Critica nara]iunii pure

Trei jurnale adunate de Maria von Rosen [i Ingmar Bergman
C`t`lina NECULA
e fiecare dat` când auzim c` un lucru cumplit s-a întâmplat cuiva, ne imagin`m c` nu ni se poate întâmpla nou`. Dar, câteodat` el se întâmpl`. Ingmar Bergman [i Ingrid von Rosen s-au cunoscut în 1957, au avut o fiic` în 1959 [i s-au c`s`torit în 1970. În 1994, acel ceva cumplit se întâmpl`: Ingrid afl` c` sufer` de cancer la stomac, iar boala avanseaz` cu repeziciune, în ciuda tuturor tratamentelor. Cartea ap`rut` la editura Vremea în 2005 reu[e[te s` surprind` acela[i eveniment din trei perspective: al bolnavei, al so]ului [i al fiicei. Fiecare dintre cei trei are propriul stil de a se lupta cu suferin]a care îi afecteaz` pe to]i. A[a cum declara în prefa]` regizorul, nici unul nu a fost destinat public`rii; prelucr`rile sunt infime. A[adar, autenticitatea tr`irilor [i a celor scrise în rândurile [i, mai ales, printre rândurile jurnalelor, e incontestabil`. Îns` nu trebuie s` trecem cu vederea c` protagoni[tii sunt oameni

D

ai scenei, pentru care o astfel de expunere nu e, neap`rat, gratuit`. Pe m`sur` ce se extinde în corpul lui Ingrid, cancerul se r`spânde[te în vie]ile, respectiv jurnalele celor trei. Alte aspecte ale existen]ei, precum piesele pe care le monteaz` Ingmar, rela]ia Mariei sau dorin]a ei de a fi mam`, trec pe plan secund. Totul pare a se lega de tragedia care plute[te în aer; dar viata merge înainte, via]a are [i alte fa]ete, care sunt [i ele trecute în jurnale. De pild`, Maria e preocupat` de cariera ei de scriitoare [i de dorin]a din ce în ce mai puternic` de a fi mam`, iar Ingmar amestec` pasajele despre Ingrid cu relat`ri despre piesele pe care le monteaz`. Cât despre Ingrid, ea î[i face griji pentru to]i [i lupt` pân` aproape de sfâr[it. Pe masur` ce boala avanseaz`, însemn`rile devin din ce în ce mai lacunare [i mai nervoase. Ingrid renun]` la a mai scrie fraze complete, poate tocmai pentru ca vrea cu disperare sa lase cât mai multe în urma. De[i sedat`, Ingrid apare extrem
principalul lor ]el. E[ecul Constitu]iei europene a demonstrat din plin lipsa curajului de a promova un proiect de mare anvergur`. Precau]ia a devenit cuvântul de ordine pentru clasa politic` occidental`. De la interzicerea legumelor modificate genetic [i pân` la noile legi britanice antirasism, ini]iativele legislative se remarc` prin grija aproape obsesiv` de a elimina din spa]iul public orice surs` (real` sau închipuit`) de disensiuni. Rarele cazuri în care forma]iunea aflat` la putere încearc` s` aplice m`suri radicale au drept rezultat scandaluri precum cel declan[at în Fran]a de legea primei angaj`ri. Din nefericire, precau]ia excesiv` nu este o solu]ie valabil` pe termen lung. Europa se confrunt` cu probleme majore precum influxul masiv de imigran]i, ascensiunea forma]iunilor extremiste [i teroriste, fric]iunile cauzate de extinderea Uniunii Europene etc. Abordarea acestor probleme necesit` abandonarea politicii bazate pe iner]ie, iar acest proces nu poate începe decât când elitele occidentale vor încerca cu adev`rat s`-[i defineasc` rolul [i obiectivele pe termen lung.

discut` despre

Branding
cu:

Revista Facult`]ii de Litere din Bucure[ti • anul I, nr. 2/2006

Ingmar Bergman Trei Jurnale adunate de Maria von Rosen si Ingmar Bergman
Editura Vremea, Bucure[ti, 2005

de lucid` în aceste ultime clipe. Ca epilog, Maria comenteaz` momentul mor]ii [i zilele imediat urm`toare, pentru ea [i pentru Ingmar. Cele trei jurnale sunt un fel de „cronic` a unei morti anun]ate“, dar refuzate pâna în ultima clip`, dovada în plus c` asta se poate întâmpla oricui.

Marius Babias, pulafashion, Branding Romania, Gheorghe Cr`ciun, Dan de la OCS, Ion Manolescu, Lumini]a Marcu, Sorin Adam Matei, Ioana Pârvulescu

Deveni]i autor de enciclopedie la IMP!
De-a lungul vremii v-a]i obi[nuit s` asocia]i cultura cu nume ca Sadoveanu, Macedonski, Ion Barbu, Nae Ionescu, Ple[u, C`rt`rescu, Eliade, Nichita St`nescu, cu mi[c`ri literare ca romantismul, avangarda, ori proletcultismul, sau idei ca „arta-pentru-art`“, „sublim“, „kitsch“, „geniu“. V-a]i întrebat, poate, cum au ajuns aceste nume, idei sau mi[c`ri s` domine via]a cultural` modern` din România. V` invit`m s` participa]i la un proiect: crearea unei enciclopedii a culturii moderne române. Nu sunte]i numai un consumator de cultur`, pute]i pute]i fi un critic [i un analist al actului cultural. V` invit`m sa scrie]i despre cultur`, pentru c` e [i a dvs! Ca s` participa]i la proiect trebuie s` v` înscrie]i pe sit, unde ve]i g`si o list` de articole pe care le pute]i modifica imediat. Proiectul e g`zduit la adresa http://imp. unwiki.com [i e menit s` faciliteze dialogul între diversele grupuri de influen]` [i prestigiu din România. Dic]ionarul de fa]` este o ini]iativ` deschis` [i plural`. De aceea, el nu are "editori" per se; to]i cei interesa]i sunt invita]i s` contribuie cu noi termeni, analize [i biografii la dic]ionar, sau s` adauge/ corecteze articolele existente.

Era precau]iei
Dup` Germania, a venit rândul Italiei s` treac` prin febra unei curse electorale pe muchie de cu]it. Acela[i scenariu ar fi fost valabil [i în Spania, la alegerile din 2004, dac` atentatele din martie nu ar fi influen]at în mod decisiv preferin]ele electoratului. Tiparul a devenit prea r`spândit pentru a putea fi atribuit unei serii de coinciden]e. B`t`liile electorale din ultima vreme au rezultate neconcludente pentru simplul motiv c` ofertele forma]iunilor politice sunt atât de asem`n`toare, încât stabilirea unei ierarhii a preferin]elor a devenit imposibil` pentru aleg`torul mediu. Dihotomia tradi]ional` stângadreapta nu mai func]ioneaz`, iar temele controversate s-au retras încetul cu încetul din platformele electorale, în condi]iile în care majoritatea forma]iunilor politice au f`cut din p`strarea statu quo-ului

32

ELITEREBELLE • anul I, nr. 2/2006

Art`, dincolo de margini Sumar
Redac]ia: Mioara ANGHELU}~ Cristian CERCEL R`zvan Mihai N~STASE Andrei Silviu OPREA Ilinca {CHIOPU Secretar general de redac]ie: Mihai MANDACHE mmandache@yahoo.com Redactor [ef adjunct: Ruxandra ANA pisicalimpede@yahoo.com Ana CHIRI}OIU ana_chiritoiu@yahoo.com Redactor [ef: Igor MOCANU hierorfeu@yahoo.com Foto: Daniel COZMA Elena DR~GHICI Layout: Daniel COZMA daniel_cozma@yahoo.com Logo design: Gruia DRAGOMIR Colaboratori: Alexandra BUZA{ Miruna COVACI Andrei DOBO{ C`t`lina NECULA Ramona NECULA Cristina POROINEANU Valentina TACHE Invita]i speciali: Dan AMARIEI Marius BABIAS Alecsandra BOTO{~NEANU Gheorghe CR~CIUN Ion MANOLESCU Lumini]a MARCU Sorin Adam MATEI Ioana PÂRVULESCU pulafashion Apare cu sprijinul Facult`]ii de Litere a Universit`]ii Bucure[ti [i al revistei

Pagina studentului: R`zvan Mihai N~STASE: Scrisoare deschis` c`tre o victim` colateral` a practicii mele pedagogice . . . . . . . . . . . . . . . . .4 Art`, dincolo de margini: Ilinca {CHIOPU: Al doilea ora[ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .6 Alexandra BUZA{: Punk's not dead! . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .6 Interviu cu Gabi Georgescu: Cum s-a n`scut Punk Rock Underfest . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .7 Valentina TACHE –Amfiteatru deschis „Team Work“: România comunist`: o ploaie atomic` ce na[te malforma]ii . . . . . . .32 Critica nara]iunii pure: Cristian CERCEL: Întreb`ri deschise . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .5 Igor MOCANU: Ast`lalt` carte a domnului profesor . . . . . . . . . . . .30 C`t`lina NECULA: Trei jurnale adunate de Maria von Rosen [i Ingmar Bergman . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .32 Dezbatere: R`zvan Mihai N~STASE: |n c`utarea brandului pierdut . . . . . . . . . .8 Alecsandra BOTO{~NEANU: Ce ne-a \nv`]at Branding Romania despre români . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .9 Miruna COVACI: Imagini cu valoare ad`ugat` . . . . . . . . . . . . . . . . .10 Ion MANOLESCU: O marc` a „epocii de aur“ . . . . . . . . . . . . . . . . .10 Eliterebelle cu Dan de la Omul cu [obolani despre branding pe mail . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .12 Eliterebelle \n dialog cu Marius Babias . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .13 Gheorghe Cr`ciun: Brandingul este o fic]iune necesar` . . . . . . . . . .19 Sorin Adam MATEI: P`ltini[TM . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .21 Ioana Pârvulescu [i brandul interbelic . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .23 pulafashion . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .24 C`t`lina NECULA: De Che Guevara (?) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .25 Mioara ANGHELU}~: L'enfant prodige - un alt rege Midas . . . . . . .26 Cristina POROINEANU: Muta]iile limbajului comun . . . . . . . . . . . .27 Ramona NECULA: Noi [i ai no[tri: \ncotro . . . . . . . . . . . . . . . . . . .27 Avanpremiera: Marius BABIAS: Pe urmele revoltelor (fragmente) . . . . . . . . . . . . . .16 Publica-v-a[: Andrei DOBO{: acas` la ochil` . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .28 Rubrici: Razvan Mihai N~STASE: Inefabule . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .7 Lumini]a MARCU: Scrisuri . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .18 Ruxandra ANA: Pisica limpede . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .28 Cristian CERCEL: Subiectivit`]i melancolice . . . . . . . . . . . . . . . . . .30 Mihai MANDACHE: Euro Trash . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .32

Amfiteatrul Deschis „Team Work“: România comunist`: o ploaie atomic` ce na[te malforma]ii
eara de 28 martie 2006 a continuat seria întâlnirilor „Amfiteatrul Deschis“, proiect ambi]ios al organiza]iei non-guvernamentale Team Work, ce aduce lun` de lun` în fa]a studen]ilor personalit`]i remarcabile, oameni al c`ror drum constituie un exemplu de urmat [i ale c`ror discursuri captiveaz` prin incitament tematic [i actualitate. Pentru aproximativ dou` ore studen]ii Universit`]ii din Bucure[ti [i invita]ii no[tri au demolat miturile comunismului într-o dezbatere alert` [i transparent`, subliniind faptul c` libertatea [i nu comunismul este cea mai contagioas` for]` din lume. Evenimentul s-a bucurat de prezen]a doamnei Doina Jela (autoarea volumelor Drumul Damascului [i Aceast` dragoste care ne leag` de la Editura Humanitas [i în prezent redactor la Editura Curtea Veche) [i totodat` de spiritul tân`r al domnului Ion Manolescu, lector universitar la Facultatea de Litere, la rândul s`u un bun cunosc`tor al României sub regimul comunist, fapt ce se reflect` [i în c`r]ile sale despre comunismul românesc. Pornind de la foarte popularele bancuri ce se propagau cu o vitez` ame]itoare în perioada de dinainte de ’89, Doina Jela [i Ion Manolescu au radiografiat fin, al`turi de studen]ii prezen]i în num`r mare la eveniment, o Românie comunist` care exist` pân` în zilele noastre. Întrebarea „Este adevarat c` România...?“ de la faimosul Radio Erevan [i r`spunsul prompt: „Noi r`spundem: da!“ iese acum din sfera umoristic`, dezbaterea în vederea afl`rii r`spunsului revelator desf`[urându-se pe cele trei planuri (social, politic, cultural) care au fost cel mai adânc zdruncinate de perioada comunist`. Din punct de vedere social, „perturb`ri mentale înc` exist`“, afirm` Ion Manolescu f`când referire la confuzia dintre spa]iul public [i cel privat, care – în mod surprinz`tor – persist` într-un stat ce tinde spre europenizare. Nostalgia comunismului respir` înc` în acei concet`]eni ai no[tri care î[i cresc g`inile la bloc [i hr`nesc câinii vagabonzi, aducând în prim-plan ceea ce Ion Manolescu nume[te „gr`din` zoologic` pe trotuar“. Într-adev`r, acest fapt este consecin]a ideii comuniste conform c`reia tot

S

Valentina TACHE
ce este al statului este al tuturor oamenilor muncii, iar tot ce se petrece ast`zi, de la scenele din autobuz pân` la bibeloul de por]elan de pe televizor, î[i g`se[te în mod cert explica]ia în regimul de dinainte de ’89. „Tot ce nu era interzis, era obligatoriu“, spune Doina Jela, „astfel c` imediat ce au dat de libertate, oamenii au uzat-o ac]ionând haotic [i iresponsabil, într-o Românie a nim`nui“. Nevoia de decizie a fost estompat` în aceast` ]ar` care a purtat pe umeri povara unui regim ce a renegat oamenilor liberul arbitru, transformându-i în ni[te „victime-c`l`i amalgamate“. Chiar [i „treaba prost f`cut`“ de care societatea actual` încearc` s` se debaraseze î[i are originile în regimul Ceau[escu, ca mecanism al societ`]ii comuniste, acolo unde cel care munce[te cu mâinile, indiferent de calitatea muncii pe care o face, este demn de respect, în vreme ce „mâinile albe“ ale intelectualilor prezint` o real` amenin]are. De asemenea, individualitatea este desfiin]at`, ochiul partidului fiind cvasi-ubicuu, întinzându-[i tentaculele prin a[a-zi[ii „turn`tori“, cei ce raportau fiece pas f`cut în contra regimului. Dar cum se explic` faptul c` societatea de acum 15-20 de ani nu s-a revoltat mai devreme? „Oamenii s-au adaptat“ sus]ine Doina Jela, iar Ion Manolescu adaug` faptul c` aparatul în sine era slab, dezinformarea crunt` a popula]iei fiind factorul cheie al opresiunii pe care oamenii au sim]it-o. În aceea[i ordine de idei, elogiile erau atât de uniforme în acea perioad`, încât ast`zi transpare cu u[urin]` epoca a[a cum a fost, dedesubtul tencuielii de neadev`ruri stilizate [i dincolo de t`cerea pe care manualele de istorie o afi[eaz`. De asemenea, în prezent nu exist` un model politic „curat“, modul în care clasa politica actual` se exprim` c`p`tând deseori accente comuniste, a[a cum scriitorul Ion Manolescu precizeaz`. Adev`rul, în mod paradoxal, nu este unic, de aceea cei doi invita]i ai Amfiteatrului Deschis recomand` studen]ilor istoriile alternative, subliniind c` rezisten]a în fa]a manipul`rii se poate realiza doar citind mai multe surse [i eventual dobândind discern`mântul înc` din familie. În ceea ce prive[te via]a cultural` din România comunist`, aceasta st` îndeosebi sub semnul compromisului, al negocierii scriitorului cu cenzura. „Scriitorul român nu are încredere în el, ci vrea s` publice acum. Când unui tân`r scriitor îi ard degetele s` scrie, a[a cum s-a întâmplat cu Marin Preda, trebuie s`-[i cânt`reasc` scopurile“ este de p`rere Doina Jela, vorbind despre capitolul dedicat lui Nicolae Ceau[escu din romanul Cel mai iubit dintre p`mânteni, fragment care a înduplecat orice obstruc]ie a cenzurii. Pe de alt` parte, chiar acest dialog al operei dizidentului cu cenzura înseamn` tot o influen]` implicit` a regimului asupra literarului, reu[ita estetic` fiind determinat` de o presiune continu`. Referitor la pia]a de carte, Ion Manolescu sus]ine c` în anii ’70 exista o ofert` de c`r]i bune, îns` controlat` de stat, pe un circuit contractual bine definit. Cel mai bun roman al „obsedantului deceniu“ r`mâne îns`, în viziunea Doinei Jela, Galeria cu vi]` s`lbatic` de Constantin Toiu. De asemenea, Ion Manolescu sus]ine p`rerea studen]ilor conform c`reia cinematografia româneasc` ar fi afirmat o libertate psihologic` remarcabil`, filmul Pas în doi al lui Dan Pi]a sau Proba de microfon al lui Mircea Daneliuc devenind emblematice prin puterea de sugestie a parabolei, simbolului [i alegoriei, pe care oamenii le gustau, absorbindu-le ca pe o lumin` vie ce p`trundea firav` printr-o ultim` fereastr` întredeschis`. În concluzie, comunismul românesc n-a fost decât un serios „antrenament“ la care societatea româneasc` a fost supus`, „alergarea dup` o minge pe care n-o vom prinde“, dup` spusele lui Constantin Noica. Miturile comunismului pot fi demolate: respectul fa]` de propria con[tiin]` [i propriul suflet va conduce c`tre o societate construit` astfel încât s` nu scoat` r`ul din noi, o societate deschis`, care de[i timp de 10 ani dup` Revolu]ie s-a aflat într-o buim`ceal` constant`, în ultimii 5 ani devine mai efervescent`, marcat` de o îndr`zneal` capabil` s` sting` pentru totdeauna umbrele gri ale 31 perioadei comuniste. Martie 2006
ELITEREBELLE • anul I, nr. 2/2006

Adresa redac]iei: Str. Edgar Quinet nr. 14, sala 306, cod po[tal 010017, sector 1, Bucure[ti

2

eliterebelle@yahoo.com

ELITEREBELLE • anul I, nr. 2/2006

© Gruia DRAGOMIR

Critica nara]iunii pure

Editorial

Ast`lalt` carte a domnului profesor
Igor MOCANU
`rturisesc c` am citit Cealalt` fa]` a prozei în vreo 10 ore. Asta, pe de o parte, pentru c` investiga un segment al prozei noastre, de la cea antebelic` (cel pu]in atunci începem s` auzim de Topârceanu), pân` la cea postbelic` (acolo obi[nuim s`-i afl`m proza lui Preda), trecând prin interbelic (unde altundeva l-am putea plasa pe Max Blecher?), proz` de cele mai multe ori trecut` cu vederea. Pe de alt` parte, lectura mea în vitez` insa]iabil` se datoreaz` mostrei de proz` montat` pe lentila de la acest microscop. E vorba de acel tip de opere care, luate în laborator la autopsie, surprind prin vitalit`]i subterane, latente, neb`nuite, care provoac` de fiecare dat` rescrierea istoriilor (literare), bulverseaz` canonul, [i-l fac s` scuture din urechi. Nu este vorba în aceast` carte de o repunere în drepturi a unor opuri de proz`, c`zute pe de laturile canonului, (dac`-s bune, se pun ele [i singure), ci de o aducere la zi a unei teme de [coal` neînv`]at` la timp, (a[a cum se întâmpl` de cele mai multe ori). Avantajul este c` e[antionul ales de c`tre Mihai Zamfir satisface [i tabieturile stilisticianului, face [i loc inventivit`]ii teoreticianului. Adic`telea, [i lupul s`tul, [i capra întreag`, cu varz` cu tot. A[a se face c` nuvelele lui Rebreanu, cu garderoba adus` la zi – în bun` conformitate cu morfologia propus` de for-

Libertatea experimentalismului jurnalistic
Ruxandra ANA
august 1974: „I hereby resign this office of President of the United States“. Demisia pre[edintelui american Richard Nixon a fost rezultatul celui mai mare scandal politic contemporan. Spargerile repetate ale sediului Partidului Democrat din complexul Watergate au fost punctul de pornire al celei mai lungi anchete jurnalistice din istorie, dezv`luind, timp de patru ani, o re]ea complicat` de rela]ii ce au dus la demisia a patruzeci de oficiali ai Casei Albe, inclusiv a pre[edintelui. În timp, Watergate a devenit un termen sinonim cu frauda, cu utilizarea banilor publici în scopuri private, cu folosirea ilegal` a agen]iilor guvernamentale ca FBI [i CIA [i cu obstruc]ionarea justi]iei. Scandalul Watergate e, îns`, incomplet f`r` povestea celor doi ziari[ti de la The Washington Post, Carl Bernstein [i Bob Woodward, celebri pentru intransigen]a [i perseveren]a cu care au urm`rit pas cu pas scandalul, calificat pe atunci de purt`torul de cuvânt al pre[edin]iei ca o insignifiant` „tâlh`rie de mâna a treia“. Woodward [i Bernstein au demascat poate cel mai grav caz de abuz de putere din câte a cunoscut istoria recent`. 3 mai 2006: Ziua Interna]ional` a Libert`]ii Presei. O ocazie numai bun` de a celebra jurnalismul hibrid, o specie cu tot mai mare c`utare, cu priz` la public, cu formule u[or de ]inut minte [i cu rezultate garantate: Jurnalismul telenovel`: camera se mi[c` încet, insist` pe detalii, de preferin]` pe jerbe, coroane, lumân`ri [i mame înl`crimate – cele câteva cuvinte pe care reu[esc s` le articuleze printre suspine se repet` obsesiv, risc` s` devin` refren, muzic` sumbr` pe fundal. Formula e eficient` pentru tot felul de drame, de intensit`]i variabile sau, la polul opus,

M

mali[tii ru[i, deschid dintr-o dat` o corol` proasp`t`, cu un material bogat util oric`rui botanist literar, prilejuind [i o interesant` paralel` cu produc]iile cehoviene. „Noul roman“ de la 1920 î[i cere dreptul la exegez`, receptare, apropiere, a[a încât o analiz` stilistic`, adic` o subtil` auscultare a „vie]ii formelor“ romane[ti, se impune aproape aritmetic. Craii de Curtea Veche ie[i]i de sub pana unui virtuoz stilist, readuc în discu]ie o mai veche preocupare a lui Mihai Zamfir – poemul românesc în proz`. Apoi, o alt` mostr` examinat` atent o constituie proza lui Constantin Stere. Este singurul caz în care problema revizuirii [i a recuper`rii se poate pune. Jocurile Daniei, romanul lui Anton Holban, la intersec]ia dintre biografic [i literar imprim` psihologicului de narator o particularitate aparte, o „structur` a semi-absen]ei“. „Jurnal de criz`“, „jurnal de existen]`“ – iat` dou` concepte proaspete. Jurnalul lui Maiorescu, Camil Petrescu, [.a., ar face bine s` se numeasc` noctal, întrucât, din somatica firii, registrul diurn inoportuneaz` crea]ia ca proces. Prozele lui Max Blecher, care r`mâne a fi un „maestru din umbr`“, nu doar c` se sustrag decretelor surrealiste, cochetând cu cele ale absurdului, ci mai [i creeaz` doi-trei epigoni, între care un H. Bonciu, cu a sa dubl` existen]` în patru labe, ori un Fântâneru mai slab.

8

Edi]ia a II-a, Cartea Româneasc` Bucure[ti, 2006

Capitolul despre Voiculescu, ne prezint` un prozator care-[i legitimeaz` statutul dintr-un resentiment de natur` cultural`, dintr-o propensiune spre polemic, dintr-un apetit u[or vituperant. Paul Georgescu, Eugen Barbu, [i Augustin Buzura fac posibil` plasarea în contemporaneitate a analizei stilistice a formelor romane[ti. Via]a lui Preda, când ca un jurnal, când ca o prad`, prilejuie[te trasarea aproape cartografic` a eticii p`pu[arului creator cu degetele încâlcite în sforile prozei, în premoni]ii, fr`mânturi, nadir. Cam acesta este noul chip al prozei, cealalt` fa]` a ei.

Smarandei Drag` Smaranda, dup` cum [tii, lucrurile s-au schimbat între noi, adic` nu o s` mai fie niciodat` a[a cum erau cândva, când ]ie î]i era bine atunci când nu î]i era r`u [i când mie îmi era bine atunci când ]ie î]i era bine [i atunci când î]i era r`u te întrebam de ce nu î]i e bine. (În parantez` fie spus, [tim amândoi c` nu te cheam` Smaranda, dar acum o a[tept pe Smaranda s` vin` pe la mine [i nu [tiu de ce, dar m-am trezit c` am scris numele ei [i gata). Uite, de fapt [i de drept nu am mare lucru s`-]i spun. Adic` dat fiind c` noi doi ne cunoa[tem a[a de bine, cum mie înc` îmi place s` cred c` ne cunoa[tem, chiar dac` tu, atunci când se întâmpl` s` ne mai vedem [i te enervezi în stilul t`u t`cut, ajungi totu[i s` îmi spui cu vocea ta ce îmi sugereaz` mereu o orhidee ce a stat prea mult la întuneric c` eu nu te-am în]eles niciodat`, ce-ar mai fi de

30

spus? Ei, eu, nop]ile pe la ora 3, când m` pierde mintea prin cluburi, tot vorbesc de unul singur (de obicei, în gând), adic` de fapt vorbesc cu tine [i î]i zic enorm de multe lucruri, nervos [i vehement. Bine, nu mi se întâmpl` mereu, din când în când îmi concentrez aten]ia asupra vreunei f`pturi feminine [i atunci, cumnecum, te cam scot din minte. Oricum, acum nu e 3 noaptea [i nu sunt în club, dar îmi amintesc de vremurile când ne scriam scrisori, prin urmare chiar nu [tiu exact ce ar mai fi de zis, nu de alta dar po]i s` pui [i tu cap la cap informa]iile pe care le ai despre mine, subiective, obiective, invective [i metainvective [i s`-]i dai seama cine sunt, doar c` în tine ar trebui s` fie ceva mai mult calm. {tii despre ce e vorba de fapt? Nu am nici un chef s` m` mai gândesc la tine. Ceea ce te face s` m` consideri la[ [i r`u, dar la un moment dat o s`-]i treac`. Cel mai bine ar fi s`-]i treac` mai repede, mai ales c` vine vara. Dup` cum s-ar spune, e un timp pentru aia [i un timp pentru ailalt`, parc`-parc` a venit timpul pentru asta. Rubrica asta cred c` trebuia s` fie despre România, dar la cât de mult ne-am plimbat noi doi prin ]ar`, face ceva sens s` fie [i despre tine.

© Num`rul urm`tor
PRIMA DAT~. Prima dat` ce? Prima dat` orice. {tiu la ce te-ai gândit. Scrie despre aia. Despre cum era o sear` de mai cu lun` plin`. Tu veneai cu ea la bra] pe Calea Victoriei. V-a]i dus la tine acas`. Înainte s` intra]i în salonul cel de tain`, a]i stat la o cafea, cu o madlen`-dou` împ`r]ite fr`]e[te. Apoi v-a]i retras în camera ta. A]i stins lumina. Ai l`sat numai veioza purpurie s`-i lumineze formele. Ai deschis-o [i ai început s` o cuno[ti. Era pentru prima dat` când citeai Antologia de TL, c` aveai examen a doua zi. Scrie-ne despre o alt` prim` dat`, sau, dac` nu-]i place tema, alege tu una pentru viitoarele numere.

poate fi savurat doar pentru coloratura lingvistic`. {i asta în cazurile fericite. Jurnalismul ciclop: are un singur ochi [i, de obicei, vede doar r`ul. E varianta înmuiat` a vampirului, cumva mai nostalgic, mai pu]in vehement. Dar la fel de pref`cut [i de alunecos. 1 Mai în Vama Veche. Gunoaie, trenuri devastate, be]ii, b`t`i, b`t`i de cap date „oamenilor de bine“. Nimic despre nop]ile dansate în nisip, despre dimine]ile târzii, colorate [i vorb`re]e, despre prieteni vechi care se întâlnesc doar aici, o dat` sau de dou` ori pe an, cu sentimentul c` sunt acolo de o via]`. Lista r`mâne deschis`, combina]iile sunt infinite [i experimentalismul în jurnalism e demn, de multe ori, de festivaluri de film dintre cele mai îndr`zne]e. De cealalt` parte a baricadei sunt anomaliile care „sparie mintea“, care nu suport` clasific`ri, categorisiri [i încadr`ri pentru c` dep`[esc orice imagina]ie. Ziare cump`rate de diverse partide [i desfiin]ate dup` dou` luni, numai ca s` fie... lini[te. Jurnali[ti cu colec]ii impresionante de procese pentru calomnie, doar pentru c` au încercat s` spun` lucrurilor pe nume sau, [i mai r`u, acuza]i c` ar lucra pentru un patron sau altul (ca [i cum un trust de pres` e tot una cu ac]ionarul majoritar al respectivului trust [i deontologia ar lipsi cu des`vâr[ire). Cine câ[tig`? Spectacolul de lumin` [i culoare, verbiajul, vedetele prefabricate [i intens mediatizate. De pierdut, nu pierd decât sutele de poten]iale scandaluri Watergate, profesionalismul [i, parc` tot 3 mai des, chiar libertatea presei.
ELITEREBELLE • anul I, nr. 2/2006

ELITEREBELLE • anul I, nr. 2/2006

Pagina studentului

publica-v-a[
care trebuia s` fie în opinia lui foarte lung` cum numai un pepene ro[u devorat la infinit carmen spune c` [i-ar b`ga pula în via]a asta de rahat iar asta face din ea o persoan` vertical` Rar ochil` fluier` îl doare-n cur st` singur la marginea str`zii lâng` o pl`cint`rie mirosul de brânz` topit` ajunge pân` la nasul s`u blazat iar când trece câte una cu buci mari face ochii cât cepele are reac]ii ciudate începe s` dârdâie s` se sc`lâmb`ie [i întocmai ca un epileptic o ia la pas într-o nelini[titoare dezordine î[i ia o ]igar` [i o face pe tristul cu fruntea usor aplecat` [i cu un zâmbet vag în col]ul gurii fumul se duce dracului spre cerul ora[ului dac` s-ar sufoca dumnezeu încaltea î[i spune [i scoate vodca din buzunar ~~ se simte în seara asta cum o coropi[ni]` strivita de col]ii albi ai unui câine de[i are înca pieptul tare de[i umflat înc` sfid`tor bate darabana pe banca vopsit` în ro[u [i ud` unde se mai v`d înc` dâre de zapad` peste numele scrijelite cu stâng`cie de cine [tie ce îndr`gosti]i privirea-i este mai pierdut` acum ca niciodat` parc` face gesturi inutile de la o vreme nu mai simte nimic ([i ar fi trebuit s` se întoarc` în camera lui caldu]`) sare pe trotuar întreab` pe fiecare om care îi iese în cale îi prinde de gulere îi zgâl]âie cu vocea + saliva lui quo vadis faustus? unii râd pur [i simplu unii îl iau la [uturi (p)rana lui ochil` 5 cântece în care ochil` d` dovad` de un surplus de sudoare [fragmente] al doilea, în care ochil` ramâne f`r` nici un fel de capital (care se t`lm`ce[te kyrie) pentru c` a stat beat zile întregi cum o drosophila [i pentru c` în acest r`stimp a fost str`in de el: 1. mar[ul zgomotos în patru labe pe covor 2. fluieratul cu sens a pagub` 3. b`tutul darabanei pe ]â]ele iubitei 4. înotul (c`ci, vai, nimeni nu vrea s` înoate înainte de-a înv`]a acest lucru) a[adar, nu-i r`mîne decât s` se a[eze pe o banc` în parc s` uite femeile care vor fi trecând pe lâng` el [i s` purcead` târându-se în sine (chiar a[a tren]`ros cum e) ca o râm` multicolor` [i s` g`seasc` un timp în h`ul care-i acoper` carnea pe toate p`r]ile un timp în care avea pasul moale, isihast [i umbla parc` plutind pe uli]a de lâng` cimitir unde fusese a[ezat spre somn ap`sat de p`mânt neam de neamul lui fiecare dup` numele s`u. al treilea, în care ochil` se roag` zeului mediocru: haina lui ochil` este, în timpul zilei, un co[ de gunoi ambulant astfel, seara, ochil` scoate din buzunare tot felul de porc`rii : [erve]ele murdare, pene de g`in`, lame de ras, coji de semin]e, ambalaje de prezervative, de ciocolat`, pachete goale de ]ig`ri. asta pân` într-o sear` foarte lini[tit` când ochil` se întorcea acas` împreun` cu strada horea [i cu podul garibaldi [i cu întreaga bibliotec` universitar` atunci f`cu eresul [i scotoci înainte vreme în buzunarul drept al hainei de unde scoase ca de obicei:un cotor de m`r o batist` plin` cu muci, cheile de la fosta locuin]` zestrea sa genetic` [i a[a mai departe; dar mai g`si ceva, neobi[nuit [i straniu, care z`cea de-a surda-n fundul sp`rturii buzunarului, era ceva negricios [i puhav era zeul mediocru pe care ochil` îl recunoscu numaidecât [i îl a[ez` chiar în acel moment la loc de mare cinste în buzunarul de la piept ca s` îi înal]e rug`ciuni de cîteva ori pe zi. Andrei DOBO{

Scrisoare deschis` c`tre o victim` colateral` a practicii mele pedagogice
Drag` Valeriu, {tiu c` probabil nu î]i mai aminte[ti de mine de[i a trecut mai pu]in de o lun` de la ultima noastr` întâlnire. E normal s` fie a[a, cu atâtea ma[ini de câ[tigat f`când pe ho]ul în NFS Most Wanted, cu grija de a downloada pe blat Basic Instinct 2 de pe DC f`r` s` afle p`rin]ii, în fine, cu emo]iile [i pumnii strân[i Stelei în Cupa UEFA. Te în]eleg perfect, [i eu a[ face la fel dac` a[ mai fi în clasa a 5-a, [i dac` m-ar interesa ora de român` tot la fel de mult cât îl intereseaz` Heidegger pe Gigi Becali. Dar uite c` m-a luat valu’ (poate c` totu[i ar trebui s` evit asemenea expresii în zilele astea când, cred c` [tii [i tu, Dun`rea rupe dig dup` dig [i scufund` vie]ile oamenilor) [i m-am îndep`rtat de la subiectul principal al scrisorii mele. Pe scurt [i foarte sincer î]i spun c` î]i cer iertare. {tiu c` ai a[teptat cu un oarecare interes ziua aceea de 23 martie, zi în care unul dintre cei trei tipi dubio[i din spatele clasei (parc` studen]i le zice) care timp de trei s`pt`mâni asistaser` la orele voastre de român` urma s` schimbe locul cu profesoara [i s` v` predea. Din nefericire pentru tine s-a întâmplat s` fiu eu acela. Probabil c` te a[teptai la o or` monoton` la sfâr[itul c`reia s` ai m`car satisfac]ia c` nu ai de scris pentru a doua zi. Nu numai c` ai avut tem` ([i pentru asta îmi cer iertare) dar te-ai ales [i cu un patru în catalog, scris calm [i caligrafic de doamna profesoar` dup` ce eu mi-am încheiat activitatea didactic`. D`-mi voie s`-]i reamintesc foarte repede de ce ai luat nota aceea. Tema lec]iei a fost adjectivul. La un moment dat tipul acela ezitant [i bâlbâicios de la catedr` (adic` eu) încerca s` v` înve]e distinc]ia dintre adjectivele propriu-zise [i cele provenite dintr-o alt` parte de vorbire iar voi trebuia s` alc`tui]i adjective prin derivare de la alte cuvinte. Am propus verbul „a mânca“ [i am avut proasta inspira]ie s` te solicit s` r`spunzi. Luat prin surpindere [i încercând s` te achi]i cât mai iute de sarcin` ai r`spuns prompt: „mânc`tor“. La care colegii t`i au izbucnit în râs, la care doamna profesoar` a pufnit cu n`duf hot`rând pe loc s` te noteze, la care eu m-am blocat [i am numit pe altcineva care 4 [tiam c` va spune ceea ce voiam eu s` aud: „mânc`cios“.
ELITEREBELLE • anul I, nr. 2/2006

Romeo Schi]co – Unul din noi (1999)

Ceea ce am uitat atât eu cât [i doamna profesoar` în acel moment nefast pentru tine e c` limba român`, ca orice limb` cât de cât vie, se schimb`. În mediul universitar în care m` învârt se vorbe[te de „dinamic`“ dar nu voi folosi cuvântul `sta ca nu cumva s` crezi c` limba are leg`tur` cu dispozitivul acela care î]i aprinde ]ie farul la biciclet`. Limba se modific` cel mai adesea f`r` ca cei are o vorbesc s`-[i dea seama de asta. Mai fac înc` o precizare. Pentru ca un cuvânt s` existe, se cuvine de regul` s` desemneze ceva, s` trimit` la ceva din realitate. Când tu ai pronun]at sub impulsul limbii pe care o st`pâne[ti foarte bine cuvântul „mânc`tor” nici eu, nici doamna profesoar`, nu ne-am putut imagina o realitate c`reia acest cuvânt s` i se potriveasc`. De aici mirarea mea, nervii profei [i patrul t`u. Din nou îmi cer iertare pentru ignoran]a mea dar, în]elege [i tu, de unde era eu s` [tiu c` peste numai o s`pt`mân` aveam s` întâlnesc în carne [i oase o persoan` c`reia acest adjectiv („mânc`tor“!) i se va potrivi ca o m`nu[`? Nu încerc s` m` disculp, ci doar caut un pic de în]elegere din partea ta. Ca s` te mai destinzi un pic am s`-]i povestesc pe scurt întâmplarea aceea nemaipomenit`. Persoana de care vorbesc este profesor la facultatea mea, unde ]ine cursuri [i seminare. „{i ce-i cu asta?“, vei spune. Stai s` vezi. Într-o dup`-amiaz` c`lduroas` [i în`bu[itoare discutam la un seminar despre postmodernism (dac` m` întrebi ce-i acela ]i-a[ spune c` e un fel de Dumne-

zeu în literatur` – i se închin` to]i dar nu l-a v`zut nimeni), când profesorul nostru [i-a scos deodat` tacticos [i lini[tit caserola cu mâncare din serviet` [i a continuat s` vorbeasc` cu noi cu întreruperi, sacadat, obligat la pauze de cursele periodice ale furculi]ei pe traseul „gur`-caserol`“ [i retur. Trebuie s` recuno[ti [i tu c` e o situa]ie destul de pu]in obi[nuit`, dar uite c` în acest caz adjectivul propus de tine [i-a dovedit din plin utilitatea [i pertinen]a. A[adar, dac` vei avea vreodat` ocazia s` vezi profesori care m`nânc` în timpul orei [i vorbind în acela[i timp cu elevii lor, vei [ti cum s`-i nume[ti. Închei aici cu speran]a c` scuzele [i regretele mele tardive au fost acceptate. Cât despre nota aceea, ce s` mai vorbim, e clar c` n-o meritai! Î]i doresc mult` s`n`tate, spor la înv`]`tur`, succes la fete [i la îmbog`]irea fondului lexical al limbii române. Cu prietenie, R`zvan Mihai N~STASE.

© Propuneri decente
Târfa. Femeia u[oar`. Spune]i-i cum vre]i. Prostituata e întotdeauna o victim` a societ`]ii corupte. Ea are un sim] etic deosebit [i regret` zilnic (uneori chiar [i mai des) c` nu-[i poate depune demisia. Sfâr[e[te mai totdeauna fie convertit`, poc`it` & r`spl`tit` pentru c` s-a întors pe calea cea dreapt`, fie pe lumea cealalt` unde î[i prime[te un alt fel de r`splat`. Nu mic` mi-a fost mirarea [i satisfac]ia (strict intelectual`, ce credea]i?) s` dau peste un personaj care nu respect` deloc, dar deloc, fi[a postului. Prostituata de care vorbesc este [i nu prea este o femeie de treab`, n-o duce r`u deloc, î[i face treaba f`r` constrângeri, f`r` regrete [i f`r` mediatori. Cite[te cât e ziulica de lung` [i munce[te cât e nopticica de scurt`. Are un rol mai degrab` pozitiv în via]a cet`]ii fiind un factor de echilibru [i de coeziune a lumii din jur. O pute]i întâlni în romanul Clara noaptea de Catherine Locandro, publicat recent la editura Humanitas în colec]ia „Cartea de pe noptier`“ în traducerea Ioanei Bot. Dac` la tot ce v-am zis mai ad`uga]i [i o scriitur` foarte u[oar` [i vie, lipsit` complet de militantele inser]ii corecte politic, nu rezult` altceva decât un mod pl`cut de a-]i petrece o dup`-amiaz` c`ldu]` de prim`var` în compania discret` a unei prostituate, fie ea [i de hârtie. Enjoy! (R.M.N.)

Pagina studentului [i cea a profesorului sunt construite ca un divan-capcan`. Pardon, ca un pat-capcan`. Când cineva te invit` la dialog, te duci. Dac` nu reac]ionezi, partenerul de dialog se simte neglijat. Dac` refuzi, înseamn` c` ceva nu e în regul`, partenerul de dialog se simte lezat. Dac` accep]i, interlocutorul e onorat. Cum n-o dai, e[ti prins. Iar mai cu seam` asta se întâmpl` când, în multitudinea (sic!) de metode, c`i, forme de comunicare de azi, a mai ap`rut [i eliterebelle@yahoo.com. (I.M.)

ELITEREBELLE • anul I, nr. 2/2006

Foto: Elena Dr`ghici

Mihai Zamfir Cealalt` fa]` a prozei

pentru nun]i / botezuri / petreceri ale vedetelor autohtone, situa]ie în care tehnica r`mâne aceea[i, se schimb` doar muzica [i camera alunec` lene[ peste dantele, bijuterii, machiaje impecabile [i coafuri sofisticate. În esen]`, [ansele de reu[it` cresc propor]ional cu gradul de intruziune în spa]iul vie]ii private. Dac` se trece de ni[te limite previzibile, [tiruca e numai bun` de deschidere. Jurnalismul cinematografic: ajun[i la fa]a locului prea târziu, jurnali[tii î[i exerseaz` talentele regizorale [i uneori reu[esc surprinz`tor de bine. Singura problem` ar fi c` [tirile nu sunt scurt metraje [i viceversa, dar, oricum, purismul e dep`[it, [i neamestecul speciilor, o amintire din lada de zestre a bunicii. O captur` impresionant` de droguri. Pungu]e cu prafuri albe, valize cu bani, presupu[i infractori cu mâinile legate la spate, buruienile din spatele blocului (înc` nu am reu[it s` îmi dau seama dac` ne cred complet idio]i când, filmând ni[te plante oarecare, vorbesc despre tone de marijuana sau pur [i simplu mizeaz` pe puterea simbolic` a verdelui). Cinematografia e bun` [i când se întâmpl` câte o crim` odioas` – prilej de desene cu cret` pe asfalt, câte un furt – alarme cu firele t`iate [i spânzurate obscen într-un prim-plan care dureaz` o ve[nicie sau un viol – emblematicul lan de grâu culcat la p`mânt într-un haos perfect studiat (my totally favourite!), imagine pus` în valoare, de cele mai multe ori, de câteva cadre cu cerul înnorat [i cu sârmele de telegraf. Jurnalismul vampir: exist` un singur adev`r. Adev`rul. F`r` întreb`ri suplimentare, f`r` nuan]e. Func]ioneaz` pe mai multe paliere, spa]iul de emisie alocat unei [tiri nu e suficient. E nevoie [i de talk-show-uri, de dezbateri (cel mai adesea caraghioase), f`r` argumente, risip` de cuvinte, un fel de bâlci care

29

publica-v-a[
acas` la ochil` ochil` locuie[te la etajul zece, de vreo dou` s`pt`mâni s-a închis ermetic în locuin]`, a r`mas doar el [i praful de pe mobila veche. covora[ele care st`teau pân` mai ieri întinse pe podea le-a strâns [i le-a aruncat frumu[el la gunoi (îi p`reau elemente disturbatoare) a luat c`r]ile de pe rafturi [i a f`cut din ele o gr`m`joar` destul de mare deasupra c`reia se a[az` dimine]ile [i fumeaz` vreo 3 ]ig`ri, bea o can` mare de cafea [i iube[te, da, acolo stând ochil` iube[te o femeie pe care n-o cunosc vecinii, pe care n-o cunosc trotuarele mâzg`lite cu seringi de lâng` bloc. la amiaz`, ochil` nu-[i face laba ci î[i rote[te continuu ochii pe pere]ii albi, alearg` uneori dup` câte o musc`, pân` obose[te [i apoi devine trist, iar el obi[nuieste când e trist sa m`nânce o pl`cint` mare cu mult` brânz` care i se prelinge pe degete, pe gur` apoi se [terge gr`bit cu mâneca tricoului s`u negru si nou afar` se aude un r`p`it de ploaie m`runt` ochil` se arunc` pe patul lui de scânduri ude, special amenajat pentru siest` ochil` este deprimat doar seara cînd î[i simte gândurile str`pungându-l precum baioneta burta o]elit` a soldatului, se g`se[te într-o permanent` stare de grea]` [i vomeaz` de câteva ori pe noapte când st` aplecat deasupra closetului simte buda v`lurind, vede în fa]a ochilor numai viermi albi, aude f`r` s` vrea mor]ii care-[i fut mor]ii lor [i nu vrea s` moar`, nu vrea s` moar` când e la el acas`, ochil` crede c` dac` [tii s` ascul]i [tii s` [i mori *** ochil` cite[te borcane bine legate bani pentru înc` o s`pt`mîn` vine o tip` cu fund mi[to se a[az` pe un scaun în fa]a lui i se pare c` o [tie de undeva a[a cum e cu buzele zemoase [i cu p`rul pu]in cre] cu blugi strâm]i [i cu fularul `la imens ochil` ridic` privirea din carte o vede cum î[i desface cutia cu sana cum ia linguri]a alb` de plastic cum începe s` m`nânce plin` de gra]ie (cel pu]in la prima înghi]itur` a avut surprize o dâr` alb` de sana i s-a prelins pe b`rbie [i -) devine agitat` ochil` î[i ridic` din ce în ce mai des privirea din borcane bine legate mâinile fetei încep s` tremure pe cutia stacojie picioarele-i fream`t` schimbîndu-[i pozi]ia în cele din urm` termin` de mîncat î[i ia o batistu]` din geanta crem închide geanta crem se ridic` [i trece mi[cîndu-[i gale[ curul pe lîng` ochil` care adulmec` o vreme dîra de carne apoi se hlize[te la poza lui sociu de pe copert` ~~ carmen spune c` ar dori s` fie incinerat` [i aruncat` într-un co[ de gunoi ochil` simte strângeri de stomac când o aude parc` n-a mai fost a[a trist de la g`selni]a aceea cu ve[nicia

Critica nara]iunii pure

Întreb`ri deschise

D

Cristian CERCEL
neva cât de cât familiarizat cu atmosfera din capitala Imperiului Austro-Ungar din vremea în care scria Schnitzler. (Sugestie bibliografic`: capitolul Sex [i crea]ie din cartea lui Michael Pollak – Viena 1900. O identitate r`nit`, ap`rut` la Polirom în 1998). Este vorba de Viena lui Klimt [i Schiele, a lui Mahler, a psihanalizei freudiene, Viena unei stranii reflexivit`]i asupra sexului [i sexualit`]ii, pe care o reg`sim [i în Traumnovelle. Peisajul în care apare Freud cu teoriile sale psihanalitice (care sunt considerate de un alt vienez, Karl Popper, ca fiind ne[tiin]ifice) este, desigur, un peisaj complex [i ciudat. Viena este capitala unui imperiu provincial, care nu [tie c` se afl` pe marginea pr`pastiei, în care îns` via]a cultural` [i artistic` se afl` la un nivel extraordinar de înalt. Locul avut de capitala austriac` într-o istorie cultural` a secolului XX este extraordinar de important. Schnitzler face parte din grupul de scriitori numit Jung-Wien (Tân`ra Vien`) [i s-a spus despre el c` transpune teoriile freudiene în literatur`. Traumnovelle este, într-adev`r, despre reprimarea dorin]ei, tem` drag` [i întemeietorului psihanalizei. Doar c` scrierea lui Schnitzler nu este o transpunere rece a unor teorii psihologice (trebuie precizat c` meseria de baz` a scriitorului era cea de medic) – este vorba despre un text scris fluid, cu subtile accente introspective. Autorul se identific` cumva cu eroul Fridolin, cel care are parte de o ciudat` noapte ini]iatic`, în care realitatea cap`t` chipul unui vis – asta în timp ce în aceea[i noapte tânara sa so]ie, Albertine, are parte de un vis cu chip

28

Dac` vi s-a întâmplat în ultima vreme ca din curiozitate, sau din pur` întâmplare s` arunca]i un ochi pe www.clubliterar.com, probabil c` nu sunte]i str`ini de un personaj pe cât de bizar, pe atât de colorat, de plin de for]` [i de controversat. Pe bun` dreptate, a]i putea spune c` pe diverse siteuri (care mai de care mai obscure) se adun` tot felul de presupu[i poe]i, de neîn]ele[i dornici de afirmare în spa]ii & formule alternative [i tot a[a. Dar, dup` cum ar fi probabil de a[teptat [i, pân` la urm`, de bun sim], exist` [i excep]ii. Ochil` e o inven]ie a clujeanului Andrei Dobo[, dar, întocmai cum heteronimii lui Pessoa s-au desprins din marea familie de personalit`]i ale scriitorului portughez, câ[tigându-[i autonomia, Ochil` st` tot mai bine pe picioarele lui, se plimb` nestingherit prin spa]iul virtual, ba e chiar un fel de trendsetter, na[te epigoni [i discu]ii. De fapt, un întreg experiment al revistei Egophobia îl are în centru pe Ochil` [i pe cei care au încercat, în timp, s` îi dea replic`, pe acela[i clubliterar. La numai câteva zile dup` primele poezii cu Ochil`, au ap`rut al]i doi poe]i care l-au amintit în textele lor, au urmat, la fel de repede, comentariile în proz` [i variantele feminine ale personajului. Fie c` l-au studiat în detaliu, c` au dialogat cu el sau l-au plimbat de la un autor la altul, l-au luat to]i în seam`, [i înc` foarte în serios. Dincolo, îns`, de discu]iile meta, de jocul [i joaca de-a Ochil`, poezia lui Andrei Dobo[ e una bine articulat`, sigur` pe sine, în care toat` savoarea vine din detalii. Ochil` se

in Viena începutului de secol XX în New York-ul sfâr[itului aceluia[i veac, povestea imaginat` de Arthur Schnitzler [i adus` apoi pe marele ecran de Stanley Kubrick nu-[i pierde nici atrac]ia, nici stranietatea, nici caracterul tulbur`tor de actual. Nu este vorba de vreo actualitate social` sau politic` – nici pe departe; a[ fi tentat s` spun c` nuvela lui Schnitzler este pur [i simplu despre sex. Despre sex [i sexualitate, despre dragoste [i despre problemele profunde ale vie]ii de cuplu. Cine a v`zut filmul lui Kubrick, cu Tom Cruise [i Nicole Kidman în rolurile principale, [i l-a introdus imediat în cinemateca personal` (a[a cum recunosc c` am f`cut eu, în ciuda criticilor celor c`rora Eyes Wide Shut nu li s-a p`rut a fi o capodoper`) nu va fi câtu[i de pu]in dezam`git de carte. Cei nesatisf`cu]i de transpunerea cinematografic` a regizorului cu origini central-europene (evreu ca [i Schnitzler, p`rin]ii s`i fiind imigran]i din ceea ce ast`zi, cu nostalgie, se poate numi înc` Mitteleuropa) ar putea totu[i s` citeasc` cartea lui Schnitzler, la fel ca [i cei c`rora pelicula le este necunoscut`. Traducerea titlului a fost preluat` dup` filmul lui Kubrick. În realitate, c`r]ulia lui Schnitzler se cheam` Traumnovelle, adic` „Nuvela-vis“, titlu parc` mai potrivit, având în vedere contextul ini]ial. Ambientat` în Viena începutului de secol XX, ac]iunea c`r]ii este perfect inteligibil` [i dac` este translatat` în alt spa]iu, a[a cum face regizorul unora dintre filmele-cult ale cinematografiei (Portocala mecanic`, Odiseea spa]ial` 2001). Cu toate acestea, intriga poate c`p`ta valen]e teribil de interesante pentru ci© Gruia Dragomir

Arthur Schnitzler Cu ochii larg închi[i
Traducere din limba german`: Daniela {tef`nescu Prefa]`: Jean-Lorin Sterian Ed. Trei, Bucure[ti, 2006 Colec]ia „Eroscop“

incredibil de real. (Traumnovelle apare în 1926, manifestul suprarealist al lui Breton în 1924.) Cât de mult po]i face dragoste cu ochii larg închi[i? Iat` o întrebare care se ascunde în spatele discu]iilor pe care le poart` cei doi so]i, în spatele tuturor întâmpl`rilor reale sau visate. Ce înseamn` de fapt iubire [i care este raportul profund al eului cu iubirea, cu gelozia [i cu dorin]a? Întreb`rile ridicate de nuvela schnitzlerian` sunt deschise – foarte interesante sunt replicile din final, diferite în filmul lui Kubrick [i în cartea autorului austriac. În Traumnovelle Fridolin roste[te: „S` nu cerem niciodat` nimic de la viitor“, în timp ce în pelicula lui Kubrick, so]ia, minunat interpretat` de Nicole Kidman îl anun]` c` ei doi trebuie s` fac` cât de curând ceva foarte important („you know there is something very important we need to do as soon as possible“). Ce anume? „Fuck.“ Pot fi, ambele, solu]ii viabile pentru o via]` de cuplu.

© Propuneri decente
Când v` afla]i la BCU, plictisi]i de atâtea lecturi obligatorii din bibliografiile uria[e despre care scrie colegul Mandache în primul num`r, c`uta]i Franz Hodjak – Copacii, de pild`, volum ap`rut la editura Kriterion în 1989. Sas din Sibiu, emigrat în 1992 în Germania Federal`, Hodjak scrie superb, Ion Mu[lea îl traduce minunat; sunt poezii despre un Ardeal melancolic, despre iubiri haotice [i nes`tule, despre mare.... {i dac` vre]i mai mult de atât [i [ti]i germana, da]i o fug` la Goethe Institut, unde pute]i g`si trei dintre romanele publicate în Germania de acela[i Hodjak (Grenzsteine, Sängerstreit, Koffer voll Sand), despre înstr`inare [i exil. (C.C.) Orice s-ar spune, colec]ia Globus nu-i o lume disp`rut`. Dac` nu m` crede]i, crede]i-m`, cunosc cel pu]in patru titluri: Sosirea lui Joachim Stiller de Hubert Lampo, Galápagos, de Kurt Vonnegut, Cronic` în piatr` de Ismail Kadare, [i Parfumul de Patrick Süskind. V-am spus eu! (I.M.)

mi[c` într-un spa]iu pe care [i-l personalizeaz` pân` în cele mai mici am`nunte, e excentric pân` la limita decaden]ei, dar evit`, cu foarte mult` gra]ie, s` treac` de aceast` limit`, [i reu[e[te s` nu cad` în ridicol. A[ spune chiar – [i nu mie team` c` gre[esc – c` poeziile cu Ochil` mizeaz` aproape în întregime pe atmosfer`, pe un amestec plin de farmec în care se topesc concretul cotidianului personajului [i abstractul cuget`rilor lui, din plin ironice [i autoironice, despre lume&via]`.

Profu’ de la pagina 5

5

ELITEREBELLE • anul I, nr. 2/2006

ELITEREBELLE • anul I, nr. 2/2006

Art`, dincolo de margini

Dezbatere

Al doilea ora[
Ilinca {CHIOPU

Muta]iile limbajului comun
Cristina POROINEANU

C

um se joac` Lars von Trier cu min]ile noastre? C` te face s` treci de la furie la plâns, c` îi admiri ironia omniprezent`, c` pleci n`ucit de întreb`ri de la vizionarea de film marca von Trier e cunoscut de cei care au trecut prin etapele Breaking the waves, Dancer in the dark, Dogville. Cei care au trecut [i prin etapa Manderlay nu cred c` au mai fost surprin[i de ceva. În partea a doua a trilogiei sale America – Land of opportunities, Von Trier atac` înc` o dat` civiliza]ia american`, f`când referire la ceea ce a fost la un moment dat unul dintre subiectele hot ale SUA, problema negrilor. De neînchipuit c` în America anilor ’30 mai poate exista o comunitate de negri-sclavi. Dar chiar exist` [i este descoperit` de Grace (v` reaminti]i de Dogville) în or`[elul Manderlay. {i vedem cum micu]a Grace, de profesie martir [i cu o recent descoperit` voca]ie civilizatoare încearc` s`-i înve]e pe ace[ti negri tocmai elibera]i de jugul sclaviei, valorile occidentale: egalitate, libertate, ra]iune, drepturi, progres, democra]ie mai presus de orice (prin g`selni]ele democratice, omul reu[e[te s` st`pâneasc` pân` [i timpul) [i altele pe care le ve]i descoperi singuri. Asistat` de gangsterii tat`lui ei, Grace î[i propune s` transfome micul ora[ uitat de lume într-un col] de rai. Tot singuri ve]i descoperi [i dac` reu[e[te. Povestea nu impresioneaz`, e destul de simpl`, filme cu sclavi s-au tot f`cut [i v`zut. Miza lui

von Trier îns` se afl` în mesajul pe care vrea s`-l transmit`, atât prin scenariu, cât [i prin imagine, un întreg set complex de probleme. Este un câ[tig al umanit`]ii posibilitatea fiec`ruia de a alege pentru sine [i pentru comunitate totodat`? E mai comod s` aleag` al]ii pentru tine? Am cunoscut oare adev`rata libertate? Cât de mecanici am devenit noi oamenii prin practicile modernit`]ii [i ale societ`]ii democratice? Cu fiecare cadru trecut, întreb`rile care î]i asalteaz` creierul se înmul]esc covâr[itor [i începi s` ai îndoieli c` tr`ie[ti în cea mai bun` dintre lumi (dac` ai crezut vreodat`). Grace (interpretat` de data asta de Bryce Dallas Howard, interpretare la fel de reu[it` ca [i a predecesoarei sale, Nicole Kidman) din Manderlay nu mai este cea din Dogville. Femeia a devenit un hibrid, un chip angelic care încearc` s`-[i construiasc` un cararacter masculin. Femeie care dore[te un b`rbat, dar [i femeie care îl pedepse[te aspru pe cel care i-a în[elat încrederea. Grace [i Manderlay se aseam`n` în ceea ce prive[te identitatea înc` tulbure [i construit` pe piloni incer]i. Urm`torul nivel al acestei ierarhii: cumva societatea noastr` occidental`? U[a e deschis` spre discu]ie. Momente înduio[`toare nu lipsesc: felul în care o comunitate aflat` în stare incipient` de democratizare se coalizeaz` sub pretextul votului, cum altfel decât democratic, în favoarea tinere]ii [i în defavoarea senectu]ii, restabilind drep-

L

tatea printr-o crim`. Moment care pune sub semnul întreb`rii o chestiune din legisla]ia unora dintre statele americane la care cred c` înc` nu s-a meditat suficient: rela]ia legalitate – legitimitate în ceea ce prive[te pedeapsa cu moartea. Înduio[`toare este [i bucuria sclavilor când î[i v`d r`spl`tit efortul cultiv`rii bumbacului, în ciuda furtunii de praf. Înduio[`toare este [i Grace care [i-a v`zut dorin]a fizic` împlinit`, dar [i Grace care îl biciuie[te cu furie pe tr`d`tor. În rest, brandul cu care ne-am obi[nuit: decor minimalist spre inexistent, iluzia c` avem u[i la case, frustrarea ca sentiment dominant [i un întreg palier de senza]ii, care mai de care mai contradictorii. Pentru cunosc`tori: nimic nou, dar merit`. Pentru necunosc`tori: nu v` l`sa]i ispiti]i de cei care p`r`sesc sala de cinema dup` un sfert de or`. nderground-ul bucure[tean [i-a f`cut festival punk. În 17-18 martie, clubul Underworld a r`sunat pe acordurile chitarelor, ba[ilor [i tobelor celor 8 trupe invitate. Capetele de afi[ ale evenimentului au fost dou` din cele mai importante forma]ii punk din ]ar`: Zob [i E.M.I.L. Pe lîng` acestea, au mai concertat patru trupe din Bucure[ti (Ni[te B`ie]i, Cobe, Pistol cu Capse [i Buzz) [i alte dou` din Cluj Napoca (Protex [i Dance Trauma). Prima sear` a început energic cu „recitalul“ original al celor de la Ni[te B`ie]i, forma]ie ce î[i define[te stilul drept „muzic` de petrecere cu distors”. Pe scen` au urcat apoi cei de la forma]ia Cobe, aceasta demonstrând c` de[i s-a înfiin]at abia acum trei luni poate ridica publicul în picioare. Forma]ia Pistol cu

imbajul rebranduit nu reprezint` nici mai mult, nici mai pu]in decît o exploatare a limbajului comun prin introducearea unor terminologii într-o anumit` manier`. În cazul limbii de lemn, utilizat` cu prec`dere de c`tre sociali[ti [i nazi[ti (cu toate c` aceasta revine [i în deceniile urm`toare, inclusiv în ziua de azi) se miza puternic pe anumite cuvinte din vocabularul de baz`, care ajungeau s` fac` parte dintr-o anumit` simbolistic` (jidani, negrii, omul nou etc). Modul în care se opera cu aceastea constuia secretul reu[itei mesajului transmis interlocutorilor. Astfel, prin prisma unor repeti]ii (menite s` fixeze ideea care se voia receptat`), construc]ii pasive [i impersonale, cît [i tautologice, informa]ia reu[ea s` ating` ]inta. Motivul pentru care era nevoie de toate aceste artificii

este acela c` se dorea a se spune adev`ruri într-o manier` sensibil`, oricît de ironic ar suna. Ceea ce conta era faptul ca mesajul s` nu ating` ra]iunea, ci sentimentul. În clipa în care acesta ar fi fost supus procesului gândirii [ansele de a e[ua dep`[eau semnificativ succesul urm`rit de propagandi[ti. Ministrul nazist, Joseph Goebbels considera c` propaganda trebuia s` fie secret`: „Propaganda devine ineficient` în momentul în care suntem con[tien]i de existen]a acesteia.“ Astfel, ideea era ca ea s` se infiltreze în cel mai natural mod cu putin]`. Acest lucru era posibil printr-o claritate a masajului promovat, bazat pe o sintax` simpl`, familiar` tuturor, cu o terminologie usor de re]inut. Pentru a putea re]ine cu u[urin]` orice tip de informa]ie, fiin]a uman` are nevoie de structuri cît mai clare, pe care s` le

poat` eticheta [i clasifica. Repetarea lor este binevenit` cu scopul de a cî[tiga timp [i de a elimina judecata individual`. Astfel mesajul poate fi memorat cu u[urin]`. Toate aceste prelucr`ri ale limbajului comun nu constituie decît forme de manipulare ale interlocutorilor. Ele trebuie s` se supun` unor reguli pentru a fi considerate o reu[it`. În vremurile prezente utilizarea limbajului cu scop persuasiv este foarte r`spîndit` în diferite domenii [i aspecte sociale (religie, politic`, pîn` la publicitate). Toate acestea mizeaz` pe acela[i tipar al constituirii unui bun mesaj: claritate, coeren]`, precizie [i o anumit` terminologie proprie care adesea nu face altceva decît s` adauge noi sensuri la cele de baz` ale cuvintelor din vocabularul comun tuturor. Am în]eles pu]in mai târziu care era ideea: «Facultatea de Litere NU înseamn` doar fete ochelariste (am luat-o ca pe o ofens` personal`). Facultatea de Litere NU MAI înseamn` doar filologie». Facultatea noastr` are [i alte sec]ii [i aceste sec]ii î[i propun «s` dezvolte competen]ele [i abilit`]ile dorite de angajatori». Cu alte cuvinte, conducerea a ales s` promoveze sec]iile de Comunicare [i Rela]ii publice [i s`-i lase pu]in pe ceilal]i în plan secund. S` fie bine, s` fie r`u…? Nu cumva vrem s` fim [i noi un produs vandabil, s` ne adapt`m la cerin]ele pie]ei? Vocabularul de specialitate mi l-am însu[it în cele dou` ore în care au predominat termeni precum : manageriat, clien]i, ofert`, pia]` concuren]ial`, public relations, abilit`]i de comunicare, angajatori etc. La final, o mascot` a facult`]ii a împ`r]it bomboane dintr-un co[ulet; gest frumos, îns` numai pe jum`tate: au primit doar invita]ii, c`rora li s-au cerut în schimb, car]ile de vizit`; noi ceilal]i nu am fost recompensa]i – înc` un motiv de sup`rare. Concluzia mea: invita]ii încercau s`[i legitimeze apartenen]a la alte domenii de activitate decât cel pentru care au fost, în principiu, preg`ti]i [i s` explice, pentru ceilal]i [i poate chiar pentru ei în[i[i, cum de au intrat pe o u[` [i au ie[it pe o cu totul alta. Ceea ce nu e neap`rat un lucru r`u. Dar îmi vine s` spun: «Dac` e tr`dare, fie! Dar cel pu]in 27 s-o [tim [i noi!»
ELITEREBELLE • anul I, nr. 2/2006

Noi [i ai no[tri: încotro?
Ramona NECULA

Î

Punk’s not dead!
Alexandra BUZA{

U

6
ZOB în prima sear` de festival ELITEREBELLE • anul I, nr. 2/2006

n aprilie, Facultatea de Litere [i-a deschis pentru o s`pt`mân` por]ile: cadru festiv, cu sunet [i culoare, agita]ie, fe]e zâmbitoare – totul pentru a-i atrage pe aspiran]ii la titlul de student. Evenimentul mi-a stârnit interesul; chiar vreau s` [tiu cine [i de ce naiba mai vine la Litere [i, lucrul cel mai important, cum se iese de aici. A[a c` am reac]ionat prompt atunci când am aflat c` va avea loc o întâlnire cu absolven]i de succes ai facult`]ii. A[teptam cu oarecare emo]ie s` ascult câteva dintre «numele mari care s-au format cu Litere». Surpriz`! Invita]ii: vreo 30 de tineri, unii mai înfip]i decât al]ii, care încercau s` conving` audien]a c` nu [i-au uitat r`d`cinile. |n orice caz, alte fe]e decât cele pe care m` a[teptam s` le v`d, alt` atitudine decât cea cu care m-au obi[nuit profesorii mei. «Asta-i noua genera]ie!», mi-am zis. S` vedem ce e cu ei ! P`i, ce s` fie: tinerii mei colegi de breasl` (cel pu]in oficial vorbind) sunt persoane respectabile, bine plasate în culisele unor afaceri profitabile – PR, televiziune, diploma]ie, membri ai altor consilii, comitete [i comi]ii. Numai dou` exemplare din specia pe cale de dispari]ie a profesorilor, [i acelea în parte atipice: o

doamn` cam obosit` de munca de la catedr` [i cu o atitudine resemnat`; în al doilea rând – revela]ia zilei – o tân`r` care, într-o singur` fraz`, a spulberat mitul profesorului s`rac; câ[tig` vreo 35 de milioane pe lun` din medita]ii, deci are un venit peste medie. Asa c`… «Haide]i s` fim serio[i, se poate tr`i mai mult decât decent din înv`]`mânt!» M-am bucurat s` aud asta; am zis s` fac abstrac]ie de neverosimilul afirma]iei [i am luat-o ca pe o încurajare, dat fiind faptul c` am de gând s` m` înregimentez [i eu… De altfel, unul din motivele pentru care am vrut s` asist la discu]ie era s` g`sesc elemente noi care s` m` motiveze [i s`-mi alimenteze ambi]ia de a nu renun]a la ideea profesoratului. Discu]ia nu s-a desf`[urat îns` tocmai în direc]ia pe care mi-o doream. S-au abordat subiecte cât se poate de variate: Literele de alt`dat` vs. Literele de-acum, sacoul profesorului vs. sacoul omului de afaceri; ba chiar s-a discutat [i despre cum s` faci o sticl` de r`coritoare [i s` fie cea mai buna de pe pia]`! A fost momentul în care mi s-a p`rut c` sunt de-a dreptul str`in` de cercul în care nimerisem [i c` spiritul de solidaritate fa]` de colegii mei mai mari începe s` nu mai func]ioneze.

Dezbatere

Art`, dincolo de margini
Capse a uimit publicul cu invitatul lor care, prin vârst`, p`rea s` fac` not` discordant` în peisaj, dar care i-a acompaniat pe b`ie]i la trompet`, încingând [i mai mult atmosfera. Showurile forma]iei sunt deja cunoscute [i publicul a reac]ionat în consecin]`. Membrii Zob au închis prima sear` de festival, demonstrând c` nu sunt deloc comerciali, de[i primesc constant astfel de repro[uri. Ne-au încântat cu piese mai vechi [i mai noi, cu coveruri, într-o atmosfer` de punk rock show total. Ce-a de-a doua sear` a debutat cu forma]ia Buzz, [i ea destul de nou` în muzica româneasc`. Ace[tia au înc`lzit atmosfera, au dezl`n]uit pogo-ul [i au adus un iz de noutate. Pe scen` au urcat apoi dou` forma]ii din Cluj care au demonstrat c` de[i promovarea le lipse[te aproape total, muzica pe care o fac merit` ascultat`. Protex, o forma]ie nou` pentru publicul bucure[tean, a impresionat prin coverurile dup` Sex Pistols, Toy Dolls, [i dup` unele melodii u[oare române[ti. Mult mai cunoscu]i, cei de la Dance Trauma, ska-punkeri cu chef de via]`, au f`cut un show excep]ional, saxofonul fiind elementul de baz` al forma]iei. Seara [i festivalul au fost închise de forma]ia E.M.I.L. Atmosfera a explodat la urcarea lor pe scen`, într-un show plin de energie [i distors. Atât Vlad Gorneanu (Zob), cât [i Andrei Stoianovici (E.M.I.L.) s-au ar`tat foarte încânta]i de festival [i de presta]iile impecabile ale trupelor, cu atât mai mult cu cât energia publicului a fost contagioas`, transmi]ându-se [i celor de pe scen`. De[i nu cred în [ansele reale de promovare a trupelor din underground, cei doi consider` esen]iale astfel de evenimente, unde vin, pe lîng` oameni „de-ai casei“, [i reprezentan]i ai caselor de discuri [i ai mass-media, ceea ce ar putea duce, în timp, la o mai bun` apreciere a acestui gen de muzic`.

L’enfant prodige - un alt rege Midas
Mioara ANGHELU}~
ine se plimb` pe bulevardul B`lcescu are ocazia s` vad` pe aceea[i parte cu libr`ria „Noi“ locul unde cânt` Adrian Minune (de ce alt` prezentare, de ce alt` recomandare avem nevoie din moment ce chiar el ne spune „Aici cânt eu“?). Este vorba despre Club Minunat, semn c` Adrian Minune, ca un alt rege Midas, contagiaz` cu starea de minunare tot ce atinge [i c` minun`]ia a devenit un soi de brand de a c`rei surs` nu ne putem îndoi. Tot mergând pe str`zile Bucure[tiului, inima mi-a fost furat` de un afi[: Adrian (Copilul) Minune [i Florin Salam într-un concert extraordinar pe 28 martie, la Sala Palatului (spectacol unic în România). Acest afi[ n-ar fi produs nici o schimbare de presiune interioar` dac` nu ar fi fost men]iunea „[i invita]ii lor speciali“, printre care Ana Bukova, prim` interpret` a Teatrului }ig`nesc din Bulgaria, acompaniat` de imaginea unei forma]ii cu p`l`rii negre [i c`m`[i ro[ii (abia mai târziu aveam s`-mi dau seama c` aceia erau Mi[to Band, care totu[i dup` inten]ia afi[ului voiau s` treac` drept vecinii no[tri din sudul Dun`rii). În jurul acestor misterio[i invita]i speciali (chiar [i cei legitima]i – de exemplu Ana Bukova – r`mâneau la fel de necunoscu]i), imagina]ia mea a început s` croiasc` pove[ti despre muzica l`ut`reasc`, pe care, ca o dovad` c` le credeam, am încercat s` le vând colegilor. R`spunsurile nu sunt greu de ghicit: „Eu nu ascult manele“, „Aveam o p`rere mai bun` despre tine“, „Suntem în post“, r`spunsuri care, la drept vorbind, m-au dezarmat. Oare m` în[elam? Oare sim]ul meu muzical asociat cu instinctul descoperirii momentului de gra]ie s` dea gre[ de aceast` dat`? Sim]ul muzical, poate, dar chiar [i credinciosul, imbatabilul miros al momentului de gra]ie, care m-a condus de atâtea ori în ostroave paradisiace? Sincer, am ezitat în ami lua bilet: poate c` era altceva mai nobil de v`zut duminic` seara, ceva a c`rui autenticitate, valoare s` fie garantate. Cu toate acestea, încrederea în instinctul descoperirii aventuroase m-a îndemnat – cu gra]ia pe care numai demonul (sau îngerul) o are – spre casa de bilete a S`lii Palatului, cu 26 teama ca nu cumva s` se fi epuizat biletele. Am sim]it c` dac` nu mergeam
ELITEREBELLE • anul I, nr. 2/2006

C

la acest concert nu numai c` ratam un spectacol unic în România, dar m` min]eam pe mine [i, ceea ce era de neiertat, min]eam acel sim] al momentului de gra]ie pe care ri[ti s`-l pierzi definitiv dac` faci pe mofturosul.

„Salam, Salam!“, cuvânt magic care reune[te atât pâinea cât [i circul
A[a c` iat`-m` în sala de concerte, undeva în partea de sus, ]intind la un loc de la parter, de unde s`-l v`d pe Adrian Copilul Minune cât un om mare. Înaintea mea un b`iat mai prev`z`tor, cu aspect de militar în permisie, î[i proba binoclul delicat de demoazel` (am fost la oper`, dar nu-mi amintesc s` fi v`zut pe nimeni astfel echipat, ceea ce m-a f`cut s` cred c` am alunecat într-o bucl` temporal` unde secolii [i spa]iul se confund`). Am a[teptat destul pân` când s` se hot`rasc` s` intre publicul care ad`sta pe esplanada Palatului (la fel de pestri] pe cât mi-l descriseser` colegii, de[i cred c` anumi]i exponen]i dep`[eau orice anticipa]ie) [i ceva mai mult pân` s` înceap` spectacolul deschis de prezentatoarea [i interpreta Calibra (sau Kalibra?). Concertul a început cu recitalul orchestrei Mi[to Band din Bârlad, care mi-a împlinit cel mai mult a[tept`rile, de[i nu mi s-a p`rut suficient de bine promovat` în economia afi[ului, unde juca mai degrab` rol de fundal anonim sau cel pu]in u[or de atribuit reprezentan]ei Bulgariei. Aceast` orchestr` putea lini[tit s` fac` parte din coloana sonor` a vreunui film de Kusturica sau s` fie asociat` în vreun concert al lui Bregovic, pe atât de mult pulsau de via]`, amintind c` suntem la Por]ile Orientului [i c` acest Orient se poate deplasa din Turcia pân` în America Latin`. Cu toate acestea, sala nu mi s-a p`rut receptiv`, dând mai degrab` semne de dezmor]ire lene[` decât de clocotire – eu cred c` aceast` forma]ie, mai bine promovat` [i poate mai „lucrat`“ ar putea face un alt public s` clocoteasc`. A urmat apoi Adrian Minune, un interpret care î[i iube[te publicul, este iubit de public [i nu contene[te în a-[i declara frumoasele sentimente sau în a cere dovada acestei iubiri necondi]ionate: „Cine m` iube[te, s` cânte cu mine“.

Adrian (auto)numit [i Minunatu' [tie s` fac` atmosfer` [i, mai mult, [tie s` produc` intimitate într-un spa]iu ca Sala Palatului, printr-un circuit de dedica]ii, valut`, copii care danseaz` pe scen`, ridica]i din când în când de-o arip` de bodyguarzi – Adrian Minune a primit chiar o pungu]` de alune de la un spectator mai corpolent c`ruia cânt`re]ul îi oferise o bancnot` din cele d`ruite. Invita]ii din Bulgaria au l`sat îns` dorit, de[i mare diferen]` între manelele lor [i ale noastre nu exist`. Problema nu era neap`rat bariera lingvistic`, ci lipsa de convingere în interpretare, pe care publicul, chiar [i cel ascult`tor de manele, a sanc]ionat-o cu indiferen]`, în timpul evolu]iei unui cânt`re] bulgar aducând cu Barry White doar ca aspect, nu [i ca for]` sau talent. Concertul s-a încheiat cu recitalul lui Florin Salam, pe care, dup` manifestare, publicul îl iube[te mai mult decât pe Adrian Minune. Ca un profan, m-am întrebat de ce, la care tot publicul mi-a r`spuns: dup` câteva piese, spectatorii pân` atunci amor]i]i au început s` scandeze „Salam, Salam!“, cuvânt magic care reune[te atât pâinea (în cazul nostru salamul, fata morgana a perioadei comuniste) cât [i circul (la care d` dezlegare însu[i cânt`re]ul, cu formula „S` înceap` nebunia lui Salam!”). Carisma lui Florin Salam rezid` [i în rolul lui de înv`]`tor, invitând copiii s` danseze pe scen` (un alt fel de „L`sa]i copiii s` vin` la mine“), c`ci „ei vor duce manelele mai departe“. Trebuie s` m`rturisesc c` atât în timpul concertului cât [i la p`r`sirea s`lii am sim]it o stare de euforie pe care pu]ini spectatori cred c` au sim]it-o, cu toat` culoarea lor muzical`. Cu toate acestea, în timp ce a[teptam în hol s` se mai fluidifice trecerea, un tân`r [i necunoscut ascult`tor de manele îmi spune, semn c` pe el prezen]a mea acolo [i atunci nu l-a convins: „}ie nu-]i plac manelele, tu e[ti anti-manele“. Degeaba am încercat s`-i spun c` ce am auzit în acea sear` chiar mi-a pl`cut. Acuza lui pe care nu am avut timp s-o t`g`duiesc e o dovad` a faptului c`, f`r` s` vrem, suntem purt`tori de branduri, care în anumite situa]ii ne dezv`luie cel pu]in în ochii altora apartenen]a [i mai ales nonapartenen]a.

Cum s-a n`scut Punk Rock Underfest
Interviu cu Gabi Georgescu, managerul clubului Underworld
Cum crezi c` evolueaz` mi[carea punk/punk rock în România? Festivalul s-a întâmplat tocmai pentru c` mi[carea punk-rock a evoluat în ultimul timp. Acum 10 ani exista o singur` forma]ie, Zob, acum 7 ani a mai ap`rut o forma]ie, E.M.I.L. [i tot a[a. Ideea e c` au ap`rut forma]ii. Apari]ia cât mai multor trupe de punk, punk-rock si ska (genuri nu foarte cunoscute) poate însemna aducerea acestor genuri muzicale la aprecierea real`? Afar`, ele reprezint` mainstream-ul, chiar dac` la noi nu sunt foarte cunoscute. Nu e neap`rat nevoie ca promovarea intens` a trupelor de gen s` aduc` underground-ul în mainstream. Apari]ia mai multor astfel de forma]ii pe pia]a româneasc` ar ajuta, în primul rînd la evolu]ia lor, pentru c` întotdeauna concuren]a a dus la ceva bun, se va crea un curent, un stil, o s` fie mult mai u[or mai ales pentru casele de discuri s` promoveze aceste forma]ii. Cum v-a venit ideea organiz`rii unui astfel de festival? E o idee pe care am avut-o mai demult, dar nu am avut cu cine s` o realizez pentru c` înainte nu prea existau doritori. Ideea mi-a venit v`zând, în timp, cum reac]ioneaz` publicul în club. Te gînde[ti la reluarea acestui festival, la o scar` mult mai mare poate? Asta a fost [i ideea organiz`rii acestui eveniment. Toat` lumea m-a tras cumva la r`spundere c` îl fac în Underworld, c` nu o sa fie loc. E adev`rat, dar ca s` dau drumul acestui festival [i s` îl fac într-un loc mai mare, îmi trebuie bani de sonorizare, bani pentru forma]ii, sponsoriz`ri [i era greu s` fac rost de banii necesari. Am zis s` îl facem în Underworld, s` îl vad` oamenii care trebuie, ca mai încolo s` î[i aduc` aminte de el [i s` se implice în organizarea lui.

STAMP~ Mândrul alambic, camfor scump ascunde, Unde-s semne-n plic [i de-asemeni unde Mor]ii se împart în mojarul umed A[teptând glazura glasului de medIc mursecat de macii amploaia]i de move, Zambilii petale, muguri de mangrove, Muguri mici, anemici, adormi]i în camp-` Sub mireasma moale de muced` lamp`. EVANTAIELE {I EVANTAIUL Mai multe evantaie S-au adunat roat` Neavând niciunul nicio le]caie. P`durea toat` R`suna de glasul lor rebegit, F`r` culoare deocheat`. S-a auzit deslu[it Cum un evantai s-a desprins {i nu s-a urnit. Celelalte l-au prins, L-au legat cu o funie de nuiele {i-acum, de[i rupt, st` întins Cu burta la stele.

Am zis s` îl facem în Underworld, s` îl vad` oamenii care trebuie
Acest festival va avea 2 edi]ii pe an, urm`toarea edi]ie va fi în toamn`, cel mai sigur la Preoteasa. S` fie a[a: Underworld, Preoteasa si dupa-aia m` gândesc la Agronomia, unde intr` 2.000 de oameni, [i, peste vreo 5 ani, la Polivalent`. S` ajungem s` strângem 8.000 de oameni pe muzica asta, înseamn` c` am realizat ceva. Cum crezi c` a reac]ionat publicul la eveniment? Am avut emo]ii la început. Dar s-a sim]it c` nu a fost un simplu concert. A fost un mini-festival [i lumea s-a comportat ca atare. Publicul a reac]ionat foarte bine [i am observat c` [i la forma]iile noi (Buzz, Cobe) s-a sim]it chestia asta. Tot succesul unei forma]ii st` în felul în care „vorbe[te“ ea cu publicul. M-am bucurat c` a ie[it bine, c` au v`zut oamenii care trebuiau s` vad` [i au venit ei la mine s` m` întrebe cînd îl facem pe urm`torul. Alexandra BUZA{

7

ELITEREBELLE • anul I, nr. 2/2006

Dezbatere

Dezbatere

Despre branding
Branduri la tot pasul. Pe noi, pe lâng` noi, multicolore, zâmbind seduc`tor de pe panouri uria[e, etichete cât mai la vedere [i codul nescris al asort`rii lor. {i dac` ar fi mereu la vedere [i reperabile, poate c` nu ar dicta numai ele regulile jocului. Pân` s`-]i dai seama, ]i se strecoar` pe sub piele [i scap` dac` mai po]i. Dar cu ce r`mânem dac` nu vorbim despre Chopard, Yves Saint Laurent, Camper [i Louis Vuitton? Cu grupurile de prestigiu [i branduirea elitelor – Sorin Adam Matei vorbe[te despre trademark-ul „P`ltini[”, cu rebranduirea amintirilor „epocii de aur“ pus` în discu]ie de Ion Manolescu, cu brandul de na]iune analizat de cei de la Branding Romania, [i cu creativitatea [i originalitatea proprii, afirmate r`spicat de pulafashion. Extra bonus track: Gheorghe Cr`ciun despre branding în spa]iul literaturii române contemporane, Marius Babias despre subiectivitatea-marf`, Ioana Pârvulescu despre brandul interbelic [i Dan Amariei (OCS) despre func]ionarea brandurilor în peisajul artistic contemporan. (R.A., A.C.)

De Che Guevara (?)
C`t`lina NECULA

N

|n c`utarea brandului pierdut

N

R`zvan Mihai N~STASE
nu cu refuz, m`car cu o sublim` indiferen]`. Ei bine, constata dl Ple[u, Occidentul pare s` se înc`p`]âneze s` vad` în noi doar o ]ar` de belele, care pe lâng` infla]ia economico-financiar` considerabil` are [i o însemnat` infla]ie de cer[etori, copii ai str`zii [i orfani. Suntem urma[i ai lui Dracula în vinele c`rora sângele vampirului transilvan înc` clocote[te din plin (cazul Tanacu e elocvent în acest sens). Astfel, din dou` înc`p`]ân`ri colective, a noastr` [i a lor, e evident c` nu poate ie[i nimic [i lucrurile vor bate pasul pe loc sau chiar se vor înr`ut`]i. Solu]ia dlui Ple[u e, pe cât de simpl`, pe atât de utopic`. Românii ar trebui s` înceteze a mai fi interesa]i de cum sunt percepu]i de ceilal]i [i s` încerce s` se schimbe în mod real. O atare modificare a fondului, dac` e sincer` [i profund`, nu are cum s` nu antreneze [i o schimbare a formei – prin form` în]elegând în cazul de fa]` percep]ia occidentalilor asupra României. Ideea aceasta, întru totul l`udabil`, este din nefericire perfect inutil` pe termen scurt. De vreme ce lumea lui Caragiale continu` s` fie [i ast`zi la fel de actual`, de bun` seam` c` nimic din fibra profund` a românului de rând nu s-a schimbat, [i nu avem nici un motiv s` credem c` o astfel de schimbare ar putea fi posibil` în viitorul apropiat. A[adar, problema imaginii României r`mâne în picioare, iar solu]ia dlui Ple[u – nu. Cred c` în aceste condi]ii accentul s-ar cuveni s` cad` mai degrab` pe pragmatismul de care am vorbit anterior, pragmatism care, de[i exist`, func]ioneaz` anapoda [i e ineficient. E vorba a[adar de o anticipare eronat` a orizontului de a[teptare al celorlal]i, la originea acesteia aflându-se imaginea stereotipizat`, dar foarte vie a str`inilor de diferite na]ii în mentalul colectiv românesc. Dac` aceast` imagine e îndeajuns de puternic`, ea ne va determina s` ac]ion`m într-un anume fel atunci când ne vom raporta la cei care fac obiectul imaginii respective. Dac`, pe deasupra, imaginea mai e [i eronat`, cu siguran]` c` vom da gre[.

u cu mult` vreme în urm` în rubrica sa s`pt`mânal` din Dilema Veche caragialian` [i în nume („Nici a[a, nici altminteri“) dar mai ales în spirit, Andrei Ple[u se întreba de unde provine obsesia româneasc` a imaginii, a percep]iei, [i de ce în ultima vreme, pe fundalul apropierii decisive a României de Uniunea European`, interesul românilor pentru imaginea ]`rii noastre în Occident s-a accentuat, devenind mai degrab` o obsesie a na]iei. Dl Ple[u constat` un adev`r tulbur`tor, la fel de valabil azi ca în orice alt` perioad` a istoriei românilor: bravilor s`i cona]ionali, români verzi din cre[tet pân`-n t`lpi, le pas` într-o mult mai mare m`sur` de cum se reflect` ei în ochii celorlal]i decât de cum sunt ei de fapt!

Românul s-a n`scut pragmatic!
Exagerând pu]in, s-ar putea spune c` românul s-a n`scut pragmatic, prin asta în]elegând o tendin]` de articulare a propriului discurs în func]ie de orizontul de a[teptare al celuilalt, al receptorului. Cu alte cuvinte, preocuparea românului de rând nu e nicidecum aceea de a se schimba în bine (indiferent în ce accep]iune e folosit termenul), cât mai ales de a anticipa corect ce vor [i ce a[teapt` ceilal]i de la el. Dup` aceast` constatare a st`rii de fapt române[ti dl Ple[u analizeaz` succint [i punctul de vedere al celorlal]i, în spe]` al Occidentului, deoarece, la drept vorbind, de restul nu ne pas`. Aspira]iile noastre se leag` doar de mai-marii veacu8 lui în timp ce to]i ceilal]i de la care nu putem spera mare lucru sunt trata]i, dac`
ELITEREBELLE • anul I, nr. 2/2006

Ne privim altfel => îi privim altfel => ne privesc altfel
Pentru a pricepe ce vor ceilal]i de la noi ar trebui s` sc`p`m de anumite fixa]ii [i obsesii mai vechi. S` gândim viu [i nu mecanic. S` încet`m a mai fi convin[i c` ceilal]i ne vor întotdeauna r`ul, c` suntem victimele unei conspira]ii interna]ionale la nivel înalt, c` avem nu-

Problema imaginii României r`mâne în picioare

u po]i s` fii nici cool, nici hip [i, mai ales, trendy, dac` nu ai în garderob` m`car un accesoriu cu Che Guevara. De la banalul tricou ro[u cu chipul revolu]ionar imprimat cu negru, la [osete [i la basc` (neap`rat în cinci col]uri), [i, pentru cei cu noroc, la pachetul de ]ig`ri c`p`tat de la cineva din Germania, toat` lumea îl are pe El Comandante la el acas`. Indiferent dac` e[ti tân`r` speran]` pesedist` sau î]i petreci dup`-amiezele la ie[irea de la metrou dinspre TNB, nu reu[e[ti s` make a statement dac` nu ai nimic pe care s` fie figura pe jum`tate încruntat`, pe jum`tate vis`toare, cu basc` [i plete în vânt. Dar ce are Che `sta atât de special de suscit` fantezia a mii de tineri [i cre[te spectaculos vânz`rile comercian]ilor de tricouri [i b`scu]e? De ce intr` toat` lumea în trans` [i url` din adâncul pl`mânilor hasta siempre, comandante che guevara când dj-ul din club e de treab` [i ne pune cântecelul? În termeni de PR, marketing & Co., El Comandante ar fi un fel de brand ideal, a c`rui cot` de awareness cre[te într-o var` cât altele în [apte, care poate vinde orice produs (sper c` ave]i [i [osetele asortate la tricou, din edi]ia limitat`!), al c`rui public-]int` e în continu` expansiune [i care nu are nevoie de damagecontrol (mai ales c` e mort [i nu mai are cum s` comit` vreo m`g`rie care s` îl discrediteze). {i dac` nu m` crede]i pe cuvânt, afla]i c` un search pe Google pentru che guevara arat` aproximativ 9.330.000 intr`ri în 0,12 secunde. Asta da notorietate! Che Guevara e acum un fel de brand de scos în lume, de asortat la conver[ii jerpeli]i [i la blugii presp`la]i de la Lee Cooper. Cine nu are... s`-[i cumpere. De unde [i pân` unde isteria asta? Cum au ajuns clien]ii McDonald’s-ului, n`scu]i [i crescu]i în cel mai pur spirit capitalist, s` poarte cu mândrie chipul imortalizat de Alberto Korda al unui sus]in`tor al comunismului? Unul dintre principiile de baz` ale advertising-ului [i marketingului spune c` publicul are nevoie de modele cu care s` se identifice [i, prin urmare, una dintre cele mai bune metode de a vinde este s` g`se[ti acel ceva cu care se identific` publicul t`u ]int` [i s` îl asociezi produsului. Printre exemplele de produse „vândute“ de Che se num`r` Radio

Guerrilla, IQ Ads, ba chiar [i ni[te piese de mobilier (asta ca s` vorbim despre cele mai recente)... Numai c` în spatele brandului Che Guevara nu st` o armat` de creativi, account[i [i marketeri, pentru c` e un fel de brand care se vinde de la sine! {i, mai mult decât atât, vinde de la sine! Am enumerat deja câteva dintre tr`s`turile cump`r`torului, sau clientului sau target-ului. La nivel psihologic, îl iubim pe Che pentru c`, la fel ca noi, a fost revolu]ionar pân` în m`duva oaselor, a luptat pentru lucrurile în care credea. {i-a luat frumos bagajul [i a plecat s` fac` la revolucion. {i noi, în fiecare var`, plec`m la Stufstock sau FânFest cu acelea[i scop. A avut de ales între a c`ra dup` sine o geant` cu instrumente medicale [i medicamente [i o lad` cu armament. A ales lada. Noi alegem lada cu bere. Numai c` prea pu]ini dintre adep]ii lui [tiu [i cam în ce credea el când executa oamenii. De fapt, chiar [i viziunea lui era u[or trunchiat`, pentru c`, luptând pentru dreptatea social`, trecea cu vederea ideile comuniste despre societate. Hipio]ii au, m`car, scuza de a-l fi adulat pentru elementele marxiste. Noi îl adul`m pentru c` e cool! {i haide]i s` v` mai spun ceva: Prof. Peter Gloor de la Facultatea de Medicin` din Lausanne, remarc` la el tulbur`ri de identitate, narcisism [i instabilitate pe

plan incon[tient, între megalomanie paranoic` [i depresie, adic` un amestec care îl apropie destul de mult de purt`torii de tricouri de ast`zi. Adoptând o atitudine similar`, Dr. Pierre Rentchnick se refer` la el ca la un revolu]ionar f`r` mesaj, f`r` o ideologie, un exaltat lipsit, din fericire pentru noi, de orice sim] practic, întrucât, dac` ar fi avut puterea absolut`, Guevara ar fi distrus [i nenorocit orice ]ar` [i popor într-un timp record. Poate c` de asta [i-a dat seama la timp prietenul s`u, Fidel, atunci când a încercat ([i reu[it) s` îl îndep`rteze. Haide]i s-o lu`m pe aia dreapt`. Nu prea [tim cine a fost [i ce a f`cut El Comadante; [tim c` e un bar cu numele `sta în Bucure[ti [i era unul [i în Vam`. De fapt, nici nu prea ne pas`. De comuni[ti [tim din auzite, de la mama [i de de la [coal`. Erau na[pa. Nu [tim exact ce [i cum. Dar [tim cam ce fel de oameni ar purta un tricou sau o basc` imprimate cu imaginea lui. Oameni ca noi, care pierd nop]ile prin cluburi, care î[i unduiesc lasciv [oldurile [i url` hasta siempre, comandante dup` câteva pahare. A[a c` ni-l afi[`m [i noi. Ca s` make a statement. Ca s` avem sentimentul de apartenen]` social`, de apartenen]` la grup [.a.m.d. Ca s` vad` toat` lumea cât de conformi[ti suntem noi în tentativa de a revolu]iona lumea! Hasta siempre la revolucion!

25

ELITEREBELLE • anul I, nr. 2/2006

Dezbatere

Dezbatere

pulafashion
onjour. Noi sommes pulafashion. We are from alt` planete. Du bist inteligente? Crezi que is possible d'avoir eine autre perspectiven? Du crezi that est possible une autre point of vue? We believe dans was ist nicht ordinary. Noi sommes conscient that en Roumanie ist nicht possible d'etre well understood. Gli ways de l'expression sont very limited here en Rumania. Was ist spectaculieren is the grand opening was ist given by l'interneto. Have you ever vue un grand vagino te parlant di piu grande ideea pe care ai vrut s-o express but ]i s-a spus que non es momento, because le people n-ar putea to understand something assez dificil, c\t timp ai fi putut doing quelque chose piu facile? Non es bored de les big figures culturales qui s'exprimment in this very moment? Du bist young, vous etez free, mais quelles are the big voices? ple[u, chirilov, patapievici, cosa[u, qui are in this very monde que noi tr`im in? some big rien care vous parle de cool, normalité, cum ar veni, comme things should etre. Assez! Imaginez vous c` sunte]i libres de parlare tout ce que you want. Dar cine should listen to vous? Nobody, parce que they abbito \n lumea lor care est finito. Finito par the mots pe care they folosesc: femei, political correctness, extremul orient, berlin festival of film, cooleanu, me having big trip avec marijuana dans Barcelone – mais nimic dans le rest. Ati v`zut ever vreun filmuletz made by cei care vous

B

freaca ridichea qu'ils sont cool? Quelque chose expresssing ceva real, intelligent und unexpected – und, most interesting, sincer? And übber alles, original? Nein. The big coolismo que ist transmitted c`tre us ist that etre a cote du cool means etre cool. Das ist nicht enough. Nous avons nevoie des hommes care font ceva, nu doar care transmit something ils ont seen in Berlin, sau otherways. Why nu face]i ceva original, my ladies? Pulafashion ist nicht cool. Parce que you comprennez pas deloc. Pulafashion ist für young people, care believe dans originalitate. We are some comunitate pe care voi refuza]i s` crede]i que ca existe, mais you, big advertising agencies, grand governmental departamente, and grande limited associationes – we exist`m. Sans pl`tim pe niciunul dintre noi, without delivering big Bigmacs c`tre marea voastr` asocia]ie de creation care take big prizes of 2 leis at very importante contests. We sommes libres: manechinele noastre font grand figures chiar [i c\nd sommes completelly naked, for nothing lei, ele arat` bine just for the fake of eine ideea. Manechinele noastre fumeaz` when gli aren't cool. Our stars sont pas vedete. Notres actors are gândaci, and big music, pe care voi nu pute]i use parce que nu [ti]i c` per chestii sociale you pouve use any facon de musica, the only restriction ar fi s` nu \]i ba]i joc of the melodie you use. Our bugs sont mai mi[to

mai merite [i calit`]i iar defectele ne sunt complet neînsemnate. S` nu mai trecem rapid la num`rarea paielor din ochii altora s`rind elegant peste bârna noastr` mioritic` ca ni[te demni cona]ionali ai C`t`linei Ponor ce suntem. Pe scurt s` renun]`m definitiv la ideea c`, vezi Doamne, suntem buni dar nu ne vede nimeni. Dac` am începe s` fim cinsti]i cu noi în[ine, cu siguran]` c` i-am vedea [i pe ceilal]i într-o lumin` mai bun`. Occidentalul nu va mai fi nici un bau-bau asupritor, nici un boier zgârcit de la care cu [iretenie po]i stoarce ni[te bani. Va lua înf`]i[area unei persoane onorabile cu care po]i purta un dialog deschis [i, ce e [i mai important, va sfâr[i prin a ne

aprecia. Pentru a în]elege cu adev`rat ce se vrea de la noi [i a putea veni în întâmpinarea acestor imperative ar trebui s`-i privim obiectiv pe ceilal]i, or a[a ceva e cu neputin]` în lipsa unei priviri obiective asupra noastr`.

Slugarnici, lingu[itori, nesinceri. Sau poate nu?
Inconsecven]ele în percep]ia celuilalt pe care le dovede[te mentalitatea româneasc` nu vin neap`rat dintr-o convingere profund`, ci î[i afl` originea tocmai în acea atitudine pragmatic` de care am vorbit. Numai c` neavând habar de a[tept`rile reale ale celorlal]i nu de pu]ine ori c`lc`m în str`chini trans-

formând pagmatismul în ceva mai degrab` p`gubos. Pentru imaginea României în Occident exist` îns` un pericol mult mai mare chiar [i decât situa]ia real` a ]`rii. Grani]a dintre pragmatism [i atitudine lingu[itor-servil` este foarte sub]ire [i poate fi transgresat` oricând. Pericolul de care vorbesc const` tocmai în etichetarea românilor drept slugarnici, profitori [i nesinceri. Într-un secol al comunic`rii duse la extrem, în care imaginea joac` adesea un rol chiar mai important decât obiectul ei, îndr`znesc s` cred c` o astfel de categorisire de[i într-o oarecare m`sur` îndrept`]it`, ne-ar fi infinit mai nefavorabil` decât stereotipiile care sunt vehiculate în prezent.

Ce ne-a înv`]at Branding Romania despre români
decât Andreea Marin. It's vrai, dar noi believe \n grand vagine care vor vorbi despre libertate mai mult decât o mie de campanii sociale false despre vieilles care ne peuvent pas s`-[i duc` linguritza la bouche, campanie pentru care unii vont gagner milioane de lei noi. Hai d'etre cinstiti, c\te campaignes a]i seen care sunt scrise corect? Sans petales care tombes \n capul celui care regarde campania sau milioarde de lei care vont venir \n the capul celui care \[i va lipi that inimioar` of shit called maggie?! Our next campagnes vont etre extremment cooleanu: big manechine showing leurs grand vaginas expressing ideas of libertate, big labies talking as nothing else but crea]ie, yeah, grand creation for free. We love quelque chose comme this, we love to etre liberi comme pas`rea cucului, we love de pisser dans the cappone of mediocrity. Yeap, questa est la piu big limit` de care ne speriem: s` nu etre mediocre! {i nu am fost, jusqu'a maintenant. And vous connaissez was? Noi looking for nice beautiful faces in our future independent shows. How much vous do you desire de pl`ti]i c` n-o s` appear a[a easy devoushka to play dans notre future projects, unde is vorba despre vagin und libertate?! Nous astept`m votre liberte of being really ca lumea. Avoid mediocrity! Echipa pulafashion.

Alecsandra BOTO{~NEANU

|

24

n contextul eforturilor României de a-[i îmbun`t`]i imaginea, în special peste hotare, la un moment dat a devenit evident nu doar pentru cei câ]iva speciali[ti în comunicare c` România are nevoie de un brand. O prim` consecin]` a binevenitei revela]ii a fost intensificarea, în special în cursul anului 2005, a discu]iilor din spa]iul public despre brandingul de na]iune, urmat` de crearea unui grup de lucru format din reprezentan]i ai Guvernului, Pre[edin]iei, presei [i asocia]iilor profesionale de publicitate, care s` se ocupe de crearea brandului na]ional. Reac]iile din pres` au ar`tat c` majoritatea celor aviza]i erau de p`rere c` procesul de branding al unei na]iuni trebuie s` implice [i societatea civil` [i c` un brand creat în mod artificial [i implementat ulterior de sus în jos nu ar avea succes. Experien]ele anterioare ne înv`]aser` c` o simpl` campanie publicitar` de genul „România, mereu surprinz`toare“ nu poate avea succes deoarece nu este decât un fel de etichet` aplicat` peste o realitate care nu-i corespunde. O schimbare real` a imaginii ]`rii nu ar putea fi realizat` decât printr-o abordare de jos în sus, ]inând cont de faptul c` un brand are mai multe categorii de public c`rora trebuie s` se adreseze, una dintre acestea fiind publicul intern. În consecin]`, era necesar` popularizarea subiectului [i implicarea (m`car într-o dezbatere public`) a unui num`r

cât mai mare de oameni. Astfel a ap`rut site-ul Branding Romania (www.brandingromania.ro). Obiectivele principale ale proiectului erau informarea publicului larg în leg`tur` cu brandingul de na]iune în general [i cel al României în particular, încurajarea discu]iei publice pe aceast` tem` [i, dup` cum scria {tefan Liu]e în primul post de pe site, folosirea sa drept „un stimulent pentru ac]iune coordonat` [i eficient`“. Un prim pas a fost publicarea pe site a unor articole ce prezentau atât aspectele teoretice [i metodologice ale brandingului de ]ar`, cât [i sugestiile unor speciali[ti în leg`tur` cu brandul României. Urm`rind în paralel ceea ce s-a publicat pe site [i ce ap`rea în pres` în aceea[i perioad`, se poate observa cu u[urin]` o curb` descendent` a entuziasmului [i implic`rii. Dac` în vara anu-

lui 2005 se discuta intens despre pa[ii concre]i care ar trebui f`cu]i pentru a construi brandul nostru, despre demersurile ASG, încet-încet discu]ia a trecut de la stadiul de „stimulent pentru ac]iune“ la exprimarea opiniilor diver[ilor autori referitoare la starea actual` a brandului na]ional [i la avantajele [i lipsurile României [i ale românilor. Pentru a atinge al doilea obiectiv major, cel enun]at în misiunea site-ului, prezentat drept “Un forum ce ini]iaz` [i sus]ine discu]ia public` despre brandingul de na]iune al românilor”, au fost ini]iate o serie de dezbateri, în cadrul c`rora utilizatorii erau invita]i s`-[i exprime p`rerile referitoare la stereotipurile despre România, la strategia de export pentru perioada 2005-2009 sau s` propun` modalit`]i de promovare a imaginii ]`rii. Al treilea obiectiv a r`mas neatins,

9

ELITEREBELLE • anul I, nr. 2/2006

ELITEREBELLE • anul I, nr. 2/2006

Dezbatere
cu toate c` a existat o ac]iune în direc]ia cre`rii unui grup de ini]iativ` care s` înfiin]eze o organiza]ie non-profit. Aceasta ar fi urmat s` monitorizeze activit`]ile oficiale de branding de na]iune, s` fie un sprijin pentru to]i cei care vor s` fac` ceva pentru brandul România, în ]ar` [i în afar` [i s` fac` lobby pe lâng` principalii factori de influen]`. Mai multe persoane [i-au manifestat interesul fa]` de acest proiect [i [i-au oferit ajutorul, dar ac]iunea nu a dep`[it stadiul unei conversa]ii. Concluzia la care am ajuns dup` aproape un an de existen]` a proiectului Branding Romania [i care este vizibil` pentru oricine cite[te câteva comentarii de pe site este c`, în ciuda optimismului cu care noi am pornit acest proiect, cei cu adev`rat interesa]i de brandul României [i care sunt dispu[i s` se implice în crearea lui sunt foarte pu]ini. Marea majoritate a celor ce s-au implicat în discu]ie se arat` sceptici fa]` de orice ini]iativ` care implic` institu]ii ale statului, prefer` s` se limiteze la a discuta despre problemele existente [i s` denigreze românii. Ace[ti oameni uit` c` o na]iune este format` din indivizi ca ei, c` nimic nu se poate transforma peste noapte [i c` orice schimbare trebuie s` porneasc` de undeva, iar acest “undeva” poate fi chiar un grup mic de persoane care î[i dau seama c` situa]ia actual` nu este un construct imuabil, c` poate fi îmbun`t`]it` [i decid s` fac` ceva pentru asta. Branding Romania va continua s` existe ca un forum unde cei interesa]i pot discuta, pot ob]ine informa]ii [i va încerca s` devin` o resurs` cât mai util` [i relevant` pentru subiectul brandului României.

Dezbatere

Ioana Pârvulescu [i brandul interbelic
Orice societate are nevoie de modele pentru a putea func]iona corect. Dac` nu le are, le inventeaz`. Sau le împrumut`. A[a s-a n`scut la noi, dup` aproape 50 de ani nefa[ti ([ti]i voi care...) o imagine idealizat` asupra perioadei anterioare: interbelicul. Se poate vorbi sau nu de un brand interbelic? Este unul de succes? Cât de mare este pr`pastia dintre realitatea interbelic` [i imaginea pe care ast`zi o avem despre interbelic? Fr`mânta]i de toate aceste incertitudini am rugat-o pe scriitoarea Ioana Pârvulescu s` limpezeasc` pu]intel apele, iar dumneaei, f`r` preget [i f`r` prejudec`]i, a intrat în jocul nostru.
Se poate vorbi de o amnezie selectiv` a contemporanilor no[tri în ceea ce prive[te interbelicul? Comunismul a încercat s` [tearg`, con[tient, orice urm` a interbelicului, a normalit`]ii interbelice, care devenea primejdioas` într-o epoc` totalitar`. De aceea, înainte de orice, trebuie s` o reg`sim în adev`rul ei. Dar se poate vorbi de amnezie selectiv` cu privire la orice epoc`. E foarte bun` formularea deoarece, pân` la un punct, istoria tocmai asta înseamn`, amnezie selectiv`. Anumite lucruri sunt complet uitate. Nu a[ pune îns` întotdeauna la baza acestei amnezii o op]iune ideologic` sau un act de voin]`. S` lu`m literatura: c` nu-i mai [tim pe to]i scriitorii interbelici ]ine de sita istoriei literare, care cerne m`runt. Pe de alt` parte, oricine este liber s` cerceteze toate pliurile, toate cotloanele întunecate, s` reînceap` trierea [i s`-[i formeze propria imagine total` despre interbelic. S` vad`, de pild`, c` Felix Aderca este un nedrept`]it pe care posteritatea nu l-a rea[ezat la locul lui, a[a cum a f`cut cu Blecher, de[i Aderca a fost, cumva, cu un pas înaintea celorlal]i, a în]eles mai repede valoarea unor poe]i, a unor mode literare, a unor mecanisme de comunicare. De pild`, pentru c` suntem la un interviu, el este unul dintre cei care a impus la noi interviul. F`r` reportofon, bineîn]eles... M` deranjeaz` când ast`zi aud p`reri categorice, pline de suficien]`, dar formate dup` ureche, despre diverse epoci. Ca s` po]i avea o opinie proprie despre o epoc` nu ajunge s` r`sfoie[ti 34 c`r]i. Interbelicul a fost, în mare, o epoc` bun` pentru c` venea dup` un exerci]iu democratic început cel pu]in din 1866, o dat` cu venirea lui Carol I, deci dup` câteva zeci de ani de cristalizare a normalit`]ii constructive. Comparat cu ce s-a întâmplat pe urm` era, fire[te, o perioad` mai bun`, pentru c` era una de libertate. În rest, a[a cum am încercat s` demonstrez în cartea mea Întoarcere în Bucure[tiul interbelic, era o epoc` fireasc`, iar firescul înseamn` amestec de bun [i r`u, de buni [i r`i. Când acest amestec e dominat de r`u s-a intereseaz` publicul mai mult decât altele, dar exist` destule lucruri din interbelic care „nu se vând“. Nu se poate nega c` exist` o anumit` aur` poetic` a interbelicului, dar ea se datoreaz` compara]iei cu ce a urmat. Cel mai r`u lucru pe care l-au putut tr`i oamenii, bunicii no[tri de fapt, a fost tocmai aceast` trecere de la interbelic la cea mai neagr` epoc` din istoria României, perioada stalinist` [i a[a-zisul obsedant deceniu. Trecerea de la o libertate absolut` la o nonlibertate absolut`, la închisoare, a f`cut ca interbelicul s` par` o epoc` paradisiac`. E de în]eles asta [i nu avem de ce s` ne revolt`m, trebuie doar s` descoperim interbelicul dincolo de vagi impresii, a[a cum a fost el, poate fi un exerci]iu plin de înv`]`minte. Dac` e[ti de[tept, înve]i din istorie, dac` nu, e de presupus c` istoria se va repeta. Exist`, dup` câte [tiu, dou` teorii în istoria mare. Una este c` istoria se repet` [i deci, dac` o cunoa[tem, putem s` ne ferim de r`u [i s` înv`]`m din gre[eli. Exist` al]i istorici care sus]in c` istoria nu se repet`, c` fiecare epoc` are relele ei [i atunci preocuparea pentru cele ce au fost r`mâne numai explicativ`, nu homeopatic`. {i nu e pu]in lucru nici s` în]elegi. Un interes deosebit pentru interbelic poate duce la idilizarea epocii? Exist` o curiozitate uman` nesecat` [i, când o pierzi, e[ti pierdut. Plictisi]ii din na[tere n-au nici un interes deosebit. Pe mine m` intereseaz` cum au tr`it bunicii mei, str`bunicii mei, m` intereseaz` cum au tr`it oamenii în orice secol. De altfel mi-ar fi pl`cut s` am un suflet de secol 19 [i o libertate de mi[care interbelic`. Asta nu înseamn` c` idilizez, nici nu înseamn` c` sunt paseist`. Tr`iesc în prezent, sunt interesat` de ultimele nout`]i, port blugi, scriu la computer, dar asta vreau s` [tiu cum scriau la ma[in` interbelicii sau cu pana înmuiat` în cerneal` junimi[tii. E bine s` sc`p`m de aceste cli[ee de gândire: dac`-]i place ceva, gata, idilizezi. Chiar, cine vi le bag` în cap? R`zvan Mihai N~STASE
ELITEREBELLE • anul I, nr. 2/2006

Imagini cu valoare ad`ugat`
Miruna COVACI

Pe ce lume tr`im?
A [ti pe ce lume tr`ie[ti nu mai e simplu deloc. Expresia în sine d` de în]eles c` este vorba de un banal efort personal, de o voin]` îndreptat` c`tre un scop clar determinat. Dar pentru era informa]ional`, în care orizonturile sunt tot mai largi, evenimentele tot mai multe [i în care con[tientiz`m tot mai acut c` lucrurile sunt interconectate [i c` parc` ve[nic ne lipse[te o pies` din puzzle… s`-mi fie cu iertare, dar a [ti pe ce lume te afli devine destul de complicat. La toate astea se adaug` [i faptul c` parc` tr`im tot mai repede. Ne gone[te timpul în permanen]`. Ritmul în care comunic`m e atât de alert, încât nu mai avem r`gaz s` cunoa[tem lucrurile pe îndelete, s` sesiz`m culori, mirosuri, oameni, s` p`trundem în esen]e. Nu putem nici fizic, nici mental, s` cunoa[tem întreaga lume de întâmpl`ri [i st`ri (trecute sau prezente), iar acest lucru favorizeaz` trecerea c`tre imaginar, mental colectiv, brand. Realit`]ii care nu ne mai e la îndemân` îi aplic`m etichete familiare, oper`m cu concepte prefabricate [i îmblânzim astfel necunoscutul care p`rea s` ni se impun`. Iar dac` imagina]ia ajunge s` se distan]eze de ra]iune, afirmându-se autonom, putem fi convin[ti c` devenim noi în[ine ni[te pygmalioni îndr`gosti]i de opera noastr` c`reia, însufle]it`, îi acord`m credit.

întâmpl` de la sine. Este vorba, într-o mai mic` sau mai mare m`sur`, de un mecanism viu ale c`rui roti]e nu pot fi oprite ra]ional. Gândirea clar` î[i poate crea impresii ce tind spre adev`r, de[i dac` ne propunem s` deconstruim în continuare, [i aceste impresii pretins justificate se formeaz` ]inând cont de nevoile noastre incon[tiente, de a[tept`rile pe care le avem [i de inform]iile de baz` (corecte sau nu) pe care le de]inem. Dar cum ceea ce am numit gândirea clar` nu poate fi aplicat` atât de des, nu ne r`mâne decât s` plas`m în categorii cunoscute restul informa]iilor de care suntem înconjura]i. Spun, deci, c` exist` un imaginar involuntar, nestudiat, conectat de fiin]a uman` ca parte integrant`, [i un imaginar creat cu rigoare [tiin]ific`… pe care am putea s` îl numim, de exemplu, branding.

Poate fi branding de toate felurile…
Poate simplist, branding-ul este industria form`rii imaginilor. În comer], i-am spune publicitate. Reclamele, dup` un studiu în care creativitatea e doar accesoriul final, ne fac s` devenim cump`r`tori de visuri, valori, identit`]i [i mai pu]in de produse utilitare. Publicitatea creeaz` o lume mai frumoas` decât cea în care ne învârtim noi, ignor` imperfec]iunile reale. Branding-ul, îns`, nu se aplic` doar în acest domeniu. Poate fi branding de toate felurile, dac` vrem s` extrapol`m: branding de ]ar` (pare-se c` acesta este foarte la mod`), de sine, de momente… E o industrie întreag` care urm`re[te s` ne spun` cu ce ima-

gini s` oper`m, ce în]elesuri [i impresii s` ata[`m lucrurilor (de[i noi poate, în contact direct cu lucrurile respective, nu ne-am forma chiar acele p`reri), o industrie care, subtil [i frumos, ne ghideaz` c`tre ceea ce trebuie s` gândim, creeaz` o lume paralel` a sensurilor cu care trebuie s` r`mânem. Dac` stereotipurile [i cli[eele mentale se spune c` sunt formate din lips` de cuno[tin]e reale [i sfâr[esc prin a fi utilizate des pentru a-[i c`p`ta legitimitate, branding-ul d` na[tere unor stereotipuri mai dezirabile [i mai bine studiate. {i ca acest lucru s` fie valabil trebuie s` privim stereotipurile ca poten]ial pozitive, dar [i negative. În general, suntem obi[nui]i s` ata[`m sensuri peiorative ideii de „stereotip“, dar acesta poate foarte bine s` fie o amplificare pozitiv` a lucrurilor. Branding-ul se refer`, de regul`, la imagini cu valoare adaugat`. Nu îmi dau seama dac` e bine sau r`u. Probabil nu e nici, nici sau [i, [i. Cert e c` uneori parc` a[ vrea ca imaginile s` aib` mai mult de-a face cu lucrurile pe care le reflect` [i cu care sunt asociate. Cam cum voia Titulescu: s` i se dea o politic` intern`; politica extern` e, astfel, u[or de f`cut.

Ioana Pârvulescu explorând epoci diferite

Reportaj telefonic cu Sebastian Vlad POPA
G`si]i pentru num`rul urm`tor o tem` mai c`rnoas`, c` despre brand ce po]i s` spui decât s`-l înjuri?... Brandul este blestemul nostru de a tr`i valoarea lucrurilor în sine. Eu nu particip la acest [antaj.

Mecanism viu sau creat
A crea imagini pentru „cel`lalt“ (fi10 in]` sau lucru), cel necunoscut nou` [i fa]` de care ne raport`m e ceva ce se
ELITEREBELLE • anul I, nr. 2/2006

terminat cu firescul, intr`m în abera]iile totalitare. Imaginea pe care o avem ast`zi despre interbelic poate sta la baza unui brand? A lega un obiect de un brand, treac`mearg`. A transforma un om, s` zicem un scriitor cum e C`rt`rescu, într-un brand e deja – cred eu – o schematizare, e ca [i cum l-ai împ`ia. Dar s` transformi o epoc` într-un brand e deja prea mult. Dac`, totu[i, ar fi s` vorbim de un brand interbelic, a[ pune la baza lui libertatea [i civiliza]ia. Interbelicul era pe ansamblu o epoc` mult mai civilizat` decât ce am tr`it eu. Comunismul a distrus un anume mod gentil de a fi, de a ne purta unii cu al]ii, o anume polite]e care exista chiar la mahala. Iar nonconformismul interbelic autentic, a[a cum era atunci, a[a cum îl practicau avangardi[tii, a disp`rut [i el, azi nu exist` decât o palid` imita]ie a lui, de parad`, f`cut` adesea de oameni care au un trai c`ldu] [i confortabil, dar proclam` nega]ia pentru c` e un brand, sau de unii care sunt nonconformi[ti fiindc` înc` nu li s-a dat prilejul s` ia locul conformi[tilor. Simpla apartenen]` la „interbelic“ a unor produse literare le asigur` un succes mai mare la public? Nu, nu cred c` acesta e un criteriu de succes. Sunt într-adev`r subiecte care

23

Dezbatere
m`sur`, una hieratic` [i ini]iatic`, specific` grupurilor elitiste paramoderne. Momentele petrecute cu Noica sunt descrise în Jurnalul de la P`ltini[ de dnul Liiceanu ca „insuportabila senza]ie de ini]iere condensat` [i integral`, de ezoterism profan, de glorie a spiritului asistat` de Dumnezeul culturii [...] într-o [...] lume închis`, epifenomenal`, greu de în]eles din afar`, o existen]` compus` din evenimente imponderabile, un soi de aventur` exemplar` a spiritului...”2 Aceast` mistic` a „fiin]`rii“ intelectuale este acompaniat` de o metod` de recrutare specific` grupurilor elitiste, care cere supunera necondi]ionat` [i suspendarea facult`]ilor critice. În Jurnalul de la P`ltini[, Gabriel Liiceanu spune deschis c` modelul de educa]ie p`ltini[ean, pe care el însu[i l-a adoptat ([i fa]` de care Andrei Ple[u manifesta reticen]e) se baza pe (folosind cuvintele lui Liiceanu, a[a cum apar ele în carte): „supunere necondi]ionat`“ [i „deliberat` suspendare a func]iilor critice.“ Modelul de comportament al înv`]`ceilor p`ltini[eni este sumarizat de unul dintre aspiran]ii la iluminare în acest fragment de scrisoare c`tre Noica, în care filosoful este identificat cu un Simeon Evlaviosul al culturii: „În fiecare zi s` v`de[ti p`rintelui t`u duhovnicesc tot gândul t`u, [i ceea ce i va spune el s` prime[ti ca din gur` dumnezeiasc`, cu toat` încredin]area, [i s` nu le spui acestea altcuiva, zicând: întrebând pe p`rintele asta, mi-a spus asta [i asta; [i s` desco[i cu acela dac` a spus bine sau dac` n-a spus bine, întrebându-te: ce trebuie s` fac ca s`-mi ajut? C`ci aceste cuvinte sunt pline de necredin]` fa]` de parintele t`u [i v`t`matoare de suflet. De obicei aceasta se întâmpl` încep`torilor.“ Jurnalul de la P`ltini[ îmbr`]i[eaz` f`r` ironie sau f`r` vreun semn c` ar fi vorba de o exagerare necesar` unei „reduceri la absurd“ ideea atribuit` lui Noica c` numai 1% din oameni au capacitatea de a avea acces la adev`rurile eterne ale „spiritului“ (alegoria cailor). Dl. Liiceanu descrie în volum unul dintre ritualurile [colii de în]elepciune: proba „celor 10 ore de greac`”, prin care cei care ar`tau talent la memorizarea declin`rilor [i conjug`rilor erau accepta]i ca „ale[i“. De[i evident aleatorie, metoda îl pune pe Noica în pozi]ia de a etalona „geniul.“ Acest elitism în vorbe a servit mai târziu structur`rii unor rela]ii sociale 22 elitare atât în sânul cât [i în jurul grupului. Reputa]ia de „club închis” [i mistica
ELITEREBELLE • anul I, nr. 2/2006

Dezbatere
limbii moarte au atras aten]ia lumii mondene, care de[i nu [tia bine cu ce se ocup` grupul, i-a acordat creditul de lider de opinie tocmai pentru c` p`rea atît de misterios, arogant [i de închis în sine. El a fost, în condi]iile unei s`r`cii de modele sociale [i intelectuale neoficiale, îmbr`]i[at de o bun` parte a intelectualit`]ii de nivel mediu: o colec]ie de medici, profesori de liceu, ingineri [i tehnicieni for]a]i de familii sau circumstan]e sa studieze discipline tehnice ori studen]i [i elevi rebeli. Ei formau o activ` „galerie“, dar, important de remarcat, membrii ei au fost rar coopta]i în cercul „perfec]ilor“, grupul, de[i având mul]i admiratori, a r`mas structurat în jurul nucleului central ini]ial. Cre[terea intern` a grupului dup` 1989 a r`mas tot elitar`. Ea nu a avut loc prin votul sus]in`torilor aduna]i în anii ‘80. Ea a avut loc prin „ungere“, prin descoperirea unui membru care nu era un sus]in`tor direct: H.-R. Patapievici. Cariera sa ar fi fost alta dac` un accident istoric (scandalul Soare) [i interesul editorial al dnului Liiceanu nu ar fi orientat aten]ia publicului în direc]ia sa. Timp de cinci ani (1990-1995) d-nul Patapievici a fost un membru relativ minor al GDS-ului [i un autor cu un modest succes independent. Lansarea de mas` a d-nului Patapievici a fost un anume discurs al d-lui Liiceanu, prin care îl compara pe eseistul român cu Kierkegaard în termenii urm`tori: „Te îmbr`]i[ez, dragul meu Kierkegaard bucure[tean. De fapt, nu, gre[esc spunându-]i c` e[ti un Kierkegaard al nostru: am s` spun mai degrab` despre Kierkegaard c` este un fel de Patapievici danez. C`ci, ca [i tine, Kierkegaard avea con[tiin]a misiunii lui divine: aceea de a-[i trezi compatrio]ii. {i, ca [i în cazul t`u, compatrio]ii l-au batjocorit; l-au meritat tot atât de pu]in pe cât te merit`m noi pe tine.“3 Promovarea dlui Patapievici a lansat un star dup` chipul [i asem`narea grupului de la P`ltini[: u[or mizantrop, „îndr`gostit“ de idei abstracte [i aparent greu de în]eles, interesat de mo[tenirea ortodox` [i a interbelicului românesc etc. Alegerea sa a fost, desigur, confirmat` de publicarea la Humanitas [i de succesive promov`ri sociale ale autorului, [i ele legate de numele grupului, cum ar fi numirea în Consiliul Na]ional pentru Studierea Arhivelor Securit`]ii sau în fruntea Institutului Cultural Român. Dac` al]i observatori nu sunt de acord cu rela]ia cauzal` dintre succesul dlui Patapievici [i asocierea sa cu dnul Liiceanu [i cu editura Humanitas, datoria de a demonstra contrariul le apar]ine. În ceea ce m` prive[te, nu pot decât s` constat c` difuzarea operei d-lui Patapievici a devenit, din normal`, în condi]iile din România, înainte de 1995, în masiv` dup` aceast` dat`. Grupul de sus]in`tori ai cultului Noica l-a adoptat dup`, nu înainte ce a fost îmbr`]i[at de dl. Liiceanu. (Un nou motiv pentru a accentua faptul c` în modelul meu promovarea elitelor are loc pe fa]` [i pe baza alegerii, nu pe ascuns). Pe scurt, concluzia mea este c` grupurile de prestigiu nu se sprijin`, iar ac]iunile lor nu sunt motivate, de egala îndrept`]ire a gândirii oricui are bun sim], idei originale [i capacitate de a formula r`spunsuri noi la probleme fundamentale în plan intelectual, ori de criterii economice [i comerciale, în plan institu]ional. Intelectual, grupurile de prestigiu se bazeaz` pe ideea c` ideile [i „adev`rul“ sunt accessibile numai pentru un set de „inspira]i“ [i „ale[i“, iar institu]ional ele se sprijin` pe alegerea [i controlul resurselor. Aici v`d eu dereglarea sistemic` a pie]ei române[ti; acestea sunt resursele elitismului cultural românesc [i m`rcile postmodernit`]ii. Grupurile de vârf, care se cred alese de pia]`, subzist` pe baza unor investi]ii, idei, oameni [i c`r]i care nu sunt omologate direct de pia]`. Mai degrab`, ele au ambi]ia de a controla, forma [i direc]iona aceast` pia]`. Numai în m`sura în care în]elegem cum edituri ca Humanitas au ajuns s` fie institu]iile sinonime cu cultura pur [i simplu putem în]elege cum c`r]ile d-lor Liiceanu, Ple[u sau Patapievici se vând „pe drept“. Ele beneficiaz` de o „marc` înregistrat`“, cu mijloace nespecifice pie]ei, cu mult înainte de 1989, cu care au creat aceast` pia]` dup` revolu]ie. Dac` membrii grupului nu v`d aceste realit`]i [i dac` al]i observatori din România nu recunosc în aceste procese originile elitismului intelectual-institu]ional local poate c` nu este vina lor. În definitiv, împ`ratul din proverbiala poveste a aflat ultimul c` este gol.

O marc` a „epocii de aur“
Ion MANOLESCU

Argument gustativ
Conform uneia dintre defini]iile cele mai r`spândite, publicitatea desemneaz` „o form` de comunicare de tip persuasiv, având rolul de a modifica atitudinea receptorilor în sensul achizi]iei unui produs sau unui serviciu anume“. Pornind de aici, propun o analiz` de tip iconic [i discursiv, prin care s` identific`m structurile persuasive ale reclamelor de informare din domeniul alimentar. Mai exact, e vorba de o reclam` la un produs ap`rut în „epoca de aur“ [i readus de curând pe pia]a de consum: suplimentul nutritiv Cavit. Pentru cititorii mai vârstnici ai revistei Eliterebelle, amintirea casant` a mentosanelor, glucozei [i Cavit-ului în care î]i rupeai din]ii în copil`ria anilor ’70 este înc` actual`; pentru studen]ii de azi, voi încerca s` o recompun prin descriere [i deconstruc]ie publicitar`.

fiind urmat de imaginea de Congres a lui Nicolae Ceau[escu, pozi]ionat` central în raport cu membrii Congresului, dar [i cu paginarea reclamei propriuzise; un Nicolae Ceau[escu secretar general al PCR, aplaudându-se pe sine în centrul scenei politice române[ti, ca simbol al puterii absolute. La nivel iconic [i semantic, rela]ia dintre subtitlul produsului („Cavit, supliment alimentar din cele mai grele timpuri“) [i imaginea lui Ceau[escu poate fi interpretat`, în termeni de sugestie a retoricii/pragmaticii fotografice [i textuale, pe trei ipoteze de semnificare: – cine consum` Cavit ajunge puternic, exact ca Nicolae Ceau[escu în statul autohton; – datorit` Cavit-ului pe care l-a consumat, Nicolae Ceau[escu ajunge cel mai puternic om în statul autohton; – în vremuri „grele“, ca acelea con-

duse de Nicolae Ceau[escu, nu po]i supravie]ui decât consumând un „supliment alimentar“: Cavit-ul. Din perspectiv` istoric`, avem de a face fie cu un anacronism „jucat“, deconstruit (Ceau[escu, la fel ca [i Cavit-ul, „începe“, cum spune sloganul, în 1964 – ceea ce este eronat, din punct de vedere istoric), fie cu un adev`r istoric reciclat, reînvestit semantic (Cavit apare în 1964; Ceau[escu îl consum` timp de un an; în consecin]`, gra]ie beneficiilor „nutritive“ ale produsului, ajunge lider PCR în 1965). Indiferent care dintre interpret`ri ar fi cea valid`, semnifica]ia mesajului iconic [i discursiv, ca [i informa]ia subliminal` a reclamei în materie de public]int`, r`mâne una [i aceea[i: Cavit-ul face oameni puternici, deci poate ([i trebuie) s` fie achizi]ionat de c`tre oricine. Parodierea imaginii dictatorului [i cooptarea privitorului în interiorul iconului (parte central` a reclamei) – pe cine sau ce aplaud` Ceau[escu: pe sine? produsul Cavit? pe cump`r`torii de Cavit? – fac [i ele parte din strategia de marketing postmodern propus` de cre-

O reclam` ludic`
Reclama la Cavit a fost difuzat` pe suport de hârtie în cotidianul Evenimentul zilei, începând cu 2003. Strategia aleas` poate fi considerat` una de tip reboosting sau de reamintire: un produs autohton ap`rut în trecut (mai exact, în „epoca Nicolae Ceau[escu“) e repozi]ionat ca trade-mark pe pia]a comercial` a prezentului. Datorit` faptului c` pia]a actual` e ancorat` în regulile consumismului capitalist, reclama creat` de Axle Productions Srl. caut` s` respecte cât mai fidel regulile de comunicare publicitar` specifice advertising-ului postmodern: ludicitate, spirit parodic, accent pe simulacru (în sensul conferit termenului de Baudrillard), cooptarea privitorului/ cititorului ca actant. Drept urmare, reclama la produsul nutritiv Cavit ar trebui în]eleas` dintr-o perspectiv` psiho-sociologic`, structura fundamental` cu care se opereaz` fiind cea a schemelor perceptuale utilizate ca semnifica]ie pentru realitatea cotidian`. În spiritul acestui contract „jucat“ cu publicul, indeterminarea postmodern` a sensului m`re[te capacitatea de expresie a reclamei [i, în acela[i timp, cre[te poten]ialul de impact iconic [i discursiv al mesajului. „Jocul“ cu privitorul se materializeaz` înc` de la racordul politic [i cultural dintre produs [i epoca istoric` în care a ap`rut: „Cavit, începînd cu 1964“, titlul
ELITEREBELLE • anul I, nr. 2/2006

1. Sorin Adam Matei, Boierii min]ii. Intelectualii români între grupurile de prestigiu [i pia]a liber` a ideilor, Editura Compania, Bucure[ti, 2004. 2. Vezi: http://www.filosofieonline.com/download.php?dir=liiceanu &file =jurnalul_de_la_paltini.zip&sess_id. 3. Revista 22, 14-20 iunie, 1995.

11

Dezbatere
atori. Acestui tip de reclam`-spectacol i se suprapune blocul principal de text, ce con]ine, în cheie deopotriv` ludic` [i serioas`, nota explicativ` a istoriei [i calit`]ilor produsului: Cavit-ul a „dezvoltat s`n`tos [i armonios genera]ii întregi începînd cu anii ’60“ (adev`r istoric, auto-ironie sau ironie involuntar`, în condi]iile în care „genera]ii întregi“ au suferit de foamete în „epoca de aur“); Cavit-ul este „un desert delicios pentru copii“ (aceea[i explica]ie ca mai sus, în condi]iile în care orice copil al „epocii de aur“ î[i aduce aminte c` se îndopa cu tablete de Cavit luate de la farmacie, deoarece ciocolata fie nu exista, fie nu se mai g`sea în magazine); Cavit-ul „ajut` la între]inerea proceselor metabolice, chiar [i la o vîrst` înaintat`“ (afirma]ie nedemonstrabil` medical [i, pe deasupra, concurat` comercial de cea legat` de crema Gerovital). nu se schimb` niciodat`“. Sloganul are for]` persuasiv`, apelând la structurile psihologice profunde ale individului: accentul cade pe gândirea [i motiva]iile intime ale consumatorului, mai degrab` decât pe comportamentul s`u. Conform teoriei schemelor cognitive (schema theory), un poten]ial cump`r`tor este determinat de experien]ele anterioare, pe baza c`rora î[i va crea propriile structuri motiva]ionale. În cazul de fa]`, simbolistica for]ei [i a autorit`]ii (oarecum ca în replica-slogan a seriei lui George Lucas, Star Wars: May the Force Be with You!) e hot`râtoare pentru spa]iul cultural c`ruia îi apar]ine individul [i reprezint` un argument precis [i eficace de convingere. Produsul genereaz` un spa]iu simbolic, un soi de „câmp de for]`“ [i de prestigiu, pe care nu îl mai po]i evita. El permite construirea unui „mit al m`rcii“ (în termenii lui Barthes), de care consumatorul se simte atras prin eternizarea calit`]ilor acesteia. Elementul principal de persuasiune, caracterul „ne-schimbabil“ (de obicei, un impediment comercial, ce marcheaz` iner]ia produsului [i incapacitatea sa de a se adapta la noile preten]ii ale clientului) ajunge aici punctul s`u forte, fiind subliniat ca atare prin recursul simbolic la „esen]`“: Cavit r`mâne, de fapt, „esen]a“ fiec`rui individ, indiferent de structura sa, de exigen]ele alimentare sau de momentul ales. F`r` Cavit, micul dejun, istoria [i sistemul osos risc` s` nu mai fie la fel... Un ultim element esen]ial pentru reu[ita reclamei se reg`se[te în distribu]ia cromatic`, ce presupune un „joc“ de culoare-non-culoare, principalul obiectiv fiind acela de a eviden]ia caracterul original, nou, modern: aspectul „fresh“ al produsului promovat. Ca s` parafrazez ni[te formule la mod` în lumea copywriter-ilor [i a editoriali[tilor de glossy pages, Cavit ar fi „cool“ [i „trendy“, adic` un „must-have“ al sezonului. Adaptat pe mai multe paliere de vârst` [i educa]ie (produsul exist` [i în varianta Junior pentru copii), Cavit devine o marc` sinonim` cu for]a trecutului ce face fa]`, f`r` complexe, contextului dur al pie]ei libere. Pe asemenea coordonate concuren]iale, în care B Complex î[i disput` locul cu Echinacea, iar Zincul + Magneziul se lupt` cu Enzimele [i Vitamina E, reclama propus` de Axle Productions Srl. poate fi considerat` un succes: Cavit se adreseaz` unui public larg (chiar [i „nostalgicilor vremurilor de alt`dat`“, la fel ca în spot-ul pentru berea Bucegi), pe care reu[e[te s` îl sensibilizeze printr-un concept de crea]ie original [i expresiv. - nu exista “public ideal”; noi ne respectam publicul, indiferent de varsta si alte criterii aparent importante; > 8. Cat de departe mergeti voi cu brandingul? Luati > pozitii publice fata de evenimente? Sunt aceste > pozitii legitimate de brand in vreun fel? - cum am mai spus, brandingul are la baza principii si multa consecventa... iar ocs este un brand inca tanar (desi avem 9 ani de experienta si activitate); ideea de baza este ca nu facem lucruri doar de dragul de a le face... de exemplu, n-o sa ne prinda nimeni in vreo miscare “caritabila” in care noi nu credem... brandul ocs face numai ce are chef sa faca. cu bine, d mult` teorie, nu prea avem curajul s` juc`m cu c`r]ile cu mas`. {i asta dintr-o mul]ime de motive. Din p`cate, în momentul de fa]`, literatura român` este atomizat` în grupuri, tabere, mici carteluri. Semne bune nu se întrev`d la orizont, iar critici obiectivi, de anvergur`, între cei tineri, sunt foarte pu]ini. Un singur nume a[ pronun]a aici, un om în care cred enorm de mult [i care va fi probabil al doilea Manolescu al nostru, este Paul Cernat. Dar mare încredere am [i în Lumini]a Marcu [i poate [i în Marius Chivu, care, am impresia, nu posed` înc` un sistem critic foarte bine interiorizat. Deci cred c` problema asta a canonului trebuie rezolvat` de criticii tineri, asta în m`sura în care scrisul lor nu va fi contaminat de p`guboase parti-pris-uri. Cât despre rela]ia dintre canon [i branding, ea este exterioar` literarului ca atare. Crede]i c` diferen]a dintre brand [i canon vine dintr-o problem` de indicativ, s`-i spunem? Branding-ul î[i încheie conturile în prezent, pe când canonul e supus unui proces de masificare a valorilor estetice. E de v`zut, înainte de toate, dac` exist` limite temporale care s` garanteze constituirea, la un moment dat, a unui canon, [i am în vedere aici canonul literaturii noastre contemporane. Noi vorbim despre „cestiunile“ fierbin]i ale zilei, uitând c`, de fapt, tr`im într-o enclav`, [i cultural` [i literar`. Suntem o enclav`, nu vreau s` spun c` facem o literatur` enclavizat` sau a unei popula]ii enclavizate, care s` nu aib` con[tiin]` de sine sau s` aib` probleme cu adaptarea la în`l]imile spiritului. Suntem o ]ar`, o cultur` deloc lipsite de identitate, dar nu am reu[it înc`, [i poate c` e vorba de un defect al nostru etnic, s` g`sim mijloacele de permeabilizare a limitelor noastre culturale, s` ie[im din fund`tura în care ne afl`m. Deocamdat`, canonul românesc, a[a relativ cum este el, e doar un canon intern. Nu am reu[it înc` s` g`sim modalit`]ile de ofertare a ceea ce avem „de vândut“. Literatura român` de azi nu se vede deloc în afar` tocmai pentru c` îi lipse[te branding-ul. Trebuie s` arat`m cine suntem, dar s` o facem la un nivel care s` atrag` [i s` impun`, prin strategii bine elaborate. Fie c` i se face o promovare negativ` sau pozitiv`, s-ar p`rea c` branding-ul are, deocamdat`, numai de câ[tigat. Dup` p`rerea mea, branding-ul este o fic]iune necesar`. Sigur c` un brand nu este întru totul o fic]iune, dar cel pu]in jum`tate din substan]a lui este o substan]` inventat`, se compune din formele retorice ale promov`rii. Avem de-a face cu un mesaj preinformat care atrage dup` sine o substan]` real`, autentic`. Tr`im într-o lume de brand-uri, exist` un r`zboi al brand-urilor, [i e bine c` am ajuns s` ne punem problema asta,

Dezbatere
pentru c` vom intra în câmpul marii competi]ii a brand-urilor, inclusiv la nivel editorial [i scriitoricesc. Dar senza]ia mea este c` scriitorul [i artistul român stau prost la capitolul limbaj [i prezen]` public`. Cred c` noi, românii – m` gândesc la latura creatoare, „metafizic`“ a spiritului nostru – suntem prea narcisi[ti. Poate c` asta ]ine de gena noastr`, dar avem un narcisism, un orgoliu nebun, gata s` sacrifice orice interese pragmatice. Sunt foarte mul]i cei care, în ciuda pozi]iei lor în topuri, se cred ni[te neîn]ele[i [i nu sunt capabili s` se deschid` spre lumea real`, spre publicul real. E [i foarte mult` frustrare aici [i cred c` mai este [i o nostalgie dup` vechiul statut, al scriitorului [i artistului din perioada comunist`. Atunci via]a era destul de dulce pentru un scriitor care fusese deja acceptat. Se câ[tiga din ce scriai, ]i se ofereau tot felul de avantaje, printre care [i tiraje mari, ast`zi de neimaginat. A existat o semicast` de privilegia]i între scriitorii români ai acelei perioade, acum privilegiile s-au pierdut [i unii, din nenum`rate motive, nu mai sunt în stare s` se adapteze [i s` fac` fa]` competi]iei. De fapt, peisajul a început s` se schimbe cu mare rapiditate. Competi]ia asta are doar protagoni[ti, înc` nu a produs noii câ[tig`tori. Ei abia încep s` apar`. Ruxandra ANA, Igor MOCANU Ca s` lu`m grupul de la P`ltini[ ca exemplu (de[i, cum spuneam în carte1, el e doar unul dintre grupurile române[ti sau mondiale aflate în aceast` situa]ie), valorile, riturile [i traiectoria sa sunt tipic paramoderne [i elitare. Succesul s`u pe pia]a de carte [i de idei dup` 1989 se datoreaz` mo[tenirii unei mitologii intelectuale construite în jurul unui grup ales de prieteni [i al unui corpus de idei-valori aristocratice personalizate. Acestea fuseser` proclamate în anii optzeci de membrii „inspira]i“ ai unei coterii de amici prin intermediul unei c`r]i: Jurnalul de la P`ltini[. Eroii c`r]ii erau prezenta]i în ea ca fiind uni]i de rela]ii profund personale, d`rui]i cu „harul cunoa[terii“ [i al excelen]ei pe baza „ilumin`rii“ datorate contactului personal cu Constantin Noica. Grupul de prestigiu P`ltini[ credea în puterea carismatic` a unui erou civilizator, a unui Maestru întemeietor, de a oferi o imagine a lumii [i, mai mult, de a „unge“ noi membri prin „îndr`gostire“ (ca s` folosim termenul preferat al autorului acestui 21 volum, G. Liiceanu). Atmosfera era, pe
ELITEREBELLE • anul I, nr. 2/2006

„May the Force Be with You!“
Explica]ia pozi]ion`rii vechiului produs (comunist, autohtonist, etatist, unidirec]ionat, închis) în noul câmp comercial (capitalist, postmodern, consumist, pluralist, liberal) se reg`se[te în sloganul ata[at trade-mark –ului: „Cavit. Esen]a

Eliterebelle cu Dan de la Omul cu Sobolani despre branding, pe mail
> 1. Cum vezi relatia dintre branding si peisajul artistic contemporan? - brandingul se “face”, vrand - nevrand... iar cine nu are branding, ar fi bine sa-si cumpere ;) brandingul este esential, una peste alta. > 2. Cine sunt brandurile in muzica romaneasca de azi? - iris, poate vama veche... > 3. Crezi ca brandingul e inevitabil in viata muzicala? Si in viata de zi cu zi? - brandingul exista de cateva mii de ani bune... cel mai tare brand este “isus”; > 4. Cum arata si cum functioneaza un artist brand?
ELITEREBELLE • anul I, nr. 2/2006

12

- trebuie sa fie consecvent in actiuni si in miscari. trebuie sa aiba principii de viata/ cariera; > 5. Brandul creste vinzarile? - absolut. > 6. Cum se structureaza brandul in underground? Undergroundul se termina cand iesi pe sticla? - eu nu cred in notiunea de “underground”. mi se pare ca, daca te pozitionezi “mic”, ramai mic”. la noi, “under”-ul este asa, o chestie... populista si trasa de par; iar iesitul pe “sticla” este esential. e bine sa te vada lumea, sa guste din mesajul tau, daca ai unul... > 7. Cum reactioneaza publicul ideal pentru OCS?

P`ltini[™
Sorin Adam MATEI
xis` un brand “P`ltini[”? Eu cred c` da, [i anume unul caracterizat de un elitism profund. În cele ce urmeaz` am s` încerc s` explic ce în]eleg eu prin elitism [i de ce acest termen trebuie aplicat grupurilor intelectuale din România, în general, [i celui de la P`ltini[ în special. „Marca“ grupurilor intelectuale din România (ori din estul Europei, Orientul Mijlociu sau Asia) este elitar` pentru c` este „paramodern`.“ Este inspirat` de o imagine amestecat` de aristocratism [i mercantilism. Mai mult, aristocratismul precede mercantilismul. Pia]a cultural` exist`, dar fiind mai recent`, tr`ie[te în intersti]iile grupurilor de prestigiu, ca zeii lui Epicur în „intermundii.“ Lumea cultural` româneasc` de azi [i de ieri se organizeaz` pe criterii „paramoderne“, e, adic`, o lume în care oamenii se adun` [i se promoveaz` pe cri-

E

terii de prietenie [i prestigiu reciproc recunoscute. E o lume de tip tradi]ional, unde rela]iile personale conteaz` mai mult ca rela]iile institu]ionale. O lume unde grupul celor pu]ini se vede pe sine [i ca un grup de ale[i, deosebit în mod fundamental de cei care îl înconjoar`. Prestigiul este generat de apartenen]a la acest grup, nu de valoarea de pia]`, de popularitatea de pia]`. Elitismul este de aceea nu numai moral ci [i institu]ional. Paramodernitatea ca idee e o aducere la zi a teoriei „formelor f`r` fond.” În cultura român` însemn` un neo-artistocratism intelectual v`ruit cu func]ii, companii [i campanii de „marketing” capitaliste. Etosul [i valorile intelectuale sunt elitiste [i carismatice, în timp ce formele pe care le populeaz` sunt, sau ar trebui s` fie, instrumental-ra]ionalizate, democratice [i func]ionale.

Dezbatere
celebrul Gu]` [i pe Cecilia {tef`nescu. De ce nu, ar putea întreba cineva. Gu]` este regele manelelor, Cecilia {tef`nescu este un prozator foarte promi]`tor. În mintea acelui produc`tor, se poate ca lucrurile acestea s` fie compatibile. Nu c`dem într-un mare ridicol? N-am ajuns înc` la nivelul în care s` ne permitem o mondenitate nestrident`, pentru c` nu avem un public preg`tit pentru a integra mondenitatea de tip cultural.

Dezbatere

Eliterebelle în dialog cu Marius Babias
S` începem cu ideea c`r]ii*. Cum te-ai apucat s-o scrii? Vine din ni[te preocup`ri mai vechi, din observa]ii? Nu a fost un motiv ini]ial, de genul unei revela]ii... E rezultatul unei practici de critic de art`, dar [i de cultur` în general, care m-a dus la ideea eviden]ierii unui aspect în cercet`rile f`cute pân` atunci, [i anume ce este sau ce înseamn` subiectivitatea, ce înseamn` s` fii un subiect atât în rela]ie cu categoria filosofic` de subiectivitate cât [i în sensul de everyday life. Din aceast` cauz` cartea are dou` p`r]i: în prima parte propun o dezvoltare oarecum polemic` a subiectului, analizez subiectivitatea atât în raport cu practica cultural` cât [i în raport cu via]a cotidian`. Apoi, în a doua parte, prezint aparatul critic, oferind referin]e istorice [i culturale. Exist` o tradi]ie, s` zicem, poststructuralist`, pe care o continui, sub care vrei s` te plasezi? Post-stucturalismul, dac` îi privim istoria, a început cu Formalismul rus, {klovski, Eichenbaum, care au rupt-o cu o tradi]ie, au inventat o nou` formul`: orice manifestare, artefact estetic, este suma tuturor aspectelor formale. E ceva ciudat la prima vedere, dar e vorba [i de un scop politic, care nu e ascuns, ci e integrat în structura ei. Gândirea structuralist` a influen]at câ]iva antropologi francezi, Levi-Strauss, Jakobson, {coala de la Praga, pân` la francezii de azi, care au rafinat-o. E într-adev`r o gândire modern` [i inovatoare, care te ajut` s` în]elegi în primul rând structura piesei pe care o analizezi, dar are [i anumite limite. Am f`cut acest excurs ca s` spun c`, fire[te, sunt influen]at de o gândire mai formal`, dar ea se arat` limitat` când o folose[ti ca s` explici [i alte fenomene sociale, antropologice, care nu au crescut în contextul respectiv. Primul filosof care a dep`[it aceste limit`ri e Barthes, când a aplicat gândirea structuralist` pe alte subiecte – fenomene politice, mai ’68, revolta studen]ilor –, analizându-le ca artefact antropologic, cultural, nu ca fenomene politice. În momentul acela lentila post-structuralist` l-a ajutat s` se focalizeze pe structur`, îns` e limpede c`, dac` o aplici într-un mod analog simplist, î]i limiteaz` perceperea efectelor politice. Pentru asta a fost criticat [i Deleuze, care s-a deta[at de modelul lui Barthes [i a dezvoltat o alt` gândire. Acest lucru a fost fundamental pentru o gândire mai progresist` în ultimul secol, dar trebuie s`-i recunoa[tem [i limit`rile. O gândire seduc`toare are [i imputa]ii în ce prive[te procesele sociale sau subiectele politice. A[a se explic` [i dialogul accentuat cu sociologia [i alte [tiinte care merg pe filiera socialului, ca antropologia. Studiile din ultimii ani merg mân`-n mân` cu sociologia [i antropologia. De ce apare nevoia de a apropia arta de societate? Asta e mo[tenirea post-structuralist`, gândirea s`lbatic`, pensée sauvage, dac` ne uit`m la Foucault sau Derrida, care sunt chiar în centrul fenomenului, al puterii, [i dezvolt` o teorie politic`. În cartea lui Foucault, Science et pouvoir, avem de-a face cu o cercetare istoric` pe un îl perfec]ioneaz`. {ansele noastre – pare pesimist sau defetist – nu sunt prea mari s` ie[im din schem`, s` ne punem în contra modelului, pentru c` noi suntem produsul [i îl producem în acela[i timp. Pentru subiect a deveni marf` e inevitabil, a[a ar rezulta. Cred c` da. Cred c` nu numai modul, identitatea se schimb`, dar [i modelul spiritual. Dupa ce Zidul Berlinului a c`zut, modelul spiritual din Rusia a crescut, anume pe tiparul: „nu vreau s` m` ating de capitalism, consumerism, [i m` retrag într-o c`su]`, iar mental întro tradi]ie“ – astea sunt chestii care produc un model politic. Dac` te retragi fizic într-o p`dure, reproduci sistemul familiei, care în sine e o închisoare, dac` te retragi mental într-o gândire de tipul „I don’t buy this thing“, reproduci ceva mai nasol, mitologii, antimodernisme. Adic` [i atunci când te retragi e[ti în dialog cu sistemul. Nu în sensul „there’s no escape“, dar modurile în care putem sc`pa de o exploatare total` sunt limitate. A[a cum se transform` du[manul, se transform` [i posibilit`]ile, care trebuie create. Aici apare arta? Arta ar fi un model care nu te treze[te sau te elibereaz`, dar prin dezvoltarea ei din ultimii 30 de ani ca un model integral, adic` aproape cultural, integreaz` literatura, moda, media [i societatea, dar nu e a[a limitat` ca literatura care, chiar dac` are un con]inut progresist, r`mâne la o form` tradi]ional`, pagini, litere. Arta are mai multe posibilit`]i privind estetica [i condi]iile, mult mai multe [i mult mai flexibile ca formul`. ... [i ca receptare. {i asta cre[te, desigur, [i din cauza asta în art` g`sim poate posibilit`]i s` cre`m cel pu]in o con[tiin]`, [i asta e destul [i e un efort mare. Chiar dac` arta creeaz` o con[tiin]`, dac` ne deschide ochii s` în]elegem contradic]ia m`car între societate [i individ, subiect, asta fiind un succes, un câ[tig. N-am vrut s` zic c` literatura nu are aceea[i importan]`, îns` are alt impact. Cum ai defini branding-ul din acest punct de vedere? E un r`u necesar? Cred c` branding-ul deja a avansat mult mai mult decât discut`m noi acum, el nu mai e un obiect, a devenit o parte din subiectivitatea noastr`. Noi ne modu- 13 l`m sau ne cre`m tot dup` un model,
ELITEREBELLE • anul I, nr. 2/2006

Tr`im într-o enclav`, [i cultural` [i literar`
Care crede]i c` e rela]ia între branding [i canonul literar? Problema asta a canonului nu [i-a consumat înc` poten]ialul critic, teoretic, jurnalistic, adic` înc` mai e mult de vorbit, [i asta pentru c`, dup` p`rerea mea, noi nici ast`zi nu am rezolvat problema sistemului estetic al literaturii române postbelice. De ce spun c` e nerezolvat`? S` v` dau un exemplu foarte simplu: de curând a ap`rut o „mare“ istorie a literaturii române a perioadei 1941-2000, plin` de omisiuni scandaloase, cum au remarcat majoritatea criticilor. E o viziune îngrozitor de par]ialist` asupra literaturii române, [i este o viziune f`r` criterii. Dar de ce natur` ar trebui s` fie aceste criterii? Cred c` o carte cum este, de exemplu, Galeria cu vi]` s`lbatic` trebuie recitit` din perspectiva canonului estetic, [i abia atunci vom vedea ce r`mâne. Problema canonului trebuie regândit` în func]ie de ni[te paradigme clare, bine definite. Scriitori nu tr`iesc în izolare de lume. Dup` mine, este o joac` de copii s` ne tot întreb`m ce e `la postmodernism [i s` jubil`m c` postmodernismul a murit. Dac` un istoric literar absolut stimabil ajunge s` cread` c` proza care s-a f`cut la noi în anii ’80 a oprit dezvoltarea normal` a modelului realist în literatura român` [i c` din cauza asta nu avem noi mari romane realiste, dac` o astfel de problem` se poate pune la modul serios, pe mine a[a ceva m` face s` zâmbesc. Cine i-a oprit pe autorii tineri de formula Buzura, Breban, }oiu s` mearg` înainte cu genul acela de viziune realist`? Poate c` viziunea îns`[i n-a mai interesat, î[i epuizase resursele. E nevoie de ni[te revizuiri – ale criticilor cu privire la propriile opinii, dar [i de revizuiri generale, prin dezbateri asupra topurilor literare care au existat [i exist` – ca s` vedem ce garanteaz` prezen]a în canon a unui autor sau altul. E adev`rat, discu]ia se aprinde din când în când, se face foarte

acestea sunt implica]iile. Impresia mea este c` literatura noastr` abia de acum înainte începe s` î[i cearn` un sistem de autori care s` poat` fi promova]i prin astfel de forme emblematice. Deocamdat` avem câ]iva. Orice editur` are nevoie de brand-uri, orice literatur` are nevoie de brand-uri, dar asta presupune ca autorii dispu[i s`-[i asume aceast` condi]ie s` poat` face fa]` malaxorului mediatic în care intr`. V` gândi]i [i la ni[te nume când vorbi]i de scriitori brand? Sigur, la Mircea C`rt`rescu în primul rând, la Gabriela Adame[teanu, m` gândesc la un autor ca Nicolae Breban, dar domnia sa e un tip special de brand, la {tefan Agopian sau, iat`, la o foarte tân`r` autoare care risc` – pentru c` e aici [i un risc – s` devin` brand, Cecilia {tef`nescu, mai ales c` prima ei carte a devenit [i scenariul unui film. Ea este o autoare deja destul de mediatizat`, prezent` [i la televiziune, [i în presa cultural`, [i se descurc` foarte bine. Cecilia 20 {tef`nescu este un autor în stare s` sus]in` condi]ia asta a brand-ului. Pentru
ELITEREBELLE • anul I, nr. 2/2006

c` asta e o problem` care nu prive[te talentul, ci caracterul, condi]ia ta psihic`, morala ta personal`, capacitatea de a fi prezent [i de a rezolva cu spontaneitate orice problem` care apare în acest foarte sofisticat joc al prezen]ei publice. Un scriitor brand este un scriitor a c`rui intimitate este complet periclitat`, tu trebuie s` fii con[tient de lucrul acesta, s`-l accep]i, s` pui totul pe mas`, s` te la[i devorat de cel care te cite[te. Cum crede]i c` se leag` branduirea literaturii [i a scriitorilor de mondenitate? Ar trebui s` ne întreb`m dac` mondenitatea e un lucru pe care s`-l respingem sau s`-l accept`m, pentru c` acest mod de a fi prezent e, pân` la urm`, în lumea arti[tilor [i scriitorilor, implacabil. Numai c` mondenitatea asta pe care o cultiv` ziarele, unele publica]ii pentru femei, unele posturi de televiziune, este o mondenitate de foarte jos nivel. Gândi]i-v` c` este foarte posibil ca autorul unui proiect la televiziune, un proiect care adun` personalit`]i din mai multe domenii, s` îi aduc` al`turi pe platou pe

Noi ne modul`m sau ne cre`m tot dup` un model, model care e între societate [i nu [tiu ce, dar brand-ul e deja parte din hrana asta a imaginii, adic` noi tot timpul încerc`m sa ne cre`m singuri exact dup` imaginea care o avem despre noi.
domeniu limitat – închisori, psihiatrii –, folosind cercet`rile altor teoreticieni, cercetarea sociologic`, dar concluzia este foarte politic`, [i anume: corpul t`u [i gândirea ta sunt produsul istoriei, al societ`]ii [i al puterii. A[a c` ajungem [i la subiectul c`r]ii mele, care trateaz` mai mult via]a cotidian` [i lifestyle-ul de azi, îns` Foucault e important ca o baz` teoretic` care a descris coordonarea între individ, putere, structura social`, [i cum acestea ne produc pe noi ca un corp viu, gândire vie, într-un model, creândune permanent [i reproducându-ne întrun model care e fixat undeva. Chestia perfid` e c` modelul `sta nu e fix, nu e o arhitectur`, o ideologie, modelul e perfid pentru c` el se schimb` tot timpul, [i orice schimbare sau detaliu se implementeaz` înapoi în sistem [i îl schimb`,

Foto: Elena Dr`ghici

Dezbatere
Dar care ne place s` ne imagin`m c` a existat. De ce? Contrabalanseaz`, e un contrapunct? Nu, dar poate prin asta ne clarific`m, printr-o construc]ie de genul `sta, legat` de tradi]ie, de concep]ia autenticit`]ii, a religiei – care acum în România e foarte periculoas`, e evident, [i care prelucreaz` ca pe un aluat individualitatea [i subiectivitatea, prin modele desuete, revolute, în sens logic, care nu reprezint` adev`rul, ci modelul anti-adev`r. E tot un construct, un model posibil. Sigur, îns` efectele sunt foarte reale, pentru c` biserica sau religia de]in un lan], o gândire, te supun unui model produs de ei, foarte conservator la ora actual`, mai ales cel ortodox, care e evident cu unul sau dou` secole înapoi. Te limiteaz`? Nu vreau s` spun c` te limiteaz`, dar te construie[te în felul `sta, inflexibil, beton sau c`r`mid`... E o diferen]` între modele, dar te creeaz` foarte clar [i foarte evident, altfel decât capitalismul, care nu te creeaz` a[a de aparent [i clar, ci în feliu]e, mai subtil, mai microbilogic, mai permisiv. Dar modelul monolit – religie, ideologie – e mult mai clar. {i libertatea subiectiv`? Mai r`mâne ceva din ea? Se mai poate vorbi de o libertate a subiectului pus fa]` în fa]` cu sistemul modelator? În concep]ia ideologiei globalismului, libertatea este extrem de important`. Una dintre libert`]ile promise de globalism e libertatea pie]ei, adic` pia]a se autoregleaz`. Aceasta produce libertatea pielii, a „rasei“ – nu conteaz` dac` e[ti alb, negru; atâta timp cât ai produs un produs bun [i e apreciat, ai o via]` bun`. {i produce [i libertatea alegerii; ca individ î]i alegi ce cumperi, chit c`, de fapt, ai ales unul [i acela[i model. Modelul libert`]ii propus de nucleul ideologiei globaliz`rii nu e monolit, e permisiv, e fluid, are mai multe felii, încât în momentul în care tr`ie[ti a[a, nu mai [tii exact de ce reac]ionezi. În momentul de fa]`, chiar dac` î]i cumperi înc`l]`ri de la Puma sau î]i tai p`rul într-un fel sau fumezi numai o anumit` marc` de ]ig`ri, nu mai [tii cum s` fii con[tient de ce reac]ionezi într-un fel [i nu în altul. {i nu mai faci nici o diferen]`, nici o distinc]ie. Produc]ia distinc]iei este totu[i scopul globaliz`rii – aparent numai, dar nu produc]ia unui con]inut sau a unei con[tiin]e. Te love[ti de cât mai multe fa]ete ale unui produs, ale unei gândiri, ale unei dorin]e; acestea se materializeaz` în diferite culori, în diferite gus-

Dezbatere

Gheorghe Cr`ciun: „Branding-ul este o fic]iune necesar`“
{ti]i reclama la „Pagini Aurii”? Arat` ca o carte. Numai c` folose[te la ceva. Ar merita, pe bun` dreptate, o discu]ie separat`, cu riscul de a atinge, pentru a nu-[tiu-câta oar`, ni[te locuri comune. Cam acelea[i pe care le repet`m, ca pe band`, când suntem pu[i în situa]ia de a explica de ce Facultatea de Litere nu e (doar) pepinier` de profesori de [coal` general`. E drept, nici fabric` de scriitori nu e, dar între cele dou` î]i ofer`, m`car, câteva op]iuni. Tot în aceea[i categorie de argumente intr` [i cele legate de literatur` – care nu numai c` folose[te la ceva, dar pe deasupra se vinde. Cu strategii de marketing, planuri de promovare [i un ochi atent în permanen]` la publicul ]int`. Cui, cum [i cât vindem? Ce nevoie are literatura român` de promovare în alte spa]ii culturale? Cine sunt, acum, scriitorii brand? {i ce facem cu canonul? Se modific` sub presiunea brandurilor literare? Cât e de riscant` mondenitatea în literatur`? O avalan[` de întreb`ri care [i-au g`sit r`spunsul într-o discu]ie cât se poate de reconfortant` cu Gheorghe Cr`ciun. (R.A.)
deasc` problema pe genuri literare [i pe tipuri de discurs, [i aici e o întrebare, dac` trebuia s` fi procedat a[a sau nu. E de v`zut dac` interesul str`inilor fa]` de poezia român` e la fel de mare ca pentru proz` sau pentru istorie. Când se fac strategii pentru a decide asupra autorilor care s` ias` în afar`, ar trebui s` vedem [i care sunt a[tept`rile cititorilor din ]`rile pe care le avem în vedere. Voiam s` ajungem [i aici. Crede]i c` a[tept`rile se pot suprapune? Literatura care are succes într-un anumit moment în România poate avea acela[i succes, s` spunem, în Polonia sau în Fran]a? Anul trecut, în noiembrie, am f`cut [i eu parte dintr-un grup de scriitori români invita]i în Fran]a în cadrul unui program, Les belles etrangères. Selec]ia celor 12 autori a fost f`cut` de francezi, de Centre National du Livre, care a suportat toate cheltuielile. A fost o selec]ie discutabil`, ca nume poate, dar reprezentativ` pentru literatura român` de azi. P`rerea mea este c` o echip` cel pu]in la fel de bun` se putea face din al]i scriitori care nu au fost invita]i. Am totu[i senza]ia, o spun cu toat` sinceritatea, c` au fost prea pu]ini scriitori tineri în echipa asta, de[i au fost inclu[i Cecilia {tef`nescu [i Dan Lungu, doi prozatori pe care îi apreciez mult. Puteau s` fie [i al]ii, e evident c` proza face jocurile în orice export cultural. Problema e de ce nu au fost [i al]i prozatori tineri? Ei bine, proza asta – a[a numit` ego proz` – care se practic` la noi [i care d` [i rezultate, pe lâng` multe rateuri, e un fenomen consumat în Fran]a. Trebuie s` fim aten]i la faptul c` exist` ni[te fenomene „trendy“, ni[te mode pasagere, pe segmente, care nu sunt neap`rat trenduri, pentru c` trendurile sunt de lung` durat`. Trebuie s` ]inem seama de ele, altfel e[ecurile nu pot fi evitate. Exist`, îns`, [i un orizont de a[teptare mai larg, mai elastic [i mai sigur. Acesta e important. Cred c` trebuie s` înscriem ofertele noastre pe zona de interferen]` a celor dou` tipuri de cerere, ca interesul s` fie cât mai mare.

E

model care e între societate [i nu [tiu ce, dar brand-ul e deja parte din hrana asta a imaginii, adic` noi tot timpul încerc`m sa ne cre`m singuri exact dup` imaginea care o avem despre noi. Iar aceasta nu e o imagine natural` a noastr`, imaginea cu care am crescut, care î]i apar]ine numai ]ie, pentru c`, dac` ne uit`m la tinerii de azi, la societatea de azi, asta ar însemna c` milioane de oameni ar avea exact aceea[i imagine despre ei. {i imaginea se reprezint`, de exemplu, în comport`ri, în lucrurile pe care le purt`m, în dorin]ele pe care ni le producem. Cel mai periculos aspect e c` dorin]ele nu mai sunt individuale, poate cum ar fi frumos s` fie, ci dorin]ele pe care le producem sunt deja uniforme, sunt deja absolut autocontrolate: fiecare vrea s` aib` doi copii, un Mercedes, o cas`, concediu în Mallorca [.a.m.d. Dar nu cumva a[a au stat lucrurile dintotdeauna, cu mici varia]ii? A fost vreodat` omul mai imun fa]` de sistem, mai original? Nu, pentru c` [i modelul `sta de original [i autentic e un construct, e tot o dorin]` deja contaminat` de ideologie. 14 Nu cred în concep]ia autenticit`]ii. Omul a fost poate imun la brand-uri, dar
ELITEREBELLE • anul I, nr. 2/2006

au existat alte forme de produc]ie [i de promovare. De exemplu, iubirea ca o form` de dorin]` – în Evul Mediu iubirea avea alt` func]ie, reprezenta o conven]ie oficial`, între dou` persoane, pe când produc]ia dorin]elor nu exista în forma de azi. De atunci au trecut 800 de ani, ceea ce a rafinat cât mai mult dorin]ele – de exemplu, când a ap`rut cartea lui Goethe, Suferin]ele tân`rului Werther, cartea asta a creat un lifestyle nou, a fost o carte cu un succes imens – succes în sensul implement`rii unui model nou în via]a de zi cu zi: iubirea nesatisf`cut`, neconsumat`, iar s`racul Werther s-a spânzurat. Dup` ce a ap`rut cartea asta, sute de tineri s-au spânzurat – e un caz real. Are loc tot timpul o producere – prin literatur`, prin cultur`, prin legi, încât cred c` în orice timp a existat interdependen]a între putere [i individ. Puterea ca termen-umbrel`, adic` [i familia, tradi]ia, biserica, religia. Un prestigiu simbolic. Adic` dac` cineva din ziua de ast`zi zice „the good old times“, în care nu erau ma[ini sau trafic, mâncare modificat` genetic, astea sunt ni[te mitologii, încercarea de a crea o autenticitate care nici atunci nu exista.

xist`, în ultima vreme, tot mai multe ini]iative legate de promovarea literaturii române în str`in`tate: topuri, liste de scriitori care urmeaz` s` fie tradu[i. Cum vede]i dumneavoastr` aceast` problem` a promov`rii în alte spa]ii culturale? Sunt de re]inut câteva ini]iative [i impresia mea este c` abia de un an, un an [i jum`tate încoace, încep s` se întâmple lucruri interesante. Interesante în sensul de normale. M` gândesc, de pild`, la o ini]iativ` recent` mai pu]in mediatizat` a Institutului Cultural Român, aceea de a acorda burse unor traduc`tori str`ini care s` vin` în România, s` ia contact cu mediul social [i cultural, s` se familiarizeze cu sistemul nostru de valori, cu mentalitatea noastr`, s` cunoasc`, fire[te, scriitori, editori, s` vad` care sunt c`r]ile importante, cele care ar putea s` stârneasc` interesul în ]`rile lor, [i abia dup` aceea s` treac` la treab`. Exist` burse [i pentru tinerii traduc`tori, [i asta mi se pare extraordinar, pentru c` e o miz` pe viitor. Aceste ini]iative ar trebui gândite în toate implica]iile lor, [i ICR ar trebui s` aib` ni[te speciali[ti, oameni care s` [tie ce se întâmpl` la acest nivel în Polonia, de exemplu, o ]ar` din aceea[i lume cu noi [i de la care avem multe de înv`]at, care e interesul pentru literatura român` în Fran]a, în Spania, Italia etc. Fire[te c` foarte importante sunt [i contactele cu institutele str`ine din Bucure[ti, care pot s` ajute cu informa]ii, rela]ii, recomand`ri etc. A doua ini]iativ` important` a ICR este mai cunoscut`. E vorba de cei 20 de autori români pentru export. A existat un juriu obiectiv [i destul de bine orientat, dar mie, de pild`, îmi pare enorm de r`u c` {tefan Agopian nu a r`mas pe lista final`. Lista a încercat s` gân-

Foto: Elena Dr`ghici

N-am ajuns înc` s` ne permitem o mondenitate nestrident`
Dar, atunci, cum r`mâne cu libertatea de crea]ie dac` e[ti prins, inevitabil, între respectivele institu]ii, care au anumite strategii, [i publicul care are un anumit orizont de a[teptare? Poate fi vorba de autopromovare voluntar`, mai ales c` apare riscul s` cazi în extrema scriiturii cu tez`? Întrebarea ridic` probleme de strategie a construirii imaginii tale de scriitor [i de promovare a acestei imagini. Aceste aspecte sunt complementare, intr`m astfel într-un câmp care este cel al negocierii, al op]iunii. Negocierile le faci cu tine însu]i, pentru c` succesul, faptul c` o pia]` editorial` [i un anume tip de public te accept` [i te dore[te sunt fenomene care uneori influen]eaz` negativ autenticitatea ta de scriitor. Asta este o problem`. A doua este negocierea cu cel care vrea s` te publice [i s` te promoveze, s` te vând` în afar`. El va veni cu ni[te modele, oricât ar fi ele de generoase, în care tu trebuie s` te înscrii [i aceste modele ]in de o strategie de marketing, pe care o accep]i sau nu. În momentul în care e[ti un scriitor de valoare [i de succes, evident c` te confrun]i cu problema aceasta: vrei s` devii un brand literar sau nu? Accep]i jocul `sta sau nu? Ai capacitatea de a sus]ine iden- 19 titatea ta de scriitor brand? Teoretic,
ELITEREBELLE • anul I, nr. 2/2006

Avanpremier`
o alian]` care în urm` cu doar zece ani ar fi fost de neimaginat, între b`trâni punki[ti, verzi [i conservatori în materie de cultur` împotriva globaliz`rii, pentru a propune diversitatea german` ca opozi]ie fa]` de monocultura anglo-american`. În Fran]a a fost introdus` deja din 1996 o cot` de 40% pentru muzica cântat` în limba francez`. A impune la nivel na]ional identitatea pop este o contradic]ie în sine, pentru c` muzica pop a fost mereu supus` procesului de globalizare [i mai întâi prin intermediul ei monoculturile na]ionale au fost ajutate s` se transforme în diversit`]i interculturale. Mult mai concludente în privin]a ini]iativei pentru muzica pop german` sunt afirmarea identit`]ii pop ca bun cultural na]ional demn de a fi protejat împotriva unei globalizante monoculturi anglo-americane, resim]it` ca distrug`toare, precum [i momentul în care propunerea privind cotele a fost înaintat`. Într-o perioad` în care Europa se pozi]ioneaz` din punct de vedere politic, economic [i militar ca un contraproiect la superputerea american`, dezbaterea legat` de cote apare într-o alt` lumin`. În mediile americane se poart` de ceva vreme o dezbatere despre eforturile hegemonice ale UE, iar guvernul SUA cheltuie[te masiv bani pentru a finan]a programe de European Studies. Anumi]i anali[ti din SUA v`d Europa ca aflânduse deja într-o pozi]ie de înlocuitor, ca [i Uniunea Sovietic` la vremea respectiv` [i prev`d pentru urm`torii 30 de ani o perioad` în care actele de r`zboi pentru suprema]ia global` se vor înmul]i considerabil. Antiamericanismul a[a de iubit în prezent, chiar [i în domeniul culturii, ascunde o problem` mult mai serioas` [i mai îngrijor`toare decât prejudecata unei monoculturi anglo-americane – [i anume pozi]ionarea Europei, din punct de vedere economic [i al politicii de securitate, ca principal rival al SUA în competi]ia global`. În realitate UE a fost înc` de la început un proiect politic bivalent, care pe de-o parte se bazeaz` pe construc]ia unei comunit`]i europene suprana]ionale, culturale [i axiologice, iar pe de alt` parte este îndreptat` împotriva hegemoniei americane pe plan economic, politic [i militar.[...]
1. Pronun]ia germanizat` a denumirii spaniole Balneario no. 6, plaj` foarte popular` în rândul turi[tilor germani, din Palma de Mallorca (n. trad.). 2. Titlul unui film al lui Hans Weingärtner, Die fetten Jahre sind vorbei (Anii cei buni au trecut), ale c`rui personaje prinicipale sunt trei tineri, care încearc` s` fac` din revolu]ie [i anarhie un stil de via]`, putând fi privi]i ca revolu]ionari sau ca activi[ti, în func]ie de perspectiva ideologic` (n. trad.)

Dezbatere
turi, dar nu se produce con[tiin]a. Deci con[tiin]a alegerii e limitat`. Dac` nu cumva anulat`. Este blocat`. E ca o cheie care î]i închide capacitatea de a pune întreb`ri critice unui obiect, unor legi. Spre exemplu: modelul libert`]ii propus de UE, în care România o s` se integreze. UE are la baz` ni[te libert`]i – ]i se recunoa[te educa]ia urmat`, ai libertatea s` tr`ie[ti unde vrei, s` munce[ti unde vrei [i s` treci grani]a pe unde vrei, f`r` explica]ii. {i, dac` ne uit`m la ]`rile care au intrat, nici una din aceste libert`]i nu s-a realizat de fapt. E un r`spuns pragmatic privind o libertate promis`, dar nerealizat`. Statele din Vestul Europei beneficiaz` de o perioad` de gra]ie de la momentul de intrare a României, ca s` decid` dac` ofer` aceste libert`]i sau nu. {i dac` ei vor, pot prelungi acest termen. {i chiar dac` libert`]ile astea promise nu s-au realizat, ele nu sunt înc` promise, la nivelul discursului? Ca discurs [i ca ideologie, da. Asta e ce dori]i voi, pentru asta intra]i în UE, pentru aceast` nou` ideologie, dar cei care v` primesc au pus deja frâna. Când au nevoie de speciali[ti, deschid u[a pentru câ]iva, apoi, când nu mai au nevoie, închid u[a. E cam sumbru... Asta e realitatea. Grani]ele fizice au disp`rut, dar ni[te grani]e în via]a social`, chiar [i în subiect în sine, au crescut, chiar dac` sunt invizibile. A[a c` mai bine ai un sistem monolit foarte clar – atunci po]i s` te pozi]ionezi critic fa]` de el. {i e mult mai u[or s` te situezi în opozi]ie, s` demonstrezi, s` faci una-alta, dar un sistem care a intrat, iat`, [i în gândire nu e atât de vizibil [i e mult mai greu s` î]i dai seama de el, s`-l identifici, s`-l analizezi [i pe urm` de-abia po]i s` reac]ionezi la el, în momentul când l-ai prins, când ]i-ai dat seama. Dac` tezele c`r]ii tale am stabilit c` sunt oarecum valabile în timp, sunt valabile [i în spa]iu, în România, la fel ca [i în Germania sau China? Da, mai mult sau mai pu]in, depinde [i de situa]ie. Cred c` în condi]iile globalismului, situa]ia e uniformizat` în cazul cât mai multor ]`ri. {i în China comunist`? Sigur. Dar nu e o ]ar` comunist`. Comunismul ca atare oricum nu a existat niciodat`. A fost o legitimare pentru ideologia unei elite, astfel încât aceast` elit` s` poat` prelucra societatea în modul în care le-a adus lor un profit sau a servit unor interese. În China – nu sunt un specialist în ceea ce prive[te China – exist` ni[te mi[c`ri sau tendin]e na]ionale care de fapt se adreseaz` oric`rui context. Responsabilitatea statului dispare, implicarea sa în domeniul s`n`t`]ii sau al pensiilor scade – astea dispar peste tot, nu numai în Germania. De fapt, în România nici nu au fost cu adev`rat importante. {i aici dispare cât mai mult responsabilitatea statului fa]` de cet`]enii lui. Pe urm`, cre[te puterea actorilor globali care controleaz` tot mai mult prin sistemul economic [i prin sistemul social, adic` deresponsabilizeaz` statul tot mai mult, teritoriul liber e tot mai ocupat de „gândirea“ lor [i efectele astea sunt interna]ionale, nu sunt ni[te efecte care s` se opreasc` aici – uite, suntem la Oradea, hai înapoi. Dar dac` dispare statul, dac` statul are mult mai pu]in` responsabilitate fa]` de cet`]enii lui, se poate trage concluzia la prima vedere c` individul are o mai mare putere fa]` de ceea ce avea înainte, când statul se implica mult mai mult. Nu e a[a? Nu, el are acum o mai mare responsabilitate fa]` de el însu[i, dar nu are putere. Pentru c` noul Dumnezeu al globalismului este de]inerea de ac]iuni, shareholder value. Asta exist` [i în România. E un Dumnezeu la care tânjesc cât mai mul]i oameni, chiar simpli. Asta e tragedia, c` sistemul creeaz` [i dorin]a ta, ca individ, s` faci [i tu parte din stock market boom, s` ai [i tu ni[te shares; b`nu]ii t`i pu]ini nu-i mai duci la CEC, dar î]i iei un share la BMW. A[a c` te-au prins [i prin modelul `sta. Î]i promit un share-hold value pe care îl prime[ti sau nu, depinde de succesul firmei, [i te include – ca angajat deja e[ti inclus, în orice caz te include, faci parte din corporate identity. Primii care au lucrat cu modelul `sta au fost japonezii, am scris [i în carte, toyotismul – un model de corporate identity. Prin shares, nu devii angajatul firmei respective, dar ai [i tu posibilitatea s` participi la un succes economic. Cum sunt percepute la momentul actual diferen]ele dintre subiec]i? Exist` scenarii diferite, dar s` v` dau un exemplu de scenariu mai apocaliptic. Un scenariu mai apocaliptic ar fi cel propus de filosoful Giorgio Agamben, care a scris Homo sacer, adic` „omul cu pielea goal`“. E o carte de referin]`, care dezvolt` teoria cum c` omul, subiectul de azi, nu are cu el decît pielea lui, iar pielea lui este un câmp de lupt`. Benjamin a scris la începutul anilor ’20 un faimos articol despre violen]`: e legitim sau nu s` te revol]i contra tiranului, s` ucizi sau nu? Agambem a prelucrat acest material [i a zis c` azi nici nu mai e posibil s` folose[ti violen]a contra unui stat, contra unui tiran, contra unui global player, pentru c` toat` societatea este supus` unei Ausnahmezustand (stare de excep]ie). Ca s` dau un exemplu, asta am spus [i în noua mea carte: ora[ele mari din Europa, Paris sau Londra, sunt controlate deja ca o zon` militar`. Poli]ie, camere video – `sta e un instrument naiv, dar dup` atacul de la 11 septembrie, apar tot mai multe legi dure, aproape autocrate – de parc` am tr`i în Argentina în anii ’70 –, care trec prin parlament f`r` nici o problem`. Meciurile s-au militarizat. Nu mai sunt p`zite de poli]i[ti, ci de solda]i. Au ap`rut ni[te legi conform c`rora, dac` poli]istului în civil sau în uniform` nu-i place cum stai pe strad`, el are dreptul s` te dea afar` din ora[. Legile astea se refer` la droga]i, la junkies, la punks, la hippies, adic` indivizi care nu produc un cod vizual mainstream, ci produc un pericol în via]a social` cotidian`, reprezint` un aspect care tulbur`, deranjeaz`, enerveaz`, sau pur [i simplu ofer` o alternativ`, un alt tip de via]`, produc alteritate, diferen]`. Ideea e c` cei din strad` sunt poate ni[te criminali [i avem dreptul s`-i d`m afar`. În afar` de aceste legi, au militarizat [i controlul nostru, prin pa[aport, internet, NSA (National Security Agency) – cel mai important serviciu secret al lumii, care are tehnologia de a transforma ceea ce vorbim noi dintr-un cod magnetic întrun cod digital. Totul este absolut controlat. Toate datele se culeg. Dac` eu dau un telefon cuiva în Germania [i spun un cuvânt-cheie – Bin Laden, Al Quaida – atunci îmi înregistreaz` automat toate telefoanele. Se înregistreaz` undeva, se analizeaz`, se fac cercet`ri [i apar undeva pe o schem`. Am ajuns deja în punctul `sta când suntem din ce în ce mai mult sub control – nu sunt tipul care s` fac` teoria conspira]iei, dar e evident c` via]a e cât mai mult under control. {i toate manifest`rile astea antiglobalizare, anti G8, anti-mondializare pot avea pîn` la urm` vreun efect? Au deja efect. Acum trecem în partea a doua, cea pozitiv`. Dar nu mai pot.
*v. Marius BABIAS, Subiectivitatea-marf`, Cluj-Napoca, Editura IDEA, 2004, (2002).

Traducere de Cristian CERCEL

Re-branduirea de sine
Sun` prea filosofic-depresiv? S-ar putea. „Sine“-le cu sonorit`]ile lui noiciene, al`turi de un concept din marketing-advertising... E o apropiere cam for]at`, care miroase a criz` existen]ial`, naiv rezolvabil` cu cele câteva instrumente pe care le avem cu to]ii la îndemân` din mica [i accesibila filosofie a pie]ei. Dar [tim cu to]ii, [i eu [i voi, ca filologi ce ne afl`m, c` aceste chestii pe care le numim „cuvinte“ sunt inter[anjabile. Dac` am zice „reinventarea de sine“ ar suna mai bine, nu? Dar [i mai demodat... {i în general e recomandabil, cred eu, s` fii în curentul vremii tale... Nu mi-au pl`cut niciodat` oamenii, mai ales femeile, care se simt superiori/superioare modei timpului. Rezultatul e mereu acela[i: figuri obosite, stranii, penibile. Hainele vechi nu te fac mai intelectual/`!!! (Doar dac` sunt vintage! {i atunci într-o subtil`, greu de nimerit propor]ie cu restul!) Dragi prieteni mai tineri decât mine, (Ce bine sun` asta când [tiu exact c` sunt doar câ]iva ani între noi [i c` port`reasa m` confund` înc` cu o student`!) Exist`, din p`cate, perioadele astea în care e necesar s`-]i faci un re-branding personal. De la banala schimbare a coafurii (ador emisiunea de pe BBC în care dou` femei stilate schimb` via]a unor oameni doar pieptenându-i altfel [i alegându-le haine potrivite!), pân` la teribila lupt` cu propriile angoase, cu rezultatele de prost-gust ale acestor angoase – întotdeauna comportamente greu de suportat pentru cei din jur [i chiar pentru tine însu]i. Nu mai conteaz` ce a dus la asemenea crize, a[a cum, în cazul unei firme, nu mai conteaz` c` o concuren]` poate neloial` le oblig` la imense cheltuieli pentru a r`mâne în competi]ie. Dac` pulsiunea normal` de supravie]uire exist`, atunci orice efort e binevenit! G`sesc ceva cît se poate de optimist în filosofia rebranding-ului, pentru c` în esen]` ea ne înva]` c` te po]i schimba. În r`u, dar [i în bine. Întotdeauna important e s` vrei s` r`mîi în joc, important e ca momentele de curaj s` fie mai multe decît cele de deprimare. O filosofie contrar`, care nu [tiu de ce pentru mine se confund` cu „dostoievskienele“ romane ale lui Breban [i în general cu un tip de gândire masculin-abisal` pe care o pozi]ionez instinctiv ([i desigur gre[it [i abuziv, dar lua]i-o ca pe o metafor`!) în anii ‘60, ne înva]` c` „lipiturile nu merg“, c` sfâr[iturile sunt definitive... Liricizare nesfâr[it`, orgasme conversa]ionale, masochism auto-distructiv, plictiseal` a cititorului... iar în plan existen]ial, desp`r]iri inutile [i triste]e gratuit`, care ]ine câteodat` o via]` de om! Nici mie nu-mi place, de pild`, c` firma de cosmetice pe care o prefer se

© Gruia DRAGOMIR

re-brand-uie[te în fiecare sezon [i c` nu mai g`sesc acum fondul de ten pe care l-am folosit ast`-toamn`. Dar am înv`]at s` a[tept totu[i, chiar cu un fel de bucurie, noile colec]ii. A[a cum a[tept, nu doar cu bucurie, ci [i cu un efort câteodat` teribil, propria mea re-branduire. Oamenii care te oblig`, ca ni[te clien]i preten]io[i, s` r`mâi mereu întrun fertil [i incomod dialog cu tine însu]i, sunt oamenii vii! Nu [tiu voi, dar eu îi prefer pe ace[tia... Lumini]a MARCU Aprilie 2006

18

Cristian CERCEL, 15 Ana CHIRI}OIU, Igor MOCANU
ELITEREBELLE • anul I, nr. 2/2006

ELITEREBELLE • anul I, nr. 2/2006

Avanpremier`

Avanpremier`
armate din metropole ca o lupt` de clas` [i pe ideea c` revolu]ionarul mobilizeaz` masele [i le conduce spre autoeliberare. În Republica Federal` German` nu s-a ajuns la o lupt` de clas`. În cursul anilor ’70 leg`tura dintre gherila urban` [i lupta de clas` era înc` postulat` [i unele ac]iuni încercau s` corespund` acestui postulat, dar ea a disp`rut din aten]ia RAF, a mi[c`rii 2 Iunie sau a Celulelor Revolu]ionare. Lupta de clas` juca în teorie [i în practic` un rol tot mai redus, mai cu seam` c` subiectul istoriei despre care se vorbea cu sfin]enie, clasa muncitoare, se desolidariza de ac]iunile militante [i se dezvolta într-o clas` muncitoare de tip Ballermann1. De asemenea, sus]in`torii [i simpatizan]ii se distan]au din ce în ce mai mult, pe m`sur` ce ac]iunile RAF aveau drept ]int` fiin]ele umane. În cele din urm` s-a impus în spa]iul public o cheie de lectur` „terorist`“ a ac]iunilor militante, adic` autonumi]ii revolu]ionari au fost privi]i drept terori[ti – pân` ce RAF [i-a anun]at istovit` autodesfiin]area, în anul 1998, pentru c` în Republica Federal` nu se mai putea produce o situa]ie revolu]ionar`. [...] 1968, mai cu seam` în Fran]a, poate fi interpretat drept cea mai radical` tentativ` de realizare a unei schimb`ri sociale într-o ]ar` capitalist` aflat` la un nivel înalt de dezvoltare, încercare ce a scos la iveal` noi forme ale luptei de clas` [i care, cu toate acestea, a e[uat. Spre deosebire de situa]ia din Fran]a [i Italia, mi[carea [aizecioptist` din Germania nu a reu[it s` pun` pe picioare o alian]` cu sindicatele [i cu muncitorii. În timp ce profesiunile de credin]` în favoarea muncitorimii r`mâneau doar un exerci]iu retoric al intelectualilor, sindicatele au în]eles revolta antiautoritar` a studen]ilor ca un atac împotriva politicii corporatiste. Ce-i drept, impactul tentativei nu trebuie supraestimat, chiar dac` intelectualii de stânga din Fran]a postbelic` s-au considerat alia]i ai mi[c`rii muncitore[ti. În aceast` tradi]ie Foucault, Bourdieu sau Derrida au luat parte la luptele sociale ale declasa]ilor, imigran]ilor [i muncitorilor. Care sunt acum consecin]ele ce pot fi extrase din determinarea istoric` a raporturilor dintre art` [i politic` pentru situa]ia actual`, care este caracterizat` prin sincronia lui a fi pro cu a fi contra. În Noul Berlin – hedonist rai al excentricit`]ii pentru persoane trecând de la o identitate la alta [i în acela[i timp patrie artistic` retropolitizat` pentru radicali de stânga c`rora li se pun be]e în roate – modelul de produc]ie artistic`/politic` ]intind c`tre câ[tigarea unei identit`]i distincte s-a cristalizat în modul cel mai evident. Anii cei buni au trecut realmente – în orice caz cu totul altfel decât o sugereaz` comedia omonim` cu adolescen]i2 a lui Hans Weingartner. În opozi]ie, pare a se deschide un câmp de ac]iune pentru un praxis artistic care nu folose[te politicul din punct de vedere strategic sau ornamental. În domeniul artei [i al culturii, o dat` ce acestea se leag` de mi[c`rile politice [i sociale de rezisten]` [i antiglobalizare, s-ar putea dezvolta o perspectiv` a activit`]ilor artistice în]elese ca oportunitate pentru un proiect critic. Procesul prin care cultura [i rezisten]a politic` ajung s` se amestece tinde s` genereze trei forme de ac]iune care se întrep`trund [i se înt`resc reciproc: 1. activismul ca form` artistic`; 2. cooperarea între arti[ti [i activi[ti; 3. arta ca manifestare activist`. E valabil` în]elegerea praxisului artistic ca o form` de ac]iune social` – [i tocmai nu ca o form` vl`guit` [i burghez` sau compatibil` cu mi[carea Radical Chic, a câ[tig`rii unei identit`]i distincte. „Opera“ artistic` este privit` ca punct de plecare al unei în]elegeri cuprinz`toare a condi]iilor [i a contextului în care a luat na[tere, precum [i a capacit`]ii sale de ac]iune efectiv` prin crearea, confec]ionarea [i consolidarea de reprezent`ri, imagini, scenografii [i dispozitive. În orice caz aceast` sarcin` poate fi realizat` cu greu prin intermediul mediilor tradi]ionale precum pictura, desenul sau fotografia. Arta [i cultura ca reziduuri de contraproiect nu sunt în nici un caz doar câmpuri de rezonan]` ale dezvolt`rii sociale; sunt mai mult de atât, construind laolalt` în mod activ o politic` a reprezent`rii, la care particip` în dublu mod – ca produc`tori [i ca reprezentan]i totodat`, ceea ce devine evident dac` ne referim la discu]ia reînc`lzit` despre cotele pentru muzica pop german`. Cu ocazia marelui târg de muzic` pop Popkomm 2004, a avut loc în Parlamentul german o audiere a comisiei pentru cultur` [i media [i a comisiei de anchet` Cultura în Germania în leg`tur` cu introducerea cotei radio pentru muzica pop german`; f`r` s` se loveasc` de vreo 17 opozi]ie demn` de considerat, s-a format
ELITEREBELLE • anul I, nr. 2/2006

Pe urmele revoltelor – fragmente
Marius BABIAS n locul unei concluzii sumative, în încheiere trebuie analizate dou` probleme. Prima prive[te „politizarea“ artei, proces ce poate fi observat din nou de scurt timp; sau, mai precis: supraînc`rcarea politic` a artei; sau, [i mai precis: folosirea strategic` a politicului în rela]ie cu arta. Trebuie formulat` o critic` a tendin]ei care redevine dominant` în discursul contemporan din Noul Berlin, [i anume tendin]a subordon`rii politicului în special de c`tre arti[tii provenind din mediile tradi]ionale precum pictura, fotografia sau desenul. De asemenea, trebuie formulat` o critic` a criticii ce vine din partea dogmaticilor de stânga, a conservatorilor [i a mi[c`rii Radical Chic. A doua problem` prive[te estetizarea politicului [i, în general, raportul fragil existent între praxisul artistic [i activismul politic. Pentru analiza acestei teme trebuie aduse în discu]ie, ca repere istorice, revoltele studen]e[ti [i manifestul Conceptul de gheril` urban` al Frac]iunii Armatei Ro[ii (RAF). Mai ales c` întreb`rile cu privire la func]ia social` a artei au ajuns din nou la ordinea zilei [i în urma teribil de controversatei expozi]ii RAF de la KW Institute for Contemporary Art, de la începutul anului 2005, dup` ce caracterul politic al hedonismului berlinez din anii ’90 p`rea c` fusese de fapt absorbit. Pentru a analiza critic [i în profunzime a[a-numita art` politic`, de la care au ajuns între timp s` se reclame [i foarte mul]i arti[ti tradi]ionali din motive conjuncturale, ea trebuie mai întâi privit` în diorama ideologiei de pia]` neoliberale [i descris` ca fiind parte constitutiv` a proceselor de transform`ri sociale. Cum trebuie s` fie alc`tuit un praxis artistic critic f`r` ca acesta s` devin` o parte integral` a ceea ce pretinde c` atac`, adic` a a[a-numitului sistem? Cum privesc a[a-numi]ii arti[ti politici faptul c` sistemul folose[te tehnicile agita]iei [i ale infiltr`rii împotriva celor care leau inventat? Aceast` întrebare presupune c` a[a-numita art` politic` care în prezent cap`t` form` pe pia]a artistic`, în institu]ii [i în foruri care se autoorganizeaz` se afl` pe o pozi]ie minoritar` [i c` arta în general este un instrument potrivit pentru transformarea acestei pozi]ii într-una majoritar`. Sau arta politic` nu poate fi în nici un caz în]elea16 s` ca referindu-se în primul rând la schimbarea praxisului, ci mult mai mult
ELITEREBELLE • anul I, nr. 2/2006

Î

la o atitudine distinctiv`, menit` s` conduc` la acumularea de capital cultural – având drept consecin]` autoinstitu]ionalizarea, luptele pentru pozi]ionare [i planificarea carierei? [...] Autoreflexivitatea cu privire la rolul artistului ca activist trebuie s` includ` problematizarea faptului c` a[a-numita art` politic` se g`se[te prins` în urm`toarea dilem`: vrea destabilizarea institu]iilor [i în acela[i timp le legitimeaz`, dar cu toate acestea poate preg`ti display-ul pentru o produc]ie colectiv` la care s` ia parte în egal` m`sur` arti[ti, activi[ti [i vizitatori. Astfel arta critic` (o denumire care este preferabil` termenului general de „art` politic`“) nu doar c` î[i eludeaz` propriul rol, stabilit o dat` cu punerea la dispozi]ie a consumului critic în interiorul conceptului burghez al reprezent`rii culturale, dar concomitent ajunge s` [i dep`[easc` antagonismul impus în cadrul conceptului unui praxis artistico-politic, dintre interven]ia artistic` [i e[ecul politic. O a doua problem` a praxisului artistico-critic const` în automarginalizare – aceasta tinde s` se refere la un chestionabil model avangardist, care prezint` o afinitate cu gândirea de tip elitist. În dezbaterile cu privire la elite, care sunt purtate de o bun` bucat` de timp în domeniile economiei, al culturii [i al educa]iei, preten]ia leadershipului spiritual se încruci[eaz` cu interesele privind redistribuirea material`; în orice caz, exist` un domeniu în care dezbaterile despre elite sunt în mod con[tient scoase dintre paranteze – politica social`, unde avangarda nu se refer` la o redistribuire financiar` care s` urmeze c`i mai juste, ci la consolidarea s`r`ciei în cre[tere la un prag ce poate fi suportat. [...] Întrebare ironic`: dac` persoanele declasate social [i marginalizate, cei reprima]i [i exploata]i nu pun bazele nici unei alian]e capabile de ac]iune, dar`mite unei revolu]ii, ce fel de ajutor pot atunci s` ofere activi[tii artistici? În loc s` examineze în cadrul unei analize politice elementare aceste raporturi [i, pe cât posibil, s` genereze o situa]ie revolu]ionar`, interven]ia artistic` punctual` ia forma unei realiz`ri social-romantice care doar aparent conciliaz` conflictele reale – a[a sun` critica venind dinspre dogmatismul de stânga, a a[a-numi]ilor stângi[ti politici, îndreptat` împotriva stângi[tilor culturali. Aceast` critic` pare nu doar exagerat` din punct de vedere polemic, ci de asemenea confer` un avantaj

criticii exersate în ceea ce prive[te praxisul artistic critic, venind dinspre partea conservatoare. [...] Evenimentele din mai ’68 din Fran]a, când mi[carea studen]easc` [i cea muncitoreasc` au încheiat o scurt` alian]` sunt considerate cea mai important` revolt` anticapitalist` din epoca postbelic`. Mai ’68 a ar`tat în mod evident c` teoria revolu]ionar` [i praxisul nu pot fi pur [i simplu preluate de acolo de unde fuseser` întrerupte în anii ’20; din contr`, fiecare perioad` trebuie s` scoat` la iveal` propriile forme de protest. În mai ’68 gherila vesel` s-a întors în mod nedogmatic la ideea marxist` a revolu]iei sociale. Capitalismul a fost pentru prima oar` criticat energic [i cu poft` de pe pozi]ii individualiste. Teoria [i praxisul erau gândite împreun` – în opozi]ie fa]` de cultura protestului din anii ’80 încoace. Caracterul militant, vizibil înc` de la sfâr[itul anilor ’60 în mediile de stânga [i în cercurile artistice ale boemei s-a radicalizat la începutul anilor ’70 în conceptul gherila urban` al RAF. Una dintre primele scrieri programatice ale Fac]iunii Armatei Ro[ii poart` titlul: „Gherila urban` [i lupta de clas`“ (1971) – o analiz` a situa]iei politice de la momentul respectiv din RFG [i în acela[i timp un apel la lupta armat` în metropole. Întâi de toate este eviden]iat` importan]a mi[c`rii studen]e[ti pentru practica militant`. Primul merit al mi[c`rii studen]e[ti const`, conform RAF, în aceea c` prin intermediul luptelor de strad`, al incendierilor, al folosirii represaliilor etc. marxismul a recâ[tigat teren. Spargerea izol`rii vechii stângi fa]` de realitatea social` – acesta ar fi al doilea merit al mi[c`rii studen]e[ti. În timp ce strategia frontului popular a vechii stângi miza pe mar[urile de Pa[ti pentru pace [i pe alegerile burgheze, f`r` s` ias` din sistemul parlamentarismului, mi[carea studen]easc` se focaliza pe practica politic` [i crea un context interna]ional pentru lupta revolu]ionar` în metropole. Conceptul „gherila urban`“ a fost ini]ial dezvoltat în America Latin`, pentru lupta armat` împotriva exploat`rii locale de c`tre oligarhie, armat` [i poli]ie, dar a putut fi preluat ca atare în raporturile existente în statele industriale din Nord? [...] Conceptul fundamental al gherilei urbane se baza pe considerarea luptei

Berlin. Pe urmele revoltelor
Dezvoltare artistic` [i politic` a istoriei în Noul Berlin Walther König Verlag, Köln, 2006 Berlinul func]ioneaz` ca un paradis al excentricit`]ii [i ca o capital` a petrecerilor. Din anii ’90, cine vine în Berlin vrea totul deodat`: s` fug` de vechea via]` [i s` î[i dezvolte o nou` identitate. Cu prec`dere indefinita scen` artistic` p`rea s` fie ideal` pentru cei trecând de la o identitate la alta, pentru c` aici stilul cool de via]` [i semnifica]iile culturale interac]ionau în mod evident. Un întreg munte de capital simbolic a[tepta s` fie urcat. Prea târziu. Totul s-a dus. Berlinul a devenit plat. Cartea este un fir c`l`uzitor pentru cei care au avut de suferit de pe urma Berlinului, care se mint zilnic cu proiectele lor de via]`, împrumutate. Berlinul – trendy prefabricat. Cartea analizeaz` în 16 capitole dezvoltarea artistic` a Berlinului din anii ’60 încoace. Wrapped Reichstag, Muzeul Hamburger Bahnhof, Colec]ia Flick – acestea reprezint` avangardismul de ieri. Cartea ne conduce în vremea construc]iei zidului, a comunei 1, a neoexpresionismului, pune pe tapet dezbaterea privind Pia]a Castelului din Berlin [i descrie declinul culturii alternative dup` unificare. 76 de ilustra]ii alb-negru, realizate de diferi]i arti[ti, de la Joseph Beuys, René Block la Christos Joachimides [i Ute Meta Bauer documenteaz` transformarea Berlinului din biotop politic în metropol` artistic` [i a lifestyle-ului. Cartea ne conduce în contradic]iile [i abisurile unui ora[, care const` din promisiuni goale [i zgomotoase. Marius Babias. Teoretician al artei, profesor universitar, curator. Recent, Babias a fost curatorul expozi]iilor Neue Europa, Generali Foundation Viena (2005) [i Handlungsformate, Neuer Berliner Kunstverein (2005). A fost comisar al pavilionului românesc de la Bienala de la Venezia. În 2006, curator al expozi]iei Periferic din Ia[i. Editor a numeroase publica]ii [i cataloage de expozi]ie de art` contemporan`. Titluri: Noaptea-toamn` (Berlin, 1989), Am fost acolo când... Interviuri 1990-2000 (Frankfurt am Main, 2001) [i Subiectivatea marf` (München, 2002 – edi]ia român`: Idea, Cluj, 2004). Din 1984 tr`ie[te în Berlin.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful