Libertarians would have us believe that they accept all the basic rights liberals do and simply add

more liberties, namely, absolute freedom of contract and of property. Libertarians then claim their view offers us even greater liberty, as if it they were just improving upon liberalism, drawing its natural conclusion. The problem is these added liberties, when combined with the libertarian account of self-ownership, undermine the idea of basic liberties. For what libertarian self-ownership ultimately means is that we stand towards our person, its capacities, and the rights of moral personality, in the same normative relationship as we stand to our rights in things. All rights are conceived as property rights. Rights to liberties of the person then become just one among several kinds of rights that persons own and have at their disposal. Basic liberties are of no greater moral or political significance than any other kind of property right. But given the crucial role of absolute freedom of contract that all contractual agreements are to be publicly recognized and enforcedit follows that all liberties can be alienated, just like any economic good. Consequently there is no place in libertarianism for the fundamental liberal idea of inalienability: that certain rights are so essential to maintaining the dignity and independence of persons they cannot be given up by consent. Nozick says, My nonpaternalistic position holds that someone may choose (or permit another) to do to himself anything, unless he has acquired an obligation to some third party not to do or allow it. (ASU, p.58) Read within the context of a libertarian acceptance of complete freedom of contract, permitting another to do anything to oneself implies the capacity to give another the right to invoke the coercive powers of the state (or anyone else) toforce you to comply with your prior agreements, no matter what you have agreed to orhow much you presently object to it. Not surprisingly then Nozick later says a free system allows a person to sell himself into slavery. (ASU, p.331; see also p.283) Assuming the transaction is freely entered into, it is the role of the minimal state to enforce it against the unfortunate person who once consented to enslavement, but who now, quite understandably, has had a change of mind. It should follow that there is nothing morally objectionable about owning slaves and treating people as objects against their will; moreover, it is not unjust for the State, or any third-party, to compel people to abide by their slavery or other servitude contracts.

Libertarienii ar trebui noi s credem c ei accept toate liberalii drepturile fundamentale fac i simplu adugai mai multe liberti, i anume, libertatea absolut a contractului i de proprietate. Libertarienii apoi susin punctul lor de vedere ne ofer mai mult libertate, ca i n cazul n care acestea au fost doar mbuntirea pe liberalism, desen concluzia sa natural. Problema este aceste liberti adugat, atunci cnd sunt combinate cu contul libertarian de proprietate de sine, submineaz ideea de a libertilor fundamentale. De ce auto-proprietate liberal nseamn n cele din urm este c ne aflm fa de persoana noastr, capacitile sale, i drepturile de personalitate moral, n aceeai relaie normativ cum am sta la drepturile noastre n lucruri. Toate drepturile sunt concepute ca drepturi de proprietate. Drepturile la libertile persoanei, apoi deveni doar unul dintre mai multe tipuri de drepturi ca persoanele care dein i au la dispoziie. Libertile de baz sunt de nici o semnificaie moral sau politic mai mare dect orice alt tip de drept de proprietate. Dar avnd n vedere rolul crucial al libertii absolute a contractului, c toate acordurile contractuale vor fi recunoscute public i puse n aplicare, rezult c toate libertile pot fi nstrinate, la fel ca orice bun economic. Prin urmare, nu exist nici un loc n libertarianismul pentru ideea liberal fundamental de inalienabilitate: c anumite drepturi sunt att de eseniale pentru meninerea demnitii i a independenei persoanelor care nu pot fi oferite prin acordul. Nozick spune, "Poziia mea nonpaternalistic susine c cineva poate alege (sau un alt permis), pentru a face s se nimic, cu excepia cazului n care le-a dobndit o obligaie a unor tere pri de a nu face sau permite." (ASU, p.58) Citii n contextul unei acceptare libertarian de libertate complet a contractului, permite un alt pentru a face "ceva" pentru a se presupune capacitatea de a oferi un alt dreptul de a invoca puterile coercitive ale statului (sau oricine altcineva) toforce s respecte acordurile tale anterioare , indiferent de ceea ce ai fost de acord s orhow de mult n prezent obiecii cu privire la aceasta. Nu e de mirare atunci Nozick mai trziu, spune un sistem gratuit permite unei persoane s se vnd n sclavie. (ASU, p.331; a se vedea, de asemenea, p.283) Presupunnd c tranzacia este introdus n mod liber, acesta este rolul statului minimal de a proteja mpotriva persoanei nefericit care a consimit o dat la sclavie, dar care acum, destul de neles, are a avut o schimbare a minii. Ar trebui s urmeze c nu este nimic punct de vedere moral despre care deine sclavi i tratarea oamenilor ca obiecte mpotriva voinei lor, n plus, nu este nedrept pentru stat, sau orice ter parte, pentru a obliga oamenii s respecte sclavie sau alte contracte de servitute.

Diferenta dintre punctul de vedere liberal si cel libertarian e atat de mare si de clara, incat ideea ca libertarianismul ar fi continuatorul liberalismului se dovedeste, la o analiza mai atenta, o frauda intelectuala de proportii. Scriam acum doua saptamani ca principiul nonagresiunii, cel atat de drag libertarienilor, nu este singurul principiu etic. Unii insa pot raspunde ca acest principiu nu trebuie neaparat interpretat ca unul etic, fiind suficient sa il consideram un principiu juridic. In acest fel, libertarianismul nu mai este interpretat ca o doctrina etica, si astfel obiectiile privind absolutismul sau etic devin irelevante. Foarte bine, sa ignoram atunci libertarianismul etic si sa ne concentram doar pe libertarianismul juridic. E usor de vazut insa ca problema reapare, altfel reformulata. Exista si aici pozitia absolutista (sau monista, daca preferati), potrivit careia dreptul de proprietate este singurul drept fundamental - sau, in orice caz, daca exista mai multe drepturi, ele deriva din (si, in consecinta, sunt reductibile la) dreptul de proprietate. Adica absolutismul/monismul din zona principiilor etice este inlocuit cu absolutismul/monismul din zona drepturilor. Iarasi, exista si pozitia fundamentalista, care recunoaste ca exista drepturi ale omului independente de dreptul de proprietate, insa ori de cate ori exista un conflict intre oricare din aceste drepturi si cel de proprietate, respectarea dreptului de proprietate trebuie sa prevaleze. Libertarienii sustin ca ar fi dezvoltatori si continuatori ai traditiei liberale pentru ca sunt aparatori inflexibili ai dreptului de proprietate. Dar niciun liberal nu considera si nu a considerat vreodata ca dreptul de proprietate este un bine in sine, ci doar ca proprietatea privata este buna in masura in care asigura libertatea indivizilor si rea in masura in care poate pune in primejdie libertatea unor indivizi. Puterea economica e usor transformabila in putere politica (sau, intr-o formulare mai tare, dar tot liberala, este o specie a puterii politice), intrucat da (sau poate da) posesorului ei putere asupra vietilor altora. Diferenta dintre punctul de vedere liberal si cel libertarian e atat de mare si de clara incat ideea ca libertarianismul ar fi continuatorul liberalismului se dovedeste, la o analiza mai atenta, o frauda intelectuala de proportii. Libertarienii profita de pe urma prestigiului liberalismului in acelasi fel in care au facut-o si socialistii. Iar adevarul este ca si libertarienii si socialistii sunt profund neliberali (si in multe privinte deschis antiliberali). Simplificand lucrurile la maxim, libertarienii sunt sustinatorii proprietatii private, pe care o interpreteaza ca pe un bine absolut. In consecinta, tot ce deriva din acest bine e la randul lui bine, deci o ordine a proprietatii private si a contractelor intre proprietari este instantierea paradisului terestru. Nec plus ultra. Prin contrast, orice atingere adusa proprietatii private si libertatii contractului intre proprietari este interpretata ca un rau (un rau etic sau unul juridic). Ca orice doctrina absolutista sau fundamentalista, libertarianismul e inerent maniheist. In plus, ca orice doctrina a adevarului evident (a adevarului etic sau a celui juridic), libertarianismul e o doctrina inerent tiranica. Liberalii, in schimb, sunt sustinatorii libertatii individuale - deci nu nonagresiunea sau proprietatea privata ii intereseaza pe ei, ci libertatea. Sunt sustinatori ai pluralismului etic si ai pluralismului drepturilor, deci sunt failibilisti: cand doua sau mai multe drepturi intra in conflict, nu putem spune a priori care drepturi trebuie sa prevaleze si care trebuie limitate. Iar libertatea in sens liberal inseamna recunoasterea pluralitatii drepturilor, deci inseamna

dreptul si capacitatea de a-ti exercita toate drepturile in asa fel incat toti ceilalti sa-si pastreze dreptul si capacitatea de a-si exercita la randul lor toate drepturile. In fine, liberalii sunt dualisti, in sensul ca recunosc atat spatiul privat, cat si pe cel public. Spatiul privat nu poate fi redus la cel public (visul socialistilor si, intr-un alt sens, al socialdemocratilor) - si nici invers (visul libertarienilor si, intr-un alt sens, al conservatorilor). Ambele spatii sunt necesare: comunitatea publica este o garantie a drepturilor civile, inclusiv a dreptului la diferenta, la excentricitate sau la nesupunere, iar comunitatea privata este o garantie a dreptului la autonomie (deci, in fond, a dreptului la secesiune intr-una din variantele sale). Sigur, asta nu inseamna ca libertarienii nu au, punctual, contributii valoroase, pe care liberalii merita sa le preia. Dar pe ansamblu, libertarianismul - atat cel etic, cat si cel juridic - e construit ca o doctrina fie absolutista/monista, fie fundamentalista (sau, in orice caz, ca o familie de astfel de doctrine).