Lucrarea practică 1.

Microscopul. Tehnica microscopică. Metodele histochimice şi imunohistochimice. Celula. Criterii generale de recunoaştere a ţesuturilor. Coloraţii: HE Tricromă Masson Tricromă Gömöri PAS Impregnare argentică pentru reticulină Albastru de toluidină Anti-actină Anti-citokeratine

1

1. Microscopul optic: Corp (rol de susţinere) Oculare Revolver cu obiective Platină Macro – şi microviză Condensator Sistem de iluminare Corpul microscopului - susţine celelalte componente - plasează ocularele, obiectivele, preparatul şi sursa de iluminare în acelaşi ax Ocularele - lentile măritoare (10x) - formează prin intermediul prismei o imagine binoculară - distanţa interpupilară reglabilă (privind cu 2 ochi se vede un singur câmp) - dioptrii reglabile (imagine clară pentru fiecare ochi) Revolverul cu obiective - permite schimbarea lor facilă - obiective de 4x, 10x, 20x, 40x, 100x - obiectivele se schimbă din revolver FĂRĂ modificarea macrovizei Platina - susţine lama cu preparatul - sistem de fixare a lamei (cavaleri) - sistem de deplasare a lamei pe axele Ox şi Oy Macro – şi microviza - sisteme de angrenaje - permit deplasarea pe axa Oz - macroviza produce deplasări vizibile - microviza produce deplasări de ordinul micrometrilor Condensatorul - sistem de lentile care împreună cu apertura transformă fasciculul de lumină emis de sursă într – unul paralel (iluminare uniformă a câmpului) Sursa de lumină - permite trecerea luminii prin preparat (transiluminare) 2

Etapele examinării unei lame la microscop - se mută platina în cea mai de jos poziţie - se fixează în ax obiectivul 4x - se ajustează intensitatea luminoasă a sursei - se ajustează distanţa interpupilară (un singur câmp la privirea cu ambii ochi) - plasarea lamei cu preparatul pe platină - aducerea preparatului în axul optic - privind în microscop, se deplasează platina din macroviză (se ridică preparatul) până se obţine imaginea relativ clară - se clarifică imaginea cu microviza - deplasarea zonei de interes în mijlocul câmpului - schimbarea obiectivului Prelucrarea primară a preparatelor - permite conservarea şi manipularea lor - este standardizată (Ehrlich, acum peste 100 ani) - etape: - fixarea: întrerupe procesele de distrucţie celulară post – mortem - incluzionarea: înlocuirea apei din preparat cu alcool şi apoi cu benzen sau xilen şi în final cu parafină → bloc care se poate manipula - secţionarea: cu ajutorul microtomului, secţiuni cu grosimea de 5μ care se lipesc pe lamă (de obicei cu albumină) - colorarea are ca scop creşterea contrastului dintre nucleu şi citoplasmă, permiţând identificarea celulelor şi ţesuturilor (pe lama necolorată nu se văd detaliile morfologice celular – tisulare) - montarea: lipirea unei lamele deasupra secţiunii cu balsam de Canada Colorarea → acidofilia: afinitatea pentru coloranţi acizi (caracteristică substraturilor bazice – proteine citoplasmatice, colagen) → bazofilia: afinitatea pentru coloranţi bazici (caracteristică substraturilor acide – acizi nucleici – nucleu şi reticul endoplasmic rugos) → metacromazia: proprietate mixtă a substratului şi a colorantului: virarea culorii colorantului în contact cu anumite substraturi (cea mai frecventă: albastru–violet) Coloraţii: 1. Morfologice: - bicrome (un colorant nuclear bazic şi unul acid, pentru citoplasmă) - cea mai frecvent utilizată: Hematoxilină – Eozină (HE) - tricrome (un colorant nuclear, 2 coloranţi acizi, din care de regulă unul pentru colagen) - cele mai frecvente: - Masson: colagenul este colorat în albastru - Gömöri: colagen verde, citoplasma roşu aprins, nuclei violet închis 3

pentru germeni (H.utilă pentru frotiuri de sânge periferic şi măduvă osoasă hematogenă .anticorp primar – anticorp secundar . Coloraţii imunohistochimice: . identificarea canaliculilor biliari) .pentru componente ale neuronilor şi celulelor gliale .dă detalii celulare mai multe (ex. histologie şi patologie .anticorpul secundar este marcat. acumularea de keratină în citoplasmă. Coloraţii histochimice: .se mai folosesc: . nu dă foarte multe detalii celulare .Drăgan: . pylori) .pentru celule neuroendocrine .permit identificarea cu relativă specificitate a unui substrat prin reacţii de culoare sau de precipitare datorate unor grupări ale acestuia .utile în embriologie moleculară.2. utilitate pentru organele nervoase .simplă.mai complicată .impregnările argentice: 4 tipuri .se mai folosesc: .coloraţia cu albastru de toluidină: identificarea glicozaminoglicanilor din granulaţiile mastocitelor şi mucinelor prin metacromazie (violet).ATP – aza (intens pozitivă la polul biliar al hepatocitelor.mieloperoxidaza (identificarea unor subtipuri de leucocite) 3. de regulă enzimatic .Papanicolaou: .May – Grünwald – Giemsa: . pleural. cromogranină A.APT . actină de tip muşchi neted.coloraţia albastru alcian: mucine (glicozaminoglicani) . membrane bazale) . colagen IV 4.vizualizare prin reacţie de culoare catalizată de enzima care marchează anticorpul secundar .exemple de markeri: citokeratine.bazate pe reacţia antigen – anticorp . Coloraţii citologice: . vimentină. enolază neuronal specifică.orceină – pentru fibre elastice .mucicarmin (pentru mucus) . lavaj bronşic) .pentru fibre de reticulină şi membrane bazale . proteină glială fibrilară acidă.coloraţii histoenzimologice: identificarea prezenţei şi activităţii unor enzime .reacţia PAS: identificarea polizaharidelor prin colorarea în violet-roşu a grupărilor aldehidice libere create în structura lor (glicogen.dă detalii citoplasmatice mai multe (granulaţii) 4 . inclusiv când celulele sunt transformate malign .identifică tipuri de celule şi molecule ale acestora. utilă în diagnosticul cervico – vaginal.

limbă Epiteliu stratificat scuamos keratinizat – piele Membrana bazală – PAS. epiteliu respirator. intestin. impregnare argentică 1 . Epitelii de acoperire: simple. epididim Epiteliu stratificat scuamos nekeratinizat – esofag. uter Epiteliu pseudostratificat – uroteliu.Lucrarea practică 2. pseudostratificate şi stratificate. Membrana bazală. Coloraţii: HE Impregnare argentică PAS Anti – pancitokeratină Preparate: Epiteliu simplu scuamos – aortă Epiteliu simplu cubic – rinichi. glande salivare Epiteliu simplu columnar – stomac.

 Mioepiteliile – prezintă în citoplasmă.acoperă suprafaţa corpului şi delimitează organele cavitare. actină. Epiteliile de acoperire:  se clasifică în funcţie de:  numărul de straturi de pe membrana bazală: o epitelii simple o epitelii pseudostratificate o epitelii stratificate  forma celulelor din stratul superficial: o scuamoase o cubice o columnare Forma celulei se apreciază după forma nucleului: . Prin combinarea numărului de straturi şi a formei celulelor rezultă următoarele tipuri de epitelii de acoperire: 2 . apical.  Epitelii glandulare – secretă produşi specifici. strâns unite între ele prin intermediul joncţiunilor.  Epitelii atipice. .ŢESUTURILE EPITELIALE Definiţie: Ţesuturile epiteliale sunt formate preponderent din celule dispuse ordonat pe membrana bazală. perpendicular pe membrana bazală.celula columnară are nucleu ovalar. mugurii gustativi din cavitatea bucală).  prezintă pol bazal pe membrana bazală şi pol apical liber.  prezintă polaritate structurală şi funcţională.celula scuamoasă are nucleul ovalar. Criterii de recunoaştere:  sunt formate predominant din celule. pe lângă CK. apoziţionate şi dispuse ordonat.  conţin în citoplasmă filamente de citokeratină (CK).  nu sunt vascularizate cu excepţia striei vasculare din urechea internă. .celula cubică are nucleul rotund. paralel cu membrana bazală.  Epitelii senzoriale . Marker-ul imunohistochimic este citokeratina. Clasificare generală Epiteliile se clasifică în 5 categorii :  Epitelii de acoperire . prin microdomeniile de membrană. cu rol contractil.recepţionează stimuli din exterior pe care îi transformă în influx nervos (ex. bazal şi lateral.

alveole pulmonare. epiteliul de acoperire al ovarului. Epitelii simple columnare:  sunt formate dintr-un rând de celule columnare: înălţimea celulei este mai mare decât lăţimea.  localizare: ducte excretorii din glandele exocrine. vezicula biliară.  localizare: epiteliul intestinal. mezotelii.Epitelii simple scuamoase:  sunt formate dintr-un singur rând de celule turtite. Epitelii simple cubice:  sunt formate dintr-un rând de celule izodiametrice: lăţimea este egală cu înălţimea. tube uterine. 3 . foiţa parietală a capsulei Bowmann.  localizare: endotelii. cu lăţimea mai mare decât înălţimea. iar axul lung al celulei este perpendicular pe membrana bazală.

Epiteliu respirator Epitelii pseudostratificate:  sunt formate dintr-un singur rând de celule cu nucleii situaţi la înălţimi diferite în grosimea epiteliului. dar nu toate ajung cu polul apical la suprafaţa liberă. o intermediar: 3 – 5 rânduri de celule izodiametrice. 4 .  are următoarele straturi: o bazal: regenerator. Fiecare strat poate fi format din unul sau mai multe rânduri de celule. o masă citoplasmatică fără nuclei. complet keratinizate. cubice şi columnare. o epididim. ceea ce creează impresia de falsă stratificare. uretră – uroteliul. doar stratul profund fiind situat pe membrana bazală. granule citoplasmatice bazofile de keratohialin.  localizare: o trahee . o cornos sau exfoliativ: scuame celulare fără nucleu.epiteliul pseudostratificat ciliat de tip respirator. unite prin desmozomi. o vezică urinară. Epiteliul stratificat scuamos keratinizat:  localizare: epiderm. intens acidofile. epiteliile stratificate se clasifică în scuamoase. care în urma deshidratării capată un aspect spinos. După forma celulelor din ultimul strat. o granulos: 2 – 3 rânduri de celule scuamoase. citoplasma acidofilă.  toate celulele ajung cu polul bazal pe MB. intens acidofilă. un rând de celule cubice. Uroteliu Epiteliile stratificate sunt formate din mai multe straturi celulare. eozinofilă.  particularităţi: o pielea de pe talpă: între stratul granulos şi cel cornos se interpune stratul lucios sau lucid.

o stratul superficial: 2 . cu nuclei ovalari.  localizare: ducte excretorii mari. Epiteliile stratificate columnare:  sunt alcătuite din mai multe rânduri de celule.  este groasă la trahee şi cornee. esofag. impregnare argentică sau cu anticorpi anti-colagen IV sau anti-laminina. Membrana bazală  separă ţesutul epitelial de cel conjunctiv subadiacent. Epiteliile stratificate cubice:  sunt alcătuite din două rânduri de celule izodiametrice. orofaringe.  se identifică specific prin reacţia PAS. axul mare paralel cu MB.Epiteliul stratificat scuamos nekeratinizat:  localizare: mucoasa bucală. o stratul intermediar: 3 . pe membrana bazală (MB). vagin. sub forma unei structuri slab acidofile (eozinofile). alcătuit dintr-un rând de celule cubice. canal anal. omogenă. celulele stratului superficial sunt columnare.  în coloraţia HE se distinge greu.  are trei straturi celulare: o stratul bazal: regenerator. exocol uterin.3 rânduri de celule scuamoase.  localizare: ducte exctretorii mari.5 rânduri de celule epiteliale izodiametrice. acelulară. 5 . dar foarte subţire la uroteliu.

.

esofag Celule mioepiteliale – anti actină muşchi neted Epitelii glandulare endocrine: Insule – pancreas Foliculi – tiroidă Cordoane – suprarenale Cuiburi – hipofiză 6 . foliculi. cordoane Coloraţii: HE Tricromă Azan – Mallory PAS Albastru alcian Anti – citokeratină 8 Anti – actină de tip muşchi neted Anti – chromogranină A Preparate: Epitelii glandulare exocrine: Celule caliciforme – colon Glande tubulare simple – uter Glande tubulare ramificate – stomac (corp şi fundus gastric) Glande tubulo-acinare – glandele salivare. Epitelii glandulare endocrine: cuiburi. Epitelii glandulare exocrine: tipuri de acini şi glandele tubulare.Lucrarea practică 3.

paratiroide). se clasifică în: o epiteliile glandulare exocrine:  îşi elimină produsul de secreţie la suprafaţa organismului sau în cavităţile acestuia. sintetiza şi excreta substanţe care acţionează similar hormonilor (amine biogene şi peptide cu grutate moleculară mică)  markeri imunohistochimici: sinaptofizina. glanda se numeşte simplă.  tubulare: forma unui tub. micşti. mucoşi.  tubulo-acinare. sudoripare şi endometriale. 7 . prostata. 2. Clasificare După locul de eliminare a produsului de secreţie.  celulele sunt organizate sub formă de cuiburi (adenohipofiza). glandele mamare. Tipuri de glande multicelulare: o strat continuu de celule columnare secretoare de mucine: epiteliu gastric. prin care produsul sintetizat este eliminat la suprafaţă sau în cavităţi. direct în sânge. acini mamari şi prostatici.  dacă ductele nu sunt ramificate. o glande tubulare ramificate: endocol. În cazul în care sistemul de ducte este ramificat glanda se numeşte compusă. intestinale. pancreas endocrin). după forma porţiunii secretorii:  acinare: formă sferică sau elipsoidală – acini seroşi. o epiteliile glandulare endocrine:  îşi elimină produsul de secreţie. după numărul de celule: o unicelulare: celula caliciformă.  celule izolate localizate în structura diferitelor ţesuturi şi organe care au posibilitatea de a prelua. Chromogranina A. denumit hormon. Epitelii glandulare exocrine se clasifică 1.  sunt puternic vascularizate. corp gastric o glande tubulo-acinare: glandele salivare. cordoane (suprarenală. intră în alcătuirea glandelor exo. printr-un sistem de ducte. insule (gonade. foliculi (tiroidă).şi endocrine.  nu prezintă sistem de ducte. o glande tubulare simple: glandele gastrice.EPITELIILE GLANDULARE Definiţie: sunt formate din celule specializate în sinteza unor produşi specifici. o multicelulare: formează glandele exocrine:  prezintă porţiune secretorie (formată din epitelii glandulare exocrine) şi porţiune excretorie reprezentată de un sistem de ducte.

 histochimic: pozitivă la reacţia PAS. o nucleu eucromatic. palid colorată. dispus ordonat în treimea bazală a celulei.  pol bazal efilat. împins periferic pe MB. o citoplasmă bazofilă la polul bazal (RER). turtit. acidofilă. Acinul seros  structură bine delimitată  dimensiuni mici  formă rotundă  lumen punctiform  celulele seroase: o citoplasmă întunecată.  localizare: epiteliul intestinal şi respirator. granulară la polul apical.Celula caliciformă  pol apical dilatat de vacuole de mucus. o nucleu eucromatic.  nucleu heterocromatic împins bazal. forma unei semilune. rotund. ovalar. mucicarmin şi metacromatică la coloraţia cu albastru de toluidină. Acinul mixt  structură bine delimitată  dimensiuni mari  are două componente: o mucoasă situată central şi o seroasă situată periferic. Acinul mucos  structură bine delimitată  dimensiuni mari  formă ovalară  lumen larg  celulele mucoase: o citoplasma spumoasă. albastru alcian.  citoplasmă spumoasă palidă. sub 8 .

glanda mamară.principale secretorii (PSA) . lacrimale  marker: actină de tip muşchi neted 9 .endocrine (ChrA.Acinul mamar (TDLU unitatea terminală ductal . sudoripare. Syn) Celulele mioepiteliale:  fusiforme sau stelate  între membrana bazală şi celulele epiteliale acinare şi ductale  glandele salivare.bazale – proliferativ .lobulară):  dimensiuni mici  lumen îngust  epiteliu cu celule secretorii şi celule mioepiteliale Acinul prostatic:  dimensiuni mari  formă neregulată  lumen larg  epiteliu cu 3 tipuri de celule .

HE Foliculi. Chr A Cordoane. tricromă 10 .Glanda tubulară simplă:  invaginare a epiteliului de acoperire:  localizare: antru gastric. endometru. Glandă tubulară ramificată:  localizare: cardie. Epitelii glandulare endocrine Insule. intestin subţire. HE Cuiburi. endocol uterin. corp gastric.

.

4 Ţesuturile conjunctive.Lucrarea nr. Celulele conjunctive fixe şi mobile. Coloraţii: HE Tricromă AT/ AA Orceină Impregnare argentică 1 . Fibrele conjunctive.

Citoplasmă slab bazofilă sau cromofobă. ramificate Nucleu mare.eucromatic.  Substanţă fundamentală (cromofobă sau slab cromofilă). prelungiri lungi. Componente:  Celule conjunctive fixe şi mobile. Celulele conjunctive fixe şi mobile. Citoplasma slab bazofilă.  Fibre conjunctive: colagene.Lucrarea nr. miofibroblastul. ŢESUTURILE CONJUNCTIVE. fibrocitul. celula adipoasă albă şi brună. pericitul şi macrofagul.  Lichid interstiţial (cromofob). Caractere generale: Ţesuturile conjunctive se caracterizează prin polimorfism celular şi aparentă dezordine celular-fibrilară.    Definiţie: Ţesuturile conjunctive au origine comună (mezenchimul . 2 . reticulară. Celula reticulară Localizată în srtoma organelor hematolimfoformatoare. Nucleu central. CELULELE CONJUNCTIVE Celulele conjunctive fixe Au mobilitate limitată. fibroblastul. Acest grup de ţesuturi are în structură celule şi matrice extracelulară. Celula mezenchimală Localizare: pe lamele de embrion între primordiile de organe sau la periferia secţiunii. ramificate. nucleolat. elastice şi oxitalanice. distanţate unele de altele. de reticulină. fiind rezidenţi permanenţi ai ţesutului conjunctiv. 4. mastocitul. cu prelungiri fine. Formă stelată. Celulele conjunctive fixe: celula mezenchimală. polinucleolat.ectomezenchimul embrionar). Fibrele conjunctive. dar cu funcţii variate. Formă stelată. alcătuită din componente celulo-dependente (fibrele conjunctive şi substanţa fundamentală). eucromatic.

Metode de evidenţiere pentru granulaţii: AT (orto/metacromazie). între fibrele musculare etc. haterocromatic. AAS. eucromatic. AA. Nucleu heterocromatic. Citoplasma slab acidofilă Mastocitul Localizat în ţesutul conjunctiv perivascular. mulat pe fibre. Forma alungită sau stelată. Nucleu oval. 3 .Fibroblastul Localizat în toate ţesuturile conjunctive. alungită. nucleolat. Nucleu oval. Fibrocitul Localizat în toate ţesuturile conjunctive. ovalar sau aplatizat (din profil). Citoplasma slab bazofilă. puţine prelungiri scurte. PAS (inconstant+). Miofibroblastul are formă asemănătoare cu fibroblastul de care nu poate fi deosebit în coloraţiile morfologice. din profil are formă efilată. Formă alungită. central. Citoplasma conţine granulaţii specifice care NU se văd la HE. cu prelungiri groase. Se identifică imunohistochimic cu anticorpi antiactină muşchi neted. în contact cu fibrele.

Adipocitul alb (unilocular) Formează ţesutul adipos alb şi se găseşte izolat (în grupuri mici) în ţesutul conjunctiv lax şi seroase. Formă sferică sau poliedrică. Nucleu heterocromatic, la periferia celulei. Citoplasma -inel acidofil fin la periferie. Centrul celulei este ocupat de o picătură lipidică cromofobă în coloraţii uzuale.

Adipocitul brun (multilocular) Localizare: embrion, făt; la adult sunt limitate la axilă, perirenal, regiunea cervicală. Formă poliedrică. Nucleu rotund, dispus central sau uşor excentric. Citoplasma acidofilă, conţine numeroase globule lipidice, de diferite dimensiuni, cromofobe în coloraţiile morfologice.

Pericitul Localizat în MB a capilarelor şi venulelor postcapilare. Formă stelată, cu prelungiri lungi. Nucleu oval, uşor turtit. Citoplasma acidofilă. Evidenţiere: imunohistochimic cu anticorp antiactină muşchi neted.

Macrofagul Formă neregulată, cu prelungiri scurte, sau rotund-ovalar. Nucleu ovalar, heterocromatic, central sau excentric. Citoplasma slab acidofilă, poate conţine material fagocitat.

Caracterele morfologice ale macrofagelor variază în raport cu momentul funcţional (repaus sau fagocitoză). Totalitatea macrofagelor formează sistemul monocitomacrofagic, care cuprinde: macrofagul conjunctiv, osteoclastul, celulele cu praf din plămân, celula Kupfer din ficat, microglia din SNC

4

Celulele conjunctive mobile Sunt celule migrate din sânge în ţesuturile conjunctive ca răspuns la stimuli specifici: monocitul, limfocitul, plasmocitul, granulocitele.
Plasmocitul Formă ovalară. Nucleu ovalar, excentric, heterocromatic, cu cromatina dispusă în blocuri triunghiulare pe membrana nucleară. Citoplasma bazofilă cu excepţia unei zone perinucleare, unde este cromofobă.

FIBRELE CONJUNCTIVE
Sunt produsul de secreţie al celulelor –NU AU NUCLEI.

Fibrele colagene Localizare: în ţesuturile conjunctive, în cantităţi, şi cu orientări variabile. Morfologie: fibre groase, polifibrilare, lungi, sinuoase, neramificate, neanastomozate, organizate în fascicole de grosimi variabile Evidenţiere: HE –roz; tricromă Gömöri – verde, tricromă Masson –albastru, van Gieson –roşu.

Fibrele de reticulină Localizare: organe hematolimfoformatoare, rinichi, ficat, plămâni, glande endocrine. Morfologie: subţiri, monofibrilare, cu grosime variabilă în lungul aceleiaşi fibre şi de la o fibră la alta; sunt ramificate şi anastomozate, formând reţele. Evidenţiere: impregnare argentică –negru.

Granulocitele –neutrofil, acidofil şi bazofil-, limfocitul şi monocitul, vor fi studiate la capitolul “Sânge”

5

Fibrele elastice Localizare: piele, ligamente, plămân, vase. Morfologie: monofibrilare, sinuoase, cu grosime variabilă de la o fibră la alta, dar constantă în lungul aceleaşi fibre. Fibrele se ramifică şi se anastomozează, formând reţele sau lamele. Evidenţiere: orceină: brun-vişiniu; rezorcin-fuxină: roşu; aldehid-fuxină: negru.

6

Ţesutul mezenchimal. Ţesutul conjunctiv reticular.Lucrarea nr. 5. Ţesutul conjunctiv lax. Coloraţii: HE Tricromă Impregnare argentică 7 . Ţesuturi conjunctive dense dezordonate şi ordonate. Ţesutul adipos. Tipuri de ţesut conjunctiv.

8 .fibre -şi substanţa fundamentală. prezintă toate tipurile de celule fixe şi mobile. 5. osos. şi după gradul de organizare al celulelor şi al componentelor extracelulare. Localizare: derm papilar. TIPURI DE ŢESUT CONJUNCTIV Ţesuturile conjunctive pot fi clasificate pe criterii funcţionale. Ţesutul conjunctiv lax Criterii de recunoaştere: dezordine celularfibrilară.  Ţesuturile conjunctive embrionare: ţesutul mezenchimal. reticular şi elastic.  Ţesuturile conjunctive specializate: cartilaginos. ţesutul adipos (alb şi brun).Lucrarea nr. limfoid.  Ţesuturile conjunctive propriu zise: ţesutul conjunctiv lax. lamina propria a mucoasei organelor cavitare şi tubulare. SF bogată şi rare fibre colagene subţiri. între primordiile de organe. Localizare: embrion. ţesutul conjunctiv mucos. stroma organelor parenchimatoase. în ochiurile căreia se găseşte substanţă fundamentală (SF) amorfă slab bazofilă sau cromofobă. Nu are fibre. ţesutul mieloid. după raportul dintre celule. ţesutul conjunctiv dens (ordonat şi dezordonat). sânge. Ţesutul mezenchimal Criterii de recunoaştere: reţea tridimensională de celule mezenchimale.

ligamente. stroma unor organe parenchimatoase. tenocite (fibrocite) aplatizate. între care se găsesc în SF redusă. SF redusă cantitativ. Ţesutul conjunctiv dens ordonat Criterii de recunoaştere: fibre dispuse ordonat şi orientat pentru a forma structuri fasciculare sau lamelare. cornee. se clasifică în: ţesut conjunctiv dens dezordonat şi ţesut conjunctiv dens ordonat. epitenonium). cu puţine celule (fibroblaste.Ţesuturi conjunctive dense Criterii de recunoaştere: varietatăţi de ţesut conjunctiv în care predomină fibrele de colagen. submucoasa organelor cavitare sau tubulare. puţine fibroblaste -cite. În secţiune longitudinală: fascicole paralele de fibre colagene groase. 9 . Localizare: tendoane. peritenonium. Localizare: dermul reticular. În funcţie de aranjamentul fibrelor. Ţesutul conjunctiv dens dezordonat Criterii de recunoaştere: fascicule groase de fibre colagene orientate în diferite direcţii. grupate câte 2 (bigeminism). Tendonul Ţesut conjunctiv dens ordonat fascicular şi ţesut conjunctiv lax (endotenonium. puţine celule aplatizate şi puţină SF. fibrocite) şi puţină SF.

Între lamele se găsesc puţine fibroblaste aplatizate şi SF. în jurul unor organe –ochi. de formă stelată. Localizare: teaca conjunctivă a nervului. Localizare: subcutanat –unde este septat prin trabeculi conjunctivi în lobuli-. a foliculului pilos. 10 . Ţesutul adipos Criterii de recunoaştere: ţesut conjunctiv cu predominanţă de celule adipoase.Tendonul În secţiune transversală: arii acidofile omogene de formă rotundă sau poligonală. Ţesutul conjunctiv dens lamelar Fibrele colagene sunt dispuse ordonat. ai tenocitelor. Un grup de fascicole. în lamele paralele sau concentrice. este separat de fascicolele învecinate prin endotenonium. SF redusă. între care se observă nucleii hipercromi. împreună cu tenocitele şi SF dintre ele. stroma corneană. capsula corpusculilor senzitivi. puţine fibre. Ţesutul adipos alb Aspect dantelat datorită predominanţei de adipocite uniloculare. puţine celule mobile. rinichi. Între celule – numeroase vase.

Ţesutul adipos brun Ţesut adipos caracterizat prin predominanţa de adipocite brune. Este lobulat prin septuri conjunctive. Între celule – numeroase vase sanguine şi pot apare adipocite albe. Localizare: axilar, cervical, perirenal.

Ţesutul reticular Criterii de recunoaştere: reţea tridimensională celulo-fibrilară (celule şi fibre reticulare), în ochiurile căreia se găseşte o SF bogată. Localizare: stroma organelor hematolimfoformatoare (cu excepţia timusului)

11

Lucrarea nr. 6.
Ţesuturi cartilaginoase: hialin, elastic, fibros. Ţesutul osos: tipuri de os, sisteme haversiene. Coloraţii HE Tricromă Orceină Alizarină Albastru Evans

12

alcătuit din celule specifice (condroblaste. fibros. şi se dispun izolat. Condrocitele Formă ovalară sau angulară. pot fi: -axiale. Localizare: fiecare celulă este cantonată într-o lacună săpată în matrice. Componentele cartilajului: celule specifice (condroblaste. condroclaste). Ţesuturi cartilaginoase: hialin.celulele sunt dispuse de-a lungul unui ax (cartilajul de creştere). excentric. elastic. Ţesutul osos: tipuri de os. În funcţie de dispoziţia celulelor. sau în grupuri izogene. condrocite. matrice extracelulară. pericondru. sisteme haversiene. nucleu rotund. în care. fibros Condroblastele Formă lenticulară sau ovalară. Criterii generale de recunoaştere: mase compacte de ţesut. hipercrom. ŢESUTUL CARTILAGINOS Varietate de ţesut conjunctiv specializat. Clasificare: În funcţie de structura histologică: cartilaj hialin. -coronare.Lucrarea nr.celulele sunt dispuse de-a lungul unor axe radiare (cartilaj hialin matur). eucromatic. 6. 13 . Localizare: la periferia cartilajului. citoplasmă slab bazofilă sau acidofilă. în lacune săpate în matricea extracelulară. parţial incluse în matricea cartilaginoasă. nucleu mare. condrocite) şi o matrice extracelulară. Grupuri izogene: grupuri de condrocite cu genitor comun. nucleolat. citoplasmă slab bazofilă. celulele specifice (condrocitele) sunt dispuse izolat sau în grupuri izogene. elastic.

sept nazal. Cartilajul hialin Criterii de recunoaştere: matrice amorfă. cartilaje costale. relativ bogată.ţesut conjunctiv dens dezordonat -intern. în care se găsesc grupuri izogene mari (3-5-7) de condrocite. cartilajele articulare. La periferie prezintă pericondru. Intensitatea cromatică este mai mare în jurul celulelor (matricea teritorială) şi mai slabă în zonele dintre celule (matrice interteritorială).canale cartilaginoase. metacromatică şi alcianofilă. Matricea este uşor acidofilă. Pericondrul Delimitează cartilajul la periferie. cartilaje laringiene mari.Matricea extracelulară Compusă din fibre (colagene. elastice) şi SF (glicoproteine şi proteoglicani). Are două zone: -extern. 14 . Din pericondru se pot desprinde canale vasculare.conţine numeroase condroblaste.pericondrul condrogen. Localizare: schelet primitiv. inele traheale şi bronhice. cartilajele de creştere.

tuba auditivă. 15 . Nu prezintă pericondru. separate prin ţesut conjunctiv dens dezordonat. alcătuit dintr-o matrice extracelulară intens mineralizată şi celule specifice. simfiza pubiană. la inserţia tendoanelor mari de os. formează unităţile morfofuncţionale ale ţesutului osos. Clasificare: după dispoziţia lamelelor osoase. epiglota. articulaţia temporo-mandibulară şi sterno-claviculară. aranjate în grupe izogene mici. în lacune izolate. isolate în lacune săpate în matrice. La periferie prezintă pericondru. matrice redusă cantitativ. Lamelele osoase împreună cu osteocitele aferente. osteocite. se găsesc celulele specifice. cartilajele laringiene mici.Cartilajul elastic Criterii de recunoaştere: numeroase condrocite relativ mari. în/ între care. ŢESUTUL OSOS Varietate de ţesut conjunctiv specializat. osteoblaste. osteoclaste) şi matrice extracelulară organizată în lamele. Localizare: disc intervertebral. se disting două tipuri de ţesut osos: compact şi spongios. matrice teritorială). Componente: celule osoase (osteoprogenitoare. Localizare: pavilionul urechii. Criterii generale de recunoaştere: matrice extracelulară organizată în lamele. bogată în fibre elastice care formează o reţea densă pericelulară. Cartilajul fibros Criterii de recunoaştere: insule de ţesut cartilaginos (condrocite izolate sau în grupuri izogene mici.

Ţesut osos compact Criterii de recunoaştere: lamelele osoase sunt fie paralele între ele şi cu suprafeţele libere ale osului (ţesut osos circumferenţial). Osteoanele sunt unite prin lamele arcuate necentrate de canale – sisteme interstiţiale) Localizare: compacta oaselor scurte şi late. diafiza oaselor lungi. fie dispuse concentric în jurul unui canal (ţesut osos haversian. Localizare: formează zona centrală a oaselor scurte şi late.osteon). şi epifizele oaselor lungi. care delimitează cavităţi pline cu măduvă osoasă. 16 . Ţesut osos spongios (trabecular) Criterii de recunoaştere: lamelele osoase se întretaie formând trabeculi de grosimi variabile.

.

Lucrarea nr. Osificarea endomembranoasă şi endocondrală.7. Osul ca organ. Coloraţii: HE Tricromă 17 . Creşterea oaselor în lungime. Celulele osoase.

. nucleolat. paralele între ele şi cu axul lung al osului. -În centrul diafizei oaselor lungi.Osteoprogenitoare: sunt localizate pe suprafeţele osoase. Au formă ovoidală sau aplatizată. -Ţesut osos compact circumferenţial (compacta externă şi internă) -Ţesut osos compact haversian (diafiza oaselor lungi). Canalele Havers. iar în centrul oaselor scurte şi late.canal medular central. 18 . osteoblaste).Osteoclastele: sunt localizate pe suprafaţa lamelelor osoase. citoplasmă intens bazofilă. Acoperă suprafaţa externă a oaselor. sunt interconectate şi comunică cu periostul şi cu canalul medular central.ţesut conjunctiv bogat în celule osteoprogenitoare.în canaliculi osoşi care comunică cu canaliculii lacunelor învecinate. Creşterea oaselor în lungime.Lucrarea nr. . Osificarea endomembranoasă şi endocondrală. cu excepţia suprafeţelor articulare. Celulele osoase. prin canale oblice. Osul ca organ -Periostul: ţesut conjunctiv dens dezordonat. 7. nucleu eucromatic. Au formă poliedrică sau cuboidală. care tapetează toate cavităţile osoase. citoplasmă bazofilă.Osteocitele: celule cu prelungiri. Osul ca organ.ţesut osos spongios. iar prelungirile. nucleu eucromatic. cu o zonă internă bogat celulară (celule osteoprogenitoare. Sunt celule gigante. Celulele ţesutului osos . Corpul celular este cantonat în lacune matriceale. neînconjurate de lamele osoase. --Endost. multinucleate (10. . citoplasma slab bazofilă sau acidofilă.60 nuclei) şi au citoplasmă acidofilă. în depresiuni lacunare. nucleolat. nucleu rotund sau ovalar fără nucleol.Osteoblastele: sunt dispuse în strat continuu pe suprafaţa matricei osoase.

cu apariţia primelor trabecule de os primar.invadarea cartilajului calcificat de către un mugure osteogenic (ţesut conjunctiv tânăr cu celule osteoprogenitoare) şi apariţia centrului de osificare primar (diafizar). Pe măsură ce matricea se acumulează. . . .mezenchimul restant – de la periferie. .ţesutul osos din centrul diafizei este rezorbit de osteoclaste: apare canalul medular.epifizară (cartilajul de creştere) şi pe suprafeţele articulare. .unirea spiculilor cu formarea de trabeculi pe suprafaţa cărora se dispun osteoblastele .ţesutul cartilaginos rămâne cantonat la joncţiunea diafizo. . celulele rămase incluse în matrice se transformă în osteocite. Osificarea intramembranoasă (oasele cutiei craniene. Etape: .Osteogeneza -Procesul de formare şi diferenţiere a ţesutului osos din ţesut mezenchimal (osificare intramembranoasă) sau cartilaginos (osificare endocondrală).diferenţierea celulelor mezenchimale în celule osteoprogenitoare → osteoblaste care sintetizează matrice preosoasă (spiculi). maxilă). 19 .apariţia de nuclee de condensare celulară în ţesutul mezenchimal. Osificare endocondrală (oase lungi şi scurte) Se realizează pe modelul de cartilaj hialin al viitorului os.formarea centrelor secundare –epifizare. .de osificare.formarea modelului de cartilaj hialin -formarea (prin osificare intramembranoasă) a osului periostal. Etape: .degenerarea condrocitelor şi calcificarea matricei cartilaginoase în centrul diafizei.se transformă în periost. Pericondrul se transformă în periost. celulele osteoprogenitoare→osteoblaste care sintetizează matrice preosoasă.

frontul de înaintare vasculară. .zona ţesutului osos matur. paralele între ele şi cu axul lung al diafizei.zona cartilajului hipertrofic – condrocite hipertrofiate.Creşterea oaselor în lungime Se realizează pe seama cartilajului de creştere metafizar. 20 . calcificarea septurilor matriceale. . matrice redusă la septe fine intercelulare.zona cartilajului de rezervă – cartilaj hialin. următoarele zone: . în care se disting. . .zona cartilajului degenerat – condrocitele degenerate lasă lacune goale. . dinspre epifiză spre diafiză.zona de osificare – formarea osului imatur. .zona cartzilajului hiperplazic – grupe izogene axiale mari.

Lucrarea practică 8. Ţesuturile musculare. Ţesutul muscular striat scheletal. Placa motorie. Ţesutul muscular striat cardiac. Ţesutul nodal. Ţesutul muscular neted. Coloraţii: HE Heidenheim Tricromă Impregnare argentică pentru placa motorie Anti-actină Anti-desmină

1

ŢESUTURILE MUSCULARE
Definiţie. Ţesuturi caracterizate prin prezenţa de celule specializate pentru funcţia de contracţie, responsabile de mişcările corpului, de menţinerea poziţiei acestuia, precum şi de modificările de formă şi de mărime ale unor organe. Marker-ul imunohistochimic este desmina. Clasificare morfologică: o Ţesut muscular striat: o caracterizat prin prezenţa striaţiilor transversale în citoplasma celulelor. o se subclasifică, după localizare, în:  ţesut muscular striat scheletal - asociat scheletului;  ţesut muscular striat visceral – limbă, esofag, faringe;  ţesut muscular striat cardiac - cord şi la baza vaselor mari. o Ţesut muscular neted: o caracterizat prin absenţa striaţiilor transversale (cu prezenta striaţiilor longitudinale); o formează tunica musculară a organelor cavitare.

Celulele musculare striate scheletale, secţiune longitudinală: • sinciţiu morfologic multinucleat; • formă: coloană cilindrică; • sarcolemă, dublată la exterior de o lamină bazală cu fibre de reticulină şi celule satelite; • nuclei multipli: ovalari, heterocromatici, dispuşi imediat sub sarcolemă; • sarcoplasma acidofilă, cu striaţii transversale, determinate de dispoziţia ordonată a miofibrilelor în sarcomere.

Celulele musculare striate scheletale, secţiune transversală:  arii poligonale, acidofile, cu aspect punctat datorită miofibrilelor;  nuclei multipli, heterocromatici, rotunzi, sub sarcolemă. 2

Muşchiul striat scheletal are: o o componenta musculară; o o componenta conjunctivă: o endomisium - ţesut conjunctiv lax, bogat în fibre de reticulină dispuse în jurul fiecărei fibre musculare; o perimisium - ţesut conjunctiv lax, ce înconjoară fasciculele de fibre musculare; o epimisium - ţesut conjunctiv dens, dispus la exterior, peste care se suprapune fascia sau aponevroza.

Ţesutul muscular striat cardiac : Celulele musculare striate cardiace, secţiune longitudinală:  formă de coloană ramificată;  1 - 2 nuclei dispuşi central, ovalari, eucromatici;  sarcoplasmă acidofilă, cu striaţii transversale;  Celulele sunt solidarizate între ele prin discuri intercalare (ansamblu de joncţiuni strânse şi comunicante care permit musculaturii să se contracte sincron, devenind un sinciţiu funcţional).

3

Ţesutul muscular neted: Celulele musculare netede.  1 – 2 nuclei situaţi central. formă de bastonaş.  particularitate structurală: dispoziţia alternativă a nucleilor. de mărimi diferite.  diagnostic diferenţial cu tendonul (nuclei bigeminaţi la tendon).Celulele musculare striate cardiace. cu aspect punctat.  citoplasma acidofilă omogenă. 4 . fără striaţii transversale. secţiune longitudinală:  au formă de fus. secţiune transversală:  arii acidofile. de formă neregulată.  un singur nucleu. situat central. doar în ariile acidofile mari.

secţiune transversală:  arii rotunde. central.Celulele musculare netede. în ariile mari. de mărimi diferite. 5 .  nucleu rotund. omogene. acidofile.

.

9 Ţesutul nervos.Lucrarea nr. Coloraţii:  HE  tricromă Masson  impregnare argentică  enolaza neuronal specifică  GFAP  proteina S100  Preparate de examinat:  Neuroni: unipolari bipolari multipolari  Astrocite protoplasmatice  Oligodendrocit  Microglia  celula Schwann  celule satelite .

alungit .1. aspect piriform (neuroni Purkinje) (5) . piramidal (3) sau stelat (4) neuroni multipolari.neuroni bipolari (2).Neuroni 1.Celulele sistemului nervos 1.Glii 1. fusiform. unică-axon) Criterii microscopice de recunoaştere: corp de forme diferite: rotund-neuroni unipolari (1).1.2. Neuropil 3. Celule sistemului nervos 1.1. Substanţa albă 1. Substanţa cenuşie 2.2. Organizarea generală 2. Neuronii-celulele nervoase.Celule de susţinere 2.3.Ţesutul nervos 1. prezintă corp (pericarion) şi prelungiri neuronale (multiple-dendrite.

cu nucleol proeminent.nucleu mare.prezenţa corpilor Nissl ca şi formaţiuni poligonale sau neregulate.. metacromatic cu albastru de toluidină (dreapta) şi violet intens în coloraţia cu cresyl violet . central. bazofile în coloraţia HE (stînga). . veziculos.

+/. axonul.pigment lipofuscinic . impregnare argentică-dreapta) prelungirea unică.. celula Schwann (triunghi). reprezintă fibra nervoasă şi poate fi mielinizat sau nemielinizat. nod Ranvier (săgeată albastră).dendritele: prelungiri ramificate ale neuronului (HE-stînga. coloraţie HE - . Axon mielinizat secţiune longitudinală: neurit (asterix). teaca de mielină (săgeată galbenă).

tetraoxid de osmiu .Evidenţiere teaca de mielină (longitudinal şi transversal).Axon mielinizat secţiune transversală Neurit punctiform Halou clar Inel acidofil-Celula Schwann ..

oligodendrocit. microglie Astrocite : corp mic. prelungiri numeroase. nucleu situat la distanţă de axonul pe care-l mielinizează Microglie. Impregnare del Rio Hortega . cu prelungiri butonate. Corp alungit.1. Gliile :astrocite. procese gliale care pornesc din capetele efilate ale corpului celular. arborizaţii scurte. celule mici. arborizate. în contact direct cu vasele sanguine Oligodendrocite.2.

celule satelite 2. dendritice şi procesele celulelor gliale. constituite din terminaţii axonice.1. dispusă între corpii neuronali. Neuropil Porţiune din substanţa cenuşie.3. . Celulele de susţinere: celule Schwann.

.

Lucrarea nr. Sistemul nervos periferic Coloraţii:  HE  Tricromă  Impregnare argentică  NFAP  tetraoxid de osmiu  enolaza neuronal specifică  proteina S100 Preparate:  Creier  Cerebel  Măduva spinării  Ganglion spinal  Ganglion nervos autonom  Nerv periferic secţiune transversală  Nerv periferic secţiune longitudinală  Terminaţii nervoase libere  receptori senzitivi: corpusculi Meissner. 10 Sistemul nervos central. corpusculi Vater Pacini 1 .

mielinizat al axonilor neuronilor motori celule gliale-oligodendroglii vase capilare corpul neuronilor dendritele şi segmentul iniţial al axonilor neuronilor motori toate componentele inerneuronilor celule gliale-astrocite vase sanguine Substanţa cenuşie are în structura sa: La coloraţia HE:acidofilă datorită corpilor neuronali pe care îi conţine. încapsulate.Sistemul nervos central. organizate sub formă de substanţă albă şi substanţă cenuşie Substanţa albă are în structura sa:          segmentul de conducere. Organizare generală     Creier Cerebel Măduva spinării Învelişurile sistemului nervos central Organele sistemului nervos central sunt organe pline. 2 .

Creierul (Encefalul) Este un organ plin. conţine fibre amielinice. piramidal extern: neuroni piramidali mici şi mijlocii 4. neuroni stelaţi 3. care conţine nucleii cerebrali (aglomerări de neuroni ce îndeplinesc aceeaşi funcţie) Cortexul cerebral este alcătuit din 6 straturi. neuroni orinzontali Cajal 2. granular intern: neuroni stelaţi mici 5. Substanţă cenuşie situată la periferie-cortex cerebral. 3 . granular extern: neuroni piramidali mici. fără delimitare netă între ele. piramidal intern: este stratul marilor neuroni piramidali (neuronul caracteristic pentru creier). numiţi şi celule Betz 6.molecular: sub pia mater. se găsesc şi celule gliale. Substanţă albă situată central. stratul polimorf: interneuroni Printre neuroni. alcătuit din:     Capsulă reprezentată de meninge. 1. în cele şase straturi.

neuronul caracteristic pentru cerebel.ai căror pericarioni sunt dispuşi pe un singur rând. conţine nucleii cerebeloşi.stratul neuronilor Purkinje . Substanţa cenuşie este situată la periferie-cortex cerebelos. net delimitate unul de altul 1.stratul molecular: bogat în fibre nervoase şi sărac în neuroni 2. iar axonul trece prin stratul granular în substanţa albă 3. Cortexul cerebelos este format din 3 straturi. dendritele se ramifică în stratul molecular.Cerebelul Este un organ plin alcătuit din: Capsulă reprezentată de meninge.stratul neuronilor granulari: conţine cei mai mici neuroni din organism 4 . Substanţa albă este situată central.

prezintă două coarne anterioare în care se găsesc neuroni stelaţi multipolari (neuronul caracteristic pentru măduva spinării). Substanţa cenuşie este situată central. 5 . conţine axoni mielinizaţi organizaţi in tracturi. În mijlocul substanţei cenuşii se găseşte canalul ependimar. două coarne posterioare şi două coarne laterale. Substanţa albă este situată la periferie. are formă de fluture sau “H” . tapetat de celule ependimare de formă columnară dispuse pe un singur rând.Măduva spinarii Este un organ plin alcătuit din: Capsula este reprezentată de meninge. Celulele ependimare sunt de formă columnară cu dispoziţie în palisadă. Canalul ependimar este delimitat de epiteliul ependimar.

2. încapsulat. Porţiune centrală: fibre nervoase: alternantă de structuri liniare. Capsula de ţesut conjunctiv dens dezordonat Componenta nervoasă: organizare zonală 1. 3. Ganglion spinal • • • Organ plin. 1. strat discontinuu în jurul neuronilor multipolari 6 . Porţiune periferică: corpi neuroni unipolari 2. Celule satelite: strat continuu în jurul corpilor neuronali.Sistem nervos periferic. acidofile (neuriti) şi cromofobe (teaca de mielină) în HE 3. Ganglion nervos autonom      Structură neîncapsulată În peretele organelor cavitare şi tubulare Neuroni multipolari Prelungiri dispuse în toate direcţiile Celule satelite rare.

Criterii microscopice CAPSULA CONJUNCTIVĂ DEFINITĂ TIP DE NEURONI CORPI NEURONALI PRELUNGIRI NEURONALE CELULE SATELITE GANGLION NERVOS SPINAL prezentă unipolari grupaţi la periferie Distribuite grupat în centrul ganglionului Numeroase . Fibra nervoasă(cadran galben) b.1. Nerv periferic(săgeată albastră)    Neurit Celule Schwann +/-Teaca de mielină   Învelişuri conjunctive Fascicule de fibre nervoase 3. printre corpii neuronali Rare. în strat continuu în jurul corpilor neuronali globuloşi GANGLION NERVOS AUTONOM absentă multipolari fără o organizare ordonată. strat discontinuu în jurul corpilor neuronali multipolari Nervul periferic a. dispuşi printre fibrele musculare ale organelor tubulare şi cavitare Organizare dezordonată. Componentele conjunctive al nervului periferic    Endonerv(1): ţesut conjunctiv lax în jurul fiecărei fibre nervoase Perinerv(2): ţesut conjunctiv dens ordonat de tip fibrolamelar care delimitează un fascicul de fibre nervoase Epinerv(3):ţesut conjunctiv dens dezordonat bogat vascularizat 7 .

fiecare fibră nervoasă este constituită dintr-o arie punctiformă acidofilă (neurit) înconjurată de un halou clar (teaca de mielină) şi delimitată de un inel subţire de asemenea acidofil (membrana celulei Schwann). de culoare neagră 8 .HE. Ob 40. Acid osmic.4: fascicule (F) de fibre nervoase observate ca arii acidofile delimitate de perinerv (P) şi solidarizate de epinerv(E) Ob. Detaliu de la nivelul unui fascicul de fibre nervoase mielinice: structuri repetitive (fibre nervoase). Microscopic.Evidenţierea tecilor de mielină seţionate transversal.Nervul periferic-secţiune transversală Ob.x200. ca structuri inelare repetitive.

secţiune longitudinală. Teaca de mielină.celule Schwann (stînga). evidenţiată cu acid osmic (dreapta) Terminaţii nervoase libere Terminaţii nervoase libere din piele.x 200.Nerv periferic secţiune longitudinală Aspect fibrilar. impregnare argentică. ob. Corpuscul Meissner 9 . palid colorat cu metoda HE datorită dizolvării mielinei. Structuri liniare de culoare neagră pe fond brun cu traiect sinuos. între tecile de mielină ale fibrelor nervoase vecine.

în jurul unei terminaţii nervoase evidenţiată prin impregnare argentică în centrul structurii conjunctive cu aspect punctiform. Corpuscul Vater Pacini Terminaţii nervoase încapsulate. Ţesut conjunctiv fibrolamelar dispus concentric (HE. tricromă. cu aspect spiralat(stînga) şi componentă nervoasă. dreapta). acidofilă. culoare neagră (jos) 10 . stînga. evidenţiată prin impregnare argentică(dreapta).Structură senzorială cu două componente: conjunctivă dispusă la periferie.

Formula leucocitară. Coloraţii: May – Grünwald . Efectuarea frotiului sangvin.Giemsa 1 . Sângele. Recunoaşterea elementelor figurate sangvine.Lucrarea practică 11.

globule roşii). Se studiază pe frotiuri colorate cu diferite metode. Imediat după întindere. frotiul se usucă prin agitare cu scopul primei fixări şi apoi se colorează. care se lasă să acţioneze 2 minute. Timpii tehnicii de colorare MGG: 1. obţinând colorantul în stare nativă. după care aceasta se acoperă cu soluţia Giemsa diluată care se lasă să acţioneze 25-30 minute.  Granulaţiile: o neutrofile sunt colorate în violet. cu colţul rupt. Colorarea se face în 2 timpi:  peste soluţia M-G se adaugă 20-25 de picături de apă tamponată. . cu obiectiv imersie. se usucă şi se examinează la microscop. format din plasmă şi elemente figurate: eritrocite (hematii. o bazofilă apare în nuanţe de albastru. în funcţie de raportul între eucromatină/ heterocromatină. Fixarea: se acoperă frotiul cu 20-25 de picături de soluţie May. leucocite (globule albe) şi trombocite (plachetele sanguine). 2 . prin colorare cu albastru de metilen. Etalarea frotiului se face cu o lamă şlefuită. 3. Se prepară soluţia de lucru Giemsa prin diluarea a 3 picături de colorant cu 2 cm³ de apă distilată. 2.  Nucleii apar coloraţi în violet de intensităţi variabile. aşa încât elementele figurate să nu fie suprapuse. 4. cea mai utilizată fiind coloraţia May-Grünwald Giemsa (MGG).  Nucleolii sunt coloraţi în albastru deschis.  Amestecul colorant se îndepărtează fără a spăla lama. păstrând un unghi de înclinaţie de 45 grade. timp în care are loc fixarea chimică. Tehnica executării frotiului Principiu : o picătură de sânge capilar se întinde în strat subţire pe o lamă. Rezultate: Frotiul corect colorat trebuie să aibă culoarea rozviolet sau roşu-violet. prin colorare cu eozină. cu eozinatul de albastru de metilen (colorant neutru). o azurofile. se lasă 2 . Frotiul se spală cu un jet puternic de apă de robinet.SÂNGELE Definiţie: Este o varietate de ţesut conjunctiv fluid. sau în violet (metacromatic) cu albastru de metilen.  Citoplasma : o acidofilă se evidenţiază în roz.Gruenwald. din compozitia colorantului Giemsa. roşu sau cărămiziu. o bazofile sunt colorate în albastru. o acidofile (eozinofile) apar în roşu cărămiziu. se colorează în violet purpuriu cu azur II.3 minute.

fiind considerate etalon pentru estimarea dimensiunii celorlalte elemente figurate.5 milioane/mm³la femei RETICULOCITELE  Sunt hematii tinere.Criteriile de recunoaştere ale elementelor figurate prezente pe frotiu: ERITROCITELE (hematiile)  Formă: disc biconcav.5-1. datorită conţinutului în hemoglobină.  Citoplasma lor este omogenă şi se colorează în roşu-cărămiziu (cu eozină). care se evidenţiază cu albastru-briliant cresyl.  Număr: 4. 3 . palid colorată care ocupă 1/3 din diametru.5%. prezente în circulaţie în proporţie de 0. resturi de ARN. colorate în albastru.  Prezintă o zonă centrală.  Prezintă în citoplasmă: ribozomi. (rotundă pe frotiu).5-5 milioane/mm³la bărbaţi 4-4.  Diametru mediu de 7µm.  Sunt anucleate. sub forma unei reţele de filamente şi granule.

2. diametru 10-21µm. Clasificarea leucocitelor se face după prezenţa granulaţiilor specifice. numeroase. eozinofile  Agranulocite: monocite şi limfocite Număr: 4000-8000 /mm³ Legendă: 1. 3. limfocit mic.  Conţin în citoplasmă două tipuri de granulaţii: specifice şi nespecifice. bazofile. reduse numeric. care conţine 2 tipuri de granulaţii: o neutrofile-specifice: violete. S. pulverulente.  Nucleu segmentat format din 3-5 lobi uniţi între ei prin filamente de cromatină. Z (stabkernige) şi reprezintă forme imature. 6. (rotundă pe frotiu). 4. o azurofile-nespecifice. mici. în:  Granulocite: neutrofile.  Citoplasmă abundentă. granulocit acidofil. monocite o GRANULOCITUL NEUTROFIL  Formă sferică. 1-3% din granulocitele neutrofile pot prezenta nuclei nesegmentaţi: în formă de potcoavă (metamielocite) sau majusculă I.  Mărime: de 2 ori cât o hematie. acidofilă. adică de 2 -3 ori mai mari decât hematiile.granulocit neutrofil.LEUCOCITELE (globulele albe)  Se recunosc uşor după morfologia nucleului şi după dimensiuni. 5. granulocit bazofil. 4 .

5 . (rotundă pe frotiu). mărime şi răspândire.GRANULOCITUL ACIDOFIL sau EOZINOFILUL  Formă sferică. (rotundă pe frotiu). egale ca formă. mari. (eozinofile). rotunde.  Nucleu indentat.  Mărime: de 2 ori cât o hematie. care conţine granulaţii specifice: acidofile.  Citoplasmă: acidofilă.  Mărime: de 2 ori cât o hematie. mărime şi distribuţie în citoplasmă. inegale ca formă.  Nucleu format din 2 lobi uniţi între ei.  Citoplasmă: acidofilă care conţine numeroase granulaţii specifice. GRANULOCITUL BAZOFIL  Formă sferică. bazofile: orto şi metacromatice. nesegmentat. care acoperă nucleul şi-l fac greu de examinat.

sferic.  Citoplasmă: bazofilă. de culoare albastră-cenuşie şi conţine poate conţine granulaţii azurofile (lizozomi). obţinută după numărarea pe frotiu a cel puţin 300 de leucocite consecutive.LIMFOCITUL MIC  Formă sferică. (rotundă pe frotiu). perinuclear. se transformă în limfocit mijlociu sau mare. ovalară sau neregulată. având un diametru 6-8µ. iar cromatina este dispusă în lamele sau blocuri mari. Prin activare.  Citoplasma bazofilă este abundentă. sub forma unui lizereu fin. oval. trapezoid).  Nucleul: excentric.  Mărime: cât o hematie. Valori normale:       Granulocite neutrofile segmentate Granulocite neutrofile nesegmentate Granulocite eozinofile Granulocite bazofile Limfocite Monocite 55-65% 1-3% 2-4% 0-1% 25-35% 5-8% 6 . FORMULA LEUCOCITARĂ  Reprezintă raportarea procentuală a leucocitelor.  Nucleu: mare. are forme diferite (reniform. redusă cantitativ. MONOCITUL  Formă sferică. fiind de aproximativ de 3 ori mai mare decât o hematie. heterocromatic.  Mărime: este cel mai mare dintre leucocite (15-21µm).

peroxizomi.  Nu au nucleu Număr: 150. o o zonă centrală.  Au formă de disc lenticular. formată din: lizozomi. corpi denşi şi mitocondrii.000-300. numită granulomer. cu o o zonă periferică omogenă. întunecată. care conţine microtubuli şi microfilamente. numită hialomer. granule alfa. palid colorată.000 /mm³ 7 .TROMBOCITELE  Sunt fragmente citoplasmatice.

.

Ţesutul mieloid.Lucrare practică numărul 12 Hematopoeza. Măduva hematogenă Coloraţii: May Grunwald Giemsa Hematoxilină eozină 1 .

granulocitopoeză. La adult. monocitopoeză. cu halou perinuclear cromofob  Nucleul rotund eucromatic cu nucleoli distincţi  Raportul N/C este supraunitar Eritroblastul bazofil  Formă rotundă  Citoplasma intens bazofilă.Hematopoeza       Definiţie: procesul de formare al elementelor figurate sanguine. plasmocitopoeză. Metode de studiu: frotiul efectuat prin puncţie aspirativă din stern sau creasta iliacă. limfocitopoeză. omogenă  Nucleu heterocromatic  Raportul N/C este supraunitar 2 . Hematopoeza la adult cuprinde: eritropoeză. Medulograma reprezintă raportarea procentuală a precursorilor elementelor figurate sanguine. toate elementele figurate sanguine se formează numai în măduva hematogenă. Eritropoeza    Reprezintă formarea eritrocitelor. Toate elementele figurate derivă din celula stem pluripotentă. se desfăşoară în măduva hematogenă Filiaţie: stem – unităţi formatoare de colonii eritrocitare – proeritroblast – eritroblast bazofil – eritroblast policromatofil – eritroblast acidofil – reticulocit .eritrocit Prima celulă care se identifică morfologic: proeritroblastul Caracterele morfologice ale seriei eritrocitare: Unitatea formatoare de colonii eritrocitară nu se poate diferenţia în microscopia optică de celulele stem. Proeritroblastul  Formă rotundă. trombocitopoeză. ovalară  Citoplasmă bazofilă.

Megakarioblastul propriu-zis este cea mai mică celulă din serie.megacarioblast granular . citoplasma conţine resturi de ARN. iar nucleul este mare. picnotic.megacarocit netrombocitogen  Prima celulă care se identifică morfologic: megacarioblastul Unitatea formatoare de colonii trombocitare nu se poate diferenţia în microscopia optică de celulele stem.Eritroblastul policromatofil  Formă rotundă  Citoplasma cu zone de acidofilie şi bazofilie  Nuleu mic cu cromatina dispusă în blocuri mari  Raportul N/C este subunitar Eritroblastul acidofil  Formă rotundă  Citoplasmă acidofilă  Nucleu mic. polilobat. fără granulaţii. nucleu mare. cu citoplasmă bazofilă. Megakarioblastul bazofil are citoplasmă bazofilă. uneori fragmentat  Raportul N/C este supraunitar Reticulocitul este o celulă anucleată. Eritrocitul (hematia) este elementul matur al seriei eritocitare.megacariocit trombocitogen . Caracterele morfologice ale seriei trombocitare: 3 . care se evidenţiază cu albastru cresyl. ovalar. rotundă. Trombocitopoeza  Filiaţie: stem – unităţi formatoare de colonii trombocitare . se divide prin amitoză.megacarioblast propriu-zis megacatioblast bazofil .

cu contur neregulat Megakariocit trombocitogen  Citoplasmă acidofilă. fără nucleol  Prezintă prelungiri citoplasmatice care reprezintă situsul de eliberare pentru trombocite Megakariocitul netrombocitogen are citoplasmă omogen acidofilă.Megakarioblast granular  Dimensiuni mari  Formă rotundă  Citoplasmă slab bazofilă.  Nucleu mare. 4 . bazofil) . lobulat.metamielocit (neutrofil.mielocit (neutrofil. cu granule  azurofile concetrate perinuclear. Granulocitopoeza   Este procesul de formare al granulocitelor Filiaţie: stem – unităţi formatoare de colonii granulocitare – mieloblast – promielocit . eozinofil) . eozinofil) . fără granulaţii azurofile. eozinofil. eozinofil.granulocit nesegmentat (neutrofil. numeroase granulaţii azurofile periferic  Nucleu mare. cromatină densă.granulocit matur (neutrofil. bazofil)  Prima celulă care se identifică morfologic: mieloblastul Caracterele morfologice ale seriei granulocitare: Unitatea formatoare de colonii granulocitară nu se poate diferenţia în microscopia optică de celulele stem.

Mieloblastul  Formă rotundă  Citoplasmă bazofilă cu puţine granulaţii azurofile  Nucleu mare eucromatic cu nucleoli Promielocitul  Formă rotunda sau ovalară  Citoplasmă slab bazofilă cu numeroase granulaţii azurofile  Nucleu mare eucromatic cu nucleoli  Raportul N/C este supraunitar Mielocitul  Formă rotundă sau ovalară  Citoplasmă acidofilă cu numeroase granulaţii nediferenţiate (azurofile) şi diferenţiate (neutrofile. acidofile şi bazofile)  Nucleul este rotund sau ovalar heterocromatic  Raportul N/C este egal cu unu 5 .

Caracterele morfologice ale seriei limfocitare: 6 .prolimfocit .limfoblast . Metamielocitul  Formă rotundă sau ovalară  Citoplasmă acidofilă cu granulaţii diferenţiate neutrofile şi acidofile  Nucleul este nesegmentat. eozinofile sau bazofile  Nucleu “în potcoavă” sau “S”.limfocit Prima celulă care se identifică morfologic: limfoblastul Unitatea formatoare de colonii limfocitară nu se poate diferenţia în microscopia optică de celulele stem. heterocromatic Granulocitele nesegmentate  Formă rotundă  Citoplasmă acidofilă cu granulaţii specifice neutrofile. reniform sau în potcoavă.unităţi formatoare de colonii limfocitare .Mielocitul neutrofil Citoplasma este acidofilă cu numeroase granulaţii diferenţiate neutrofile. cu tendinţă la segmentare Limfocitopoeza     Procesul de formare a limfocitelor Se desfăşoară în timus (limfocitul T) şi măduva hematogenă (limfocitul B) Filiaţia: stem .

plasmocit Caracterele morfologice ale seriei plasmocitare: Plasmoblastul  Formă rotundă sau ovalară  Citoplasmă bazofilă  Nucleul excentric cu cromatină reticulară şi nucleoli 7 .Limfoblastul  Formă rotundă sau ovalară  Citoplasmă slab bazofilă.plasmoblast . cu un singur nucleol Plasmocitopoeza   Se formează din limfocitul B sub influenţa limfocitului T helper Filiaţie: limfocit B . omogenă  Nucleu rotund sau ovalar cu nucleoli Prolimfocitul  Formă rotundă  Citoplasmă bazofilă cu granulaţii azurofile  Nucleu heterocromatic.

Conţine megacariocite.Monocitopoeza    Origine: celulă progenitoare medulară. Monoblastul  Formă rotundă  Citoplasma slab bazofilă. polimorf.unităţi formatoare de colonii monocitare – monoblast – promonocit . policrom pe secţiunile histologice. comună cu cea pentru linia granulocitară Filiaţie: stem . eucromatic cu nucleoli Caracterele morfologice ale seriei monocitare: Promonocit  Talie mare  Formă rotundă  C itoplasmă bazofilă  Nucleu cu aspect neregulat Ţesutul mieloid    Este format din celule aflate în diferite stadii de diferenţiere ale seriilor eritrocitare. leucocitare şi trombocitare. cu puţine granulaţii azurofile  Nucleu rorund. celule marker pentru măduva hematogenă. 8 .monocit Prima celulă care se identifică morfologic: monoblastul Unitatea formatoare de colonii monocitară nu se poate diferenţia în microscopia optică de celulele stem. Are un aspect punctat.

nu delimitează lobi  Stromă: ţesut reticular Parenchimul: ţesut mieloid cu megacariocite. prin fragmentarea căreia se formează trombocitele Măduva hematogenă    Este singurul organ care produce toate elementele figurate în viaţa postnatală. nu se organizează sub formă de corticală şi medulară. dublat de ţesut osos  Trabeculi osoşi acoperiţi de endost. 9 . Histologic se descrie ca un organ plin care prezintă un schelet de susţinere şi parenchim. Se localizează în cavităţile oaselor late şi lungi.Megacariocitele  Sunt celule mari  Nucleul este înmugurit  Citoplasmă acidofilă. Scheletul de susţinere:  Capsulă: endost. capilare sinusoide cu lumen larg. granulară.

.

Amigdalele. Forme de organizare Organele limfopoetice. Timus.Lucrarea practică nr. Splină. 13 Ţesutul limfoid. Ţesutul limfoid asociat mucoaselor Coloraţii: HE Tricromă Impregnare argentică Antigen comun leucocitar 1 . Ganglionii limfatici.

omogen. cordoanele limfoide. infiltrate limfoide difuze.Ţesutul limfoid. Forme de organizare Ţesutul limfoid este un ţesut conjunctiv specializat care formează parenchimul organelor limfopoetice. amigdale. apare în perioada prenatală  Secundar: mare. Foliculul limfoid  Primar: mic.şi zonă periferică (“manta”) mai intens colorată  Format predominant din limfocite B  Localizare: ganglioni limfatici. splină. cu zonă centrală mai palid colorată . monocrom. Prezintă trei forme de organizare: foliculii limfoizi. Histologic se recunoaşte după aspectul punctat monomorf.centru germinativ . ţesut limfoid asociat mucoaselor Cordonul limfoid  Este format din limfocite dispuse în cordoane simple sau ramificate  Format predominant din limfocite T  Localizare: zona medulară a ganglionului limfatic şi tecile periarteriolare ale splinei 2 .

amigdalele. delimitează lobi  Stromă epitelială Parenchim: infiltrate limfoide difuze Parenchimul este format din ţesut limfoid 3 . timus).Infiltratul limfoid difuz  Este format din aglomerări masive de limfocite. ţesut limfoid asociat mucoaselor Planul general de organizare: Sunt organe pline alcătuite din schelet de susţinere şi parenchim. amigdală Organele limfopoetice: timus. cu excepţia timusului care are stromă epitelială Timusul Organ plin. conjunctivo-epitelială (amigdală) Trabeculi conjunctivi cu excepţia amigdalelor care prezintă cripte Stromă formată din ţesut reticular. lobulat Schelet de susţinere  Capsula: ţesut conjunctiv dens  Tabeculi conjuctivi. splină. joncţiunea corticomedulară a ganglionului limfatic. conjunctivo-musculară (splină). fără aranjament particular  Leagă foliculii limfoizi între ei  Conţine limfocite B şi T în proporţii aproximativ egale  Localizare: ţesutul limfoid asociat mucoaselor. Scheletul de susţinere este format din:    Capsulă conjunctivă fibroasă (ganglion. ganglionii limfatici.

4 . Splina Scheletul de susţinere cuprinde :  Capsula groasă. de dimensiuni diferite. periferic. formaţi din celule epiteliale dispuse concentric. conjunctivo-musculară. Sunt formaţiuni rotunde sau ovalare. datorită numărului mai redus de limfocite Particularitate: prezenţa corpusculilor Hassall în zona medulară a lobulului timic. dublată pe faţa externă de mezoteliu  Trabeculi: conjunctivo-musculari. parenchimul este organizat pe două zone :  Corticală. mai palid colorată. nu delimitează lobi  Stroma: ţesut reticular Parenchimul este organizat sub formă de pulpă albă şi pulpă roşie.Lobulul timic Pentru fiecare lobul timic. mai intens colorată datorită prezenţei limfocitelor tinere  Medulară. central.

Pulpa albă este formată din ţesut limfoid organizat sub formă de:  foliculi limfoizi cu arteriolă excentrică.particularitate pentru splină  cordoane limfoide periarteriolare Pulpa roşie este formată din:  cordoane splenice cu eritrocite. granulocite. dublată de ţesut adipos  Trabeculi conjunctivi. macrofage. limfocite. trombocite. delimitează lobi incompleţi-loji ganglionare  Stroma ţesut reticular Parenchimul este organizat pe 2 zone: corticală şi medulară 5 . plasmocite care dau aspectul puctat şi pestriţ  sinusuri şi capilare splenice care conţin numeroase eritrocite în lumen Ganglionul limfatic Scheletul de susţinere:  Capsula: ţesut conjunctiv dens dezordonat.

sinusurile limfatice subcapsulare şi interfoliculare Medulara ganglionului limfatic  Localizată central  Conţine cordoane limfoide. Amigdalele Scheletul de susţinere:  Capsula epitelio-conjunctivă cu epiteliul stratificat scuamos nekeratinizat  Criptele amigdaliene se formează prin invaginare în parenchim  În profunzime prezintă o pseudocapsulă  Nu prezintă trabeculi conjunctivi  Stroma: ţesut reticular Parenchimul este format din:  foliculi limfoizi cu centru germinativ. neregulate ramificate şi anastomozate.Corticala ganglionului limfatic  Localizată la periferie  Conţine foliculi limfoizi secundari cu centru germinativ. separate de sinusurile limfatice medulare La joncţiunea cortico-medulară se găseşte infiltrat limfoid difuz Particularitate: ganglionul limfatic conţine toate cele trei forme de organizare ale ţesutului limfoid. de dimensiuni diferite  infiltrate limfoide difuze dispuse interfolicular 6 .

epiteliu stratificat scuamos nekeratinizat la orofaringe  frecvent fără cripte Amigdala faringiană 7 .Particularităţi: Amigdale palatine  sunt organe pereche  capsula are epiteliu stratificat scuamos nekeratinizat  prezintă 20-25 cripte Amigdale linguale  multiple  capsula are epiteliu stratificat scuamos nekeratinizat  prezintă o criptă pentru fiecare amigdală Amigdale faringiene  capsula:epiteliu pseudostratificat la nazofaringe.

apendice).Ţesutul limfoid asociat mucoaselor Localizare: tub digestiv (ileon terminal. arborele bronşic Componente:  Intraepitelială: limfocite izolate situate printre celulele epiteliale  Intraconjunctivă: foliculi limfoizi şi infiltrate limfoide difuze Stromă reticulară Nu au capsulă 8 . colon.

SISTEMUL CARDIOVASCULAR Coloraţii:    HE Orceină Imunohistochimică – anticorp asociat FVIII 1 .

limitanta elastică externă) 3. Strat mijlociu: media (celule musculare netede. vasa vasorum. fibre elastice. limitanta elastică internă) 2. Strat extern: adventicea(ţesut conjunctiv lax. fibre de reticulină. strat subendotelial. Strat intern: intima (endoteliu.Componente:      Cord Sistem arterial Reţeaua capilară Sistem venos Sistem limfatic Vene Artere Sitemul limfatice Cord Reţeaua capilară Structura generală a vaselor sanguine: 1. fibre nervoase) Excepţie: vasele capilare LEE LEI 2 .

von Willebrand. reticulinice. vase sanguine.    Endoteliul: delimitează lumenul întregului sistem cardiovascular Tip: simplu scuamos Celulele endoteliale conţin Corpi Weibel-Palade (stocare von Willebrand) Markeri imunohistochimici: CD31. miocard. valvule şi sistem excitoconductor Endocard: endoteliu. ţesut nodal   Miocard: ţesut muscular striat cardiac Epicard:    foiţa viscerală a pericardului. epicard Central: schelet fibros. adipocite. substanţă fundamentală) mijlocie: conjunctivomusculară externă: ţesut conjunctiv lax. microganglioni nervoşi Cavitatea pericardică 3  . fibre nervoase. strat subendotelial cu trei zone:  Internă: (fibre elastice. cu membrană bazală Ţesut conjunctiv lax. CD34 Cordul   Organ musculo-cavitar format din endocard. membrană seroasă Extern:mezoteliu.

nu sunt organizate în sarcomere Capacitate de autostimulare   Valvulele: ţesut conjunctiv fibros central. T şi Purkinje Bogate în glicogen Miofibrile situate la periferia citoplasmei.Sistemul excitoconductor     Celule specializate incluse în ţesutul conjunctiv subendocardic Tipuri celulare: P. acoperit de endoteliu 4 .

mici. a. a.pulmonare) artere musculare (a. mijlocii.Tipuri de Sistemul arterial Criterii de recunoaştere  lumen îngust comparativ cu grosimea peretelui  fără elemente figurate  nuclei proeminenţi de celule endoteliale  trei straturi distincte  media cu celule musculare  prezenţa limitantelor Tipuri de vase arteriale   După diametru: artere mari.renală.femurală)   Artere specializate : coronare. cerebrale Artere de tranziţie 5 . arteriole După elementele predominante din medie: artere elastice (aorta.

Capilarele Structură:     endoteliu spaţiu subendotelial membrana bazală pericite Clasificare:    capilare propriu-zise capilare fenestrate capilare sinusoide Sistemul venos Criterii de recunoaştere  lumen larg comparativ cu grosimea peretelui  elemente figurate şi/sau plasmă în lumen  nuclei turtiţi de celule endoteliale  medie subţire  adventice groasă 6 .

pericite Vene mijlocii:    Fibroase: sinusurile durei mater. Vene mari: cavă inferioară şi superioară Sistemul limfatic Capilare limfatice     lumen larg. endoteliu D2-40 pozitiv Trunchiurile limfatice mici şi mijlocii    intima: endoteliu de tip limfatic. perete discontinuu. . venele profunde ale membrelor superioareun strat de fibre musculare. vene cerebrale Elastice: oftalmice Musculare: .trei straturi. strat subendotelial media: fibroasă la cele mijlocii adventice D2-40/MCT. . două straturi. neregulat. endoteliu cu nuclei alungiţi. spermatice. fără pericite . distanţaţi.Tipuri de vene Venule postcapilare: lumen mai larg decât capilarele.cefalică. fără elemente figurate în lumen.profunde ale membrelor inferioare. vase limfatice D2-40 pozitive Ductele limfatice mari: elemente musculare în medie 7 .venele renale.

.

Sistemul respirator Coloraţii  HE  Tricromă  Impregnare argentică  Orceină \ 1 .

Sistemul respirator Este format din organe cu rol în transportul şi schimburile de gaze respiratorii:  Porţiune conductoare:  cavităţile nazale. tip respirator. traheea. sudoripare şi mucoase  Aria respiratorie: o Epiteliu pseudostratificat ciliat. glande sebacee. nazofaringele. arie respiratorie. laringele. bronhiile şi bronhiolele  Porţiune respiratorie:  reţeaua terminală a arborelui bronşic şi alveolele pulmonare Epiteliul de tip respirator  Pseudostratificat ciliat  MB groasă  Şapte tipuri celulare: o Ciliate o Caliciforme o Cu microvili o Seroase o Bazale o Intermediare-imature o Neuroendocrine Cavităţile nazale  Versant extern: piele  Versant intern: vestibul. arie olfactivă  Vestibul: o Epiteliu stratificat scuamos nekeratinizat o Lamina propria: ţesut conjunctiv dens dezordonat o Foliculi piloşi. membrană bazală groasă o Lamina propria: ţesut conjunctiv dens dezordonat Aria respiratorie 2 .

fibroblaste.muşchiul traheal  Adventicea: ţesut conjunctiv lax Plămânii Sunt organe pline formate din parenchim şi schelet de susţinere.prezenţa alveolelor pulmonare.Traheea Organ tubular cu 4 straturi:  Mucoasa: o Epiteliu de tip respirator o Membrană bazală groasă o Lamina propria: ţesut conjunctiv lax. puţine fibre de colagen  Parenchimul: format numeroase cavităţi neregulate cu aspect dantelat . Criterii de recunoaştere:  Capsula: foiţa viscerală a pleurei  Stroma: bogată în fibre elastice şi fibre de reticulină. bronhiilor intrapulmonare 3 . glande seromucoase şi vase sanguine  Submucoasa o Ţesut conjunctiv dens dezordonat o Fibre elastice (lipsesc în mucoasă)  Strat fibro-cartilaginos: inele incomplete de cartilaj hialin unite posterior prin ţesut muscular neted . mastocite. macrofage pulmonare. sacilor alveolari.

se ramifică şi formează bronhiolele terminale. care împreună cu vasele sanguine. Pe măsură ce bonhiile se divid structura peretelui se simplifică gradat. submucoasă. care reprezintă ultima porţiune a ramificaţiilor bronşice Bronhiolele terminale se continuă cu una sau mai multe bronhiole respiratorii care marchează începutul porţiunii respiratorii Bronhiile au pretele format din 5 straturi: mucoasă. musculară. limfatice şi ţesutul conjunctiv formează hilurile pulmonare. 4 . Prin ramificarea bronhiilor primare se formează bronhiile secundare sau lobare. iar din acestea se formează bronhiolele Fiecare bronhiolă intră într-un lobul pulmonar. strat cartilaginos şi adventice.Arborele bronşic     Traheea se divide în bronhii primare.

discontinui la mijlocii şi mici. ţesut limfoid – se reduc numeric odată cu reducerea diametrului bronhiilor  Stratul cartilaginos o Cartilaj hialin: inele complete la bronhiile mari. absent la bronhiole  Adventicea o Ţesut conjunctiv lax cu vase şi nervi. comună cu vaselor din vecinătate 5 . devine simplu columnar neciliat şi apoi cubic la bronhiole o Membrană bazală o Lamina propria: ţesut conjuctiv lax  Musculara: ţesut muscular neted  Submucoasa o Ţesut conjunctiv lax o Glande seromucoase.Structură histologică  Mucoasa o Epiteliu pseudostratificat de tip respirator la bronhiile mari.

glande seromucoase ţesut limfoid  Epiteliu simplu columnar. apoi cuboidal.Bronhiolele  Segmente intralobulare  Diametru <1 mm  Nu au cartilaj. predomină celulele Clara  Strat muscular 6 . celue caliciforme rare sau absente.

apex rotunjit  Nucleu ovalar. citoplasmă acidofilă Suprafaţa respiratorie  Bronhiola respiratorie: o epiteliu simplu cuboidal cu perete întrerupt de câte o alveolă  Ductele alveolare: o epiteliu simplu scuamos  Sacii alveolari: o formaţiuni cavitare formaţi din mai multe alveole  Alveolele pulmonare: o formaţiuni cavitare delimitate de epiteliul alveolar 7 .Celulele Clara  Numeroase la bronhiole  Columnare.

nucleu eucromatic. situat central. rotund. citoplasmă subţire (epiteliu simplu scuamos)  Celule alveolare (pneumocite) de tip II: o acoperă 5% din suprafaţa respiratorie o secretă componente ale surfactantului o mari. aplatizat. citoplasmă acidofilă Celulă alveolară tip 2 8 .Alveole pulmonare Epiteliul alveolar  Celule alveolare (pneumocite) de tip I: o acoperă 95% din suprafaţa respiratorie o realizează schimburile gazoase o nucleu heterocromatic. poligonale.

celule cu microvili Membrană bazală Strat subpleural: fibroblaste. se continuă cu stroma pulmonară 9 . fibre de colagen. membrană seroasă Foiţe: viscerală şi parietală – cavitatea pleurală Organizare: Mezoteliu: epiteliu simplu scuamos sau cuboidal.Septele interalveolare (interstiţiul pulmonar) Reprezintă ţesutul dintre două ceule epiteliale alveolare. fibre elastice. fibrocite. Conţine:  Fibre elastice  Fibre de reticulină  Capilare sanguine  Fibroblaste  Macrofage pulmonare  Mastocite Pleura Structură epitelio-conjunctivă.

.

dar alcătuiesc împreună cu acesta tubul urinifer. o medulara: piramide renale. o cu numeroase fibroblaste. o este alcătuit din nefroni (unitătile morfo-funcţionale ale rinichiului). Nefronul: este alcătuit din: o corpuscul renal o sistemul tubular cu trei componente: o tub proximal. o la om. o corticala: striaţii medulare formaţiuni cu dispoziţie radiară. o diagnostic de organ: prezenţa corpusculilor renali la nivelul corticalei. o Capsula: o ţesut conjunctiv dens. desprinse din baza piramidelor renale. 1 . o Parenchimul: o cuprinde corticala şi medulara. fibre de colagen şi miofibroblaste. format din capsulă. fibroblaste şi miofibroblaste. stromă şi parenchim.SISTEMUL URINAR Rinichiul o organ pereche. o nu trimite trabeculi în parenchim. situat retroperitoneal o macroscopic: două porţiuni distincte: o externă corticală o internă – medulară. structuri triunghiulare cu vârful la hil şi baza spre capsulă. Structura histologică o organ plin. o alcătuită din ţesut conjunctiv cu fibre subţiri de colagen şi reticulină. Tubii colectori: nu fac parte din structura nefronului. o Stroma renală (interstiţiu renal): o este mai bine reprezentată în medulară o mai slab reprezentată în corticală. o segment intermediar o tub distal.

o foiţa parietală:  epiteliu simplu scuamos. o tubi contorţi proximali. între cele două foiţe: spaţiul de Tubul contort proximal: o continuă corpusculul renal.  la polul apical: fosfataza alcalină (tehnici 2 .  lumen mic. eucromatici dispuşi înspre spaţiul de filtrare.  la polul apical: microvili mulţi şi egali (marginea în perie). o tapetat de epiteliu simplu: o nuclei dispuşi la distanţe inegale.Corticala renală: o corpusculi renali. globuloase. o glomerul renal: o ghem de capilare fenestrate o mezangiu:  celule mezangiale  matrice mezangială. o tubi conectori. o apare pe preparat ca o masă acidofilă cu aproximativ 100 de nuclei pe secţiune:  nuclei în bastonaş aparţinând celulelor endoteliale. o tubi contorţi distali. o capsula Bowmann: o foiţa viscerală:  aderă la ghemul de capilare fiind tapetată de podocite. o celulele epiteliale: nefrocite:  dispuse pe un rând pe membrana bazală. Corpusculul renal: o pol vascular şi pol urinar. celule mari. o tubi colectori corticali. care aparţin podocitelor.  nuclei rotunzi intens cromatici aparţinând celulelor mezangiale şi  nuclei mari.

o puţină citoplasmă. o Macula densa: o structură specializată în apropierea corpuscului renal. 3 . o segmentul intermediar: o epiteliu simplu scuamos. o celule înalte. Medulara renală: o tubii drepţi proximali: o asemănători tubilor contorţi proximali. o lumen larg. nuclei în palisadă. o epiteliu simplu cubic. o tubii colectori medulari: o epiteliu simplu cubic. o nuclei la distanţe egale. o lumen mai larg. o nefrocitele prezintă microvili puţini.Tubul contort distal: o epiteliu simplu cubic. o 3 – 4 nuclei pe secţiune transversală. o lumen larg. o diagnosticul diferenţial: capilare (1 – 2 nuclei pe secţiune). o celule clare şi celule întunecate. o tubii drepţi distali: o asemănători tubilor contorţi distali.

 strat extern: longitudinal. o tapetaţi de epiteliu simplu columnar. 4 .  musculara mucoasei. o 3 tunici: o mucoasă:  uroteliu. o se deschid în calice.Tubii papilari: o rezultă prin confluarea tubilor colectori.  lamina propria: ţesut conjunctiv lax. iar acestea în bazinet. o tunică externă: adventice/seroasă. Vezica urinară: o organ cavitar. Ureterul: o organ cavitar.  lamina propria: ţesut conjunctiv lax. o submucoasă:  ţesut conjuctiv dens dezordonat. o musculară: celule musculare netede:  strat intern: circular. o musculară:  ţesut muscular neted dispus plexiform. o 4 tunici: o mucoasă:  uroteliu: epiteliu pseudostratificat. o tunica externă: adventice/seroasă.

organul dentar Coloraţii: • HE • Tricromă • Impregnare argentică • Citokeratină 1 . buzele. limba.Cavitate bucală: mucoasa orală. glandele salivare majore.

faţa ventrală a limbii • Mucoasa orală de tip masticator: gingie.mucos (mucoasa orală de acoperire) o epiteliu stratificat scuamos nekeratinizat o lamina propria: glande salivare minore de tip seros şi mucos (glande labiale) 2 . obraji. glande sebacee.• • • Cavitatea bucală Este segmentul iniţial al tubului digestiv Conţine dinţii şi limba Este tapetată de mucoasa orală Mucoasa orală Prezintă variaţii regionale: • Mucoasa orală de acoperire: buze. vase.cutanat o epiderm: epiteliu stratificat scuamos keratinizat o derm: ţesut conjunctiv cu foliculi piloşi. palatul dur • Mucoasa orală de tip specializat: faţa dorsală a limbii Mucoasa orală-structura histologică: • Epiteliu stratificat scuamos o nekeratinizat la mucoasa orală de acoperire o keratinizat/parakeratinizat la mucoasa orală de tip masticator • Membrana bazală • Lamina propria (corionul mucoasei): ţesut conjuctiv lax. glande salivare minore Submucoasa orală: este prezentă în zonele cu mucoasă orală de acoperire. ţesut conjunctiv dens Buzele • Versant extern . corpusculi senzitivi. glande sudoripare. terminaţii nervoase. corpusculi senzitivi Meissner • Versant intern . microganglioni.

muşchiul orbicular al buzelor 3 . B-epiteliu stratificat scuamos nekeratinizat.Axul buzelor: • Fibre musculare striate-muşchiul orbicular • Ţesut conjunctiv • Fibre nervoase • Vase sanguine • Glande salivare minore • • • zona de trecere de la mucoasa labială la tegument – roşul buzelor (vermilion) epiteliul este foarte subţire în această zonă vascularizaţia este bogată Legendă A-roşul buzelor. C.

fibre nervoase. microganglioni • Ţesut limfoid-amigdala linguală 4 .Limba Organ musculo-conjunctiv • Faţa ventrală: mucoasa orală de acoperire • Faţa dorsală: mucoasa orală specializată o papile linguale o muguri gustativi • Axul limbii: fibre musculare striate viscerale dispuse perpendicular Axul limbii: • Fibre musculare striate viscerale • Ţesut conjunctiv lax. dens • Glande salivare minore • Vase sanguine.

palid colorate • Ocupă toată grosimea epiteliului • La polul apical: porul gustativ • Două componente: epitelială şi nervoasă 5 . ax conjunctiv bogat. conţin muguri gustativi Papilele foliate: reduse numeric la om. fără muguri gustativi Papilele fungiforme: printre papilele filiforme. subţiri. conţin muguri gustativi Papilele circumvalate • proeminenţe turtite înconjurate de un şanţ adânc (vallum) • în număr de 7-12. formează “V”-ul lingual • conţin muguri gustativi pe marginile şanţului • în şanţ se deschid glandele seroase Ebner Mugurii gustativi • Se găsesc în papilele linguale excepţie papilele filiforme • Formaţiuni ovalare. pe toată suprafaţa limbii. prezente pe marginile limbii. epiteliu stratificat scuamos keratinizat. epiteliu stratificat scuamos nekeratinizat.Papilele linguale Papile filiforme: conice. ax conjunctiv subţire.

nucleu eucromatic. nucleu heterocromatic • celule bazale (stem): mici.Componenta epitelială: • celule gustative: fuziforme. rotunde/poligonale. ţesut limfoid • Parenchimul • Porţiune secretorie: acini • Porţiune excretorie: sistem de ducte 6 . asezate pe membrana bazală Componenta nervoasă: • Fibre nervoase ce ajung la celulele senzoriale. microganglioni. dispuse central. la polul apical microvili • celule de susţinere: fuziforme. dispuse periferic. intragemale Glandele salivare majore • Schelet de susţinere • Capsula: conjunctivo-fibroasă • Trabeculi: conjunctivi. fibre nervoase. IX şi X • Formează plexuri: perigemale. provin din nervii cranieni VII. delimitează lobi • Stroma: ţesut conjunctiv lax cu fibre de reticulină.

Acini seroşi • Formă rotundă. neregulat • Celule mucoase poligonale. punctiform • Celule seroase piramidale cu granulaţii acidofile. dimensiuni mari • Componentă mucoasă central • Componenetă seroasă periferic în formă de semilună 7 . sunt clasificate ca seroase. mucoase şi mixte. lumen larg. lumen îngust. nuclei turtiţi la polul bazal • Predomină în sublinguală Acini micşti • Forma ovalară. nuclei rotunzi • Predomină în parotidă Acini mucoşi • Formă ovalară.La om toate glandele salivare majore sunt mixte. dar în funcţie de unităţile secretorii care predomină.

Sistemul de ducte: • Intralobulare o Intercalate: epiteliu simplu cubic o Striate: epiteliu simplu columnar • Interlobulare: epiteliu pseudostratificat/stratificat • Principale (colectoare): epiteliu stratificat Celulele mioepiteliale • localizate la nivelul acinilor. ductelor intercalate şi striate • între plasmalema celulelor epiteliale şi membrana bazală pe care se dispun acestea • se observă cu dificultate pe secţiunile colorate de rutină • markerul cel mai util este actina de tip muşchi neted Caractere particulare ale glandelor salivare majore Parotida • Cea mai mare. pereche • Predominant seroasă • Ducte intercalate lungi • Secreţie apoasă • Parotina: menţine troficitatea smalţului dentar • Produsul de secreţie: ductul Stenon. în cavitatea bucală 8 .

smalţul  Ţesuturi de susţinere: • Cementul. orificii în vecinătatea frenului lingual Ductul principal: Wharton Sublinguala • Multiplă • Predominant mucoasă • Parenchim o Acini mucoşi. gingia. dentina.Submandibulara • Glandă pereche • Predominant mixtă. ligamentul periodontal. rar micşti o Ducte intercalate foarte scurte • Duct principal o Unic: Bartholin o Multiplu: Rivinius Stuctura histologică a dintelui diferenţiat Dintele împreună cu ţesuturile înconjuratoare alcătuiesc o unitate morfofuncţională organul dentar. Din punct de vedere histologic prezintă:  Ţesuturi proprii: • Pulpa dentară. bogată în ţesut limfoid • Ducte intercalate de dimensiuni medii • Ductul principal: Wharton. osul alveolar 9 .

mai palid colorat Smalţul • Este cea mai dură structură din organism. formă columnară. gros şi cu numeroase papile voluminoase • lamina propria: ţesut conjunctiv dens. necoloraţi la coloraţie uzuală.proces odontoblastic (fibra Tomes) şi este inclusă în canaliculii dentinari Dentina • Se observă în jurul pulpei dentare. acoperită la nivelul coroanei de smalţ. de culoare albă • 99% cristale de hidroxiapatită şi 1% matrice organică produsă de ameloblaste • Unităţile morfo-funcţionale: prismele de smalţ care sunt unite prin substanţa interprimatică • !! Se evidenţiază pe preparate de dinte uscat şi şlefuit Gingia • este mucoasă orală de tip masticator. subţire şi lipsit de papile o extern: epiteliul stratificat scuamos parakeratinizat.Pulpa dentară • Ocupă camera pulpară • Ţesut conjunctiv lax specializat • Odontoblastele: • se dispun pe 1-2 rânduri la periferia pulpei. aderă intim de coletul dintelui • prezintă 2 versante: o intern: epiteliul stratificat scuamos nekeratinizat. pe secţiuni axiale dau aspect striat dentinei • matrice dentinară: fibre de colagen • Predentina-stratul dentinoid circumpulpar. în vecinătatea coletului dentar infiltrate limfocitare Odontoblaste Smalţ 10 . iar la rădăcină de cement • Prezintă 2 componente: • canaliculi dentinari: structuri tubulare dispuse paralel. citoplasma slab bazofilă • la polul apical are o prelungire .

dar sistemele haversiene lipsesc o două tipuri de cement: o acelular adiacent dentinei o celular cu cementoblaste şi cementocite incluse în lacune Ligamentul periodontal • menţine în poziţie dintele funcţional.Cementul o acoperă dentina la nivelul rădăcinii o are structură asemănătoare osului. vasele şi nervii • Structură histologică: o Extern: ţesut osos compact haversian o Intern: ţesut osos spongios Ligament periodontal Cement 11 . fibre de colagen numeroase. între cement şi osul alveolar • structură histologică: o ţesut conjunctiv dens ordonat. bogat vascularizat şi inervat. fibre oxitalanice Osul alveolar • Osul alveolar este în contact cu ligamentul periodontal fiind un os imatur • Conţine rădăcina dintelui.

.

Musculara: ţesut muscular neted.SISTEMUL DIGESTIV Plan general de organizare Peretele este format din 4 tunici care se suprapun: Mucoasa .formată din trei componente: • Epiteliu care poate fi de mai multe tipuri. cu vase şi cu plexul submucos Meissner. – strat extern: longitudinal. Adventicea: ţesut conjunctiv lax 1 . 1/3 superioare a esofagului şi a canalului anal. formată din ţesut muscular neted. • strat extern: longitudinal. • între straturile musculare: elementele plexului mienteric Auerbach. • Musculara mucoasei: subţire. Tunica externă: adventice sau seroasă. cu excepţia faringelui. Orofaringele Organ cavitar cu peretele format din 3 tunici suprapuse: Mucoasa: – epiteliu stratificat scuamos nekeratinizat – lamina propria conţine glande acinare de tip seromucos si agregate limfoide – MM lipseşte fiind înlocuită de un strat gros de fibre elastice Musculara: fibre musculare striate – strat intern: circular. • strat intern: circular. • Lamina propria: ţesut conjunctiv lax bogat vascularizat şi inervat.  Poate conţine glande sau ţesut limfoid. Submucoasa: ţesut conjunctiv dens dezordonat.

• Lamina propria .ţesut conjunctiv dens dezordonat cu vase şi elemente ale plexului nervos Meissner. – În ţesutul conjunctiv dintre stratul mijlociu şi extern se găsesc elementele plexului mienteric Auerbach. – Lamina propria: ţesut conjunctiv lax.subţire.. Musculara: celule musculare netede dispuse în 3 straturi: • oblic intern . • MM .evidentă în 2/3 inferioare. limfatice şi elemente ale plexului submucos Meissner.bine dezvoltat la nivelul pilorului. Stomacul Organ cavitar cu peretele format din 4 tunici : Mucoasa – Epiteliul simplu columnar secretor de mucine se înfundă în lamina propria formând criptele gastrice (foveolele). Tunica externă: adventicea. fiecare cu glande caracteristice. limfocite.bine reprezentat pe faţa anterioară a stomacului. – Poate conţine glande tubulo-acinare similare celor din submucoasă. • mijlociu circular . – Musculara mucoasei . bogat în fibroblaste. Musculara: – strat intern: circular – strat extern: longitudinal • formate în treimea superioară din fibre musculare striate. alcătuită din țesut muscular neted. 2 . Stomacul prezintă din punct de vedere histologic 3 regiuni: cardia. regiunea principală şi pilorul.Esofagul Organ cavitar cu peretele format din 4 tunici: Mucoasa: • Epiteliu stratificat scuamos nekeratinizat. conţine glandele gastrice aflate în continuarea criptelor. Submucoasa: ţesut conjunctiv dens cu vase sanguine. mastocite. • între cele două straturi musculare sunt elementele plexului mienteric Auerbach.  Conţine glandele esofagiene tubulo-acinare secretoare de mucine acide. • extern longitudinal . • în treimea inferioară din celule musculare netede. este formată din ţesut muscular neted. Tunica externă: seroasa.ţesut conjunctiv lax.mai bine reprezentat la nivelul curburilor. Submucoasa .

Cardia Secretă pepsinogen şi lipază gastrică. • Lamina propria . au citoplasma bazofilă. Secretă gastrină. oxintice) . somatostatin. Secretă precursori ai HCl şi factor intrinsec Castle. Pe MB pe care sunt dispuse 5 tipuri de celule: • celule secretoare de mucine . cu nucleu rotund. fiind denumite argentafine (granulele din citoplasmă reduc direct soluţia de argint amoniacal) Cardia sau argirofile (granulele din citoplasmă nu reduc direct soluţia de argint amoniacal.mici. cu citoplasma cromofobă. Chr A). au citoplasmă acidofilă şi nucleu rotund. • celule stem . dispuse printre celelalte celule. central. serotonină. colet şi bază. se evidenţiaza selectiv cu săruri de argint. histamină.Regiunea principală (corpul şi fundul stomacului) Mucoasa gastrică Tunica mucoasă este formată din: • Celulele epiteliului de suprafată sunt înalte columnare cu citoplasmă cromofobă şi nucleu ovalar situat bazal. frecvente în 1/3 superioară şi medie a glandei. delimitează lumenul. • celule endocrine . • celule parietale (acidofile. dispus central. la baza cărora se deschid glandele gastrice. piramidale. nu ating lumenul glandei. sunt frecvente la baza glandei. sunt mici. • celule principale (bazofile) au formă poligonala.ţesut muscular neted cu două straturi: • circular intern • longitudinal extern. În HE sunt greu vizibile. Epiteliul se înfundă în lamina propria formând criptele gastrice (foveolele). conţine numeroase glande gastrice. Glandele gastrice Glandele gastrice sunt structuri tubulare simple sau ramificate localizate întotdeauna în lamina propria. nucleu rotund.situate la nivelul istmului si coletului au citoplasmă cromofobă. nu ating lumenul. enteroglucagon. eucromatic. care ajung cu baza la MM dar se deschid la baza criptelor gastrice. 3 .sunt mari. Se identifică specific prin metode imunohistochimice(ENS.la nivelul coletului.ţesut conjunctiv lax bogat vascularizat şi inervat. fiind necesar un agent reducător). • Musculara mucoasei subțire . Fiecare glandă prezintă: istm.

celule parietale şi celule endocrine. se deschid la baza criptelor gastrice înguste. celule stem. tapetat de celule secretoare de mucine cu citoplasmă cromofobă. • Antrul gastric Structură asemănătoare cu cea a corpului stomacului: peretele este format din 4 tunici. alcătuite din celule secretoare de mucine. care ocupa 2/3 din înălțimea mucoasei. celule endocrine şi rare celule parietale. cu lumen larg. 4 . Mucoasa: • foveole largi şi adânci • Lamina propria este mai bine reprezentată decât în regiunea principală a stomacului.tubulare ramificate. Caracteristice sunt glandele cardiale din lamina propria a mucoasei . conţine infiltrate limfoide difuze și glande pilorice.Cardia • • Structură asemănătoare cu cea a corpului stomacului: perete cu 4 patru tunici. glande tubulare cu lumen larg. • Caracteristice sunt glandele pilorice.

cu vase sanguine.  în duoden conţine glandele Brunner.INTESTINUL SUBŢlRE : duoden.  microvili la polul apical al enterocitelor  Lamina propria: ţesut conjunctiv lax bogat vascularizat şi inervat. II.Tunica mucoasă este formată din 3 componente:  Epiteliu de tip intestinal cu specializări structurale care măresc suprafaţa de absorbţie:  vilozităţi intestinale . jejun.expansiuni digitiforme ale epiteliului şi laminei proprii. ileon I.  Musculara mucoasei(MM): ţesut muscular neted dispus pe 2 straturi subtiri: circular intern şi longitudinal extern. conţine glande şi uneori ţesut limfoid. limfatice şi plex nervos submucos Meissner.  în ileon şi apendice ţesut limfoid 1 .Tunica submucoasă: ţesut conjunctiv dens dezordonat.

2 .Tunica musculară  ţesut muscular neted pe două straturi: circular intern şi longitudinal extern (cu excepţia canalului anal)  între straturile musculare există elemente ale plexului nervos mienteric Auerbach IV.Tunica externă este reprezentată de:  seroasă = mezoteliu şi ax conjunctiv (la organele intraperitoneale)  exceptiefac: duodenul. miofibroblaste. • epiteliu intestinal alcătuit din enterocite. descendent si rectul care au adventice (ţesut conjunctiv lax) Vilozităţile intestinale Structuri caracteristice pentru mucoasa intestinală. celule caliciforme şi celule endocrine. celule musculare netede.formate din: • ax conjunctiv: ţesut conjunctiv lax cu vase. colonul ascendent.III.

eucromatic situat bazal. calice de floare.  celule stem: la colul glandei  celule Paneth: dispuse la baza glandelor. au formă piramidală. nucleu heterocromatic impins bazal  celule M (cu microfalduri) columnare mici. au microfalduri rare şi scurte.Epiteliului intestinal care acopera vilozitatile si tapeteaza glandele intestinale este alcatuit din mai multe tipuri de celule:  enterocite: celule columnare cu nucleu ovalar situat bazal si microvili la polul apical  celule caliciforme. sunt prezentatoare de antigen  celule endocrine cu citoplasma cromofobă şi nucleu rotund.      In epiteliu mai pot fi întâlnite şi limfocite migrate (sunt inconjurate de un halou cromofob). mari. citoplasmă spumoasă. nucleu rotund. în citoplasma apicală prezintă granule acidofile. 3 .

ramificate la vârf . 4 . II.DUODENUL Criterii de recunoaştere: organ cavitar cu 4 tunici. I. care se deschid la baza glandelor intestinale. III.  Lamina propria cu numeroase glande intestinale. o longitudinal extern .Tunica externă: seroasa. înlocuită de adventice.Tunica musculară:  ţesut muscular neted dispus pe 2 straturi: o circular intern. IV.Tunica submucoasă  conţine glandele Brunner: tubulo-acinare secretoare de mucine.Tunica mucoasă  Vilozităţi intestinale groase.  MM subţire.

 Musculara mucoasei este subţire.(5) – Epiteliu vilozitar: enterocite şi rare celule caliciforme  Lamina propria conţine glande intestinale lungi(6). neramificate.Submucoasa: țesut conjunctiv dens dezordonat. 3. nu conţine glande. dar si foliculi limfoizi solitari.Tunica musculară: ţesut muscular neted dispus pe 2 straturi:  circular intern  longitudinal extern 4. 1. cu vârful efilat.Tunica mucoasă  Vilozităţi intestinale lungi.JEJUNUL Criterii de recunoaştere: organ cavitar cu 4 tunici.Tunica externă: seroasa 5 . 2.

 Lamina propria conţine plăcile Peyer . care pot depăşi MM și trece în submucoasă Submucoasa nu conţine glande Tunica musculară: ţesut muscular neted dispus pe două straturi:  circular intern şi  longitudinal extern Tunica externă: seroasa Ileon cu vilozitati si placi Peyer in lamina propria 6 .  Glande intestinale numeroase şi scurte.ILEONUL Organ cavitar cu 4 tunici. Tunica mucoasă  Vilozităţi intestinale reduse numeric.foliculi limfoizi aglomeraţi şi infiltrate limfoide difuze.

ţesut conjunctiv lax cu foliculi limfoizi şi infiltrate difuze. 3.  lamina propria .Tunica musculară ţesut muscular neted dispus pe două straturi:  circular intern şi  longitudinal extern 4. enterocite şi celule endocrine.Seroasa este înlocuită de adventice la colonul ascendent şi descendent. iar celulele Paneth sunt absente. Colon: mucoasa cu glande intestinale sectionate longitudinal si transversal 7 . cu multe celule caliciforme.Tunica submucoasă: ţesut conjunctiv dens dezordonat. epiteliul se invaginează in lamina propria si formeaza glandele intestinale. 1.  MM este bine dezvoltată.Tunica mucoasă  epiteliu intestinal simplu columnar format din multe celule caliciforme. nu prezintă vilozităţi intestinale. lungi.  prezintă doar glande intestinale: tubulare simple.INTESTINUL GROS COLONUL Organ cavitar cu 4 tunici. putine celule endocrine. 2.

cu cele 4 tunici 8 .Colon.

ci doar glande intestinale scurte. reduse numeric. • MM subţire. Tunica submucoasă: • ţesut conjunctiv dens. ocupată întotdeauna de ţesut limfoid. • lamina propria este ocupată de foliculi şi infiltrate limfoide difuze.APENDICELE Tunica mucoasă: • nu prezintă vilozităţi. formată din două straturi musculare netede • circular intern şi • longitudinal extern Tunica externă: seroasa 9 . discontinuă. mascată în parte de ţesutul limfoid. înguste. Tunica musculară: subţire.

.

Glandele salivare majore 2. Pancreasul 3. sublinguala şi submandibulara. mucosi sau micsti) şi a ductelor 1 .GLANDELE DIGESTIVE 1. Ficatul GLANDELE SALIVARE MAJORE Sunt reprezentate de 3 glande perechi: parotida. Criterii de recunoaştere:  organe pline. încapsulate (capsulă conjunctivă)  lobulaţie prezentă : lobuli delimitaţi de trabeculii conjunctivi  prezenţa acinilor (serosi.

Structura histologică generală 1. mucoşi sau micşti)  componenta excretorie – ductele (intra. mucoşi. alcătuite din:  componentă secretorie – acinii (seroşi. Parenchimul:  este organizat lobular  conţine glande tubuloacinare compuse. Stroma:  ţesut conjunctiv lax redus cantitativ. Capsula:  ţesut conjunctiv dens dezordonat 2. Trabeculii:  se desprind de pe faţa internă a capsulei  sunt constituiţi din ţesut conjunctiv lax  separă parenchimul în lobuli glandulari  grosimea lor variază în funcţie de vârstă (mai subţiri la tineri) 3.şi interlobulare) Parenchim şi stromă Acini (seroşi. micşti) şi ducte 2 . localizat între componentele glandulare (ducte şi acini) din lobuli  bogată în fibre de reticulină 4.

Particularităţi structurale Parotida  parenchimul: este format aproape în totalitate din acini seroşi Submandibulara  parenchimul: o este format din acini seroşi. seroşi şi micşti o sunt predominanţi acinii mucoşi Parotida 3 . mucoşi şi micşti o sunt mai numeroşi acinii seroşi Sublinguala  parenchimul: o este format din acini mucoşi.

PANCREASUL Este o glandă mixtă cu secreţie exocrină (pancreasul exocrin) şi endocrină (pancreasul endocrin). încapsulat (capsulă conjunctivă)  lobulaţie prezentă (lobuli delimitaţi de trabeculii conjunctivi)  prezenţa în lobuli doar a acinilor seroşi. precum şi a ductelor  identificare în structura lobulilor a unor formaţiuni palid colorate (insulele Langerhans) care contrastează cu aspectul intens colorat al acinilor seroşi 4 . Criterii de recunoaştere:  organ plin.

localizat între componentele glandulare (ducte şi acini) din lobuli  la nou-născut este foarte bine reprezentată (30% din volumul glandei) 4. Parenchimul:  este organizat lobular  componenta exocrină conţine glande tubuloacinare compuse.Structura histologică generală 1.şi interlobulare)  componenta endocrină este formată din totalitatea celulelor secretoare de hormoni organizate:  insular (insulele Langerhans) de tip: compact (contur regulat) şi difuz (contur neregulat)  extrainsular: celule endocrine dispuse izolat printre celulele ductale şi acinare ale pancreasului exocrin. alcătuite din:  porţiunea secretorie – acinii seroşi  componenta excretorie – ductele (intra. Capsula (subţire):  ţesut conjunctiv dens dezordonat 2. Stroma:  ţesut conjunctiv lax foarte slab reprezentat (la adult). sunt dificil de recunoscut pe preparatele colorate morfologic (cu HE) 5 . Trabeculii:  se desprind de pe faţa internă a capsulei  sunt constituiţi din ţesut conjunctiv lax  separă parenchimul în lobuli glandulari 3.

încapsulat (capsulă conjunctivă)  celulele epiteliale ale parenchimului (hepatocite) se dispun radiar în jurul vaselor (venulelor terminale hepatice)  prezenţa printre componentele parenchimului a unor mici zone de ţesut conjunctiv (în general de formă triungiulară) denumite spaţii porte 6 . Criterii de recunoaştere:  organ plin.FICATUL Este cel mai mare organ parenchimatos al organismului.

Stroma:  ţesut conjunctiv lax bogat în fibre de reticulină. localizat în jurul cordoanelor hepatocitare 7 . Capsula:  este denumită capsula Glisson  alcătuită din ţesut conjunctiv dens dezordonat  este acoperită (cea mai mare parte) pe faţa externă de seroasa peritoneală 2.Structura histologică generală 1.

3. Parenchimul:  se organizează sub forma acinului hepatic (Notă: organizarea acinului hepatic este total diferită de organizarea celorlalte tipuri de acini glandulari)  conţine hepatocite (celule epiteliale) dispuse în cordoane radiare în jurul venulelor terminale hepatice.  printre cordoanele hepatocitare se identifică capilarele sinusoide hepatice. 2 şi 3 8 . Legenda PS – spaţii porte CV – venula terminală hepatică Legendă Acinul hepatic cu zonele acinare 1.

Spaţiile porte:  reprezintă zone terminale de ramificare a ţesutului conjunctiv care pătrunde în parenchimul hepatic dinspre hil  conţin următoarele componente:  ţesut conjunctiv lax  1-2 arteriole  o venulă  1-2 ducte biliare  vase limfatice  fibre nervoase  Arteriola.4. venula şi ductul biliar formează împreună triada portală. 9 .

oblic şi longitudinal. care însă nu formează straturi distincte Seroasa/adventice  faţa inferioară este acoperită de seroasă  înspre patul hepatic este acoperită de adventice 10 . Criterii de recunoaştere:  organ cavitar având mucoasa faldurată (Notă: atenţie la diagnosticul diferenţial cu trompa uterină)  mucoasa cu epiteliu simplu columnar.VEZICA BILIARĂ Este un organ cavitar cu lungimea de 10 cm şi diametrul de 3-4 cm. fără glande (sunt prezente doar la colet) Structura histologică Mucoasa  epiteliu simplu columnar  lamina propria – ţesut conjunctiv lax care conţine limfocite şi plasmocite Musculara  fibre musculare netede dispuse circular.

chromogranină 1 . tiroidă. sistemul neuroendocrin difuz Coloraţii: HE Tricromă Impregnare argentică Anti-calcitonină Anti. paratiroide.Glandele endocrine: hipofiză. suprarenale.

paratiroide. Hormonii sunt stocaţi în citoplasmă sub formă de granule. suprarenale. de tip fenestrat.delimitează lobi/lobuli stroma: ţesut conjunctiv lax. celulele iau din sânge precursorii hormonali şi excretă în sânge hormoni în formă activă. capilare fenestrate Parenchimul: organizare diferită în adenohipofiză şi neurohipofiză 2 . paratiroide foliculi în tiroidă Hipofiza este o glandă mică situată în şaua turcească a osului sfenoid ataşată de hipotalamus prin tija pituitară şi pachetul vascular prezintă două subdiviziuni: adenohipofiza şi neurohipofiza Structură histologică Schelet de sustinere: capsulă fibroasă-dura mater trabeculi conjunctivi stroma bogată în fibre de reticulină. Vascularizaţie capilară bogată.Glandele endocrine: hipofiză. fibre de reticulină Parenchimul este format din totalitatea celulelor specializate pentru sinteza de hormoni organizate sub formă de: cuiburi în adenohipofiză cordoane în suprarenale. Între celula endocrină şi capilar există raport cel puţin prin unul din poli. tiroidă. Interrelaţii morfofuncţionale cu celule şi/sau fibre nervoase. Planul general de organizare al glandelor endocrine Glandele endocrine sunt organe pline alcătuite din schelet de susţinere şi parenchim: Scheletul de susţinere este format din: capsulă conjunctivo-vasculo-nervoasă trabeculi conjunctivi subţiri . sistemul neuroendocrin difuz Caractere morfologice generale Glandele endocrine sunt caracterizate prin: Lipsa ductelor excretorii. care realizează inc luziuni specifice fiecărui tip celular.

formă şi caracteristici histochimice În funcţie de afinitatea faţă de coloranţii uzuali celulele se clasifică în: o celule cromofile:  acidofile: somatotrofe (STH). corticotrofe (ACTH).Adenohipofiza (lobul anterior) Reprezintă 80% din glanda hipofiză şi include porţiunea distală. LH) o celule cromofobe 3 . intermediară şi tuberală Celulele sunt aranjate în cuiburi. legate printr-o reţea de capilare şi sunt diferite ca mărime. gonadotrofe (FSH. mamotrofe (prolactina)  bazofile: tireotrofe (TSH).

unde formează un lob distinct celulele au formă poligonală şi sunt dispuse în grupe mici sau izolate uneori se observă chiste cu epiteliu ciliat secretă MSH Neurohipofiza. oxitocină.Porţiunea intermediară bine reprezentată la embrion şi făt. hormoni de eliberare pentru STH. structură histologică: axoni amielinici cu corpul celular în nucleul supraoptic şi paraventricular din hipotalamus vase capilare celule gliale: pituicite corpii Herring (granule de neurosecreţie) Secretă: vasopresină. ACTH. TSH 4 .

Tiroida Scheletul de susţinere: Capsula conjunctivo-fibroasă Trabeculi conjunctivo-fibroşi. lobuli Stroma conjunctivă. numeroase fibre de reticulină Parenchimul este format din: tirocite dispuse sub formă de foliculi celule parafoliculare Foliculul tiroidian este format din: Epiteliul folicular (tirocite dispuse pe un singur rând) Membrana bazală Coloid Forme funcţionale de foliculi tiroidieni Foliculul normofuncţional Tirocitele sunt cubice Coloidul este în cantitate mare Veziculele de resorbţie sunt puţine 5 .

acidofil) Veziculele de resorbţie sunt absente Foliculul hiperfuncţional Foliculi mici şi numeroşi Tirocitele sunt columnare Coloidul este în cantitate redusă Veziculele de resorbţie sunt numeroase Celulele parafoliculare (celule C) Se dispun izolat sau în grupuri mici între foliculi. Sunt celule mari.Foliculul hipofuncţional Foliculi mari Tirocitele sunt aplatizate Coloidul este abundent (vâscos. 6 . poligonale cu nucleu mare rotund şi citoplasmă palidă.

Paratiroidele Sunt glande pereche. subţiri cu adipocite Stroma: fibre de reticulină. central. fibre nervoase. Schelet de susţinere: Capsulă: conjunctivo-fibroasă subţire Trabeculi: conjunctivi. hipercrom Suprarenalele Schelet de susţinere: Capsula: ţesut conjunctiv dens dezordonat. eucromatic. ovoidale. suprarenale accesorii Trabeculi conjunctivi Stroma conjunctivă laxă cu numeroase fibre de reticulină Parenchimul are două zone-coricala şi medulara. nucleu mic. sintetizează parathormonul Celule oxifile: citoplasmă acidofilă. nucleu hipercrom. vase sanguine. capilare sanguine şi fibre nervoase Parenchimul: cordoane scurte neregulate Celule principale: poliedrice. microganglioni.cu organizare diferită 7 . picnotic Celule de tranziţie: citoplasma acidofilă. nucleu rotund. ţesut adipos. cu citoplasma cromofobă. situate lângă sau în parenchimul tiroidian.

cortizonă. paralele între ele. nucleol distinct. pseudoglomeruli. În ochiurile reţelei se găsesc vase capilare. hipercrom. Zona fasciculată Cea mai groasă (2/3 din grosimea CSR) Celulele se dispun în cordoane lungi. anastomozate care formează o reţea. Tranziţia de la o zonă la alta este gradată. nucleu eucromatic.cortizol. Celulele se dispun sub formă de arcade. Sintetizează hormonii sexuali. reticulată. Capilarele separă cordoanele. Celulele zonei glomerulare au formă variabilă. Celulele zonei reticulate mici. citoplasma omogen bazo filă. central. Zona glomerulară Este situată sub capsulă. În această zonă se sintetizează glucocorticoizi. citoplasmă acidofilă.Corticosuprarenala Celule endocrine sunt dispuse în cordoane organizate pe 3 zone: glomerulară. au nucleu picnotic. vacuolatăspongiocite Zona reticulată Situată profund în vecinătatea medulosuprarenalei Celulele se dispun în cordoane scurte. În această zonă se sintetizează mineralcorticoizi – aldosteronul. au formă poligonală nucleu veziculos. Celulele sunt aşezate pe 1 – 2 rânduri. 8 . pigment lipofuscinic abundent. citoplasmă palidă. fasciculată.

capilare.Medulosuprarenala Porţiunea profundă a suprarenalei Stroma: fibre de reticulină. fibre nervoase. respirator. enolaza neuronal specifică) Tipuri celulare: deschise şi închise 9 . genital masculin Metode de evidenţiere: histochimice (impregnări argentice). poligonale. cu citoplasmă bazofilă. iar în jurul vaselor mari o cantitate mică de ţesut conjunctiv lax. sinaptofizina. granulară şi nucleu polimorf Celulele ganglionare (neuroni simpatici postganglionari) Sistemul neuroendocrin difuz Format din celule endocrine izolate sau în grupuri în organe cu altă funcţie Produc substanţe cu acţiune similară hormonilor Abundente în sistem digestiv. Parenchimul: grupuri mici sau cordoane scurte de celule Feocromocitele: celule mari. imunohistochimice (chromogranina A.

.

Uterul Coloraţii: Hematoxilină eozină Tricromă 1 .Sistemul genital feminin: Ovarele.Trompele uterine.

derivatele foliculare o Stromă bogată în celule. retculină  Medulara: intern o Stromă conjunctivă densă cu celule musculare netede o Reţea de vase sanguine o Glanda hilară (hormoni androgeni) Foliculii ovarieni Componente o Ovocit o Celule foliculare o Teci perifoliculare Stadii evolutive o primordial o primar o secundar (antral) o terţiar (matur. pereche Funcţii: ovogeneză. de Graaf) 2 . fibre de colagen. secreţie de hormoni sexuali Structură histologică Capsula  Epiteliu de acoperire: simplu cubic/columnar  Albugineea Parenchim  Corticala: extern o Foliculi ovarieni în diferite stadii evolutive. organ plin.Ovarul   Gonada feminină.

externă fibroasă Foliculii terţiari Ocupă toată grosimea corticalei Structură:  Ovocit excentric înconjurat de zona pelucida şi coroana radiata. aşezat pe cumulus ooforus sau disc proliger  Cavitatea unică centrală  Teaca granuloasă  MB foliculară  Teaca perifoliculară internă cu celule dispuse în cordoane (glanda tecală)  Teaca perifoliculară externă fibroasă 3 .Foliculii primordiali Situaţi imediat sub capsulă Structură:  Ovocit  Un rând de celule foliculare aplatizate  MB foliculară subţire Foliculii primari În strat aproape continuu sub albuginee Structură:  Ovocit  Zona pelucida  Un rând de celule foliculare cubice  MB foliculară În evoluţie creşte numărul de straturi de celule foliculare (strat granulos) Foliculi secundari Situaţi profund în corticală Structură:  Ovocit (iniţial central. apoi excentric)  Zona pelucida  Strat granulos cu numeroase cavităţi care vor fuziona  MB foliculară  Teaca perifoliculară cu 2 zone: internă celulară.

Derivatele foliculare Foliculii atrtici: foliculi ivarieni opriţi în evoluţie Corpul galben (luteal):  Poate fi menstrual sau de sarcină. rezultă prin reorganizarea tecii granuloase şi a tecii interne a foliculului matur în urma ovulaţiei  Glandă endocrină cu 2 tipuri de clelule: luteale tecale şi uteale granuloase Corpul albicans ( cicatrice fibroasă)  Fără fertilizare: corp albicans temporar  Fertilizare: corp albicans definitiv Trompa uterină Organ tubular cu trei straturi Mucoasa  Falduri ramificate fimbrii. delimitează cavitate labirintică  Axe conjunctive acoperite de epiteliu  Lamina propria: ţesut conjunctiv lax Musculara: ţesut muscular neted Seroasa peritoneală 4 .

1/3 adventice 5 . nu se descoamează.  Uterul Anatomic: corp. col. suferă modificări ciclice. istm Organ cavitar cu trei straturi: endometrul. perimetrul Structură histologică Endometrul (mucoasa uterină)  Epiteliul simplu columnar  Membrană bazală  Lamina propria: conjunctiv lax. glandele uterine (tubulare simple)  Prezintă 2 straturi: o Funcţional: 2/3 superficiale. activitate mitotică Miometrul (musculară): ţesut muscular neted dispus pe 3 straturi  Extern şi intern: paralele cu axul mare al uterului  Mijlociu: plexiform cu vase sanguine şi limfatice Perimetrul: 2/3 seroasa peritoneală. miometrul. descuamează o Bazal: 1/3 profundă.

lamina propria: glande tubulare ramificate secretoare de mucus Exocervix: . glande lungi cu traiect spiralat și lumen larg.Modificări endometriale ciclice Faza proliferativă: endometru îngust. lamina propria bine reprezentată Faza secretorie: endometru gros.epiteliu columnar care se continuă cu cel al mucoasei uterine . celule glandulare cu aspect secretor Faza menstruală: eliminarea zonei funcționale Colul uterin Două porțiuni: Endocervix: .lamina propria: țesut conjunctiv lax bogat în fibre conjunctive La limita endo-exocervix: joncțiunea scuamo-columnară 6 .epiteliu stratificat scuamos nekeratinizat se continuă cu cel vaginal . glande cu traiect rectiliniu și lumen îngust.

vene. stratul muscular intern are fasciculele orientate în spirală Adventicea: ţesut conjunctiv dens dezordonat. fibroblaste. vase limfatice. grosime de 0. fascicule nervoase. adventice Mucoasa: numeroase falduri Epiteliu stratificat scuamos nekeratinizat. placenta. intermediare şi superficiale. celulele epiteliale proliferează şi se maturează sub influenţa stimulului hormonal estrogenic – grosime maximă preovulator. musculară. glanda mamară Coloraţii: o Hematoxilină eozină o Papanicolaou o A. Drăgan o Anti actină de tip mușchi neted Vaginul Organ tubular cu peretele format din 3 straturi: mucoasa. citologie cervico-vaginală. celulele superficiale conţin cantităţ i mari de glicogen Membrane bazală Lamina propria: ţesut conjunctiv lax în vecinătatea epiteliului şi dens adiacent muscularei. microganglioni nervoși 1 .T. granulocite Musculara: ţesut muscular neted cu fascicule orientate predominant longitudinal. plexuri venoase.4 mm. llimfocite. limfatice. conţ ine fibre elastice.Sistemul genital feminin: vaginul.P. cu celule bazale.

citoplasma acidofilă/bazofilă mai intens colorată la periferie.Citologia cervico-vaginală Recoltare: burete. leziuni inflamatorii Scuame celulare: anucleate. macrofage. periuţă. în insuficienţa foliculinică Celule bazale: mici. fibre de colagen subţiri. vacuolată. citoplasmă intens bazofilă. nucleu. în menopauza avansată. V Studiază celule exofoliate de la nivelul exo . fibroblaste. citoplasma bazofilă. fibre de reticulină. spatulă. frotiu C. cu citoplasmă bogată în glicogen. nucleu eucromatic cu nucleol. vac uole lipidice. parietală şi capsulară Decidua bazală: celule deciduale mari. secundare. poligonale. iar spre placenta maternă de epiteliu trofoblastic  Vilozităţile coriale: primare. nucleu mare nucleolat. terţiare  Ax conjunctiv: substanţă fundamentală bogată.şi endocolului Celule superficiale: mari. predomină sub stimul estrogenic (preovulator) Celule intermediare: poligonale. nucleu picnotic. citoplasmă intens acidofilă Placenta Organ tranzitoriu la formarea căruia participă organismul matern şi fetal Placenta maternă (decidua): bazală . predomină sub stimul progesteronic (postovulator şi sarcină) Celule parabazale: ovalare. nucleu eucromatic cu nucleol distinct Placenta fetală: organ discoid format din placa corială şi vilozităţi coriale  Placa coriala: ax conjunctiv acoperit pe faţa amniotica de epiteliu simplu scuamos. glicogen. postpartum. citoplasma acidofilă/bazofilă cu granule de keratohialin . ovalare. vase fetale  Epiteliul trofoblastic:  Sincitiotrofoblast (superficial): masă citoplasmatică cu numeroşi nuclei dispuşi pe un singur rand şi numeroase vacuole lipidice  Citotrofoblast (numai până în luna a patra): un rând de celule cubice cu citoplasma clară şi nuclei mari eucromatici 2 . E. heterocromatic.

Glanda mamară Organ parenchimatos. epiteliu simplu cubic o Ducte interlobulare: epiteliu simplu/stratificat cubic o Ducte colectoare: epiteliu stratificat cubic o Ducte galactofore: epiteliu stratificat cubic o Sinusuri galactofore: epiteliu stratificat scuamos nekeratinizat 3 . lobulat format din stromă şi parenchim Stromă Periglandulară: ţesut adipos. nervi şi ducte interlobulare Intralobulară: ţesut conjunctiv lax bogat în limfocite şi plasmocite Parenchim: glandă tubuloacinară Porţiune secretorie: epiteliu simplu cubic şi celule mioepiteliale între polul bazal al celulelor secretorii şi membrana bazală Porţiune excretorie: o Ducte intralobulare: între acini. acoperit de tegument Interlobulară: ţesut conjunctiv dens cu vase.

Celule mioepiteliale 4 .

Sistemul genital masculin: testicol.cromogranina A 1 .vimentină Anticorpi anti. glandele anexe Coloraţii: Hematoxilină eozină Tricromă Antigen specific prostatic Anticorpi anti. căi genitale intratesticulare. căi genitale extratesticulare.

pereche Funcţii: spermatogeneza. tip B (intens colorat) Spermatocite • Primare: cele mai mari din linia seminală. celule Leydig Parenchim: tubi seminiferi Tubii seminiferi Traiect sinuos MB groasă Epiteliu seminifer (stratificat polimorf) • Celulele liniei seminale • Celulele de susţinere Sertoli Celulele liniei seminale Spermatogonii • Mici. coada în lumenul tubului seminifer 2 .ovalare. pe 2-3 rânduri deasupra spermatogoniilor • Secundare: mici. pornesc din mediastin spre capsulă.în porţiunea apicală a epiteliului Spermatozoizii • Gameţii masculini. secreţie de hormoni Structură histologică Schelet de susţinere: • Capsula (albuginea) conjunctivă. se îngroaşă posterior şi formează mediastinul . sferice.spre lumen Spermatide • Mici. delimitează lobuli • Stroma: conjunctivă laxă.conţine căile genitale intratesticulare • Trabeculi conjunctivi. organ plin.Pe un rând pe MB • După nucleu:tip A(palid).ovalare.Testicolul • • Gonada masculină.

lângă vasele capilare • formă pologonală • citoplasma acidofilă cu vezicule cromofobe • secretă hormoni androgenitestosteron Căile genitale intratesticulare Localizare: mediastinul testicular Tubii drepţi: continuă tubii seminiferi. 10-15% din populația celulară a tubului seminifer • Columnare. localizat în zona bazală. lumen îngust.Celulele Sertoli • De tip terminal. epiteliu simplu cuboidal sau columnar 3 . cromatină fin granulară. nucleol mare care se distinge cu ușurință • Citoplasmă: palid colorată. cristaloide Charchot-Botchher în zona bazală • Participă la formarea barierei hemato-testiculare Glanda interstiţială Leydig În ţesutul conjunctiv lax dintre tubii seminiferi Celule Leydig: • dispuse în cordoane şi cuiburi. degenerarea precoce a celorlalte celule germinale). eucromatic. înalte. prelungiri scurte și groase printre și în jurul celulelor germinale • Situate pe membrana bazală • Nucleu: ovalar sau neregulat. poate con ține incluziuni lipidice și material acidofilic granular (corpi reziduali fagocita ți . nu se mai divid. epiteliu simplu cuboidal Rete testis: reţea de canale interconectate.maturarea spermatidelor.

principale.celule bazale. fibre elastice. cap. coadă Organ tubular cu 3 straturi Lumen regulat cu spermatozoizi aglutinaţi Mucoasa • Epiteliu pseudostratificat. columnare ciliate și neciliate. fibroblaste. corp.Căile genitale extratesticulare: • ductele eferente • epididimul • ductele deferente • uretra Ductele eferente • 12-15 tubuli forma ți din porțiunea extratesticulară a rete testis • se continuă cu țiunea por cefalică a epididimului • tapetate de epiteliu pseudostratificat cu celule bazale. rar macrofage Epididimul Structură tubulară intens contorsionată. holocrine • Membrana bazală • Lamina propria Musculara: ţesut muscular neted Adventice/seroasă 4 . limfocite intraepiteliale • membrană bazală grosă înconjurată de celule muscular netede.

piramidale. nucleoli proeminenți . lumen: îngust. stelat Mucoasa: • Epiteliu pseudostratificat. citoplasmă cu cantități mari de pigment lipofuscinic • celule bazale: dimensiuni mici. ţesut muscular neted cu fascicule longitudinale și circulare Adventice: ţesut conjunctiv lax cu vase sanguine. de -a lungul porțiunii terminale a ductului deferent Peretele: 3 straturi.Ductul deferent Organ tubular. fenomen Arias Stella. columnare sau poligonale. conține ganglioni nervoși simpatici și plexuri nervoase 5 . hipercromi. fibre nervoase Glandele anexe: veziculele seminale prostata glandele bulbo. fascicule orientate longitudinal și circular Adventicea: țesut conjunctiv dens dezordonat. acoperit de epiteliu columnar sau cuboidal Epiteliul mucoasei: • celule principale.uretrale Veziculele seminale Glande pereche. în porțiunea terminală realizează joncțiunea cu ductul veziculei seminale de aceeași parte pentru a forma ductul ejaculator Pe secțiune transversală: aspect tubular. pozitive pentru CK cu GM mare.celule columnare cu stereocili lungi la polul apical și bazale • Membrana bazală • Lamina propria: conjunctiv lax cu numeroase fibre elastice dispuse circumferențial Musculara: cel mai gros strat. lumenul poate conține celule exfoliate și detritusuri Mucoasa: falduri ramificate și anastomozate. contur neregulat (anizocarii fiziologice. faldurile: ax conjunctiv cu celule musculare netede. FA. situate postero-lateral față de baza vezicii urinare. 1-2 nucleoli. nuclei mari. AR Lamina propria: țesut conjunctiv lax cu numeroase fibre elastice Musculara: țesut muscular neted. fără lipopigment. celule de rezervă. cu 3 straturi. adesea arcade în lumen . negative pentru PSA. condiții normale). nucleu hipercrom.

Prostata Capsula: fibro-musculară Trabeculi conjuctivo-musculari delimitează lobi Stroma conjunctivo-musculară Parenchimul: glande şi sistem de ducte • Zona centrală: glande tubulare simple • Zona de tranziţie: glande tubulare ramificate • Zona periferică: glande tubuloacinare organizate lobular 6 .

NSE) Segmentul excretor: canaliculi de ordinul I și II • inițial – epiteliu simplu cubic • devine stratificat • la vărsarea în uretra prostatică asemănător cu uroteliul 7 .• • • Glandele prostatice Tubulo-acinare Simpexioni Robins (săruri de calciu) Trei tipur i celulare: bazale: mici aplatizate sau triunghiulare. nu vin în contact cu lumenul principale: columnare. citoplasmă bazofilă. nucleu ovalar. citoplasmă acidofilă neuroendocrine: evidențiate prin impregnare argentică sau IHC (cromogranina A.

8 .

nucleu eucromatic. derm şi anexe (foliculul pilos. glande sudoripare şi sebacee). citoplasmă bazofilă/acidofilă. Apare ca o bandă omogen acidofilă de celule anucleate .   Piele groasă 1 . .LUCRAREA PRACTICĂ 14 Pielea cu păr şi fără păr Pielea (sistemul tegumentar) este alcătuită din epiderm. . nucleu picnotic.celule non-epiteliale (melanocite. -Strat spinos: celule poligonale cu procese citoplasmatice (spini).Strat granulos: celule aplatizate cu granule bazofile în citoplasmă. Strat cornos: strat superficial intens acidofil format din scuame celulare anucleate.Strat lucios: prezent doar în epider mul din zonele cu piele groasă.celule epiteliale (keratinocite) . Epidermul (componenta epitelială): epiteliu stratificat scuamos keratinizat format din: . este ataşată de structurile subiacente prin intermediul ţesutului subcutanat (ţesut adipos). cellule Merkel şi cellule Langerhans)    Celulele epiteliale sunt aşezate pe 4-5 straturi: -strat bazal: celule cuboidale cu citoplasmă bazofilă şi nucleu întunecat.

este un ţesut conjunctiv lax.       2 . Se pot evidenţia cu protein S100.      Dermul Ţesut conjunctiv cu două zone: -Dermul papilar. Sunt cromofobe în HE. se pot evidenţia cu ck 20. localizate în stratul bazal. şi conţine corpusculi Meissner. -Dermul reticular-situat profund. -Celulele Langerhans: localizate în stratul spinos. -Celulele Merkel. cu nucleu heterocromatic.imediat sub epiderm.Celulele non-epiteliale: -Melanocitele: localizate în stratul bazal al epidermului. Conţine foliculul pilos şi glandele sebacee şi sudoripare. este un ţesut conjunctiv dens dezordonat.

la nivelul căreia se va produce un fir de păr. dilatată – bulbul pilos-prezintă o excavație centrală – papila dermală -la exterior – teaca fibroasă de care se anexează mușchiul erector al firului de păr Glandele sebacee -în asociere cu foliculul pilos (cu excepția glandelor sebacee din buze. cu celule nediferențiate și celule secretoare -Duct.Foliculul pilos -fiecare folicul pilos reprezintă o invaginare a epidermului. delimitat de epiteliu stratificat scuamos     3 . organe genitale externe.scurt.porțiunea profundă. . pleoape) -Porțiune secretorie dilatată.

Glandele sudoripare Glande tubulare cu:   porțiune secretorie glomerulară, situată în dermul reticular (grupuri de structuri acinare tapetate de celule cubice înconjurate de celule mioepiteliale) porțiune excretorie cu traiect spiralat, este tapetat de epiteliu stratificat cubic. Își pierde peretele propriu la intrarea în epiderm.

GLOBUL OCULAR

Organ cavitar cu perete format din trei membrane suprapuse:    Externă: sclerotica (posterior), și corneea (anterior) Mijlocie: coroidă, corp ciliar, iris Internă, nervoasă – retina

Cavitatea este segmentată de cristalin.

4

MEMBRANA EXTERNĂ  Sclerotica: țesut conjunctiv dens o anterior se continuă cu corneea – limbul sclero-corneean o posterior – orificii prin care trec fibrele nervului optic (aria cribriformă) o la joncțiunea cu coroida - țesut conjunctiv lax cu numeroase melanocite (lamina supracoroidală) Corneea: structură conjunctivo-epitelială cu cinci straturi: o epiteliu anterior (stratificat scuamos nekeratinizat) o membrană bazală groasă (Bowmann) o țesut conjunctiv dens lamelar (stroma corneană) o membrană bazală groasă (Descemet) o epiteliu posterior (endoteliu)

MEMBRANA MIJLOCIE - membrană conjunctivo-vasculo-pigmentară, care prezintă trei zone:    Coroida,dispusă posterior, prezintă trei straturi: vascular (spre scleră), coriocapilar și membrana Bruch (spre retină) Corpul ciliar prezintă 70-75 pliuri radiare – procesele ciliare- care sintetizează umoarea apoasă. Irisul prezintă un orificiu central, rotund -pupila 5

Cristalinul Lentilă biconvexă transparentă, alcătuită din:   Capsulă: lamele fine de colagen afibrilar Epiteliu subcapsular: simplu cubic, se extinde până la ecuatorul cristalinului Fibrele cristalinului: celule epiteliale elongate, de formă prismatică, paralele cu suprafața cristalinului

Împarte globul ocular în două zone:   posterior de cristalin – vitrosul anterior de cristalin – camera anterioară (între fața anterioară a irisului și fața posterioară a corneei) și camera posterioară (fața posterioară a irisului și fața anterioară a cristalinului)

6

organizate pe zece straturi:           stratul celulelor pigmentare stratul conurilor și bastonașelor limitanta externă strat granular extern strat plexiform extern strat granular intern strat plexiform intern stratul neuronilor multipolari (gangliuonari) stratul fibrelor nervului optic limitanta internă URECHEA INTERNĂ   Formată din: labirint osos (perilimfă) care conține un labirint membranos (endolimfă) Conține segmentele periferice ale analizatorilor acustic (canalul cohlear – organul lui Corti) și vestibular (utricula. celule pigmentare.MEMBRANA INTERNĂ – RETINA Membrană de natură nervoasă care are în structură neuroni. celule gliale.și canalele semicirculare – creste ampulare-) 7 . sacula – macule.

CANALUL COHLEAR Pereți:    superior – membrana vestibulară lateral -stria vasculară inferior – lama spirală și membrana bazilară  ORGANUL LUI CORTI   Este format din două masive celulare așezate pe membrana bazilară. care delimitează tunelul Corti. de înlocuire o celule de susținere. extremitatea liberă include cilii celulelor senzoriale. la polul apical prezintă stereocili incluși în membrana tectoria Membrana tectoria – structură conjunctivă amorfă. 8 . Masivele celulare sunt alcătuite din trei tipuri celulare: o celule bazale. atașată cu o extremitate de limbul spiral. acelulară. și sunt acoperite de membrana tectoria. columnare și falangiale o celule senzoriale (păroase)– pol bazal rotunjit.

cu diferența că cilii lungi ai celulelor senzoriale sunt incluși într-o structură gelatinoasă sub formă de cupolă. La polul apical prezintă microvili.MACULA SACULARĂ ȘI UTRICULARĂ Îngroșare a peretelui labirintic. axonul amielinic trece în lamina propria Lamina propria. cu stereocili incluși într-o masă gelatinoasă care conține otolite CRESTELE AMPULARE Au structură histologică asemănătoare maculelor. fără otolite. MUCOASA OLFACTIVĂ Este alcătuită din epiteliu olfactiv și lamina propria. seroase și filete nervoase amielinice  9 . alcătuit din trei tipuri celulare: o celule bazale – de înlocuire o celule de suport – pol bazal mai îngust.  Epiteliul olfactiv este un neuroepiteliu pseudostratificat. țesut conjunctiv lax glande sero-mucoase. cu nucleu dispus bazal celule senzoriale columnare sau/și piriforme. care prezintă un epiteliu modificat:   celule de susținere – columnare. mai larg. o celule olfactive (neuroni bipolari) – dendrita scurtă se termină la suprafața epiteliului butonat. conține nucleul. polul apical.

10 .

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful