Cuvânt înainte

Tendinţa agriculturii contemporane este spre sustenabilitate, prin aceasta înţelegându-se capacitatea sistemului productiv agricol de a utiliza intensiv resursele naturale sau artificiale, pentru a susţine cu hrană şi alte produse agricole nevoile crescânde ale populaţiei, fără epuizarea sau deteriorarea resurselor şi factorilor de mediu în care funcţionează şi implicit ale mediului în general. Acest deziderat poate fi atins prin schimbarea modelului productiv al actualelor ecosisteme agricole intensive şi integrate. Noul model de ecosistem agricol sustenabil, întemeiat pe cel al ecosistemelor naturale şi legilor acestuia este ferma ecologică. Pentru acest tip de ecosistem mai sunt încă destul de mult întrebuinţate denumiri ca fermă biologică, ecofermă, fermă organică, fermă biodinamică, valabile şi ele şi corecte. Chiar dacă uneori se pot semnala diferenţe structurale (în cazul celei biodinamice), concepţia şi principiile pe care ele se întemeiază rămân aceleaşi. În ţara noastră, în prezent, se utilizează denumirea de fermă ecologică. Cursul se adresează studenţilor şi masteranzilor agronomi, care fiind fermierii de mâine, vor putea să opteze pentru ferma ecologică în cunoştinţă de cauză, să ştie s-o proiecteze şi s-o exploateze în conformitate cu principiile şi regulile impuse, în general, şi de fiecare organizaţie de îndrumare şi control, în particular. De asemenea, această carte, este utilă tuturor specialiştilor interesaţi în cunoaşterea celor mai importante elemente privind organizarea şi funcţionarea fermelor ecologice. Precizăm că multe dintre cunoştinţele necesare înţelegerii problematicii fermei ecologice sunt cele însuşite la o serie de discipline pe parcursul studiilor, dar există şi o serie de concepte şi informaţii noi, asupra cărora se va insista. Ştim că este departe timpul când fermele ecologice se vor generaliza sau vor avea o pondere mai mare în raport cu sistemul intensiv de agricultură, de aceea considerăm necesare informaţiile critice asupra acestuia din urmă, menite să atragă atenţia asupra aspectelor susceptibile de îmbunătăţire în viitor. Se impune deci ca fermierii, indiferent de opţiunea pentru un anumit tip de fermă sau altul, să cunoască problematica ambelor sisteme de agricultură. Dacă timpul generalizării fermelor ecologice este departe, timpul promovării lor este scadent. Promovarea trebuie să înceapă cu pregătirea

fermierilor, cei tineri având avantajul de a nu fi fost “corupţi” practic de sistemul intensiv de agricultură, mai uşor de aplicat dar şi de învăţat. Populaţia, societatea umană chiar, uneori nu foarte informată, ştie că ferma ecologică înseamnă produse naturale şi sănătoase, mediu mai favorabil, peisaje mai complexe şi mai frumoase şi pe de o parte aşteaptă mult de la fermieri, iar pe de altă parte este dispusă să-i susţină, cumpărându-le produsele la preţuri mai mari. Trebuie dat un răspuns adecvat acestei deschideri a societăţii civile către sectorul agricol iar opţiunea, ca şi obligaţia, este a specialiştilor agricoli cu înaltă calificare şi bine informaţi. Autorul

CAP. I PROBLEME GENERALE 1.1 Istoric. Legislaţie
Agricultura ecologică (organică sau biologică), a apărut în Europa ca expresie a neîncrederii populaţiei în măsurile de siguranţă alimentară şi ca urmare a apariţiei de îmbolnăviri prin consum de produse purtătoare de noxe. Întrucât mai multe boli au fost generate de tehnologii de tip intensiv, industriale, bazate pe suprafertilizarea terenului agricol, prin folosirea de biostimulatori în alimentaţia animalelor, s-a conturat o cerinţă nouă, destul de puternică, care s-a transformat într-o adevărată mişcare de nivel european pentru obţinerea de produse agroalimentare, prin tehnologii curate, nepoluante, fără substanţe chimice de sinteză. Agricultura organică a apărut ca idee prin anii ’30, dar a căpătat o dezvoltare din ce în ce mai mare după 1980 datorită problemelor supraproducţiei din ţările industrializate, subproducţiei din ţările în curs de dezvoltare şi impactului mediului asupra agriculturii. Deşi a apărut de mult, producţia vegetală organică din Uniunea Europeană a fost definită juridic, începând cu 1991, de către Reglementarea Comisiei Europene 2092/1991 şi a intrat în vigoare la 1 ianuarie 1993. Începând cu această dată toate produsele vândute sub o etichetă organică sau sub o etichetă ce indică metode de producţie organică, au trebuit să se supună acestei legislaţii. Subordonate şi complementare acesteia au mai apărut: Reglementarea Consiliului Europei nr. 1804/99 pentru sectorul animal precum şi reglementările Federaţiei Internaţionale a Mişcărilor pentru Agricultura Organică (IFOAM), FAO şi UNCTAD. În aceste reglementări au fost stabilite toate normele metodologice privind producţia ecologică, prelucrarea, inspecţia, certificarea, precum şi importul şi exportul de produse organice. Începând cu 1989 au fost introduse subvenţiile de conversie în mai multe ţări europene cum ar fi: Germania, Suedia, Danemarca, Norvegia şi unele părţi din Elveţia. Ulterior, au fost introduse scheme de subvenţie în Finlanda, Cehia, Slovacia, Austria şi în întreaga Elveţie. Această subvenţie de conversie a propulsat numărul fermelor organice în majoritatea ţărilor europene. Astfel, în Europa, terenul lucrat organic a crescut de la mai puţin de 200 mii ha în 1989 la aproape 900 mii ha în 1994.

153/2006 .OUG nr. .Ordinul nr. . 417/2002 şi 110/2002 – privind aprobarea regimului special de etichetare a produselor ecologice.pentru aprobarea cerinţelor de inspecţie şi măsurilor de precauţie din cadrul programului de inspecţie şi înregistrarea operatorilor pe piaţa produselor agroalimentare ecologice.Ordinul nr.74% din totalul terenurilor agricole.Ordinul nr.Ordinul nr. aproape 31 milioane de hectare sunt folosite pentru producţia ecologică. reprezentând 0. La nivel mondial.721/2003– privind reglementările importului şi exportului produselor ecologice. .privind aprobarea componenţei Comisiei pentru acreditarea organismelor de inspecţie şi certificare din sectorul de .Legea nr. . .891 de ferme. 527/2003 – aprobă regulile privind sistemul de inspecţie şi certificare. practicată în peste 633. Conform studiului World of Organic Agriculture şase din primele zece ţări ale lumii.Ordinul nr. 513/2006 . . 186/2002.Ultimele cifre Eurostat furnizate de Comisia Europeană arată că în anul 2005.4% faţă de nivelul anului 2004. clasate după procentul din suprafaţa agricolă lucrată în sistem ecologic se află în Uniunea Europeană.privind aprobarea OUG nr. reguli. ceea ce a însemnat o creştere semnificativă de 13. iar cadrul legislativ al desfăşurării acesteia este conturat de următoarele norme juridice: .Ordinul nr.852 de producători în sistemul de agricultură ecologică. În România agricultura organică este la început dar cu posibilităţi mari de dezvoltare.Hotărârea de Guvern 917/2001 – privind aprobarea normelor metodologice a Ordonanţei de urgenţă 34/2000. la momentul când Uniunea era formată din 25 de state membre. durata de conversie.Ordonanţa de urgenţă 34/2000 – în care se descrie cadrul general de desfăşurare al agriculturii ecologice. 62/2006 .pentru modificarea şi completarea OUG 34/2000 privind produsele agroalimentare ecologice. 62/2006. suprafaţa ecologică a fost de 4% din suprafaţa agricolă utilizată (SAU) în UE. .Ordinul nr. . în 2005 erau 157. pentru modificarea şi completarea OUG 34/2000 privind produsele agroalimentare ecologice. . . 216/2005 – privind aprobarea Programului – cadru de acţiune tehnic pentru elaborarea programelor de acţiune în zone vulnerabile la poluarea cu nitraţi din surse agricole. sancţiuni etc. Potrivit Eurostat. 70/2002 – privind constituirea Comisiei pentru dezvoltarea agriculturii ecologice în România.

2092/21991 al Consiliului. La noi principalele organisme care reglementează agricultura ecologică sunt: Autoritatea Naţională pentru Produse Ecologice (ANPE).privind modificarea şi completarea anexei la Ordinul ministrului agriculturii. . . 317/2006 . 688/2007 . care respectă standardele.de stabilire a normelor de aplicare a regimurilor pentru importurile din ţări terţe prevăzute de Regulamentul (CEE) nr.Ordinul nr. pentru aprobarea regulilor specifice privind etichetarea produselor agroalimentare ecologice. alimentaţiei şi pădurilor şi al perşedintelui Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor nr. privind metoda de producţie agricolă ecologică şi indicarea acesteia pe produsele agricole şi alimentare.Regulamentul (CE) nr. 345/2008 .privind producţia ecologică şi etichetarea produselor ecologice. Producţia agroalimentară ecologică are ca scop realizarea unor sisteme agricole durabile. . care desfăşoară activităţi de inspecţie şi control al operatorilor pe teritoriul României. 219/2007. Producţia ecologică înseamnă obţinerea de produse agroalimentare fără utilizarea produselor chimice de sinteză.pentru aprobarea Regulilor privind organizarea sistemului de inspecţie şi certificare. ghidurile şi caietele de sarcini naţionale şi sunt atestate de un organism de inspecţie şi certificare înfiinţat în acest scop.Ordinul nr. Federaţia Naţională de Agricultură Ecologică (FNAE) şi Organismul de Acreditare RENAR. 417/2002. care asigură protejarea resurselor naturale şi sănătatea consumatorilor. diversificate şi echilibrate.agricultură ecologică. 2092/91.Ordinul nr. 834/2007 al Consiliului . de aprobare a organismelor de inspecţie şi certificare şi de supraveghere a activităţii organismelor de control. aplicabil de la 1. în conformitate cu regulile de producţie ecologică.pentru aprobarea Regulilor privind înregistrarea operatorilor în agricultura ecologică. . .01. precum şi de abrogare a Regulamentului (CEE) nr. Comisia de Agricultură Ecologică.Regulamentul (CE) nr. .2009. Organismele modificate genetic şi derivatele lor nu sunt permise în producţia agroalimentară ecologică.

deci.industrială.1. atât de alimente cât şi pentru alte nevoi nealimentare. a conflictului între mediu şi dezvoltare. 1. Ponderea energiei biologice a scăzut necontenit în raport cu cea “culturală” – tehnologică. s-au dovedit nesustenabile. pierderile de suprafeţe de sol sunt o constantă în lumea contemporană. chiar şi acolo unde tehnologiile agricole au avut şi au un nivel înalt şi sunt corect aplicate. azot.1). nesustenabilă. Productivitatea lor. tinde să scadă sau chiar scade constant. dereglarea circuitului principalelor elemente chimice (carbon. transporturile. ci în natura inputurilor energetice. creşterea intensităţii acestuia fiind necesară şi obligatorie pentru opţinerea unui output crescut. Energia intrată pe flux şi neconvertită în produse agricole este utilizată şi convertită în riscuri de mediu şi ecologice pe măsura proporţiei şi cuantumului său. predominante în agricultura mondială. şi sub acest aspect. suprafeţele de soluri agricole scăzând în valori absolute şi pe cap de locuitor. Însă aceste riscuri au crescut şi s-au agravat. Sustenabilitatea înseamnă că în acelaşi timp cu creşterea producţiei să se realizeze şi o diminuare a riscurilor de mediu şi ecologice. stagnează. Aşa se explică principalele efecte negative (riscuri de mediu şi ecologice) ale acestui sistem de agricultură. microelemente).2 Necesitatea promovării fermelor ecologice Fermele agricole convenţionale (de tip intensiv şi integrat). în general. Este. care constau în: 1. în ciuda perfecţionării tehnologiilor şi creşterii nivelului energetic al inputurilor intensivizării. exprimat printr-o producţie mai mare. cu rate alarmante (rata anuală de creştere este de 90 milioane locuitori). agricultura convenţională contribuind cu “forţe proprii” şi în interacţiune cu celelalte componente ale sistemului economic (industria.2. deteriorarea calitativă şi scăderea potenţialului productiv al solurilor din cauza unor factori degradatori (tab. în creştere necontenită. . potasiu. 2. de natură strict tehnică . ceea ce a făcut ca eficienţa întregului flux energetic să se diminueze. reducerea necontenită a resurselor de soluri. în ciuda preluării de noi suprafeţe prin defrişarea pădurilor. 3. Producţia lor trebuie să acopere necesarul populaţiei umane. fosfor. însă. Cauza principală a nesustenabilităţii nu rezidă în caracterul său intensiv. conturat de mărimea fluxului energetic al fiecărui ecosistem. construcţiile şi amenajările de toate felurile) la agravarea crizei ecologice de nivel global.

4.excesiv poluate . dezechilibrarea şi reducerea vieţii edafice. dezechilibrarea vieţii din marile ecosisteme acvatice (mări. 7. prejudicierea echilibrelor biocenotice din alte ecosisteme terestre (păduri) şi acvatice (lacuri. reducerea considerabilă a resurselor de apă lichidă dulce.2. râuri). contribuţia la schimbările climatice. oceane). reducerea biodiversităţii agricole şi sălbatice. 6. poluarea apelor subterane şi de suprafaţă cu nitriţi şi nitraţi.poluarea cu petrol şi apă sărată . NO. prin eutrofizarea apelor din lacuri şi râuri. 9. Tabelul 1. pesticide şi reziduuri organice şi a atmosferei cu praf. 8. NO2. 5. gaze de seră (CO2.1 Factorii restrictivi ai calităţii solurilor din România la nivelul anului 1998 Factori restrictivi Deficitul de apă Excesul periodic de umiditate în sol Eroziunea solului prin apă Alunecări de teren Eroziunea eoliană Scheletul excesiv de la suprafaţa solului Sărăturarea solului Compactarea solului datorită lucrărilor necorespunzătoare (talpa plugului) Compactarea primară a solului Formarea crustei Distrugerea solului prin diverse escavări Acoperirea terenurilor cu deşeuri şi reziduuri solide Poluarea chimică a solului din care: .extrem de mică de humus Aciditate puternică şi moderată Alcalinitate ridicată Asigurarea slabă şi foarte slabă cu fosfor mobil Asigurarea slabă cu potasiu mobil Asigurarea slabă cu azot Carenţele de microelemente (zinc) Suprafaţa Suprafaţa agricolă arabilă (mii ha) (mii ha) 7100 3781 6300 2100 702 378 273 300 52 614 400 6500 2300 15 18 900 200 50 147 8620 3437 222 6258 781 5088 6500 2060 2300 11 82 5313 1878 134 3327 312 3041 1500 .poluarea cu substanţe purtate de vânt Rezervă mică . SO2) şi alte gaze nocive.

utilaje. care s-ar putea să fie mai complexe. b) utilizarea îndelungată a unor resurse limitate nu duce la epuizarea sau degradarea acestora. A pune la baza dezvoltării economice (agricole. Promovarea fermelor ecologice prezintă o serie de avantaje cum ar fi: a) funcţionarea îndelungată a acestora utilizând numai resursele proprii. b) natura şi provenienţa inputurilor tehnologice de intensivizare: îngrăşăminte chimice uşor solubile. pesticide (substanţe xenobiotice). ci dimpotrivă. Trebuie ştiut şi acceptat faptul că pentru conservarea şi ameliorarea mediului. dar mereu este de plătit o cotă din eficienţa tehnică şi economică a sistemului productiv. . mai greu de controlat şi monitorizat în funcţionarea lor. maşini. gestionând posibila poluare şi transformând mediul în unul mai propice vieţii.Cauzele care au generat aceste efecte ecologice negative ca şi plafonarea şi scăderea producţiei ecosistemelor agricole convenţionale pot fi mult detaliate. în care consumatorii (animalele) sunt lipsiţi de sursa lor de hrană . instalaţii de tip industrial.producătorii. toate provenind din industrie. iar dependenţa lor de industrie şi de energia “culturală” este netă şi cu atât mai mare cu cât ferma are un mai pronunţat caracter intensiv – industrial. de aceea sunt scumpe. care până acum conta în mod exclusiv. la natura sălbatică”. industriale) dar şi a celei sociale şi politice. tot mai greu accesibile fermierilor. ci la conservarea şi chiar la creşterea lor. două sunt majore şi se condiţionează reciproc: a) modelul simplu de ecosistem agricol (vegetal sau animal). explicându-se astfel creşterea productivităţii fermelor. substanţe hormonale de sinteză. aceasta înseamnă să producem şi să utilizăm acele tehnici şi tehnologii noi sau chiar mai vechi. alteori mai mic. este de plătit un preţ uneori mai mare. iar aceştia din urmă de aportul consumatorilor la restaurarea fertilităţii solului. concepţia şi legile ecologice – ale naturii. mai greu de realizat. apă de irigaţie. Dimpotrivă. energie fosilă. mai costisitoare ca investiţie iniţială. să-şi recicleze şi să-şi reutilizeze cât mai complet reziduurile şi să implice riscuri cât mai puţine şi mai puţin grave pentru mediu şi pentru viaţă. cu caracter limitat. nu înseamnă nici pe de parte “întoarcerea la natură. c) funcţionarea acestor ferme nu produce deşeuri nerecuperabile şi nici înrăutăţirea condiţiilor de mediu care să pericliteze viaţa. dar care să consume mai eficient resursele. ele înglobează multă energie obţinută cu randamente inferioare. pentru perpetuarea şi prosperitatea vieţii. valorifică propriile deşeuri. dar în esenţă.

timpul lucrând în folosul fermierilor bio. se explică prin degradarea şi dezechilibrele solurilor. etc. a unui flux energetic intens şi eficient. fiind mult mai mare decât oferta. perfect integrată în peisajul din care face parte. pesticide. efectele distructive ale climei diminuându-se.3 Ferma ecologică . Nivelul redus al producţiilor. la fel ca într-un ecosistem natural. după conversia fermelor intensive în ferme ecologice. “bio” sau “verzi”. Complexitatea. nitraţi.1. În ferma ecologică.ecosistem agricol sustenabil Ferma ecologică este un sistem agricol sustenabil (durabil) alcătuit după modelul ecosistemelor naturale şi legilor lor de funcţionare. provocate de agricultura intensivă. în multe ferme mai vechi decalajul faţă de cele intensive – partenere atenuându-se până la dispariţie. producţiile obţinute sunt tot mai mari. diversitatea. sol şi climă de pe această suprafaţă. O altă caracteristică a fermei ecologice este siguranţa producţiilor şi constanţa în timp. de sistem agroforestier. numită tocmai de aceea de multă lume (oameni de ştiinţă. . recuperarea şi reciclarea lor. dar şi o activitate specifică de compostare a tuturor reziduurilor organice ale fermei. sectorul agricol presupunând cultivarea plantelor şi creşterea animalelor numai pe seama producţiei proprii de furaje. Întotdeauna însă trendul producţiilor vegetale şi animale este ascendent. practicieni) ecofermă. dirijată spre humificarea lor. Cererea de produse “bio” creşte necontenit.) şi se numesc produse “ecologice”. Pe măsură ce se restaurează fetilitatea solurilor. atât din cauza numărului redus de ferme ecologice cât şi datorită producţiilor mai mici care se obţin de obicei în primii 3-5 ani. Este deci o fermă ecologică. “naturale”. Produsele obţinute în fermă sunt sănătoase pentru că sunt “curate”. atât prin resursele şi structurarea sa cât şi prin contribuţia favorabilă la stabilitatea fizică şi sustenabilitatea peisajului. bazat pe energia biologică şi a numeroase circuite informaţionale de tip feed-back cu funcţii de reglare şi autoreglare proprii. metale grele. alcătuirea complexă şi coerenţa dintre biotopuri şi biocenoze permit organizarea unor fluxuri circulare ale diferitelor substanţe. gradul de dezvoltare al sectorului agricol depinde de mărimea suprafeţei agricole deţinute şi a varietăţii condiţiilor de relief. Ferma ecologică are o alcătuire complexă. invers faţă de acţiunea sa în sistemul intensiv de agricultură. neîncărcate cu substanţe poluante şi toxice (nitriţi.

drumuri şi alte componente ale infrastructurilor. localităţi) trebuiesc fundamentate ecologic şi nu pur şi simplu pe criterii tehnico-economice. îmbinării armonioase a pădurii cu culturile agricole. capabili să inducă mari schimbări. dar mai ales a demonstrat. Toate structurile noi introduse în peisajele locale au deservit doar interesul de moment al întreprinzătorilor din toate domeniile (inclusiv al fermierilor). superioritatea fermelor ecologice. SUA. pace. Fermele agricole sunt de asemenea evaluate sub aspectul sustenabilităţii. recreative. Schimbările din peisajele Europei s-au modificat foarte mult după 1950. comune întregii societăţi. toate dând senzaţia de naturaleţe. estetice. vizitatori. cât mai ales pe filiera produselor ecologice. neţinându-se seama de faptul că. a implicaţiilor lor pozitive în asigurarea sustenabilităţii peisajelor din care fac parte. fermele acţionează ca factori interni. introducerea de noi criterii şi parametri. dar şi din Canada.Toate acestea determină o mai bună predictibilitate a producţiilor şi o mai mare şansă de valorificare integrală. diversităţii. punând la punct o metodologie complexă de evaluare a sustenabilităţii acestora. activităţi industriale. culturale. Implementarea acestei metodologii în diferite ţări din Uniunea Europeană. reducându-se capacitatea de a susţine producţiile plantelor agricole. apele au debite oscilante şi sunt poluate. turişti. linişte. ele având ponderea spaţială cea mai mare. Africa. la preţuri bune. Sigur că toate noile structuri planificate (amenajări hidrotehnice. a florei şi faunei domestice cu o bogată viaţă sălbatică. pe baza unor criterii de mediu. când a luat avânt practica amenajărilor hidroameliorative şi a agriculturii intensive. Australia a făcut posibilă ameliorarea sa. economico-sociale. vegetaţia forestieră a fost înlăturată. ecologice. utilizându-se criteriile şi parametrii pentru peisaj. deşi structurile teritoriale pot aparţine diferiţilor proprietari. atât pe plan local. prin diferenţele de punctaj. Atractivitatea se datorează frumuseţii. solurile s-au degradat sub multiple aspecte. De aceea planificarea evoluţiei favorabile a peisajelor spre sustenabilitate se poate face numai prin promovarea fermelor agricole de tip ecologic. atmosfera este viciată cu pesticide. La nivelul Uniunii Europene un larg colectiv de specialişti se ocupă de peisaje. În aceste peisaje. . peisajele sunt sisteme multifuncţionale. fiecare cu parametri cuantificabili sau care pot fi evaluaţi. Peisajul şi teritoriul fermelor ecologice este atractiv şi recreativ pentru localnici. gaze de seră şi alte substanţe. În peisajele rurale relieful a fost afectat de eroziune şi alunecări de teren.

Apele de pe teritoriul fermei. Alte gaze nocive şi cu efect de seră (oxizii de azot şi de sulf. Bilanţul. Fotosinteza intensă sporeşte ponderea energiei luminoase atrasă în acest proces. transpiraţia intensă consumă mai multă căldură din mediu. dăunătoare sănătăţii. Ambele procese se desfăşoară mai intens şi pe perioade mai lungi de timp datorită vegetaţiei ierboase permanente şi a culturilor succesive şi ascunse care acoperă solul o perioadă îndelungată. Plantele agricole. . contribuind la reducerea concentraţiei de CO2 şi creşterea celei de O2. pe de o parte. redată prin ansamblul proprietăţilor sale. diminuând proporţiile transformării acesteia în căldură. Funcţionând ca sistem agroforestier (AF).Clima se ameliorează atât datorită reducerii vitezei vânturilor de către perdelele forestiere. Intensificarea transpiraţiei determină şi creşterea umidităţii relative a aerului atmosferic. deşeurile organice fiind reciclate prin compostare. sol şi tehnologie optimă. Ambele procese reduc proporţiile încălzirii locale şi globale. iar pe de altă parte controlează starea atmosferei. care continuă să crească necontenit. puse în condiţii favorabile de climă. desfăşoară activitatea fotosintetică şi transpiraţia cu maximum de intensitate. dezamorsează oscilaţiile termice. bacteriile implicate fiind cele anaerobe. amoniac) se produc în cantităţi mai mici pe teritoriul fermei ecologice. iar în solurile mai afânate şi aerate intensitatea denitrificării şi amonificării se diminuează. Cele mai favorabile efecte se înregistrează în mediul edafic.3. iar cele provenite din fermele intensive învecinate sunt reţinute de perdelele forestiere care înconjoară ferma precum şi de cele antivânt din interiorul fermei. nutrienţi şi sedimente (eroziunea se diminuează) şi au un impact de mediu mult mai redus decât o fermă intensivă. cât şi datorită intensificării activităţilor fiziologice ale plantelor agricole şi prelungirii duratei lor pe tot timpul sezonului activ. acesta fiind şi obiectivul lor fundamental. Pesticidele şi reziduurile lor nu poluează atmosfera deoarece nu se utilizează. Starea solului. ca şi regimul de apă al solurilor se ameliorează prin gestionarea mai bună a apei din precipitaţii. Perdelele forestiere reduc oscilaţiile temperaturii şi umidităţii aerului. sunt curate datorită neutilizării îngrăşămintelor minerale uşor solubile şi pesticidelor şi datorită reducerii scurgerilor de apă şi sol de pe pantele din fermă. fenomenul opunându-se aridizării climatului. 1. subterane şi de suprafaţă. Concomitent. se ameliorează (tab.1). Solurile din fermele ecologice îşi restaurează fertilitatea. fermele ecologice amplasate pe terenuri în pantă pierd mai puţină apă.

185 0. structurale (%) Porozitatea capilară (CC)(%) N-total (kg/ha) N-nitric (kg/ha) P-extractibil (kg/ha) Capacitatea de schimb cationic CEC (meq/100 g) pH Conductivitatea electrică (dS/m) C-în biomasa bacteriană (kg C/ha) 8. .0 0-7.3 51.45 177 93 72 32 14.235 II Capacitatea de conducere şi accesibilitate a apei 0.5-15 0-7. la maximum) 0.93 7.5 1.9 7.783 0.208 0.68 195 93 76 32 15.5 1547 1802 1573 7.5 7.9 17.0 7.878 câte 0.5 20.0 0-7.30 1.3 106 0.5-15 0-7.28 1.225 0.245 IV Capacitatea de susţinere a producţiei şi calităţii 0.5-15 0-7.213 0.5 17.5-15 12.9 9.5 54.4 15.5-15 33.5 58.22 0-7.5-15 17.25 Densitatea aparentă (t/m3) Porozitatea (%) Stabilitatea elem.45 0.0 0-7.5-15 1041 1276 1070 0-7.0 17.5-15 51.50 0.238 0.3 45.3.-2000) Adâncimea Intensiv Integrat* Biologic (cm) Fizice 0-7.78 6.65 6.5 0-5 51. D.85 0.923 * cu compost ** indicele maxim de calitate al solului (I) rezultă din acordarea a puncte de rating pentru cele patru funcţii ale solului (I-IV).153 0.Tabelul 1.3 9.63 0.5 55.235 III Rezistenţa structurii superficiale la degradare 0.5 7.0 65.5 10. J.1 6.5-15 N-în biomasa bacteriană (kg N/ha) Carbon organic (t/ha) Râme (exemplare/m2) 0-7.5 7.6 22.0 51.5 12.50 0.205 0.8 50.7 35 212 Ratingul calităţii solului** I Capacitatea de înmagazinare a apei 0.5 7.3 7.5-15 Biologice 0-7.8 13.5 7.225 0.5 47.6 18.8 5.8 52.25 0.213 Total (I = 1.8 Chimice 0-7.0 6.60 151 83 61 25 13.5-15 1.12 0.58 6.5 7.7 7.2 6.5 41.1 Efectul sistemului agricol asupra proprietăţii solului (Glover.18 1.9 37.

bactericide. la fel fosforul şi biomasa microbiană. factorul tehnologic care suferă cele mai mari schimbări este chimizarea. animalele. în care fermierul este factorul responsabil şi integrator al tuturor mijloacelor. astfel încât să se creeze un sistem de exploatare durabilă (sustenabilă). fungicide. în compost şi alte îngrăşăminte organice. caracteristicilor şi funcţiilor vechiului sistem în conformitate cu standardele ecologice. determinând reinstaurarea echilibrului între humificare şi mineralizarea humusului.Conţinutul în humus şi azot stabil capătă valori mai mari. conform unui plan bine stabilit şi a unor norme prevăzute de legislaţia în vigoare care reglementează acest proces. Nutrienţii şi în special azotul sunt mai bine gestionaţi. asigurând astfel autoreglarea. Are loc astfel acumularea humusului din resursele proprii ale fermei simultan cu consumul său prin mineralizare. la sistemul de agricultură ecologică. Acestea sunt efecte care se produc cu intensitate sporită în timp. fiind interzisă folosirea produselor chimice de sinteză (îngrăşăminte. Astfel. Aceasta se realizează prin restituţia materiei organice reziduale din întreaga fermă. într-o perioadă de timp bine stabilită. 1. culturile) sunt pregătite pentru exploatarea în sistem ecologic. metodelor şi măsurilor în mod sistematic. reacţia se stabilizează spre neutru şi creşte capacitatea totală de schimb cationic (CSC). OMG etc. activitatea enzimelor libere din sol se intensifică. Obiectivele conversiei au în vedere schimbarea elementelor. cu pierderi minime atât în atmosferă cât şi în ape. tehnicoeconomice şi administrative prin care ferma (terenul. Viaţa solului se îmbogăţeşte sistematic şi se echilibrează numeric. erbicide. Conversia constă într-o serie de măsuri manageriale. biomasă bacteriană şi fungică. substanţe bioactive) precum şi hormoni. Toate aceste măsuri sunt ordonate şi integrate în mod coerent. mai mult sau mai puţin intensiv. insecticide.4 Conversia în agricultura ecologică Conversia la producţia ecologică reprezintă perioada de timp în care se face trecerea de la un sistem de agricultură convenţional. care în urma compostării se transformă în materie de natură humică. după fiecare ciclu productiv din ferma ecologică solurile devenind mai fertile şi mai productive. care determină sustenabilitatea acestuia. Scopul conversiei este de a realiza un agroecosistem echilibrat. . este stimulată fixarea biologică a azotului atmosferic şi restituţia sa în formele stabile.

specifice modului ecologic de exploatare agricolă. Prin cercetări ştiinţifice şi experienţă practică s-a stabilit în mod concret durata perioadei de conversie. pH-ul şi nivelul substanţei organice) devin tipice unei exploataţii ecologice. Astfel. culturile şi recolta capătă calităţile specifice producţiei ecologice. care are un anumit specific etc. microflora şi microfauna solului se află într-un echilibru specific. Conversia durează atât cât este necesar ca să se producă trecerea de la un sistem la altul. de formare. de adaptare pentru un nou tip de activitate profesională. iar acest lucru este recunoscut oficial printr-un certificat de producţie ecologică. Trebuie să se renunţe la metodele utilizate în agricultura convenţională şi să se însuşească altele. structură. apă şi plantă. densitate. se asigură baza materială necesară.a. Conversia este necesară pentru a se face o trecere treptată de la un sistem la altul. specia de animale. Cel mai important aspect este că în perioada de conversie terenul capătă caracteristicile tipice unuia exploatat în sistem ecologic: se elimină substanţele poluante din sol. . În perioada de realizare a conversiei fermierul este supus unor restricţii. au dreptul să valorifice recolta la nivele de calitate specifice şi preţuri proprii produselor ecologice. raportul C/N. tipul de culturi. în baza căruia producătorul se bucură de drepturile şi îşi asumă responsabilităţile prevăzute de lege. cu alte cuvinte până când terenul. Se consideră că perioada de conversie este cea mai dificilă etapă din întreaga activitate de obţinere a produselor ecologice. în care se acumulează cunoştinţele necesare. în care se produce o „adaptare" a ecosistemului. se reorganizează terenul. profilul fermei ş. numai după această perioadă de conversie. Chiar dacă în fermă. până la conversie. se însuşesc metode şi tehnici de cultivare. culturile sunt certificate ca ecologice şi ca atare numai în aceste condiţii producătorii se bucură de susţinere din partea statului. animalele. în funcţie de condiţiile specifice (cadru natural. Rezultatul conversiei constă în faptul că ferma sau terenul supuse acestui proces vor fi exploatate în continuare în sistem de agricultură ecologică. producţia ecologică are standarde precise.Important este faptul că această conversie se realizează într-o perioadă suficientă de timp. se confruntă cu anumite riscuri.). Poate fi comparată cu o perioadă de instruire. nu s-au utilizat substanţe interzise pentru un astfel de tip de agricultură. cât şi a fermierului. iar balanţa avantaje-dezavantaje nu-i este tocmai favorabilă. caracteristicile solului (textură. de învăţare. prevăzute de lege şi nu se acceptă certificarea decât dacă se face dovada neutilizării.

. la alte specii după 60 zile de conversie poate fi considerat produsul de calitate ecologică.la găini după 30 zile. . dacă se face dovada nefolosirii îngrăşămintelor de sinteză sau a pesticidelor de sinteză.12 săptămâni. în următoarele cazuri: .1 an. dacă familia de albine a fost cumpărată din stupini convenţionale . . Perioada de .în crescătoriile de vaci cu lapte ponderea vacilor în conversie poate fi de maximum 10% iar laptele acestui efectiv poate fi considerat ecologic la expirarea celor 30 zile de conversie.la găinile ouătoare ponderea poate fi de asemenea 10%. .12 luni (exceptând viţeii de 7 zile.bovine pentru carne . poate fi prelungită. Acestea pot fi considerate ca fiind corespunzătoare regulilor ecologice după 24 luni pentru taurine şi 12 luni pentru oi. Organul de control poate acorda derogări tranzitorii privind timpul de conversie şi mărimea efectivului aflat în conversie.6 luni. . dar ouăle pot fi considerate ecologice numai după 30 zile de conversie. .schimbarea materialului biologic.rumegătoare mici şi porci .în apicultură. În cazul măririi efectivelor: .păsări pentru producţia de ouă sau carne cumpărate la vârsta de trei zile .animale pentru lapte . Animalele pentru reproducţ ie din rase ameliorate pot fi aduse din ferme cu tehnologie convenţională cu un raport maxim de 10% anual din efectivul speciei respective. . . existent în crescătorie.10 săptămâni (exceptând puii de o zi). Pentru animale perioada obligatorie de conversie este: . când au la dispoziţie colostru). calamităţi naturale.Perioada de conversie durează între 2-5 ani şi de regulă nu trebuie să depăşească un ciclu de rotaţie a culturilor. fiind de doi ani pentru culturile de câmp (anuale) şi trei ani pentru plantaţii (perene). Perioada de conversie poate fi redusă de către organismele de certificare dacă sunt întrunite anumite condiţii şi de asemenea. în funcţie de tehnologia „aplicată" în ultimii ani. . porci şi păsări. În unele cazuri se poate trece direct la producţia ecologică.la alte specii şi moduri de valorificare ponderea exemplarelor poate fi maximum 10% faţă de efectivul mediu anual.extinderea considerabilă a activităţii de producţie. Primul an în care se aplică principiile şi practicile agriculturii ecologice se numeşte „anul zero" sau „anul de carenţă".evenimente neprevăzute.

3. obiective şi activităţi de realizat. controlul poluării. un plan de conversie trebuie să cuprindă următoarele elemente: . a celor convertite şi a celor neconvertite din aceeaşi fermă. . propun un model mai analitic al planului de conversie. controlul bolilor şi dăunătorilor. măsurile de ameliorare a solului. organizarea ecologică a terenului.conversie durează de la anul zero până la obţinerea autorizaţiei de acreditare şi certificare a producţiei. condiţiile de piaţă. unii specialişti (Bălăşcuţă. 2. dotarea. Producţia ecologică va fi certificată atunci când toate cerinţele standard au fost respectate. 10. maşini pentru lucrarea protectivă a solului. 5. . . protejarea apelor de suprafaţă şi a celor subterane. cu ocazia controlului. cartarea buruienilor. 8. Pentru a se trece la producţia ecologică se întocmeşte în prealabil un plan de conversie. creşterea animalelor (structură. structura fermei. inclusiv planul de fertilizare pe parcele. sămânţa şi materialul săditor. fertilizări. ca şi rezultatele ce urmează a fi obţinute iar aceste elementele sunt încadrate într-un calendar care se desfăşoară pe întreaga perioadă a conversiei. El trebuie să cuprindă etape. Urmând recomandările IFOAM. 2000). dăunătorilor şi buruienilor). 11. 9. 6.planul de evoluţie a suprafeţelor convertite. situaţia bolilor şi dăunătorilor.istoricul parcelelor (culturi.situaţia actuală şi comparaţia cu situaţia standard. stabilirea raportului între culturi si încărcătura cu animale: se recomandă ca fermele să fie mixte. după cum urmează: 1. fermă sau parcelă de teren bine delimitată şi este evaluat în fiecare an. estimarea rezultatelor economico-financiare. Faţă de acest plan sintetic. furaje). capitalul disponibil. managementul îngrăşămintelor. protejarea mediului. poluarea.lista schimbărilor ce trebuie efectuate în cursul conversiei (rotaţia culturilor. cu o încărcătură optimă de aproximativ 1 UVM/ha. alegerea speciilor şi a cultivarelor.schiţa parcelelor în curs de conversie. efective. 4. Planul de conversie se poate realiza la nivel de societate. . 12. 7. structura culturilor şi asolamentele. condiţiile de mediu. . controlul bolilor. tratamente fitosanitare). diagnoza terenului la început de conversie: cartarea pedologică şi agrochimică.

evidenţa financiar-contabilă). vizite de lucru şi în acelaşi timp. analiza chimică anuală a reziduurilor toxice din produsele ecologice. pe baza datelor concrete din fermă şi în funcţie de potenţialul tehnic. întrucât. 16. fiind consiliat de specialiştii experţi ai asociaţiei. toate lucrările. iar toate activităţile menite să realizeze conversia sunt trecute într-un registru special denumit Jurnalul de fermă. în acest jurnal se trec zilnic. nu sunt admise nici un fel de abateri care ar compromite întregul proces de conversie. Toate componentele planului de conversie se stabilesc de comun acord cu societatea certificatoare. probleme de organizare a muncii (fişe tehnologice. capitalul şi rentabilitatea. să viziteze alte ferme ecologice ş. El se va înscrie ca membru al unei asociaţii regionale de agricultură ecologică. onestitate. Un plan bine stabilit asigură o conversie de succes şi mai ales într-un timp cât mai scurt. fermierul interesat şi hotărât să-şi treacă ferma sau o parte din aceasta la sistemul ecologic va trebui mai întâi să se documenteze. ca şi asigurarea condiţiilor tehnico-materiale prevăzute. să acumuleze informaţii specifice utile. În principiu. De aceea. forţa de muncă. valorificarea produselor (studii de piaţă. din acest punct de vedere. clienţi). 14. certificarea. controlul. contracte. va participa la cursuri. seminarii. experţii asociaţiei îl vor ajuta să realizeze planul de conversie. Planul de conversie se va pune în practică cu asistenţa tehnică a experţilor asociaţiei de agricultură ecologică. seriozitate. În felul acesta se poate face confruntarea cu normativele tehnologice standard agreate de asociaţia profesională ecologică. În această calitate va primi tot sprijinul de care are nevoie pentru realizarea conversiei. Jurnalul de fermă este conceput de aşa manieră încât îndeplineşte şi funcţia de control. material şi economic de care dispune.a. îşi va exprima dorinţa demersului său şi va căpăta informaţii suplimentare. . acţiunile şi operaţiunile care sunt efectuate la nivelul fermei sau parcelei supuse procesului de conversie. Important este de reţinut că orice fermier cu activitate de natură ecologică trebuie să-şi înregistreze activitatea la Autoritatea Naţională a Produselor Ecologice şi să se supună controlului unui organism de inspecţie şi certificare. cooperarea cu terţi. 17. 15. pe baza legislaţiei în vigoare. De asemenea. Punerea în practică a planului de conversie necesită profesionalism.13. acreditarea şi consultanţa.

dar funcţionând în interacţiune cu celelalte sisteme din peisaj. formate din 1-2 rânduri de arbori şi/sau arbuşti. în funcţie de raporturile spaţiale şi funcţionale dintre fermă şi ecosistemele forestiere.1. În peisajul rural (sistem ierarhic superior). iar pe terenurile în pantă.1 Ferma ecologică – sistem agroforestier şi amenajare complexă Conceptul de fermă ecologică (ecofermă) se bazează pe o paradigmă ştiinţifică modernă. funcţia fermelor ecologice este de a asigura produse alimentare şi nealimentare necesare populaţiei. Pe terenurile plane perdelele se orientează perpendicular pe direcţia vânturilor dominante. mai bun şi mai echilibrat sau mai rău. II BAZELE TEORETICE ALE AGRICULTURII ECOLOGICE 2. iar a ecosistemelor silvice de a ameliora mediul peisajului şi al fermelor agricole. Pornind de la această premisă. ecoferma este concepută ca un sistem agroforestier în care. iar integralitatea şi sustenabilitatea fermei depinde de starea întregului (peisajului). Într-un peisaj rural. la distanţe calculate în funcţie de înălţimea arborilor. organizată (păduri mari sau mici) sau nu (pâlcuri de arbori. subordonate peisajului din care fac parte. fără a deteriora cantitativ şi calitativ mediul local. care au menirea de a reduce la jumătate viteza vânturilor şi a dezamorsa oscilaţiile temperaturii şi umidităţii relative a aerului atmosferic dar şi de a produce biomasă silvică utilă nevoilor sectorului agricol. semipermeabile. Proporţia sa creşte până la 3-8%. perpendicular pe direcţia pantei şi a curenţilor de aer (fig. 2. arbori izolaţi) este menţinută în totalitate. dar şi a tuturor structurilor sale. . conform căreia orice sistem este integrat şi subordonat unui sistem ierarhic superior. formând un sistem unitar funcţional şi evolutiv. Integritatea peisajului şi sustenabilitatea sa sunt asigurate numai dacă fermele agricole sunt structurate şi funcţionează în raport cu caracteristicile de ansamblu ale acestuia şi ale fiecăreia dintre componentele sale. fermele agricole sunt structuri spaţiale şi funcţionale (sisteme ierarhic inferioare). pe teritoriul fermei vegetaţia silvică existentă. pe terenul agricol plantându-se obligatoriu perdele forestiere rare.1). tufărişuri. Efectele de mediu şi ecologice conjugate creează mediul local.CAP. teoria generală a sistemelor.

De aceea când în zonă asemenea activităţi sunt dezvoltate predominant. Sunt preferate speciile autohtone. locul lor poate fi luat (integral sau parţial) de specii pomicole (pomi. pe terenurile înclinate. localităţilor. infrastructurii de comunicaţii. împotriva eroziunii şi alunecărilor de teren şi a curenţilor de aer. arbustoizi.Fig. sol şi poziţia apelor freatice şi a alegerii unor specii de arbori şi arbuşti adecvate. de protecţie a ecosistemelor acvatice. etc. climă. Perdelele forestiere prezente în fermele ecologice au un rol important atât pe terenurile plane (antivânt şi eroziune eoliană). dimensionării în funcţie de relief. Aceasta cu condiţia amplasării lor corecte. îndeplinind aceleaşi funcţii ecologice. arbuşti). în general cele prezente în ecosistemele naturale silvice. În marile bazine pomicole.1 Integrarea liniilor de arbori cu câmpurile agricole şi terasele paralele de contur (după Egger şi Martens. pe cele înclinate. ele pot îndeplini funcţii hidrologice şi antierozionale. Introducerea lor în structura fermelor ecologice este de o importanţă deosebită şi pentru protecţia sectorului agricol împotriva poluării chimice industriale şi agricole (de la fermele intensive). rezistente la condiţiile locale de mediu.1. dar şi pe cele mai joase. dar şi de diversificare a producţiei agricole. perdelele trebuie să . 1987) Astfel. 2. unde există pericolul excesului periodic de apă.

Acestora li se adaugă comunitatea edafică . prin ameliorarea şi optimizarea climei. Relieful propriu. predominant agricol.subsistem extrem de important şi activ al biocenozei. dar şi desimea şi grosimea gardului) la care îşi manifestă din plin funcţiile ecologice şi productive. adâncimea pânzei de apă freatică). formează împreună biotopul acestui ecosistem. artificial. pentru alte nevoi ale acestora. Ele se vor comporta ca un filtru activ pentru poluanţi pe care îi reţine şi îi degradează. 2. condiţiilor de viaţă pentru plante şi animale.înconjoare tot teritoriul fermei. utilizând pentru aceasta majoritatea resurselor de pe teritoriul său. solurilor. terenurile agricole şi gradul lor de bonitate mai omogen sau diferenţiat. Pe termen scurt ele cresc investiţiile iniţiale prin cheltuieli cu plantarea iar efectele de mediu apar mai târziu. Ca ecosistem ea are la bază un biotop mozaicat a cărui componentă esenţială sunt terenurile agricole pe care se amplasează culturi. bălţi. este în interesul fermierului să le promoveze.2 Ferma ecologică – sistem unitar Ferma ecologică este un ecosistem unitar care trebuie să aibă toate structurile funcţionale şi să funcţioneze după toate legile unui ecosistem natural. . Biocenoza trebuie să conţină o fitocenoză (solele cu culturi) şi obligatoriu o zoocenoză (animalele domestice) întreţinută cu hrană. deosebindu-se de acesta doar prin faptul că este un tip particular de ecosistem. litologia. de altitudine. chiar dacă nu toate organizaţiile de îndrumare şi control le recomandă sau le impun producătorilor afiliaţi. lacuri. Sunt deci un mijloc indirect de intensivizare a producţiei agricole. clima de pe teritoriul său (determinată de poziţia geografică latitudinală şi longitudinală. Deşi suprafaţa agricolă de care dispune ferma se diminuează. activitatea productivă şi fluxul energiei biologice se intensifică. tronsoane de râuri. pâraie. De aceea. de fitocenoza agricolă. dar şi de structurile sectorului agricol imprimă fermei ecologice caracterul de amenajare complexă de tip agroforestier şi hidroameliorativ (când este cazul). relief şi sol) şi hidrografia interioară (prezenţa sau absenţa unor izvoare. când arborii sau arbuştii ating acel stadiu de dezvoltare (mai ales înălţimea maximă. pentru oamenii din fermă. în mod predominant. Prezenţa acestora alături de întreaga vegetaţie silvică existentă şi reţinută. dar şi construcţii pentru animale.

În fermele agricole intensive tocmai acest lucru lipseşte. rezerva de seminţe de buruieni din sol determină apariţia buruienilor. Conceptul de fermă ecologică se întemeiază pe cunoscuta relaţie biotop x biocenoză în ecosistemul natural. Înfiinţarea unei ferme ecologice presupune delimitarea corectă a solelor. alături de relief şi climă şi în interacţiune cu acestea. Pentru ca ecosistemul agricol să poată funcţiona neîntrerupt. stabilităţii. atât timp cât populaţia pe care o formează are un număr de exemplare aflat în echilibru trofic cu efectivele populaţiilor competitoare sau consumatoare şi al celor agricole.. capacităţii de reglare şi autoreglare. a suprafeţelor destinate amenajărilor forestiere. bacterii. lucrătorii din fermă etc. zoofage şi paraziţi animali. Situaţia este asemănătoare şi uneori mai gravă în fermele agricole în care se cresc intensiv şi industrial animale. adică animalele domestice. dar şi multe folositoare. este obligatorie concordanţa dintre condiţiile din biotop (diferite terenuri agricole ale fermei) şi plantele cultivate pe ele. de multe ori crescându-se doar o categorie de animale dintr-o specie. Astfel.Ca şi în agricultura intensivă. sunt prezente multe fitofage dăunătoare plantelor agricole. ciuperci). analiza situaţiei şi stării lor (modul de folosinţă. care tinde conform legilor biocenotice să se încarce cu specii (spre complexitate). Speciile de animale din fermă sunt într-un număr extrem de mare. de la analiza căreia trebuie să se pornească la structurarea fermei este solul. dar şi dintre producţie (cantitatea şi calitatea sa) şi consumatori. În ferma ecologică fiecare specie sălbatică din biocenoză este binevenită şi necesară. atât de plante competitoare (buruieni). cât şi de consumatori fitofagi (dăunători animali) şi paraziţi. drumuri. Sun prezenţi şi de dorit detritofagii din sol. în raport cu numărul de specii domestice. Trebuiesc cultivate . ceea ce o face instabilă şi incapabilă de reglare şi mai ales de autoreglare. foarte vulnerabilă fără intervenţia repetată şi uneori neadecvată a fermierului. De asemenea. nu lipsesc microorganismele (viruşi. El reprezintă componentul esenţial al fermei. gradul de fertilitate) şi în funcţie de acestea să se stabilească structura culturilor (mai mare când suprafaţa este mare şi solurile sunt mozaicate şi invers). care are un caracter limitat cantitativ. echilibrat şi autonom. Ideea fundamentală este că resursa de bază. ecologic şi funcţional). litieră şi mirişti. Ecosistemul vegetal are doar o fitocenoză cu o singură specie. construcţii etc. biocenoza fermei ecologice îndeplineşte una din condiţiile cele mai importante ale integralităţii. şi anume complexitatea şi diversitatea (redată de numărul mare de specii foarte diferite între ele genetic. fermierul.

perene. Animalelor din fermă le este astfel rezervată nu numai o anumită suprafaţă agricolă. într-o biotehnologie eficientă. oferă hrana necesară pentru toate speciile de animale domestice. 50% din suprafaţa agricolă. este un amestec de substanţe humice propriu-zise ş. ferma ecologică funcţionează ca un ecosistem natural. K. În ferma ecologică trebuiesc menţinute pajiştile naturale. De aceea şi materialul obţinut. utilizând preponderent resursele de pe teritoriul său în mod intensiv şi eficient.a. climă. dintre cele organice. metalelor şi sticlei. În ferma ecologică se promovează restituţia materiei organice moarte (vegetale. 1 ha agricol/1 UVM) poate fi realizată prin culturi furajere pure. unitar. O. H. S) la nivelul solului. furajere.acele specii pentru care atât solurile dar şi clima. P. asociate funcţie de relief. Procesul de compostare este de preferinţă aerob şi rezultatul activităţii unor bacterii şi fungi care contribuie şi la formarea humusului din soluri. dar şi o cotă parte din producţia vegetală. dintre cele minerale). a compostării tuturor reziduurilor organice solide şi lichide din fermă. . cadavre de animale sau resturile lor neconsumate). culturi succesive. compostul. naturală şi nepoluantă. O altă cotă parte trebuie să satisfacă necesităţile alimentare ale oamenilor din fermă. Dacă pajiştile naturale nu există sau nu reprezintă cca. N. În ecosistemele naturale. în anumite condiţii suprafaţa furajeră optimă (cca. dar şi pentru vânzare în afara fermei şi reluarea producţiei în anii următori. industria detritivoră şi descompunătoare este organizată în afara solului. agricole şi neagricole. în mod obligatoriu şi în integralitatea sa către solurile fermei din care a fost extrasă. relieful oferă cele mai favorabile condiţii de vegetaţie. ele trebuiesc înfiinţate sub forma unor culturi mixte. ceea ce permite reciclarea lor. închizându-se astfel circuitele principalelor elemente (C. Incluzând şi activitatea de compostare a reziduurilor organice. care au un grad înalt de integralitate. întreaga biomasă restituie biotopului o bună parte din elementele chimice consumate anterior sub formă de metaboliţi (produşi de dezasimilaţie) şi materie organică moartă (resturi vegetale. sol. animale). Pentru a scurta durata circuitelor. la care pot fi adăugate şi aproape toate cele minerale (cu excepţia materialelor plastice. ascunse sau intercalate. precum şi spaţiul de mişcare.

plasate în general la suprafaţa acestuia şi incapabile să susţină cu hrană o viaţă edafică bogată. aer). regula funcţională este ca toate acţiunile întreprinse în cele două sectoare (vegetal şi animal) să urmărească însănătoşirea şi creşterea calităţii solului. Fermele ecologice mizează în creşterea sănătăţii şi fertilităţii solului pe restituirea materiei organice reziduale vegetale şi animale rezultată în toate sectoarele şi . biodegradarea poluanţilor ajunşi întâmplător în sol etc. de echilibrul dintre apă şi aer şi de absenţa poluării. chemobacterii). restituită solului. Solul permite trecerea unor componente minerale în lumea vie şi reţinerea altora la complexul coloidal.2. apă. Organismele edafice depind însă de materia organică moartă. În sol sunt puţine organisme autotrofe (unele alge. şi cu riscuri ecologice minime. de frontieră activă între regnul mineral şi întregul regn viu. fiind saprofite. valorificând complet. nutrienţi). împiedicându-le să migreze ca poluant în apă şi atmosferă. să recicleze materia organică moartă din sol prin participarea lor atât la procesul de humificare cât şi la cel de mineralizare şi la echilibrul lor. ca formaţiune complexă. fără a epuiza sau deteriora resursele naturale pe care le utilizează (sol. Principiul fundamental al sustenabilităţii fermei se întemeiază pe funcţia solului. ferma ecologică trebuie să aibă acele structuri şi componente şi să promoveze acele practici prin care. efective etc. diversitate. El îşi poate îndeplini aceste funcţii numai dacă starea sa de “sănătate” este bună.. De aceea. principalul depozitar al celor mai importante resurse pentru viaţa plantelor (apă. şi echilibrate numeric. Crearea fertilităţii solului şi regenerarea sa permanentă de către organismele edafice (flora şi fauna din sol – edafobionul) capabile atunci când sunt bine reprezentate ca număr de specii. Regenerarea permanentă a humusului. calitative şi sănătoase. în forme stabile. Sănătatea sau calitatea solului este asigurată şi întreţinută de humus.3 Principiile şi regulile de funcţionare a fermelor ecologice Pentru a fi sustenabilă. precum şi un complex de factori ecologici (edafici) de o mare diversitate şi importanţă pentru plante şi indirect pentru animale şi om. actinomicete. superior şi eficient resursele. Solul reprezintă suportul fizic. a fertilităţii sale. echilibrul dintre apă şi aer. să poată realiza cantităţi de produse agricole tot mai mari. permit refacerea fertilităţii solului şi a capacităţii sale productive la niveluri tot mai ridicate ale echilibrelor edafice.

• să încurajeze şi să intensifice ciclurile din interiorul fermei. • să evite toate formele de poluare care ar putea rezulta din tehnicile agricole. care mizează pe resursele locale valorificate eficient şi intensiv. • să ofere întregului şeptel de animale condiţii de viaţă apropiate de comportamentul înnăscut. permiţând intrări şi ieşiri la nivelul strictului necesar. organizată şi structurată funcţie de resursele sale primare (teren agricol şi neagricol. funcţie de cantitatea şi calitatea resurselor proprii. inclusiv să protejeze habitatele pentru plante şi animale sălbatice. • să acţioneze împreună cu sistemele naturale. ci o materie primă. • să menţină şi să sporească pe termen lung fertilitatea tuturor solurilor. • să utilizeze la maximum resursele locale. ferma ecologică. ca resurse (materii prime proprii) pentru dezvoltarea altor activităţi necesare. • să menţină diversitatea genetică a sistemului agricol (complexitatea – plante şi animale) şi a celor subordonate. Regula elementară şi esenţială în funcţionarea fermei de tip ecologic este că nimic din ceea ce se produce sau rezultă de la o activitate din fermă nu reprezintă un deşeu de care ferma trebuie să se debaraseze. În funcţionarea sa. plantele şi animalele (inclusiv pe cele spontane şi sălbatice). de structurare şi organizare complexă. Al doilea principiu fundamental constă în caracterul predominant local al proceselor şi acţiunilor. Fermele comunică puţin cu exteriorul. în organizarea fluxului intern al substanţelor ia în considerare atât produsele sale principale. ca materii prime pentru diferite activităţi. • să permită producătorilor agricoli să obţină un profit adecvat. flora şi fauna solului. fără să le domine. o altă categorie de resurse proprii care trebuiesc utilizate după reguli precise şi particulare. Fertilizarea este exclusiv organică.subsectoarele sale. climă). • să lucreze cât mai mult posibil prin circuite închise între materia organică moartă şi elementele de nutriţie pentru plante. Regula este. cât şi produsele secundare şi reziduale de la toate activităţile. deci. implicând microorganismele. . care le ajută în performanţele lor biologice şi productive. de aceea poate în mai multe ţări este păstrat termenul de fermă organică sau regenerativă. După IFOAM (Federaţia Internaţională a Mişcărilor de Agricultură Organică) principiile şi practicile esenţiale şi comune sunt: • să producă numai hrană de înaltă calitate nutriţională şi în cantitate suficientă.

cu sectoare şi munci Alcătuirea Simplă. cu Combaterea cauzelor şi Protecţia plantelor pesticide echilibre ecologice locale Calitate optimă a propriilor Nutriţie optimă (completă) cu furaje. principiile sectorului vegetal nu pot fi separate de cele generale. • utilizarea forţei de muncă din exterior numai atunci când este strict necesar. dar nu excesive) Pe bază de experienţă şi Decizii. acelea care vizează baza furajeră şi modul de nutriţie al animalelor domestice din fermă.1. În bună măsură. prescripţii observaţii permanente ale fundamentarea lor tehnice generale. ca îngrăşăminte organice obligatorii. biologică Măsuri de cultură şi buna Crearea fertilităţii Îngrăşăminte chimice gospodărire a resurselor proprii solului Indirect (prin solul viu şi bogat în Direct. cu îngrăşăminte Nutriţia plantelor materie organică) minerale foarte uşor solubile Combaterea simptomelor. specializată strict variate gospodăriei .4. alături de cultivarea plantelor. integrată biodinamică. Tabelul 2. • generalizarea unor rotaţii lungi ale culturilor cu utilizarea plantelor leguminoase şi îngrăşămintelor verzi. • evitarea antibioticelor şi a stimulatorilor hormonali. • procesarea produselor în fermă şi vânzarea lor directă către consumatori.1 Diferenţele principale dintre agricultura convenţională şi cea ecologică (după AGÖL – Germania. • compostarea tuturor reziduurilor organice şi utilizarea composturilor pe toate solurile din fermă. 2. diversificate (pe bază de Nutriţia animalelor nutrienţi din afara fermei raţii bogate. aceste principii pot fi transpuse prin: • creşerea obligatorie a animalelor.• să ia în consideraţie efectul social şi ecologic al sistemului fermei. modificat de Stela AXINTE) SISTEME ALTERNATIVE DE AGRICULTURĂ Convenţionale Ecologice Principii intensivă.4. • utilizarea metodelor mecanice şi termice de combatere a buruienilor. În activitatea din fermă.4 Principiile şi regulile din sectorul vegetal Între sistemul convenţional de agricultură şi cel ecologic există diferenţe semnificative. şablon fermierului Complexă. cum ar fi alcătuirea fermei sau fundamentarea deciziilor sale. După scheme. care pot fi observate în tabelul 2. organică.

structura lor. plantele agricole exploatează dar şi modifică direct fertilitatea solului. 2. cultivarea plantelor agricole se întemeiază pe sol (geoponica). utilizarea lor după preparare trebuie să ţină cont de caracteristicile fizicochimice şi biologice ale solurilor. pentru ca produsele reziduale ale animalelor să îndeplinească această funcţie. mult mai diversificate. 6. care reprezintă suportul. şi anume: 1. Este obligatorie prezenţa permanentă a fermierului. Pentru ca aceste decizii să fie corecte este nevoie de mai multe cunoştinţe. în integralitatea lor. producţiile plantelor agricole stau la baza creşterii animalelor din fermă. 3. Aceste politici şi strategii agrare trebuiesc elaborate la niveluri mai înalte decât cel al fermei şi fermierului. modalităţile. mijloacele care trebuiesc utilizate atât în sectorul vegetal cât şi în cel animal trebuie să-i aparţină fermierului.Nu pot fi respectate principiile şi regulile generale. 7. 4. dacă nu se respectă cel privind alcătuirea complexă a fermei. destinate consumului uman. Fundamentarea deciziilor practice privind soluţiile. sectorul de creştere al animalelor realizează producţii secundare şi reziduuale care trebuiesc restituite solului. Decizia fermierilor de a-şi converti ferma trebuie sprijinită de politici şi strategii educaţionale. producţia şi calitatea produselor animalelor. 5. sunt exportate din fermă. ele trebuiesc prelucrate (compostate). mediul şi izvorul de resurse necesare creşterii şi dezvoltării plantelor. instructive. deoarece producţiile principale ale animalelor. . producţia plantelor agricole depinde direct şi nemijlocit de fertilitatea solului. pornind de la câteva premise. iar nivelul lor cantitativ şi calitativ determină efectivele de animale. de direcţionare a fondurilor pentru susţinerea conversiei şi a activităţii din primii ani – marcaţi de tendinţa de scădere a producţiei şi eficienţei economice. care să-i vizeze direct şi mai întâi pe fermierii agricoli. deoarece ele trebuie să fie sprijinite de politici financiare. dar nici cele specifice celor două sectoare. tinzând să diminueze resursele proprii ale solurilor fermei. Principiile şi regulile pentru activităţile din sectorul vegetal sunt fundamentate şi întemeiate. observarea directă a modului cum se prezintă culturile şi animalele sale şi în funcţie de aceste observaţii se iau măsuri tehnice şi tehnologice rapide şi concrete (adică se modelează tehnologia din ‘mers”). reproducţia acestora.

prin prezenţa. iar nivelul acesteia depinde de starea lui la un moment dat. are nevoie de o anumită fertilitate şi stare a solului şi numai atunci când aceste cerinţe faţă de sol îi sunt satisfăcute.cunoaşterea proprietăţilor fizico-chimice ale solurilor şi cerinţelor faţă de climă şi sol ale plantelor de cultură. după premergătoare bune. lăsându-l la sfârşitul vegetaţiei într-o stare mai bună sau mai proastă.utilizarea de soiuri şi hibrizi zonaţi şi interzicerea cu desăvârşire a organismelor modificate genetic (OMG) în cultura plantelor din ferma ecologică. Fertilitatea solului depinde atât de alcătuirea internă a acestuia. hidrogeologice) şi culturile instalate pe el.practicarea culturilor succesive (în mirişte sau ascunse).alegerea sortimentului de culturi din rotaţie în funcţie de concordanţa dintre cerinţele lor faţă de sol şi fertilitatea acestuia. O cultură agricolă poate. 2.corelarea numărului de culturi în funcţie de neuniformitatea terenului. . Fiecare cultură în parte. dar şi de condiţiile pedoclimatice (relieful. sunt mijloace de creştere a fertilităţii. indiferent de premergătoarele sau postmergătoarele sale. .5 Mijloace de restaurare şi creştere a fertilităţii solului Fertilitatea este o funcţie de stare a sistemului complex care este solul. ca solul să fie tot timpul acoperit şi protejat şi includerea în rotaţie a plantelor leguminoase care contribuie la refacerea fertilităţii acestuia. activitatea sa biologică şi tehnologia sa să crească sau să reducă fertilitatea solului. Practicarea unor rotaţii raţionale presupune: . . Cultivarea plantelor în condiţii optime de climă şi sol. . cu produse biodinamice proprii. cultura nu numai că nu deteriorează starea solului dar o şi ameliorează. . clima.înmulţirea plantelor în fermă (producerea proprie de seminţe) şi tratarea seminţelor numai în fermă. prin mărimea şi siguranţa producţiilor. . au dovedit că sunt mai bine adaptate la condiţiile climatice din zonă.cultivarea acelor specii care prin starea sanitară. .Rezultă că respectarea principiilor şi normelor de cultivare a plantelor este posibilă numai prin structurarea complexă şi interbalansată a fermei şi prin respectarea aceloraşi principii în sectorul animal şi în sectoarele anexe principale (de preparare a composturilor şi a altor îngrăşăminte şi de obţinere a preparatelor biodinamice). caracteristicile geologice.

fermentate aerob. Composturile au atât proprietăţi fizice cât şi chimice foarte asemănătoare cu cele ale humusului. motiv pentru care este interzisă utilizarea pesticidelor care poluează solul cu substanţe xenobiotice şi-i distrug viaţa. ele pot să reducă fertilitatea dacă sunt excesive (ca număr. mai ales când plantele sunt leguminoase. Efectele favorabile pentru sol sunt în general cunoscute şi aceleaşi din agricultura convenţională. O regulă de bază este ca toate îngrăşămintele organice. Cele mai grave efecte asupra fertilităţii solului în agricultura intensivă se datoresc faptului că întregul sistem de lucrări şi maşinile aferente nu este integrat corect cu rotaţia. venind cu multă materie primă pentru humus. de afânare). cu starea solului lăsată de planta premergătoare şi adâncimea lucrărilor nu este corelată cu condiţiile climatice locale. ele afânând şi aerisind solul. . Are loc astfel. după tehnici diferite care să ducă la obţinerea unui compost a cărui compoziţie chimică şi raportul C/N sunt asemănătoare cu ale humusului. Pesticidele reduc şi dezechilibrează activitatea biologică complexă din sol care este efectorul humificării dar şi al mineralizării humusului. prea energice.Un rol important pentru creşterea fertilităţii solului îl au îngrăşămintele organice. în special cele mecanice. să fie compostate. Acestea trebuie să includă neapărat dejecţiile animalelor. alături de toate celelalte reziduuri organice. care au rolul de a prelua “poluarea” produsă de alte plante solului. substanţe enzimatice şi hormoni care dinamizează întreaga activitate din sol. de organismele parazite şi dăunătoare. În afară de composturi şi resturi vegetale. îngrăşăminte verzi etc. cu maşini grele. dacă sunt de proastă calitate etc. creşterea substanţială şi rapidă a conţinutului de humus din sol. Rolul cel mai însemnat pentru fertilitate îl au lucrările solului. practicate atât pentru înfiinţarea culturilor cât şi pentru îngrijirea acestora. dacă se execută la umiditate necorespunzătoare. formând micorize bogate şi active. grad de mărunţire a solului. adâncime. Microorganismele din solul nepoluat cu pesticide se grupează în jurul rădăcinilor plantelor. al fixării azotului din atmosferă. de a anihila toxinele secretate de buruieni. dar după cum se ştie. Întreaga tehnologie de cultivare a plantelor trebuie subordonată interesului de creare şi creştere a fertilităţii solului. de a înlesni absorbţia apei şi a elementelor nutritive de către plante. al mobilizării fosforului brut din sol etc. amestecate în diferite proporţii. îngrăşămintele verzi reprezintă o verigă importantă în creşterea fertilităţii. Nu trebuie să lipsească dejecţiile de bovine şi în special de vaci adulte în lactaţie.

Toate acţiunile vizează mai ales creşterea fertilităţii. a suprafeţei acestuia. vor fi pătrunse de vegetaţie şi apoi se încorporează superficial. de cerinţele acesteia pentru germinaţia seminţelor şi răsărire. în general cu mijloace diferite. numai pregătirea patului germinativ este condiţionată de cultura beneficiară. adecvată funcţie de cultura premergătoare şi la aceeaşi cultură. 2. aceste două reguli de bază trebuiesc respectate. şi anume ele se lasă la suprafaţa solului. funcţie de starea solului. . Fig. diferită cu metoda de recoltare. Exemplificăm în fig. mărunţindu-se şi vegetaţia (buruienile). Aceasta decurge din modul de administrare a îngrăşămintelor organice (solide.5. 2. În tabelul 2. la toate culturile.1 Execuţia diferenţiată a lucrărilor solului Ca o caracteristică a lucrărilor solului în ferma bio este predominanţa lucrărilor superficiale comparativ cu cele adânci şi în special frecvenţa redusă a arăturilor. compostate sau necompostate).Pentru a contribui la creşterea fertilităţii solului şi indirect la creşterea producţiei. lichide.1 tehnica complexă şi diferenţiată a lucrărilor solului.5.5.1 se poate observa corelaţia între aplicarea îngrăşămintelor organice şi caracterul superficial al lucrărilor solului. Dacă anotimpul permite.

se lasă să fie străbătut de vegetaţie pe strat de zăpadă care se topeşte. la prăşitoare până la 35 t/ha . încorporare superficială repartizare fină numai pe sol deschis administrarea de toamnă se încorporează superficial. Compost pajişte leguminoase+ graminee perene cereale de toamnă februarie-martie leguminoase pentru boabe prăşitoare în anul precedent-vară târzie a) în anul precedent. protecţie faţă de îngheţuri târzii. anual (încălzire rapidă. protecţie faţă de uscare. încălzire mai rapidă. numai pe sol activ înainte de întoarcere între coasele 1. porcine (dat la eventual pe strat subţire de început) zăpadă. încălzire mai rapidă. protecţie faţă de îngheţ şi uscare încorporare stimulează formarea de uşoară rădăcini şi nodozităţile încorporare la cultura a 2-a (v.Tabelul 2. Gunoi de grajd pajişte februarie-martie iulie-august leguminoase+ graminee perene în anul precedent. rapiţă numai în condiţii de sol uşor umed odată cu compostul. apoi încorporat prin arătură îngrăşământ de utilaj cu distribuţie fină. nu în condiţii de sol uscat între culturile care cresc de preferat la prima coasă.5-2 înainte de sau păşunatul 2 întoarcere leguminoase+ şi 3 graminee perene a) ca la pajişte 2-3 cereale b) vara târziu 1 de toamnă februarie 1 de primăvară aprilie-mai 2 la fiecare prăşitoare (în afară mai-iunie-iulie adminisde cartof) trare *cultura a 2-a la cereale sau rapiţă 15 t/ha. cultura I.1 Necesitatea corelării lucrărilor solului cu aplicarea corectă a îngrăşămintelor organice la diferite culturi Îngrăşământul. înainte sau după semănat cereale leguminoase prăşitoare III.toamna 15-35 20 8-10 15-35 4-6 Perioada de aplicare iulie-august (martie) iulie-august Cantitatea (t. de exemplu tarla pentru primul păşunat) lăsat până creşte în anul al doi-lea de folosinţă vegetaţia prin el. sol neîngheţat în cazul stagnării creşterii. secară verde. superficială rapiţă furajeră.5. vara . m3/ha) Modul de administrare Observaţii 5-10 t/ha la suprafaţă (4-6) 15-35* pe cât posibil. imediat. uscăciune. Must fermentat (compostat) pajişte 1 şi 2 20-45 se lasă să fie pătruns de vegetaţie. vara târziu b) primăvara 4-10 II. nu se încorporează prea adânc încorporare la cultura a 2-a. leguminoase + graminee).

numai la umiditatea optimă. soiuri competitive . viaţa bogată din sol. Sămânţa trebuie produsă în fiecare an. cu cât clima din perioada de execuţie este mai rece şi mai umedă. În ce priveşte buruienile. este exclusă utilizarea organismelor modificate genetic (OMG).bine adaptate. Se pot folosii fâşii din solele cultivate pentru producţie. excluzându-se locurile de întoarcere a maşinilor. ele fac o amestecare superficială intensivă a materialului organic cu solul. schemele de semănat. funcţie de starea solului. Pe solurile grele se utilizează plugurile dezmiriştitoare cu discuri. De mare importanţă este alegerea soiului (hibridului). fără a eradica aceste specii. valţurile). de a limita atacul de buruieni. Îngrijirea culturilor de câmp şi a pajiştilor. aplicarea composturilor. De aceea este exclusă utilizarea pesticidelor de orice fel. termic. dăunători. condiţionată şi tratată în fermă (mecanic. biodinamic). Înfiinţarea culturilor (semănat. pentru culturile succesive şi nici într-un caz primăvara sau toamna. amestecându-le. cu atât lucrările solului şi încorporarea îngrăşămintelor vor fi mai superficiale şi invers. plantat) în fermele ecologice. condiţiile extreme. În principiu.Deşi frezele mărunţesc cel mai bine materia organică şi solul. O atenţie deosebită se acordă maşinilor combinate pentru pregătirea solului şi semănat în cât mai puţine treceri (grapa cu discuri. dar contribuie şi la creşterea fertilităţii solului. cultivatorul uşor. ele nu sunt recomandate decât cu mare prudenţă. benzile marginale. gradul de îmburuienare şi cerinţele culturii faţă de adâncimea de tasare/afânare a patului germinativ. O atenţie mai mare se acordă roţilor tractorului la semănat (lăţimea pneurilor. grapele cu discuri şi maşinile de săpat solul. Utilizarea frezelor trebuie limitată la pregătirea miriştilor vara. ecartamentul). poate contribui la creşterea fertilităţii solurilor. practicarea rotaţiei. pe lângă efectele directe de sporire a producţiei şi calităţii. O altă regulă este că materialul semincer necesar trebuie produs în fermă. după principii şi reguli proprii. fiind exclusă utilizarea pesticidelor. pentru a evita tasarea solului. adâncimea) nu prezintă diferenţe faţă de agricultura intensivă. este nu numai un mijloc direct de producţie. Tehnica semănatului (desimea. Ca regulă. boli. stimularea fenomenelor alelopatice din sol. lucrările corecte ale solului. Toate măsurile de îngrijire au menirea de a întreţine sănătatea culturilor. sunt mijloace . alese corespunzător. la mijlocul solei. Sunt în general utilizate metodele de semănat în benzi. pentru că produsele lor nu pot fi utilizate în hrana animalelor din fermă şi nici pentru industrializare ca produse bio. cu diferite distanţe între rânduri.

rapiţă. Lathyrus pratensis) este un mijloc de combatere a buruienilor şi de creştere a fertilităţii solului. În scopul păstrării fertilităţii solului sunt preferate metodele termice de combatere a buruienilor (cu vapori de apă sau arderea propanului flambarea buruienilor . Prezenţa şi caracterul lor de plante indicator privind starea solului servesc la eliminarea cauzelor îmburuienării pe diferite soluri. T. În ferma ecologică practicarea rotaţiei. Astfel. T. drenaj pe terenurile cu floră hidrofilă sporeşte fertilitatea solului şi reduce îmburuienarea. pălămidă) şi de protecţie a solului prin reducerea numărului de praşile şi a suprafeţelor efectiv prăşite. Rezerva de seminţe din sol tinde să se diminueze datorită vitalizării solului.soiuri tetraploide) reprezintă şi o cale foarte eficientă de reducere a îmburuienării. T. porumb). Nici îngrăşământul organic nu este o sursă de îmburuienare a solului dacă este compostat corect. cel cu multe seminţe de buruieni pe pajişti. la temperatura şi umiditatea optimă şi cu remanierea grămezilor. Compostul se verifică şi dacă mai conţine germeni de buruieni viabili.măzăriche de nisip (Vicia vilosa) + trifoi încarnat (Trifolium incarnatum) + iarbă de gazon (Lolium multiflorum) sau doar trifoi încarnat + iarbă de gazon sau secară + măzăriche sau rapiţă de toamnă. Unele amestecuri furajere şi-au dovedit efectul de structurare a solului cum ar fi amestecul Landsberg .indirecte de luptă cu buruienile. perene. înmulţirii organismelor din sol (bacterii. menţinerii unui anumit grad de îmburuienare cu specii diverse care inhibă germinaţia seminţelor şi devitalizează germenii tuturor speciilor de buruieni. Practicarea mixturilor (amestecurilor) de plante prăşitoare mari (floarea soarelui. Evacuarea excesului de apă prin desecare. Vicia sativa. alexandrinum . alternând cu diferite proporţii de leguminoase (Vicia faba. De asemenea. ciuperci).compostul curat la culturile din arabil.combaterea cu flăcări). culturile ascunse în prăşitoare. însoţite de micşorarea distanţelor dintre rânduri. sunt mijloace de combatere a celor mai periculoase buruieni (odos. Temperaturile ridicate din prima fază a compostării (55-600C) distrug embrionii seminţelor de buruieni din dejecţii şi aşternut. resturi vegetale. respectându-se regula . cu efecte benefice atât pentru fertilitatea solului cât şi pentru menţinerea diversităţii speciilor de buruieni. subteraneum. amendarea solurilor acide cu amendamente calcaroase este pe deplin admisă şi duce la reducerea îmburuienării cu floră acidofilă. a culturilor ascunse (de regulă leguminoase cu talie mică ca Trifolium repens. . Pisum sativum. muştar.

în % media limitele de variaţie 42-43 38-47 41 40-41 51 43-57 48 35-52 31-39 23-46 27 26-29 59 53-67 32 29-36 Biomasa cuprinsă în alte părţi ale plantelor (resturi vegetale).5. Zelicht. viteză) rezolvă atât problema combaterii buruienilor în aceste faze cât şi aceea a afânării solului. Toate aceste măsuri diferenţiate şi nepoluante pentru sol. diversificarea grapelor pentru semănături şi culturi tinere. dar cultivatoarele sau discurile pentru prăşit. Praşilele sunt principalele lucrări de activare a proceselor din sol pe timpul verii.Măsurile mecanice de combatere a buruienilor nu sunt interzise. conţine mare parte din nutrienţii extraşi din sol. sapele rotative. direct (cu combinele). Dimpotrivă. încălzirii. . adâncime. trebuiesc folosite adecvat cu condiţiile de sol. ele nu trebuie să lipsească. prin cât mai puţine treceri. În acelaşi sens acţionează şi praşilele mecanice. La acestea se adaugă şi recoltarea corectă a culturilor. astfel că gestionarea corectă a acestor resurse presupune recoltarea integrală şi în condiţii de calitate a producţiei secundare pentru ca apoi să fie redată solului. activării vieţii solului. vizând reducerea gradului de tasare şi eliberarea terenului pentru noile culturi.2). indicele de recoltă (% de produs principal din biomasa totală de la recoltare) fiind mai mic de 50% (tabelul 2. la timp.5. La culturile de câmp recoltarea trebuie să gestioneze în folosul solului producţia secundară care de cele mai multe ori este mai mare decât cea principală.2 Valoarea indicelui de recoltă (IR) la principalele culturi de câmp (după I. Tabelul 2. 1975) Specii de plante cultivate Porumb Sorg Orez Orz Grâu Secară Fasole boabe Soia Indicele de recoltă (IR). Se reduce însă numărul acestora. de combatere a buruienilor ca şi altele de combatere a bolilor şi dăunătorilor animali (inclusiv folosirea preparatelor biochimice) sunt astfel concepute încât să contribuie la creşterea potenţialului fertilităţii efective a solului. utilizarea lor corectă (epocă. distrugerii crustei.

dejecţiile animalelor compostate la suprafaţa solului acţionând direct asupra conţinutului de azot al solului. Perioadele cele mai indicate pentru aplicarea amendamentelor sunt următoarele: . .primăvara înainte de pregătirea patului germinativ. cu microelemente etc. 2. . prin intensificarea circuitelor locale şi diminuarea pierderilor de azot prin scurgeri la suprafaţă şi levigare.la sfârşitul iernii pe solul care se dezgheaţă pentru cereale de toamnă. sau odată cu plantarea răsadurilor. .în livezi amendarea calcică se face înainte de plantare cu prilejul efectuării lucrărilor de pregătire a solului sau după plantare odată cu lucrările de întreţinere. 2. . adâncimea de încorporare a amendamentului este cea la care se dezvoltă sistemul radicular al plantei cultivate deoarece deplasarea ionului de Ca din straturile superioare spre cele mai adânci este foarte înceată. roci calcaroase. după care se execută o lucrare cu grapa. . leguminoase şi ierburi perene. Surplusul de azot se află totdeauna în furajul păşunat de animale sau cosit care reprezintă azot stabil şi recuperabil sub forma dejecţiilor precum şi în biomasa vegetală păşunată sau necosită.6. Acestea au rol de corectare a reacţiei solului dar şi de fertilizare (tab.la aplicarea unor doze mici de amendament (doze corespunzătoare la ¼ din Ah) acestea se aplică local la rândurile de plante.6 Îngrăşăminte minerale utilizate În agricultura ecologică se pot utiliza amendamentele şi îngrăşămintele provenite din zăcăminte naturale.Recoltarea corectă a pajiştilor.1 conform L 115/2005).pentru pajişti naturale se aplică toamna.înainte de efectuarea arăturilor de vară sau a celor adânci de toamnă. Aplicarea amendamentelor şi îngrăşămintelor se face numai după efectuarea unor analize riguroase privind însuşirile agrochimice ale solului. Alternarea perioadelor de păşunat cu coase (1-2) este cu atât mai importantă cu cât pajiştile sunt mai valoroase şi mai bogate în leguminoase. la cuib. . folosirea lor ca păşune sau în regim mixt contribuie la creşterea fertilităţii solului. fosfatice. potasice.

necesită autorizarea de către organismele de inspecţie şi certificare. Sulfat de calciu (gips) .6.necesită autorizarea de către organismele de Zguri de fosfaţi inspecţie şi certificare.necesită autorizarea de către organismele de Sulfat de potasiu care conţine inspecţie şi certificare. .exclus distilatele amoniacale. molibden. Soluţie de clorură de calciu . . Denumirea . . Carbonat de calciu şi magneziu de origine naturală (cretă magnezică. sare de magneziu .conţinut în cadmiu inferior sau egal cu 90 mg/kg Fosfat natural de P2O5.numai sare de mină.necesită autorizarea de către organismele de inspecţie şi certificare. Oligoelemente (bor. Sulfat de magneziu (kieserit) . . Drojdii de la distilare .necesită autorizarea de către organismele de silvinit) inspecţie şi certificare. . roci calcice şi magnezice măcinate). roci calcice. cretă fosfatată).necesită autorizarea de către organismele de magneziu. cupru. condiţii de utilizare .1 Lista produselor permise să fie utilizate în agricultura ecologică ca fertilizatori şi amelioratori ai solului Descrierea. piatră de var.5). cerinţe privind compoziţia.derivat al sării brute de potasiu.utilizare limitată pe solurile bazice (pH>7. .necesită autorizarea de către organismele de inspecţie şi certificare.Tabelul 2. Sare brută de potasiu (kainit.necesită autorizarea de către organismele de inspecţie şi certificare. . .numai de origine naturală. Clorură de sodiu . zinc) inspecţie şi certificare. cretă.conţinut în cadmiu inferior sau egal cu 90 mg/kg Fosfat aluminocalcic de P2O5. . fier. Pudră de roci Sulf elementar .tratamente foliare la pomi după identificarea unor carenţe de calciu. Carbonat de calciu de origine naturală (calcar.numai de origine naturală.

Totodată. utilizarea de gunoi de grajd bine fermentat etc. fiecare dintre aceste specii sunt utilizate ca hrană de către alte vieţuitoare din sol: viruşii de către bacterii nepatogene.7 Protecţia plantelor prin mijloace indirecte Cele mai importante mijloace indirecte de protecţie a plantelor sunt cele preventive (alegerea terenului în funcţie de particularităţile plantei cultivate. De aici. Astfel. În plan biochimic. Bolile plantelor sunt produse de viruşi. agenţi care pot fi vehiculaţi şi prin produsele plantelor atacate. Cultivarea unei alte specii pe sola respectivă reduce şansele de înmulţire a acestora. utilizarea amendamentelor. Dacă se cultivă soiuri şi hibrizi cu bună rezistenţă la boli şi prin măsurile tehnologice acestea sunt puse în cele mai favorabile condiţii de . lucrările solului. iar multe exemplare trec în forme de rezistenţă (spori). etc. fie din motive climatice fie din motive tehnologice favorizante. şansele de supravieţuire. populaţiile lor regresează din lipsă de hrană. atenţia este îndreptată asupra cauzelor care duc la apariţia buruienilor. şansele lor de a produce daune se diminuează şi mai mult. chiar dacă planta revine după un timp pe aceeaşi solă. recoltarea la epoca optimă. produc bolile şi atacul de dăunători şi nu asupra combaterii acestora. se diminuează simţitor. rotaţia culturilor. pe diferite căi. diferiţii compuşi (toxine) eliminaţi în sol de către planta cultivată sau alte organisme edafice sau puşi în libertate prin descompunerea materiei organice ori mineralizarea humusului inhibă activitatea puţinelor exemplare rămase sau chiar le omoară şi astfel pagubele sunt şi mai mici. fertilizarea. chiar dacă nu sunt prezente şi organismele fitopatogene specifice. diferitele organe aeriene sau subterane. ciupercile de către protozoare şi alte animale din sol. semănatul raţional. în solul cu o viaţă bogată şi diversificată. După fiecare cultură încărcătura de agenţi fitopatogeni proprii în sol este mare.2. bacteriile de către ciuperci sau bacterofagi. inclusiv a sporilor. evitarea răspândirii seminţelor de buruieni prin intermediul diferiţilor agenţi. atacă plantele. Întotdeauna formele lor de rezistenţă se găsesc în solul pe care se cultivă planta. Dacă urmează şi alte culturi. bacterii sau ciuperci.) şi agrotehnice (alegerea cultivarelor. De aceea. Fiecare plantă cultivată are boli specifice şi întotdeauna acolo unde ea se cultivă sunt atrase. dar formele lor de rezistenţă se depun şi trăiesc în sol. cu atât mai mare cu cât gradul de atac a fost mai ridicat. distrugerea focarelor de infestare.) Din acest punct de vedere. principalul mijloc de a reduce atacul unei culturi este rotaţia şi aceasta cu o durată determinată chiar de longevitatea formelor de rezistenţă într-o solă.

Când anumite boli. în afară de organizarea rotaţiei şi de organizarea interioară a fermei. ale antibioticelor produse de fungi etc. etc. rozătoare). în alte ferme sau în alte păduri s-au înmulţit masiv şi hrana vegetală le este insuficientă. cu ajutorul fitoncidelor produse de către plantele superioare. În cazul dăunătorilor animali (insecte. acarieni. Întreaga tehnologie favorizează creşterea capacităţii plantelor de a diminua gradul de atac cu dăunători specifici dar şi cu buruieni şi boli. Păstrarea unui anumit nivel al îmburuienării este benefică pentru plante. în sensul că în afară de formele vii sau de rezistenţă care rămân în sol.7. care migrează după hrană în solele agricole şi consumă dăunătorii animali ai acestora. care împreună exercită un control serios asupra dăunătorilor. mai pot produce pagube aceleaşi specii sau altele care provin din alte ecosisteme agricole. mai rar curative şi în fermele biodinamice ele se fac cu preparate speciale care nu distrug agenţii patogeni ci activează enzimele libere din sol sau/şi metabolismul plantei atacate. atacând culturile. mamifere). pe biodiversitatea mult mai bogată. specifici sau polifagi.vegetaţie. existentă în fermă. în aceste ecosisteme îşi găsesc loc de cuibărit o mulţime de zoofage (insecte carnivore. În ferma ecologică corect integrată în peisaj. sunt favorizate în unii ani climatici sau pe anumite sole. 2. din alte sole. râurile. situaţia este mai complexă. . tratamentele sunt tot preventive. cu alte culturi. păsări. cât şi prin marasminele produse de bacteriile utile. din fermă şi din întregul peisaj. În condiţii optime de vegetaţie pentru plante. în afara solelor. Aceşti dăunători atacă culturile atunci când în solele învecinate. atât al buruienilor. în care pădurile şi altă vegetaţie silvică precum şi lacurile. atunci atacul şi pagubele sunt nesemnificative. Astfel. viermi. moluşte. (fig. substanţe pe care ele le emit în afara corpurilor lor. Plantele însele îşi atrag dăunătorii (fitofagele) prin semnale biochimice. datorită ciclului lor biologic. în fiecare solă are loc reglajul biochimic. din aceeaşi gospodărie sau din ecosistemele silvice. pentru a lupta mai bine cu boala. ori cultivarele sunt mai vulnerabile. în ferma ecologică se contează pe echilibrele speciilor din sol. Dimpotrivă. dar şi ale bacteriilor dăunătoare.1). prin colinele eliberate de planta cultivată şi toate speciile de buruieni. sunt menţinute îngrijit această situaţie nu se întâlneşte. multe buruieni fiind sursa de hrană pentru dăunătorii plantelor.

fiecare dintre ele fiind mai potrivit pentru o anumită specie de plante şi anumiţi dăunători şi se aplică la seminţe. omorând şi flora şi fauna utilă. 2. Aceste acţiuni poartă denumirea de efecte alelopatice iar fenomenul se numeşte alelopatie. Preparatele biodinamice nu lipsesc. boli. De aceea sunt interzise tratamentele cu pesticide care dereglează aceste raporturi şi anulează capacitatea de reglare pe cale biochimică. atacului de boli şi dăunători. inhibitor pentru organismele dăunătoare (buruieni. aflate tot în sol. Pe baza acestui fenomen s-au produs preparatele biodinamice care acţionează ca activatori energetici ai metabolismului tuturor organismelor astfel încât cantităţile de substanţe alelopatice sau stimulatoare să crească şi să acţioneze mai intens şi mai rapid în reducerea îmburuienării. diversificată şi activată. în fermele de acest tip (biodinamice). Dacă metabolismul plantei cultivate este intensificat prin măsuri tehnologice.Fig. substanţele cu rol alelopatic. dăunători) se produc în cantităţi mai mari şi reglajul este mai intens şi mai rapid. iar activitatea din sol este complexă. prin substanţe cu asemenea efecte.7.1 Interacţiuni alelopatice în ecosistemul fermei şi reglarea biochimică Plantele superioare produc alcaloizi care reglează organismele dăunătoare din sol ajutate de bacteriotoxinele produse de bacteriile utile şi de bacteriile parazite în corpul animal precum şi de animalele zoofage utile. . pe sol sau pe plante. Flora şi fauna din sol este utilă nu numai în sensul de înhibare a organismelor dăunătoare ci şi în sensul de stimulare a unor organisme utile de către altele.

de asemenea. metode biologice. De aceea. vom face referire doar la o parte dintre ele. provoacă pagube care se ridică anual la cca. cosit) şi prin mulcire. prăşit. etc. ciuperci. Alelopatia. termice şi produse fitosanitare. colectarea manuală a dăunătorilor.2.2% dintre ele sunt considerate dăunătoare. tulpinile sau rădăcinile a dat rezultate interesante pe plan mondial (tabelul 2. ca posibilitate de combatere a buruienilor. Menţionăm. Rezultate bune s-au obţinut la aplicarea acestor metode pe suprafeţe mari. raţe. Folosirea acestor metode este limitată totuşi. Insectele . creşterea florii soarelui etc. bacterii) iar uneori rozătoare. sunt necesare numeroase testări. orezul etc. peşti etc. Metodele biologice au adus pe plan mondial unele rezultate remarcabile şi există potenţial de cercetare neexperimentat în acest domeniu. obţinute din plante spontane sau cultivate. fiind studiate mai pe larg. se utilizează în aceleaşi condiţii ca şi preparatele de sinteză. muştarul afectează creşterea porumbului. unde existau 1 .). Deoarece unele metode se utilizează şi în agricultura convenţională.8. acoperirea fructelor şi a plantelor. metode fizice de combatere (izolarea locurilor de depozitare. de inhibare (la concentraţii mari) asupra buruienilor receptoare. reprezintă proprietatea naturală sau indusă plantelor de cultură de a secreta anumite substanţe numite „coline" care creează un "mediu chimic rizosferic".2 specii de buruieni problemă. de aceea lanurile respective sunt mai curate de buruieni. înlăturând astfel pericolul ca respectivul prădător să treacă la plantele de cultură. plivit. Selectivitatea pentru plantele de cultură şi atacabilitatea pentru un număr mare de specii de buruieni sunt hotărâtoare pentru practicarea în viitor a combaterii biologice. însă şi unele plante de cultură (îndeosebi secara. 13 . Metodele biologice cuprind distrugerea buruienilor prin fenomene allelopatice. agenţi patogeni (viruşi. Bioinsecticidele şi biofungicidele.14%. melci.deşi doar 0. unele specii de insecte. cu efect fitotoxic. pirul gros şi pălămida. Folosirea insectelor pentru combaterea unor buruieni cărora le consumă frunzele. Astfel. polifagia unor insecte (Leptinotarsa . gâşte. Multe buruieni secretă substanţe inhibitoare asupra unor plante de cultură.8 Protecţia plantelor prin mijloace directe Mijloacele directe de protecţie a plantelor se referă la combaterea buruienilor pe cale mecanică (grăpat.) secretă unele substanţe allelopatice. Selectivitatea este una din primele condiţii pentru introducerea unui duşman natural al buruienilor. secreţiile pirului târâtor inhibă germinaţia rapiţei şi ovăzului. în prealabil.1).

consumă frunzele şi baza Ceuthorynchus (pălămida) tulpinii de pălămidă litura Ctenopharyngo. Scop.specie polifagă care combate Buruieni hidrofile don idellus (crapul majoritatea buruienilor de baltă chinezesc) Agentul cel mai important de protecţie biologică a plantelor este entomofagul Trichogramma.experimentată pe pajişti în SUA (sunătoare) Acroptilon repens L. (cactus) . Chamaesphecia . andersoni irigate Vogtia molloi Cystiphora Condrilla gummifera L. (lupoaie) .distrug sistemul enzimatic.virusuri.experimentată în Rusia orobanchia Cactoblastis Opuntia sp. 2. . Altica carduorum Cirsium arvense L. consumă o mare cantitate de seminţe de buruieni şi insecte.experimentată în SUA şi Senecio jacobaea W&K seneciela Canada Tyria jacobeae Euphorbia cyparissias L. 1 Buruiana ţintă Insecta folosită Specificare 2 3 4 5 6 7 8 Agasicles hydrophila . S-au realizat astfel produsele cunoscute sub numele de micoerbicide. . Tabelul 2. .8. În ultimul timp au apărut pe plan mondial numeroase încercări de a identifica agenţii patogeni potenţiali pentru combaterea buruienilor. bacterii .8. crt. obturează vasele conducătoare.larvele perforează rădăcinile Euphorbia esula L. .experimentată în Australia schmidti (răsfug) Aceria chondrillae Fitomisa Orobanche sp.2). produc toxine şi dereglează procesele metabolice ale buruienilor. care se utilizează contra diferiţilor dăunători (tab. Anguina picridis .1 Posibilitatea combaterii buruienilor prin folosirea insectelor Nr.experimentată în Australia cactorum Hypericum perforatum L. Crysolina sp. în condiţii normale de trai.decemlineata) sau buruieni parazite (Cuscuta sp. ciuperci. buruienilor sp.experimentată în America de Althernatera Nord pe terenuri drenate şi Aminotrips philoxeroides L.experimentată în Kazahstan Hylemya . Păsările.) care atacă şi unele buruieni. Agenţii patogeni .

Buruiana ţinta Agentul fitopatogen Micoerbicidul Crt.) Hughes. De Vine livezile de citrice. în Canada şi SUA) .3 Principalele micoerbicide folosite pentru combaterea biologică a buruienilor Nr.P.sp. (din culturile de orez şi CollegoR Penz.sp. buha fructificaţilor.sp.8. 1 Morrenia odorata Lindl. f.8. soia. in şi grâu.&Sacc. f.8. soia. Complexul de buhe Molia strugurilor Viermele mărului Strategia de combatere a buruienilor cu micoerbicide presupune aplicarea unor produse specifice pe anumite areale. În tabelul 2. f. Pentru obţinerea micoerbicidelor este necesară cultivarea ciupercii pentru producerea în masă a propagulelor. (din Colletotrichum BioMal culturile de linte. Colletotrichum coccodes Velgo (din culturile de porumb şi (Wallr. musca verzei.) gleoesporiodes B. buha neagră.2 Combaterea dăunătorilor cu ajutorul entomofagului Trichogramma Cultura Graminee Legume Plante tehnice Viţa de vie Pomi Dăunătorul Sfredelitorul porumbului Complexul de buhe: buha verzei. Tabelul 2.3 sunt prezentate principalele rezultate obţinute pe plan mondial în domeniul micoerbicidelor.Tabelul 2. albiliţa napului. cuscutae 5 Abutilon theophrastii Medik. în doze şi volume precise. în gleoesporiodes Canada) Penz. selectarea muianţilor şi selectarea suportului pentru preparatul comercial.S.&Sacc. malvae 4 Colletotrichum Cuscuta spp. (din Phytophthora palmivora Butl. (din culturile de Lubao 1 gleoesporiodes soia. buha bumbacului. conservarea propagulelor. buha ipsilon. în SUA) 2 Colletotrichum Aeschynomene virginica (L.&Sacc. în SUA) aeschynomene 3 Malva pusilla Sm. buha exclamatoare. în SUA) Penz. în momente bine determinate.

Metodele termice de combatere a buruienilor se bazează pe folosirea temperaturilor cuprinse între 50-8000C pentru uscarea („opărirea"). temperatura solului poate creşte la 50-600C la 1 cm adâncime şi 30-400C la 30 cm adâncime. În fază tânără celula vegetală este foarte sensibilă la temperaturi ridicate. infestate puternic doar cu 1 . Sensibilitatea buruienilor depinde de specie şi faza de vegetaţie. după recoltarea culturilor timpurii. Trebuie acordată o mare atenţie selectivităţii agentului biologic pentru a evita riscul scăpării de sub control şi atacarea plantelor de cultură. atacabilitate mare pentru buruiana gazdă. menţinute o perioadă mai îndelungată buruienile sensibile sunt distruse. pe terenurile umede unde grăpatul şi prăşilele nu se pot aplica. Solarizarea se aplică de obicei pe terenurile umede unde nu se pot executa lucrări ale solului. Metoda poate fi folosită în sere şi solarii dar şi în câmp. în perioadele foarte călduroase.Ca şi în cazul insectelor se cere pentru agentul patogen o selectivitate deplină pentru plantele de cultură. praz).2 specii de buruieni. praz etc. Astfel o temperatură de 70-800C provoacă coagularea proteinelor şi distrugerea buruienilor. cum sunt pajiştile şi canalele de irigaţii sau de desecare. lucru care va uşura „opărirea" şi distrugerea buruienilor. continuă şi nu este poluantă pentru mediu. chiar dacă la această temperatură acestea nu sunt arse. Până în prezent se constată eficienţa combaterii biologice a buruienilor folosind agenţi patogeni numai pe suprafeţe mari.) dacă acestea nu au răsărit dar există buruieni.constă în utilizarea unei folii transparente care este aşezată etanş pe sol. sunt sensibile în: .Solarizare . Pe terenurile uscate se recomandă aplicarea unei udări până la umiditatea corespunzătoare capacităţii de câmp (CC). pentru culturile rezistente la căldură (ceapă. solarizarea efectuându-se 6-10 săptămâni în perioada de vară. să se înmulţească şi răspândească repede şi să se adapteze la condiţiile de mediu ale plantei gazdă. Combaterea termică a buruienilor se poate realiza prin: . mai ales perene şi unde aplicarea altor metode este foarte dificilă. de 50-600C. Astfel. arderea buruienilor şi sterilizarea solului la suprafaţă. Combaterea termică a buruienilor este recomandată în sere şi solarii. Chiar la temperaturi mai mici. porumb) etc. ceapă. în pomicultură şi viticultură. În cazul în care se reuşeşte selectarea unui agent biologic eficace în combaterea buruienilor se preconizează o serie de avantaje cum ar fi: metoda este ieftină. ca metodă preventivă. Astfel. pentru culturile prăsitoare (cartof. când temperaturile sunt cel puţin 3 zile la rând peste 300C. Solarizarea poate fi efectuată de asemenea în pomicultură sau în legumicultura (usturoi.

etc. Myosotis arvensis. Pentru distrugerea buruienilor perene lucrarea se repetă de câteva ori. . dăunătorii şi agenţii patogeni. Sinapis arvensis.Ardere cu flacăra . iar prin ardere se distrug şi vieţuitoarele folositoare. Prin această metodă se distrug atât embrionii seminţelor de buruieni cât şi dăunătorii şi agenţii patogeni din sol.stadiul de cotiledoane: Brassica nigra. Urtica dioica. . s-a folosit amestecul propan + parafină pentru combaterea costreiului. de desecare. deoarece miriştea contribuie la creşterea conţinutului de materie organică din sol. Solanum nigrum. Polygonum lapathifolium. Erodium cicutarium. Geranium sp. sorg. . După aplicarea metodelor termice este recomandată irigarea şi aplicarea îngrăşămintelor organice.Sterilizarea solului . . sistemul de fertilizare trebuie adaptat acestei situaţii. floarea-soarelui.. Metoda nu se recomandă a fi aplicată în ţara noastră ca şi în alte ţări din Uniunea Europeană. când sunt distruse resturile vegetale. potasiului şi a pH-lui. magneziului.stadiu de 4 frunze: Matricaria inodora. Galium aparine.. seminţele de buruieni. a vetrelor de cuscută din lucerna sau trifoi.rezistente: Agropyron repens.U. . bumbac. În S. Arzătoarele trebuie să aibă dispozitive de protecţie pentru a nu pârli frunzele plantelor cultivate. Polygonum persicaria. dar şi microorganismele folositoare. . din jurul stâlpilor sau chiar din culturile prăsitoare (porumb. dar şi a calciului. dispozitive de reglare a intensităţii flăcării şi de protecţie etc. arzătoare. În acest scop se foloseşte un agregat format din tractor. Prin temperaturile ridicate (peste 7000C) sunt distruse nu numai buruienile şi seminţele de buruieni ci şi agenţii patogeni. Ea nu poluează solul dar necesită o instalaţie specială pentru protecţia rândurilor de plante. Astfel. Polygonum aviculare. fitotroane la solul pentru ghivecele nutritive şi constă în încălzirea solului pus în butoaie până la temperatura de 1000C. Matricaria chamomilla. rezervor cu combustibil. Viola arvensis. a buruienilor din jurul pomilor fructiferi sau dintre rândurile de viţă de vie. .stadiu de 5-6 frunze: Chenopodium album. Senecio vernalis.se practică mai ales în sere. În câmp există tendinţa de sterilizare a stratului superficial de sol prin arderea miriştei. Fumaria officinalis. . Poa annua.A. buruienile în vegetaţie. Pe un teren uscat această metodă va conduce la uscarea şi mai accentuată a solului. Solarizarea determină şi o creştere a mineralizării materiei organice din sol ceea ce va duce la creşterea conţinutului de azot nitric şi amoniacal. cartof etc).stadiul de 2 frunze: Capsella bursa pastoris.tolerante: Cirsium arvense. dăunătorii. răsadniţe.este o modalitate de distrugere a buruienilor de pe canalele de irigaţie. Stellaria media.

creează pentru câteva secunde un şoc termic cu o temperatură de cca. .Razele infraroşii .Microundele – se pot utiliza pentru combaterea buruienilor. iar pentru a evita ca buruienile să crească din nou este nevoie de o nouă trecere la intervale de trei săptămâni (buruieni cu înălţime maximă de 20 cm).. . Cercetări recente efectuate în Franţa au pus în evidenţă faptul că pentru o putere pe microundă de 1 kw viteza de trecere nu poate depăşi 60 m/h.Vaporii de apă (aburi) cu temperatura de 1800C determină o creştere a temperaturii solului la 70-800C în stratul superficial şi provoacă sterilizarea solului. Se utilizează de regulă în spaţii protejate.Tehnica microundelor (identică cuptoarelor cu microunde) vizează distrugerea proteinelor buruienilor (la 45-500C). 8000C provoacând combustia instantanee a buruienilor. .

.3. fungicid.2. . .1.9. bolilor şi dăunătorilor din culturile agricole ecologice se realizează şi prin utilizarea anumitor substanţe fitosanitare.9. Lonchocarpus spp.insecticid. 2.9.fungicid.. chimen) Preparate de piretrine extrase din .utilizat împotriva afidelor la pomii fructiferi.1 Substanţe de origine animală şi vegetală Denumire Descriere. . Lecitină .insecticid.9. tab.insecticid.insecticid. Uleiuri vegetale (mentă. tab. pentru produProduse pe bază de cerea de seminţe şi pentru formele parentale. condiţii de utilizare . Chrysanthemum cinerariaefolium Preparate din Quassia . Gelatină . Ceară de albine .se foloseşte limitat la începutul perioadei de vegetaţie. .autorizat numai pentru plantele mamă.insecticid. Tephrosia spp. prevăzute în Actele normative de aplicare a Legii nr. .numai pentru aplicaţii autorizate în combinaţie cu alte produse.necesită autorizare de către organismele de inspecţie şi certificare.9.necesită autorizare de către organismele de inspecţie şi certificare. .4). 115/2005 (tab. Nicotiana tabacum . Proteine hidrolizate . Tabelul 2. . 2. . Cube şi .agent de vindecare la tăieri şi altoiri. 2. 2. compoziţie.2. la culturile Extract (soluţie apoasă) de de legume în caz de atac puternic. inhibator al germinaţie. amara Preparate din Derris spp. in . tab.agent de atragere.insecticid.insecticid.9 Produse de uz fitosanitar utilizate în protecţia plantelor Combaterea buruienilor. acaricid.agent de respingere. pentru Azadirachta indica producerea de alte materiale de reproducere vegetativă la plantele ornamentale.

pentru postmaturarea bananelor. Fosfat diamonic .necesită autorizare de către organismele de inspecţie şi certificare.insecticid. insecticid.agent de respingere . Feromoni . agent de respingere.numai pentru capcane cu substanţe de atragere specifice.3 Substanţe folosite tradiţional în agricultura ecologică Descrierea.insecticid.9.agent de atragere.pentru încetinirea coacerii bananelor. .fungicid. Polisulfură de calciu . acaricid. oxid cupros de inspecţie.insecticid. Sarea de potasiu a acizilor graşi .insecticid. bactericid. acaricid.9. Uleiuri minerale Permanganat de potasiu Nisip de cuarţ Sulf . Etilen . condiţii de utilizare Cupru sub formă de hidroxid de cupru. . Metaldehidă . acaricid.necesită autorizare de către organismele de inspecţie şi certificare. .se foloseşte împotriva lui Bactrocera oleae şi Ceratitis capitata. . . viţă de vie şi culturi tropicale. . Denumire Ulei de parafină .numai pentru capcane.necesită autorizare de către organismele (tribazic). . Denumire Tabelul 2. fungicid. .2 Substanţe utilizate pentru capcane şi distribuitoare Descrierea.moluscocid.Tabelul 2. sulfat de cupru . .numai pentru pomi fructiferi şi viţă de vie. compoziţie. . .numai pentru pomi fructiferi. compoziţie. (săpun moale) Alaun de potasiu .fungicid.insecticid. Piretroizi . oxiclorură de cupru.fungicid. .agent de atragere pentru capcane şi distribuitoare. condiţii de utilizare .fungicid.numai pentru capcane conţinând un agent de respingere şi pentru speciile de animale superioare.

. fungi). plante ornamentale. Denumire Dintre substanţele permise. viruşi. dar de calitate inferioară: urât mirositoare. genetic. Sulful are următoarele utilizări: . acţionând ca factor de integrare şi echilibru al celor două sectoare principale ale fermei (vegetal şi animal). tripşilor şi acarienilor la viţa-de-vie.Tabelul 2.10 Dimensionarea şi structurarea efectivelor de animale Dimensionarea şi structurarea efectivelor de animale are un rol foarte important. plante ornamentale. rezultate de producţie inferioare. sectorul de creştere al animalelor are o dezvoltare limitată la posibilităţile celui vegetal de a-l susţine cu furaje proprii. 2. Astfel. compoziţie. inclusiv furaje. Granulosis virus . . Săpunurile pesticide au utilizări similare sulfului dar pot fi utilizate şi pentru combaterea bacteriozelor la cultura fasolei şi a soiei şi tratamente pentru limitarea răspândirii focului bacterian al rozaceelor. Animalele din fermă suferă influenţe negative şi de la furajele străine. Pentru utilizarea preparatelor biologice în agricultura ecologica este necesar certificatul de calitate al produsului şi o adeverinţă din partea producătorului din care să reiasă faptul ca produsul nu conţine organisme modificate genetic. produse în alte condiţii. Supradimensionarea sectorului animal faţă de limitele sectorului vegetal atrage după sine cumpărarea de furaje din exterior şi producerea unor cantităţi mai mari de dejecţii animale decât limitele maxime de absorbţie ale terenurilor şi culturilor din fermă.combaterea bolilor ca făinarea la viţa-de-vie.combaterea afidelor. digestibilitate mai slabă. cereale păioase. legume. reproducţie slabă şi discontinuă.numai produse care nu sunt modificate Bacillus thuringiensis. condiţii de utilizare Microorganisme (bacterii. sănătate şubredă a animalelor. . pomi fructiferi. de calitate necunoscută şi greu controlabilă. Aceasta duce la obţinerea de produse vegetale.9. fiind cu impact redus asupra mediului.4 Microorganisme utilizate în lupta biologică împotriva paraziţilor Descrierea. în cantităţi mai mari. legume. menţionăm sulful şi sărurile de potasiu ale acizilor graşi (săpunurile pesticide). pomi fructiferi.

Pe de altă parte. se produc cantităţi mai mici de dejecţii. Nici subdimensionarea sectorului animal nu este benefică deoarece o parte din produsele vegetale nu-şi găsesc întrebuinţarea în hrana animalelor din fermă. prin cumpărări. sănătoase. Pe păşuni. în general minerale. care stimulează producţia. Solurile se încarcă cu prea multă materie organică proaspătă care. humusul se mineralizează şi el intens şi se pierde. levigare sau scurgere la suprafaţă. proaspete de cele mai multe ori. care nu vor putea fi prelucrate de organismele din sol. la creşterea temperaturilor în primăvară. producţia lor de furaje. acestea fiind inactive. Creşterea anuală a fertilităţii solurilor prin această relaţie între producţia de furaje x efectivele de animale x dejecţii x composturi permite obţinerea . Pentru a se evita astfel de situaţii este necesar ca întreaga activitate din sectorul vegetal să fie subordonată acestui principiu. începând cu raporturile ogor/pajişte – echilibrate. sunt repede mineralizate. ard. trebuie să fie doar cele ce nu se pot produce în fermă. Cele provenite din afara fermei. se vor administra cantităţi mari de dejecţii pe terenurile arabile şi pe pajişti şi în sezonul rece. nepoluate. furajele din ferma ecologică proprie sunt în mod cert curate. iar dejecţiile lichide şi solide în cantităţi mari depuse pe sol. astfel că nutrienţii se vor pierde prin volatilizare. se îmbogăţesc în nitraţi şi devin nesănătoase pentru animale. care cu timpul regresează sau dispar. întregită şi de amoniacul ce se degajă din dejecţiile lichide pe timp călduros. încărcătura mai mare de animale reduce şansele vegetaţiei de a se regenera. Solurile se supraîncălzesc. producătoare de furaje. nu poate fi susţinut un program intensiv de fertilizare cu composturi şi fertilitatea solului scade treptat. modul de execuţie şi eşalonare a lucrărilor solului pentru amplasarea culturilor succesive şi ascunse. au o diversitate mare şi asigură nu numai raţii saţioase ci şi cu valoare biologică ridicată. Plantele le consumă în cantităţi mai mari.Nu numai animalele au de suferit ci şi solul şi indirect plantele cultivate şi pajiştile. Acestea ar fi consecinţele supradimensionării sectorului animal şi ale hrănirii cu furaje din afara fermei. astfel încât fertilitatea solului în loc să crească prin fertilizarea organică. în plină vară. cu structura culturilor din rotaţie. se va descompune până la mineralizare. Astfel. multe organisme edafice îşi încetează activitatea sau mor. scade. reproducţia şi protejează sănătatea animalelor. Concentraţia mare de nitraţi la suprafaţa solului accelerează volatilizarea lor şi poluarea aerului pentru animalele la păşunat. dar mai ales diminuează fixarea simbiotică a azotului de către leguminoasele de pe pajişti. sau să fie din fermele ecologice certificate.

unor cantităţi mai mari de furaje în fermă care duc la creşterea treptată a efectivelor de animale. Producţiile mai mari de furaje arată funcţionarea mai bună şi echilibrată a solului. Dacă animalele sunt hrănite cu furaje de pe aceleaşi soluri, prin dejecţiile mai mari nu se întâmplă decât recuperarea elementelor extrase în cantităţi mai mari de surplusul de furaje. Este deci necesar şi obligatoriu ca pe măsură ce producţiile proprii de furaje sunt mai mari să crească şi efectivele de animale. Altfel furajele în exces sunt vândute şi solurile nu-şi mai recuperează substanţele nutritive extrase de surplusul de furaje, reducându-şi fertilitatea. De aceea vânzarea furajelor nu este permisă ci doar schimburile de furaje cu alte ferme ecologice şi în anumite condiţii.

2.11 Principii şi reguli pentru sectorul de creştere a animalelor
În structurarea şi dimensionarea efectivelor de animale, cât şi în organizarea activităţii din ferme, principiul precauţiei are un rol important, vizând echilibrul funcţional al fermei şi autonomia sa prin reciclarea completă a dejecţiilor şi altor reziduuri. Echilibrul fermei şi al solurilor sale depinde de încărcătura totală de animale (UVM-total) din fermă, limitată de mărimea suprafeţei agricole şi de capacitatea acestei suprafeţe de a produce alimente şi furaje. Animalele, utilizând hrana vegetală din fermă, realizează două tipuri de produse, cu destinaţii diferite: produse animaliere pentru consum uman şi industrializare şi dejecţii solide şi lichide, resurse pentru creşterea fertilităţii solurilor şi a producţiei vegetale. Pentru realizarea echilibrului încărcătura de animale trebuie să fie strict corelată atât cu nevoia mai mare de produse pentru consum cât şi cu aceea de a acoperi necesarul de îngrăşăminte pentru suprafeţele agricole ale fermei. În funcţie de zona climatică, soluri şi fertilitatea lor, încărcătura de animale este cuprinsă între 0,8-1,2 UVM/ha agricol, în medie 1 UVM/ha agricol, limitată, deci, de suprafaţa agricolă a fermei şi potenţialul său productiv. Un alt principiu de bază este că încărcătura de animale trebuie să fie complexă şi diversificată. Complexă în sensul că trebuiescsc crescute cât mai multe specii de animale, respectiv toate speciile care pot valorifica superior resursele din sectorul vegetal fără a concura omul şi nevoile sale de hrană vegetală. Astfel, în ferma ecologică, nici o specie de animale nu ajunge să fie crescută în sistem industrial.

Complexitatea trebuie să fie optimă, limitându-se la speciile care pot fi susţinute cu furaje proprii. Este evident că atunci când suprafaţa agricolă a fermei este mare şi diversificată ca potenţial productiv şi complexitatea sectorului animal creşte corespunzător. În ferma ecologică pot fi crescute cu succes toate speciile de animale (bovine, ovine, cabaline, caprine, suine, diverse specii de păsări, animale mici, de blană sau carne, albine) dar nu trebuie să lipsească bovinele, păsările şi albinele. Suinele pot fi crescute când suprafaţa este mare, condiţiile pentru cereale, leguminoase pentru boabe şi rădăcinoase furajere sunt extrem de favorabile, astfel că o parte din furajele concentrate pot fi utilizate pentru hrănirea lor. Complexitatea asigură şi diversitatea genetică a şeptelului, împreună cu spectrul de rase, populaţii, hibrizi ai fiecărei specii. Prin diversitatea sectorului animal se înţelege că trebuiesc crescute din fiecare specie atât animale de producţie cât şi de reproducţie, precum şi toate categoriile de vârstă şi fiziologice. Fiecare specie de animale trebuie să aibă o structură de vârstă completă şi echilibrată, care să-i permită reproducţia fluentă, naturală şi să producă în flux continuu şi predictibil produse pentru consum şi vânzare precum şi dejecţii solide şi lichide destinate compostării sau aplicării directe. Aceasta permite şi respectarea ciclurilor naturale de reproducere ale animalelor, reproducţia lor naturală, deşi unele practici ale reproducţiei artificiale nu sunt interzise (însămânţările artificiale, incubaţia artificială a ouălor). Un alt principiu se referă la respectarea ritmului natural, biologic de creştere al fiecărei categorii de animale, genetic determinat. În funcţie de acesta (sporul zilnic în greutate), integrarea produselor pe filieră se poate realiza cu mai multă certitudine, animalele îşi păstrează mai bine sănătatea, capacitatea de reproducţie şi producţie. Alimentaţia ecologică presupune pe de o parte, utilizarea preponderentă a furajelor vegetale din fermă (pentru a fi de calitate), iar pe de altă parte includerea acestora în raţii, diferenţiate în funcţie de specie, rasă, vârstă, greutate corporală, nivelul producţiilor, ritmul natural de creştere, starea fiziologică, utilizarea la reproducţie, etc. Raţiile de furajare trebuie alcătuite dintr-o mare diversitate de furaje produse în fermă, funcţie de preferinţele animalelor, de aceea palatabilitatea şi digestia hranei sunt mult îmbunătăţite. Furajele trebuie să fie săţioase, să fie complete şi echilibrate, lucru pe deplin posibil având în vedere structura vegetaţiei din fermă. Animalele trebuiesc hrănite optim, abundent, dar nu excesiv pentru a putea da atât

producţia maximă cât şi cantitatea maximă de dejecţii destinate sectorului vegetal. Raţia excesivă forţează ritmul de creştere al animalului. Raţiile întocmite la un moment dat trebuiesc mereu corectate, atât în funcţie de fluxul furajelor din sectorul vegetal şi calitatea lor, dar şi în funcţie de comportamentul animalelor, de modul cum consumă hrana sau anumite furaje, de resturile de furaje. Pentru consumul cât mai complet al hranei din raţie, aceasta se administrază în tainuri, în fiecare tain furajele fiind ordonate funcţie de specificul de hrănire a animalelor, de consumul apei, fiind bine cunoscute de la alimentaţia convenţională. Fânurile, silozurile, semisilozurile, trebuiesc obţinute numai prin mijloace locale (uscarea naturală pe brazde, ventilaţia fânurilor şi semifânurilor, fermentaţia lactică fără aditivi chimici sau hormonali la silozuri). În bucătăria furajeră sunt admise toate mijloacele şi tehnicile mecanice, termice, hidrice, biologice dar nu şi utilizarea unor substanţe chimice (cu excepţia celor admise de reglementări). O pondere deosebită în alimentaţia animalelor o are furajul verde, proaspăt, bogat în vitamine, enzime, hormoni vegetali, microelemente, dar se mizează mai ales pe consumul lui direct, prin păşunat şi numai într-o măsură mai mică, pentru anumite categorii de animale, parţial pe administrarea lui la iesle. Fiecare categorie de animale în sezonul cald trebuie să aibă acces direct la iarbă, dacă nu în întreg sezonul măcar în parte şi mai ales zilnic un anumit număr de ore. Aceasta este o regulă elementară atât pentru hrănirea animalelor, cât şi pentru întreţinerea şi adăpostirea lor. Animalele trebuie să aibă un contact direct cu solul şi cu vegetaţia de pe sol pe care o folosesc ca hrană, cu importanţă deosebită în respectarea ritmului de creştere natural al animalului, dar şi în reproducţia şi sănătatea acestuia. Introducerea în furajare a plantelor modificate genetic, creşterea de animale modificate genetic, utilizarea de substanţe hormonale de creştere, tratamente alopatice ale bolilor şi sterilităţii animalelor etc., vine în contradicţie atât cu alimentaţia ecologică şi de calitate cât şi cu ritmul de creşetre al animalelor din fermă, de aceea ele sunt interzise. Sunt acceptate anumite proporţii ale furajelor (cca. 5%), în special în perioada de conversie, sub monitorizare şi control strict.

favorizând confortul psihic şi reproducţia naturală. trebuiesc respectate următoarele reguli: . Astfel. . dar mai ales să permită mişcarea liberă a animalelor în afara adăposturilor. aerisite. pe grătare. aerisire. cu aşternut de paie.2.amenajările interioare trebuie să permită locuri pentru staţionare (liberă sau contenţionată) şi hrănire a animalelor.amplasarea adăposturilor trebuie făcută în apropiere de suprafeţele producătoare de furaje şi mai ales de pajişti şi cât mai departe de sursele externe de poluare. în padocuri sau ţarcuri. care nu trebuie să fie betonate. la toate animalele întreţinute pe sol este necesar aşternutul temporar sau permanent pe toată durata întreţinerii.este exclusă ţinerea animalelor în cuşti şi baterii supraetajate. cu pernă de apă dedesubt sau cu covoare de vinil. apei şi gunoiului). în boxe cu suprafeţe betonate. . alei şi spaţii pentru mişcarea animalelor în adăpost. comportamentul. umiditatea aerului) cât şi a compoziţiei optime a aerului prin construcţia adăpostului şi mai puţin prin mijloace tehnice producătoare de zgomote.12 Adăpostirea şi întreţinerea animalelor În zootehnia ecologică se acordă o importanţă deosebită adăpostirii animalelor. pentru odihnă (cât mai largi şi comode.amenajările exterioare trebuie să asigure atât funcţionalitatea adăposturilor (fluxul hranei. metalice. cu solul liber sau căptuşite cu lemn. temperatură. .asigurarea microclimatului optim în adăposturi (iluminare. . . pentru a le feri de excesele climatice care le pot afecta sănătatea. Aceasta presupune o serie de particularităţi atât în ce priveşte amplasamentul construcţiilor. a materialelor utilizate.creşterea suprafeţelor şi volumului de adăpostire pentru a asigura densitatea optimă şi un grad cât mai redus de apropiere reciprocă a animalelor.creşterea gradului de complexitate al compartimentărilor interioare din adăposturi pentru a permite adăpostirea mai multor sau tuturor categoriilor de animale dintr-o specie. Aşternutul trebuie să fie din materiale vegetale. . cât şi a modului de compartimentare a lor. absolut necesară în toate tipurile de climat. în anotimpul rece. ci înierbate. . amenajări pentru colectarea gunoaielor şi evacuarea lor rapidă din toate compartimentele (nu este deloc exclusă evacuarea mecanică). producţia. de preferinţă paie de la diferite specii de plante pentru diferite specii şi categorii de animale sau material lemnos mărunţit (rumeguş). semideschise).

trebuie să alterneze stabulaţia cu păşunatul atât în funcţie de sezoane. atât pentru mişcarea şi confortul animalelor în timpul consumului hranei dar şi din motive economice şi de asigurare a climatului. . cât şi în anumite perioade mai scurte din sezonul cald. se odihnesc mai bine. digeră şi rumegă bine hrana. accesul la exterior. creşterea rezistenţei la intemperiile climatice. să fie liberă chiar şi pentru animalele mari (bovine). atrag după sine creşterea stării de sănătate a animalelor. atât în timpul hrănirii cât şi în repaos sau odihnă. pentru hrănirea suplimentară când este cazul şi mai ales pentru adăpare. ameliorând indicii de reproducţie şi defavorizând sterilitatea. ea are un caracter temporar şi trebuie să se limiteze la perioadele cu climă excesivă sau când păşunea nu poate fi exploatată. pe cât posibil. apetitul sexual. amenajate cu toate utilităţile pentru adăpostirea şi odihna animalelor. legarea animalelor de sol. Sunt adoptate sistemul mijlociu şi lung de contenţie care presupun suprafeţe mai mari ale boxelor sau standurilor individuale şi un consum mai mare din hrană pentru mişcare. Trebuie însă ca păşunile să fie bine întreţinute şi îngrijite. dezinfecţiile şi dezinsecţiile sunt suficiente pentru întreţinerea stării de sănătate. alături de hrănirea ecologică. să facă mişcări în diferite direcţii. decât în cazuri rare şi bine justificate. Aceste sisteme de întreţinere favorizează creşterea şi dezvoltarea armonioasă.stabulaţia temporară trebuie.. absolut necesare. îmbăierea animalelor. unele intervenţii chirurgicale sau manevre la fătare. Adăpostirea şi întreţinerea corectă. Animalele sunt mai liniştite.contenţionarea animalelor la iesle sau în boxele individuale trebuie să permită acestora să adopte mai multe poziţii.întreţinerea animalelor în adăposturi (stabulaţia) nu trebuie să fie permanentă. curăţenia din adăpost. produc mai mult şi mai constant. astfel că întreţinerea sănătăţii cu mijloace alopate este limitată la vaccinări. De aceea legarea scurtă cu diferite lanţuri nu este agreată. Intervenţiile alopate se fac în situaţii excepţionale. . Îngrijirea permanentă şi diferenţiată a fiecărui animal prin practicile obişnuite ale îngrijirii corporale. consumul mai bun şi mai complet al hranei. densitatea controlată şi respectarea ritmului de creştere. . robusteţea lor. atunci când din afara fermei se propagă epizootii care trebuiesc combătute. Efectele cele mai pregnante şi benefice pentru starea de sănătate şi pentru reproducţia animalelor le are întreţinerea şi hrănirea pe păşune. Sistemul de întreţinere şi contenţionare determină şi cantitatea de aşternut. astfel că producţia de gunoi solid este mai mare.

soluri. tufărişuri. irigaţii. agroterasarea pantelor mai mari. relief. dar şi de toate caracteristice peisajelor din . 2. Toate agroecosistemele dintr-un spaţiu rural. Fermierii trebuie să-şi însuşească nu numai cunoştinţele generale. amenajările tehnice (antierozionale. susţine toate ecosistemele naturale sau artificiale din spaţiu de care dispune: păduri. climă). Toate acestea se obţin prin menţinerea ecosistemelor silvice naturale. desecare-drenaj. lacuri. stratificat pe verticală. a amenajărilor silvice de-a lungul formaţiunilor erozionale de adâncime. De aceea ecosistemul. mlăştinişuri. reprezintă structuri care funcţionează în interacţiune formând un sistem ecologic unitar. reţeaua de infrastructură. la creşterea durabilităţii şi sustenabilităţii sale şi la menţinerea şi ameliorarea mediului local. stabil. o reţea de drumuri orientate şi dimensionate funcţie de relief şi nevoile de acces.13 Integrarea fermei ecologice cu peisajul şi comunitatea locală Peisajul. soluri. structură şi componente în funcţie de suprafaţa de teren de care dispun. Fermele ecologice trebuiesc proiectate ca tipologie. reţea hidrografică. localităţi rurale şi urbane. sunt mijloace de realizarea a divesităţii orizontale. Peisajul trebuie să fie diversificat pe orizontală.Amenajarea perdelelor forestiere protejează animalele de vânturile puternice la care acestea sunt foarte sensibile. ecosistemele naturale existente pe această suprafaţă. biodiversitatea sălbatică. îndiguiri). Numărul mai mare de sole. de îngrijire a stării de sănătate. datorită amenajării unitare dar diferenţiate a întregului său teritoriu. dispuse funcţie de relief. prin structurile şi funcţiile sale. oferă protecţie şi umbră. la nivel de principii şi reguli de structurare şi funcţionare ci şi practicile ecologice pentru a putea organiza şi dirija toate activităţile din fermă. a stratificării verticale şi sustenabilităţii peisajului. cu relieful nemăcinat de alunecări şi eroziune. reprezentat de relief. microclimate. subdotată tehnic şi neproductivă cât şi cea intensivă au avut efecte negative asupra mediului. de combatere a unor paraziţi sau pentru stimularea reproducţiei. turistice. activităţi industriale. intercalarea terenurilor arabile cu cele înţelenite cu ierburi. caracteristicile sale (mărime. solurile şi clima locală. pajişti. delimitat ca peisaj după criterii geografice şi ecologice. Atât agricultura de subzistenţă. iar plantele medicinale au rol de protecţie. trebuie să-şi aducă aportul la menţinerea integralităţii peisajului. care se resfrâng asupra productivităţii ecosistemelor agricole.

astfel încât fiecare fermă să fie unicat ca amenajare şi structură. în special temperaturile şi precipitaţiile medii multianuale înregistrate în peisaj. durata şi adâncimea lui. resursele de care dispun pentru nevoile fermei şi pe care ferma trebuie să le valorifice superior. alimentări cu apă). izvoare. tufărişuri. modul de folosinţă al terenului în general şi al celui agricol în special trebuie şi pot fi determinate ecologic. ceţii).forma majoră de relief a peisajului (munte. tufărişuri. Ferma trebuie organizată astfel încât în interacţiune cu mediul să nu provoace dereglări şi dezechilibre. . . râuri.care face parte suprafaţa fermei. Astfel.prezenţa altor ecosisteme pe teritoriul fermei (păduri. Aceasta se face ţinând seama de: . mlaştini) extinderea. în interes propriu. . frecvenţa unor fenomene climatice adverse agriculturii (îngheţul la sol. . material lemnos). . poziţia spaţială în raport cu terenul agricol. bălţi) şi distribuţia sa în fermă. pâraie. tipologia lor. desecare. a grindinei.substratul geologic şi hidrologic (stabilitatea şi instabilitatea celui solid. câmpie) şi limitele sale de altitudine (minimă şi maximă). .caracteristicile principale ale microclimatului. amenajări tehnice). suprafeţele ocupate definitiv sau temporar de ape (inundabile). debitele sau oscilaţiile lor în timp.reţeaua hidrografică a peisajului (torenţi. . râuri. . natura sa chimică. modul de amplasare a diferitelor componente stabile (construcţii. viteza. depresiune. protecţia climatică. . individuale şi medii. regimul vânturilor (direcţia. antierozionale. deal. cu pantele şi direcţia lor. surse de apă.ecosistemele naturale limitrofe fermei (păduri. ci să producă ordine funcţională (adică fluxul substanţelor să devină circular şi cu puţine trimiteri spre exteriorul peisajului). lacuri) şi rolul lor pentru fermă (protecţia antierozională a solurilor fermei. cu vânturile dominante.relieful interior (diferenţele de nivel. starea şi tendinţele lor. pajişti. formaţiunile de mezo şi microrelief. gradul lor de salinizare şi poluare). modul cum funcţionează şi pot servi interesele fermei indirect şi direct când aceste amenajări au structuri şi componente chiar în interiorul fermei (amenajări de irigaţie. structura internă a teritoriului fermei. adâncimea. debitul. gradul lor de bonitare pentru diferite culturi sau pajişti. intensitatea lor).distribuţia solurilor. mărimea şi poziţia suprafeţelor). cu nivelul precipitaţiilor. pânzele de apă freatică. lacuri. iar energia sa nu intensifice schimbările climatice din peisaj sau să mărească amplitudinea de variaţie a factorilor climatici locali.amenajările tehnice din perimetrele limitrofe.

pentru ca: . astfel că el poate fi transportat cu costuri mai mici şi fără riscuri de poluare la distanţe necesare pentru a putea fertiliza toate . -prezenţa în zonă sau pe teritoriul fermei a unor obiective turistice sau culturale ca muzee. Acestea. tot pe o suprafaţă plană.. voluminos şi plin de mirosuri să fie transportat pe trasee cât mai scurte până la staţia de compostare. care comunică de jur-împrejurul său cu suprafeţe ocupate de păşuni şi culturi furajere. lateral faţă de adăposturi. numărul de locuitori şi căile de transport.gunoiul umed. padocuri sau de pe păşune. istorice. .gazele care se pierd prin compostare (CO2. Ţinând seama de toate acestea. nu se mai produc pierderi de gaze şi căldură din compost. locuri de odihnă şi recreere şi posibilitatea dezvotării agroturismului în fermă. NH3) şi căldura degajată să nu afecteze animalele din adăposturi. se va face în locuri ferite de vânturi reci şi puternice. distribuţia lor. cabane. bine drenată şi adăpostită. după aceste criterii. amplasarea adăposturilor de animale din fermă. activităţi extractive. ceea ce înseamnă drumuri mai puţine. adică la baza unor versanţi orientaţi perpendicular pe direcţia vântului dominant. dar suficientă. urbane. irigarea păşunilor şi a culturilor furajere (dacă terenul este amenajat pentru irigaţii). În imediata vecinătate a adăposturilor de animale se amplasează sectorul de compostare a gunoiului de grajd. amenajări care se sprijină cât mai mult cu putinţă pe elementele peisajului prezente pe teritoriul fermei. acolo unde acelaşi versant mai oferă protecţie sau unde o pădure conferă protecţia necesară. parcuri sau rezervaţii naturale. bine iluminate şi însorite. SO2. În urma compostării. pe substrat solid. volumul şi masa materialului se reduc la jumătate. trebuie să cuprindă şi elemente hidrografice naturale care să servească drept sursă de apă pentru adăparea animalelor. forţa de muncă şi influenţele lor pozitive sau negative asupra fermei). NO2. sunt insuficiente sau prost plasate în raport cu ea în peisaj. . De exemplu. umiditatea de asemenea. fie că sunt ele naturale sau tehnice. situri arheologice. plaje.reţeaua de drumuri de acces din peisaj. poluare mai mică în timpul transportului şi costuri mai mici cu energia pentru transportul lor. monumente ale naturii. la rândul lor.prezenţa unor sisteme sociale şi economice în vecinătatea fermei (localităţi rurale. hoteluri. Distanţa faţă de adăposturi şi padocuri trebuie să fie cât mai mică. pe un teren plan. industrii prelucrătoare agricole şi neagricole. suprafeţele ocupate şi utilitatea lor pentru fermă. cu apă freatică la adâncime mare. teritoriul fermei va suferi numai acele amenajări interioare care sunt neapărat necesare pentru buna sa funcţionare şi care lipsesc. lungimea.

. care poate cuprinde birourile. ci utilizarea lor în folosul fermei. volumul transportului şi consumul de energie se diminuează. de pe teritoriul fermei. dar în interiorul fermei. pe haldele de gunoaie comunitare sau pe terenurile degradate de eroziune. magazin propriu pentru vânzări. de sectoarele de preindustrializare şi ambalare a produselor. legate la un canal colector al amenajării antierozionale. va trebui amplasat într-o poziţie care să-l facă uşor accesibil cumpărătorilor din afara fermei. tasare sau poluare chimică. fermierii pot să-şi amenajeze staţia de compostare pe alunecări de teren nivelate şi prevăzute cu şanţuri de colectare a apei în amonte şi lateral. Nu este permisă distrugerea vegetaţiei naturale silvice. Nu este permisă distrugerea siturilor arheologice. flori. când îndeplinesc cerinţele de amplasament impuse de compostare pentru a nu diminua suprafaţa agricolă. care dau valoare peisajului. Pentru a fi atractiv şi pentru turişti. arbuşti. Pentru folosirea judicioasă a terenului se recomandă ca staţiei de compostare să i se rezerve suprafeţele degradate din diferite cauze. istorice. Chiar dacă distanţa de transport creşte. tehnice. cât mai aproape de localităţi. se preferă locurile din preajma unor păduri sau perdele forestiere. ci şi al fermei care are nevoie de ele pentru a le folosi în interesele sale. agroteraselor. de regulă mai aproape de grădina de legume. ierboase. Nu este permisă distrugerea perdelelor silvice de protecţie sau a benzilor înierbate.culturile din fermă. cu pajişti având o vegetaţie diversificată sau în apropierea obiectivelor turistice şi culturale din zonă. Toate acestea nu vizează doar interesul sustenabilităţii mediului. într-o zonă agreabilă şi amenajată cu arbori. livadă. cât mai centrală. de adăposturile de animale. secarea bălţilor şi mlaştinilor. Astfel. Centrul administrativ-gospodăresc al fermei. alimentărilor cu apă. locuinţa fermierului şi a lucrătorilor. a amenajărilor de irigaţie-desecare-drenaj.

atunci când este amplasat. mai ales dacă beneficiază de o structură complexă. Poziţia centrală în acest angrenaj o are sectorul agricol. social. funcţie de nevoile generale. mai ales în zonele cu păduri (dealuri înalte. cu un grad ridicat de integrare a producţiei agricole şi de valorificare integrală a tuturor reziduurilor agricole de la toate sectoarele. mult mai mare decât acela al schimburilor cu exteriorul. sociale. O asemenea fermă produce pentru nevoile sale şi pentru vânzări atât produse agricole cât şi silvice. precum şi un mediu unitar care-i permite să funcţioneze cu o autonomie înaltă. structurat. tufărişuri. arbori izolaţi. munţi) şi cu o bună dispoziţie a acestora în raport cu teritoriul fermei şi fără un sector forestier propriu. Sectorul forestier optimizează mediul celui agricol. o întreprindere producătoare de produse fito şi zoofarmaceutice şi dinamizatoare. III. materie primă pentru composturi şi preparate biodinamice. al forţei de muncă şi al banilor. FERMA ECOLOGICĂ. Fermele ecologice pot funcţiona. habitate pentru viaţa sălbatică. Poate lipsi aici şi sectorul biodinamic. biodiversitate reglatoare a câmpurilor agricole. un volum enorm al schimburilor de substanţe şi energii între sectoarele acesteia. de protecţie şi . loc de muncă pentru angajaţii permanenţi şi sezonieri. hrană pentru animale şi om. Oricum. El nu are numai funcţii economice ci şi ecologice. dar limitată de caracterul său de sistem deschis. dacă se respectă regulile de menţinere a vegetaţiei silvice existente pe teritoriul fermei (păduri mici. indiferent de poziţia lor). SISTEM MIXT AGROFORESTIER. aflate în echilibru dimensional cu producţia de furaje. ECONOMICO-ECOLOGICO-SOCIAL 3.1 Structura fermei ecologice Ferma ecologică nu este doar o amenajare complexă hidroameliorativă şi agroforestieră ci şi un sistem economico-ecologico-social în care se organizează un flux al materialelor. staţia de compostare şi în ferma biodinamică doar. sectorul biodinamic. Sectorul agricol cuprinde o întreprindere de producere a îngrăşămintelor. oferă protecţie solurilor. financiare. pâlcuri de arbori şi arbuşti. se organizează circuite locale ale substanţelor în interiorul fermei. reducând dependenţa fermei de exterior sub toate aspectele.CAP. Chiar şi în acest caz. cu producţie vegetală şi crescătorii de animale. dimensionat.

2 Sectorul forestier în ferma ecologică Sectorul silvic.sectorul biodinamic (acesta poate lipsi).sectorul agricol pentru producţia vegetală şi animală. 33%) şi când este bine întreţinut. atunci când are o pondere suficient de mare într-un teritoriu (considerată de cca. că îndeplinesc funcţii hidrologice majore. desigur mai slab reprezentat. râuri. dar şi pe cel înconjurător. un sector silvic.sectorul de preparare a nutreţurilor. Pădurea consumă CO2 din atmosferă mai mult decât emite şi produce O2 mai mult decât consumă. . creşterea umidităţii relative a aerului. reglând ciclul apei. îndeplineşte numeroase funcţii ecologice pentru acel teritoriu şi oferă producţii specifice (lemn. reducerea scurgerilor şi infiltraţiilor. metale grele) şi un producător de ozon şi ioni ai gazelor. că au stabilizat relieful propriu. aerosoli. . . Se ştie că pădurile au format solurile.sectorul forestier. . Prin volumul mare al retenţiei şi consumului (evapotranspiraţiei). gospodărind optim precipitaţiile căzute. tot apare în structura fermei un domeniu. constând în moderare termică. ele determină un regim ponderat al acumulărilor de apă în bazinele acvatice şi al scurgerii acesteia în pâraie.staţia de compostare.sectorul administrativ-gospodăresc-social. . . alte produse ale pădurii) la fel de utile ca şi cele principale. Echilibrarea climatică a teritoriului este complexă. 3. Conţine biodiversitate proprie înaltă şi creează habitate pentru animale.îngrijire corespunzătoare a acesteia. Prin urmare orice fermă ecologică are în structura sa următoarele sectoare de activitate: . . gaze toxice. Este depozitara unui mediu propriu. că tot ele le oferă protecţie celor agricole.întreprinderea de producere a îngrăşămintelor. de exploatare a ei în folosul sectorului agricol. recreere. extrem de favorabil pentru odihnă. favorabili sănătăţii şi recreerii. reducerea vitezei vânturilor şi dezamorsarea oscilaţiilor termice. hrană pentru oameni şi animale. . ambalare şi depozitare a produselor vegetale. fluvii.sectorul de prelucrare.sectorul de prelucrare şi industrializare a produselor animale. Este o barieră şi un filtru activ pentru toţi poluanţii atmosferici (pulberi litosferice şi industriale. .

Amenajările silvice trebuiesc organizate.diversificarea producţiei fermei.2.vegetaţia silvică (naturală sau artificială) preexistentă pe teritoriul fermei în momentul conversiei: păduri mici. înfrumuseţarea şi creşterea sustenabilităţii peisajului. . mai ales acela care nu are destinaţie agricolă. greu accesibile. slab productive sau neproductive. dar are vocaţie silvică. . numai ponderea şi structura sa este diferită de la o fermă la alta.vegetaţia silvică amenajată.diversificarea şi înfrumuseţarea teritoriului fermei. În fermele ecologice vegetaţia silvică poate fi alcătuită din două componente structurale: . . antierozionale. În ferma ecologică vegetaţia silvică este întotdeauna prezentă. de protecţie a malurilor. . poziţie spaţială. digurilor.Toate aceste funcţii ale pădurii vin în sprijinul sectorului agricol. limitate la terenurile degradate şi o parte cât mai mică din terenul agricol. 3. obţinerea unui sortiment mai larg de produse ecologice. tufărişuri.intensificarea activităţilor agricole prin protecţie şi optimizare climatică. . din cauza condiţiilor concrete în care este localizată fiecare fermă.protecţia solurilor şi climatică a structurilor agricole.integrarea. pondere. localităţilor. numai după o analiză complexă atât a teritoriului fermei cât şi a împrejurimilor. structură internă. a terenurilor marginale. arbori izolaţi.1 Amenajările silvice Amenajările silvice de pe teritoriul fermei au un rol important în: . . constituită pe teritoriul fermei în timpul sau după conversia fermei.valorificarea superioară a întregii suprafeţe deţinută de fermă. pâlcuri de arbori. echilibrarea. corectarea şi creşterea efectelor ecologice şi productive ale formaţiunilor de vegetaţie silvică preexistentă. perdele forestiere amenajate pentru protecţia unor teritorii mai vaste. . De aceea trebuie să se respectă regula de a nu distruge nici un element al vegetaţiei silvice preexistente. . creşterea valenţelor turistice şi recreative ale acesteia.diversificarea activităţii muncitorilor permanenţi şi sezonieri şi creşterea gradului lor de ocupare în sezonul de vegetaţie şi în afara lui. al oamenilor din fermă şi din afara sa atunci când acest sector din afara fermei şi cel din fermă lucrează interdependent. rarişti.ordonarea. . ca extindere.

. mai mari de 2500 m2. cu mare frecvenţă. steril.distanţele dintre pâlcurile de arbori preexistente.vecinătatea livezilor şi viilor lipsite de protecţie naturală (relief.tufărişuri xerofile sau hidrofile. în special a curenţilor reci de aer. . planuri de situaţie. .malurile apelor neprotejate de vegetaţie silvică naturală. industriale.pantele mari. dar mai ales prin parcurgerea teritoriului fermei. .terenurile cu rocă la zi (stâncării. dealurile abrupte cu rupturi de pantă. după caz. depresionare. Ele trebuie să fie plasate şi în funcţie de vecini. prin intermediul amenajărilor silvice proiectate.suprafeţele expuse vânturilor puternice. ci şi de ansamblul condiţiilor locale.mici păduri de câmpie sau de luncă. . toate problemele care cad în sarcina acestora. Pentru amenajări silvice sunt luate în considerare: . plasate între sole şi drumurile de exploatare. 3 km. fără a diminua prea mult suprafaţa efectiv agricolă a fermei. . luncă). de preferinţă vara şi observarea atentă a terenului. . . dimensiunile. date statistice climatice).terenurile arabile şi nearabile. structurile sale naturale sau antropice.perdele forestiere de protecţie din arbori sau/şi arbuşti. Tipologia amenajărilor silvice depinde nu numai de forma.vecinătatea cu marile artere de circulaţie neprotejate.ternurile plane. cu drenaj intern insuficient şi exces de umiditate. poziţia lor în structurile spaţiale ale fermei. . . de mari dimensiuni. păduri).hotarele fermei atunci când în peisaj nu există protecţie silvică şi se desfăşoară activităţi industriale şi agricole poluante. Numai astfel pot fi rezolvate.Analiza poate fi făcută şi pe baze documentare (hărţi. . a peisajului natural şi antropic. de tipul de peisaj (câmpie. cu pericol de eroziune şi alunecări de teren. . maidane). Tipurile de amenajări silvice pot fi: . ştiind că efectul lor se resimte pe o rază de cca.fâşiile de teren neutilizate. gropile. a structurilor sale agricole şi neagricole. . . . alunecări). degradate din diferite cauze (halde de gunoi.râpele neîmpădurite. împăduriri şi reîmpăduriri ale tuturor suprafeţelor degradate. deal. terasă. lipsite de protecţia unor păduri sau tufărişuri din peisaj. vecinătăţile luncilor inundabile. soluri agricole erodate puternic.terenurile joase.

.combinarea acestor specii în diferite proporţii pe criteriul compatibilităţii reciproce şi al efectelor asupra culturilor agricole şi animalelor din fermă. Ele sunt necesare în toate fermele în care aceste fenomene se manifestă chiar dacă există şi alte structuri ale vegetaţiei silvice a căror dispoziţie spaţială nu asigură suficientă protecţie. se formează o întreagă reţea de amenajări protectoare (antivânt). curţi. . dar şi a modificărilor pe care ele le-ar putea produce peisajului. taluzuri ale şoselelor. a plantelor.alegerea unor specii de arbori sau/şi arbuşti care suportă şi valorifică cel mai bine condiţiile respective. Scopul principal pentru ca ele să se înfiinţeze este protecţia împotriva vânturilor puternice pentru reducerea vitezei şi împotriva eroziunii solului (eoliană şi hidrică). animalelor. La nivel de fermă. Când sunt legate direct de elementele peisajului (păduri. trebuie ţinut seama de: rotaţiile din arabil. este necesară cunoaşterea comportamentului ecologic al diferitelor specii forestiere. de situaţia din peisaj sau din fermă. care nu trebuie să fie drastice sau imprevizibile. şiruri de case din localităţi sau case izolate). de sensibilitatea faţă de vânt. ramblee de cale ferată. a apelor interioare.2.pentru pădurile de câmpie sau luncă pot fi luate ca model cele naturale din condiţii cel puţin asemănătoare. cu caracter celular. a solului şi microclimatului caracteristic. îngrădite.delimitarea teritoriului pe care urmează să fie amplasate şi analiza substratului său litologic şi hidrogeologic. analiza influenţei componentelor peisajului asupra prinderii la plantare.. raportul ogor-pajişte.încadrarea lor cât mai corectă în peisaj. 3. . formată din mici suprafeţe parţial închise. poduri. omului. Toate trebuiesc înfiinţate pe criterii ecologice prin: .2 Perdelele forestiere de protecţie Acestea reprezintă principala amenajare silvică având ca obiectiv protecţia solurilor agricole. pâlcuri de arbori.perdele de protecţie mixte din arbori şi/sau arbuşti forestieri şi pomicoli. dar şi faţă de umbrire a culturilor agricole. optimizarea proceselor agricole şi intensificarea producţiei vegetale şi animale. întemeierii vegetaţiei forestiere şi siguranţei în timp. . alte structuri agricole cu rol de protecţie . Mărimea celulelor depinde de situaţia la scară mare a întregii regiuni. spectrul de culturi.

căpşuni. sparanghel. fructe de pădure.1). reducerea evaporaţiei apei din sol. flori. 3. parcele cu plante tinere şi pepiniere: culturi floricole.1 Sensibilitatea la vânt a culturilor agricole (în ordine crescătoare) I. grâu. legume de câmp. castraveţi. castani comestibili. vânturile aduc în fermele ecologice pesticide aplicate în alte ferme. cicoare 6. meri cu port scund. zarzavaturi şi salate: verdeaţă. secară 5. căderea plantelor.2. transportă şi depun fragmente de materiale dure care produc leziuni organismelor şi toţi aceşti factori diminuează până la jumătate producţia. revent. anghinare. mai multă apă în sol şi multe alte efecte favorabile. Vânturile au o forţă distructivă ridicată provocând vârtejuri.2.2. Ele imprimă factorilor climatici variaţii foarte mari. le înrăutăţesc calitatea şi împiedică livrarea lor ca produse ecologice. zucchini. Alte culturi agricole au o sensibilitate mult mai mare (tab. reducerea intensităţii vânturilor înseamnă un climat mai moderat. ierburi pentru ceaiuri II. 1. porumb. chiar dacă s-au respectat toate regulile de producţie. în câmpiile joase sau de pe terasele mai înalte. dovlecei. roşii. diferite plante medicinale. care poluează produsele. ca pajişte permanentă. Mai mult. animale). viţă de vie III. aceste celule îngrădite . când acestea sunt sensibile. prun. Câmpia litorală. fâneţe în zona limită a solurilor productive 3. cultura a 2-a şi amestecuri furajere. nuci. fructe mici şi fructe suculente 7. De aceea. regimul hidric) şi de structura culturilor.(plantaţii de pomi şi viţă de vie) sau sensibile faţă de intemperiile climatice (legume. pomi şi arbuşti fructiferi: aluni. un diametru de 1-2 km pentru aceste celule protejate s-a dovedit optim (deşi viteza vântului s-a redus cu doar 10%). sfeclă. produc îmbolnăviri la animale. amestecuri plurianuale de leguminoase + graminee şi de îngrăşăminte verzi 4. impurifică aerul atmosferic cu pulberi de sol şi industriale. smulgerea. ovăz. piersici.2. pepiniere şi răsadniţe Vânturile pot influenţa considerabil producţia agricolă vegetală şi animală. păşuni permanente în zona litoralului 2. cultură pentru material semincer. În funcţie de sol (textura. cireşi. ruperea diferitelor părţi din plantă iar când au viteză mare îşi schimbă direcţia şi sunt turbionare. Tabelul 3. este în general stabilă în raport cu vântul. orz. În zonele joase (litorale). ardei IV. cu excepţia unor perimetre speciale.

Vegetaţia lor nu trebuie să reprezinte neapărat hrană pentru animale. arbustoizi. să folosească umbra lor. pe lângă protecţie şi diferite produse. Tabelul 3. 3. asemenea perdele forestiere întrerup monotonia din peisajele întinse de câmpie şi pajişte. câmpii interioare). cu înălţime mare şi coroane puternice. lărgind astfel gama de culturi şi diversificând producţia. perdelele forestiere capătă o importanţă deosebită atât pentru protecţia antivânt cât şi pentru cea antierozională sau împotriva insolaţiei excesive de pe versanţii cu expoziţie sudică sau a văilor. Sunt prevăzute cu gard de o parte şi de alta. perdelele forestiere amplasate la distanţe mici (câteva zeci de metri) şi formate din specii diferite. În plus.2.2. pe pajişte. este bine ca speciile să fie diferite (arbori.2 Exemplu de instalare a unei perdele de protecţie. chiar şi în regiunile bine adăpostite (depresiuni închise. conferă condiţii foarte bune pentru cele mai pretenţioase culturi faţă de regimul de lumină. Şi animalele sunt sensibile la vânturile puternice. Numai cu ajutorul lor se pot realiza teritorii protejate în care pot fi cultivate şi plante mai pretenţioase. apă. intercalaţi astfel pe cele două rânduri). în condiţiile unui sol mijlociu ca textură (lutos) Gard pentru vite mălin arin salbă moale scoruş porumbar Distanţă 1 m ulm soc lemn câinesc scoruş jugastru frasin măceş alun răchită roşie măceş jugastru cruşin caprifoi păducel stejar Gard pentru vite Distanţă 1 m Dacă perdeaua are două rânduri. unde culturile nu trebuiesc protejate şi nici solurile. În regiunile colinare şi deluroase.2). Distanţa de 1 m permite animalelor să se apropie.2. căldură. . arbuşti. rămase cu un procent păduros foarte redus şi cu vegetaţie silvică slab organizată şi deteriorată.2. să se adăpostească de ploile puternice. De aceea. Astfel. pe păşuni trebuiesc amplasate perdele forestiere (tab. perdelele să fie mai dese şi orientate în direcţii diferite. reci sau prea calde şi uscate.trebuie să aibă dimensiuni mai mici. pe versanţii sudici. să se odihnească după consumul hranei.

la diferite distanţe între ele. orientate după curbele de nivel. atunci întreaga amenajare are rolul de a întreţine un debit suficient şi uniform al apei şi o calitate superioară a acesteia. Se realizează astfel celule protejate. Se plantează şi perdele în lungimea pantei dar mult mai rar. pe interfluviu. animalelor. în special la cei cu expoziţie estică şi vestică. garduri naturale forestiere existente în amonte. solurilor.La toţi versanţii. Dacă sunt curăţate braţele vechi ale râului. culturilor de toamnă. Ele sunt amplasate. tipul de versant. oamenilor. Văile înguste pot fi protejate parţial de acumulările de aer rece nocturn dacă sunt înconjurate de perdele paralele cu curbele de nivel (circulare). este mai bine ca zona să fie amenajată ca o pădure artificială de luncă. În zonele montane. Dacă nu sunt plantate perdele silvice de-a lungul malului şi cordonul de vegetaţie lemnoasă naturală de pe maluri a fost distrus. funcţie de lungimea versanţilor. Văile râurilor necesită o atenţie specială şi amenajarea lor trebuie să ţină seama de amenajările hidrotehnice existente în special în zona malului. Perdelele forestiere pot fi ajutate de parazăpezi. de multe ori dintr-un singur rând de arbori şi/sau arbuşti. cu climate diferite. în care pot fi cultivate diferite plante agricole. Şi zonele mai înalte ale malului pot fi plantate cu perdele forestiere. . având caracter permanent. muchii. chiar dacă nu se pune problema protecţiei antivânt. tufărişuri. pentru a putea fi utilizată în fermă în diferite scopuri. prin acestă deschidere. iar altele de-a lungul pantei malului. păduri. perdele forestiere trebuie să asigure protecţie împotriva avalanşelor de zăpadă şi pietre. orientate pe direcţia curbelor de nivel şi încadrate în terasele de contur (când acestea există). dar şi pe toate denivelările cu caracter de trepte. a apei rezultate din topirea zăpezilor. dar şi de relieful malului. se plasează perdele simple. iar cel din vale să se scurgă în afara sa. la partea inferioară şi superioară a pantei. mai ales în perimetrele periclitate de eroziunea de adâncime. perdelele forestiere trebuie să asigure preponderent protecţie antierozională. pe braţele vechi ale râului. De asemenea. care pot provoca daune gospodăriei. astfel ca aerul rece ce coboară din munţi să treacă pe deasupra perdelei. La distanţe mici dar variabile. drumurilor. de regulă amplasate perpendicular pe lungimea versantului. Cercul se lasă deschis în partea cea mai de jos a văii. variaţie). pe culturi. de denivelările terenului. În absenţa acestora şi în funcţie de condiţiile locale şi frecvenţa fenomenelor enumerate se proiectează diferite tipuri de perdele forestiere. panta lor (mărime. adăposturilor de animale. o mare problemă este insolaţia şi regimul său care la altitudini mari poate deveni excesivă. este nevoie de umbra perdelelor proiectată pe sol.

Culmile versanţilor vor fi totdeauna prevăzute cu perdele forestiere sau chiar cu păduri mici. pâraiele sau râurile colectoare. Înălţimea arborilor din perdea trebuie să crească cu adâncimea gropii. este de preferat să se folosească arbuştii. de aceea solul se modelează în biloane sau valuri de pământ cu lăţimea de 2-3 m. configuraţia fiecărui versant. de către stat.2. reglează scurgerea apelor pluviale sau din topirea zăpezilor. Perdelele mixte de protecţie sunt alcătuite din rânduri de arbori sau/şi arbuşti forestieri şi fructiferi. Perdeaua va fi rară. datorită problemelor complicate ale circulaţiei apei perdelele forestiere sunt absolut necesare. 3. Sunt în general preferate în marile bazine pomicole. ferma în cazul acesta completându-le de jur-împrejurul şi pe teritoriul său mai ales în lungul drumurilor de exploatare. datorită creşterii retenţiei apei la sol şi reducerii evapotranspiraţiei la suprafaţă. funcţie de mărimea. Trebuiesc prevăzute cu perdele forestiere toate rupturile de pante. în timp ce arbuştii. Pe versanţii nordici ajută la creşterea temperaturilor nocturne şi la reducerea oscilaţiilor termice diurne. Cele din arbori pot fi plantate în cadrul unor amenajări mai complexe ale muntelui. arbustoizii au o creştere mult mai rapidă. împiedică aridizarea. oferind o mai bună protecţie. stabilizează debitul izvoarelor de coastă şi pe cel din canalele amenajate. . Perdelele au lăţimi diferite (1-3 rânduri). De asemenea. pe râpe sau la marginea câmpurilor. corect plasate în cadrul perdelei. fără vârtejuri şişi va reduce viteza. iar pe cei sudici. împiedică excesul de apă în zonele joase. În zonele de contact între câmpii şi versanţi. în 2-4 ani formează tufe compacte şi înalte de până la 6-7 m. corect amplasate în raport cu alte amenajări hidrotehnice (canale colectoare). având atât funcţii de protecţie cât şi de diversificare a producţiei agricole. sunt alcătuite din arbori de esenţe diferite. se înfiinţează greu şi intră în funcţiune după cel puţin 15-20 ani. în special iarna. pantele abrupte din jurul gropilor şi surpărilor care determină turbulenţa vânturilor. forma şi modul de folosinţă al terenului. Perdelele din arbori sunt scumpe. Ele trebuiesc practicate ţinând seama de faptul că solul fertil este subţire şi vântul le poate împiedica să se fixeze. la baza fiecărui versant. Ele consolidează panta pentru perioade lungi de timp. în lungul văilor (b). perdelele forestiere trebuiesc plasate la îmbinările dintre versanţi.2. poziţia acviferului (fig.1). deoarece aici vânturile au viteza cea mai mare. pe lângă pâraie. astfel că vântul va trece parţial.Deşi ele pot fi alcătuite şi din arbori. plane. perdeaua având o altă configuraţie.

2.. D.2. 3. în general pentru protecţia drumurilor de exploatare şi acces în fermă. Sunt perdele mai late decât .Fig.1 Poziţia perdelelor forestiere şi tipologia lor la trecerea de la versant la o zonă plană (a) şi la îmbinarea dintre doi versanţi diferiţi (b) (după Haag. fiind amplasate în lungul acestora. sunt recomandate şi în alte condiţii. de o parte sau de ambele părţi. 2001) De asemenea.

trebuiesc să fie rare. 6.3. 7. perdelele forestiere nu trebuiesc plantate ca linii izolate de arbori în câmp deschis ci legate fizic şi funcţional de toate celelalte structuri silvice sau de altă natură. perdelele trebuie să fie realizate prin plantarea mai multor specii de arbori şi arbuşti pentru a avea o dublă stratificare şi arbuştii să confere protecţie atât pentru regenerarea arborilor cât şi pentru instalarea unei vegetaţii ierboase care să protejeze solul împotriva eroziunii. când vântul trece peste coronamentul lor. singurele întreruperi fiind pe lăţimea drumurilor pe care sunt aproximativ perpendiculare dar îmbinate cu perdelele de protecţie ale drumului. trebuiesc întreţinute şi ferite de atacul animalelor pentru ca vegetaţia să protejeze solul şi culturile mici. materialul folosit la plantare trebuie să fie preluat de la nivel local sau din pepiniere forestiere cu condiţii asemănătoare.1 (a)). în ambele cazuri. sunt recomandate cele din pădurile de foioase din zonă. formând vârtejuri foarte dăunătoare culturilor şi solului.cele care străbat sau delimitează solele agricole. fiind formate din 3-5 rânduri. ele trebuiesc să fie continue. în cazul solurilor nisipoase. din aceeaşi specie sau din specii diferite. 5. când sunt formate din arbori înalţi (b) lasă să treacă vântul printre trunchiuri. Acelaşi lucru se întâmplă şi în cazul celor din arbori scunzi sau arbuşti (c). perdelele forestiere antivânt pot fi alcătuite din mai multe rânduri de arbori şi arbuşti. 4. formând vârtejuri. pentru a le reduce intensitatea (fig. semipermeabile pentru vânturi. este favorizată formarea dunelor şi de vârtejuri între perdea şi dună (d). 3. nisipurilor de dune. Perdele dense chiar dacă sunt înguste. dimensionarea şi structurarea perdelelor forestiere de protecţie trebuiesc respectate o serie de reguli astfel: 1. 3. cu rol de protecţie în peisaj.3 Reguli generale pentru înfiinţarea perdelelor forestiere La amplasarea. . Lângă drum sunt 1-2 rânduri de arbori forestieri iar spre sole sunt amplasate 2-4 rânduri de arbuşti fructiferi.2.2. 3. dar la fel de bine pot avea unul sau două rânduri de arbori. 2. fiind mai bine adaptate. speciile de arbori şi arbuşti trebuie să fie autohtone.

distanţa dintre perdele trebuie să fie de peste 25 ori mai mare decât înălţimea maximă la 10 ani de la înfiinţare.3.2.3.a b Fig. Ea se poate calcula cunoscându- .1 Modul de acţiune asupra vântului al perdelelor forestiere dense şi rare c d 8.

3 Corelarea perdelelor în cazul dealurilor expuse puternic la vânt 9. longevitatea (prin tăieri de regenerare şi întreţinere).3.3. . sau funcţie de interacţiunea relief x vânturi dominante (fig. 3. 3.3.2.2.2). funcţie de înălţimea ei.3. dată de arbori sau arbuştii cei mai înalţi (fig. Fig.3.3). obţinerea de producţii diverse.2 Influenţa unei perdele cu 50% permeabilitate pentru vânt Fig. întreţinerea perdelelor trebuie să vizeze ramificarea abundentă a vegetaţiei silvice (prin tăieri adecvate).se zona de influenţă şi protecţie a perdelei.2. creşterea biodiversităţii (vegetale şi animale).3. păstrarea structurii iniţiale de specii (prin îndepărtarea celor invadatoare care afectează desimea şi funcţiile perdelei). mari şi într-un ritm susţinut.2.

prin multiplele efecte favorabile ale liniei de arbori asupra restului suprafeţei protejate. perdeaua se comportă ca un obstacol flexibil în calea vânturilor dar şi ca un pieptene pentru suspensiile purtate de vânt (fig. viţă de vie). Efectele lor negative sunt puţine şi întotdeauna compensate. umbra sau rădăcinile pomilor pot influenţa negativ producţia culturilor învecinate.3. pe termen scurt (asupra culturii afectate) şi pe termen lung.Respectând aceste reguli. dar dispun şi de prădători pentru aceştia. Pe terenurile nisipoase şi nisipurile mobile. însă. unele perdele forestiere pot înrăutăţi solul. preparate biodinamice. iar altele pot atrage dăunători pentru plante (pomi fructiferi. Astfel. prin calitatea litierei lor (coniferele) şi producţia unor culturi (legumele) poate scădea. Efectul este compensat. Fig.3. pe o distanţă aproximativ egală cu înălţimea perdelei sau cu diametrul coroanei.4). În general.3. înfiinţarea şi întreţinerea lor adecvată reduc acest neajuns.2.2.4 Perdelele forestiere pe nisipuri – formarea de dune .3. producţie silvică. alegerea corectă a speciilor forestiere funcţie de culturile din fermă. De asemenea. plante medicinale şi de înfrumuseţare a peisajului. biodiversitate sălbatică şi echilibre ecologice. furnizarea de materii prime pentru composturi. perdele forestiere îşi îndeplinesc funcţiile de protecţie. amplasarea perdelelor la distanţe optime.

Pe partea expusă vântului, pe o distanţă egală cu 1,5 x Hm (înălţimea perdelei), sunt reţinute nisipul grosier, animale vii sau moarte mici (furnici, gândaci, păianjeni), duna formează o înălţime şi o pantă mai mare, toate influenţând negativ solul şi cultura din faţa perdelei. În cealaltă parte pe o distanţă de aproximativ 12 x Hm se depun fragmentele mai mărunte (praf, humus, nisip fin), mai uniform, creându-se condiţii mai favorabile de fixare a nisipului şi cultivare a dunei. Perdelele forestiere pot avea multe efecte negative atunci când sunt incorect structurate şi amenajate. Astfel, în zona montană, o perdea greşit amplasată poate împiedica scurgerea aerului rece acumulat noaptea şi poate duce la formarea de “ochiuri de aer rece” foarte dăunătoare culturilor. Pe partea cu expoziţie nordică a perdelei temperatura zilnică scade cu 1-2 0C, iar umbra perdelei reduce temperatura şi lumina, întârziind vegetaţia primăvara. Aici ar trebui lăsată o distanţă de la perdea la culturi cel puţin egală cu înălţimea arborilor (naturală sau planificată). Pe părţile apărate de vânt se formează rouă şi dacă există pajişti sau culturi furajere uscarea fânului devine foarte dificilă. În astfel de cazuri se renunţă la perdea sau se construieşte una foarte rară. Pe drumurile cu dublă perdea de protecţie se depune un strat de zăpadă de patru ori mai mare decât cel din afara lor, îngheţul şi poleiul le fac impracticabile, pe cele cu orientare vestică. De aceea, în zonele cu căderi frecvente şi mari de zăpadă drumurile vor avea o singură perdea de protecţie înspre latura de unde bate vântul dominant cel mai umed. Proiectarea unei ferme ecologice noi sau a conversiei uneia intensive începe cu cea a sectorului silvic şi presupune: - procurarea unei hărţi topografice la scară mare, cu curbele de nivel la echidistanţe cât mai mici şi care să cuprindă vecinătăţile şi cât mai multe repere fixe (căi de acces, construcţii); - procurarea unui plan de situaţie, la aceeaşi scară, cu modul de folosinţă al terenului (silvic, agricol, degradat) şi reţeaua de drumuri din interior, suprafaţa ocupată de drumuri, etc.; - procurarea hărţilor pedologice şi a celor agrochimice şi transpunerea lor la aceeaşi scară; - procurarea documentaţiei climatice complete de la staţia meteorologică cea mai apropiată; - procurarea de hărţi geobotanice şi studii ale vegetaţiei silvice locale; - amplasarea fiecărei perdele forestiere pe harta topografică şi pe planurile de situaţie; calculul lungimii funcţie de scara hărţii; - dimensionarea fiecărei perdele prin stabilirea numărului de rânduri, a distanţei dintre rânduri şi a zonei de protecţie de o parte şi de alta (egală cu înălţimea maximă a vegetaţiei);

- calculul suprafeţei fiecărei perdele şi transpunerea sa la scara hărţii şi amplasarea pe hartă; - calculul întregii suprafeţe ocupată de perdelele forestiere; - calculul suprafeţei agricole ocupată de perdelele forestiere, unele ocupând şi suprafeţe neproductive sau drumuri inutile ori rău amplasate; - calculul suprafeţei agricole rămase, destinată sectorului agricol şi al structurii generale de folosinţă a întregului fond funciar (suprafeţei totale a fermei).

3.3 Sectorul agricol: funcţii şi structură
Sectorul agricol al fermei are ponderea cea mai mare din suprafaţă şi funcţiile cele mai importante. Funcţia sa principală este de a produce o gamă cât mai largă de produse vegetale şi animale, în cantităţi cât mai mari, preponderent din resurse proprii, de calitate superioară şi cât mai intens prelucrate în fermă. Ferma ecologică trebuie să vândă aceste produse pe cât posibil pe filiera produselor ecologice, cu respectarea tuturor regulilor şi restricţiilor. Pentru a-şi îndeplini funcţia şi a respecta toate principiile şi regulile impuse, structura sa trebuie să cuprindă sectoarele principale (obigatorii) şi sectoarele auxiliare. Sectoarele agricole obligatorii sunt: - sectorul vegetal, care cuprinde pajiştile şi culturile agricole anuale şi perene; - sectorul animal, care cuprinde animalele de producţie şi reproducţie, din toate speciile care pot fi hrănite cu furaje produse în fermă; - sectorul de producere a composturilor; - sectorul administrativ-gospodăresc şi social. Orice fermă îşi poate organiza producţia şi circuitele interne având cele patru sectoare, dimensionate corect şi interdependent. Sectoarele auxiliare au rol în creşterea integralităţii, autonomiei şi a nivelului de prelucrare al produselor. Acestea trebuie să fie cât mai numeroase şi se introduc în fermele cu suprafaţa mai mare de 50 ha. Astfel, în fermele mari, de sute sau mii de ha, este posibilă organizarea tuturor sectoarelor anexe, fiecare dintre ele putând căpăta maxima diversificare şi dotare tehnică. Ca sectoare auxiliare menţionăm: 1. Sectorul demonstrativ-experimental şi de producere a seminţelor şi materialului săditor (în fermele mari pot fi două sectoare distincte). Are rolul de a ajuta fermierul să-şi organizeze câmpurile demonstrative şi

experimentale pentru alegerea corectă a cultivarelor care dau cele mai bune rezultate în ferma sa şi pentru ajustarea tehnologiilor, dar şi de a produce întreaga cantitate de sămânţă şi material săditor de care are nevoie pentru înfiiţarea culturilor. Aici el poate produce seminţe pentru schimburile cu alte ferme ecologice şi pentru vânzare către fermele în conversie. Sectorul de producere a seminţelor trebuie să aibă o suprafaţă suficient de mare (de regulă dublă faţă de cea strict necesară), pentru ca fermierul să-şi creeze şi o rezervă de sămânţă pentru cel puţin un an, în cazul că unele culturi ar putea fi compromise. Ferma poate funcţiona şi fără acest sector dar devine dependentă de alte ferme ecologice furnizoare de seminţe şi acestea s-ar putea să nu dispună de speciile, soiurile şi cantităţile optime de seminţe. 2. Sectorul de condiţionare şi prelucrare a produselor vegetale. Acest sector presupune existenţa staţiilor de condiţionare, dar şi alte instalaţii pentru activităţi de morărit, panificaţie şi patiserie, de prelucrare şi conservare a legumelor şi fructelor, de vinificaţie, distilării. Acest sector ar putea fi considerat unul obligatoriu în fermele mari. 3. Sectorul de preparare a nutreţurilor şi bucătăria furajeră. Are o proporţie mult mai redusă decât în sistemul industrial de creştere al animalelor. 4. Sectorul de prelucrare a produselor animale principale şi secundare. Are aceeaşi importanţă ca şi cel de prelucrare a celor vegetale, necesitând o bună dotare tehnică cu utilaje, ustensile, aparatură de laborator şi un personal permanent, calificat şi autorizat sanitar. 5. Sectorul de prelucrare a lemnului provenit de la pomi şi arbuşti forestieri sau pomicoli, viţă de vie, răchitării. Poate căpăta o dezvoltare mai mare sau mai mică în funcţie de ponderea acestor plante lemnoase în structura fermei. 6. Sectorul agroturistic, ca orice sector auxiliar, nu este obligatoriu dar în ferma ecologică trebuie să existe pentru valorificarea directă a produselor sale, pentru câştiguri financiare, dar şi pentru turişti. 7. Sectorul de producere a preparatelor biodinamice nu este obligatoriu decât în fermele de acest tip (biodinamice), ale căror produse sunt totdeauna marcate Biodyn + denumirea organizaţiei profesionale la care este afiliată ferma respectivă. El ar putea fi introdus, chiar dacă nu la întreaga sa capacitate, în toate fermele ecologice, atât ca mijloc de intensificare a activităţii metabolice a tuturor organismelor utile, cât şi ca mijloc de protecţie a plantelor şi animalelor contra buruienilor, bolilor şi dăunătorilor. Nu necesită foarte multe investiţii (clădiri speciale, utilaje) şi nici materii prime externe sau costisitoare. Se folosesc substanţe minerale

atacate de numeroase boli şi dăunători). fiind cultivat atât cu culturi de câmp cât şi cu legume. 3. atunci când intervalele din plantaţiile lemnoase sunt înierbate. Pot să mai existe şi plantaţii pomi-viticole. Terenul arabil este destinat producerii de hrană pentru om. clima. netăiate. complet şi cu maximă eficienţă resursele proprii ale fermei şi în special pe cele naturale (solurile. toate în cantităţi foarte mici. -să contribuie prin mijloace proprii. apă de ploaie şi ustensile gospodăreşti simple. El este reprezentat de pajişti naturale (preponderent păşuni).4 Sectorul producţiei vegetale: funcţii şi structură Funcţiile şi obiectivele acestui sector sunt: -să producă o cantitate cât mai mare şi diversificată de produse vegetale pentru consum uman şi pentru industrializare. dejecţii proaspete de vacă. Plantaţiile pomicole şi viticole nu sunt excluse din structura de folosinţă a terenului agricol. înierbat total sau parţial cu mixturi de leguminoase şi graminee furajere perene. dar nici nu sunt obligatorii şi cu atât mai puţin când sunt plasate în condiţii mai puţin favorabile. echilibrele ecologice locale). fibroase şi suculente prin cultivarea de plante furajere anuale şi perene. biodiversitatea sălbatică.naturale (roci) din fermă. -să realizeze aceste obiective şi funcţii utilizând adecvat. de toate tipurile. la menţinerea stării de sănătate şi la creşterea fertilităţii solului. ecosistemele naturale de pe teritoriul fermei. suprafaţa terenului înierbat poate fi mai mare decât cea a pajiştilor naturale permanente şi chiar decât întreaga suprafaţă de pajişti a fermei. pentru a putea susţine în medie 1 UVM/1 ha agricol. loc de mişcare şi întreţinere a acestora în sezonul de vegetaţie. -să producă întreg necesarul de furaje. ale animalelor domestice şi sălbatice. În principiu. degradate (rare. totdeauna existente în fermă. specifice. dar şi asigurării de nutreţuri concentrate. diferite organe ale unor plante sălbatice. Terenul înierbat (pajiştile) trebuie să asigure furajele verzi pentru animale. . Elementul principal care structurează fondul funciar agricol îl reprezintă raportul între suprafaţa arabilă şi cea înierbată numit raportul ogor/pajişte şi care trebuie să fie de aproximativ 1/1. dar foaarte favorabile altor culturi. Principalele componente ale sectorului vegetal sunt terenul arabil şi pajiştile. pajişti temporare înfiinţate în arabil sau în locul celor naturale degradate şi uneori de terenul din plantaţiile pomicole şi viticole situat între rânduri. în general din lemn. când sunt bătrâne.

înfiiţate în locul celor naturale degradate. o pot îndeplini şi alte suprafeţe ocupate cu vegetaţie ierboasă perenă cum ar fi: benzile înierbate cu caracter antierozional. Plantaţiile viticole hibride sunt interzise legal. putând fi arate şi cultivate cu diferite plante anuale sau înierbate. Rolul de pajişte. Toate intervalele dintre rânduri (exceptând o zonă de o parte şi de alta a rândurilor) capătă întrebuinţări agricole. efectiv ocupate de pajişti. nici într-un caz prin defrişarea vegetaţiei silvice.pajişti naturale (fâneţe. . care nu trebuiesc distruse. pentru furaje. Aceste suprafeţe. intervalele înierbate dintre rândurile de pomi fructiferi şi viţă de vie. timp în care li se reduce desimea. Nici într-un caz ele nu pot constitui singurul mod de folosinţă al terenului fermei. ca şi suprafeţele ocupate de solele săritoare din asolamentele mixte. pentru stafide.5 Pajiştile din ferma ecologică În ferma ecologică pajiştile sunt reprezentate de: . Nu există fermă ecologică strict specializat pomicolă sau viticolă deoarece neputând produce suficiente furaje nu poate creşte animale fără de care fertilizarea exclusiv organică este imposibilă. dar numai pentru producerea de masă verde cosită sau fân. cele intensive şi superintensive pot fi integrate în ferma ecologică numai printr-o conversie adecvată. Plantaţia pomicolă a fermei ecologice este mai puţin compactă. în arabil sau în locul plantaţiilor pomicole şi viticole defrişate. pe durata fiecărei rotaţii. oricât de mare ar fi suprafaţa şi ponderea lor. De asemenea. dar mai ales păşuni).La proiectarea fermelor ecologice trebuie analizată cu mult discernământ situaţia concretă a plantaţiilor existente pe teritoriul luat în consideraţie şi ponderea pe care o pot deţine în structura fermei. ele eliminându-se ca şi viile nobile bătrâne sau degradate. chiar şi atunci când se află în condiţii foarte favorabile (în podgorii sau bazine pomicole foarte importante). dar pe suprafeţe mici. nu este permisă desţelenirea pajiştilor naturale. eliminându-se prin defrişare pomii din parcelele vechi şi degradate sau în declin. De asemenea. menţinute obligatoriu. se pot cultiva soiuri de viţă de vie pentru masă. vor fi luate în calculul suprafeţei totale de pajişti şi a încărcăturii de animale. 3. mai ales pe terenurile în pantă sau nisipoase.pajişti artificiale temporare sau permanente. cel puţin în primii 5-7 ani de la conversia fermei. expuse eroziunii. ci doar ameliorarea lor. . Locul lor va fi luat în primi 1-4 ani de culturi de câmp şi în anii următori de pajişti temporare.

Este de preferat predominanţa păşunilor în raport cu fâneţele. Este extrem de importantă structura tipologică a pajiştilor.70.2-1. Când suprafaţa arabilă este mică.75 ha pajişte (funcţie de producţia acesteia) şi 0.3 UVM/1 ha agricol. soluri şi în diferite condiţii climatice şi hidrologice instalându-se anumite specii. Când raportul arabil/pajişte este în favoarea pajiştilor. chiar şi variaţiile unui singur factor climatic (nivelul precipitaţiilor anuale) poate determina o altă dinamică sezonieră a producţiei pajiştii. fânurile putându-se obţine şi de pe alte suprafeţe cultivate. Tipologia pajiştilor naturale este.4 ha arabil total (din care numai o parte este utilizat pentru producerea de furaje). tocmai în perioada de vară. . numărul de UVM poate fi şi trebuie să depăşească valoarea de 1 UVM/ha agricol până la 1. având în vedere rolul sectorului de creştere al animalelor. Pentru 1 UVM sunt necesare 0.25-0.8 UVM/1 ha agricol. cu valoare diferită a masei verzi. La acelaşi nivel de fertilitate a solului şi aceeaşi structură de specii. De asemenea. cu potenţial diferit de producţie. încărcătura de animale se calculează corect numai în funcţie de suprafaţa de pajişti şi producţia lor. starea şi producţia celor naturale şi potenţialul de producţie al celor artificiale.Pajiştile au o importanţă deosebită în structurarea fermelor ecologice. Dacă suprafaţa ocupată de pajişti în raport cu arabilul este prea mică.6-0. tipologia păşunilor este importantă. apoi suprafeţele ce pot fi cultivate ca pajişti. diferitele amestecuri de graminee şi leguminoase perene pretându-se la păşunat cu diferite specii şi categorii de animale. adică suprafeţele ocupate de păşuni de diferite tipuri şi respectiv de fâneţe şi diversitatea tipologică a celor două tipuri. cu o anumită dinamică sezonieră şi lunară a producţiei. trebuie redusă încărcătura de animale la cea pe care o pot suporta pajiştile naturale şi eventualul arabil cultivat cu plante furajere. determină oscilaţiile încărcăturii de animale a fermei. când ea este mai intens utilizată. ea trebuie completată cu pajiştile artificiale. prin cantităţile de dejecţii produse. Dacă nu sunt posibilităţi de înfiinţare a unor pajişti artificiale (suprafaţa arabilă este prea mică.). un factor important care trebuie luat în consideraţie atât la stabilirea încărcăturii de animale cât şi la alegerea speciilor şi categoriilor de animale din fermă. La structurarea fermelor vor trebui să fie luate în consideraţie mai întâi suprafeţele de pajişti naturale existente. lipsesc seminţele speciilor furajere perene avute în vedere etc. Mărimea suprafeţelor în raport cu suprafaţa arabilă sau cu alte folosinţe agricole. astfel ca raportul arabil/pajişte să fie de aproximativ 1:1. dar nu poate fi mai mică de 0. de asemenea. pe diferite forme de relief. Pajiştile au o tipologie ecologică determinată.

mai greu accesibile pentru utilajele agricole. astfel ca sectorul animal să poată fi dimensionat şi structurat corect sau excedentar.Astfel. nu se porneşte de la premisa creşterii semnificative a suprafeţelor de pajişti prin înfiinţarea de pajişti permanente în cele cele mai favorabile condiţii din fermă. greu accesibile. puternic erodate. cu o durată de viaţă cât mai lungă (graminee şi leguminoase perene). În ferma ecologică. Tehnologiile de îngrijire şi exploatare a pajiştilor ecologice recomandă acţiuni şi mijloace concrete şi adecvate cu tipologia şi starea fiecărei pajişti în parte. . decât de tipologie. . ci de la premisa creşterii valorii celor existente. adecvate cu situaţia. La acestea se adaugă şi terenurile cu pajişti naturale permanente.cu soluri argiloase şi drenaj intern redus. în ferma ecologică. Dacă vegetaţia sau solurile nu permit păşunatul. puternic degradate. Valoarea pajiştilor depinde însă mai mult de modul lor de întreţinere. putând primi masa verde la iesle. în dauna celor pentru care întreţinerea pe păşune toată vara este esenţială (ovine. În asemenea cazuri şi eventualele păşuni temporare ce se vor înfiinţa vor da tot producţii scăzute şi de proastă calitate. păşunile fermei au şi limite specifice ale încărcăturii de animale. mai îndepărtate de fermă. nu trebuie să ducă la creşterea încărcăturii de animale a fermei decât atunci când speciile care le alcătuiesc sunt rezistente la călcat şi păşunat şi solurile de asemenea. . îngrijire şi exploatare. coasele alternând cu ciclurile de păşunat. ponderea lor mare în totalul pajiştilor. atunci când au fost epuizate toate posibilităţie de reabilitare a vegetaţiei şi de ameliorare a solurilor. caprine). prin acţiuni complexe. unde cad peste 800 mm precipitaţii anual.cu pante mari şi soluri subţiri. prin această structură de folosinţă. Sunt avute în vedere suprafeţele: . în condiţii mai puţin favorabile.aflate la extremităţile fermei.cu apă freatică la mică adâncime şi cu pericol de inundare temporară. . Suprafeţele mari de fâneţe. . chiar dacă suprafaţa păşunilor este mare. ele nu pot spori încărcătura totală de animale ci doar creşterea efectivelor acelor specii sau categorii de animale care nu necesită sau nu suportă o perioadă lungă de păşunat.unde ceaţa este frecventă şi umiditatea atmosferică foarte ridicată. încărcătura de animale trebuie să fie diminuată. marginale. atât la înfiinţarea de noi pajişti temporare cât şi la întoarcerea celor permanente.situate la mare altitudine. În principiu. Ele capătă o exploatarea mixtă în acest caz. De aceea. De aceea. . se utilizează un amestec cât mai complex de specii. prin înfiinţarea de pajişti artificiale. se urmăreşte şi utilizarea superioară a unor suprafeţe din fermă plasate în condiţii improprii pentru alte plante agricole. funcţie de toate aceste condiţii.

talie. De exemplu.1 Exemple de amestecuri pentru pajiştile permanente (kg/ha sămânţă) (după Satler şi Wistinghausen) Staţiuni: reavene şi umede şi cu umiditate montane mai Specia mijlociu uscate alternant umede mare înalte F* P* F P F P F P ovăscior 10 5 golomăţ 4 2 2 2 2 păiuş de livezi 7 7 20 14 14 18 14 14 timoftică 2 2 2 2 2 3 4 4 firuţă 4 8 3 3 2 2 3 3 gazon englezesc 3 10 păiuş roşu 3 3 2 4 4 coada vulpii 3 6 Iarba câmpului 1 2 ghizdei 3 3 4 2 1 3 3 trifoi alb 2 2 2 1 2 trifoi hibrid 3 2 1 *F . competitivitate. cantităţile de seminţe.păşune În fâneţe autorul recomandă gazonul italian şi trifoiul roşu. în special cultivarea unor plante amelioratoare . redându-le ca proporţii. specia complementară (1-2 kg/ha) este ovăsciorul. prin cantitatea de sămânţă necesară. modul de întrebuinţare şi chiar cultivarele potrivite. dar şi eventualele specii complementare. Pentru fâneţele inundabile sau de la baza pantelor specia complementară potrivită este ierbăluţa (Phalaris arundinaceae).1).cu o bună comportare în diferite condiţii. lucerna albastră în fâneţe şi cea galbenă în păşuni (2-4 kg/ha). P*. uscate sau mijlociu de umede. compatibile între ele. funcţie de norma optimă şi ponderea în amestec (tab. ca formă de creştere. numai dacă sunt cosite repetat pentru a nu sufoca celelalte specii.fâneaţă. dar şi la modul de folosinţă preconizat (păşune. au pus în evidenţă principalele amestecuri de plante pentru diferite tipuri de staţiuni şi moduri de întrebuinţare. 3. Pe solurile bogate mineral. ca specii complementare (2-3 kg/ha sămânţă). fâneaţă). bine însorite. cercetările efectuate în Germania de Klapp şi colab.5. Tabelul 3. Pentru pajiştile înfiinţate în terenuri degradate sau slab productive se au în vedere în perioada de conversie măsuri de ameliorare a solurilor înaintea înfiinţării lor.5. iar pentru cele din staţiuni mai calde. dar predominant uscate.

(leguminoase).însămânţare cu ovăz + măzăriche (borceag) .2. dar pentru fiecare specie o mixtură de 2-3 cultivare diferite morfologic.aplicarea unei doze mari de compost .plantare cartof timpuriu .5. situaţie în care pot fi promovate mai ales speciile furajere valoroase (producţie şi calitate ridicată) şi cu compatibilitate mai bună. ovăz x măzăriche) 1 2 3 4 Alţi autori recomandă amestecuri alcătuite dintr-un număr mai redus de specii.3. evacuarea excesului de apă şi fertilizarea cu compost şi îngrăşăminte verzi.lucrarea solului . recomandă pentru păşunile destinate vacilor. reducerea îmburuienării.însămânţat pajişte fără sau cu plantă protectoare (amestec: ovăz x mazăre.întreţinerea arăturii de vară . biologic şi ecologic. cu plante anuale care să permită o bună pregătire şi ameliorare a solului.recoltarea borceagului toamna .lucrarea solului timp de 2-3 săptămâni .însămânţat grâu sau secară de toamnă .5. iar pentru oi pe cel din tabelul 3. Tabelul 3. Desţelenirea pajiştilor degradate se face la mijlocul verii şi includerea ei într-o rotaţie de cel puţin patru ani. practicarea unor rotaţii speciale.2 Rotaţia şi lucrările de desţelenire şi reînfiinţare a unei pajişti permanente la Talhof – Germania Anul Succesiunea culturilor şi operaţiunile pajişte veche degradată .5.însămânţat rapiţă de toamnă .întoarcere la începutul lunii iulie . precum şi obţinerea de furaje pe suprafaţa respectivă sau alte produse agricole.arătură de toamnă bine întreţinută . . La întoarcerea pajiştilor permanente degradate nu trebuie contat pe producţia noii pajişti decât începând din al cincilea an după desţelenire şi nici pe a celei vechi.recoltarea grâului sau secarei . amestecul din tabelul 3.arătură de vară .4. integral. în ultimul său an de existenţă. Zamkin N. O rotaţie care a dat rezultate bune este prezentata în tabelul 3.pregătirea solului pentru pajişte .5. Astfel.recoltarea rapiţei pentru furaj (primăvara) .recoltare vara .

La înfiinţarea de noi pajişti (după cele permanente degradate sau pe celelalte categorii de terenuri cu această destinaţie).50 5. 3. sol.75 2. sau uşor modificat.00 Sursa: Elm Farm Research Centre De asemenea.00 3.4 Mixtură pentru păşunea oilor (condiţii de secetă şi bună iluminare) Specia Cultivarul Cantitatea (kg/ha) raigras englezesc Parcour 5. cum ar fi amestecul tradiţional “Clifton Park” (tab.00 trifoi alb S-184/Kent wild white 2. la fel şi cultivarele.00 raigras englezesc Perma 7.00 31.00 TOTAL 29. prezente în pajiştile naturale din zona respectivă.50 raigras englezesc Condensa 5. prin predominanţa gramineelor (tab.75 păiuş anual S-215 3.5.5.3 Mixtura pentru păşunea vacilor Specia Cultivarul raigras englezesc Perma raigras englezesc Condensa raigras englezesc Talbot timoftică Goliath timoftică Motium trifoi alb Menna trifoi alb Alice TOTAL Sursa: Elm Farm Research Centre Cantitatea (kg/ha) 7. atunci când se urmăreşte o bună asigurare cu minerale a şeptelului.75 3. Amestecurile “standard” pentru diferite tipuri de pajişti.5).00 2. amestecurile recomandate de diferiţi autori pentru anumite condiţii (aşa cum sunt cele prezentate de noi) nu pot fi preluate întocmai.00 sparcetă Sparta 3. sunt total nepotrivite pentru pajiştile fermei ecologice.50 Tabelul 3.50 7.75 trifoi alb Menna 2. pajiştile cu întrebuinţare mixtă (păşunat+cosit) destinate unor specii şi categorii diferite de animale.Tabelul 3. pot avea o compoziţie foarte complexă de specii. potrivite în condiţiile respective. aşa cum sunt cunoscute şi recomandate în ţara noastră. dar şi mixturi de cultivare. cu unele autohtone.6).5. înlocuindu-se anumite specii.5. De asemenea. cu altele. climă) şi concordanţa lor cu cerinţele . mai întâi se ţine seama de condiţiile naturale (relief. 3.

50 7.4 sparceta S 26 4.6 trifoi alsacian 1.00 5.5 păiuş anual S 215 2.7 trifoi roşu Altaswede 1.5 Mixtură tradiţională “Clifton Park” (Hunters.2 păşiuş de livezi Alta American 1.1 ierburi anuale cu tufă rară 0.2 asmăţuchi 1.75 1.1 pir crestat 0.5 raigras peren Reveille (tetraploid) 3.50 5.6 ierburi anuale cu stoloni 0.00 3.6 Mixtura tip “Cockle Park” cu ierburi Specia sparceta raigras italian raigras peren raigras peren raigras peren timoftică cicoare pir crestat trifoi alb trifoi alb trifoi alsacian trifoi roşu TOTAL Sursa: Arthur Evans.ecologice ale diferitelor specii furajere perene.5 timoftică Canadian Climax 0.00 35.60 0.3 raigras italian RVP 4. 1984) Specia Cultivarul Cantitatea (kg/ha) sparceta Roskilde 3. Llandysul Cultivarul Cambria Trident S 23 Frances Melle Kampe II Cantitatea (kg/ha) 5.5.60 0.6 trifoi alb Huia 2.60 1.5.0 Sursa: Woodward&Foster (1987) Tabelul 3. Tabelul 3.00 2. de compatibilitatea lor în competiţia din perioada de vegetaţie şi apoi de nevoia de a creşte anumite specii şi categorii de animale în fermă.25 2.4 raigras peren S 23 4.6 cicoare 1.0 Huia Kent wild Altaswede .5 trifoi alb Pertina wild 0.1 TOTAL 36.25 0.1 susai 2.

Nu înfloreşte pe teren umed. Defoliere normală.Specii nesemănate Subpăşunate. bogat în azot. De ex: gunoi de grajd. aplicări de nămol. subpăşunat. Sol adânc. Rezultate efective la fixarea N (până la 300 kg N/ha) pH-5. reînsămânridicată. vegetaţie rară. grâuşor Părăluţă Muşchi Ierburi anuale . Managementul cositului sau păşunatului prin rotaţie. care au şi ele preferinţe ecologice şi o bună compatibilitate cu cele cultivate. cât şi favorizarea menţinerii celor valoroase înfiinţate (tab.5. drenaj. De aceea. pH scăzut. accesul tractorului toamna. maşini grele şi vântul. majoritatea cu o valoare furajeră redusă.5. păşunatului. Scaieţi. Gunoi de grajd. Fertilitate mare. luminoase. care vizează atât condiţiile din biotop. Vârf cel puţin odată pe anotimp. pH scăzut. De evitat păşunatul în exces iarna şi în deficit vara. compactare. ţarea. var. creşte intensitatea cositului sau păşunatului. Tabelul 3. defoliere normală Soluri grele. la înfiinţarea pajiştilor şi prin modul lor de utilizare sunt necesare anumite măsuri de remediere. spini Măcriş. preferinţe ambientale şi măsuri de control Speciile a. Fertilitate scăzută. 3. Cositul regulat tolerat. vânt. invazive.5.7). tolerează pH scăzut Soluri uscate. Căderi cu cultivări repetate. în rând. bine structurat. fertilitate ridicată. muşuroaie. amendamente calcaroase (var). De evitat ierbii.5. cositul regulat al Culturi/veget. ştevie Papură Untişor. înflorirea completă). pajişti deschise. compactare. Fertilitate scăzută.7 Componente ale terenurilor înierbate. păşuni fertile. Dacă predomină sparceta şi creşte excesiv. pH scăzut. nu siloz (la poate tolera cositul frecvent. Acţiuni de remediere Nu sunt necesare. Cositul ierbii va elimina scaieţii în două din trei anotimpuri. slab Drenaj.Compoziţia floristică a pajiştii devine complexă în diferite condiţii prin instalarea unor specii neînsămânţate. fertilitate De evitat vântul. Rădăcini rezistente la secetă Nu persistă pe termen lung. pH scăzut Pajişti deschise. Trifoi roşu Trifoi alb Cicoare Permiterea persistenţei seminţelor. b. Nu Cosit pentru fân. Specii semănate Raigras Timoftică Sparcetă Condiţii preferate pH-5. Nu sunt necesare. Evitarea şi sub drenaj.

Pentru menţinerea celei de la înfiinţarea pajiştei sau obţinută prin măsuri de ameliorare a vegetaţiei preexistente. Fără păşunat de către vaci devreme în acest an. Păşuni păşunate în prima jumătate a anotimpului pentru vaci în cel de-al treilea sezon de păşunat. Păşuni păşunate anul anterior de vaci de carne cu sau fără viţei. 2. Clasificarea păşunilor pentru viţei Înainte de 15 iulie CORECT 1.8 este redată definirea şi conţinutul noţiunilor de utilizare corectă. După 7 mai păşunile păşunate de viţei în anul anterior. 1. Păşuni păşunate de vaci înaintea mijlocului lui martie sau după mijlocul lui septembrie a anului anterior. Păşuni păşunate în prima jumătate a sezonului la fiecare trei săptămâni până la sfârşitul lui mai. păşuni păşunate de vaci în anul anterior După 15 iulie 1. 1994) 1. acesta ar fi trebuit planificat imediat înaintea însămânţării.În general. Noi seminţe după o cultură arabilă. SIGUR (cu precauţie. 3. Lampkin). În tabelul 3.5. 3. Dacă păşunatul vacilor este din toamna anterioară. Păşuni păşunate în prima jumătate a sezonului de vaci de carne cu viţei. 1.8 Definirea păşunatului “corect” şi “precaut” pentru vaci şi oi (după N. care să permită utilizarea lor corectă sub toate aspectele sau măcar precaută. categorii). în prima jumătate a sezonului. precaută. 2. protector) 1. Lampkin. acceptabilă sau potenţial-nesigură a păşunilor pentru ovine şi bovine. 3. Păşuni păşunate de oi în prima jumătate a sezonului. 2.5. 2. . Teren înierbat folosit la conservare doar în anul anterior. după şcoala engleză de agricultură organică (N. Păşuni păşunate de oi dar în anul anterior. însă. este necesară întocmirea unui calendar al păşunatului timpuriu sau de vară. După 23 aprilie. ACCEPTABIL 1. protectivă. Tabelul 3. 4. Păşuni care au fost CORECTE la începutul anotimpului şi au fost păşunate apoi de vaci. Păşuni păşunate în anul anterior de vaci în al doilea an de păşunat al lor. 2. compoziţia floristică a oricărei pajişti poate fi modificată drastic în modul de exploatare. de animalele care o utilizează (specii. Păşuni păşunate de vaci devreme.

păşuni păşunate de oi 1. Înainea de 1 iunie. protector) 1. Păşuni păşunate de vaci în 3. ACCEPTABIL 1. în cazul pajiştilor cu exploatare mixtă. oi în lactaţie sau miei 2. Păşuni păşunate de oi adulte 3. Păşuni păşunate de vaci doar în anul anterior. păşune păşunată 1. Calendarul are la bază atât dinamica vegetaţiei pajiştei în cele două perioade ale sezonului. doar în anul anterior. creşterii ierburilor. Clasificarea păşunilor pentru miei Înainte de 1 iulie După 1 iulie CORECT 1. păşunile păşunate de oi în primul an. sezonului de păşunat. Înainte de 23 aprilie. Păşuni care au fost CURATE la sau cârlani în anul anterior sau de miei în începutul sezonului şi au fost apoi a doua jumătate a sezonului de păşunat păşunate de mieii de pe acestea. acesta ar fi trebuit planificat imediat înaintea însămânţării. 1. POTENŢIAL NESIGURĂ 1. an – cârlani. SIGUR (cu precauţie. cât şi o bună cunoaştere a efectelor respectivelor categorii de animale asupra solului. Păşuni păşunate de miei înainte de jumătatea lui martie sau după mijlocul lui septembrie al anului anterior. păşunile nu sunt nelactate în prima jumătate a păşunate de miei în prima jumătate a sezonului. Noi seminţe după o cultură arabilă. înălţimea de cosit (tab. 2.5.POTENŢIAL NESIGURĂ 1.9). . precum şi alte măsuri de amenajare interioară a pajiştilor în vederea exploatării corecte. Păşune păşunată de miei în miei în prima jumătate a sezonului de prima jumătate a sezonului curent păşunat anterior sau de miei în a doua de păşunat. devreme în anul anterior. După 7 mai. 2. Păşune păşunată de viţei în de viţei în anul anterior prima jumătate a sezonului. Importanţă prezintă şi alternanţa ciclurilor de păşunat cu coasele. 2. “sănătăţii” pajiştei pentru celelalte categorii de animale ce urmează să păşuneze. După 23 aprilie. 3. Păşuni păşunate în anul anterior 1. anterior. jumătate a sezonului anterior de păşunat. După 7 mai. 2. acest an. 2. palatabilitatea şi valoarea ierbii pentru diferite categorii de animale. Teren înierbat folosit la conservare prima jumătate a sezonului. Nepăşunate de oi tinere. de 1 numai de oi adulte fără lapte. păşune păşunată de 1. Fără păşunat de către oi în Dacă păşunatul vacilor este din toamnă.

farmaceutică. fibroase. tulpini tocate.îngrăşare 5 7 8 . În ordinea importanţei lor.5. Astfel. cu un climat mai favorabil culturilor agricole. chimică).depozitare 4 6 Toamna 7 8 10 Rotaţional (padoc) Înălţimea tulpinii 6 8 9 Iarna sub 5 pentru a preveni pieirea iarna Sursa: Farmers Weehly Supplement.Tabelul 3.9 Înălţimea de cosit la pajiştile mixte (cm) Conservare Prima tăiere Resturi tulpini 45 6 Oi Tineret taurin Vaci de lapte Păşunat: Continuu (set stocare) Primăvara 4 5 6 Vara . care puse în condiţii favorabile de vegetaţie să poată îndeplini toate funcţiile culturilor din arabil.6 Terenul arabil al fermei: funcţii şi structură Terenul arabil al fermei ecologice are o suprafaţă mult diminuată atât de vegetaţia silvică (perdelele de protecţie) cât şi de pajiştile temporare sau permanente. diversificată şi de calitate a populaţiei. Se creează astfel premisa ca aceasta să poată fi utilizată pentru cultivarea unui spectru mai larg de culturi anuale. -vânzarea de produse nealimentare pentru prelucrarea lor în unităţi specializate din afara fermei (industria textilă. -acoperirea solului pe o perioadă cât mai lungă de timp cu culturi sau produse secundare (paie. grosiere. -furnizarea de nutreţuri concentrate. 15 martie 1985 3. înfiinţate mai ales pe terenurile arabile degradate. -vânzarea de produse alimentare de calitate pentru populaţia din afara fermei şi pentru o serie de industrii alimentare prelucrătoare. suculente şi de aşternut pentru animalele din fermă. vreji) pentru protecţia antierozională . suprafaţa arabilă rămasă se caracterizează printr-un potenţial productiv mai ridicat al solurilor şi printr-un relief mai adecvat. acestea sunt: -asigurarea cu hrană vegetală complexă.

de diversitatea condiţiilor pedoclimatice de pe teritoriul acesteia. reducerea poluării apelor subterane şi de suprafaţă. antierozionale). ameliorarea sa şi creşterea fertilităţii de la un an la altul. chiar dacă sunt prevăzute şi executate nu sunt pe deplin funcţionale: perdelele . Aceasta presupune: -alegerea unui sortiment de culturi cât mai diversificat. -stabilirea unei structuri a culturilor (suprafeţele ocupate de fiecare cultură şi ponderea lor din suprafaţa arabilă totală) în care să predomine cele care găsesc condiţii favorabile şi dintre acestea cele ale căror produse sunt mai solicitate. integralitatea fizică şi funcţionalitatea lor. precipitaţiile). -limitarea efectelor negative ale culturilor asupra mediului. creând condiţii foarte favorabile pentru cele mai sensibile şi pretenţioase culturi agricole. condiţiile pedoclimatice din zonă şi experienţa fermelor bio mai vechi dar plasate în condiţii asemănătoare. creşterea cantităţii de energie luminoasă fotosintetică activă convertită în produse agricole. -refacerea şi instaurarea echilibrelor ecologice din fermă.şi împotriva exceselor climatice. energie calorică. integrală şi adecvată a resurselor de sol. o perioadă cât mai lungă de timp. în funcţie de condiţiile pedoclimatice. Pentru atingerea acestor funcţii. -utilizarea amenajărilor tehnice existente (în special hidroameliorative) la întregul lor potenţial. a poluării atmosferice. a potenţialului lor productiv. În fermele ecologice mai vechi dar bine gospodărite atât solurile cât şi clima sunt ameliorate. -valorificarea superioară. limitarea invaziilor unor specii din afara fermei şi a migraţiei altora din ecosistemele agricole în cele silvice sau în altele. -organizarea asolamentului în funcţie de mărimea suprafeţei arabile. La alegerea sortimentului de culturi se va ţine seama de zonarea culturilor. -valorificarea potenţialului resurselor climatice locale (energie luminoasă. în timp ce în ferma proiectată sau în conversie toate structurile cu rol de protecţie şi ameliorare. cu eficacitate maximă. cerinţele ecologice şi de efectele diferitelor culturi asupra solurilor. a biodiversităţii sălbatice. creştrea biodiversităţii agricole. fără deteriorarea sau degradarea structurilor lor fizice. orezării. utilizarea terenului arabil trebuie să se întemeieze în primul rând pe criterii ecologice şi în plan secund pe criterii economice (piaţa diferitelor produse agricole şi uşurinţa transportului şi vânzărilor). de amenajările existente. funcţie de troficitatea potenţială şi efectivă a fiecărei unităţi din sol. desecaredrenaj. de amenajările hidroameliorative existente (de irigaţie.

este de preferat să se aleagă culturile mai puţin vulnerabile faţă de climă şi cu efecte ameliorative pentru sol mai pregnante. alta în pantă. îngrăşăminte verzi. soluri. cât şi indirect (prin reducerea îmburuienării. resturi vegetale) pot fi judicios repartizate pe sole şi aplicate în cantităţi optime. Două asolamente se organizează atunci când terenul arabil prezintă particularităţi naturale (o parte este plan. trebuiesc amenajate mai multe . stimularea fenomenelor de alelopatie. structura culturilor din arabil este într-o dinamică anuală şi multianuală (se modifică în fiecare an şi în fiecare ciclu al rotaţiei). protecţia şi ameliorarea solului. pentru fermele noi. reducerea numărului de treceri ale agregatelor.7 Organizarea asolamentului Asolamentul ca sistem complex şi unitar de organizare a teritoriului şi a producţiei este punctul forte al structurării fermelor ecologice. De aceea nicio solă şi nicio cultură nu poate rămâne în afara asolamentului. trebuie organizat un asolament după regulile fermelor ecologice. atât pentru sporirea producţiei cât şi a fertilităţii solului. Atunci când ferma dispune de o suprafaţă mare (sute sau mii de ha) şi diferenţiată ca relief. De asemenea. adecvată cu schimbările care au loc în fermă. stabilizarea reliefului în timp trebuiesc luate în consideraţie pentru lărgirea sortimentului de culturi. pe el mizându-se atât în valorificarea superioară a terenului cât şi în diversificarea producţiei. De aceea. deci a fenomenului de tasare şi distrugere a structurii solului). În ferma ecologică se acordă o atenţie deosebită efectului pe care asolamentul îl are asupra creşterii fertilităţii solului atât direct (prin echilibrarea consumurilor de resurse şi a restituţiei de nutrienţi prin reziduurile plantelor). Astfel. Însă în orice fermă. numai în cadrul asolamentului îngrăşămintele organice (composturi. indiferent de mărimea ei. desecare.forestiere îşi exercită protecţia începând din al 10-lea an (pentru cele din arbori) sau din al doilea an (pentru arbuşti). solurile se deosebesc prin regimul lor hidric şi drenaj natural) sau când o parte este amenajat pentru irigaţie. incluzându-se la fiecare nou ciclu al rotaţiei pe cele pentru care s-au ameliorat condiţiile şi care prezintă importanţă pentru economia fermei. iar efectul de ameliorare al solurilor arabile se resimte mai pregnant după primul ciclu al rotaţiilor culturilor din asolament (7-9 ani sau chiar mai mult). atacului de boli şi dăunători. În fermele cu suprafeţe mici (sub 50 ha) se organizează unul sau cel mult două asolamente diferite. amenajări. a lucrărilor mecanice. protecţia şi ameliorarea solurilor. drenaj şi alta nu. 3. Evoluţia favorabilă a solurilor şi climei.

rezultând astfel şi tipul de asolament (asolament mixt cu culturi de câmp şi furajere. Se vor preta pentru amenajări şi asolamente irigate toate suprafeţele arabile fără aport freatic. Toate asolamentele din ferma ecologică sunt asolamente mixte. asolament mixt pentru pepiniera pomicolă sau şcoala de viţe). dar şi ecologice. favorabilitatea terenului pentru anumite grupe de plante. asolament legumicol mixt. asolament mixt cu culturi aromatice şi medicinale. Ponderea culturilor furajere poate să crească şi atunci când solurile sunt vulnerabile şi au nevoie de o mai bună acoperire. Solele au în general dimensiuni mai mici. întotdeauna cultivându-se şi plante furajere anuale sau perene. tuberculifere. Organizarea judicioasă a unui asolament presupune existenţa unui număr suficient de mare de sole care să permită o rotaţie de lungă durată. ori câmpurile pepinierei pomicole. . toate culturile de câmp sau horticole anuale şi bienale pot fi incluse în asolamente. O atenţie deosebită trebuie acordată amenajărilor hidroameliorative existente. pentru terenuri nisipoase şi salinizate). Practic. în culturi pure sau amestecuri.asolamente. la evitarea “oboselii solului” precum şi la întreţinerea biodiversităţii edafice şi a echilibrelor biodinamice din sol. la fel şi pepinierele pomicole sau şcoala de viţe. râuri. plane. depăşind 9-10 ani şi ajungând la 12-13 sau chiar 15 ani. Ele pot fi de multe ori delimitate chiar de perdelele forestiere. deşi în fermele mari ele pot căpăta dimensiuni mult mai mari (zeci sau chiar sute de ha). După delimitarea solelor se stabileşte sortimentul de culturi. Asolamentul trebuie să contribuie la menţinerea şi creşterea fertilităţii solului. plante oleaginoase. textile. Solele aceluiaşi asolament trebuie să aibă forme regulate şi să fie cât mai egale pentru a nu se modifica structura culturilor. bălţi. de suprafeţele de pajişte şi necesarul de furaje. leguminoase pentru boabe. în care culturile sunt grupate după criterii biologice sau tehnicoeconomice. şcoala de viţe. antierozional. chiar de circa 2 ha. Proporţia diferitelor grupe de culturi în fiecare asolament depinde de poziţia fermei. canale colectoare ale apelor de pe versanţi sau de pe terenurile desecate. rădăcinoase. situate în apropierea unei surse de apă de irigaţie (lacuri. plante aromatice şi medicinale sau legume. înţelenire şi protecţie. pentru care se organizează asolamente speciale (irigat. mai mare decât aceea din asolamentele intensive. alături de cereale. pentru terenurile cu exces de umiditate. ape subterane ale căror debite şi calitatea apei le recomandă).

La stabilirea rotaţiei vor trebui respectate o serie de principii: - alternarea culturilor cu înrădăcinare profundă cu cele cu înrădăcinare superficială, pentru refacerea structurii la suprafaţa solului şi asigurarea drenajului; - alternarea culturilor cu biomasă radiculară şi reziduală mare cu cele cu biomasă redusă; - alternarea plantelor fixatoare de azot cu cele mari consumatoare de azot pentru echilibrarea balanţei azotului; - alternarea culturilor mari consumatoare de apă cu cele care au un consum mai redus; - alternarea culturilor sensibile la îmburuienare cu cele care luptă bine cu buruienile; - alternarea culturilor păioase cu cele dicotiledonate, pentru suprimarea buruienilor; - alternarea culturilor de toamnă cu cele de primăvară; - respectarea principiului de autotoleranţă şi autointoleranţă a diferitelor culturi din cauza bolilor şi dăunătorilor proprii, a oboselii solului şi a intervalului de timp după care pot reveni pe aceeaşi solă (tab. 3.7.1);
Tabelul 3.7.1 Culturi autotolerante şi autointolerante
Autointolerante şi intervalul minim de revenire pe aceeaşi solă (ani) Secară Floarea soarelui 7-8 Porumb In pentru ulei şi fibre 7-8 Mei Trifoi roşu hibrid încarnat 6-7 Cartof (în afara infestării cu nematozi) Sparcetă 6-7 Trifoi alb Sfeclă de zahăr şi furajeră 5-6 Măzăriche de toamnă Varză 5-6 Graminee furajere anuale şi perene Mazăre boabe şi păstăi 5-6 Lupin galben Ovăz 4-5 Soia Rapiţă 4-5 Fasole boabe oloagă Grâu 2-3 Seradela Orz 2-3 Cartof (în soluri infestate cu 2-3 nematozi) Perechi de culturi care nu se tolerează în rotaţie 1. orz-grâu 7. mac-cartof 2. ovăz-orz de primăvară 8. trifoi roşu-seradela 3. sfeclă de zahăr-rapiţă 9. trifoi roşu-lucernă 4. sfeclă furajeră-rapiţă 10. alte leguminoase-mazăre 5. toate speciile de varză-rapiţă 11. bob-trifoi 6. in de ulei şi fibre-mazăre 12. sfeclă-ovăz (la solele infestate cu nematozi) Autotolerante

- practicarea culturilor ascunse, de protecţie, a celor subînsămânţate, a celor pentru îngrăşăminte verzi, care să acopere solul cât mai mult timp posibil şi să-l ferească de eroziune şi de levigarea nutrienţilor, în special în sezonul rece; - utilizarea mixturilor de soiuri (ale aceleiaşi culturi) şi a mixturilor de specii, ori de câte ori este posibil, în special când produsele lor se utilizează în fermă şi mai puţin când sunt destinate vânzărilor. Rotaţia trebuie să urmărească: -asigurarea compatibilităţii fiecărei culturi cu respectivele condiţii de climă şi sol (tab. 3.7.2);
Tabelul 3.7.2 Compatibilitatea plantelor cu diferite soluri şi climate
Culturi compatibile Secară, lupin, morcov, măzăriche Orz, rădăcinoase furajere, sfeclă pentru zahăr, Soluri uşoare cartof, mazăre, plante horticole, ierburi scunde La fel, cu excepţia cartofului; lucernă şi trifoi foarte Soluri uşoare calcaroase potrivite Soluri mijlocii lutoase Toate culturile Soluri foarte argiloase Grâu, ovăz, fasole, păşune permanentă Grâu, cartof, sfeclă pentru zahăr, culturi horticole, Soluri mlăştinoase şi mâloase rădăcinoase, hrişcă Soluri acide Ovăz, secară, cartof Suprafeţe umede Ovăz, gulii furajere, ierburi înalte Notă: varietăţile pot fi compatibile diferitelor soluri, astfel că generalizarea trebuie interpretată cu atenţie. Tipul de sol/climă Nisipuri grosiere

-un echilibru între culturile amelioratoare şi de acoperire, cele furajere, pentru îngrăşăminte verzi şi cele pentru vânzări, pentru a acoperi toate nevoile fermei; -distribuţia echilibrată a lucrărilor în cadrul sezonului de vegetaţie, accesibilitatea şi utilizarea eficientă a utilajelor şi echipamentelor; -posibilitatea efectuării tuturor lucrărilor de semănat şi îngrijire a culturilor, cunoscându-se necesarul de forţă de muncă şi eşalonarea lor în timp, la diferite culturi. Comportarea culturilor una faţă de cealaltă, sub toate aceste aspecte, în contextul rotaţiei, poate fi urmărită în tabelul 3.7.3.

Tabelul 3.7.3 Compatibilitatea diferitelor combinaţii în rotaţie
Plante succesoare 1.Grâu de toamnă 2.Grâu de primăvară 3.Orz de toamnă 4.Orz de primăvară 5.Secară de toamnă 6.Secară de primăvară 7.Ovăz 8.Porumb 9.Mazăre 10.Fasole boabe 11.Lucernă/trifoi roşu 12.Ierburi 13.Culturi speciale 14.Cartof timpuriu 15.Sfeclă 16.Rapiţă,muştar,varză 1 --o o o o o ++ ++ ++ + o ++ ++ ++ ++ 3 ----o o o ++ + + o o + + ++ ++ 4 ---o o o o ++ ++ ++ ++ ++ ++ ++ ++ ++ 5 o o o o o o o ++ ++ ++ ++ ++ ++ ++ ++ ++ 7 o o o o o o ++ ++ ++ o ++ ++ ++ ++ ++ 8 o ++ -++ o ++ ++ ++ ++ o o ++ ++ ++ ++ 9 ++ + ++ ++ + ++ ++ ---++ ++ ++ ++ ++ 10 ++ ++ ++ ++ ++ ++ ---++ ++ ++ ++ ++ 11 o ++ o -o ++ ++ ++ ---o ++ ++ ++ ++ 12 o ++ o o o ++ ++ ++ ++ ++ -o ++ ++ ++ ++ 13 ++ ++ -++ o ++ ++ ++ ++ ++ ++ ++ ++ ++ 14 ++ + ++ + ++ + + + + + ++ ++ ++ ++ 15 o ++ -++ ++ ++ ++ ++ ++ ++ ++ ++ ++ --16 o ++ -++ ++ ++ ++ ++ ++ ++ ++ ++ ++ ---

++ Bun; + Bun, dar nu necesar. Alte plante preferă pe cea premergătoare. Pot fi utilizate în combinaţie cu gunoi verde; o Posibil; - Aplicare limitată - nu se recomandă dacă planta premergătoare s-a recoltat târziu, în zonele uscate, cu risc de existenţă a dăunătorilor (mai ales nematozi), ori pe pericol de găzduire (ex. orzul de primăvară după legume); -- Nerecomandat. Sursa: Faustzahlen für Landwirtschaft und Gartenbau

Rotaţiile au menirea de a produce tot sortimentul de furaje necesar suplimentării producţiei pajiştilor, în vederea susţinerii încărcăturii optime de animale, calculată în funcţie de mărimea suprafeţei agricole totale. Furajele din arabil (grăunţe, fânuri, suculente, o parte din masa verde, siloz) trebuie să satisfacă necesarul de furaje al animalelor, alături de furajele verzi sau uscate produse de pajişti, de alte ecosisteme naturale din fermă (păduri, tufărişuri, mlăştinişuri) şi de cele ce se pot recolta din amenajările silvice sau hidrotehnice (benzi înierbate, taluzuri şi canale înierbate). Trebuie contat şi pe o serie de produse reziduale din activităţile auxiliare proprii care pot fi întrebuinţate ca furaje. În arabil trebuie să se producă cele mai valoroase furaje. În afară de porumbul pentru boabe o atenţie deosebită trebuie acordată leguminoaselor furajere anuale (măzăriche, mazăre, soia), dar mai ales perene (lucernă, trifoi roşu, hibrid, încarnat, alb, sparcetă, ghizdei, sulfină albă şi galbenă).

tuberculi. Când solurile au o fertilitate foarte ridicată. secară. culturi secundare. dar randamentul este scăzut. rădăcini) care lasă resturi vegetale cu un raport C/N mare şi se descompun greu. atunci când în arabil prăşitoarele sau legumele au o pondere mare (peste 25%). prin culturi principale. culturi ascunse sau acoperite-acoperitoare pentru sol. Astfel. putând fi cultivate singure. producătoare de îngrăşăminte în cantităţi mari. culturile care pot îndeplini această funcţie şi suprafaţa necesară. mai ales când suprafeţele de pajişte naturală sunt mici. fertilitatea solurilor. Dacă în fermele intensive amestecurile sunt de graminee şi leguminoase (predomină gramineele). Ele ocupă 1-3 sole “săritoare”.8 Sisteme de cultură în rotaţiile ecologice În rotaţia din ferma ecologică terenul este intens valorificat.Acestea nu pot lipsi din nicio rotaţie. raportul arabil/pajişte. până la valori de 0. încărcătura de animale ar putea scădea.5 UVM/ha agricol). Valoarea acestor culturi trebuie avută în vedere atât ca sursă de furaje cât şi ca plante amelioratoare de sol. la fel şi resursele climatice din sezonul de vegetaţie. La începutul activităţii fermei. mai ales în cazurile în care pajiştile ocupă o suprafaţă redusă şi culturile furajere (porumb. dar şi cu o producţie de furaje pe măsură. . va trebui să crească şi suprafeţele arabile furajere şi ponderea amestecurilor cu leguminoase. se vor stabili suprafeţele arabile care trebuie să producă furaje. Ele pot fi introduse şi după culturile de câmp recoltate la maturitate (pentru boabe. deci şi de o încărcătură adecvată de animale (1-1. modul de folosinţă al terenului şi încărcătura de animale. floarea soarelui. soia. funcţie de suprafaţa fiecărui asolament. După ce s-a stabilit încărcătura de animale.8 UVM/ha agricol. culturi succesive. dar sunt preferate amestecurile lor cu graminee anuale sau perene. orz) sunt recoltate timpuriu şi devin foarte bune premergătoare pentru ele. o cotă parte mai mare din arabil va trebui să producă furaje pentru respectivele animale. funcţie de aceasta. În aceleaşi condiţii. 3. pe solurile degradate sau mai puţin fertile este nevoie de cantităţi mai mari de îngrăşăminte organice. este necesar 1 UVM/ha agricol pentru a produce mai multe îngrăşăminte cu care să se compenseze consumurile mari de nutrienţi ale acestor culturi. Astfel. Suprafeţele arabile furajere pot scădea şi de asemenea ponderea amestecurilor furajere în rotaţie.6-0. în fermele ecologice ele sunt de leguminoase şi graminee furajere (predominante fiind leguminoasele).

. soia. fosfor şi alte substanţe minerale. realizând în acelaşi timp producţia cea mai importantă pentru fermă (cereale păioase. uşurarea lucrărilor de îngrijire şi reducerea cheltuielilor pentru protecţia plantelor. sunt destinate producerii îngrăşământului verde. enzime.Culturile principale sunt cele care prin perioada lungă de vegetaţie ocupă cea mai mare parte a sezonului activ pe sola respectivă. având rolul de a acoperi şi proteja solul împotriva eroziunii şi a levigării nutrienţilor în sezonul rece. la reducerea rezistenţei la penetrarea de către rădăcini sau organele active ale maşinilor. plante rezistente în respectivele condiţii de sol (la textura. la îmbogăţirea. creşterea coeficinetului de valorificare a substanţelor nutritive. bogată în azot. . ci şi la refacerea rezervelor de humus. În cultură secundară.reducerea eroziunii. mai ales pe solurile mai puţin fertile. reacţia solului) cu o răsărire şi creştere rapidă. Îngrăşămintele verzi contribuie nu numai la afânarea solului. . rădăcinoase). Culturile secundare pentru îngrăşământ verde prezintă o serie de avantaje cum ar fi: .reducerea levigării unor elemente ca N. inul pentru fibre şi ulei. .umbrirea şi reducerea supraîncălzirii solurilor şi evaporării apei.acumularea azotului şi carbonului în sol. pot fi cultivate multe culturi dar întotdeauna sunt preferate leguminoasele perene sau anuale de toamnă. Culturile secundare sunt practicate între două culturi principale (de cele mai multe ori. de creşterea accesibilităţii substanţelor minerale din rezerva solului. de a produce furaje şi îngrăşăminte verzi. .diminuarea costurilor de înfiinţare a culturilor postmergătoare prin reducerea consumului de îngrăşăminte. structurarea lui. responsabile de mineralizarea şi de formarea humusului.creşterea coeficientului de înmagazinare a apei din precipitaţii. Atât direct cât şi indirect ajută la refacerea şi stabilizarea structurii solului. sfecla pentru zahăr şi furajeră. porumb pentru boabe.afânarea şi aerarea solului. refacerea humusului. prin urmare la reducerea numărului de lucrări . . pentru producerea de furaje suculente (verzi. pierderilor de sol (humus. floarea soarelui. prin masa de rădăcini şi biomasa încorporată. echilibrarea raportului apă/aer din sol. Cele mai multe culturi secundare înfiinţate în a doua parte a sezonului activ. producătoare de mari cantităţi de biomasă. iar în fermele în care solurile sunt mai fertile. nutrienţi) şi apă. Ca. în general pentru consumul de toamnă-iarnă. de o importanţă deosebită în ferma ecologică. a capacităţii sale portante.controlul buruienilor. bolilor şi reducerea atacului unor dăunători. . K. pentru ambele scopuri. a spectrului de enzime libere. o dată la doi ani sau în doi din trei ani). diversificarea şi activarea vieţii edafice. bostănoase. cartoful de toamnă). tasarea.

5 BM. culturi succesive de leguminoase amelioratoare. Conducătorul gospodăriei: 1BM Practicanţi.p. pe măsură (gospodăria nr. leguminoase + graminee 2. tocarea şi încorporarea masei verzi în sol. încărcătura de animale este optimă şi dozele de îngrăşăminte organice. Pot fi culturi pure sau mixte. 1. amestec furajer verde (ovăz/mazăre/măzăriche) 9. Număr de bonitare: 18-32. Precipitaţii medii anuale: 1000 mm. leguminoase + graminee 5. Atunci când mărimea suprafeţei arabile sau condiţiile de climă şi sol nu permit diversificarea culturilor din rotaţie cu îngrăşăminte verzi. secară de toamnă 8. anuale. Ele sunt obligatorii în rotaţiile din ferma ecologică. ovăz/orz 7. leguminoase + graminee 4. a consumurilor de carburanţi. sau pentru îngrăşământ verde. frunzoase). Culturile succesive se înfiinţează după cele principale şi pot fi în mirişte şi ascunse (subînsămânţate în cele principale). Culturile pot fi alese dintre cele pentru boabe. cu perioadă scurtă de vegetaţie şi soiuri extratimpurii (fasole.ale solului. Raportul ogor/pajişte: 1:1. dintre cele furajere sau legumicole (castraveţi. 6 BM/100 ha. Masa vegetativă bogată.5. Suprafaţa totală: 30. Subsol: calcar triasic. 2). le fac foarte competitive pentru buruieni. care răsar şi cresc mai puţin şi sunt distruse prin tăierea.nr. varză. grâu de toamnă 10. bienale sau perene. Încărcare cu animale: 0.9 UVM/ha. 200 kW (267 c. Temperatura medie anuală: 70C. a adâncimii lor. efectele potenţiale ale acestora sunt compensate prin aplicarea anuală a unor doze mai mari de îngăşăminte organice (exemplificăm două ferme biodinamice din Germania . soia). desimea mare. Gospodărie din Schwartzwald (Pădurea Neagră) Organizată biodinamic din 1957. Altitudine: 760 m.75 ha/VMFB. leguminoase + graminee 3. cereale de primăvară cu a: leguminoase + cultură ascunsă graminee . Suprafaţa furajeră principală: 0.)/100 ha. a uzurii pieselor. cartof. 3).5 ha SA. Rotaţia/Specia Îngrăşământ Cultura a 2-a (a=cultură ascunsă) solid t/ha lichid m3/ha 20 t 20 t 25 t 25 t 25 t 25 t 12 m3 12 m3 35 m3 35 m3 35 m3 35 m3 1. pepeni. iar când rotaţia este mai complexă. grâu de toamnă 6. Efectul culturii succesive se resimte în primul şi chiar în al doilea an. ucenici:1 Colaboratori permanenţi: 0. 1şi nr. Toate preparatele sunt produse în gospodărie.

prăşitoare 8. 15 animale pentru înlocuire. Îngrăşăminte cumpărate: hiperfosfat 1500 kg/an. Vite: pestriţă roşie (Rotbunte) 15 vaci pentru lapte.9 BM/100 ha. Raportul ogor/pajişte: 1:1. Încărcare cu animale: 1.4. (t. la nevoie furaje pentru vacile de lapte. Gospodărie în Schleswig – Holstein-ul sudic Organizată biodinamic din 1957. Suprafaţa totală: 86. Practicanţi. leguminoase+graminee 3. Comercializare: 40% sediu.6ha/VMFB. Rotaţia/Specia Cultura a 2-a Îngrăşământ solid / lichid (a=cultură ascunsă. Substrat arabil: soluri minerale diluviale.Culturi speciale: fără. vara toată ziua în păşune. 27 UVM în total. 6. ½ secară a:½ leguminoase+graminee ½ alac m: ½ măzăriche+secară 7. 5 scroafe de reproducţie. 1. un taur pentru reproducţie. Condiţii de viaţă: boxe de alergat cu aşternut de paie. Porci: 1 vier. 2.8 UVM porci. Furaje cumpărate: cereale 2 t/ha.m3/ha) m=însămânţată în mirişte) 15 t compost de gunoi 20 t compost de gunoi+ must de bălegar 20 m3 must de bălegar 30t compost de gunoi + must de bălegar 1.20C. Suprafaţa furajeră principală: 0. fasole 5. Toate preparatele obţinute în gospodărie. păşune: mlaştină eutrofă. Condiţii de viaţă: staţionare de durată medie cu compostare de gunoi solid. Conducătorul gospodăriei: 1BM. leguminoase+graminee 2. grâu 6.)/100 ha. Precipitaţii medii anuale: 741 mm. 60% piaţa generală. . Condiţii de viaţă: libere pe sol cu ieşire în curte.0 UVM taurine.p. Îngrăşăminte cumpărate: mici cantităţi de calcar algar şi pulbere de bazalt. ovăz. mazăre. 2/3 N-LN. 2.2 UVM păsări. 1/3 N. Număr de bonitare: 22-56. Gospodărirea îngrăşămintelor: compostare gunoi cu adaos de hiperfosfat 50kg/ha/an.24 UVM/ha.5 ha SA. 4 porci de carne. 23. ucenici: 8 Colaboratori permanenţi: 1 BM. Altitudine: 1-3 m. prăşitoare 4. Temperatura medie anuală: 8. secară a: leguminoase+graminee Culturi speciale: fără. Particularităţi: cultură regulată de sparcetă cu producere de material semincer propriu. 155 kW (211 c. Găini: 120 hibride.

leguminoase + graminee 2. . Porci: Angler Sattelschweun 3 scroafe de reproducţie.4 UVM porci. în jumătatea rece a anului ieşire în curte 1-2 ore. Substrat arabil: material de alterare pe roci din Jurasicul superior.0 m3 must m= rapiţă/muştar 6.m3/ha) m=însămânţată în mirişte) 1.0 m3 must de bălegar a: leguminoase + graminee 4. Soluri: rendzină. Gospodărirea îngrăşămintelor: fâneţe + păşuni: compost din pământ de turbărie + 30% gunoi cu 150 kg calcar algar/ha.5 m3 must a: trifoi alb 3. Rotaţia/Specia Cultura a 2-a Îngrăşământ solid / lichid (a=cultură ascunsă. ovăz 8.8 BM.6 BM/100 ha. Cai: 3 96 UVM taurine. Precipitaţii medii anuale: 780 mm.6 UVM cai. ovăz 10. Gospodărie din Alb-ul Suab (Germania) Organizată biodinamic din 1929. Vite: pestriţă roşie (Rotbunte) 50-52 vaci pentru lapte. Practicanţi.Furaje cumpărate: fără.75 ha/VMFB (vită mare furajată biodinamic) 207 kW (276 c.1. Suprafaţa totală: 52 ha SA. grâu de toamnă 15 t compost + 10. Toate preparatele obţinute în gospodărie.0 m3 must mazăre scuturată (samulastră) 11. Suprafaţa furajeră principală: 5. Temperatura medie anuală: 5.0 m3 must m: rapiţă/muştar 10. leguminoase + graminee 20t compost + 20. aproximativ 40 porci de carne. 3. 7. leguminoase + graminee 35 t compost + 22. mazăre m: ridiche 12. grâu de primăvară 20. 60 animale pentru înlocuire. cartof. 3. 0.2 UVM în total. Condiţii de viaţă/furajare: prăşitoare (sfeclă. Altitudine: 500-560 m. porumb 18. Colaboratori permanenţi: 0 BM. Cantitatea distribuită: 6-8 t/ha. Încărcare cu animale: 1. terra fusca. (t. leguminoase + graminee 9. cartof). 1 taur pentru reproducţie. ovăz + leguminoase amestec verde Culturi speciale: fără. Conducătorul gospodăriei: 0. 107. leguminoase + graminee 20 t compost + 10. şrot de cereale.0 m3 must a: leguminoase + graminee 13.)/100 ha.0 m3 must a: leguminoase + graminee 7. 15 tauri de 1 an.0 UVM/ha. Condiţii de viaţă: păşuni proporţionate în jumătatea caldă a anului. orz golaş 5.p. zer şi lapte degresat pentru completarea proteinelor. Număr de bonitare: 16-59. ucenici: 4. Raportul ogor/pajişte: 1:1.70C.

pentru găinile ouătoare: făină de peşte 4 kg/an/găină. părintele agriculturii ecologice. composturile şi preparatele biodinamice se produc în fermă. Gospodărirea îngrăşămintelor: compostarea gunoiului Comercializarea: 80% din fermă. solul este acoperit şi protejat. Vite: Höhenfleck. în felul acesta. în acelaşi an. Condiţii de viaţă: mişcare liberă. a doua cultură. adăugându-se culturilor principale enumerate: trifoi alb pentru păşunat. .1. înfiinţată în 1926 dar funcţionând biodinamic din 1929 şi până astăzi. iar la ovăzul care urmează mazării nu se aplică niciun îngrăşământ. tăieţei de sfeclă. Condiţii de viaţă: păşune zi întreagă. raport arabil/pajişte: 1:1. clocire naturală-înlocuire din efectivul propriu. Astfel. 51 UVM taurine. Nu este neglijată nici cultura dublă a samulastrei de mazăre care nu se distruge pentru că. ridiche. pe aceeaşi solă. după toate principiile şi regulile instituite de Rudolf Steiner. aceasta prezintă o structură aproape perfectă a fermei: 52 ha suprafaţă agricolă. În anii secetoşi. Lapte degresat dacă lipseşte în gospodărie. ovăz (dacă producţia este insuficientă). semănată în miriştea culturii principale. Furaje cumpărate . suprafaţa furajeră principală . se îmbogăţeşte în azot prin fixarea simbiotică a acestuia. se recuperează producţia de seminţe pierdută la recoltare. 1 taur de reproducţie.păşune zi întreagă.75 ha/UVM – furajată biodinamic. pot fi recoltate boabele verzi sau poate fi introdusă în sol ca îngrăşământ verde (cazul de faţă). după culturile timpurii sau ascunsă. iarna: boxă scurtă. . ovăz) sau prăşitoare (cartof. din Schwebische Alb. Un calcul simplu arată că suprafaţa arabilă este este de cca 25 ha şi excluzând amestecurile de graminee şi leguminoase (pajişti cultivate). nemaifiind necesară fertilizarea cu compost sau cu must de grajd la mazăre. porumb). ea este împărţită în 8 sole de aproximativ 3 ha fiecare. Rotaţia are obligatoriu culturi secundare. rapiţă.pentru creşterea tăuraşilor: făină de in. de sole. cea mai veche din lume. Tineretul: vara . 20% piaţa generală. Referitor la ultima gospodărie. ieşire zilnică în curte. de obicei în cereale de primăvară (orz. iarna . ieşire în curte (schimbând în fiecare an locul) 25 m2/găină. producţia poate fi păşunată. trebuie făcută menţiunea că este structurată optim. Producţia este diversificată şi mai mult. 32 animale pentru înlocuire. 1 UVM/ha agricol. 1 UVM păsări. Numărul culturilor din rotaţieeste egal sau mai mare decât nr.Îngrăşăminte cumpărate: fără. 26 vaci de lapte. 52 UVM în total. fân şi cereale furajere pentru vacile de lapte.pajişte (m+c) 0.grajd liber de alergat cu ieşire în curte. muştar. Găini: 80 Leghorn.

1 Planul de transformare (conversie) în trei ani Îngrăşământ din gospodăria proprie compost de gunoi Rotaţia Culturi ascunse şi cultura a doua 1. Tabelul 3. ½ doză amestec cu îngrăşământ verde 4. grâu de toamnă 2. cultură de vară (cu mazăre) amestec de măzăriche cu muştar şi mazăre samulastră compost de gunoi 8. cultură de vară (fără mazăre) cultură ascunsă de trifoi mărunt şi alb compost de gunoi 5. grâu sau secară 5. dar ele urmează după amestecurile de leguminoase şi graminee sau după mazăre şi samulastra sa. de obicei 3 ani (tab. În cele trei sole fără leguminoase. cultură de vară 3.Cei 10 m3 de must sunt destinaţi ridichei semănată în miriştea ovăzului. grâu cu secară 6. care este o plantă foarte vorace. în 10 acestea fiind prezente. prăşitoare must de bălegar. prăşitoare 7. leguminoase cu graminee 1. secară de toamnă 8.8. care durează. prăşitoare. culturi de vară 6. prăşitoare 4. cultură de vară 6. Amestecurilor furajere nu li se aplică îngrăşămintele organice. legume must de bălegar primăvara 6. secară de toamnă 8. de regulă sunt cereale păioase care nu sunt mari consumatoare de nutrienţi. prăşitoare 8. secară de toamnă 9. secară de toamnă cultură ascunsă de leguminoase cu graminee Anul 1 Anul 2 Anul 3 1. fie în cea de a doua. leguminoase cu graminee 2. pentru sectorul vegetal. grâu (sau secară) compost de gunoi. Din cele 13 sole ale rotaţiei numai în trei nu sunt incluse (într-un an) leguminoase. mare consumatoare de nutrienţi. prăşitoare 7.8. Rotaţia culturilor şi utilizarea îngrăşămintelor organice reprezintă veriga esenţială pe care se întemeiază planul de conversie al unei ferme convenţionale. grâu sau secară 5. grâu de toamnă 3. leguminoase cu graminee . grâu de toamnă compost de gunoi. 3. prăşitoare 4. cultură de vară 3. grâu de toamnă 2. prăşitoare 5. ½ doză amestec cu îngrăşămât verde 7. leguminoase cu graminee 9. fie în cultura principală. cultură de vară 4. Se poate observa ponderea mare a plantelor leguminoase în structura culturilor din fermă. leguminoase + graminee must de bălegar primăvara 3. toamna 9.1). leguminoase + graminee 2. cultură de vară 7. leguminoase cu graminee 1. leguminoase cu graminee 9.

1 Cauzele care impun creşterea ecologică a animalelor Creşterea animalelor este o condiţie obligatorie pentru existenţa fermei ecologice.9 Sectorul de creştere a animalelor 3. chiar dacă un timp producţia şi profitabilitatea cresc. aceasta este considerată durata maximă-optimă într-o fermă ecologică. 3. sfeclă pentru zahăr. când numărul culturilor de vară (leguminoase pentru boabe. ea putând ajunge. de hrănire sau în metodele de ameliorare . fiind culturi de toamnă. vitalităţii şi a capacităţii reproductive. muştar) şi al celor prăşitoare (porumb. având ca foarte bune premergătoare grâul sau secara de toamnă şi fiind în acelaşi timp foarte bune premergătoare pentru prăşitoare. culturile de vară putând fi oricare din cele care găsesc condiţii foarte favorabile. În general. De asemenea. Multe observaţii şi cercetări au arătat că majoritatea sindroamelor şi bolilor parazitare ale animalelor îşi au cauza în modul lor de adăpostire. însă şi la 15 ani. dar poate fi şi mai mare. atât datorită importanţei lor în zonele foarte favorabile de cultură. sorg pentru boabe) este mai mare. cât şi datorită protecţiei pe care o oferă solurilor în sezonul rece. dacă în loc de două sole cu amestecuri de leguminoase şi graminee perene sunt ocupate 4. cu rotaţii de 9-12 ani. Durata de 9 ani a rotaţiei este suficient de mare. inclusiv animale.Este un plan general de conversie. pot fi incluse trei (rotaţie de 11 ani) sau patru (rotaţie de 13 ani). Unul dintre obiectivele fermei ecologice este să asigure populaţiei toate produsele agricole. oricât de mare ar fi suprafaţa unei ferme şi oricât de judicios ar fi utilizat teritoriul său. este asigurată compatibilitatea lor pedoclimatică şi în rotaţie şi în loc de două perechi alternante. Fără acest sector. Atunci când suprafeţele sunt mari şi condiţii diverse nu este benefic un număr mai mare de sole ci este preferabilă organizarea mai multor asolamente. floarea soarelui. Cele două culturi de cereale sunt indispensabile în orice rotaţie. O primă cauză a creşterii ecologice a animalelor este că în tehnologiile intensive scad şansele de supravieţuire individuală şi perpetuarea speciilor din cauza consangvinizării şi clonării. în adăposturi ticsite şi cu microclimat artificial. creşterea animalelor în sistem intensiv şi mai ales industrial fără respectarea cerinţelor individuale. cartof. principiile şi regulile sale de funcţionare. ferma nu poate fi echilibrată şi sustenabilă. in. ca în exemplul dat. având în vedere concepţia. are repercusiuni asupra sănătăţii.9.

Ca o consecinţă. Nitraţii din furaje sunt convertiţi de bacteriile ruminale în nitriţi care sunt toxici prin formarea methemoglobinei şi blocarea activităţii enzimelor. a afecţiunilor copitelor şi ongloanelor. conţinutul ridicat de potasiu din raţie a creat probleme de infertilitate la vaci prin perturbarea metabolismului carotenului şi reducerea consumului de furaje.practicate în aceste ferme. Acumularea nitraţilor în furaje a produs “febra laptelui”. Problemele de sănătate şi infertilitate se rezolvă pe cale medicamentoasă (alopată). La porcine aglomerarea din adăpost intensifică atacul de paraziţi şi boli iar la “superporci” cu sporuri mari de creştere şi mari performanţe în valorificarea hranei se instalează frecvent boli ale inimii. retenţii placentare.PSE). Acestea. creşterea vacilor de lapte în sistem intensiv şi a producţiei de lapte a acestora s-a corelat pozitiv totdeauna cu infertilitatea lor. În general. calitatea cărnii este inferioară (pală. dar totodată creează altele. reduc pH-ul din rumen (rumen-acidoza) al cărui rezultat este degenerescenţa grăsoasă a ficatului pusă în relaţie cu creşterea incidenţei mastitelor şi cu reducerea fertilităţii. De asemenea. în toate speciile de animale crescute în sistem intensiv – industrial a scăzut capacitatea sistemului imunitar de a se opune îmbolnăvirilor. De asemenea. Astfel. cu creşterea frecvenţei mastitelor. 25% din efective). Dieta cu conţinut redus de fibre are aceleaşi efecte nesănătoase. a fost necesară fertilizarea intensivă a pajiştilor şi altor culturi furajere. printre care proporţia mare a concentratelor din raţie. conducând la simptome ale deficitului de vitamina A care s-ar fi format din caroten. sterilitate. sistemului circulator şi ale articulaţiilor. prin reducerea imunităţii şi apariţia de forme mai rezistente la medicamente şi nevoia de altele noi. Marea problemă a “vacii nebune” (ESB) a apărut tot în sistemul de creştere industrial bazat pe utilizarea făinurilor proteice de origine animală. umedă . Este distrus peretele ruminal. mai toxice. atacă ficatul şi produc inflamaţii. este afectat învelişul pilos şi le apare “teama de orz”. iar aplicarea repetată a tratamentelor cu antibiotice a dus la creşterea rezistenţei la aceste substanţe a agenţilor patogeni şi la dificultăţi în . silozuri). necesitând cantităţi mari de furaje depozitate (uscate. moale. inflamaţii ale uterului. tineretul taurin îngrăşat cu orz în sistemul “baby-beef” suferă de rumen-acidoze şi abcese hepatice (se apreciază la cca. bacteriile din rumen trec în circuitul sanguin. agentul provenind de la ovine prin făină de carne introdusă în hrana bovinelor. la rumegătoare. Sindromul “ficatului gras” la vacile de lapte este determinat de cauze complexe.

Ele pot ajunge şi la om. Slaba calitate a produselor animaliere pune în pericol sănătatea oamenilor. Acestea şi-au diminuat calitatea şi fertilitatea fie datorită incapacităţii fermierilor de a transporta şi aplica îngrăşămintele produse. induse de “micile erori” structurale. organisme ce pot să deregleze viaţa edafică şi să polueze solul. a crescut morbiditatea şi nesiguranţa vieţii tuturor efectivelor. larg utilizate şi care se pare că nu reuşesc să copie hormonii naturali întocmai. dar şi la diminuarea rezistenţei. sistemul a produs efecte negative asupra solurilor. solul şi atmosfera. Direct sau prin intermediul solului. imunităţii şi capacităţii reproductive. contaminarea laptelui cu antibiotice a produs şi produce multe neajunsuri atât sănătăţii oamenilor cât şi în procesele de prelucrare a laptelui în care sunt implicate bacterii lactice sensibile la antibiotice. Cele mai mari riscuri le produc substanţele hormonale de sinteză. . larve. sunt poluate şi apele pentru băut sau adăpat şi deteriorate ecosistemele acvatice. hormoni. de cele mai multe ori lipsite de terenuri şi culturi care să le absoarbă. În acelaşi timp. adulţi) ajung în dejecţii care se îmbogăţesc în metale grele (Cu. Haldele de dejecţii solide au scos din circuitul agricol importante suprafeţe de sol. reţinerea apei în ţesuturi). Cantităţile mari de dejecţii acumulate lângă crescătorii. Astfel. obezitate. Pb). în doze prea mari. dereglarea ritmurilor biologice naturale. frecvent. o serie de subsanţe utilizate în igienizare. în perioade de timp neadecvate). substanţele hormonale de sinteză. slăbită şi de consumul de furaje poluate cu pesticide şi metale grele. poluează apele. devenind greu de combătut. Aditivii furajeri. Zn. Durata de viaţă şi reproductivă s-a redus. motiv pentru care. în stare proaspătă. neţinându-se seama de încărcătura lor poluantă. dar faptul că nu pot fi aşa uşor detectate în produse a înlesnit consumul lor ilegal.menţinerea sănătăţii animalelor. plantelor şi sănătăţii oamenilor. sunt grave. În diferite ţări o serie de substanţe hormonale de sinteză au fost interzise. fie datorită aplicării lor fără o minimă precauţie (pe toate solurile. O serie de agenţi patogeni şi-au sporit mult rezistenţa la antibiotice (Salmonella). pesticidele din furaje. microorganisme patogene şi paraziţi (ouă. Fe. cele secundare. chiar dacă efectele lor principale sunt favorabile. acţionând în aceeaşi direcţie (stimularea creşterii excesive.

Nu însă în toate fermele pot fi crescute optim toate speciile de animale. suprafeţele ocupate de pajişti şi producţia lor.3. faţă de care au cele mai bune adaptări. iar în cele de la mare altitudine. în care sunt organizate activităţi de prelucrare a produselor vegetale şi animale.rolul unor specii de animale în valorificarea superioară a condiţiilor din fermă.2 Alegerea speciilor de animale În general pot fi crescute toate speciile de animale într-o fermă ecologică şi mai ales într-o fermă cu o suprafaţă agricolă mare şi condiţii pedoclimatice variate. bibilici). . . serviciile aduse de acestea culturilor în instalarea echilibrelor ecologice. cu păşuni montane.spectrul de furaje produse în fermă. . cerinţele de produse pe piaţă şi posibilitatea vânzării lor chiar din fermă. mai ales atunci când suprafaţa este mică sau chiar mare.9. valorificarea diferitelor tipuri de furaje şi concurenţa cu omul pentru anumite produse vegetale. în orice fermă ecologică în mod obligatoriu.produsele secundare şi reziduale cu rol furajer obţinute în sectorul forestier sau cele auxiliare. . Funcţie de aceste criterii. bubaline).necesitatea de utilizare corectă şi în siguranţă a pajiştilor prin rotaţia ciclurilor de păşunat cu diferite specii şi categorii de animale. păsări (în special găini) şi albine. cantităţile realizate. . În gospodăriile cu suprafeţe arabile mari şi cu mare potenţial cerealier.importanţa produselor lor pentru alimentaţia populaţiei. cantitatea şi calitatea acestora. dar condiţiile sunt uniforme şi favorabile producerii de alimente pentru om. trebuiesc crescute bovine (taurine.situaţia solurilor din fermă. devine necesară creşterea suinelor şi a unor efective mai mari de păsări (găini.particularităţile de hrănire şi digestie ale animalelor. cantitaţile produse anual şi animalele care pot fi hrănite cu ele. Alegerea speciilor de animale care pot fi crescute se face ţinând seama de mai multe criterii cum ar fi: . În gospodăriile cu relief frământat sau care practică agroturismul devine importantă creşterea cabalinelor (pentru muncă şi agrement). curci. creşterea ovinelor şi a caprinelor. . necesitatea fertilizării cu dejecţii. .

şroturi) atunci când acestea li se introduc în raţie în cantităţi reduse. tărâţe. Încărcătura de bovine nu poate scădea nici într-un caz sub 40-50% din total UVM şi atunci fie datorită ponderii sporite a altor rumegătoare (ovine. coceni. gâşte sau animale de blană. de leguminoase sau oleaginoase (vrejuri de fasole. mazăre. fiind cunoscută în aceste ferme tehnica obţinerii laptelui şi a cărnii de bovine şi ovine “din iarbă”. rezultate ca produse secundare de la culturile de cereale (paie. atât de pe pajişti cât şi de pe terenurile arabile. caprine) sau a cabalinelor. ca şi producţia de masă verde a pajiştilor. tulpini de floarea soarelui.10 Rolul rumegătoarelor în ferma ecologică Rumegătoarele în general şi mai ales bovinele nu pot lipsi din nici o fermă ecologică. conţinutul şi bogăţia populaţiilor microbiene ruminale extrem de active în procesul digestiei. De asemenea pot fi valorificate în hrana rumegătoarelor buruieni de pe marginea drumurilor. lupin. Ele pot acţiona pentru valorificarea superioară a unor cantităţi foarte mari de furaje bogate în fibre. rapiţă. malurile apelor. frunze. lacuri sau alte ecosisteme acvatice pot fi crescute şi păsări ca raţe. semincerii leguminoaselor furajere. foarte bogate în celuloză şi lignină. Prezenţa rumenului în alcătuirea stomacului. lăstari şi ramuri rezultate de la îngrijirea vegetaţiei forestiere sau recoltate în mod special. bob. 3. 66% din volumul intern al corpului animalului). astfel ca împreună ele să reprezinte cel puţin 60-70% din total UVM. fără a face concurenţă omului. linte. volumul său mare (aprox. pleavă). muştar). papură. a legumelor. deşi tot alcătuirea sistemului lor digestiv le permite să valorifice superior şi nutreţurile concentrate (grăunţe. vegetaţia hidrofilă (stuf. colete şi frunze de sfeclă pentru zahăr. năut. în mod direct. Hrănirea lor poate fi făcută exclusiv cu aceste categorii de furaje. tuberculi de cartof necomercializabili. sunt particularităţi digestive care explică rolul acestor animale. resturi vegetale de la culturile de legume. În fermele mici li se rezervă cea mai mare parte a încărcăturii de animale (80-95%).Dacă pe teritoriul gospodăriei sau în vecinătate se găsesc bălţi. Rumegătoarele valorifică superior producţia de furaje a unor culturi sub formă de fânuri şi silozuri. rumegarea. Alcătuirea sistemului digestiv la rumegătoare şi tipul de digestie permit acestora să utilizeze furaje fibroase sau grosiere. rogozuri) de pe terenurile mlăştinoase. respectivele nutreţuri neputând fi consumate de către acesta. .

1 este redat rolul tineretului bovin femel. contribuind la fertilizarea directă şi ieftină a solului ocupat cu aceste culturi. dar şi de furaje exprimat prin volumul şi cuantumul dejecţiilor. în toată complexitatea sa: vaci de lapte. Multe dintre ele pot fi păşunate de către taurine (trifoiul. În fermele în care culturile furajere perene. Creşterea în fermă a junicilor de înlocuire ca şi îngrăşarea tineretului femel inapt pentru reproducţie şi a majorităţii tăuraşilor are efecte la fel de favorabile în valorificarea produselor vegetale şi producerea îngrăşământului organic. astfel că împreună cu paiele utilizate ca aşternut poate produce între 5. alături de graminee îşi găsesc cea mai bună întrebuinţare în hrănirea taurinelor atât iarna cât şi vara precum şi a ovinelor iarna. tineret bubalin. Culturile de leguminoase ascunse. orz. O vacă = 1UVM . găsindu-şi cea mai adecvată întrebuinţare. ghizdeiul (pentru prepararea fânurilor). de calitate superioară. lucerna. tineret de reproducţie. trebuie dată amploare mare sectorului de creştere a taurinelor. în special trifoiul. 15 l urină sau aproximativ 45-55 l dejecţii mixte pe zi. mai mari decât alte specii şi produc cantităţi mai mari de dejecţii solide şi lichide. Astfel. amestecurile lor) realizează producţii mari de nutreţuri. viţei. Taurinele consumă cantităţi mari de paie pentru aşternut. amestecurile (în special cu trifoi). tauri. pentru carne. crescându-se bivoliţe. măzărichea sau o serie de culturi succesive pentru furaje (secară. bubalinele pot lua locul taurinelor. leguminoasele furajere cultivate de cele mai multe ori în amestecuri în care pentru consumul de vară predomină trifoiul.produce aproximativ 25 kg de dejecţii solide. secara. contenţionare şi aşternutului). Taurinele reprezintă un mijloc foarte eficient de a fructifica toate particularităţile rotaţiilor din ferma ecologică. porumbul verde) şi astfel creşte profitabilitatea acestora. de unde rezultă necesitatea structurii complexe de vârstă a taurinelor în ferma ecologică.Acest mod de hrănire cu furaje fibroase este necesar pentru sănătatea animalelor şi evitarea afecţiunilor specifice furajării cu concentrate în sistemul industrial. . atât prin consumul de paie.5 şi 20 t gunoi fermentat într-un an (diferenţele datorându-se modului de întreţinere. porumb. În zonele unde climatul le este foarte favorabil. gramineele. corespunzătoare celor mai înalte exigenţe. iar animalele returnează solurilor prin dejecţii nutrienţii. culturile ascunse de trifoi şi măzăriche ocupă mai multe sole şi produc cantităţi mai mari de furaje. soia. bivoli. În tabelul 3.10. sparceta.

5-15. legată mediu ori scurt.3 factor de conversie la o durată de creştere de 27 luni 0.5 2-3 12. cu perne de apă sau boxe.8-4.3). animale legate mediu 5.0-15.5 animale) (valori medii pe 30 de luni de creştere) Necesarul de Gunoi gunoi paie fermentat lichid** t/an m3/lună kg/zi t/an gunoi solid în grajd.7-1.Tabelul 3.10.4 0.3 9.2 Necesarul de paie şi producţia de gunoi la taurinele pentru carne (1UVM =1. o compoziţie chimică. preferându-se întreţinerea liberă şi comună. animale legate scurt 3. animale libere. de aceea pentru sănătatea animalelor.0 gunoi solid în grajd cu boxe pentru stat culcat 0.5-15.0 grajd cu gunoi lichid 1.3-5. producând materia primă pentru abatorul şi mica fabrică de carne a fermei. Tineretul taurin pentru carne trebuie crescut tot în fermă.0-11.10.2 * în cazul ţinerii animalelor pe păşune se vor scădea zilele de păşunat ** fără adaos de apă Felul stabulaţiei Sistemul de întreţinere adoptat atât pentru vacile de lapte dar mai ales pentru tineretul taurin contează foarte mult.5 12.9-1.10.6-8. 3.2 1-1. el sporind profitabilitatea ei. animale libere 14-17 5-6.5-3.1 Necesarul de paie şi producţia de gunoi/1UVM junici (2.5 gunoi solid în grajd.3-1.10. cuşti. pe aşternut temporar sau permanent.3-0.0-28.5-20. aşternut 12.5 0. pentru valorificarea paielor ca aşternut şi pentru obţinerea unor cantităţi mai mari de dejecţii solide se renunţă la întreţinerea pe grătare.5 gunoi solid în grajd.0 4.9-2.1 factor de conversie la o durată de creştere de 36 luni 1.3 16.7 Taurinele nu produc doar cantităţi mari de dejecţii. . Acestea au o consistenţă.5 7.2). animale legate scurt 2. dar şi cantităţi considerabile de dejecţii (tab. la care se produc cantităţile cele mai mari de dejecţii solide şi gunoi fermentat. 3.0 grajd cu sală unică.5-9. un raport carbon/azot şi între nutrienţi de mare valoare în raport cu cele ale altor specii de animale (tab.2 23.9 factor de conversie la o durată de creştere de 33 luni 1.0 gunoi lichid * fără adaos de apă Felul stabulaţiei Necesarul de paie Gunoi lichid* m3/lună 1. Tabelul 3.8 animale) (valori medii pe 18 luni de creştere) Gunoi fermentat kg/zi t/an t/an gunoi solid în grajd.

treptat.80 0.1 taurine 0. În general. funcţie de numărul de vaci de lapte care poate fi furajat optim în fermă. Se observă cum structura şi dimensiunile efectivelor de animale din celelalte specii depind de efectivele de taurine şi de structura şi producţia sectorului vegetal.50 cabaline 0.3 64. pretabilitatea acestuia la compostare.3 Compoziţia gunoiului proaspăt (%) al diferitelor specii de animale (după Faust. compoziţia complexă şi echilibrată în nutrienţi chiar în stare proaspătă (ceea ce le recomandă pentru aplicare la suprafaţa solului şi compostare).4 31.3 80. se observă concentraţia ridicată în azot a gunoiului de pasăre.3 25.53 ovine 0. care le recomandă pentru compostare în amestec.28 0.33 0.10.45 0. 1980) Specia N P2O5 K2O CaO 0. Astfel.60 0.10 0. în fermele care cresc şi ovine.20 0. iar în cele fără sector ovin 100 de vaci de lapte la .18 0.Tabelul 3. excesul de fosfor din cel porcin. preferându-se întreţinerea lor liberă.60 0. Urmărind datele din tabel.20 substanţă organică 20.23 0.0 0.00 MgO 0.3 71. se calculează aproximativ 70-80 % vaci adulte în lactaţie (70-80 UVM la 100 ha agricol). gunoiul depunându-se în cantităţi mici.25 0.67 suine 0. mai întâi se stabileşte încărcătura de bovine (în UVM/ha agricol) şi se realizează pentru acestea structura limitată dar complexă a efectivului.55 0. motiv pentru care creşterea păsărilor nu este niciodată intensivă într-o fermă. dar şi cu alte ingrediente.75 0. evetual vegetale. procentul prea mic şi respectiv prea mare de apă din aceste gunoaie. Totodată.0 56.0 C:N 25 21 20 16 0.40 2. pe sol. precauţiile necesare la aplicarea lui. în funcţie de structura sectorului vegetal.50 galine 1. se observă sărăcia în fosfor de gunoiului ovin. cu însemnate pierderi de azot care realizează un echilibru în relaţia sol x gunoi de pasăre.70 1.40 0.8 18.20 0.90 Raportul între principalii nutrienţi Raportat la N P2O5 K2O taurine 100 50 125 cabaline 100 48 88 ovine 100 29 84 suine 100 136 91 galine 100 94 53 Cifrele pun în evidenţă valoarea superioară a gunoiului de bovine şi cabaline.14 0.3 H2O 77.

crescând ponderea tineretului mascul şi femel pentru îngrăşare iar întreaga încărcătură de animale. necesită aşternut de paie.100 ha agricol. cel mult 70 de vaci /100 ha agricol. se compostează mai greu la suprafaţă deşi raportul C:N este mai mic. din cauza uscăciunii. Dacă rasele de taurine sunt mixte sau de carne şi există păşuni bune pentru tineretul taurin la îngrăşat. porcine. în apă sau să polueze cu nitraţi vegetaţia pajiştei ori a culturilor. Ele pot consuma reziduuri vegetale neacceptate de bovine sau iarba pajiştilor cu vegetaţie joasă şi rezistentă la păşunatul oilor. dar inaccesibilă bovinelor. mai bogat în azot şi cu raport N:P mult mai mare. cabaline). Această structură şi încărcătură a efectivului de taurine permite dezvoltarea ambelor activităţi anexe. până la 50-60. chiar şi acolo unde sectorul ovin devine obligatoriu pentru valorificarea unor păşuni de la altitudini mari sau cu relief frământat. Aplicat direct în arabil sau în timpul păşunatului. Trebuie ţinut seama de specificul hrănirii celorlalte specii şi de posibilităţile de a le asigura hrana din producţia fermei. tineretul taurin producând cantităţi mari de dejecţii.1). Azotul nu poate fi total absorbit de plante din cauza insuficienţei fosforului şi riscă să se piardă în atmosferă (când gunoiul rămâne la suprafaţă). De aceea. se diversifică mai mult sau mai puţin celelalte specii de animale (ovine. Astfel.11 Poziţia celorlalte specii de animale în ferma ecologică După stabilirea efectivelor de taurine. 3. rezultă o structură de vârstă complexă a efectivului de taurine. în funcţie de cantităţile de dejecţii pe care ele le pot produce (care se calculează) şi de efectele lor asupra producţiei tuturor culturilor din structura rotaţiei. se diminuează numărul vacilor de lapte. biologic determinată. pentru acest efectiv de vaci. până la 1.2-1. păstrarea echilibrului fermei şi a solurilor. de prelucrare a laptelui şi a cărnii în fermă.3 UVM/1ha agricol. Este mai zvântat. Gunoiul de ovine nu se produce doar în cantităţi mai mici (şi datorită necesarului mic de aşternut pentru animalele din această specie). ovinele sunt necesare fiind tot rumegătoare ca şi bovinele. dar are o consistenţă şi o compoziţie chimică mai puţin echilibrată decât cel de bovine sau cabaline. 3. De asemenea ele pot valorifica otavele joase ale tuturor păşunilor şi fâneţelor care conţin şi specii cu risc în stare verde pentru bovine. dar produc mult mai puţin gunoi decât bovinele (tab.11. ca şi atunci când se cresc şi ovine. el nu poate fi integrat corect într-o fermă ecologică decât în prezenţa sectorului taurin care-şi diminuează astfel încărcătura şi ponderea. păsări. singur. .

De asemenea. n-ar putea fi corect exploatate (curate. Ovăzul (boabe sau furaj verde) are o mare valoare nutritivă. Fiind robuşti şi rezistenţi. Este necesară cel puţin o familie (iapă. armăsar. prăşit. Sectorul cabalin deşi nu este obligatoriu precum cel taurin. iar pajiştile n-ar putea fi corect fertilizate prin târlire şi ar produce poluare. silozuri. Deşi monogastric rumegător. grosiere. gunoi). mai ales când este crescut pentru reproducţie sau agrement (călărie. De asemenea. ele n-ar putea fi exploatate în siguranţă datorită păşunării joase repetate (specifică ovinelor). în special de ovăz. cultivaţie. curse). digestia lor uşoară şi completă. masă verde). fiind foarte puţin pretenţioasă faţă de sol şi de climă. dar şi datorită tasării solurilor mijlocii sau uşoare la o încărcătură mare şi permanentă cu ovine. favorizând infestarea păşunii şi îmbolnăvirea animalelor. pot folosi adăposturi simple. bilonare). cu pante mari şi abrupte. caii fiind animale de tracţiune a căror energie se produce în fermă. singură sau în mixturi. dar şi o serie de lucrări de întreţinere a culturilor (grăpat. tineretul lor de înlocuire). Efectivele pot fi mai mari atunci când relieful este frământat. pe aceleaşi sole. de aceea creşterea unui singur cal nu este prea potrivită pentru acesta. fără încărcătură de agenţi ai bolilor parazitare). nefiind pretenţios (este la origine un animal tipic de stepă). revenirea diferitelor categorii de ovine. în special a tineretului (mieilor şi cârlanilor). secundară sau succesivă. Cu caii se pot face nu numai transporturile din interiorul fermei (de produse. animalul având nevoie de societatea altor animale domestice şi mai ales a omului. mai puţin costisitoare. la toate ciclurile de păşunat şi incapacităţii ierburilor de a se regenera.Sectorul ovin nu poate fi unicul sector animal în nici o fermă ecologică. din furaje inferioare. dar şi pentru vegetaţia şi solurile lor. Calul este uşor de hrănit şi întreţinut în ferma ecologică. poate şi ar trebui să fie reconsiderat în fermele ecologice. din raţiuni complexe. în special energetică (cea de boabe) sau proteică (dacă ne referim la furajul verde). deschise. în cultură principală. drumuri înguste. cu condiţia să li se asigure un strat gros de aşternut din paie şi spaţii largi pentru alergat. Caii nu sunt pretenţioşi faţă de adăposturi. dar cultura ovăzului este mult agreată şi promovată în toate fermele ecologice. Are rareori nevoie de furaje concentrate şi atunci în cantităţi mici. păşunile sunt exploatate corect şi în siguranţă pentru ambele specii de animale. El n-ar produce suficient gunoi pentru fertilizarea arabilului. cu utilaje uşoare mai ales pe . poate fi valorificată de toate speciile de animale dar specia cabalină îi dă cele mai bune întrebuinţări. Acesta este puţin întrebuinţat în alimentaţia oamenilor. Într-o rotaţie a taurinelor de diferite vârste cu ovinele. calul are un tub digestiv foarte bine dezvoltat şi eficient în consumul mare de furaje voluminoase (fibroase. Caii sunt animale originare de “turmă”.

producerea răsadurilor de legume şi flori în fermă. Gunoiul de cabaline rezultă în timpul iernii dar şi vara.solele mai mici. Ei condiţionează prin atractivitate şi activităţi distractive dezvoltarea turismului. găsindu-şi întrebuinţări în realizarea unor construcţii necesare în ferma ecologică. de aceea pot fi crescuţi nu numai pentru tracţiune şi muncă dar şi pentru agrement (plimbare. în cantităţi mari ca şi de la o vacă de lapte iar calitatea acestuia este chiar mai bună decât a celorlalte specii de animale şi chiar decât a taurinelor. simpla expunere spre admiraţia privitorilor şi în special a copiilor). leguminoase pentru boabe). ca monogastrice. Dacă există. căruia îi imprimă o direcţie optimă a transformărilor tuturor celorlalte materiale şi-i grăbeşte ritmul. caii sunt animale frumoase şi blânde. dar şi vânzărilor. fiecare putând căpăta dezvoltarea şi structura optimă şi adecvată nevoilor interne. curse. având o mai bună consistenţă (conţinut mai redus în apă şi mai crescut în substanţă organică) şi un raport mult mai scăzut C/N (21:1 faţă de 25:1 în gunoiul de taurine). expoziţii de animale. sejururi mai lungi. în favoarea celui cabalin. . Totodată el este un gunoi mai cald decât cel de taurine. prin nevoile sale de furajare. El este mai bogat în azot. curse de cai. până la limita la care el poate satisface necesarul de alimente. de la un efectiv redus de cabaline. călduroase. de seminceri. prietenoase şi uşor de manevrat. Sectorul taurin se poate doar diminua ca încărcătură. Prezenţa acestui sector este necesară în primul rând pentru valorificarea acelor condiţii specifice dar şi pentru producţia de carne de porc ecologică. cu suprafaţă arabilă mare şi activitate turistică cele două sectoare nu devin concurente. fac concurenţă omului şi nevoilor sale. fosfor şi potasiu decât acesta. taurinele. cu soluri mai vulnerabile la tasare şi distrugere a structurii. simple. Chiar în cantităţi mici. sectorul cabalin nu trebuie să excludă. vacile de lapte în special. ca material de construcţie. ieftine. gunoiul acestora este un ingredient foarte util şi eficient în procesul de compostare. călărie. De asemenea. ele consumând şi valorificând bine concentratele (cereale. Creşterea cailor pentru agrement este strâns legată de activitatea turistică pe care o promovează ferma: vizite. degajă mai multă căldură în timpul fermentării şi are bune întrebuinţări în grădinărit. ecologice. Sectorul de creştere a suinelor nu este obligatoriu dar poate deveni foarte necesar în unele ferme sau chiar indezirabil în altele. Gunoiul de cabaline este şi un bun liant al pământului. de legume. Porcii nu pot fi crescuţi în efective mari în fermele cu suprafeţe arabile mici şi mai ales din zonele necerealiere deoarece. care sunt obligatorii şi cu care cabalinele intră în competiţie pentru aceleaşi furaje. Numai în fermele de mari dimensiuni.

mai ales situate în condiţii staţionale mai reci. obţinute în rotaţiile din arabil. puternic mineralizat. mai ales în creşterea porcilor pentru reproducţie şi carne şi pot fi reciclate rapid şi nepoluant în fermă. fără riscuri de poluare. de acea efectivele nu capătă proporţii mari. să păşuneze şi să consume masă verde cosită şi fânuri. în ferma ecologică. Toate acestea sunt foarte bine valorificate. De aceea. panificaţie. De asemenea. efectivele de porci pot fi ceva mai mari. unde şi solurile şi clima primesc mai bine gunoiul umed şi rece de porc. Sectorul aviar este obligatoriu în orice fermă ecologică. În aceste condiţii. iar gunoiul lor mult mai util şi valoros. nu numai concentrate sau suculente (rădăcini. trebuiesc luate în considerare ca hrană pentru porci şi criterii de creştere a efectivelor toate subprodusele de la prelucrarea laptelui. mai compatibile cu compostarea. aplicat singur sau împreună cu cel de taurine. În zonele mai mai calde. printr-o digestie diferită de cea a porcinelor. gunoiul porcin prin particularităţile sale (umed. ori de câte ori producţia . leguminoase. Prin furajele pe care le consumă preponderent (grăunţele) ele pot face concurenţă atât porcilor. porcii pot lipsi sau pot fi crescuţi în număr mic numai pe seama resturilor alimentare şi a unor furaje suculente (cartof furajer. napi). extragerea uleiului din soia şi floarea soarelui. cât şi oamenilor. deoarece animalele trebuie să se mişte în adăpost şi în afara lui. dar prin particularităţile de hrănire. reziduurile industriale de la propria activitate de morărit. convertite în carne sau purcei vii pentru vânzare. mai umede. rece. mai bogate în aşternut şi materie organică. ele valorifică mai bine. păsările nu au o pondere mare şi nu sunt crescute în sistem intensiv. Şi în acest caz efectivele de porcine trebuiesc limitate la suprafeţele de pajişti existente sau de culturi perene care ar putea fi amplasate lângă adăposturi. uscate. dar nereprezentând mai mult de 20-30 % din numărul total de UVM din fermă. cu soluri grele. gulii. cu suprafaţă redusă de pajişti şi pondere mare a cerealelor. Prin creşterea porcilor în sistem biologic dejecţiile sunt mai zvântate. cu soluri uşoare. mai accentuat omnivore (hrănindu-se cu insecte şi viermi. cu puţin aşternut) este greu de aplicat. numai structura sa pe specii. mărimea efectivelor. mai consistente. sfeclă furajeră. cu reziduuri de produse ale altor animale domestice). Efective mai mari de porci. tubercului. Niciodată însă. mai valoroase şi mai uşor de aplicat. mai rapid şi mai complex toate aceste resurse.În asemenea ferme. ponderea în încărcătura totală de animale este diferită de la o fermă la alta. apelor. resturile alimentare de la activitatea turistică (atunci când există). pot fi crescute în fermele de câmpie. colete şi frunze de sfeclă pentru zahăr). ar înrăutăţi situaţia solurilor şi ar produce poluarea plantelor. de la curăţarea seminţelor de cereale. atmosferei. pepeni.

Găinile fac curăţenie pe păşunile pe care le folosesc împreună cu celelalte animale fără a diminua capacitatea de regenerare a plantelor.0 0. chiar şi în cea mai mică gospodărie.9 3.0 2.de grăunţe a fermei este mică. puternic mineralizate. fără a tasa solul.0 1. fertilizându-le cu dejecţiile lor puţine cantitativ.07 0.11.15 0. buruienile abia răsărite.5-1.28 de creştere 140 zile gunoi solid (1.35) gunoi solid (1. insecte şi viermi.4 gunoi proaspăt 100 găini ouătoare tinere în cuşti 4.0 cu purcei gunoi lichid 0.15 6.5 0.1 durată de creştere 240 zile gunoi lichid 0.8 pe sol (20 g gunoi uscat/animal/zi)** * fără adaos de apă ** gunoi uscat = uscat artificial. Pentru a evita excesul dejecţiilor pe păşuni şi arderea vegetaţiei încărcătura de găini se calculează funcţie de suprafaţa de culturi alimentare .8 t/m3) Găina este specia de păsări care nu poate lipsi niciodată.42) gunoi lichid 0.6 ţinute libere pe sol 1000 cocoşei de carne (2-45 zile) ţinuţi liber 1.1 Necesarul de paie şi producţia de gunoi a celorlalte specii de animale (kg/cap) Specia Ovine Categoria de animale Tipul de gunoi Necesar de paie kg/zi gunoi fermentat gunoi t/perioadă lichid* 3 t/an de creştere m /lună oaie mamă cu miei 0.0 0.5-0. ceea ce pentru porci ar fi insuficient şi ar însemna o hrănire incompletă în raport cu nevoile lor. fără poluare sau pierderi. Păsărilor le poate fi rezervată în acest caz doar cantitatea de reziduuri de grăunţe din fermă sau de la activitatea de morărit.15 Suine porc de carne pe perioada gunoi solid 0. resturi de grăunţe nedigerate din dejecţiile de viţei.07-0.21) (0. care poate lipsi.24 1. sectorul aviar are prioritate în faţa celui de creştere a porcilor. Tabelul 3.0 gunoi fermentat 175 g gunoi proaspăt/animal/zi 2. stimulând refacerea rapidă a vegetaţiei valoroase. pietrişul din curte. 80% SU (0.5) (0.5-4.4-0. păşunile. măcar pentru produsele sale indispensabile în hrana oamenilor. bine împrăştiate prin alergat.0 0.5 0. cai de pe păşune. porci.5 scroafă tânără gunoi solid 1.0) (0. foarte bogate în macro şi microelemente dar care sunt aproape uscate şi se solubilizează graduat.8 grajd de alergat timp de 145 zile scroafă de reproducţie gunoi solid 2.14) (0. diferenţa de hrană provenind din celelalte surse enumerate.2 uscat 60 g gunoi uscat/animal/zi Păsări 1.0 0. pentru a valorifica suprafaţa curţilor pentru alergat.

pentru valorificarea superioară a resurselor din fermă. când în fermă se produc şroturi de leguminoase sau oleaginoase. Vara sunt întreţinute numai pe păşunile de lângă ape. Este preferată rasa Bronzată. valorificând în mod deosebit hrana de pe suprafeţele silvice din fermă. în perioada de iarnă. şroturi în cantităţi mai mari decât găinile. dar iarna au nevoie de grăunţe. mai puţin sensibilă la intemperii decât altele mai moderne. chiar mai mult decât găinile. care produc multe pagube. Sunt mai uşor şi mai ieftin de crescut în ferma ecologică decât găinile şi produc mai multă carne de calitate superioară. sporesc biodiversitatea şi stabilitatea fermei. soia. autonomia sa dar şi atractivitatea peisajului său pentru oamenii fermei şi pentru turişti. bobocii fiind hrăniţi numai pe baltă şi pe păşune şi sacrificaţi toamna. altă hrană suplimentară. linte. Din aceleaşi raţiuni. Efectivele pot fi mai mari când suprafeţele de lucernă sau trifoi sunt mari. secară. lapte degresat. mai ales că ele nu depind decisiv de structura culturilor din fermă şi nu modifică . gozuri. în adăposturi foarte simple. limacşi) pe care le vânează intensiv salubrizând păşunile ovinelor şi ferindu-le pe acestea de o parazitoză foarte frecventă şi dăunătoare sau câmpurile joase ale grădinilor de legume de melcii şi limacşii foarte voraci. bună alergătoare. râmele de la suprafaţa solului. brânză degresată.(grâu. mai uşoară. Toate aceste specii de animale mici permit o mare diversificare a produselor alimentare şi nealimentare din fermă. dau de lucru unui număr mare de muncitori. pe atât de bine valorificate de către acestea. curcile fiind foarte bune clocitoare şi foarte grijulii mame pentru puii de găină. De asemenea. orz. Curcile şi bibilicile sunt la fel de agreate şi necesare. dar mai ales raţele. au un mare apetit pentru viermi şi moluşte (viermele gălbezii oilor de pe păşuni. curcile sunt păsări foarte harnice pe păşuni. crescându-se întotdeauna cu găinile. cel puţin vara. zară. La un efectiv de 100 de găini adulte se recomanda să se crească 10-15 curci adulte cu puii lor. mixtă. când nu se cresc şi pui. melci. Gâştele şi raţele trebuiesc întotdeauna crescute când există sau pot fi amenajate suprafeţe de apă în fermă. iar ouăle sunt mari şi foarte valoroase ca aliment. zer. se reduce. fără a mai necesita. De aceea numărul păsărilor matcă. bob. năut) socotindu-se la fiecare 10 ha cu asemenea culturi 100 de găini sau la fiecare 2 ha pentru alergat 300 de găini cu puii lor sau doar 400 de găini ouătoare. o valorificare superioară a tuturor categoriilor de resurse. când există suprafeţe de apă pot fi crescute şi mici animale acvatice de blană şi/sau carne: nutria. toate fiind furaje pe cât de valoroase şi necesare pentru găini. ovăz. Ambele specii. în special de rasele de găini ouătoare sau mixte. De aceea. vidra. fasole.

arţar. plantelor din arabil. Acestea aduc numeroase servicii fermierului. mărimea şi structura efectivelor fiecărei specii. floarea soarelui. El aduce numai avantaje omului. este locul ideal pentru albine. castan. ori a pomilor fructiferi. cu 10 . astfel că pe criterii raţionale. . rapiţa. Are calitatea de a nu afecta încărcătura de animale. prin numărul mare de specii de plante menţinute pe teritoriul său. prin vânturile de intensitate scăzută. caprifoi). tei. egoism inconştient pentru albine şi conştient pentru om. vegetaţia sa forestieră şi agricolă complexă şi diversificată. chiar din fermele convenţionale şi apoi din alte ferme ecologice. funcţie de schimbările survenite în fertilitatea solurilor. în primii ani (1-2). Pentru a dezvolta activitatea apicolă este necesară cultivarea ca furaj sau ca îngrăşământ verde a unor plante melifere (facelia. Dacă s-au luat măsuri corespunzătoare. trebuiesc proiectate şi puse în practică. a producţiei de furaje şi implicit devine necesară schimbarea structurii de animale. ceară. în raport cu oferta proprie de furaje.30%. mazărea. funcţie de organizaţia profesională îndrumătoare şi regulile sale privind procentele şi cantităţile de furaje ce pot fi cumpărate din exterior. gospodăreşti sau reciproc egoiste. de a nu face concurenţă unei alte specii de animale. propolis. lucerna. chiar şi după conversia fermei şi schimbul de furaje cu alte ferme. polen. prin vegetaţia sălbatică acvatică şi de mlaştină. Ferma ecologică prin amenajarea sa interioară. În perioada de conversie încărcătura de animale ca şi structura sa pe specii şi categorii poate fi mai mare. raportul între animalele de reproducţie şi de producţie are un caracter dinamic. la 100 ha agricol se pot creşte pâna la 50 colonii de albine. venin) dar şi indirect. contribuind la polenizarea plantelor entomofile. Multe organizaţii acceptă cumpărarea de furaje în anumite proporţii. pentru furaje şi nici omului.prea mult încărcătura medie de animale pe 1 ha agricol. care atrag după sine schimbări în configuraţia rotaţiilor. Ea se modifică în diferitele etape de existenţă a fermei. ea este obligată. sparceta. absenţa poluării cu pesticide. în mod direct prin produsele lor (miere. trifoiul. plantaţiilor pomicole şi indirect animalelor din fermă. Relaţia dintre albine x plante x animale x om este una reciproc avantajoasă. de pe pajişti. de interacţiune de tip “homeopatic”. structura pe specii. Sectorul apicol are o poziţie aparte în ferma ecologică fiind obligatoriu. Ca şi încărcătura de animale a fermei (total UVM raportate la suprafaţa agricolă). sulfina) sau plantarea în perdelele de protecţie a unor arbori şi arbuşti silvici meliferi (salcâm.

.Fiecare fermă trebuie să-şi facă planul de conversie şi apoi structura efectivului de animale. respectând cu stricteţe regulile impuse sub acest aspect de către organizaţia de îndrumare şi control căreia îi aparţine.

unele cantităţi mici şi accidentale de fertilizanţi minerali acceptaţi. în cantităţi care să permită fertilizarea optimă a tuturor suprafeţelor agricole şi cu cele mai mici riscuri de poluare. pe categorii (vegetale agricole şi neagricole. Creşterea producţiei şi a fertilităţii solurilor se face practicând doar fertilizarea organică. în nutrienţi.calculul cantităţii de reziduuri organice. .1 Importanţă Pentru a-şi îndeplini funcţiile.inventarierea tuturor categoriilor de reziduuri organice de la toate sectoarele care nu-şi găsesc întrebuinţări în hrana animalelor sau ca materii prime pentru alte activităţi. gestionarea corectă a reziduurilor organice ale fermei presupune: . De aceea. . îngrăşământul organic preparat din reziduurile organice ale fermei este principala sursă de materie organică pentru formarea humusului. duritatea lor.dejecţii solide şi lichide. . ca materii prime pentru prepararea îngrăşămintelor organice. unele fiind obligatorii şi necesitând o bună cunoaştere teoretică şi practică în vederea organizării judicioase a acestora. reziduuri de la prelucrarea produselor animale.stabilirea celui mai adecvat mod de întrebuinţare. microorganisme utile şi patogene. IV. Aceasta trebuie făcută numai cu îngrăşăminte organice produse în fermă. SECTOARELE SPECIALE ALE FERMEI ECOLOGICE 4.stabilirea metodei şi tehnicii optime de preparare pentru diferite amestecuri.CAP. în scopul obţinerii unui îngrăşământ organic cu proprietăţi şi eficienţă maximă şi cu cel mai redus risc de poluare. ferma ecologică trebuie să desfăşoare activităţi specifice. conţinutul în materie organică (carbon total). în special mărimea componentelor. animale . umane . .de la casă şi bucătării. raportul C/N.cunoaşterea principalelor lor proprietăţi fizice şi chimice. umiditatea. . Înafară de îngrăşământul verde. calculul se face pe sezoane şi ani sau pentru mai mulţi ani. curţi). inclus şi el în programul de fertilizare. de azotul atmosferic. pentru întreţinerea şi diversificarea vieţii edafice şi de nutrienţi minerali pentru plante. de aceea este importantă gestionarea riguroasă a reziduurilor de la toate sectoarele fermei. de buruieni.

proaspete sau în diferite stadii de fermentare. manevrării sau aplicării. În acelaşi timp. au proprietăţi inferioare dejecţiilor de animale şi aplicarea lor directă este dificilă. menajere. Prin compostare reziduurile sunt transformate într-un timp cât mai scurt în substanţe organice de natură humică care introduse în sol să îmbogăţească complexul humic existent. Din toate aceste motive managementul integrat al tuturor categoriilor de reziduuri organice are la bază compostarea acestora. Astfel. în condiţii de aeraţie permanentă. cu rol în vitalizarea şi dinamizarea solului. de bună umezire.. de stimulare şi protecţie a plantelor şi control al îmburuienării. activitate importantă şi organizată într-un sector specializat. de producere a preparatelor biodinamice. Deşi pare la fel ca şi în fermele intensive. De aceea compostarea trebuie astfel organizată şi dirijată încât în masa materialelor introduse la compostare să se creeze codiţii cât mai apropiate de cele în care .2 Sectorul de compostare Este obligatorie organizarea acestui sector în fermă pentru a da tuturor reziduurilor organice cea mai bună întrebuinţare în creşterea fertilităţii solurilor. În sectorul de compostare sunt recreate de fapt condiţiile în care a avut loc humificarea materiei organice moarte în timpul formării solurilor. Acestea sunt recomandate pentru aplicarea directă. dintre acestea cele mai importante fiind dejecţiile animalelor. cu fluctuaţii în timp. are o eficienţă scăzută iar în unele cazuri ar putea fi indezirabilă prin efectele lor negative asupra solurilor şi intensificarea poluării în timpul stocării. În fermele de tip biodinamic este obligatorie organizarea unui alt sector special. dosebirea constă în faptul că într-o fermă ecologică se acumulează mari cantităţi de reziduuri organice. gunoaie. de la prelucrarea produselor) se produc în cantităţi mai mici. obligatoriu într-o asemenea fermă. de o mare diversitate. iar pe de altă parte se intensifică şi sporeşte capacitatea lor poluantă. de îngrijire a sănătăţii animalelor din fermă. celelalte reziduuri organice din fermă (vegetale. bolilor şi dăunătorilor. în dirijarea şi intensificarea proceselor de compostare a reziduurilor organice. 4.determinarea calităţii finale (după simpla depozitare şi păstrare sau după preparare) şi stabilirea metodei de aplicare pe diferite soluri şi la diferite culturi din fermă. în contact cu solul şi în prezenţa căldurii. dar eficienţa lor este mai scăzută din diferite cauze. materia organică moartă se descompune aerob prin procese fermentative dezvoltate de bacterii şi ciuperci.

Tabelul 4. Ideea de bază este ca materialele organice introduse la compostare să provină din fermă.19 % din azotul conţinut în gunoi.s-a format humusul iar procesele de transformare să fie intensificate şi dinamizate în cel mai scurt timp cu putinţă.56 76 48 236 1.62 85 60 356 Producţia relativă a plantelor (%) Solul: Materia organică (%) Fosfor total (mg/100 g sol) Fosfor accesibil (mg/100 g sol) Potasiu accesibil (mg/100 g sol) * acelaşi gunoi de grajd.48 70 34 260 Gunoi Gunoi tasat compostat anaerob 116 118 1. în stare proaspătă. în ambele cazuri. pe lângă faptul că arătura de iarnă nu este admisă în ferma ecologică. comparativ cu cele fertilizate cu acelaşi material organic. Aplicarea directă pe sol. iar la încorporarea după 4 zile pierderile ajung la 29 %. platformele în construcţie nu pot fi acoperite decât la sfârşitul operaţiunii.2. ar duce la pierderi mari de azot din gunoiul de grajd. chiar în timpul iernii sau primăvara devreme. 4. La 6 ore interval de încorporare se pierd între 2 .2.70 28 37 2. atât iarna cât şi primăvara (tab. În felul acesta composturile sunt atât un mijloc de creştere a fertilităţii solurilor pe termen lung cât şi un mijloc de creştere imediată a producţiei. . Lampkin-1994) Experienţele lui Sauerlandt (1980) Gunoi Fără Gunoi tasat gunoi compostat anaerob 100 146 163 2.1). urmată de încorporarea cu plugul.2). fie depozitarea acestuia în platforme pe măsură ce se produce.2.89 44 70 3. Este bine de dedus cât de mari pot deveni ele atunci când gunoiul s-ar aplica în perioade mari călduroase. în aceleaşi doze. în ambele experienţe ** platforma tasată şi acoperită. cu tasarea fiecărui strat sau fără tasare (ceea ce ar intensifica pierderile de azot şi degajarea de căldură şi alte mirosuri). împachetată (gunoi rece) În lipsa compostării. dar necompostat (tabelul 4. direct pe sol.13 51 91 Experienţele lui Ott (1956) Fără gunoi 100 1.1 Experienţe comparative cu gunoi de grajd* fermentat în platformă tasată** şi compostat (după N. implicând riscuri de poluare şi degradare a gunoiului. este necesară fie aplicarea gunoiului imediat. dacă s-ar încorpora după o perioadă mai îndelungată şi dacă ar cădea mai multe precipitaţii.

2.2.. 4. Brown. Hilborn D.1998). Tabelul 4.2 Pierderile medii de azot (%) din gunoiul de grajd aplicat pe sol (după Vagtmann şi Besson –1978) Timpul dintre Decembrie aplicare şi însorit.3). * Condiţii de vreme medii folosite pentru estimarea pierderilor de azot când se proiecteaza planul viitor de management a elementelor nutritive (C.sol neacoperit 66 40 50 75 90 ..reziduu de plante 50 30 35 60 70 . umedă (>15 0 C) 0 25 31 38 44 50 Vreme caldă. . rece.Tabelul 4. Beauchamp E. cu vânt şi 4. K. 1998) ÎNCORPORAT Vreme Vreme rece. uscată (>15 0 C) 0 50 57 65 73 80 Zile după aplicare Injectat în sol însezon Încorporat într-o zi Încorporat în 2 zile Încorporat în 3 zile Încorporat în 4 zile Încorporat în 5 zile Primăvara/ Vara/ Toamna timpuriu .7 mm precipitaţii 19 22 24 29 Sunt experienţe care arată că 60-90% din azotul amoniacal din gunoi s-a pierdut prin volatilizare la aplicarea lui pe suprafaţa solului (tab.3 Pierderile de azot amoniacal (%) în funcţie de momentul de încorporare a gunoiului în sol (după Cele mai bune practici de management din Ontario. Reid.cultură nerecoltată 33 20 25 40 50 Toamnă târzie 25 25 25 N/A N/A (temperatura aerului <100 C) Un plus de 10 % pierdere de N amoniacal se va calcula pentru sistemele de irigare cu gunoi lichid. geros arătură 6 ore 2 1 zi 2 2 zile 4 zile 15 Sursa: Vogtman&Besson (1978) Martie (10.7 mm precipitaţii) 3 3 3 10 Aprilie senin. * Media umedă uscată (<100 C) (<10 0 C) 0 0 0 25 10 15 30 13 19 35 15 22 40 17 26 45 20 30 NEÎNCORPORAT Vreme caldă.2.

produşi de putrefacţie) şi păstrează agenţii patogeni în proporţie mare. ajungând la 50%. împachetat. ambele foarte greu de realizat. dar neacoperit (2) Cu adaos de gunoi fermentat la fiecare strat (2) Tasat. scurgeri la suprafaţă. cu adaos de nămol (1) (1) anaerob (2) aerob urmat de tratare anaerobă (3) tratare aerobă (compostare) Sursa: Vogtman&Besson (1978) Pierderi (%) 10-15 22 23 25 30-50 17 16 Gunoiul rece. Dacă nu se aplică imediat ce se produce gunoiul de grajd depozitat prin diferite metode pierde întotdeauna din azot dar la compostare acestea sunt mai mici şi în general sub formă de oxizi de azot şi mai puţin amoniac. culturi de acoperire şi reziduuri va creşte pierderile de azot. compostarea gunoiului solid este necesară.4 sunt prezentate pierderile medii de azot în timpul stocării gunoiului de grajd şi preparării prin diferite metode. stocare şi preparare a gunoiului de grajd sunt mai puţin compatibile cu ferma ecologică decât compostarea. reducerea pătrunderii aerului. denitrificare şi spălare) vor fi de asemenea prezente. În gunoiul cald în care procesele aerobe alternează cu cele anaerobe pe măsura fermentării şi tasării materialului. *** Pierderile de azot datorită altor procese (ex. agenţi patogeni şi unele forme de rezistenţă ale lor rămân viabile. presupune tasarea dură a platformelor şi o împachetare perfectă.4 Pierderile de azot în timpul păstrării Material Gunoi rece (1) Gunoi cald (2) Gunoi compostat (3) Tasat şi acoperit (1) Tasat. ca şi ultimul care presupune tasare. Tabelul 4. Principalele metode de fermentare în platforme închise duc la pierderi mai mari de azot decât compostarea.**Aplicarea prin aspersiune peste furaje.2. chiar dacă induce pierderi de azot aproximativ egale cu compostarea. Pe de altă parte. el fiind o sursă de raspandire a acestora. împachetare. Adaosul de straturi cu gunoi fermentat printre cele proaspete şi tasate este un procedeu greoi. În general cam jumătate din azot este accesibil primăvara viitoare. În tabelul 4. nu numai la diferite specii de animale. dar şi adaos de nămoluri organice. având în vedere marea sa diversitate chimică. produc mirosuri neplăcute (amoniac. germenii unor seminţe de buruieni.2. . Toate metodele de aplicare. anaerobic.

pe aşternut adânc 70 2. în proporţii care să ducă la o compoziţie chimică mai complexă şi mai echilibrată decât cea a gunoiului de la fiecare specie de animale în parte. Tabelul 4.2. hrăniţi cu: . Este mai uşor să faci analiza chimică.6 Gunoi de grajd 0. 4. în diferite proporţii şi a acestora cu resturi vegetale şi alte tipuri de reziduuri organice. la alte diluţii.2 . funcţie de modul de întreţinere.3 1.4 2.8 .4 0.3 0.7 0.4 1.5).hrană fluidă (moale). la cifra la care indică apa . în special de azot (tab. cu picurătoare 70 4.5 0.2.6 Porci 25 0. Au un conţinut mult mai redus de substanţă uscată dar mare de nutrienţi. Aplicarea directă şi separată a gunoiului diferitelor specii de animale.2 Porci.5 0. prin conducte 6-10 0. de valoarea raţiei şi furajele sale componente. Compostarea presupune amestecarea gunoiului diferitelor specii de animale.5 0. în stare prospătă sau fermentat poate crea dezechilibre chimice în diferite soluri şi condiţii de nutriţie neadecvate pentru culturi.3 0.făinuri uscate 10 0. de starea animalelor. Gunoiul lichid şi nămolurile din adăposturile de animale au o mare valoare fertilizantă dar sunt greu de gestionat şi au un mare potenţial de poluare dacă se aplică direct. fizică şi biologică a unui singur material decât pe aceea a fiecărui ingredient luat în parte.5 Compoziţia nămolurilor comparativ cu a gunoiului solid la diferite specii şi categorii de animale Tipul Substanţa uscată (% din masa proaspătă) N (%) P2O5 (%) K2O (%) 0.2 .în adăposturi ventilate.zer 2-4 0.4 . de variaţiile ei în diferite sezoane.dar şi la aceeaşi specie şi categorie de animale.2 0.7 1.2 Păsări 25 1.broileri pe aşternut .1 * La diluţia de 1:1 se împarte la doi.6 0.2 0.2 2.6 Păsări 70 1. sănătatea lor.4 1. La aplicarea composturilor riscul de a greşi doza potrivită şi de a face o fertilizare dezechilibrată este foarte scăzut.8 Nămol (proaspăt şi nediluat)* Vaci 10 0.3 Vaci 25 0.6 0.9 0.

4. tancurile sau bazinele rămân descoperite şi nămolul suferă o aeraţie (mecanică) mai intensă. variabil la diferite culturi. dar mai ales după lungi perioade de păstrare.6). este mai bine să se aplice la sfârşitul iernii sau primăvara.6 Proporţia nutrienţilor accesibili în sezonul optim de aplicare (primăvara) (după Booklet.7). mai accentuate în cazul nămolului de bovine (tab. pentru a evita accidentele de nutriţie la plantele fertilizate.7 Azotul accesibil rămas pentru creşterile din primăvară Epoca de aplicare Toamna Iarna devreme Iarna târziu Primăvara Vara Azotul accesibil creşterilor din primăvară (% din cel de la aplicare) 0-20 30-50 60-90 90-100 imprevizibil. Aplicate toamna sau iarna mai devreme. pentru ca azotul să poată fi mai bine valorificat de către culturi. când se încorporează în sol (în arabil). 1986) Tipul Azot (% disponibil) Fosfor (% disponibil) Potasiu (% disponibil) Gunoi solid Vaci 25 60 60 Porci 25 60 60 60 75 Păsări (toate tipurile) 60 Nămol Vaci 30* 50 90 Porci 65 50 90 50 90 Păsări 65 * pentru nămolul aplicat pe pajişti pentru redresare. La aplicarea în vară reacţia plantelor este foarte variabilă şi depinde foarte mult de climă (tab.2. atât nămolurile cât şi gunoiul solid. Este un lucru de care trebuie să se ţină seama la aplicarea lor imediată. în defavoarea azotului.Pierderile de azot sunt mari. specifică nămolului proaspăt. este mai mare. Ele pot modifica serios concentraţia în nutrienţi. cu atât mai mari cu cât durata depozitării până la aplicare. Tabelul 4. neprecaut .2. dacă nu se compostează. astfel că. procentul ajunge la 50% Cu toate acestea nutrienţii rămaşi sunt mai stabili după prelucrare şi păstrare.2. de exemplu primăvara. depinzând de condiţiile atmosferice. 4. numai 20% (sau mai puţin) şi respectiv 30-50% din azot este valorificat. dar mai ales raporturile dintre ei.2. Tabelulu 4.

de mare capacitate.8).0 100-140 56-63 4. microorganisme. de ex. care conţin multă materie organică. este mult mai puţin costisitoare şi cu riscuri minime de poluare. În acest din urmă caz se reduc cantităţile de apă necesară pentru umectare şi pierderile de azot iar ritmul compostării accelerează. se pot rezolva prin compostarea în bazinele colectoare sau în amestecul complex de compostare a tuturor reziduurilor. producţia /loc de porc Valorificarea potenţialului fertilizant. cu hrană lichidă (apă:făină = 4:1) 5.8-2. în cantităţi mari. porc hrănit cu zer 7. Tabelul 4. permit aerarea lui şi implicit reduc pierderile de amoniac şi poluarea. trebuiesc compostate.5:1) 4. porc hrănit cu lături 6.2. imediat ce se produc. Se introduc la compostare pe măsură ce se produc. porc hrănit cu seminţe şi aşternut ţinut 3 săptămâni 9. Păstrarea lor în vederea aplicării la o anumită epocă presupune recipienţi costisitori. porc hrănit cu seminţe uscate 8.0* 14. reprezentând îngrăşăminte valoroase. Compostarea lor.0-15. singure sau în amestec cu materiale solide.0* 7.0* 14.0 9. nutrienţi minerali. tăuraş pentru carne 3. de la abatoare şi fabricile de lapte ori carne. în special la îngrăşarea tineretului taurin şi la porcii care primesc hrană moale sau lichidă (tab. porc hrănit cu făinuri/hrană lichidă (rata apă:făină =1.0-5. vacă de lapte 2.0-9. 4.0 Cantitatea de dejecţii (l/zi) Valori Limite medii 32-54 41 19-28 27 2. găini ouătoare 10. pui Broiler (pe aşternut) Greutatea corporală (kg) Valori Limite medii 450-560 500 200-450 400 20-90 20-90 20-90 20-90 1.8 Cantităţile de dejecţii şi consistenţa lor Tipul de animal 1. a căror întrebuinţare este compostarea. Reziduurile menajere.5 4. Sunt mijloace de bună gospodărire a acestor dejecţii dar cheltuielile cu utilajele şi consumurile energetice sunt ridicate.1=2.0 114 60 Umiditatea dejecţiilor (%) 87 88 90 94 98 98 90 90 75 30 * cantităţi de dejecţii produse peste limita de 20-90 kg. sedimentarea şi aerarea lor.3 0.2. reducerea riscurilor de poluare şi a cheltuielilor cu stocarea. .Dejecţiile umede se produc zilnic.0 50 50 50 50 125 170 2.5 15. apă. închişi pentru a nu polua cu amoniac sau utilaje speciale (aeratoare) care agitând materialul.0* 4. porc. sanitare.

cu proprietăţi distincte faţă de materialele din care a provenit. niciunul din celelalte nu sunt excluse. Ele activează mai intens în fazele iniţiale. umiditate şi căldură. Compostarea trebuie sa indeplinească următoarele obiective: .ameliorarea condiţiilor de igienă. Deşi compostarea este procesul optim de prelucrare a îngrăşămintelor organice. De aceea compostul este un material organic stabil şi nou. .cheltuieli adiţionale de investiţii. aflate în interdependenţă. chimice şi fizice. care se petrec îm masa reziduurilor organice. . incluse într-un produs nou. termomezofile şi mezofile din rândul speciilor care trăiesc în sol dar şi în rumenul rumegătoarelor. Aşa se explică formarea substanţelor humice şi lipsa mirosurilor neplăcute care se degajă în timpul putrefacţiei.creşterea activităţii biologice din sol. niciodată de putrefacţie. precum şi alte bacterii aerobe/anaerobe mezofile.creşterea calităţii producţiei plantelor. Sunt implicate bacterii şi actinomicete aerobe termofile. multe din ele precursori ai humusului. biomasă bacteriană şi fungică. când se înmulţesc foarte mult şi permit spre sfârşitul procesului înmulţirea fungilor ce continuă descompunerile.pierderi minime de nutrienţi în timpul aplicării. mai complexe. dar şi sinteza de substanţe noi.condiţii de muncă acceptabile. a căror funcţie este de descompunere a materiei organice moarte în compuşi organici simpli. . numit compost.cheltuieli energetice minime. putând fi acceptate în limitele în care nu produc poluare. procesele anaerobe (cu pondere neînsemnată) fiind tot fermentative.reducerea capacităţii de germinare a seminţelor de buruieni. .3 Principiile şi regulile compostării Compostarea este o sumă de procese microbiene. .suprimarea mirosurilor neplăcute ale reziduurilor organice. . Compostarea este un proces de fermentaţie aerobă. minime. soldate cu obţinerea de substanţe humice şi biomasă microbiană. . alcătuit preponderent din substanţe humice. . . 4. în condiţii de aeraţie. enzimatice.Compostarea în amestec a tuturor reziduurilor din fermă este soluţia optimă care asigură cea mai bună compatibilitate şi eficienţă maximă sub toate aspectele.

la temperaturi de 40 . pericolul cel mai mare fiind în primele două săptămâni. De asemenea. care la rândul lor produc schimbări esenţiale în structura acestora. În faza rece şi întunecoasă fungii mezofili reinvadează materialul la extremităţile sale şi atacă celuloza permiţând invazia bacteriilor mezofile. faza termofilică. sunt active bacteriile termofile care descompun rapid zaharuri. proteine. În timpul compostării se desfăşoară o intensă competiţie între microorganisme care se soldează cu producerea de substanţe antibiotice. viermi). funcţie de condiţiile din mediul extern. induse de activitatea microorganismelor. dar la compostarea de vară. dar şi în grămadă la o adâncime mică (10 cm). chimice şi fizice. unde înregistrează valori mult mai mari decât la suprafaţa acesteia. care descompun o serie de materiale. biochimice. datorită acţiunii bacteriilor mezoterme. mai ales în primele săptămâni şi optimizarea acestuia prin diferite procedee este o condiţie esenţială a obţinerii unor composturi bune. dar la valori apropiate de 600C materialul este intens mineralizat de bacteriile termofile şi termomezofile şi ciupercile existente mor. la temperaturi de până la 400C. datorită variaţiei temperaturii şi pH-lui.În grămezile de compostare au loc transformări biologice. paianjeni. Toate cele trei faze durează puţin (5 – 6 săptămâni). grămada este invadată de macrofaună (furnici. grăsimi. sunt distruşi polimerii formaţi anterior. de toamnă timpurie sau în zone mai calde chiar şi primăvara este necesară intervenţia de corecţie a temperaturii. materialul este foarte instabil. cea mai lungă fiind ultima. Temperatura trebuie controlată la centrul grămezii. de maturare a compostului. Primăvara nu există pericolul depăşirii maximei admisibile.600C. creşterea pH-lui şi atacarea celor mai dure materiale. anotimp. pe durata procesului de compostare. Controlul temperaturii. vara mai devreme. . transformările au loc în patru faze: faza mezofilică sau mezotermă. cu pierderi de amoniac. După cum se observă. În faza termofilă. putând atinge valori de până la 700C. temperatura creşte rapid. Astfel. în care toate reacţiile duc la formarea de acizi humici şi alţi compuşi humici stabili. Rezultă că în medie temperatura maximă la care procesele merg în direcţia dorită este de 600C (cu variaţii între 55 şi 650C). obligatorie atunci când ea nu se corelează. bacteriile şi actinomocetele sporulează şi devin inactive. detritofage care desăvârşesc macerarea şi maturarea compostului. faza rece şi întunecoasă şi faza de maturare. În prima fază sunt active bacteriile mezofile şi actinomicetele prezente în material şi aer.

Tabelul 4. laptelui etc. compostarea durează mult.3 0.2 0. . mai ales cu amoniac. a pH-lui ca şi întreaga direcţie a transformărilor depinde nu numai de temperatura exterioară ci şi de natura materialelor puse la compostare.5 4 4 3-5 2. se produc pierderi prea mari de azot şi poluare. din cauza vitezei de fermentare a glucidelor bogate în carbon. dure. de compoziţia lor chimică şi mai ales de raportul C : N.4 0.. alte tulpini Paie de grâu. orz. Când acesta este mare.3. mineralizarea sa excesivă. variaţiile depinzând de duritatea lor (60% la materialele lemnoase.8 3 8 8 20 15 14 70 80-100 300 45 150 200 500 infinit Compostarea decurge normal dacă raportul mediu C:N din masa reziduurilor supuse compostării este de 30:1 (cu variaţii de la 28:1 la 34– 35:1) şi dacă umiditatea medie a amestecului la formarea grămezilor este de 50-60% (din substanţa uscată). temperaturile rămân prea scăzute. La raporturi C:N prea mici. ligno-celulozice şi 50% la cele celulozice). îngrăşat.5-6. În tabelul 4.Evoluţia temperaturii. cazuri mai rare pentru deşeurile organice. ovăz Gunoi de la topitorii Frunze căzute Tăieţei de sfeclă Rumeguş vechi Rumeguş proaspăt Hârtie Azot (% substanţă uscată) 15-19 10-14 12 5. procesele devin predominant fungice şi rezultatul este nedorit.2 0.1 0 Raportul C:N (x:1) 0. nămol de dejecţii Făina de oase Iarbă Gunoi de curte Gunoi de grajd Tulpini de mei.4-0. în faze foarte timpurii. reziduuri de la prepararea cărnii.6 0.3.1 Compoziţia aproximativă a materialelor pentru compostare (după Grey şi Biddlestone-1981) Material Urina Făina de sânge Făina de coarne şi copite Sol negru.6 0. dar posibile mai ales la gunoiul de grajd al porcilor. ajungându-se la “arderea” materialului. fără posibilitatea continuării procesului prin reinstalarea fungilor şi refacerea polimerilor. păsărilor. Pot apărea şi unii compuşi toxici. temperatura poate atinge valori maxime.1 sunt redate unele dintre valori preluate din literatura engleză.7 0. bob.

1 18.2 16.3. salată.87 1.0 64. dar aceste date sunt aproximative.6 16. în mai multe repetiţii sau poate fi preluat în calcul din literatură.8 17.3. amestecarea lor în diferite proporţii trebuie să ţină seama de raportul C:N al fiecăruia şi de umiditatea lor.1 18. ridiche Paie de cereale Corzi de viţă de vie şi ramuri de vişin. fasole.3 15. De aceea. Tabelul 4. muştar alb şi negru vegetale ale Tulpini de in pentru ulei şi diferitelor fibre culturi Tulpini şi frunze de cânepă Resturi vegetale de tomate.2 1. năut) Tulpini şi frunze de floarea soarelui Tulpini şi frunze de ricin.7 10.3 15.0 17.4 2. urmând să scadă firesc la maturarea compostului.2 68. vinete. precum şi un model de calcul al procentelor lor de participare şi cantităţilor necesare într-un amestec al cărui raport C:N mediu să fie optim.8 5.) totală (%) 3 4 5 6 420 270 128 46 52 18 37 72 26 128 380 18 31 26 48 16.0 17.2 Compoziţia reziduurilor organice utilizate pentru compostare (după Stela Axinte. castraveţi Tulpini şi frunze de semiceri sfeclă.8 1. la introducerea reziduurilor la compostare. mac.2 sunt prezentate atât valorile acestui raport (C/N).1 15. linte.0 5.7 1. 1993) Grupa de materii prime 1 Componente ale grupei Procentul de CantiUmiditatea participare Raportul tatea gravimetrică C/N din masa (kg) (% din s.8 16. În tabelul 4.8 0.u.1 20.0 1. varză.8 48/1 20/1 21/1 32/1 36/1 40/1 40/1 34/1 36/1 50/1 38/1 50/1 46/1 20/1 40/1 2 Coceni de porumb cu frunze şi pănuşi Vreji de soia fără tecile păstăilor Vreji ai altor leguminoase (mazăre.1 0. Raportul C:N al deşeurilor se poate determina cu exactitate prin analiza chimică a unei probe medii. Resturi rapiţă.7 1.4 17. ceapă.Umiditatea trebuie să fie ridicată în cea mai mare parte a duratei compostării. ardei.0 15. cât şi umiditatea pentru unele reziduuri. prun tocate Produse Rădăcini de sfeclă de zahăr şi agricole butaşi reziduale Tuberculi de cartofi încolţiţi şi (PAR) deshidrataţi Fânuri de leguminoase perene Fânuri de graminee perene . în cazul de faţă 32:1.0 1.

103 măturătură pământ Total gunoaie 194 Pământ Pământ de ţelină sau tratat cu 286 fertil compost Dejecţii proaspete de porc tânăr.4 7.3 69.6 11.4 100 61.8 38/1 25/1 30/1 18/1 25/1 3. .4 - 20/1 32/1 Cu un asemenea amestec. conţinând resturi 203 furajere concentrate şi paie Dejecţii Dejecţii proaspete de găini animale adulte ouătoare şi de carne 91 conţinând rumeguş şi resturi furajere Total dejecţii animale 294 Total materii prime Diverse 2508 supuse compostării 1.descompunerea materiei organice pe cale enzimatică şi bacteriană. mai stabile decât cele iniţiale.6 24.3 13. tocmai datorită proporţiei lor optime în amestec. înlesnirea unor sinteze de către enzimele libere şi formarea substanţelor humice.Sorg şi iarbă de Sudan plante 34 întregi Total resturi vegetale şi produse reziduale 1734 Buruieni şi Buruieni cosite toamna frunze cu (uscate) frunze de plante 91 amestec de agricole şi buruieni greblate pământ Gunoaie şi Hârtie. Nici unele nici altele compostate separat nu pot da composturi bune. pentru cea de-a doua grupă sunt importanţi compuşii bogaţi în azot din cele cu un raport carbon/azot mai mic.8 16.4 17. Raportul optim C/N duce la formarea de substanţe valoroase în compost.8 72.6 3.6 11.6 4. Ambele grupe de procese au loc numai în condiţii de aerobioză şi umiditate optimă şi se desfăşoară cu atât mai intens cu cât materialele puse la compostare vin în contact pe o suprafaţă mai mare cu aerul şi cu microorganismele implicate. el favorizând desfăşurarea echilibrată a două grupe mari de procese: . Dacă pentru prima grupă de procese mai importanţi sunt hidraţii de carbon din materialele cu raport C/N mai mare. s-a obţinut cel mai bun compost din materialele rspective.sinteza biomasei bacteriene şi fungice rezistentă la biodegradare. având raportul C/N menţionat. ziare.0 7. resturi menajere. este importantă temperatura ridicată care generează moartea fungilor şi a bacteriilor care se produc cu eliberare de enzime catalizatoare în sinteza macromoleculelor humice. Aceasta se realizează prin mărunţirea .

2 sau 3. prin tocarea lor. cioburi de gresii sau faianţă. . astfel. de raportul lor C/N şi gradul de mărunţire sau conţinutul în apă. Operaţiunea este necesară şi pentru reducerea temperaturii deşi acest lucru se poate realiza şi fără remaniere. ciment alterat. când aerul exterior este mai rece sau prin stropirea cu apă rece atunci când şi umiditatea a scăzut prea mult. grămezile de compostare vor trebui să fie optim dimensionate ca lăţime şi înălţime. Întotdeauna este necesară îmbunătăţirea aeraţiei în procesul de compostare.cărămizi. Pentru diminuarea lor. seara sau noaptea. durata compostării. nu prin măcinare. continuând să se mărunţească. aerul rămas fiind tot mai sărac în oxigen şi bogat în CO2. var. 10 cm) cu cât sunt mai dure. de cele mai multe ori este suficientă o singură remaniere. mai uscate. lungimea putând fi oricât de mare. Pentru aerisire şi reafânare remanierea este decisivă. Problema se pune de câte asemenea operaţiuni este nevoie (1. aşezarea celui de la suprafaţa grămezii la baza celei noi şi invers. pierd o parte din apa de constituţie. cel mult două în cazul unor materiale prea mărunte prin natura lor. cel mult) şi asta depinde de natura materialelor. volumul de aer din grămadă. Pot fi măcinate cu utilaje specifice doar reziduurile minerale care sunt compatibile cu compostarea (roci naturale. Dacă se respectă condiţiile enumerate mai sus. Scade.materialelor de dimensiuni mari în fragmente cu atât mai mici (max. prin descoperirea şi deschiderea grămezii dimineaţa. îşi micşorează volumul şi se tasează. de aceea o acţiune obligatorie este remanierea materialului. Materialul tocat sau măcinat trebuie să permită aşezarea lui afânată în grămezi pentru ca aerul să poată pătrunde. amoniac. minereuri naturale. Nici într-un caz la remaniere nu se tasează materialul reaşezat în grămada nouă. Remanierea presupune schimbarea radicală a aşezării materialului din grămadă prin schimbarea poziţiei grămezii simultan cu aerarea puternică a întregului material. reziduurile de la construcţiile demolate sau în lucru . Este important numărul de remanieri deoarece ele necesită multă muncă manuală sau utilaje precum şi o suprafaţă amenajată mai mare. circula şi omogeniza în masa materialului. mai ales în prima fază. când se fac şi corecţiile de umiditate. deşeuri minerale industriale). În timpul compostării materialele îşi pierd treptat integritatea fizică.

4. care permite circulaţia aerului. la cele prea mărunte se aleg cele minime şi invers. de aceeaşi formă şi dimensiuni. lăzi şi silozuri din lemn etc. cu o lăţime la bază de 2-3 m şi o înălţime la coamă de 1. Unii autori recomandă formarea progresivă a grămezilor. Fig. Grămezile pot fi formate din straturi succesive dispuse pe verticală sau lateral. Grămezile de compostare au în general o secţiune verticală conică sau tronconică (cu vârful uşor teşit). Astfel se ceează spaţiul larg între ele. nu numai cu prilejul remanierilor. . la partea superioară.5 m (fig. pe lungime aşezându-se două şiruri mai înguste care se contopesc într-o singură grămadă în final. Scopul este ca aeraţia să poată avea loc permanent.4 Metode de compostare Compostarea se poate realiza în grămezi de compostare. 4. 4.4.1 Schema grămezii de compostare (după Slatter şi Wistinghausen) Limitele lăţimii şi înălţimii variază în funcţie de gradul natural de afânare al materialului.1).2-1.4. Forma trebuie să fie aceeaşi indiferent de tehnica adoptată la formarea grămezilor. fermentatoare.

4. atât pentru buna circulaţie a aerului cât şi pentru ca fiecare grămadă să fie accesibilă oamenilor sau utilajelor. statice sau rotative.2). utilizând gunoaie orăşeneşti sau nămolurile de la staţiile de epurare ale oraşelor şi crescătoriilor industriale de animale pe care le transformă în flux continuu în aşa zise composturi. Dér S. Din acest motiv utilizarea aeratoarelor mecanice sau pneumatice în care materialul este permanent agitat şi aerat nu este recomandată la obţinerea composturilor în fermă. deoarece surplusul de oxigen determină pierderi mari de azot. de diferite capacităţi. funcţie de necesităţi (fig.. 1998) . 4. Fig. Ele sunt utilizate în aşa numitele “fabrici de compost” care lucrează în stil industrial şi rapid. de materie organică şi obţinerea unor composturi prea mineralizate.Între grămezi trebuie lăsat un spaţiu destul de mare.4. instabile.2 Compostarea în fermentatoare simple (Alexa L. Ele trebuiesc ferite de o aerare excesivă când grămezile sunt prea mici sau nu sunt adăpostite de vânt. Pentru fermele ecologice mai mici sau pentru alte unităţi composturile se pot prepara utilizând fermentatoarele simple. numai bune pentru vânzare.. imature sau intens mineralizate.4. de slabă calitate.

lăzi sau silozuri de lemn. când există suficient lemn în fermă. se propune compostarea în biopubele simple (fig. Cu ea se obţin cele mai mari cantităţi de composturi pentru câmpuri şi de cea mai bună calitate. de diferite tipuri şi cu întrebuinţări complexe în care aeraţia este permanentă. nefiind necesare remanieri sau alte manevre.7 luni şi cu cele mai mici riscuri de poluare. de 3. într-un timp scurt. Fig.4.3). . 2006) Principală metodă de compostare. şi colab.3 Compostarea în biopubele cu aerisire (Solti G.Pentru cantităţi mai mici.5 . 4.4 până la 6 . 4.4. cu ponderea cea mai mare atunci când se utilizează şi altele este compostarea în grămezi.

la noi. mai ales când se compostează materiale vegetale. Autorii consideră necesară utilizarea starterelor cu condiţia ca acestea să fie corect obţinute şi aplicate. Gh. În mod natural grămezile “sunt însămânţate” cu ele sporadic. susţin ideea şi dau soluţii şi explicaţii. Papacostea. Aceste preparate trebuiesc folosite în cantităţi suficiente şi în condiţii optime de temperatură şi umiditate pentru ca să se înmulţească rapid şi să devină dominante în raport cu cele existente. Ştefanic. bacterii şi ciuperci. multe organisme şi foruri ştiinţifice de nivel internaţional considerând că este suficientă dozarea şi proporţionarea corectă a diferitelor materiale din amestecul ce compune grămada de compostare. Organismele efectoare s-ar afla în aceste materiale. enzime. Astfel. substanţe active sau activante. Rudolf Steiner. mineralizarea materialului şi formarea unor compuşi secundari dăunători. o problemă destul de controversată este cea a aditivilor cu rol de “starter de compostare”. Pe de altă parte. ceea ce ar determina o evoluţie întâmplătoare. Controversa începe chiar cu utilizarea sau neutilizarea lor. întâmplătoare şi neeconomice. adică de intensificare sau dirijare a proceselor în direcţia dorită. Starterul de compostare utilizat trebuie să conţină un amestec bine determinat de microorganisme. Accelerarea proceselor cu startere de compostare nu este unanim acceptată. Chirnogeanu – mai recent. iar materialele nu sunt întotdeauna însoţite de microorganismele necesare. O atenţie deosebită trebuie acordată microorganismelor şi preparatelor microbiologice care trebuie să conţină în proporţii echilibrate organisme amonificatoare şi nitrificatoare. uscate. Totuşi susţinătorii agriculturii ecologice pledează pentru folosirea starterelor de compostare şi demonstrează practic utilitatea acestora. Rudolf Steiner propune şase din preparatele sale biodinamice (502507).4. alese şi combinate cu mult discernământ în urma unor studii şi cercetări minuţioase. spectrul de microorganisme prezente ar putea fi redus. apoi P. în număr suficient. Se ştie că organismele implicate nu se află în număr suficient de mare tocmai acolo unde se amplasează grămezile de compostare. de multe ori păguboasă a compostării. Pfeiffer şi Howard. întâmplător. într-un timp mai îndelungat şi nu întotdeauna cu cele dorite şi foarte active. pierderea de C şi N stabil.5 Starterele de compostare În domeniul compostării reziduurilor organice. organisme termogene şi mezogene. destinate a fi startere de compostare atât în grămezile din amestecuri .

Ele pot fi diferite substanţe sau organisme capabile să imprime un ritm mai accelerat proceselor şi să determine cele mai favorabile schimbări sub aspect fizic. Composturile mature sunt de calitate superioară şi conţin pe lângă compuşi humici un raport C/N optim. . diorit. în special de natură biologică . Scurtarea duratei de compostare este necesară pentru reducerea suprafeţelor destinate sectorului de compostare care pot fi considerate mari datorită limitelor impuse grămezilor şi caracterului voluminos al materialelor.6 luni iarna). Acest lucru este posibil numai prin utilizarea starterelor. astfel că devin ineficiente în grămada de compost. iar suprafaţa impermeabilă de sub grămadă nu le permite pătrunderea în substrat. pentru a lăsa răgaz suficient maturării compostului. alături de biomasa bacteriană şi fungică. pe care se pot realiza în condiţiile climatului temperat două cicluri de compostare pe an şi în anumite areale mai călduroase chiar cinci în doi ani. Alţi autori recomandă alte startere de compostare. potasiu. iar de la celelalte patru doar florile.culturi de bacterii sau fungi din genurile şi speciile participante la compostare. Astfel întregul ciclu durează mai puţin (3.5 . ca: Achillea millefolium (coada şoricelului). mică. Unii autori recomandă ca aditivi o serie de fosfaţi bruţi sau alte minerale sau roci naturale (granit. calciu. Sunt realizate în special din plante spontane. cu flori tinere. bazalt sau argilă). Querqus robur (stejar). Valeriana officinalis (odolean). Prin scurtarea duratei unui ciclu de compostare se creează posibilitatea utilizării judicioase a unor suprafeţe mai mici. Nu întotdeauna acestea au dat şi rezultatele scontate sau au avut o eficienţă economică redusă. ele sunt folosite la compostarea dejecţiilor lichide sau a altor nămoluri organice ori la refacerea calităţii unor composturi vechi sau imature. Taraxacum officinale (păpădie). Urtica dioica (urzica vie). Matricaria chamomilla (muşeţel). cu rol în îmbogăţirea minerală a materilului (în special în fosfor. De asemenea. În această etapă domină procesele de sinteză şi condensare – favorabilă formării compuşilor humici.cât şi în gunoiul de grajd care se colectează periodic. De la urzica vie se foloseşte planta întreagă. de la stejar scoarţa.4. nutrienţi accesibili şi o viaţă bogată şi diversificată. Este de fapt singurul dezavantaj al compostării. chimic sau biologic în masa materiilor prime. Adepţii utilizării lor au în vedere necesitatea scurtării duratei compostării. verde. inclusiv o mezofaună detritivoră. Unii autori consideră că ele introduc un număr de microorganisme mai mare decât cel necesar procesului. în special a primelor etape (mezo şi termofilă).5 luni vara şi 5 .

Mai pot fi folosite ca startere de compostare ceaiurile. el conţinând toate microorganismele implicate în proces. urina şi mustul de grajd proaspăt. coarne. funcţie de natura materialelor (mai mic la materialele vegetale lemnoase.siliciu). Se obţine astfel o maia în care microorganismele din sol s-au înmulţit rapid şi presărată la formarea grămezilor pe straturile de material îndeplineşte funcţia de starter de compostare. pene. adăugat în cantităţi mici în grămezile de compostare. . iar în cazul argilei şi prafului şi în azot amoniacal pe care acestea îl îl reţin. În cazul fermelor biodinamice şi al acestor preparate pentru compost. în vederea respectării riguroase a reţetelor şi condiţiile de producere. când acestea nu se fac în fermă sau balega prospătă de vacă. este mai bun starter pământul care a fost compostat în anii anteriori şi însuşi compostul obţinut la ciclul anterior. care se găsesc totdeauna în fermă şi nu sunt necesare în cantităţi mari. mai mare la amestecuri şi gunoi de grajd). În acest sens şi praful rezultat din măturatul curţilor şi aleilor în amestec cu alte gunoaie poate reprezenta un bun starter de compostare. Mulţi practicieni au constatat că cel mai bun şi mai eficient starter de compostare este pământul. Indiferent de metoda de compostare practicată. decocturile. De asemenea. maceratele unor specii de plante spontane care intră în alcătuirea preparatelor biodinamice. păr. masă verde recoltată sau dejecţii de animale). Pentru a nu fi necesare cantităţi mari de pământ se recomandă utilizarea lui în proporţie mică. Utilizarea pământului ca starter de compostare este de departe cea mai simplă şi la îndemână soluţie. organizaţiile specializate realizează îndrumarea şi controlul obligatoriu al fermierilor care le produc. bine umezite şi remaniate săptămânal timp de 30-40 zile. Eficient este ca acestea să provină de pe teritoriul fermei sau să fie preparate în fermă. intestine de animale sau conţinutul lor. Raportul optim între masa materialelor şi grămada mamă variază de la 4:1 la 10:1. conţinutul rumenului de la rumegătoarele sacrificate. dacă se doreşte grăbirea şi obţinerea unor composturi mature şi bune în timp scurt la compostarea de iarnă sau a unor reziduuri vegetale lemnoase sau mai dure. în special cel fertil. utilizarea unuia sau altuia dintre starterele de compostare devine absolut necesară. în amestec cu alte reziduuri organice (în special resturi vegetale uscate. formarea unor grămezi mamă mici. în cantităţi mici.

4. pe care se depozitează materialele pe măsură ce se produc. deşi s-ar putea să dea rezultate mai bune sub toate aspectele. Acesteia i se rezervă o suprafaţă de teren (când nu există alte posibilităţi. putându-se alege două variante: 1. este mai greu de practicat. la care se adaugă resturi vegetale lemnoase. este necesară amenajarea unei suprafeţe cu caracter permanent. cu materialul omogenizat se formează una sau mai multe grămezi. Ea presupune o suprafaţă mai mare. trebuiesc stabilite metodele de compostare cele mai adecvate. lateral sau pe înălţime (fig. reziduuri furajere. agricol) care reprezintă cca. De obicei se practică compostarea în grămezi. Tehnologia de compostare este în amestec. de fluxul în care acestea se produc. în pale sau baloţi la marginea solelor. după o prealabilă mărunţire a fiecăruia în fragmente de diferite dimensiuni şi apoi omogenizarea.2). numită staţie de compostare. în straturi succesive.6 Organizarea activităţii de compostare în grămezi În funcţie de mărimea fermei. formarea unui amestec cât mai omogen. epoca în care trebuie aplicat fiecare etc. dispuse pe toată lungimea grămezii. .6. resturi vegetale. utilizate ca aşternut permanent se compostează pe loc în grajd. locul şi timpul când se produc şi tipurile de compost necesare pentru terenurile şi culturile fermei.4. corect amplasate şi dimensionate (fig. precum şi pentru manipularea lor în scopul fragmentării şi omogenizării. mai ales când resturile vegetale (în special paiele de cereale) sunt compostate ca mai sus. până la asigurarea necesarului din fiecare. grămezile instalându-se la marginea solelor arabile sau pajiştilor pe care urmează să se aplice compostul. La organizarea activităţii trebuie ţinut seama de faptul că o parte din reziduurile vegetale se pot composta direct la suprafaţa solului. În acest caz nu se amenajează o suprafaţă specială pentru compostare. din toate materialele ce alcătuiesc o grămadă. gunoaie. În fermele mai mari. principalele materiale rămân cele din adăposturile de animale (gunoiul solid şi mustul). când se compostează mari cantităţi de gunoi. special amenajată. În fermele mici. iar altele. A doua variantă. de cantitatea şi diversitatea reziduurilor. Ele sunt diferenţiate în funcţie de natura reziduurilor. 2.1). aşezarea diferitelor materiale în grămadă. măturătură. în vederea obţinerii unei grămezi. reziduuri gospodăreşti sau de la prelucrarea produselor. necesare utilaje speciale şi se consumă mai multă energie cu manipulările şi omogenizarea. Sunt de asemenea. 1% din suprafaţa agricolă sau a fermei.6. 4.

4. utilaje mai puţine şi mai simple.1 Compostarea în grămezi (Solti G.6. un consum mai mic de energie. Fig. 1993) . 2006) Prima variantă este mai avantajoasă.6. 4.2 Aşezarea componentelor compostului în vederea descompunerii (după Votgmann. şi colab. necesitând suprafeţe amenajate pentru depozitare şi preparare mai mici.Fig. dar mai multă muncă manuală.

forţa de muncă manuală şi riscurile poluării. pământul. .se stabileşte care dintre ele şi în ce procente vor fi introduse în fiecare ciclu de compostare.6. în straturi mai groase sau mai subţiri.se estimează cantităţile de reziduuri care se produc lunar. resurse financiare.3). alternând de obicei resturile vegetale. fiecare fermier trebuie să-şi stabilească numărul de cicluri de compostare pe an în funcţie de fluxul materialelor reziduuale şi de condiţiile climatice locale. .6. La proiectarea staţiei de compostare se au în vedere următoarele: . Numai când se organizează două cicluri anuale se poate face o economie considerabilă de suprafaţă amenajată cu grămezi. măturătura. La alegerea variantei trebuie analizate atât avantajele cât şi dezavantajele şi ţinut seama şi de disponibilităţile mai mari sau mai mici ale fermei: teren. Compostarea de iarnă durează mai mult decât cea de vară şi este dificilă în zonele cu temperaturi scăzute. până la definitivarea grămezii pe înălţime şi lungime (fig. Ea poate fi planificată atunci câd primul ciclu începe cel târziu pe 1 iunie şi durează maxim 6-7 luni. 1993) Prezintă şi dezavantajul că nu se respectă întotdeauna cu stricteţe proporţia în amestec a diferitelor materiale şi necesită un volum mai mare de muncă pentru omogenizare.Deşeurile se mărunţesc pe măsură ce se aduc (resturile vegetale chiar în timpul recoltării) şi se dispun. 4. gunoiale menajere cu îngrăşământul animal solid şi lichid. Fig. funcţie de proporţia din amestec.3 Maşina de tocat şi omogenizat materiale în vederea compostării (după Votgmann. 4. De asemenea. utilaje.

de regulă. nu trebuie schimbată de la un an la altul. manipulează. care să respecte regulile deja prezentate şi să afecteze cât mai puţin suprafaţa agricolă a fermei. În funcţie de varianta de compostare aleasă. ca platforme betonate iar locul grămezilor este de obicei pe solul special amenajat.5 m pentru deplasarea oamenilor şi a utilajelor care transportă. . Numai după ce se calculează astfel sau se estimează suprafaţa totală necesară se poate trece la găsirea celui mai bun amplasament al acesteia. Suprafaţa odată aleasă. multiplicată cu 2-2. mai ales prima.funcţie de forma grămezii şi dimensiunile acesteia se calculează lungimea necesară pentru 1 m3 de material pus la compostare. se află lungimea totală a grămezilor. Un amplasament bun dar cu suprafaţă insuficientă este la fel de inacceptabil ca şi unul mai rău deoarece organizarea în două locuri este costisitoare şi necesită mult personal. pentru practicarea unor rigole de colectare a apei de compost şi din precipitaţii care se prelinge pe taluzurile grămezilor.se află lăţimea necesară pentru amplasarea grămezilor egală cu produsul dintre numărul de grămezi şi lăţimea maximă la bază (2m). la care se adaugă o grămadă în plus. după mărunţire. Depozitul de materiale ca şi sectorul de condiţionare a composturilor se amenajează.. Dacă se prevăd două cicluri de compostare suprafaţa destinată acestei activităţi va fi la jumătate.5. aranjează. cât şi în celelalte zone. atât în zona grămezilor. De asemenea. spre aval. deoarece amenajarea sa este costisitoare. controlează şi remaniază grămezile. dimensionată şi amplasată.lungimea unei grămezi poate fi oricât de mare.în funcţie de masa volumetrică.funcţie de lungimea unei grămezi se calculează numărul de grămezi (raportând lungimea totală rezultată din calcul la aceasta). . . suprafeţele neocupate de grămezi. . dar de obicei ea este limitată de caracteristicile dimensionale ale suprafeţei alese. loc gol pentru remaniere. . Cunoscând toate acestea se poate calcula suprafaţa necesară pentru compostare la care se adaugă suprafaţa ocupată de materiile prime în aşteptare şi cea amenajată pentru condiţionarea composturilor şi depozitarea lor până la aplicare. Între grămezi este necesară o distanţă de cel puţin 2-2. atunci când acestea nu sunt acoperite. poate fi mai mare (în cazul amestecului omogenizat şi apoi aşezat în grămezi) sau mai mică în prima variantă. . trebuie lăsat un spaţiu de 0. se calculează volumul total al grămezilor.5 m lângă fiecare grămadă.cunoscând volumul total.

acoperirea fiecărei grămezi cu diferite materiale impermeabile care să permită totuşi aerisirea dar să evite trecerea masivă a apei de ploaie prin grămadă. soc. tuia. El constituie un bun mediu de cultură pentru microorganismele compostării. Această soluţie nu exclude sistemul de rigole şi canale. La suprafaţă (10 cm) se va aşeza compost din ciclurile anterioare care rămâne permanent aici. acestea se acoperă cu un amestec de argilă şi nisip. de azot şi poluarea pot fi mult diminuate prin: . 1989) Acestea au avantajul că înlesnesc aerarea iar afluenţii sunt dirijaţi spre rigola colectoare situată de-a lungul grămezii. 4. lăsând posibilitatea circulaţiei aerului. gunoaie vechi în strat gros. alun.4 Module semipermeabile pentru evacuarea efluenţilor din grămezile de compostare (după Hellman. pe el formându-se noile grămezi de fiecare dată. colectarea întrun bazin acoperit şi utilizarea la reumezirea grămezilor. Pe fundul gropii rezultate se pune un strat de 10 cm de sol. Fig.amenajarea unor rigole de-a lungul grămezilor şi canale de colectare. . De asemenea. pentru a evita infiltrarea masivă a zemii de compost în subsol şi apele freatice. Suprafaţa trebuie ferită de vânturi puternice şi insolaţie mare. De aceea ea este înconjurată cu perdele forestiere din tei. . care permit recuperarea lichidului. direct pe solul nivelat şi tasat.6. carpen. Se poate şi fără acest substrat.4). i se dă o pantă lină (1%). Pământul rezultat poate fi utilizat la formarea grămezilor. Când pe suprafaţa aleasă se găseşte turbă. ce pot fi îmbinate funcţie de dimensiunile grămezilor şi aşezate la baza lor. Pentru evitarea poluării substratului solid şi acviferului s-au obţinut module semipermeabile (Bioterra) (fig 4. cu altă textură (nisipos pe cel argilos şi invers).6. perpendicular pe acestea.Pe lăţimea fiecărei grămezi şi pe toată lungimea sa se decopertează un strat de sol de 20 cm adâncime iar dacă terenul este orizontal. Pierderile de zeamă de compost. este acceptat pavajul de piatră şi platforma de beton. în diferite poziţii care să nu afecteze operaţiunile manuale sau mecanice şi să nu poată fi distruse.

pierde prea multă substanţă uscată şi azot. Rezultă deci că instalarea unei umbrele (înveliş pemanent) pe toată aria de compostare este benefică doar pentru a reduce efluenţii şi poluarea apelor. iarbă uscată. au rezultat 180 l/m2 de suprafaţă de compostare. compostul din grămezi are o umiditate prea mare. atunci ambele (efluenţi şi dejecţii lichide) sunt utilizate pentru umectarea materialului supus compostării. În zonele umede sau când se compostează doar dejecţii de animale şi se adună cantităţi mai mari de efluenţi. Volumul de depozitare trebuie să fie suficient de mare. apă de ploaie şi pot să producă poluare. se poate amenaja un bazin sau un tanc colector în care se pot depozita şi dejecţiile lichide din adăposturile de animale. papură. fiecare grămadă este învelită cu folie de material plastic. nu se infiltrează. Numai de la compostare şi la un cuantum redus de precipitaţii (de ex. Aceştia conţin nutrienţi. care se află întotdeauna aproape de adăposturile de animale şi de staţia de compostare. fixată cu diferite materiale. pentru a fi recuperate şi a nu polua. de la bucătărie şi atelierele anexe. calculând corect toţi efluenţii şi reziduurile lichide. . paie. Acoperirea cu paie pe toată perioada mai diminuează aceste pierderi dar materialul este de asemenea prea umed.1 arată necesitatea acoperirii grămezilor şi importanţa materialului utilizat pentru calitatea compostului. material plastic. atunci când zona grămezilor nu este acoperită (sub umbrelă). Rolul învelişului grămezilor este foarte important. ea neexcluzând acoperirea fiecărei grămezi de compostare imediat după ce s-a format sau după fiecare remaniere. în asemenea tancuri sau bazine închise pot fi colectate ape reziduale din gospodărie.6. se obţin cele mai bune rezultate. stuf. turbă. până la formarea grămezilor. frunze. saci vechi sau alte materiale textile reziduale.Baza grămezii din module Bioterra şi rigolele special amenajate (câte una pentru două grămezi învecinate) pot avea caracterul unei amenajări permanente. El trebuie să ofere protecţie organismelor din grămadă şi materialului dar să permită aerisirea şi să împiedice uscarea sau supraumezirea. Atât pentru reducerea volumului efluenţilor cât şi pentru calitatea compostului este absolut necesară acoperirea grămezilor cu diferite materiale: pământ. mărăcini protejaţi de o plasă de sârmă. Dacă la început se pun paie iar în ultima parte material plastic. Fără acoperire. Apa scursă pe folie ca şi efluentul din compost ajunge în rigolă. Ele pot fi legate şi de depozitul de furaje. Datele din tabelul 4. De asemenea. 346 mm/an). pentru a colecta şi efluenţii de la diferite silozuri.

umiditatea materialului. ar putea fi suficiente ca sursă de apă pentru reumezire.1 13. 25 cm grosime) Paie. apoi plastic 82.4 7. chiar grămezile imediat după formare sau remaniere. 1988 Amplasarea staţiei în locuri adăpostite de vânt. atunci dejecţiile lichide colectate din adăposturi în bazine speciale şi apele de la spălarea ustensilelor din adăposturi pot fi utilizate direct pentru umezirile repetate. materialul se usucă. în interior umiditatea putând fi chiar prea mare.0 75. De aceea simpla stropire a grămezilor cu apă. De aceea la amplasarea staţiei de compostare trebuie să se ţină seama şi de prezenţa unei surse permanente de apă deşi dacă se colectează efluenţii şi precipitaţile care se scurg de pe copertină.1 8. Este necesar ca la remanierea grămezilor. Umezirile sunt necesare mai ales când staţia este acoperită. O importanţă deosebită o are în afară de aeraţie. Grămezile se usucă mai ales pe pereţii exteriori. înconjurarea sa cu perdele forestiere de protecţie sunt mijloace de reducere a vitezei şi intensităţii vânturilor care răvăşesc şi deteriorează acoperişul grămezilor.7 21. datorită condensării vaporilor de apă.4 81.Tabelul 4.2 * reducerea procentului din nivelurile originale Perioada de compostare: august-aprilie (8.0 45. .9 Pierderi (%) Substanţa N* K2O* uscată* 46. Ea nu trebuie să se realizeze din apa precipitaţiilor care în cantitate mare ar supraumezi şi când lipseşte. Dacă se respectă recomandarea ca staţia de compostare să fie cât mai aproape de adăposturile de animale.5 43.1 Conţinutul în apă şi pierderile de nutrienţi (%) în funcţie de acoperişul grămezilor de compostare Conţinutul în apă (%) Fără acoperire Paie (baloţi circulari. zonele exterioare să ajungă în interior şi invers. umezindu-se doar materialul din centru grămezii. forţează evaporaţia şi uscarea materialului şi intensifică pierderile de gaze din grămezi. ci pe tot parcursul compostării. la exterior nu este suficientă şi poate fi chiar dăunătoare.9 40. lipsită de aportul apei din precipitaţii sau când grămezile sunt acoperite cu material plastic.6.1 39.5 luni) Precipitaţii: 346 mm (scăzute) Efluent: max 180 l/m2 suprafaţă compostată Sursa: Gottschal&Vogtmann. Aceasta trebuie să fie optimă (55-70%) nu numai la început.

. care pot lucra în agregat cu un tractor şi pot avea şi o instalaţie de stropit materialele.tocător de tulpini şi încărcător (TIT) pentru tulpinile de porumb. Fig. dar trebuie foarte multă forţă de muncă sezonieră.Remanierea înseamnă deci.5 Utilaj folosit pentru aerisirea compostului Există în sistema de maşini pentru agricultură intensivă din ţara noastră suficiente utilaje care pot fi utilizate cu succes în practica compostării: . 4. 4. ceea ce permite o bună dozare în amestec). Când se face manual. . .5).presele pentru baloţi circulari de paie (pentru acoperirea grămezilor). aerisirea şi întoarcerea materialului se poate face şi mecanizat. această ordine poate fi respectată.6.maşini de format şi presat căpiţe (MAC) şi platforme de încărcare şi transportul lor (PAC). bine instruită. cu care paiele şi vrejii pot fi adunaţi şi depozitaţi în condiţii de siguranţă până la compostare (se cunosc volumul şi tonajul căpiţelor. nu doar o schimbare a poziţiei grămezii şi aerisirea ei ci şi o inversare a poziţiei materialului în grămadă.6. cu maşini speciale (fig. Uniformizarea umidităţii.

. .. corectarea temperaturii (reducerea ei) şi a umidităţii. tablă a depozitului de materii prime.mori cu ciocănele şi tocători pentru materiale vegetale. aplicarea lor. cât şi pentru a evita poluarea care s-ar intensifica dacă ele nu se utilizează şi manipulările durează mult. argile. Dacă terenul amenajat nu are pantă şi sunt colectaţi efluenţii. roci. ea fiind doar de 5 kg N-NO3/ha anual. Trebuie luată în considerare utilizarea acestor utilaje atunci când se calculează forţa de muncă necesară şi când se alege tehnologia de compostare. fosfaţi bruţi.maşini pentru împrăştiat gunoi (MIG) utilizate la transportul şi tocarea gunoiului solid şi a aşternutului adânc. doar finisarea făcându-se manual. reziduuri de la construcţii). aceştia sunt recuperaţi şi nu produc poluare. la solurile nisipoase de sub grămezile de compostare. Nutrienţii foarte solubili (N.7 Calitatea compostului şi poluarea Pentru a diminua poluarea este necesară acoperirea cu scândură. amestecul materialelor solide. prin formarea rapidă şi acoperirea grămezilor imediat şi după fiecare remaniere.încărcătoare pivotante cu graifer sau frontale. se reduce la minimum poluarea cu nitraţi a solului. dar mai mică decât în cazul altor metode de prelucrare a dejecţiilor. 4.buldozere cu lamă pentru decopertări şi amenajarea locului grămezilor. . . . cât şi a zonei în care se finisează şi depozitează composturile mature. hidrogen sulfurat sau mercaptane. nivelatoare pentru scoaterea gunoiului solid-aşternut permanent. transportul. aşezarea în grămezi. betonarea suprafeţei acestora. colectarea efluenţilor de pe suprafeţele lor.remorci cisternă universale (RCU) pentru transportul dejecţiilor lichide şi efluenţilor. materiale plastice. la amenajarea staţiei şi la organizarea tuturor proceselor în vederea compostării. Luând toate aceste măsuri. var. prin păstrarea corespunzătoare a materiilor prime (sub .maşini de sfărâmat îngrăşăminte chimice şi amendamente (MSIC) pentru mărunţirea materialelor minerale solide (calcar.K) sunt în general reţinuţi în compost sau sunt levigaţi prea puţin sub grămezi şi lângă acestea (pe distanţă de cel mult 1 metru în jurul grămezilor). în general degajându-se oxizi de azot şi sulf şi nu amoniac. pentru manipularea. Ea poate fi diminuată prin remanierea la timp a grămezilor. pentru remanieri. atât pentru utilizarea lor mai eficientă. pentru mărunţirea materialelor. subsolului şi apelor. Poluarea atmosferică este prezentă.

u.71 0.13 sub 0.3).1 6. Ambele tehnici au dus la obţinerea unor composturi cu proprietăţi deosebit de bune. Amândouă composturi sunt zvântate şi uşoare (densitate reală 1.4-35.87 7.u.61 0.9-8. un raport carbon/azot caracteristic celui mai bun humus (9.46-1.46-1.73 grade 46 34 Unghiul taluzului natural (α) Valoarea pH în soluţie apoasă unităţi pH 7. 0. prin urmare se transportă şi se distribuie mult mai bine. În schimb. În tabelul 4.1 sunt redate proprietăţile a două composturi preparate de Stela AXINTE şi colab. preparată de autori.adăpost) şi prin uscarea compostului obţinut. 0. dar mai consistente decât materiile din care au provenit (D=0.9-1. în compost. de mici dimensiuni. fără a utiliza la stropire nici un preparat .85-0. cu un plus de calitate la compostul cu urzici. o serie de poluanţi chimici sau biologici sunt anihilaţi.41 Conţinutul în N total % din s. afânate (DA=0. 6. imediat ce s-au desfăcut grămezile. Tabelul 4. cu un grad avansat de mărunţire şi o curgere bună (α=34-460). friabile.46 0.u.1 Principalele proprietăţii fizice şi chimice ale composturilor obţinute Proprietatea compostului UM Valoarea pentru: Compostul I* Compostul II** (COFU) (COCU) 33.1 28.7:1 9:1 *COFU – compost preparat din aceleaşi materiale.58 Solubilitatea în apă % din s. în aceleaşi proporţii şi după aceeaşi tehnică cu compostul II. Au un pH neutru .6 Conţinutul în carbon legat % din s.50 1.92 0. 0.16 g/cm3 proaspete (DA) 3 Densitatea reală (picnometric) g/cm 1. dar există unele deosebiri. În compostul uscat toate materialele sunt stabile.9-1.0 Umiditatea finală % Densitatea aparentă a grămezii 0. mai ales când se folosesc preparate biodinamice.1% Raportul C:N 9.52-1.în speţă unul cu urzică (Urtica dioica). după numeroase tatonări pentru a găsi o tehnică de compostare a tuturor reziduurilor vegetale şi animale dintr-o fermă de tip ecologic.42.u.73 t/m3) mult mai uşoare decât pământul (D=2.7:1-9:1) şi o compoziţie chimică complexă de nutrienţi.9-31.uşor alcalin (6.9-7. **COCU – se deosebeşte de primul prin faptul că la remanierea grămezii umezirea s-a făcut cu apă de urzică.7.7).16). 0.1).7.u.55 Conţinutul în K % din s.85-1. . mai uşor şi mai uniform decât materiile din care au provenit. din care cei de bază au valori ridicate. iar organismele îşi diminuează mult activitatea (nu se mai produc gaze).83 Conţinutul în P % din s.3-8.

Din acest exemplu se vede că prin toate proprietăţile lor composturile sporesc cantitatea şi calitatea humusului din sol.7. cu limite mult mai joase. care au un conţinut ridicat de asemenea substanţe sau se folosesc în proporţie mică. râme. Composturile nu produc poluare chimică.P. de diferite organizaţii şi instituţii din Europa. Dacă în general limitele maxime sunt mari.7. corectează tendinţele de acidifiere şi asigură nutrienţi (N. Tabelul 4. .K). îmbogăţind şi activând viaţa solului. resturi vegetale. gunoi de grajd) impuse pentru păstrarea sănătăţii oamenilor şi animalelor.2 sunt prezentate concentraţiile limită din sol şi din materialele aplicate (composturi. Ele măresc capacitatea pentru apă şi aer a solului.5 2 Crom (Cr) 150 N/A N/A 100 Limite de aplicare Asociaţia de Sol Marea Britanie Comunitatea Elementul (mg/kg) (b) (kg/ha) (c) Europeană (mg/kg) Zinc (Zn) 1000 560 2500-4000 Cupru (Cu) 400 280 1000-1750 Nichel (Ni) 100 70 300-400 Cadmiu (Cd) 10 5 20-40 Plumb (Pb) (a) 250 1000 750-1200 Mercur (Hg) 2 2 N/A Crom (Cr) 1000 N/A a) limite specifice aplicate plumbului unde planta poate fi utilizată de către oameni. dacă la prepararea lor nu se folosesc materii prime străine de fermă.Folosirea preparatului cu urzică vie a dus la obţinerea unui compost superior calitativ şi într-un timp cu 2-3 săptămâni mai scurt.organizaţie de îndrumare şi control pentru majoritatea fermelor ecologice. introduc în sol microorganisme utile formării humusului. impune standarde mult mai pretenţioase. În tabelul 4. ţinând seama de limitele impuse privind concentraţia lor maximă în soluri şi în materialele aplicate pe sol. imprimă un grad bun de afânare şi un raport optim apă/aer.2 Concentraţiile din sol şi limitele de aplicare a unor metale grele Concentraţia maximă din sol (mg/kg) Asociaţia de Comunitatea Elementul Marea Britanie Germania Sol Europeană Zinc (Zn) 150 300 300 300 Cupru (Cu) 50 135 140 100 Nichel (Ni) 50 75 75 50 Cadmiu (Cd) 2 3 3 3 Plumb (Pb) (a) 100 300 300 100 Mercur (Hg) 1 1 1. atât în UE cât şi în Anglia şi Germania. de exemplu cu metale grele. Asociaţia de Sol .

Sursa: Asociaţia de Sol. Gunoaiele municipale sunt foarte bogate în metale grele de aceea chiar compostate ele îşi păstrază această concentraţie mare şi complexă de metale grele. c) Departamentul de Mediu (1977).) Compost din Witzenhausen Plumb Crom Cupru Cadmiu Mercur Nichel Zinc Sursa: Fricke. compostul fiind net inferior celui obţinut într-o fermă organică (tab. În concluzie principiul precauţiei trebuie să primeze la realizarea şi utilizarea composturilor. De aceea nu este permisă utilizarea pesticidelor în fermă sau a furajelor ori materialelor reziduale pentru compost provenite din fermele în care aceste substanţe se folosesc. . de la activitatea turistică.b) standardele Asociaţiei de Sol limitează doar concentraţia metalelor grele în materilale aplicate dar interzice aplicarea mai mult de 1-3 ani şi utilizarea la toate plantele pentru consum uman. De aceea. 1988 86 28 40 0.5 2. Nu mai mult de 1-5 sunt de aplicat în orice perioadă din 6 ani. Aceste materiale pot fi introduse la compostare cu precauţie şi în proporţii mici.u.9 1570 În acelaşi sens. care nu depăşesc limitele impuse de fiecare O. acest compost nu poate fi folosit ca atare în fermele biologice.4 274 5.I. 4.4 44. Giller&McGrath (1989) Composturile sau alte îngrăşăminte aplicate în fermele ecologice trebuie să aibă un conţinut foarte scăzut în aceste substanţe. nu trebuiesc compostate singure ci în amestecuri în care să deţină o pondere mică. când s-au folosit furaje cumpărate din care s-au produs dejecţii animale cu asemenea concentraţii.C. De aceea ele nu pot fi realizate din reziduuri din afara fermei bogate în metale grele sau din fermă.7. Aceasta este limita totală pentru aplicările de peste 30 ani. gunoaiele menajere din fermă.3 Conţinutul în metale grele al compostului dintr-o fermă ecologică germană şi din gunoiul municipal (mediu-tradiţional) (mg/kg s. Tabelul 4.5 0.7.17 17 255 Compost din gunoiul municipal 513 71.3). decât în faza de conversie şi în cantităţi mici.

capabile să includă aceste forţe cosmice. nu numai ale soarelui cu care sunt armonizate ritmurile plantelor fotosintetizante şi mai puţin ale animalelor sau a altor organisme heterotrofe.8 Sectorul biodinamic Prezent numai în fermele de acest tip (biodinamice). cu ajutorul acestor preparate şi forţe cosmice se poate revitaliza şi dinamiza întreaga natură din spaţiul fermei şi poate fi armonizat mai bine ritmul de activitate din fermă cu ritmurile cosmice. unele dejecţii sau organe ale animalelor. acţionând atât energetic cât şi informaţional. Stropirile plantelor sunt eficiente numai când a fost vitalizat solul şi composturile introduse au fost şi ele dinamizate. preparare şi numai în anumite conjuncturi astrale. când aceste energii au o anumită intensitate şi anumite efecte. În concepţia lui Rudolf Steiner. dinamizându-le. este activată indirect viaţa plantelor şi a animalelor. plante. intensificându-le activitatea. unele plante sau anumite organe ale lor. Încă din 1924. deosebită sub multiple aspecte. Aceste energii suplimentare sporesc energia biologică din fermă. el are pentru acestea o importanţă foarte mare. animale . Modul lor de acţiune nu este pur fizico-chimic. dirijând-o spre procese interne (metabolice) ordonate şi cu consecinţe pozitive. De aceea. pătrund în corpurile vieţuitoarelor în care continuă să atragă aceste forţe.din sol şi din afara lui). în anumite condiţii de recoltare. deşi natura lor este de substanţe inerte (anorganic+organic mort).4. la obţinerea preparatelor biodinamice se folosesc substanţe minerale în stare cât mai pură. preparatele biodinamice au menirea de a dinamiza procesele vitale din ferma de acest tip prin atragerea şi concentrarea unor energii din natură (cosmice). care preparate în anumite moduri şi aplicate. direct plantele fiind dinamizate şi prin preparate cu care se stropesc în anumite perioade ale vieţii lor. Ele pot fi recepţionate şi acumulate în anumite minerale. în cantităţi mai mari şi mai repede. dirijând transformările din corpurile vieţuitoarelor către formarea unor substanţe valoroase. în conferinţele ţinute la Köberwitz. organe ale diferitelor animale. plante. el a pus bazele teoretice şi practice pentru opt asemenea preparate. ale mai multor corpuri astrale. pusă în slujba transformării substanţelor anorganice în substanţe organice vii. ci energetic şi informaţional. din care două pentru . din grămezile de compostare. El consideră că dinamizând astfel activitatea din sol. Rudolf Steiner consideră că în felul acesta. prin intermediul unor substanţe (preparate în cauză) care să le capteze şi să le introducă în corpurile organismelor vii (microorganisme.

presate. cât şi la dinamizarea grămezilor de compostare sau a aşternutului adânc din composturi. Tot el recomandă un preparat simplu – 508. tancurile în care se colectează. mâl. unele mai simple. Trebuie să rămână o toamnă şi o iarnă în acest material sau în groapă. în care să se introducă respectivul craniu cu scoarţă de stejar. Astfel. tasate. Ele se folosesc atât la dinamizarea composturilor din dejecţiile lichide în gropile. Aceasta se atârnă la soare toată vara.din plante) pentru dinamizat composturile. bazinele. presate cu mâna şi introduse în mezenterul de vită care se pune în sol peste iarnă. iar toamna se îngroapă nu prea adânc în pământ. altele mai complexe. Preparatul cu Urtica dioica (504) (considerată în natură. dar respectând aceleaşi principii. . Acestea se introduc peste iarnă în sol bogat în humus şi bine acoperit cu zăpadă. Pentru preparatele de compost. pentru stropit solul şi plantele. la activarea composturilor. Din florile de odolean proaspete. locul fiind bine marcat. La prepartul cu muşeţel (503) calatidiile proaspete sunt introduse în intestin de vită. la cel cu coada şoricelului (502) se folosesc inflorescenţele acestei plante introduse în vezica urinară a cerbului roşu. alţi autori. Preparatul cu scoarţă de stejar (505) presupune recoltarea şi fărâmiţarea acesteia. Se fac rigole cât mai multe în jurul gropii pentru a colecta aici cât mai multă apă de ploaie. Aici trebuie să stea un an întreg după care se utilizează. într-o groapă acoperită cu turbă. cu efecte bune în lupta bolilor criptogamice şi paraziţilor animali. uşor ofilite. un ceai sau un decoct din planta proaspătă sau uscată. au realizat şi alte preparate. într-o groapă căptuşită cu puţin praf de turbă. resturi vegetale. ca inima pentru om). acoperită cu pământ. se îngroapă direct în sol. Se pot realiza şi composturi speciale utilizând ingrediente dinamizatoare (lemnul de mesteacăn). uşor pălită şi presată. ingredientele sunt altele. dozat. Mai târziu. introducerea în craniul oricărui animal de casă. unde iarna capătă o anumită consistenţă şi concentrează forţe deosebite. planta întreagă înflorită. Primăvara se scot şi se folosesc. din coada calului (Equisetum arvense). se obţine un suc concentrat care se diluează puternic cu apă de ploaie (ultimul preparat pentru compost 507).stropit şi dinamizat solul şi plantele (500-gunoiul de corn şi 501 silicea de corn) şi şase (502-507 . Preparatul cu păpădie (506) se realizează din calatidiile înflorite. utilizând în general aceleaşi ingrediente sau adăugând altele. închiderea acestuia cu fragmente de oase şi îngroparea în sol. Se poate folosi un vas de lemn în care să se colecteze apa de ploaie.

preparatele de compostare (502-507) şi 508. să producă asemenea efecte? . la fel şi cele care se aplică în compost sau pe câmp. foarte activ pentru sol şi plante. mulţi fermieri nu se angajează să o desfăşoare. se agită pentru eliberarea energiilor utile. preparatele biodinamice se condiţionează prin cernere. gunoiul de găini sau porumbei. De asemenea. făină de bazalt. propune o reţetă pentru dinamizarea solului şi a vegetaţiei pe bază de gunoi de vacă. discipol al lui R. se diluează cu apă de ploaie curată. preparatele biodinamice 502-507. în cantităţi atât de mici (câteva g/ha). la îndemâna oricărui fermier. apa de ploaie. pot fi folosite pentru realizarea unui purin biodinamic (apă de îngrăşământ). cu utilaje simple. deoarece nu înţeleg rostul lor şi mai ales modul cum acţionează fiecare. Steiner. Înainte de a fi întrebuinţate. Cum se poate ca asemenea ingrediente. Deşi nu este o activitate scumpă sau dificilă. coji de ouă.Maria Thun.

la nivel mondial. Fig. ha. dar este remarcabil şi procentul destul de ridicat al celor care le apreciază din grijă faţă de mediu. apoi naturaleţea (28%). Această poziţie este cel puţin paradoxală. REZULTATELE LOR ECONOMICE ŞI ECOLOGICE 5. Este firesc ca naturaleţea şi gustul să urmeze grijii pentru sănătate. 5. fiind vorba de legume şi fructe. au o pondere neînsemnată în raport cu fermele agricole convenţionale. 5. 1 Suprafeţele agricole ecologice pe plan mondial . în Franţa. de preţurile mari pe care sunt dispuşi tot mai mulţi consumatori avizaţi să le ofere. fiind înregistrate 633 891 ferme ecologice (fig. aşa cum arată un sondaj realizat de CTIFL în anul 2001.1. Conform unor studii în domeniu realizate de Fundaţia pentru Ecologie şi Agricultură din Germania (SÖEL. V.1.CAP. POZIŢIA FERMELOR ECOLOGICE ÎN SISTEMUL PRODUCTIV AGRICOL. existând aproximativ 31 mil. în raport cu oferta foarte redusă din partea fermierilor. agricultura ecologică este practicată în peste 120 de ţări. dacă ţinem seama de cererea mare de produse ecologice care se manifestă pe piaţă.1 Poziţia fermelor ecologice în cadrul sistemului productiv agricol şi perspectivele lor Fermele ecologice. Principalul motiv al consumatorilor în ce priveşte cumpărarea fructelor şi legumelor bio îl reprezintă grija pentru propria sănătate (35%). 2007). ca număr şi suprafaţă agricolă. gustul (25%) şi mediul (11%). iar suprafeţele cultivate în sistem ecologic sunt în continuă creştere. 1).

U. ţările care înregistrează cele mai mari suprafeţe sunt: Australia (aproximativ 11. 5.11% 0. China (2.74% Nr. urmată de Europa (1. proporţia suprafeţelor ecologice raportate la întreaga suprafaţă agricolă este mai mare în Australia/Oceania (2. şi S.21% 1.3 mil.1 mil. ha). Elveţia). ha).59% 0.8 mil. (tab.1 Suprafaţa agricolă ecologică şi numărul fermelor pe continente Continentul Africa Asia Europa America Latină America de Nord Australia Total Sursa: SOEL-FIBL.1.38%). ha).38% 0.1). Ha).La nivel de continente.2).56% 2.1. Tabelul 5.6 mil. 2007 Suprafaţa (ha) 890 504 2 893 572 6 920 462 5 809 320 2 199 225 11 845 100 30 558 183 % din agricol 0.1. .A (aproximativ 1. Trebuie specificat faptul că în unele ţări din Europa (Austria. suprafeţele cultivate în sistem ecologic reprezintă peste 10% din suprafaţa agricolă iar în Uniunea Europeană proporţia înregistrată a fost de aproximativ 4% (tab. ferme 124 805 187 697 176 710 12 063 2 689 633 891 În prezent.6%).93% 0.5. Argentina (3.

comparativ cu anul 2004.2 1.4 0. iar pentru Europa cu circa 8 %.3 3. pe cele două continente (America de Nord şi Europa). Excepţie fac China.2 Suprafeţe cultivate ecologic la nivel mondial şi european Nr.1 < 0.9 1.1 100.1 7. unde suprafeţele ecologice a scăzut comparativ cu anii .6 2.1.0 1.00 În majoritatea ţărilor a avut loc o creştere semnificativă a suprafeţelor cultivate în sistem ecologic.5 0.5 0. Pentru America de Nord reprezintă o creştere a suprafeţelor cu aproximativ 29 %.5 5. Chile şi Australia.7 0. aceasta fiind de 500 000 ha pentru fiecare.6 10.6 2.6 0.5 2.8 1.Tabelul 5.8 2.3 0.1 0.5 2.2 1. crt.2 0.9 0.0 0. 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19 20 21 22 23 24 25 26 27 28 29 30 31 32 Suprafaţa (ha) Australia 11 800 000 Argentina 3 099 427 China 2 300 000 SUA 1 620 351 Italia 1 067 102 Brazilia 842 000 Spania 807 569 Germania 807 406 Uruguay 759 000 Marea Britanie 619 852 Canada 578 874 Franţa 560 838 Bolivia 364 100 Austria 360 972 Mexic 307 692 Grecia 288 255 Sudan 200 000 Uganda 182 000 Polonia 167 740 Danemarca 145 636 Elveţia 117 117 România 87 916 Africa de Sud 50 000 Federaţia Rusă 40 000 Slovenia 23 499 Bulgaria 14 320 Japonia 8 109 Luxemburg 3 243 Cipru 1 698 Liechtenstein 1 040 Serbia/Muntenegru 591 Malta 14 Total 30 558 183 Sursa: SOEL-FiBL Survey 2007 Ţara % 38.

5.1.2 Primele 10 ţări cu cele mai mari suprafeţe ecologice (după SOEL-Survey. Tabelul 5.1. 2007 Suprafaţa (ha) 19 939 595 4 156 754 1 393 595 1 550 272 289 379 3 228 387 30 558 183 .1. 2). 2007) Mai mult de jumătate din suprafeţele agricole mondiale exploatate în sistem ecologic sunt utilizate că păşuni şi pajişti permanente. urmate de alte culturi (tab.3).1. care a înregistrat o creştere de aproximativ 300 000 ha şi de China (fig. 5. Aproximativ un sfert din acestea sunt folosite pentru culturi arabile. iar circa 10% pentru culturi permanente.precedenţi. urmată de Argentina. Fig. pe categorii de utilizare Categoria de utilizare Pajişti/păşuni permanente Suprafeţe arabile Culturi permanente Alte culturi Altele Nu există informaţii Total Sursa: SOEL-FiBl Survey.3 Suprafeţe agricole ecologice mondiale. Australia rămâne ţara cu cele mai mari suprafeţe agricole ecologice.5.

1995 F/ha la legume. manifestate în diferite ţări. dar şi la Bruxelles. Subvenţiile şi premiile sunt acordate atât de organismul economic comunitar. cât şi de statele implicate. Considerabil a avansat Italia în ultimul timp. Fermierii nu plătesc taxe şi amenzi de mediu. Astfel se face că. Franţa). În Franţa se manifestă cel mai mare decalaj între cererea de produse bio şi producţia lor.nu este un impediment în calea fermei ecologice. în anii 2002-2003 s-au alocat câte 35 milioane euro numai pentru promovarea produselor şi formarea fermierilor. În Franţa. Pentru organismele de control. iau decizia de conversie a fermelor lor cu multă reţinere chiar în ţările cu tradiţie (Germania.În UE. în Franţa. . 700 F/ha la păşuni. În Germania. Fermierii. Ministerul Agriculturii şi Mediului a acordat premii anuale timp de 2-3 ani fermierilor bio de: 1197 F/ha la culturile anuale. Prin urmare. importul de asemenea produse fiind inevitabil. strategia agricolă preconizează generalizarea agriculturii ecologice de aceea se duce o politică financiară de subvenţionare a fermelor în conversie. Este instituit şi un sistem de premiere a fermierilor. viţă de vie). a legii privind taxele pentru poluare (TGAP). în valoare de 7. care ajung şi la 1. presiunea exercitată de consumatori. în fermele ecologice veniturile sunt mai mari. ca valori absolute sau relative (de ex. 9500 F/ha la culturile perene (pomi. Evoluţia a fost stimulată şi de intrarea în vigoare. deoarece începând din mai 2001 s-a declanşat o campanie de promovare şi susţinere a agriculturii ecologice. de exemplu.68 euro/kg de produs poluant consumat. în 2001. profitul mediu brut a fost de 8%). a căror dinamică este mai accelerată (în Franţa numai în cinci ani suprafeţele s-au triplat). Cauza principală a reţinerii pe care o manifestă fermierii faţă de conversia în bio constă în dificultăţile practice ale conducerii şi dirijării proceselor complicate din fermă şi a răspunderii sporite a fermierului însuşi în respectarea cu stricteţe a rigorilor producţiei ecologice. Ne amintim că protestele împotriva sistemului. subvenţiile şi premiile au determinat creşterea numărului de ferme certificate şi a celor în conversie. piaţa bună a acestor produse. din 2000. însă. a celor deja convertite şi a organizaţiilor de îndrumare şi control ale acestora. care inspectează şi îndrumă fermele sunt alocaţi de la 30-40 până la 500 euro pe fiecare hectar. deşi se obţin producţii mai mici. cea financiară profitul. Cu toate acestea. Aici şi caietele de sarcini pentru fermierii afiliaţi sunt mult mai restrictive faţă de restul Europei şi controalele dese trebuie să evite fraudele. au fost ale fermierilor şi ale marilor proprietari de pământ. cauza forte într-un capitalism avansat.25 milioane euro. Marea Britanie.

Finlanda şi Marea Britanie au înregistrat uşoare scăderi ale suprafeţelor organice în 2004-2005. Danemarca. ceea ce va stimula orientarea fermierilor spre producţia vegetală bio. În România agricultura ecologică se afla într-o situaţie care poate fi apreciată ca “specială”. Italia. În aceste ţări potenţialul de creştere al agriculturii ecologice este extraordinar.4% din totalul terenurilor bio. restricţiile impuse la obţinerea lor şi unele organisme de acreditare şi control. În 2006 Belgia şi-a revenit. Grecia.100% din terenurile organice certificate. aceasta convertindu-se mai greu decât cea animală. Portugalia a înregistrat o creştere de 50%. aici aria în conversie reprezentând doar 1. Lituania. “Agricultura României” sau “Hortinform”. fiind rezervate rubrici speciale de popularizare semnate de specialişti prestigioşi. Este importantă evoluţia din Franţa care este cea mai mare putere agricolă europeană şi în care se exercită şi cele mai vehemente manifestări formale şi informale ale consumatorilor pentru a determina guvernul să intensifice producţia ecologică. S-au făcut unele progrese privind promovarea în revistele de specialitate “Bioterra”. impulsionată şi de embargoul asupra cărnii de vită impus din cauza bolii vacii nebune (ESB). Danemarca este pe ultimul loc UE-25. Malta şi Slovacia suprafeţele în conversie reprezintă 70% . Anglia şi Finlanda. Potrivit studiului "Modele de agricultură ecologică în UE-25". Spania. Lituania. a intrat în vigoare (din 2002) un ajutor acordat de Comisia Europeană de la Bruxelles fermierilor care promovează rotaţia de culturi. Irlanda. potrivit Raportului Statistic asupra Dezvoltării Agriculturii Organice în UE -15. Slovacia şi Italia. în Cipru. în valoare de 25-95 euro/ha. Creşterea vacilor în fermele bio a înregistrat un spor de 40% anual în Franţa. Cea mai bună indicaţie asupra evoluţiei sectorului organic în viitorul apropiat este dată de raportul dintre suprafaţa aflată în conversie de la agricultura convenţională la cea bio şi suprafaţa deja certificată. Agricultura ecologică este în plină dezvoltare şi în Malta. Cipru. . În schimb Belgia. Irlanda. potrivit studiului "Modele de agricultură ecologică în UE-25". Letonia. Ungaria şi Slovenia au un potenţial de dezvoltare moderat. Ungaria. însă trendul de scădere uşoară a suprafeţelor a continuat în Danemarca. elaborat în 2007. Austria de 10% iar Cehia de 15%. În Europa culturile ecologice au crescut considerabil în ultimii ani: Grecia şi-a triplat suprafeţele. Condiţiile obligatorii sunt prevăzute şi în caietele de sarcini ale organizaţiilor de control. Letonia. aceste ţări înregistrând suprafeţe în conversie ce reprezintă circa 30% din cele ecologice.Totodată. Exista legislaţia cu privire la produsele ecologice şi regulile.

depune eforturi de informare a fermierilor cu problemele sistemului şi o serie de programe de studii avansate din cadrul universităţilor se ocupă de formarea fermierilor bio. care să se refere cu specificitate la agricultura ecologică. . Se estimează că s-ar putea ajunge chiar până la 800. ceea ce va duce la creşterea interesului fermierilor pentru agricultura ecologica.000 de hectare. din 2009. Ar fi nevoie de 150 euro/ha pentru păşuni şi fâneţe. pentru aridizare şi pentru problemele climatice întâmpinate iar Ministerul Sănătăţii ar trebui să aloce sume importante pentru producţia ecologică deoarece prin aceasta se asigură populaţiei "hrana vie". până în 2015. Aceste sume pentru care ei vor putea depune proiecte. Astfel. evoluând de la circa 17.000 de hectare. ar trebui şi noi să beneficiem de banii comunitari deoarece până acum nu s-a primit nimic. doar cu 10.C.A. nu doar la reconversie. Ca şi în alte ţări europene. Preşedintele Federaţiei Naţionale de Agricultură Ecologică (FNAE). la 750.S. Se speră ca acest sprijin să poată fi introdus încă din anul 2010.C.A. pentru agricultura ecologică ar trebui acordate subvenţii din bugetul Ministerului Mediului.800 de hectare în 2004 şi la peste 220. sub formă de ajutoare pentru degradarea solurilor.000 ha anual.iar la I. Fundulea şi A. De asemenea. fermierii din sector vor putea depune proiecte pentru finanţarea suprafeţelor cultivate ecologic. la circa 73.500 de hectare în anul 2003. aşa cum primesc toate statele care au reuşit să îşi dezvolte agricultura ecologică. Sunt probleme specifice în perioada de conversie a suprafeţei. circa 300 de euro/ha pentru culturi de câmp şi până la 800 de euro la viţa de vie. MAPDR lucrează în prezent la introducerea unei submăsuri la măsura de agromediu din Programul National pentru Dezvoltare Rurala (PNDR). De asemenea. asemenea ţărilor din UE. A.000 ha faţă de perioada 2000-2007 când creşterea a fost de 25. s-au organizat laboratoare speciale de cercetare în domeniu. Preşedintele FNAE estima că suprafaţa cultivată ecologic va creşte.S. Potrivit datelor MAPDR. MAPDR estimează că suprafaţa cultivată ecologic va creşte. a explicat că estimarea Ministerului Agriculturii este una realistă.T.N. din cauza neîncrederii agricultorilor în eficienţa producţiei şi în lipsa subvenţiilor specifice pentru domeniul ecologic. unde se execută lucrări diversificate. altele decât cele pentru agromediu. în condiţiile în care agricultura ecologică va fi sprijinită financiar. vor fi un sprijin în perioada respectivă. ar trebui să se aloce bani şi pentru certificare pe toată perioada. suprafaţa cultivată ecologic s-a menţinut într-un trend ascendent din anul 2000 şi până în prezent.000 de hectare în 2008. perioada în care producţia se diminuează considerabil.P.C. însă doar dacă se alocă subvenţii. În aceste condiţii.

2. comparativ cu ferme partenere convenţionale şi a altora. analiza în cauză este în defavoarea fermei ecologice. toţi fermierii bio asumându-şi mai degrabă acest risc. iar la nivelul anului 1983.5. Ea reflectă mai de grabă situaţia strict economică a fermierului.1 sunt redate producţiile obţinute de unele ferme ecologice din Germania.forţa de muncă disponibilă.). vechimea ca fermă ecologică). indiferent de nivelul riscurilor de mediu şi ecologice. cartof de toamnă. Nivelul producţiilor plantelor şi animalelor este mai scăzut în fermele ecologice. profitul analizat). încă din perioada 1971-1974. el depinzând în diferite cazuri de: . . În sistemul intensiv obiectivul principal este de a obţine producţii maxime. .stadiul evolutiv al fermei (conversie parţială sau totală. comparativ cu cele convenţionale. inclusiv biodinamice. factorii climatici. ovăz. Pierderile de producţie sunt de 11-15% în sectorul vegetal şi de 1219% la producţia de lapte (pe vacă sau pe ha suprafaţă furajeră principală). producţia maximă a multor culturi ecologice depăşeşte media celor convenţionale. Rezultatele şi concluziile acestei analize depinde de modul de abordare.condiţiile în care funcţionează (situaţia solurilor. Ele diferă cu tipul de fermă şi vechimea sa. media mai redusă a acesteia. Producţiile care se obţin nu sunt foarte mari sau mai mari decât cele din sistemul intensiv. Astfel. În tabelul 5. tot convenţionale. cu minimum de cheltuieli. . decât pe cele de mediu şi ecologice. gradul de ocupare şi pregătire. fermele biodinamice realizau producţii mai mari la grâu. Totodată. . este dificilă.2 Performanţele economice ale fermelor ecologice Analiza fermelor ecologice sub aspectul performanţelor economice. performanţele lor. testate. De pe poziţie strict economică (nivelul cantitativ al producţiilor. etc.gradul de dotare cu mijloace fixe. în tabelul 5.2 se observă producţia medie mai mare în fermele biodinamice (care sunt mai vechi) şi fluctuaţia ei la toate tipurile de ferme organice. fără a lua în consideraţie modul cum se reflectă activitatea fermei în plan social (cum asigură ea cu hrană diversificată şi de calitate) sau în plan ecologic (ce efecte de mediu sau ecologice rezultă din activitatea sa).2.

88 31. După .59 2.50 36. 36) 3.07 2.2 (0.69 4517 8609 4. Numai în primii 3-5 ani producţiile sunt mai scăzute şi neeconomice.5 (1.7 Grâu de primăvară 4.86 3. N/A) 32. 52) 3.0.6 Sfeclă 29.2-5.5 Cartof 22.33 3.53 4. 21) 3.88 5111 10669 4.0-5.05 4.39 4. 145) 4.0.09 3.5.8-40. 120) 22.50 4.8 Orz de primăvară 3.50 4.0-62. N/A) 42.91 3.80 22.8 (7.1 Producţiile obţinute în fermele ecologice şi convenţionale (media 1979-1981) Producţia / ha.2.31 4.9 (5.90 3.7-4.0.0-4.0-80.0-5.2-.2.97 4.86 4.5 (5.21 3.Tabelul 5.8 Morcovi 40.70 4.54 4.6 1 variaţiile producţiei la fermele organice şi biodinamice şi numărul lor Cu cât vechimea fermei ecologice creşte.22 3.9 Orz de toamnă 4. cap.9 Secară 3.2 (1.42 30. Produse UM Grâu Secară Grâu (alac) Ovăz Orz Cartof Lapte Lapte/ha t t t t t t l l Ferme Ferme Ferme bio partenere test 3.70 4.30 4912 11254 -12 -19 Devierea Nr.90 4.2.51 4. 52) 3.08 4.6.0.8-5.12 31.0.8 (1.66 3.42 4. 20) 18. de observaţii fermelorlor Ferme bio în % din Ferme bio/ferme fermele test partenere partenere 4519 36 -15 30 -14 -11 -15 -13 -14 12 7 15 9 18 33 21 29 24 78 78 127 249 409 1582 621 1465 264 Tabelul 5.50 31.7 Ovăz 3.70 16.0-20.3 Cartof timpuriu 13.2 Producţia (t/ha) în fermele organice şi biodinamice din Baden-Württemberg (după MELU – 1977 şi Böckenhoff – 1986) Ferme biodinamice Ferme organice şi biodinamice (media 1971-1974) 1983 (din 200) biodinamic convenţional alternativ1 convenţional Grâu de toamnă 4. creşte şi producţia vegetală.3.3 (1.97 3.6 (0.92 4.5 (6. 28) 4.

Tabelul 5.1 4.9 43.6). 1983) Cultura Grâu Secară Porumb Ovăz Orz Cartof UM Organică 3.4 4. 5.2.3).3 t/ha Tabelul 5.2 22.4 16.9 32.1 40.2.4 4.9 21.0 33.8 3912 Intervalul de timp în fermele organice (ani) 3-5 6-10 >10 media convenţional 2.0 40.7 5.5 4. ca şi la lapte (tab.9 4.2 3.1 16.3 11.4 Producţiile la culturile de câmp în fermele din Elveţia (1979-1981) (după Steinmann.2.5 4.2 3.2.3 3685 3895 4126 4013 4231 Cereale Cartof Sfeclă roşie Morcov Lapte (kg/vacă) Tabelul 5.4) şi de lapte (tab.5 31.7 3.10 ani de la conversie producţia sfeclei şi morcovului este chiar mai mare decât la convenţional iar cea de lapte se apropie de cea convenţională la toate culturile ea fiind crescătoare.2 25.2.0 9. . 5.8 16.7 4.5 36.1 Convenţională 4.4 Media regională 4.5 42.2. Şi în Elveţia producţiile plantelor cultivate ecologic (tab.3 Producţiile medii funcţie de intervalul de timp (t/ha) (după Böckenhoff – 1986) <2 2. 5.2 13.3 3. 5.5 Producţia de lapte în fermele din Elveţia (1979-1981) Produsul Lapte Lapte UM l/vacă l/ha furaj Organică 4517 8609 Convenţională 5111 10669 Media regională 4912 11254 O mare importanţă o au tipul de fermă şi încărcătura de animale (UVM/ha) care determină intensitatea fertilizării organice (tab.9 4.0 28.9 4.6 29.0 4.5) se apropie foarte mult de cele convenţionale sau le întrec uşor.9 31.6 23.2.

2. vitamina C. legume.Tabelul 5. Creşterea conţinutului în nitraţi liberi se corelează cu scăderea celui de glucide.7). pierderile de producţie ajung la 14%. în ferma biodinamică. dar calitatea produselor este net superioară (tab.24% mai puţin Componente dorite: 23% mai multă substanţă uscată 18% mai multe proteine 28% mai multă vitamina C 19% mai mult zahăr total 13% mai multă methionină 77% mai mult fier 18% mai mult potasiu 10% mai mult calciu 13% mai mult fosfor Componente nedorite: 12% mai puţin sodiu 93% mai puţini nitraţi 42% mai puţini aminoacizi liberi În sistemul convenţional. în celelalte ferme ecologice. dar dacă se dublează încărcătura de animale. pierderile de producţie pot ajunge şi la 24%.6 Producţiile pentru grâul de toamnă cu diferite niveluri de aplicare a dejecţiilor (% faţă de convenţional) Control (O) Organic N/A Biodinamic 90 Convenţional 100 Sursa: Beson şi colab. În schimb. pe când la 1. această pierdere este înregistrată la o încărcătură mică de animale.2. caroten. 1988 Intensitatea fertilizării organice (UVM/ha) 0. la grâu. .2. producţia este de 95% din cea convenţională. la încărcătura de 0. 1975) Producţia . Tabelul 5. 5. La furaje şi culturi frunzoase (legume).2 UVM/ha 86 112 95 86 93 100 Astfel.7 Producţia şi compoziţia chimică a produselor fertilizate cu compost faţă de convenţional (%) (după Schuphan.6 UVM/ha 1.2 UVM/ha se obţin sporuri de 12% faţă de grâul convenţional. calitatea produselor vegetale este mai slabă şi apare problema poluării lor cu nitraţi liberi din cauza fertilizării cu doze mari de azot mineral la furaje.6 UVM/ha.

9 Pierderile la păstrare (%) (după Samaras. proaspete sau depozitate. 1990) % scor mai bun decât convenţional Proaspăt Stocat 11 29 -4 -8 19 15 17 - Ţelină Morcov Sfeclă roşie Ridiche -nesemnificativ statistic Tabelul 5. chiar dacă plantele şi solul nu sunt tratate în fermă cu aceste substanţe. Poluarea cu pesticide îşi are cauzele în persistenţa şi remanenţa lor în soluri.2.2.5 34. cu 11. .8 30.0 15. Lampkin N. 5.0-29. 1977) Tipul de fertilizant Mineral Organic 45. multe substanţe provenind din alte ferme intensive. (tab. 5.2. 5.12). Ea va persista încă multă vreme şi în produsele ecologice.11.5 34. concentrarea lor la acest nivel al solului. ca şi la celelalte frunzoase. din diferite surse.5 50.9). Aprecierea calităţii după criterii complexe a pus în evidenţă scorul mai bun al produselor vegetale ecologice.8 59.2. 5. prezintă.8 Gustul comparativ testat cu produse vegetale organice şi convenţionale (media pe 10 ani) (după Linder. Tabelul 5.4 46.4 16.2.2.4% (tab.2.10.2 Morcov Gulie Sfeclă roşie Diverse produse vegetale (media) Produsele fermei ecologice sunt mai puţin poluate cu pesticide şi cu reziduurile lor.8) şi pierderile mai mici la păstrare. iar raportul dintre N proteic şi cel nitric este în favoarea proteinelor. 5. unele date care reflectă această situaţie (tab. în limite admisibile.0 Diferenţa (%) 11.2 30.7 29. pericolul de a se polua cu nitraţi este mult diminuat în fermele ecologice (cu excepţia perioadelor reci şi cu slabă intensitate a luminii).La salată.

1 2.01 mg/kg* probei admis 1 2 1 1 Ridiche roşie 1 1 5 4 1 Ridiche albă 1 1 1 1 Mangold 1 3 9 36 48 5 Salată 5 5 9 18 32 1 Ardei verde 1 13 5 18 1 3 Roşii 4 13 3 3 3 16 Gulii 6 1 2 4 7 Morcovi 6 2 2 2 2 Sfeclă roşie 8 59 59 65 20 5 Total 25 6 45 45 49 80 20 Procente 100 *mai puţin de 0. de probe Nr.% din mostre) (după Reinhard & Wolff.01mg/kg* 42 (98%) 1(2%) 0(0%) 100 (93) 7(16) 1(1) 37 (86) 6(14) 0(0) Convenţional Mărimea Reziduu Sub Aprox. Sub Aprox.2. de reziduuri detectate (%) Niveluri tolerabile ale reziduurilor (%) Niveluri excesive ale reziduurilor (%) Convenţional 856 60. probei liber liber 0.01 mg/kg reprezintă prezenţa doar în cantităţi descoperite Tabelul 5.Elveţia.12 Reziduuri de pesticide în produsele vegetale după tipul de agricultură (Chemischen Landesuntersuchungsanstalt Sigmaringen . admis 484 222(46%) 249(51%) 13(3%) 383 180(47) 191(50) 12(3) 456 244(53) 200(44) 12(3) *mai puţin de 0. probei liber nivel max. 1986) Organic Convenţional Produsul Sub Aprox.11 Reziduuri ale pesticidelor din fructe şi produse vegetale (Chemischen Landesuntersuchungsanstalt Sigmaringen .Tabelul 5.9 0 Tabelul 5.9 6. 1980-1983) (după Schüpbach. Mărimea Reziduu Mărimea Reziduu vegetal nivel max.2.10 Reziduuri de pesticide în produsele vegetale (Basel .01 mg/kg reprezintă prezenţa doar în cantităţi descoperite . 1986) Nr.% din mostre) (după Reinhard & Wolff. Reziduu liber 0.2 Organic 173 97.2.9 32. 1986) Anul Mărimea probei 1983 43 1984 108 1985 43 Organic Sub Aprox.

fermele ecologice înregistrează beneficii mai mari decât cele intensive. produsele fermelor ecologice se bucură de mare încredere în faţa consumatorilor. se contaminează funcţie de cantitatea de hrană organică consumată. mirosului de “natural” şi altor considerente. deşi cheltuielile cu munca manuală şi forţa de muncă sunt mai mari.2. gospodăriile partenere corespunzătoare nu au cultivat timp de trei ani cultura respectivă.Pe această cale dar şi prin furajarea cu nutreţuri conveţionale în proporţii mari în raţie. Laptele uman care concentrează.80 0. Dacă se adaugă şi subvenţiile.26 3)Fr/ou 0. Datorită calităţii superioare de necontestat sub aspect chimic. se pot polua şi produsele animale. aer. se vând bine şi repede. aceleaşi perechi au fost luate în considerare şi la compararea veniturilor libere de costuri directe. observaţii Devierea gospodăriilor Gospodării Produse UM bio în % din bio/ gospodării bio partenere test test partenere pertenere 4519 36 +13 99 99 2) Fr/q 112 Grâu 30 +12 99 3) Fr/q 111 127 83 2) Fr/q Secară 12 86 4) Fr/q 249 7 +4 91 92 96 Grâu (alac) 2) Fr/q 15 98 4) Fr/q 409 9 +5 68 64 67 2) Fr/q Ovăz 18 71 4) Fr/q 1582 33 +5 66 65 68 2) Fr/q Orz 21 +5 64 67 3) Fr/q 621 29 +6 31 36 38 2) Fr/q Cartofi 24 ±0 38 38 3) Fr/q 78 +9 0.13. de obicei. la preţuri foarte bune pentru fermier. 4) media pe trei ani a gospodăriilor ecologice. toţi poluanţii din hrană. apă. Corelaţia este inversă.30 Porci în viu 2)Fr/kg 4. 2) toate observaţiile disponibile în perechi. pătrunşi în corp.27 1) inclusiv premiul de calitate şi compensaţii.13 Beneficii medii1 ale diferitelor produse/unitate în gospodăriile ecologice şi convenţionale (media 1979-1981 ) Nr. dar exclusiv despăgurbiri pentru eşecul recoltei şi premiile pentru cultură/pantă.87 3) Fr/l Lapte 36 +54 0. 3) observaţii perechi.2. aşa cum arată situaţia din tabelul 5.30 4. în măsura în care sunt disponibile rezultate pentru toţi anii. întocmită pe 2 ani în Franţa. al gustului.40 Ouă 1198 24 -1 4. Tabelul 5. Beneficiu / unitate Gospodării .

premiile contribuind doar la creşterea lor. climei. unele având cauze obiective (condiţiile naturale mai mult sau mai puţin propice). prin volumul edafic mai mare din cauza reducerii . Există mari deosebiri între fermele ecologice de diferite tipuri privind performanţele lor economice. care se ameliorează întotdeauna în aceste ferme.a. altele ţinând de structura şi managementul fermei. care în fermele ecologice sunt mai mici. 5. ca şi în cazul fermelor intensive. menţinându-şi ridicat potenţialul de productivitate. fermele ecologice reduc şi poluarea atmosferică. cele mai favorabile efecte de mediu se resfrâng asupra solurilor.2. 1977 1985 USA USA Toate Toate culturile culturile 40 50-90 50-80 Cu cât economisesc combustibilii fosili. datorită faptului că nu se cumpără pesticide şi nu se plătesc taxe şi amenzi de mediu.2. ca şi de la o fermă la alta de acelaşi tip. iar eficienţa energiei fosile mai ridicată (tab.14 Energia fosilă relativă necesară sistemelor de ferme organice (% din convenţional) Autorul Anul Ţara Output Energia utilizată/ha Energia utilizată/ unităţi de output Mercier& Vine& Kaffka Crouau Bateman 1981 1984 1976/78 Anglia Germania Franţa Întreaga Grâu Grâu fermă 25-100 50-100 20 26 50 55-60 USDA 1980 USA Cereale 42-85 50-87 Klepper Harwood ş. 5. Unele dintre efectele favorabile ale fermelor ecologice asupra peisajelor.14).Veniturile sunt stâns legate de nivelul producţiilor şi preţul lor real.3 Performanţele ecologice ale fermelor ecologice Acestea nu pot fi separate de cele economice pe deplin. Aşa cum s-a menţionat. asupra proprietăţilor şi fertilităţii acestora. Tabelul 5. O mare influenţă asupra veniturilor o au cheltuielile energetice. Veniturile cresc şi datorită cumpărării la minimum a îngrăşămintelor şi furajelor. încălzirea locală sau generală. solurilor au fost deja prezentate la modul general. Solurile nu-şi diminuează profilul.

5-15 0-5 Sistemul de agricultură Intensiv Organic Integrat (convenţional) (ecologic) (mixt) 1. Cantitatea de apă din precipitaţii înmagazinată în sol este întotdeauna mai mare şi diferenţele de apă stocată se menţin la cca.28 55. Aceleaşi proprietăţi contribuie la creşterea stabilităţii hidrice şi mecanice. De aceea se afirmă că solurile fermei ecologice “nu cunosc seceta”.3 Densitatea aparentă (DA) t/m3 Porozitatea totală (PT) Porozitatea capilară (PC) % % Agricultura ecologică modifică favorabil toate proprietăţile care dau nu numai rezistenţă la eroziune dar şi calitate şi bonitate mai ridicată solului. 100 mm la maturitate şi după (210-225 zile). D.5 51. Glower.8 50.3.5 65 58 51 54 51. 5.22 1.5-15 0. faţă de sistemele intensiv şi integrat. Astfel.30 1. Astfel scade densitatea aparentă în stratul superficial. Toate proprietăţile fizice ale solului se ameliorează (tab. 75 mm faţă de convenţional şi menţinerea decalajului. pentru mobilizarea elementelor nutritive. o rezervă finală de apă de 4000 m3/ha faţă de 3000 m3/ha în fermele convenţionale înseamnă mult pentru sol.0-7.18 0. la care se adaugă şi biomasa microbiană (carbonul şi azotul din ea). în care solul este permanent aprovizionat cu materie organică. cât şi în profunzime.12 1. Aproximativ 42% din valoarea indicelui de rating este dată de conţinutul solului în materie organică şi stabilitatea elementelor structurale. Trebuie de remarcat că 750-1000 m3 apă/ha în plus. scade porozitatea capilară.3. Tabelul 5.substanţiale a fenomenului de eroziune.8 41.1).0-7. două luni de la căderea precipitaţiilor.1 Efectul sistemului de agricultură asupra proprietăţilor solului dintr-o livadă de măr (după J. atât la suprafaţă. creşte porozitatea totală.5 7. iar 10% de valorile reduse ale densităţii aparente a solului. făcând loc unei porozităţi mult mai mari. . chiar creşterea lui la cca. pentru viaţa şi activitatea sa şi deasemenea şi pentru plante. de aeraţie. 2000) Proprietăţi fizice UM Adâncimea (cm) 0. Profilul este mai activ din cauza unei mai bune structurări.5 7. se constată înmagazinarea precipitaţiilor mari (la 15 zile) cu o diferenţă de cca. chiar dacă n-au mai intervenit alte precipitaţii. astfel că echilibrul apă/aer este asigurat.93 1. intens stimulată în agricultura ecologică.

6 16.5 91. INT-F integrat arabil pentru furaje cosire intensivă.5 2.0 2. H. Toate măsurile tehnico-culturale din fiecare solă acţionează în această direcţie.6 18.2 1.9 117.0 121. se remarcă printr-o bună gestiune a azotului din sol.2).5 1.5 Scurgeri de N la suprafaţă 2.2 Dejecţii de bovine 0. CON-F convenţional arabil pentru furaje (pajişti şi alte suprafeţe).2 3.1 7.3 27.0 2.0 0.2 124.0 36. azotul a fost .1 224.6 82.2 138.2 2.3 TOTAL OUTPUT 151.0 2.9 14. 5. 2000) Fluxul azotului şi bilanţul Sistemul de cultură – N kg/ha anual/hectar CON-A INT-A ECO-A CON-F INT-F Fertilizare minerală 118.2 7.3 93. pe terenurile înclinate aceste efecte nu favorizează doar bilanţul şi regimul de apă al solului ci şi reducerea eroziunii şi a pierderilor de fertilitate chimică potenţială.1 162.0 54.3).0 2.6 163.0 55.7 168.8 1.6 (N input .3 5.6 37.3 12.5 TOTAL INPUT AZOT 137. atât la începutul cât şi la sfârşitul verii.7 Depuneri atmosferice 6.2 10. INT-A integrat arabil.0 0.9 75. Tabelul 5.3. mai vechi sau mai noi.Formarea unor rezerve mai mari şi mai profunde de apă se explică şi prin creşterea vitezei cumulate de infiltraţie a apei.0 2.9 14.0 2.6 2.6 118.8 73.7 Pierderi prin levigare 32. Astfel. ECO-F 0.0 2.9 24. fiecare în felul său caracteristic şi în fermele vechi din Germania.0 109.7 -42.5 Bilanţurile nutrienţilor s-au ameliorat simţitor (tab.4 N-NH3 volatil din plante 2.0 0.8 -44.7 27. 5.0 20.5 2.8 2.3.4 0. ECO-A ecofermă arabil cu paie la suprafaţa solului.3 19.N output) CON-A convenţional arabil (intensiv). cosită o dată pe an.9 180.2 Fluxul şi bilanţul azotului din sol în funcţie de sistemul de agricultură practicat (media 1990-1997) (Korsaeth.2 6.2 66.7 1.3 1.2 6.0 uscate Azot fixat simbiotic 0.0 Denitrificare 8. ECO-F ecofermă furaje pajişte păşunată direct.9 17.6 N-NH3 volatil din dejecţii 0.5 ∆N total din sol -14.0 2.9 Recoltat-păşunat 106.0 2. De asemenea.8 -11. În general fermele ecologice de orice tip..1 1.1 54.2 umede Depuneri atmosferice 2.3.4 226.2 N în seminţe 10.2 6.0 2.2 6.7 81. ieşirile de azot din fermă fiind mai mari decât intrările de azot (tab.8 6.6 -23.

8 22.0 24.4).0 +9.0 63. Cultura Producţia N fixat (t/ha) (kg/ha) 4* 3* 4* 3* 4* 3* 4* 3* 4.0 -12.2 6. Tabelul 5. de câteva ori mai mari decât imputurile de azot prin cumpărări.0 13.3.5 7* 120 90 120 90 120 90 120 90 0 0 0 0 100 245 Nutrienţ îndepărtaţi (kg/ha) N P2O5 K2O 20 12 40 75 21 75 20 12 40 75 21 75 20 12 40 75 21 75 20 12 40 75 21 75 23 36 68 46 11 18 20 32 68 46 11 18 0 0 0 175 49 210 1 Trifoi/iarbă păscută Siloz 2 Trifoi/iarbă păscută Siloz 3 Trifoi/iarbă păscută Siloz 4 Trifoi/iarbă păscută Siloz 5 Grâu Paie 6 Ovăz Paie Leguminoasă subînsămânţată 7 Trifoi roşu cosit .0 -56.0 13.3.0 4.5 -0. mai sărac fiind cel al potasiului (tab.7 5.0 25.0 -21.1 -7.4 27.0 -3.4 Bugetul de nutrienţi pentru 10 rotaţii în curs de desfăşurare Nr. astfel că bugetul său total şi anual este pozitiv.6 8.5 4 3.4 35.0 6. P.3 Pe ansamblul unei rotaţii biologice. rot.0 8.0 +3.2 3.0 7. Tabelul 5.5 3.0 1.3 Bilanţul N.1 P2O5 (kg/ha) 9.0 47.6 +5. al fosforului relativ echilibrat. K în patru gospodării biodinamice Gospodăria numărul 1 numărul 2 numărul 3 numărul 4 cumpărare vânzare bilanţ cumpărare vânzare bilanţ cumpărare vânzare bilanţ cumpărare vânzare bilanţ N (kg/ha) 2.5 -19. există mai multe căi de reţinere a azotului în solurile fermei decât de pierderea lui din fermă (inclusiv pri vânzări).3 K2O (kg/ha) 0.0 -11. permiţând exporturi (prin vânzări de produse). 5.5 13.mai bine convertit în produse şi forme stabile în sol.3.0 16.6 16.2 -19.

Trifoi roşu păşunat 8 Trifoi roşu cosit Trifoi roşu păşunat 9 Cartof 10 Grâu Paie Leguminoasă subînsămânţată Total pe rotaţie Pierderi prin levigare Nutrienţi proveniţi din îngrăşăminte organice Bilanţul nutrienţilor pe rotaţie pe an şi ha * substanţă usactă

3* 7* 3* 25 4,5 3,5

105 245 105 0 0 0 100 1740

30 210 30 75 68 18 0 1271 300 180 350 35

9 49 9 50 36 11 0 434 30 396 -68 -7

15 175 15 125 23 46 0 1087 100 804 -383 -38

În general, pe măsură ce timpul de funcţionare ecologică înaintează, conţinutul solului în nutrienţi creşte, raporturile dintre cei antagonişti se ameliorează (tab. 5.3.5), se menţine sau creşte uşor valoarea indicelui pH şi concentraţia în materie organică.
Tabelul 5.3.5 Caracteristicele solului în fermele ecologice convertite în diferite perioade (adâncimea de 20 cm) (după Weiss, 1988)
Conversia la ferme organice până la 1960 1961-1970 1971-1975 1976-1980 1981-1984 Nr. de ferme 8 12 27 32 22 6,7 6,6 6,6 6,7 6,8 org. pH 6,7 6,5 6,7 6,4 6,6 conv. 18,7 15,8 13,1 9,3 7,5 org. P (mg/100g) 19,4 19,2 29,4 19,2 25,6 conv. 24,4 22,1 18,6 16,0 23,8 org. K (mg/100g) 30,1 29,0 29,4 28,0 38,6 conv. 14,4 12,3 14,7 14,1 18,4 Mg (mg/100g) org. 15,0 13,1 11,8 13,4 15,1 conv. 1:0,59 1:0,56 1:0,79 1:0,88 1:0,77 Raportul K:Mg org. 1:0,50 1:0,45 1:0,40 1:0,48 1:0,39 conv. 2,8 2,8 3,0 2,4 3,7 org. Materia 2,8 2,8 2,7 2,5 3,4 organică (%) conv. 0,18 0,17 0,20 0,17 0,22 org. Total N 0,15 0,17 0,17 0,16 0,22 conv. org.= ferme organice conv.= ferme convenţionale Caracteristici

În fermele biodinamice mai vechi, creşterea conţinutului în nutrienţi minerali a fost însoţită de creşterea procentului de carbon organic şi de humus de bună calitate, atât în arabil cât şi pe păşuni şi fâneţe (tab. 5.3.6).
Tabelul 5.3.6 Conţinutului de substanţe minerale accesibile într-o fermă biodinamică
An pH C % N% C/N P2O5 K2O mg/100g sol Mg

1974 7,0 2,32 0,308 7,5 5,8 15,4 15,4 1980 6,8 3,88 0,380 10,2 6,4 18,8 28,4 pH = (KCl), P2O5, K2O, Mg = (CAL), media din cinci ogoare An Arabil Fâneţe Păşuni 1972 2,36 3,89 3,94 % C organic 1982 2,99 4,91 4,87

Desigur că rolul cel mai important în acest proces l-au avut îngrăşămintele organice, în general şi composturile, în special. Composturile, chiar şi cele simple, dintr-un singur reziduu organic, au o purere considerabilă de restaurare a fertilităţii solurilor. În tabelul 5.3.7 sunt redate rezultatele unor cercetări efectuate în India, din care rezultă efectele complexe şi favorabile asupra solului al unor composturi din reziduuri de la distilarea mentei.
Tabelul 5.3.7 Importanţa fertilizării şi a tipului de îngrăşământ asupra proprietăţilor solului (la 15 cm adâncime) (după Patra D. D. - 2000)
Tratament NPK (kg/ha/an)/ gunoi de grajd (t/ha) 1. 0.0.0 / 0 Efectul compostului în reziduuri de distilare Carbon DA AgregapH 3 organic (t/m te hidroN+P în (în apă) Fosfor în ) (g/kg) stabile Azot în sol biomasa sol (%) bacteriană I* F* I F F FC** CC** FC CC FC CC 7,55 7,49 3,4 3,8 1,34 38,2 57,6 79,1 26,5 35,3 79,1 83,7 40,0 43,5 44,6 45,5 42,6 42,5 42,0 92,8 112,6 38,0 51,3 79,6 100,4 92,8 115,2 37,5 48,2 90,0 110,0 135,5 158,2 38,5 48,6 87,1 109,1 132,6 162,5 41,2 54,7 101,6 121,3 125,8 158,2 35,1 41,9 101,5 127,8 70,9 95,0 36,7 45,4 94,1 113,1 67,2 85,0 32,9 42,3 95,3 109,8

2. 200.40.60 / - 7,58 7,46 3,6 4,2 1,32 3. 100.20.30 / 5 7,52 7,36 3,6 4,5 1,31 4. 50.10.15 / 10 7,45 7,37 3,5 4,8 1,30 5. 50.10.15 / 15 7,25 7,06 3,8 4,9 1,28 6. - / 20 7. - / 15 8. - / 10 7,38 7,29 3,5 4,8 1,27 7,45 7,40 3,7 5,0 1,30 7,35 7,29 3,6 4,8 1,31

*I - la începutul tratamentului * F- la recoltarea culturii **FC - fără compost **CC - cu compost din reziduuri de la distilarea mentei Fluvisol nisipo-lutos, pH apă - 8,2, C org. – 3,5, Nmin - 55,4, P-10,0 (mg/100 g sol), DA-1,35 t/m3

Composturile, mai ales când sunt mature, influenţează în direcţia dorită activitatea enzimatică din sol, aşa cum arată unele cercetări efectuate în ţara noastră (tab. 5.3.8).
Tabelul 5.3.8 Modificarea stării de fertilitate a solurilor sub influenţa compostului, aplicat singur sau cu îngrăşăminte minerale (N, P)
Activităţile Dehidro- Catalaza Zaharaza Fosfataza Îngrăşare Îngrăşare genaza TPF O2 gluc. fenol IBF* organică minerală (mg) (cm3) (mg) (mg) la 100 g sol s.u. a. Cernoziomuri Neîngrăşat Neîngrăşat 7,27 52 0,72 30,0 11,8 NP optim 6,64 65 0,89 31,6 12,4 Compost tânăr Neîngrăşat 6,87 138 0,87 55,1 19,0 NP optim 6,53 166 0,93 67,0 20,9 Compost matur Neîngrăşat 6,81 113 1,06 47,1 16,7 NP optim 8,48 144 1,04 50,8 21,1 Compost Neîngrăşat 13,79 151 0,96 91,6 27,1 supramatur NP optim 8,49 157 0,96 68,6 22,3 Compost cu Neîngrăşat 8,45 135 0,92 55,3 20,3 rumeguş NP optim 4,89 117 0,84 44,8 15,2 b. Soluri podzolice 1,51 19,4 0,19 27 0,43 Neîngrăşat Neîngrăşat 1,47 20,3 0,17 27 0,39 NP optim 12,7 63,5 0,34 117 7,49 Compost tânăr Neîngrăşat 4,84 54,0 0,34 86 1,40 NP optim 11,8 66,1 0,34 115 7,22 Compost matur Neîngrăşat 11,4 52,3 0,41 97 7,49 NP optim 8,90 98,6 0,39 108 4,58 Neîngrăşat Compost 8,55 95,7 0,37 103 4,43 NP optim supramatur 5,52 48,8 0,33 83 5,20 Neîngrăşat Compost cu 4,35 34,0 0,28 68 1,63 NP optim rumeguş * Acest indice a fost introdus în calcul de către dr. ing. Gh. Ştefanic şi reprezintă media ponderată a activităţilor de dehidrogenază-catalază. “Moderaţia” mediei se aplică de fapt catalazei ale cărei valori extreme se micşorează cu un coeficient capabil să aducă valorile catalazei la scara valorii dehidrogenazei.

Monitorizările efectuate în diferite ţări (Franţa. În acest sens îşi aduc contribuţia şi vegetaţia forestieră. Germania. pierderile de azot nitric în apele subterane şi de suprafaţă sunt mult sub limitele admise de legislaţie şi mai ales sub valorile înregistrate la fermele convenţionale. . coada şoricelului) favorizează viaţa microbiană din sol şi organizarea sa. regimul de apă şi aer. aceste activităţi şi efecte sunt mult mai mici decât după grâu ori altă cultură de toamnă. solul rămânând ogor un timp îndelungat. intensifică şi permanentizează fluxul apei spre rădăcini şi în plantă şi în funcţie de lungimea rădăcinilor colonizate solul îşi îmbunătăţeşte structura. raporturile dintre ele. Se formează micorize care colonizează rădăcinile plantelor de pe pajişti şi din arabil. pajiştile. SO2) şi amoniac din adăposturile de animale. stabilitatea sa.Organizarea rotaţiei şi păstrarea unui spectru de buruieni (păpădie. depozitării sau aplicării pe sol. menţinerea diversităţii lor şi a unui grad limitat de îmburuienare are consecinţe ecologice deosebite. la nivelul lor maxim în anumite ferme. biosisteme care mobilizează fosforul din sol. la staţia de compostare şi în activităţile gospodăreşti. Poluarea produsă de ferma ecologică este minimă şi acceptabilă.pierderi minime de substanţe solubile (azotaţi. păstrarea habitatelor umede şi a vegetaţiei hidrofile în fermă. fosfaţi. urzică. ele fiind o sursă însemnată de hrană pentru păsări şi insecte care se înmulţesc şi îşi reiau locul în echilibrele ecologice. . Ea se înregistrează totuşi. totdeauna de câteva ori mai mari decât limita admisibilă. S-a constatat că în monocultura de porumb. SUA) au arătat că. Austria. Toate contribuie la creşterea biodiversităţii sălbatice şi la reinstaurarea echilibrelor ecologice. marea diversitate a culturilor din rotaţie. săruri de potasiu şi calciu) în apele subterane şi de suprafaţă. din gunoiul acestora în timpul manipulărilor. Strategia faţă de buruieni. mai ales datorită: .pierderilor de gaze de seră (CO2. sporindu-şi astfel fertilitatea. Elveţia. NO2.

Davidescu Dumitru.. Agriculture ecosistem and environment. Rusu Teodor. Bucureşti. 587B/94. 49. Gîzdavu J. 16. Bălăşcuţă Nicolae... 11. Bălăşcuţă Nicolae.T.. Albert Imre. Editura PIM. De la Rossi R. nov.Ecosisteme agricole convenţionale şi sustenabile.. Bio-Szaktanacsado Bt. Axinte Lorica... Samuil Costel. Nota D. Der S. Hortinform 5-93. Cluj Napoca. Chiriac C. Alexa L. Cluj Napoca. 2006 – Cercetări privind obţinerea unui compost de calitate superioară pentru utilizarea în fertilizarea porumbului. Agafi ţ ei Alina.. 4. Chiriac C. Raport tehnic la Contract nr. 1994 – Organic farming.. 2000 – Nature and landscape production potentials of organic types of agricultures. 15. USAMV – Iaşi. Bodiş Andrei. 1994 – Agricultura biologică – o variantă pentru exploataţiile mici şi mijlocii. 8. 10. Farming Press. Axinte Stela. Morar Maria Virginia. Cristea Rodica. Iaşi..C. Lucrări ştiinţifice. Seria Agronomie. 2005 – Tehnologii ecologice pentru creşterea şi exploatarea bovinelor şi porcinelor. Editura Risoprint.. 13. 2004 . Agafiţei Alina. 2000 – Conversia de la agricultura convenţională la agricultura biologică. cu M. 1987 – Feromonii în combaterea insectelor dăunătoare. 1998 . Chiriac C. Axinte Stela. ISSN 1454-7414.A komposztalas elmeleti es gyakorlati alapjai. Davidescu Velicica. 2004 – Cercet ă ri privind tehnologia de compostare a reziduurilor organice dintr-o fermă agricolă complexă.K. 5. Jităreanu Gerard. Iaşi. 14. Lucrările Simpozionului "Disaster and Pollution Monitoring".BIBLIOGRAFIE 1.. Vol. Editura Tipocart Braşovia. U. Oprean I. 1999 – Fertilizarea cu compost ş i efectele sale agroproductive. 3. 7. Editura Elsevier. Axinte Stela. Braşov.1994 . Iaşi. Editura Ceres.. 9. 9. 2. Lampkin N.. 2005 – Ghid de combatere a buruienilor în agricultura ecologică. . Editura Ceres. Gabriela. Editura Poiltehnium. Bălăşcuţă Nicolae. 12. România. Editura Risoprint. 1993 – Protecţia plantelor de grădină cu deosebire prin mijloace naturale. Mihalache. 6.. nr. Bucureşti. 2003 – Tehnologii de agricultură organică. Iaşi. Braşov. 1999 – Hrana vie prin Agricultura Biologică.Efectul unor composturi din reziduuri agricole asupra solului ş i unor culturi (porumb ş i cartof) . Albert Imre. Man Cornel. Bucureşti. Revista Cereale şi Plante Tehnice. Zaharia M. Casa de Editură Angeli. M. Mihalache. Axinte M.

Sattler şi Wistinghausen. Stoianov Radu.17. 41. Albert I. 34.S. Albert Imre. 2001 .04.animal după fertilizare cu doze mari de nămol de epurare la cultura de porumb.. 2008 – De la agricultura convenţională la agricultura ecologică. Bucureşti. Nagy Miklos. Senic Iurie. Bucureşti. 1995 – Ecologicaly appropriate agriculture. 30. Editura Ştiinţelor Agricole. 19. 32. Ştirban M.2000 privind produsele agroalimentare ecologice.. vol. Editura Risoprint. ICPA (M. Stuttgart. 2003. 28. Editura Risoprint. 2006 – Utilizarea rumeguşului şi a deşeurilor lemnoase pentru compostare. Cluj Napoca. Murahovschi Arcadie. Cluj Napoca. Toncea Ion. 2002 – Metode ecologice de protecţia plantelor. 33. Muntean L. *** Colecţia revistei Bioterra. Cluj Napoca. Iaşi.Transferul metalelor grele în sistemul sol .). Munteanu Neculai. Stan Vasilica.. *** Cod de bune practici agricole. *** Colecţia revistei Sănătatea plantelor. Editura Risoprint.. vol. I şi II. Gherciu Viorel. *** Ghid legislativ pentru agricultura ecologică. 27. Fiţiu A. 23. . Dumitru şi colab. nr. Lucrări Ştiinţifice USAMV Bucureşti. Revista Cereale ş i Plante Tehnice. 2005. Seria Agricultură. *** Ordonanţa de urgenţă nr. 2005 – Metode şi tehnici de producţie în agricultura ecologică (Ecotehnica). Imre Albert. 2005 – Bazele agriculturii moderne. Neugebauer B. 2006 – Metode şi tehnici de producţie în agricultura ecologică. Albert Imbre. 31. Germany. *** Anuarul statistic FAO.. 24. ZEL (DSE) Publication. ProRuralInvest Chişinău. 25.. Germany. Solti Gabor. 22. Muntean S. 21. *** Composturile. 9. 34/17.. Cluj Napoca. Rusu Teodor.. 20. Rusu Teodor. Editura Ulmer. *** Colecţia revistei Agricultures. Luca E. Muntean L. Editura Expert. 29. Bohatereţ Valentin. Editura Elsevier. Mihai D. *** Bioterra România – Îndrumător pentru agricultura ecologică. 18. 1989 – Ferma biodinamică. Rusu Teodor. Editura STEF. Stoleru Vasile. 26.. Vâjial ă M. Bodis Andrei. Editura Risoprint. 1999.plantă . ecosistem and environment. Bodiş Andrei..

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful