşterea şi dezvoltarea radiculară a încetat datorită necrozei pulpare. materialul de elecţie pentru acoperirea bontului pulpar este hidroxidul de calciu. Este permisă plasarea de ciment eugenat de zinc peste hidroxidul de calciu. fără presiune. urmat de o restaurare cu o răşină compozită.5% . acesta trebuie aplicat fără presiune pentru a nu provoca inflamaţia ţesutului pulpar şi implicit scăderea ratei de succes. Un strat subţire de ciment ionomer de sticlă sau compozit fluid este plasat deasupra şi dintele restaurat cu răşină compozită. celelate două leziunilor parodontale. • Dacă hemoragia persistă. acesta este plasat cu ajutorul unui carrier în strat de 1mm grosime pe suprafaţa bontului pulpar. direct prin expunerea pulpei. Scopul apexificării este acela de a permite formarea unei bariere apicale. prin invazie cervicală consecutivă ruperii ligamentelor parodontale sau prin fenomenul de anacoreză.11. timp de 20s -50s. • Închiderea etanşă a dintelui cu ciment ionomer de sticlă. • Dacă se opteză pentru hidroxidul de calciu. Dintele este monitorizat clinic şi radiologic timp de 3 luni. Prima şedinţă – dezinfecţia canalului • Accesul coronar trebuie să fie suficient de larg. În ambele forme tratamentul endodontic este dificil şi este aproape imposibil de realizat o sigilare apicală prin obturaţie convenţională.

dar nu în contact cu MTA-ul. • Tratamentul mecanic de canal convenţional sau cu dispozitive sonice sau ultrasonice în cazul dinţilor cu apex divergent. • Este indicat să se realizeze o anestezie locală pentru confortul pacientului în timpul manevrei de revascularizare. • Se determină lungimea de lucru şi se verifică prin radiografie cu acul pe canal. curăţat biomecanic prin irigare cu hipoclorit de sodiu. Regenerarea pulpară Tehnica apexificării cu MTA • Izolarea dintelui cu diga. MTA-ul are un efect antibactericid minim asupra multor specii bacteriene. • Aplicarea de antibiotic în spaţiul endodontic pentru 4 săptămâni. • Scopul acestei etape constă în finalizarea debridării canalului radicular şi îndepărtarea resturilor de ţesut denaturat de către hidroxidul de calciu şi restant după instrumentarea canalului din prima şedinţă de tratament. • Uscarea canalului.5%. • Şedinţa următoare cel puţin 6 ore mai târziu.Şedinţa a 2-a – stimularea formării barierei apicale. Utilizarea MTA-lui în apexificare reduce acest risc. Pe măsură ce materialul este tasat conul de hârtie este uşor scurtat. • Pacientul şi părinţii trebuie informaţi asupra caracterului experimental al tratamentului şi să semneze consimţământul. • Medicaţie cu suspensie de hidroxid de calciu ca sigilant temporar pentru dezinfecţia canalului. • Aplicările ulterioare de MTA sunt compactate apical până se realizează o grosime de 4-5mm. • După ce dintele nu mai prezintă semne şi simptome de infecţie. deasupra este plasată o buletă uscată şi dintele este închis cu un material de obturaţie provizorie. • Se aplică o pastă consistentă de hidroxid de calciu care va fi compactată cu un plugger în spaţiul endodontic. sub izolare cu diga este înlăturat hidroxidul de calciu prin lavaje abundente şi uscarea canalului. fiind preferat datorită biocompatibilităţii. Cu aceleaşi rezultate se poate utiliza şi un plugger. • Dinte permanent foarte tânăr. Şedinţa a 3-a . • Pacient în vârstă de 7-16 ani. Numeroase studii [10. până la formarea unei bariere dentinare complete.23. buletele sunt îndepărtate. • Se aplică un strat subţire de MTA în porţiunea coronară a canalului. • O buletă umedă este introdusă în canal. • Pacientul şi părinţii trebuiesc avertitaţi asupra modificărilor de culoare coronară care pot surveni datorita utilizării antibioticului (vezi tratamentul avulsiei) şi ulterior. • Dintele este monitorizat clinic şi radiologic la 3 luni. sunt repetate procedurile de apexificare. • Se aplică MTA de consistenţă cât mai densă cu ajutorul unui carrier şi este condensat uşor cu ajutorul unui con de hârtie inversat şi premăsurat la 1-2 mm de lungimea de lucru. prin această tehnică prevenindu-se extrudarea apicală. Revascularizarea canalului radicular • Izolarea cu diga • Dezinfectarea canalului radicular cu hipoclorit de sodiu 3%. Deasupra este plasată o buletă de vată umedă. • Dintele este redeschis.1 lună faţă de prima şedinţă. 28 Aspecte clinice şi terapeutice ale traumatismelor dentoparodontale ghid chirurgie 2012 29 . Câteva recomandări privind procedura de revascularizare [19. dar care să nu fie în contact cu MTA-ul şi dintele este obturat temporar. • Dacă bariera dentinară este incompletă. • Cu un ac endodontic sunt stimulate resturile pulpare pentru a genera sângerare în canal. • Bariera apicală este examinată cu ajutorul unui ac cu vârf inactiv pe lungimea de lucru şi de dimensiunea ultimului ac folosit în prepararea canalului. • După o săptămână este îndepărtată buleta şi accesul în canal este închis cu ciment ionomer de sticlă. Este programată la un interval de 2 săptămâni. cu apex larg. se verifică duritatea stratului de MTA cu o sondă sau un ac endodontic şi se face obturaţia de canal utilizând ca sigilant o răşină compozită.33] • Dintele traumatizat trebuie să aibă pulpa dentară necrozată. deoarece performanţele apex locatoarelor sunt încă controversate în cazul dinţilor cu apexul larg deschis. • Pereţii dentinari sunt curăţaţi cu conuri de hârtie umede. urmată de închiderea etanşă a dintelui cu ciment ionomer de sticlă.36] au demonstrat că hidroxidul de calciu folosit pe termen lung (12-18 luni) în apexificare sporeşte riscul de fractură radiculară.când bariera calcificată poate fi observată radiologic. • Irigaţii frecvente cu hipoclorit de sodiu 2. În plus proprietăţile lui sunt afectate negativ de mediul acid prezent în infecţii şi ca urmare materialul este plasat după tratarea acestora [36]. capacităţii de etanşare şi activităţii dentinogenetice.

• Repoziţionarea fragmentului şi menţinerea lui în poziţie corectă prin intermediul unei matrici de celuloid. • Irigarea suprafeţelor lezate alternativ cu hipoclorit de sodiu şi peroxid de hidrogen 3% pentru irigarea suprafeţelor fracturate şi hemostaza ţesuturilor moi.33]. structuri radiculare. • Îndepărtarea pulpei necrotice şi dezinfectarea canalului radicular. se stabilizează temporar segmentul mobilizat pentru confortul pacientului până la stabilirea planului de tratament. • Aplicarea adezivului dentinar şi eventual răşină compozită. • Polimerizarea şi eventual finisarea urmată de lustruire. Tratamentul fracturilor corono-radiculare 1. • Implicarea pulpară necesită tratament conservator de urgenţă în cazul pacienţilor tineri cu apexul radicular deschis. cu ţesuturi viabile de preferinţă de aceeaşi origine care să restaureze funcţiile normale fiziologice [19. • Proba fragmentului dentar. • Se plaseasă un material de regenerare intracanalar. Îndepărtarea fragmentului fracturat 30 Aspecte clinice şi terapeutice ale traumatismelor dentoparodontale ghid chirurgie 2012 31 . • Se aplică un strat subţire de MTA în porţiunea coronară a canalului. pot fi definite ca proceduri biologice concepute pentru a înlocui în mod predictibil ţesuturi bolnave sau structuri care lipsesc. În 2010 ADA (American Dental Association) a aprobat primul cod pentru procedurile regenerative endodontice D 3351-D3354. Fracturile corono-radiculare Tratamentul de urgenţă • Dacă fragmentul coronar există.28.• Izolarea cu digă. celulele complexului pulpo-dentinar. • Dezinfectarea canalului radicular cu hipoclorit de sodiu 3%. • Anestezie locală. Se menţine vitalitatea dentară prin coafaj direct sau pulpotomie parţială.23. • Se restaurează dintele cu compozit. Se închide cu ciment ionomer de sticlă. În celelalte situaţii este indicat tratamentul endodontic. • Cu un ac endodontic se depăşeşte constricţia apicală pentru a stimula sângerare în canal. Procedurile regenerative endodontice. inclusiv dentina.

Tratamentul protetic începe la 2-3 luni după intervenţia chirurgicală. Poate fi imediată sau întârziată. • Eliminarea fragmentului corono-radicular fracturat. Indicată în cazurile în care lungimea radiculară restantă are o lungime suficientă pentru o restaurare printr-un dispozitiv corono-radicular şi o coroană. Aceasta include 1mm de ţesut conjunctiv ataşat coronar la marginea osoasă şi 1mm de ţesut epitelial. Restabilirea lăţimii biologice Lăţimea biologică este de aproximativ 2mm. iar dacă a fost pierdută trebuie refăcută înainte de procedurile restaurative. 3. • Sutura plăgii gingivale dacă există. Decoronarea Fragmentul radicular este lăsat pe loc în scopul de a evita resorbţia osului alveolar şi a menţine volumul procesului alveolar în vederea inserării ulterioare a unui implant dentar. • Dezinfecţia dintelui cu hipoclorit de sodiu sau peroxid de hidrogen 3%. reataşarea va avea loc şi în alveolă. 1mm de ţesut epitelial. • Îndepărtarea fragmentului corono-radicular. Extruzia ortodontică a fragmentului radicular apical. 5. • Restaurare cu dispozitiv corono-radicular şi coroană. Dacă structurile dentare restante pot să suporte o restaurare protetică. • Restaurarea cu răşină compozită. Îndepărtarea fragmentului fracturat şi gingivectomie (osteotomie cu osteoplastie) Indicată în fracturile cu extensie subgingivală palatinală. În cazul extruziei ortodontice lăţimea biologică nu poate fi restabilită pentru că gingia şi osul alveolar se deplasează coronar urmând dintele. • Restaurare cu dispozitiv corono-radicular şi coroană. 6.Dacă linia de fractură este orizontală sau oblică. Mecanismul reparator are la bază reataşarea care se realizează în câteva zile în cazul ţesutului gingival şi superficial la nivelul ţesutului periodontal. • Spălarea suprafeţei cu apă. Fracturile radiculare Tratamentul variază în funcţie de implicarea pulpară. Extruzia chirurgicală (transplantare intra. • Îndepărtarea fragmentului corono-radicular fracturat. • Restaurarea cu un dispozitiv corono-radicular şi o coroană. dar eşecurile sunt mai frecvente decât la extruzia ortodontică. 2. extinsă extrem de puţin radicular. Pentru o lăţime biologică este necesar ca cel puţin 3mm de structură dentară să se situeze coronar faţă de marginea osoasă. rădăcina este 32 Aspecte clinice şi terapeutice ale traumatismelor dentoparodontale ghid chirurgie 2012 33 . de poziţia şi direcţia liniei de fractură. • Aplicarea pe dentina expusă a unui ciment ionomer de sticlă sau răşină compozită.alveolară) Este indicată în cazul rădăcinilor rotunde sau conice. Evitarea recidivei se realizează prin secţionarea ligamentului angular. Această manevră este posibilă când marginea dentară fracturată mai profund este situată vestibular. va permite reataşarea gingiei la dentina expusă. În 2 săptămâni până la 2 luni. 1mm de sulcus gingival. 4. Existenţa lăţimii biologice de 2mm sau 3mm este necesară pentru a proteja ţesutul periodontal. • Imobilizare. • Tratament endodontic. • Extruzie ortodontică. Alternativ poate avea o înălţime de 3mm. • Tratament endodontic. întrucât marginea osoasă labială a osului alveolar este situată mai jos pe partea palatinală. dezinfectarea cu hipoclorit de sodiu sau clorhexidină. Este necesară o intervenţie de chirurgie parodontală pentru remodelarea osului şi liniei gingivale. Este urmată de o restaurare prin implant dentar sau printr-o proteză conjunctă. • Gingivectomie sau osteotomie cu osteoplastie. în aceeaşi şedinţă sau după câteva zile. Această lăţime biologică nu trebuie distrusă sau invadată prin proceduri restaurative. incluzând 1mm de ţesut conjunctiv ataşat coronar la marginea osoasă. Extracţia Indicată în fracturile profunde. Predictibilitatea este relativ mare. • Repoziţionarea radiculară care poate include şi o rotare a rădăcinii cu 90º sau 180° cu o perspectivă mai bună de vindecare a ligamentelor periodontale.

situaţie în care se vor evalua posibilităţile de restaurare din punct de vedere funcţional şi estetic prin: autotransplantare. • Repoziţionarea fragmentului coronar şi reducerea fracturii. • Monitorizarea statusului pulpar cel puţin un an. În această situaţie necroza pulpară este atribuită deplasării fragmentelor. Fenomenul este evidenţiat radiologic prin aspectul rotunjit al liniei de fractură. Fracturile radiculare necesită reducerea fracturii prin repoziţionare şi fixare de dinţii adiacenţi pe o perioadă de 4 săptămâni. imobilizarea este menţinută o perioadă mai lungă de până la 4 luni. ser fiziologic sau clorhexidină. Gradat ţesutul pulpar în special în regiunea apicală se va calcifica. protezare conjunctă sau închiderea ortodontică a spaţiului. • Spălarea suprafeţei cu spray de apă. Dacă în această perioadă apar semne de necroză pulpară se face tratamentul endodontic.extruzată chirurgical sau ortodontic. • Verificarea poziţiei corecte prin examen radiografic. Vindecarea prin interpoziţie de os şi ţesut conjunctiv Dacă fractura se produce în perioada de dezvoltare în special în timpul erupţiei. Tratamentul endodontic al segmentului coronar este o decizie care este luată după 3 luni de monitorizare a statusului pulpar. Prin proliferarea ţesutului pulpar sau a ţesutului periodontal în cheagul sanguin se formează ţesutul de granulaţie. Dacă tratamentul endodontic eşuează în segmentul apical. pentru a stimula apexificarea. prin presiune manuală. Dacă se instaurează tratamentul endodontic se produce o vindecare prin interpoziţie de ţesut conjunctiv provenit din ţesutul periodontal. iar radiografic este vizibilă osteoliza în vecinătatea liniei de fractură. dar realizând-o prin ţesut fibros. Interpoziţia de ţesut de granulaţie fără vindecare Interpoziţia de ţesut de granulaţie este rezultatul necrozei pulpare. numai fragmentul coronar va continua să erupă. În cazurile în care întraga pulpă a devenit necrotică la un dinte cu fractură radiculară. se face tratamentul endodontic pe toată lungimea fragmentului coronar. • Imobilizarea flexibilă prin fixarea faţă de dinţii adiacenţi prin atelă de sârmă şi compozit sau numai cu compozit. implant dentar. iar după apariţia semnelor de vindecare se realizează obturaţia de canal definitivă. acesta este extras prin apicectomie (rezecţie apicală) sau prin replantare intenţională (extracţia ambelor fragmente şi se replanteză doar fragmentul coronar).Acest ţesut de granulaţie determină zone de resorbţie radiculară împiedicând unirea suprafeţelor fracturate prin ţesut dur. O rădăcină scurtă poate dicta extracţia dintelui. iar între fragmente se interpune ţesut conjunctiv. el ar trebui îndepărtat. 34 Aspecte clinice şi terapeutice ale traumatismelor dentoparodontale ghid chirurgie 2012 35 . După confirmarea închiderii canalului se realizează obturaţia de canal [15]. timp în care dintele nu răspunde la teste de vitalitate termice şi electrice. • Spălarea suprafeţei radiculare cu ser fiziologic. Extrudarea ortodontică a rădăcinii se face după tratament endodontic. timp de 4 săptămâni. Dacă se produce necroză pulpară. fenomen ce poate fi contracarat prin păstrarea fragmentului radicular vital. Se face tratamentul endodontic al segmentului coronar până la nivelul fracturii şi se obturează cu hidroxid de calciu. Consecutiv ţesutul osos va invada spaţiul dintre cele două fragmente. În lipsa tratamentului endodontic datorită persistenţei necrozei. până la linia de fractură. iar prin apoziţia de dentină canalul radicular va fi obliterat. durerea şi radiotransparenţă în zona fracturată. Dacă fractura radiculară este situată în treimea cervicală sau dacă la îndepărtarea imobilizării dintele este mobil. Vindecarea fracturilor radiculare Vindecarea cu ţesut calcificat constă în apoziţia de dentină în cavitatea pulpară şi apoziţia de cement periradicular. Hidroxidul de calciu va stimula formarea de ţesut dur. Manevre terapeutice • Anestezia nu este neapărat necesară. închizând deschiderea canalului radicular din segmentul coronar în spaţiul fracturat. În cazul în care fragmentul coronar este dislocat. apare tumefacţia. Pulpa segmentului apical va realiza depoziţia de ţesut dur cu reducerea dimensiunii canalului. Vindecarea prin interpoziţie de ţesut conjunctiv Dacă fractura nu poate fi redusă corect apare interpoziţia cheagului sanguin între segmentul coronar şi cel radicular. coronar şi apical. tratamentul endodontic trebuie să intereseze ambele segmente. urmată de protezare. Se poate opta şi pentru extracţie dar se poate produce resorbţia accentuată a procesului alveolar. După instrumentarea canalului se aplică hidroxid de calciu pe toată lungimea canalului.

• Pentru confortul pacientului se poate realiza o imobilizare timp de maxim 2 săptămâni. Resorbţia radiculară apare doar în cazul dinţilor permanenţi maturi şi nu este influenţată de traumele asociate [31]. Dinţii imaturi cu pulpa necrozată au ca primă soluţie de tratament. dublează probabilitatea instalării necrozei pulpare. În prezent Luxaţia extruzivă • Suprafaţa radiculară expusă în urma deplasării dintelui este curăţată cu spray de apă. • Repoziţionarea fragmentului prin presiune manuală vestibulo-orală. ser fiziologic sau clorhexidină. Luxaţia laterală • Suprafaţa radiculară expusă în urma deplasării dintelui este curăţată cu spray de apă. apexificarea cu hidroxid de Ca. Semnele clinice şi radiologice de necroză pulpară apar după aproximativ 4 săptămâni. ser fiziologic sau clorhexidină. • Curăţarea cu spray de apă. clorhexidină. Aceeaşi autori estimează o înjumătăţire a ratei de apariţie a obliterării canalului radicular în cazul asocierii cu fracturi coronare complicate sau necomplicate în cazul dinţilor permanenţi tineri. • Toaleta cu spray de apă. Unii autori [34] recomandă menţinerea imobilizării până la 2-3 luni. atât în cazul dinţilor maturi cît şi în cazul dinţilor imaturi [1.3. ser fiziologic. • Repoziţionarea dintelui sub presiune digitală (anestezia locală nu este necesară).Fractura alveolară Tratament • Anestezie locală.31]. ser fiziologic sau clorhexidină. evidenţiată prin continuarea formării rădăcinii şi închiderea canalului radicular. confirmată prin examen radiologic şi obţinerea de răspunsuri pozitive la testele de vitalitate. Statusul pulpar trebuie monitorizat şi este esenţial pentru prevenirea resorbţiei radiculare. obliterarea canalului radicular şi resorbţia radiculară. • Sutura plăgii gingivale în cazul existenţei ei. clorhexidină. Prognostic Complicaţiile luxaţiei extruzive sunt necroza pulpară. • Repoziţionarea peretelui osos manual prin presiune vestibulară şi linguală. • Curăţarea cu spray de apă. • Stabilizarea fragmentului prin imobilizare timp de 4săptămâni. • Sutura plăgii gingivale în cazul existenţei ei. 36 Aspecte clinice şi terapeutice ale traumatismelor dentoparodontale ghid chirurgie 2012 37 . • Sutura plăgii gingivale dacă există. • Repoziţionarea dintelui manuală sau cu cleştele.16. Dinţii imaturi cu apexul dechis se poate beneficia de revascularizare. Tratamentul luxaţiilor Contuzia şi subluxaţia Tratamentul contuziei şi subluxaţiei • Toaleta zonei afectate cu spray de apă. • Aplicarea unei imobilizări cu atelă de sârmă flexibilă şi compozit sau numai compozit pentru o perioadă de 2 săptămâni. ser fiziologic. argumentând prelungirea perioadei de imobilizare pentru a permite vindecarea fracturii osului alveolar care adeseori poate fi complicată. • Aplicarea unei imobilizări flexibile (cu sârmă şi compozit) pentru 4 săptămâni. confirmată prin examen radiologic şi obţinerea de răspunsuri pozitive la testele de vitalitate. Studiile recente ale lui Bakland şi Andreasen [5]au demonstrat că utilizarea hidroxidului de Ca pe termen mai lung de o lună predispune la fractura dentinei radiculare. • Sutura plăgii gingivale • Scoaterea dintelui din ocluzie. • Anestezie locală. Dinţii imaturi cu rădăcina incomplet formată apexul dechis ( > 5mm ) pot beneficia de revascularizare. evidenţiată prin continuarea formării rădăcinii şi obliterarea canalului radicular. Statusul pulpar este esenţial pentru prevenirea rezorbţiei radiculare. dacă există durere în intercuspidere. ser fiziologic sau clorhexidină. Asocierea cu fracturi coronare complicate sau necomplicate.2. Evoluţia posterapeutică este influenţată decisiv de concomitenţa luxaţiei extruzive cu alte forme de leziuni traumatice.

beneficiază de tratament endodontic. iniţiat la 2 săptămâni de la repoziţionare. Tramentul endodontic este definitivat după finalizarea rădăcinii şi închiderea apexului. este extrem de rară [31]. Intruzia dentară prezintă un risc crescut de pierdere a dintelui prin resorbţie radiculară sau anchiloză. Repoziţionarea activă (erupţia spontană): Este o soluţie de tratament în cazul dentiţiei temporare sau a dinţilor permanenţi cu rădăcina incomplet formată la pacienţii de 6-11ani. Atitudinea terapeutică este dictată de gradul de dezvoltare al rădăcinii şi închiderea regiunii apicale. Luxaţia intruzivă Tratamentul Include repoziţionarea chirurgicală. Această metodă permite vindecarea marginilor osoase ale alveolei în timpul repoziţionării lente a dintelui. extruzia ortodontică sau combinaţii între ele. Prognostic Complicaţiile luxaţiei laterale sunt similare cu cele ale luxaţiei extruzive şi variabile din punct de vedere statistic de asocierea cu fracturile coronare. Dinţii cu rădăcina complet formată şi cu necroză pulpară. Dacă în 4 săptămâni dintele nu este mobilizat prin erupţie spontană se practică repoziţionarea ortodontică. Asocierea unei luxaţii laterale la un dinte cu rădăcina complet formată şi apexul închis cu o fractură coronară penetrantă sau nepenetrantă. Repoziţionarea chirurgicală Este indicată imediat după traumatism şi în intruziile cu dislocări majore ale dintelui (mai 38 Aspecte clinice şi terapeutice ale traumatismelor dentoparodontale ghid chirurgie 2012 39 .se recomandă menţinerea hidroxidului de Ca un interval mai mic de o lună. rădăcina devenind mai rezistentă şi condiţiile de vindecare apicală mai sigure printr-o sigilare eficientă. urmată de plasarea de MTA în segmentul apical al canalului radicular. în cazul dinţilor permanenţi tineri. iar în cazul dinţilor imaturi expectativă în aşteptarea erupţiei spontane. în vârstă de peste 17 ani. dar şi pacienţilor cu vârste cuprinse între 12 ani şi 17 ani cu intruzii mai mari de 7mm. Repoziţionarea ortodontică (extruzia ortodontică): Este indicată pacienţilor care se prezintă mai târziu la tratament. Presupune realizarea unui lambou şi plasarea unui bracket pe dintele traumatizat. Este o manevră terapeutică ce poate debuta chiar şi la o lună după traumatism. vârsta pacientului şi severitatea intruziei.

Tooth Kit (Phonix. Pentru început trebuie să ne asigurăm că este vorba de un dinte permanent. 40 Aspecte clinice şi terapeutice ale traumatismelor dentoparodontale ghid chirurgie 2012 41 . Campaniile de informare publică în şcoli joacă un rol important în transmiterea informaţiilor privind importanţa manevrelor corecte de manipulare şi a mediilor fiziologice de stocare a dintelui până la cel mai apropiat cabinet. ser fiziologic. • Statusul pulpar şi parodontal. În avulsie ligamentele periodontale sunt separate. în salivă (prin plasarea în vestibul către posterior). Mediile de stocare Avulsia dentară Tratamentul unui dinte avulsionat reprezintă o situaţie de urgenţă în medicina dentară.Pottstown. • Tipul de imobilizare şi durata imobilizării. Factorii care afectează supravieţuirea unui dinte avulsionat şi replantat • Timpul extraalveolar. • Lapte • Solutia Hanks • Ser fiziologic Dacă niciunul din aceste mijloace nu este disponibil este bine ca dintele să fie ţinut în salivă. jumătate rămân ataşate de dinte şi cealaltă jumătate de alveolă. Refrigerarea nu aduce beneficii suplimentare[32]. • Dacă repoziţionarea nu este posibilă din cauze diverse. La dinţii cu apexul imatur. După o avulsie pulpa dentară se necrozează. Expuse mediului extrabucal se deshidratează şi devin necrotice. vârsta pacientului şi gradul de dezvoltare radiculară. excepţie făcând dinţii imaturi la care se anticipează o erupţie spontană. Celulele parodontale încep să moară la scurt timp după expunerea în mediu uscat. transplantarea în alveola unui alt dinte avulsionat în acelaşi incident traumatic. dacă replantarea nu se poate realiza la locul accidentului. • Nu se stochează în apă! • Medii de cultură plasate în containere special concepute pentru transportul dinţilor avulsionaţi.replantarea trebuie realizată oriunde este posibil.Lazarus. Primul ajutor . Inc. dintele este plasat într-un mediu de conservare: în lapte.Pa) şi cutia DentoSave (Dentosafe BmbH. Vitalitatea ligamentelor periodontale ataşate de rădăcină sunt de o mare importanţă în prognosticul replantării. Moartea celulelor atinge nivelul critic la aproximativ 30 de minute şi creşte exponenţial după 45-60 de minute. Hanks. Tratamentul endodontic Este obligatoriu. Replantarea este posibilă. de condiţiile avulsiei. Soluţia Hanks permite păstrarea vitalităţii parodontale timp de 12-24ore în situaţii ideale. Dinţii temporari nu se replantează. Supravieţuirea unui dinte avulsionat şi replantat depinde de intervalul de timp şi de condiţiile de stocare extraorale. Indicaţiile trebuie să fie clare şi concise: • Dintele se manipulează dinspre coronar evitând atingerea rădăcinii. Ca urmare sugereză ca şi alternativă terapeutică pentru un dinte intruzat. cu un orificiu apical mai mare de 1. Necroza pulpară poate iniţia resorbţia radiculară inflamatorie sau anchiloza. iar prognosticul depinde de intervalul de timp în care dintele avulsionat s-a situat extraalveolar. iar în plus bacteriile existente în salivă constituind o provocare pentru supravieţuirea ligamentelor parodontale. În cazul dinţilor maturi cu apexul închis nu există nici o posibilitate pentru revascularizarea pulpei necrozate şi ca urmare ea trebuie îndepărtată înainte de a genera complicaţii. • Dacă este murdar se spală 10 secunde cu apă rece şi se repoziţionează. Presupune etapele cunoscute de tratament cu aplicarea de hidroxid de calciu şi se va definitiva după repoziţionarea dintelui.mult de jumătate din lungimea coroanei). Iniţierea tratamentului endodontic este recomandată la 3-4 săptămâni după traumatism. sol.Iserlohn. Germany). • Stadiul dezvoltării radiculare.1mm revascularizarea pulpară se poate produce. cum ar fi Save-a. Apa nu este recomandată ca mediu de transport pentru că este hipotonă şi are o osmolaritate incompatibilă cu supravieţuirea celulelor de pe suprafaţa radiculară. • Mediul de stocare. Tsukiboshi [34] porneşte de la premiza că intruziile dentare sunt traumatisme extensive implicând mai mulţi dinţi şi fractura osului alveolar. osmolaritatea şi pH-ul fiind nepotrivite pentru vitalitatea celulelor. Acelaşi autor consideră că extruzia ortodontică sau chirurgicală nu sunt dezirabile datorită daunelor severe ale osului alveolar din jurul unui dinte intruzat. În salivă vitalitatea celulelor parodontale este păstrată până la maxim 2 ore. Aceleaşi informaţii se pot solicita şi telefonic medicului dentist. Laptele oferă o osmolaritate şi un pH bun pentru menţinerea vitalităţii celulare pentru aproximativ 3 ore.

• Se suturează eventualele plăgile existente. înainte de îndepărtarea imobilizării. • Se verifică clinic şi radiologic poziţia dintelui replantat. Monitorizare 7-10 zile 2 săptămâni 3 şi 4 săptămâni 3 luni. • Dacă este posibil este bine să acoperim rădăcina cu microsfere de clorhidrat de minociclină sau doxiciclină (1mg doxiciclină/ 10ml ser fiziologic). ser fiziologic sau soluţii comerciale. timp de 30 de secunde. Chiar dacă termenul de . lapte. • Iniţierea tratamentului endodontic după 7-10 zile. clorhexidină. Doxiciclină de 2 ori pe zi timp de 7 zile. hidroxid de calciu intracanalar Control clinic şi radiologic. • Terapie antitetanică dacă dintele a fost în contact cu solul. doză în funcţie de vârstă şi greutate. • Terapie antitetanică dacă dintele a fost în contact cu solul. • Sutura eventualelor plăgi gingivale. ser fiziologic sau soluţii comerciale. 6 luni 1 an. 42 Aspecte clinice şi terapeutice ale traumatismelor dentoparodontale ghid chirurgie 2012 43 . Particulele care contaminează ligamentele periodontale pot fi îndepărtate prin utilizarea unei băi ultrasonice cu ser fiziologic timp de 3 minute.revascularizare pulpară ”este folosit pentru acest tratament. dintele fiind învelit într-o compresă. Pentru dinţii sever contaminaţi se poate utiliza o ansă de detartraj cu ultrasunete sub irigaţie de ser fiziologic. lapte. • Administrarea de antibiotice sistemice Tetraciclină. Acest ţesut a fost numit osteodentină şi în multe cazuri ocupă complet spaţiul pulpar. Dacă există fracturi ale pereţilor alveolari se repoziţionează cu un instrument. • Examinarea alveolei. tratament endodontic la 7-10 zile după replantare şi înainte de îndepărtarea imobilizării. • Curăţarea alveolei prin spălare cu ser fiziologic. • Verificarea poziţiei dintelui replantat clinic şi radiologic. • Administrarea de antibiotice sistemice Penicilina V de 2 ori pe zi timp de 7 zile. Replantarea unui dinte matur care a stat până la 60 de minute în mediu uscat urmată de imersia într-un mediu de stocare considerat fiziologic: salivă. timp de7 zile în funcţie de greutatea şi vârsta pacientului. Deoarece Tetraciclina nu se administreză sub vârsta de 12 ani datorită potenţialului de discolorare [4] ea poate fi înlocuită cu Penicilina V. Se evită o imobilizare prea rigidă care prin presiunea persistentă şi constantă poate genera o evoluţie nefavorabilă [12].Replantarea imediată A. Doxiciclina de 2 ori pe zi. În consecinţă tratamentul endodontic ulterior este dificil din cauza dispariţiei canalului radicular care este substituit de un ţesut dur amorf [3. 3 ani. control clinic şi radiologic Control clinic şi radiologic Control clinic şi radiologic C. • Spălarea dintelui cu ser fiziologic.5] .. • Toaleta dintelui avulsionat cu ser fiziologic. ser fiziologic. • Dacă nu se produce revascularizarea. Replantarea a fost realizată de către pacient sau altă persoană prezentă la locul accidentului. • Se imobilizează flexibil timp de 2 săptămâni. • Curăţarea alveolei prin spălare cu ser fiziologic. Replantarea unui dinte imatur cu apex deschis care a stat până la 60 de minute în mediu uscat urmat de imersia într-un mediu de stocare considerat fiziologic: salivă. doză în funcţie de vârstă şi greutate. • Terapie antitetanică dacă dintele a fost în contact cu solul. în multe cazuri spaţiul pulpar este ocupat la periferie de un ţesut nespecific care formează un tip de dentină reactivă. Dacă există fracturi ale pereţilor alveolari se repoziţionează cu un instrument. • Imobilizare flexibilă cu atelă şi răşină compozită timp de 2 săptămâni. 5 ani Control clinic. 4 ani.tratament endodontic. îndepărtarea imobilizării Obturaţia definitivă de canal. 2 ani. • Examinarea alveolei. • Replantarea dintelui prin presiune uşoară. • Se face toaleta zonei cu spray de apă. iar în centru este parţial sau total umplut cu ţesut osos. • Tratament endodontic la 7-10 zile după replantare şi înainte de îndepărtarea imobilizării. • Replantarea dintelui prin presiune uşoară urmată de imobilizare flexibilă pentru 2 săptămâni • Verificarea poziţiei dintelui replantat clinic şi radiografic. B. • Administrarea de antibiotice sistemice.

Tratamentul endodontic este preferabil să se realizeze înainte de replantare. • Tratament endodontic extraoral cu prepararea convenţională a canalului şi obturarea lui cu hidroxid de calciu. 5 ani Control clinic. control clinic şi radiologic Control clinic şi radiologic Control clinic şi radiologic B. • Chiuretajul şi toaleta alveolei cu ser fiziologic. nici cementul şi nici ligamentele parodontale nu au şanse de revascularizare sau regenerare. Biora -Straumann. • Replantarea dintelui prin presiune uşoară. apexul fiind deschis. • Examinarea alveolei.Replantarea tardivă Constă în replantarea unui dinte cu ligamentele periodontale necrozate. 44 Aspecte clinice şi terapeutice ale traumatismelor dentoparodontale ghid chirurgie 2012 45 . de peste o oră şi a lipsei de imersie a dintelui într-un mediu fiziologic. Îndepărtarea fibrelor de colagen prin curaţarea rădăcinii poate favoriza formarea de pungi parodontale. • Terapie antitetanică dacă dintele a fost în contact cu solul. • Examinarea alveolei. • Toaleta cu spray. îndepărtarea imobilizării Control clinic Obturaţia definitivă de canal. Păstrarea dintelui conservă creasta alveolară şi din acest motiv este indicată decoronarea până când pacientul ajunge la maturitate. Datorită pereţilor radiculari subţiri. • Tratamentul endodontic este recomandabil să se realizeze înainte de replantare. A. ser fiziologic. Particulele care contaminează ligamentele periodontale pot fi îndepărtate prin utilizarea unei băi ultrasonice cu ser fiziologic timp de 3 minute. foarte puţine ligamente parodontale mai sunt viabile. Se evită o imobilizare prea rigidă care poate afecta nefavorabil evoluţia ulterioară. dar nu mai târziu de 7-10 zile.tratament endodontic. 2 ani. • Imersia dintelui în florură de sodiu 2% timp de 20 de minute. • Imobilizare flexibilă pentru 4 săptămâni. Replantarea unui dinte imatur care a stat mai mult de 60 de minute în mediu uscat sau într-un mediu considerat nefiziologic • Spălăm dintele cu ser fiziologic • Îndepărtarea ţesutului necrotic cu o compresă • Imersia dintelui în florură de sodiu 2% timp de 20 de minute. hidroxid de calciu în canal. Pentru dinţii sever contaminaţi se poate utiliza o ansă de detartraj cu ultrasunete sub irigaţie de ser fiziologic. dintele fiind învelit într-o compresă. Se îndepărtează ţesutul de granulaţie şi cheagul sanguin din alveolă. • Curăţarea alveolei prin spălare cu ser fiziologic. Dacă există fracturi ale pereţilor alveolari se practică reducerea acestora. Control clinic şi radiologic. de 2 ori pe zi timp de 7 zile. Semnale încurajatoare au apărut în rezultatele unor studii clinice pe termen scurt. Datorită intevalului de timp extraoral mare. doză în funcţie de vârstă şi greutate. • Verificarea poziţiei dintelui replantat clinic şi radiologic. clorhexidină. care utilizează o matrice derivată din smalţ (Emdogain. aceşti dinţi se pierd rapid prin resorbţie radiculară rapidă (anchiloză). prognosticul fiind foarte rezervat. • Dacă adaptarea la nivel gingival este precară se practică sutura gingivală. când va beneficia de o lucrare protetică conjunctă sau un implant dentar [26]. Monitorizare 7-10 zile 2 săptămâni 3 săptămâni 4 săptămâni 3 luni. deoarece nici pulpa. Dacă există fracturi ale pereţilor alveolari se repoziţionează. Tratamentul endodontic se poate realiza şi după replantare. Replantarea unui dinte matur care a sta mai mult de 60 de minute în mediu uscat sau într-un mediu considerat nefiziologic: • Toaleta dintelui avulsionat cu ser fiziologic. • Replantarea dintelui prin presiune uşoară urmată de imobilizare flexibilă. 4 ani. Unii autori [34] nici nu recomandă replantarea. retracţie gingivală şi diminuă logevitatea pe arcadă a dintelui replantat. Această situaţie are cel mai rezervat prognostic. Elveţia) cu care este învelită suprafaţa radiculară în astfel de cazuri [32]. 6 luni 1 an. Cu cât este mai avansată vindecarea alveolei cu atât este mai dificilă replantarea şi prognosticul mai incert. Recomandarea IADT de imersie în fluorură de sodiu 2% are drept scop încetinirea resorbţiei radiculare. 3 ani. fără a îndepărta ligamentele periodontale de pe suprafaţa radiculară [34]. • Administrarea de antibiotice sistemice Penicilina V. datorită dificultăţilor de obturare a regiuni apicale. Scopul replantării tardive este de a promova creşterea alveolară osoasă şi integrarea dintelui replantat. timp de 30 de secunde. • Verificarea poziţiei dintelui replantat clinic şi radiologic.

deoarece cu această ocazie trebuie să minimalizăm pentru dintele avulsionat perioada extraorală. trepanarea şi prepararea cavităţii de acces suprasolicită ligamentele parodontale restante. O afectare extensivă a ligamentelor periodontale prin necroză şi distrucţie generează resorbţia radiculară a dintelui replantat. Prognosticul În urma unei replantări tardive este de aşteptat să se producă anchiloza. limitată la cement şi apare în timpul proceselor de reataşare. vasele sanguine proliferează în cavitatea pulpară. La un dinte imatur vindecarea pulpară şi creşterea radiculară sunt previzibile cosecutiv manevrelor de replantare. Poate afecta rădăcina la orice nivel. În cazul în care cavitatea iniţială este suficient de adâncă pentru a veni în contact cu tubulii dentinari care comunică cu o pulpă infectată. Tergiversarea iniţierii tratamentului endodontic pentru o perioadă de 2 săptămâni oferă ligamentelor parodontale timpul necesar reataşării. critic de altfel pentru evoluţia ulterioară. De regulă reataşarea ţesutului conjunctiv gingival şi a ligamentelor periodontale de la nivelul rădăcinii este iniţiată în 2-7 zile iar la nivel alveolar 46 Aspecte clinice şi terapeutice ale traumatismelor dentoparodontale ghid chirurgie 2012 47 . Un tratament endodontic ar prelungi acest interval. În cazurile în care teaca epitelială Herdwig este vitală.32]. Când teaca epitelială Herwig este separată de apexul dintelui traumatizat se poate dezvolta un nou germene dentar . În lipsa parţială a ligamentelor periodontale vitale regenerarea se realizează prin depunere de cement. în aproximativ 14 zile. Sechele ale traumatismelor dento-parodontale În general sunt procese resorbtive prin acţiunea osteoclastelor care participă la remodelarea radiculară şi osoasă. Pierderea unui dinte replantat consecutiv resorbţie radiculară se poate trata. După replantare. Germany) comparativ cu hidroxidul de calciu. Vasele pulpare şi celulele pulpare din apropierea apexului în interiorul tecii Herdwig proliferează coronar cu 0. Se pare că triamcinolonul. încetinind astfel procesele de resorbţie radiculară. Resorbţia de suprafaţă este tranzitorie. La pacienţii postpuberali. resorbţia radiculară poate să apară la mai mult de 10 ani. Reataşarea ideală se produce prin reorganizarea ţesutului conjunctiv de la nivelul ligamentelor periodontale ataşate pe suprafaţa radiculară sau de pe peretele alveolar şi a ţesutului conjunctiv gingival. Un alt scenariu posibil este invadarea spaţiului pulpar de către ligamentele periodontale rezultând un ţesut periodontal intern [2. La pacienţii prepuberali rădăcina se va resorbi în aproximativ 2 ani.Tratamentul endodontic Iniţierea tratamentului endodontic nu este recomandată în momentul primei şedinţe de tratament. În fracturile radiculare resorbţia de suprafaţă se manifestă în apropierea liniei de fractură.17. Ledermix-ul conţine triamcinolon care este un steroid activ oferind o acţiune antiinflamatoare puternică şi demeclocycline care este un antibiotic cu spectru larg pe bacterii gram-pozitive şi gram. se poate dezvolta o resorbţie inflamatorie. aspectul fiind de rădăcină fantomă. pentru recuperarea estetică şi funcţională a pacientului prin: aplicarea unui implant dentar. este mai frecvent întâlnită după luxaţiile laterale. Acest ţesut pulpar regenerat. Wolfrathausen. în cazul dinţilor cu apex larg (>1mm). Resorbţia datorată anchilozei diferă în funcţie de vârstă. Dacă anchiloza apare în perioada de pubertate când creşterea şi dezvoltarea se reduc treptat sunt de aşteptat rezultate nesatisfăcătoare dar şi inestetice datorate infraocluziei.5mm pe zi astfel spaţiul pulpar se va umple cu ţesut vital la câteva luni după replantare. reducere ortodontică sau autotransplantarea altui dinte dacă este disponibil. Deşi acest tip de resorbţie poate să apară după toate tipurile de luxaţii. fiind vizibilă radiologic după aproximativ două luni de la traumatism. creşterea şi dezvoltarea normală a rădăcinii este predictibilă. Cavitatea resorbită va fi ulterior parţial sau total reparată cu un nou cement prin inserţia de noi fibre Sharpey. Sub acţiunea macrofagelor şi a osteoclastelor se crează o cavitate pe suprafaţa radiculară. Ca rezultat al tulburărilor funcţionale pulpare se poate produce apoziţia de ţesut dur (osteodentină) cu obliterarea canalului radicular. După replantare cu toate că este imobilizat. Studii recente pe animale [32] au indicat o potenţare a reacţiilor de vindecare prin plasarea la nivelul canalului radicular a Ledermix Paste (Lederle Pharmaceuticals. este capabil să difuzeze prin dentină în concentraţie suficientă pentru a menţine efectul antiinflamator. Resorbţia imflamatorie apare la dinţii cu necroză pulpară iar în urma resorbţiei cementului de către osteoclaste într-o zonă cu ligamentele periodontale necrozate sau Vindecarea în replantare Vindecarea ligamentelor periodontale după traumatisme se realizează prin reataşare. arareori funcţionează normal. Dintele poate genera răspunsuri pozitive la testele de vitalitate electrice în perioada inţială a acestui proces.negative.

Imobilizările rigide menţin anchiloza. acest lucru este reprezentat de o revenire la o mobilitate normală. Un dinte anchilozat este un dinte parţial sau total ancorat la alveola osoasă printr-o punte sau prin punţi de os extinse de la dentina radiculară la peretele alveolar. Din peretele osos se va forma un nou os din celule derivate din măduva osoasă în timp ce din ligamentele periodontale intacte se formează un nou cement şi noi fibre Scharpey. În cazurile de anchiloză minoră (<4 mm²) produsă în urma unui traumatism. proceduri de albire. Procesul osteoclastic este întreţinut de către toxinele bacteriene. Depunerea accelerată de ţesut dur poate oblitera total sau parţial canalul radicular. Se produce o resorbţie progresivă a dentinei radiculare şi înlocuirea ei cu ţesut osos. eliminată şi restaurată cu compozit. vindecarea cu ţesut periodontal nou este puţin probabilă.Viteza resorbţiei de înlocuire este corelată cu vârsta pacientului fiind accelerată în cazul pacienţilor tineri. Apariţia ei nu este corelată cu statusul pulpar. Acest echilibru fragil există în cazul unor defecte de 1-4mm² pe suprafaţa radiculară şi este influenţat de tipul imobilizării. Nu există un tratament ideal pentru resorbţia cervicală radiculară. Cu alte cuvinte se produc simultan resorbţie osteoclastică şi apoziţie osteoblastică. Resorbţia de înlocuire . iar după o perioadă mai lungă de timp conţinutul este necrozat şi neinfectat. dar fără a depăşi aceste straturi de protecţie şi fără a penetra spaţiul pulpar sau parodontal. Poate fi vizualizată apical sau pe suprafaţa unei rădăcini fracturate. cel mai probabil se produce o apoziţie de ţesut osos caracteristic resorbţiei de înlocuire. Apare în traumatisme care au generat daune importante în stratul cel mai intim al ligamentului periodontal şi uneori şi în cement. Prezenţa bacteriilor la nivelul sulcusului întreţine şi dezvoltă leziunea care are tendinţa de a se limita la dentină. Resorbţia cervicală radiculară este un proces resorbtiv cu debut cervical şi evoluţie apicală sau coronară datorat imposibilităţii cementoblastelor de a proteja rădăcina de activitatea osteoclastelor.Anchiloza Constă în remodelarea cu ţesut osos. Apare în cazul revascularizării cu succes a dinţilor traumatizaţi. Dacă defectele sunt mai mari de 4 mm². la distanţă de ani faţă de evenimentul cauzal. tubulii dentinati sunt expuşi.31]. Obliterarea canalului radicular constă în depunerea de ţesut dur dentar de-a lungul canalului radicular. Viteza resorbţiei este influenţată de gradul infecţiei şi mai puţin de vârsta pacientului.absente. afectând atât dinţi vitali cât şi devitali. tratamente ortodontice. rădăcina dintelui devenind o parte integrantă a procesului de remodelare osoasă. Suprafaţa internă de resorbţie este un eveniment care are loc atunci când un front de revascularizare întâlneşte o zonă de ţesut pulpar ischemic. La adulţi dintele poate rămâne funcţional timp de mai mulţi ani. cum ar fi pulpa sau tubuli dentinari infectaţi. Chirurgia parodontală poate oferi o soluţie dacă leziunea este expusă. Procesul de resorbţie a zonei anchilozate pare să fie influenţat de tipul şi durata imobilizarii. Discolorarea coroanei dentare în galben este deseori întâlnită. În cazul unei arii extise de afectare. Se observă o zonă de radiotransparenţă în zona cervicală a dintelui. Resorbţie inflamatorie internă este un eveniment care are loc atunci când frontul de revascularizare întâlneşte o zonă de ţesut infectat situat coronar. intervenţii chirurgicale parodontale sau ortodontice. după câteva luni poate să apară resorbţia podurilor osoase. 48 Aspecte clinice şi terapeutice ale traumatismelor dentoparodontale ghid chirurgie 2012 49 . Anchiloza este o complicaţie care duce în mod inevitabil la pierderea dinţilor. La copii şi adolescenţi pierderea dinţilor este iniţiată rapid şi este de aşteptat în termen de 1-5 ani. Poate apare după luxaţii. Evenimente competitive de vindecare au loc între apoziţia de os şi formarea unui nou ţesut periodontal. Din punct de vedere clinic. comparativ cu 2% la adulţi în acelaşi interval [17.Vindecarea este similară celei din resorbţia de suprafaţă prin ataşarea unor noi ligamente periodontale. Evoluţia este în direcţie apicală şi incizală de-a lungul predentinei şi precementului. în timp ce imobilizarea flexibilă permite mici mişcări ale dinţilor care par să inducă procesul de resorbţie. Aproximativ 50% din remodelările osoase au loc într-un an în cazul pacienţilor tineri. Reprezintă o reacţie întârziată faţă de un eveniment traumatic localizat la nivelul joncţiunii smalţ-cement sub inserţia epitelială. Anchiloza tranzitorie. Procesul poate progresa până la eliminarea cauzei şi instituirea tratamentului endodontic. Materialul necrotic şi bacteriile din pulpă ajung prin tubulii dentinari pe suprafaţa radiculară şi apare răspunsul inflamator. Apare ca o reacţie întârziată faţă de o traumă iniţială care se manifestă uneori. adiacentă osului crestal. Obliterare canalului radicular reprezintă o complicaţie des întâlnită în luxaţiile cu deplasare.

Răspuns pozitiv la teste de vitalitate. Tratament endodontic în concordanţă cu stadiul dezvoltării radiculare Dinte simptomatic Răspuns negativ la teste de vitalitate Semne clinice şi radiologice de parodontită apicală Absenţa continuării dezvoltării radiculare la dinţii permanenţi tineri. Lamina dura intactă. Lamina dura intactă. Teste de vitalitate fals negative mai mult de 3 luni. Lamina dura intactă. Continuarea dezvoltării rădăcinii la dinţii permanenţi tineri. Evoluţie nefavorabilă Dinte simptomatic Răspuns negativ la teste de vitalitate Semne de parodontită apicală Absenţa continuării dezvoltării radiculare la dinţii permanenţi tineri. Contuzia Dinte asimptomatic Răspuns pozitiv la teste de vitalitate. Luxaţia intruzivă Subluxaţia Dintele este corect poziţionat sau erupe.Evoluţia post-terapeutică în traumatismele dento-parodontale Traumatism Fracturi coronare. Teste de vitalitate fals negative mai mult de 3 luni. Teste de vitalitate fals negative mai mult de 3 luni. Evoluţie nefavorabilă Dinte simptomatic Răspuns negativ la teste de vitalitate Semne clinice şi radiologice de parodontită apicală Absenţa continuării dezvoltării radiculare la dinţii permanenţi tineri. Semne clinice şi radiologice de vindecare ale ţesutului parodontal. Resorbţie externă inflamatorie. Continuarea dezvoltării rădăcinii la dinţii permanenţi tineri. Tratament endodontic în concordanţă cu stadiul dezvoltării radiculare Dinte simptomatic Răspuns negativ la teste de vitalitate Semne de parodontită apicală Absenţa continuării dezvoltării radiculare la dinţii permanenţi tineri. Resorbţie externă inflamatorie sau resorbţie de înlocuire. Resorbţie externă inflamatorie sau resorbţie de înlocuire. Resorbţie externă inflamatorie. Luxaţia extruzivă 50 Aspecte clinice şi terapeutice ale traumatismelor dentoparodontale ghid chirurgie 2012 51 . Dinte asimptomatic Răspuns pozitiv la teste de vitalitate. radiculare Traumatism Luxaţia laterală Evoluţie favorabilă Dinte asimptomatic. La percuţie se percepe un sunet specific anchilozei. Teste de vitalitate fals negative mai mult de 3 luni. Corono-radiculare. Continuarea dezvoltării rădăcinii la dinţii permanenţi tineri. Semne clinice şi radiologice de vindecare ale ţesutului parodontal. Dintele este blocat. Răspuns pozitiv la teste de vitalitate. Tratament endodontic în concordanţă cu stadiul dezvoltării radiculare Dacă este asociată cu fractura marginii osoasa. Lamina dura intactă. Continuarea dezvoltării rădăcinii la dinţii permanenţi tineri. este menţinută imobilizarea pentru încă 3-4 spt. Dinte asimptomatic. Tratament endodontic în concordanţă cu stadiul dezvoltării radiculare Dinte simptomatic Răspuns negativ la teste de vitalitate Semne de parodontită apicală Absenţa continuării dezvoltării radiculare la dinţii permanenţi tineri. Tratament endodontic în concordanţă cu stadiul dezvoltării radiculare Evoluţie favorabilă Dinte asimptomatic Răspuns pozitiv la teste de vitalitate Continuarea dezvoltării rădăcinii la dinţii permanenţi tineri. Lamina dura este intactă. Repoziţionarea marginii osoase vizibilă radiologic. Nu există semne de resorbţie Continuă dezvoltarea rădăcinii la dinţii permanenţi tineri. Tratament endodontic în concordanţă cu stadiul dezvoltării radiculare Dacă este asociată cu fractura marginii osoasa. este menţinută imobilizarea pentru încă 3-4 spt.

2009. 52 Aspecte clinice şi terapeutice ale traumatismelor dentoparodontale . 7. Sigurdsson A. Bourguignon C. 34. International Endodontic Journal. Laser Doppler flowmetry in endodontics: a review. Bornstein M. Grandini S. A clinical guide to dental traumatology. Jensen S.067 injuries. Lenzi A. 20. Yanpiset K. Mohammadi Z .14:20–27. 17. Trope M. Long-term calcium hydroxide as a root canal dressing may increase risk of root fracture. 35. Humphries RL: Current emergency diagnosis and treatment. Hanno. Cvek M. Andreasen JO: Dental traumatology: essential diagnosis and treatment planning. Andreasen J. Endod Top 2006. Dent Clin N Am.R.J. Gassner R. Sendi P. Avulsion of permanent teeth. Vinding TR. Berthold C. Stone CK.2011. Trope M. ed7. Petschelt A. Andreasen J.H.J. Conservative endodontic treatment of teeth fractured in the middle or apical part of the root.International Association of Dental Traumatology guidelines for the management of traumatic dental injuries: 2. Hargreaves K.M. 2012. Long-term survival of fragment bonding in the treatment of fractured crowns: a multi-center clinical study. 27. 11.A. Crit Care Med. 29. Pohl Y. Bakland LK. Bakland L. Evaluation of the fracture resistance of reattached incisal fragments using different materials and techniques. Gassner R. Lenzi A. Goellner M.R.iadt-dentaltrauma. Auer F.M.2000. 31. management principles and techniques. Kenny D. Andersson L. Hachl O. Endodontic Topics. Dent Traumatol 2004. DiAngelis A. 4. Fractures and luxations of permanent teeth. Bourguignon C. Schmitt J. Blanco L. Christensen SSA. Dent Traumatol 2002.18:411-448. Dent Traumatol 2010.A. Ebeleseder K. Dent Traumatol. Murray P. 16.2007. Andreasen FM. Sigurdsson A.17:231-235. Andersson L. 12. Bakland L. Trope M. Turkistani. 2009. Chazine M. 33.27:46-54. 33:1392-1399. Pulp regeneration after non-infected and infected necrosis. 26.2009. 2011. Hicks M. Witherspoon DE. Dummer P. Epidemiology of traumatic dental injuries – a12 year review of the literature.31:51-61.Noren JB. A review. Avulsion of permanent teeth: theory to practice.14:35–40.J.2003.24:603–611. The role of antibiotics in preventing healing complications after traumatic dental injuries: a literature review. Chogle S. Quintessence Int1995.53:661–673. Berre J: Primer on medical management of severe brain injury. Dental Traumatol. Alveolar bone development after decoronation of ankylosed teeth.2011. McGraw-Hill Medical. Accessed February 14. 32.regeneration or tissue metaplasia after dental trauma. Tsukiboshi M. 5.T. Oxford: Blackwell Munksgaard.M. 4th edition. Flores M. Jafarzadeh H. Tsukiboshi. Munksgaard EC.A. Scott K: Assessment of patients with facial fractures. Andreasen J. Garcia-Godoy F. Bösch R.M. Murray P. Treatment planning for traumatized teeth. J Am Dent Assoc 2006. Rigidity evaluation of quartz-fiber splints compared with wire-composite splints. 15. Andersson L. 2007.J.K. Prevalence of dental trauma in 6000 patients with facial injuries: implications for prevention. 2.M International Association of Dental Traumatology guidelines for the management of traumatic dental injuries: 1. what type of tissue do we want? A review. Sedda M.2011. Sae-LimV. Sigurdsson A. Flores M. Frontiers in Bioscience 2011. Dental Traumatol. Elsevier Inc.53:617–626. 21.2005. 36.K.28:13-18. 2004. Available at: http://www.J Endod 2007. Hicks M.27:281-294. Medical and Orofacial Considerations in Traumatic Dental Injuries.J. 22. 3. Dental pulp and dentin tissue engineering and regeneration: advancement and challenge.B. Kenny D. 6. Properties and applications of calcium hydroxide in endodontics and dental traumatology.Petschelt A.20: 261–269.O. Paragliola R. 30.Emerg Med Clin North Am 2000. 13. Andreasen JO. 19.28:2-12. 8. Traumatology . 18.E.28:33-41.543 cases with 21. Andreasen J. Pulp and periodontal tissue repair .org.28:19-24. Regenerative Endodontics: A Review of Current Status and a Call for Action . Berman L.33:377–390. 2012.28:65-74. 26:660. 18:134. Revisiting traumatic pulpal exposure: materials. Dental Traumatol 2012.Dent Traumatol.M. Lee JY.O. Dent Clin N Am . DiAngelis A. Malmgren B.Inc. 2012. 14. Predictors for healing complicationsin the permanent dentition after trauma. 24. Quintessence Publishing Co. 10. J Craniomaxillofac Surg . 25.L.2012.J. Mineral trioxide aggregate pulpotomies: a case series outcomes assessment. 23. Laser Doppler flowmetry for monitoring traumatized teeth. Moule A. Glendor U. Dent Traumatol. Ferrari M. 28.Andreasen VO. Endod Top 2006. Recent trends in the management of dentoalveolar traumatic injuries to primary and young permanent teeth.S. Small JC.87. Andreasen J. Farik B. Wölner-Hanssen A. Vincent JL.137:610–618.27:15-18. Malmgren B. Cranio-maxillofacial trauma: a 10 year review of 9.F.O.1:788-800. Berthold C. Andreasen JO. Dent Traumatol 2008.14:80–92. Holst S. 2011. Andreasen JO. Cohen S. Tuli T.BIBLIOGRAFIE 1. Textbook and color atlas of traumatic injuries to the teeth. 2001. Tuli T. Harris GZ.E. Mejare I. Potapov S . Ounsi H.42:476-490.26:120-128. Dental Traumatol. Subramanian K.T. Huang G.T-J.J.28:88-96. Garcia-Godoy F. 9. Oral Surg Oral Med Oral Pathol Oral Radiol Endod 1999.A. Recommendations for using regenerative endodontic procedures in permanent immature traumatized teeth. Ellis E III. 44: 697–730. Tsukiboshi. Von Arx T. Endod Top 2006.O.L. et al. Ebeleseder K.J. An evaluation of the Periotest® method as a tool for monitoring tooth mobility in dental traumatology.2012. New York.O. Dental Traumatol. Malmgren B. Moule A. Pohl Y. International Endodontic Journal. Comparison of intraoral radiography and limited cone beam computed tomography for the assessment of root-fractured permanent teeth Dent Traumatol 2009:26:19-24. Andreasen JO. 2007. Andreasen FM. Dental Traumatol.7:14-34. Dental Traumatol.

.

Eficienţă şi Noi Tehnologii în Medicina Dentară • Editorul materialului: SSER .Societatea de Stomatologie Estetică din Romania • Data publicării: iulie 2012 • Conţinutul acestui material nu reprezintă în mod obligatoriu poziţia oficială a Uniunii Europene sau a Guvernului României .Dinamism.Titlul programului: Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007-2013 • Titlul proiectului: DENT .

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful