Professional Documents
Culture Documents
CURS NR. 4
Coci patogeni
1. GENUL STAPHYLOCOCCUS
2. GENUL STREPTOCOCCUS
STREPTOCOCCUS PNEUMONIAE (PNEUMOCOCUL) -negrupabil
3. GENUL NEISSERIA
a. MENINGOCOCUL
b. GONOCOCUL
1. GENUL STAPHYLOCOCCUS
DEFINITIE. INCADRARE
Bacteriile din genul Staphylococcus sunt coci Gram-pozitivi, aerobi, dispusi in gramezi
neregulate, aerobi, facultativ anaerobi, imobili, nesporulati, catalazo-pozitivi, oxidazo-
negativi.
Grupe de interes medical:
- Stafilococi coagulazo-pozitivi
Staphylococcus aureus
- Stafilococi coagulazo-negativi(SCN)
Staphylococcus epidermidis
Staphylococcus saprophyticus
CARACTERE GENERALE
1. Habitat
2. Caractere morfotinctoriale
Pe frotiul efectuat din cultura de pe mediu solid, stafilococii apar sub forma de coci
perfect rotunzi dispusi in gramezi neregulate (in ciorchine de strugure).
Pe frotiul efectuat din cultura din mediul lichid sau din produsul patologic,
stafilococii sunt dispusi in lanturi scurte, perechi, tetrade sau coci izolati.
3. Caractere de cultura
Sunt germeni nepretentiosi care se dezvolta pe medii nutritive simple, in aerobioza, in 18-
24 ore la termostat (35-37 grade Celsius). Pot creste si pe medii complexe ca si pe medii
hiperclorurate (Chapman).
Pe medii solide creste sub forma de colonii ,, S ” (smooth = neted), cremoase, rotunde,
cu diametrul de 2-3 mm, margini perfecte, suprafata neteda, bombata.
In mediul lichid produc tulburarea uniforma a mediului cu deposit moderat la fundul
tubului.
Stafilococii produc pigment nedifuzibil care coloreaza doar colonia, de culoare galben-
auriu (S. aureus), alba (S. epidermidis) sau galben-citrin (S.saprophyticus).
Pe mediile cu sange poate apare hemoliza beta (completa), datorata hemolizinei alfa, sau
hemoliza cald-rece( zone de hemoliza incompleta la 37 gr. Celsius, care dupa expunerea
culturii cateva ore la 4 gr.Celsius devine completa) datorata hemolizinei beta.
Stafilococii sunt rezistenti in mediul extern. In puroiul uscat rezista 2-3 luni. Sunt relativ
rezistenti la antiseptice si dezinfectante. Pot fi distrusi in 10 min. de fenol 2%, 30-60 min.
alcool 70%.
Mor in 60 min. la 60 gr.Celsius.
Stafilococii au o sensibilitate variabila la multe antibiotice.
Stafilococii sunt rezistenti la peniciline (95% din cazuri); rezistenta la oxacilina
(meticilina) este in procent mai redus, situatie in care avem de-a face cu tulpini
polirezistente (fata de cefalosporine, eritromicina, clindamicina).
Stafilococii sunt in general sensibili la cefalosporine de generatia I si la vancomicina.
6. Structura antigenica
Antigene extracelulare
Stafilococul auriu, germen oportunist, poate deveni patogen fie prin multiplicare si
invazivitate, cauzand procese infectioase de tip invaziv, fie prin multiplicare si
toxigenitate cauzand toxiinfectii.
1. procese infectioase de tip invaziv: foliculita, furunculul, hidrosadenita,
panaritiu, mastita, impetigo (infectie a epidermei, localizata la fata sau
membre), infectii ale plagilor chirurgicale, muscate sau taiate, angina
stafilococica, otita, sinuzita, infectii urinare, anexite, septicemie, focare
septicemice metastatice, stafilococia maligna a fetei, cu localizare
nazogeniana si cu risc de aparitie a tromboflebitei faciale
2. toxiiinfectii de natura stafilococica:
- toxiiinfectia alimentara, care se datoreaza ingestiei enterotoxinei
elaborate in aliment de catre S.aureus
- ,,sindromul pielii oparite stafilococice’’ = boala exfoliativa generalizata =
=boala Ritter, este necroza de origine toxica a epidermului( toxina exfoliativa)
- impetigo bulos (forma localizata a bolii Ritter)
- sindromul de soc toxic stafilococic (TSST)
Stafilococii coagulazo-negativi (SCN) sunt patogeni oportunisti
- S.epidermidis - are cel mai inalt potential patogen dintre SCN, fiind agentul
etiologic major al infectiilor nosocomiale. Poate determina mediastinita, infectii
articulare, infectii urinare, infectii de pace-maker, de grefa vasculara, de valve protezate,
de proteza articulare, fiind si foarte rezistent la antibiotice
- S. saprophyticus- este frecvent intalnit in infectiile de tract urinar la femeile tinere,
prostatite, uretrite, infectii de plaga, septicemii.
DIAGNOSTICUL DE LABORATOR
Produsul patologic poate fi: puroi, sputa, sange, materii fecale, alimente, LCR, urina.
Se realizeaza frotiuri colorate Gram din prelevatele necontaminate si se examineaza la
microscopul optic.
Cultivarea se face pe placi cu geloza sange sau pe mediul hiperclorurat (Chapman) pentru
produsele intens contaminate.
La baza identificarii stau caracterele morfotinctoriale, de cultura, testul coagulazei si
catalazei.
-5-
TRATAMENT
EPIDEMIOLOGIE. PROFILAXIE
2. GENUL STREPTOCOCCUS
Streptococii sunt coci sferici sau ovali, pretentiosi nutritiv, Gram-pozitivi, aerobi, care
formeaza perechi sau lanturi, imobili, nesporulati, unele specii au capsula, facultativ
anaerobi. Sunt catalazo-negativi, oxidazo-negativi; majoritatea sunt hemolitici.
Clasificare
In activitatea curenta se impune utilizarea a doua criterii de clasificare: aspectul
hemolizei pe agar-sange si clasificarea antigenica Lancefield.
Dupa aspectul hemolizei pe geloza-sange streptococii se clasifica in urmatoarele
categorii:
- streptococi beta-hemolitici: zona clara de hemoliza in jurul coloniei
- streptococi alfa-hemolitici: zona de hemoliza verzuie
- streptococi alfa’-hemolitici: zona de hemoliza alfa inconjurata de o zona ingusta de
beta-hemoliza (hemoliza incompleta)
- streptococci gamma: fara hemoliza
Clasificarea antigenica Lancefield are drept criteriu prezenta polizaharidului C in
peretele celular. Acest polizaharid este un antigen cu specificitate de grup fiind prezent la
toate grupele de streptococi cu exceptia grupei D la care este inlocuit cu acid glicerol-
teichoic.
Conform clasificarii Lancefield streptococii se impart in urmatoarele categorii:
1. streptococi grupabili incadrati in 20 grupe serologice notate cu A-H si
K-W
2. streptococi negrupabili, care nu au antigenul de grup (polizaharidul C),
aici incadrandu-se pneumococul
Un alt criteriu de clasificare este cel filogenetic cu 6 grupari de specii:
grupul piogenic, anginosus , mits, salivarius, bovis, mutans.
-6-
CARACTERE GENERALE
1. Habitat
Sunt larg raspanditi in natura. Unii fac parte din flora saprofita a tractului respirator,
digestive, genital; altii determina afectiuni umane importante datorate partial infectiei
streptococice si partial raspunsului imun al gazdei.
2. Caractere morfotinctoriale
Streptococii sunt coci Gram-pozitivi, sferici sau ovoidali, cu diametrul de circa 1 micron,
asezati in lanturi de lungime variabila. Unii dintre ei au capsula.
3. Caractere de cultura
Cei mai multi streptococi cresc pe medii solide si formeaza colonii mici, cu diametrul de
1-2 mm.
Streptococul piogen beta-hemolitic de grup A formeaza colonii punctiforme.
Streptococii beta-hemolitici de grup A,C,G au colonii mari de peste 0,5 mm si care sunt
in general transparente.
Streptococii de grup B formeaza colonii alb-cenusii cu o zona ingusta de alfa’-hemoliza.
Streptococii de grup D formeaza colonii alb-cenusii de cca 1mm, transparente,
nehemolitice sau alfa-hemolitice.
Streptococii viridans formeaza colonii mici (0,1-0,5mm), bombate, cenusii, uzual alfa-
hemolitice.
PATOGENIE. BOALA LA OM
DIAGNOSTICUL DE LABORATOR
TRATAMENT
DEFINITIE. INCADRARE.
CARACTERE GENERALE
1. Habitat
Fac parte din flora normala a tractului respirator superior (nas, faringe, cavitate bucala).
Poate coloniza si mucoasa genitor-urinara sau intestinul.
2. Caractere morfotinctoriale
3. Caractere de cultura
4. Caractere biochimice
6. Structura antigenica
Cel mai important determinant antigenic si in acelasi timp caracter de patogenitate este
capsula polizaharidica (antigenul K).
Proteina M este specifica pentru fiecare tip.
Polizaharidul C face parte din peretele celular si are specificitate de specie, fiind comun
tuturor pneumococilor.
7. Caractere de patogenitate
Pneumococul este un germene conditionat patogen, care poate deveni patogen prin
virulenta ( multiplicare si invazivitate).
Virulenta depinde de prezenta capsulei polizaharidice care confera rezistenta la
fagocitoza si permite invazivitatea.
Pneumolizina eliberata prin autoliza celulei bacteriene are efecte hemolitice, leucolitice,
dermonecrotice.
PATOGENIE. BOALA LA OM
DIAGNOSTICUL DE LABORATOR
3. GENUL NEISSERIA
DEFINITIE. INCADRARE
Bacteriile din genul Neisseria sunt coci Gram-negativi, aerobi, dispusi frecvent in
perechi, cu partile adiacente plate sau concave (in boabe de cafea)
In genul Neisseria, speciile importante pentru patologia umana sunt N.meningitidis
(meningococul) si N. gonorrhoeae (gonococul)
CARACTERE GENERALE
1. Habitat
Meningococul a fost izolat la persoane sanatoase de la nivel nazal sau faringian. Poratjul
rinofaringian reprezinta sursa epidemica majora si poate fi punctul de plecare al
meningitei. La pacientii cu meningita meningococica germenul se multiplica in LCR.
Gonococul se poate gasi la nivelul mucoaselor genitale la gazdele infectate, indiferent
daca infectia este sau nu simptomatica.
2. Caractere morfotinctoriale
Sunt coci Gram-negativi, reniformi, dispusi in diplo (aspect de boabe de cafea), ocazional
formeaza tetrade; sunt imobili. Meningococii poseda o capsula polizaharidica, gonococii
nu au capsula.
3. Caractere de cultura
Sunt bacterii strict aerobe. Au necesitati nutritive mari, dar meningococul poate creste si
pe geloza-sange.
Meningococul dezvolta colonii de tip S, cu dimensiuni de cca. 1 mm, transparente,
nepigmentate. Tulpinile incapsulate formeaza colonoii de tip M
-12-
Gonococul dezvolta colonii de tip S, cu dimensiuni de 0,5-1mm nepigmentate
transparente sau opace.
4. Caractere biochimice
6. Structura antigenica
7. Caractere de patogenitate
PATOGENIE. BOALA LA OM
In gonoree se recolteaza secretie uretrala la barbat si secretie de col uterin la femei. Este
de preferat inocularea imediata pe mediul de cultura.
Microscopia frotiului colorat albastru de metilen este utila in uretrita purulenta.
Observarea unor coci Gram-negativi, in diplo intra si extraleucocitari pe coloratia Gram
are valoare diagnostica.
TRATAMENT
BACILUL TUBERCULOS
DEFINITIE. INCADRARE
Bacilul tuberculos face parte din genul Mycobacterium ce cuprinde mai multe specii:
- grupul ,,tuberculosis’’ cu speciile
• Mycobacterium tuberculosis( cel mai patogen)
• Mycobacterium bovis (frecvent patogen)
• Mycobacterium africanum
- grupul ,, mycobacteriilor atipice’’(saprofite, conditionat patogene)
- Mycobacterium leprae
Mycobacterium tuberculosis
CARACTERE GENERALE
Este agentul cauzal al tuberculozei, descoperit de Robert Koch in 1882. Neoficial se mai
numeste si ,,bacilul Koch’’.
Este un bacil acid-alcoolo rezistent, aspect datorat continutului mare in lipide al peretelui
celular (aprox. 60%), nesporulat, imobil, aerob.
1. Habitat
Este un patogen strict uman desi poate infecta si animalele de companie (caine, pisica,
maimuta, papagal).
2. Caractere morfotinctoriale
Bacil fin, usor incurbat, de 2-5 microni lungime, acid-alcoolo rezistent. Pentru
evidentiere se foloseste coloratia Ziehl-Neelsen.
Cord-factorul este un lipid din peretele celular, corelat cu virulenta microorganismului.
Acesta determina la tulpinile virulente crestere bacteriana pe medii solide si mai ales
lichide, din care efectuindu-se frotiuri se observa dispunerea microorganismului in
paralel, formand corzi flexuase.
3. Caractere de cultura
Creste lent intrucat timpul de generatie este de 20 ore. Este aerob, necesita medii de
cultura speciale. Cel mai utilizat este mediul Loewenstein-Jensen. Coloniile apar in
interval de 15-30 zile si sunt de tip R (rugoase), cu suprafata zbarcita, uscata,
conopidiforme; pot fi pigmentate crem-bej. Pe mediul lichid creste sub forma unei
membrane groase, cu multe pliuri care se ridica pe peretele flaconului de cultura. Aceasta
hidrofobicitate se datoreaza continutului bogat in lipide al peretelui celular (ca si fungii).
-15-
myco=fung=ciuperca
Este o bacterie strict aeroba, fapt ce explica si predilectia sa pentru tesuturile bine
oxigenate, cum ar fi lobul superior al plamanului si rinichiul. Produce acid nicotinic,
catalaza, ureaza, nitrat-reductaza.
Este sensibil fata de pirazinamida.
Este sensibil la caldura, lumina solara, radiatii UV si X, alcool 70 grade. Este distrus de
fenol, formol. Este rezistent la frig, antiseptice, dezinfectante si detergenti. In mediul
extern, in produsele patologice uscate, la adapost de lumina solara supravietuieste de la
cateva luni la un an. Rezistenta in mediul extern se datoreaza si continutului mare in
lipide al peretelui celular.
Este o bacterie care dezvolta rezistenta fata de tuberculostatice prin mutatii.
6. Structura antigenica
Constituentii peretelui celular induc aparitia unui raspuns imun de tip celular si a unei
hipersensibilitati de tip IV. Mycobacterium tuberculosis prezinta la nivelul peretelui
celular urmatoarele structuri antigenice:
- tuberculolipide; in peretele tulpinilor patogene exista un sulfo-lipid numit ,,cord-
factor’’ care induce dezvoltarea pe cultura sub forma de cordoane.
- tuberculoproteine
- polizaharide
PPD (derivat de proteina purificat) este o proteina antigen folosita in testul cutanat de
hipersensibilitate intarziata.
7. Raspunsul imun
Imunitatea in tuberculoza este mediata celular (de tip intarziat, hipersensibilitate de tipIV)
si dispare dupa vindecarea microbiologica, iar anticorpii decelabili nu au rol protector.
Imunitatea este indusa doar de bacteriile vii, nu este niciodata totala, ci constituie o stare
de ,,premunitie’’, adica o stare de rezistenta fata de o noua infectie.
Fenomenul Koch evidentiaza diferenta de raspuns imun, intre tuberculoza primara si cea
secundara.
Daca se injecteaza subcutanat la animal bacili tuberculosi virulenti, dupa 2 saptamani
apare la locul injectarii un nodul care ulcereaza si care persista pana la moartea
animalului, cand are loc invazia limfatica. Daca la acelasi animal cu tuberculoza se
inoculeaza bacili tuberculosi in alta parte a corpului, apare un raspuns imun mai rapid si
mai puternic; dupa 1-2 zile la locul inocularii apare o zona de necroza (reactia necrotica
este caracteristica tuberculozei secundare) si care se elimina rapid impreuna cu bacilii, iar
leziunea se vindeca.
Acelasi lucru incearca sa faca si vaccinul BCG.
-16-
Raspunsul imun celular in care sunt implicate limfocitele T cu acea numita stare de
premunitie face ca o parte din purtatori sa fie aparati de o noua infectie cu bacilul
tuberculos.
,,Alergia tuberculinica’’ este starea de sensibilizare fata de antigenele Mycobacterium
tuberculosis si se evidentiaza prin intradermoreactia la tuberculina.
Punerea in evidenta a infectiei tuberculoase primare este posibila prin efectuarea
intradermoreactiei la tuberculina.
* Testul la tuberculina poate apare pozitiv daca persoana respectiva are un complex
primar si dupa vaccinarea BCG cand testul poate fi pozitiv timp de 3-7 ani. Un test
pozitiv indica faptul ca persoana respectiva a fost infectata in trecut si continua sa poarte
in organism micobacterii viabile ; nu indica o boala activa sau daca persoana este imuna.
Totusi un test mai mare de 10 mm poate fi apreciat ca fiind datorat unei infectii naturale.
* Testul la tuberculina poate apare negativ dupa eliminarea din organism a bacililor
tuberculosi viabili, in depresii imune de diverse cauze,daca nu a existat niciodata
intilnirea cu micobacteria respectiva sau daca tulpina vaccinala a decedat. Cand tulpina
vaccinala este vie, ea se tot multiplica si atunci da permanent stimuli antigenici si avem
IDR la PPD pozitiv.
8. Caractere de patogenitate
PATOGENIE. BOALA LA OM
TRATAMENT
Patogenie. Boala la om
Mycobacterium bovis este agentul cauzal al tuberculozei bovine la care induce mamita
tuberculoasa sau tuberculoza pulmonara. Omul se contamineaza fie prin consumul
laptelui de vaca nefiert , fie prin inhalarea de aerosoli eliminati de vitele cu afectare
pulmonara.
-19-
Mycobacterium africanum este intalnit in Africa de Vest si Centrala.
Ambele specii induc la om tuberculoza pulmonara care nu se deosebeste din punct de
vedere clinic de cea cauzata de Mycobacterium tuberculosis
BACILUL DIFTERIC
DEFINITIE. INCADRARE
CARACTERE GENERALE
1. Habitat
Habitatul este strict uman, Corynebacterium diphtheriae fiind prezent in tractul respirator
superior uman la 3-5% din persoanele sanatoase, precum si la nivel tegumentar.
2. Caractere morfotinctoriale
Este bacil Gram-pozitiv, necapsulat, nesporulat, imobil, adesea are forma de maciuca, se
dispune sub forma de gramezi in palisade, ca betele de chibrit sau litere chinezesti.
3. Caractere de cultura
Rezistenta in mediul extern este medie. Persista timp indelungat (5 saptamani), ferit de
uscaciune si lumina, mai ales pe lenjerie in fragmente din falsele membrane, praf.
Este distrus de caldura umeda (1 minut la 100 gr. Celsius), alcool, antiseptice uzuale,
precum si de antibiotice ( eritromicina, penicilina, clindamicina, de electie fiind
eritromicina).
6.Structura antigenica
Cea mai importanta structura antigenica este reprezentata de toxina difterica, identica la
toti bacilii difterici toxigeni.
7. Raspunsul imun
8. Caractere de patogenitate
PATOGENIE. BOALA LA OM
Boala este specifica omului, se numeste difterie si se manifesta prin leziuni locale
datorate colonizarii tesuturilor si prin leziuni generale datorate toxinei.
-21-
Poarta de intrare este tractul respirator, mai rar leziuni tegumentare, mucoasa genitala.
Corynebacterium diphtheriae nu are capacitate invaziva. Se multiplica la poarta de intrare
unde cauzeaza o inflamatie locala. In acelasi timp incepe sinteza de toxina.
Toxina induce local aparitia unei ,,structuri’’ compuse din fibrina, leucocite, celule
respiratorii moarte si bacterii, respectisv ,,falsa membrana’’, de culoare gri- maronie,
foarte aderenta de tesutul subiacent. Falsa membrana se poate extinde obstructionand
arborele traheobronsic.
Toxina difuzeaza pe cale sangvina si conduce la aparitia unor tulburari la distanta:
miocardita, afectarea ficatului, rinichiului, afecteaza nervii cranieni ducand la paralizia
palatului moale, a muschilor oculari si produce polinevrite ale extremitatilor.
DIAGNOSTICUL DE LABORATOR
Difteria este o toxiinfectie, iar fixarea toxinei pe celulele tinta este practic ireversibila,
astfel incat decizia instituirii tratamentului trebuie luata rapid.
Pentru purtator, produsul patologic este secretia faringiana si secretia nazala, care se
recolteaza pe cate un tampon si se insamanteaza pe mediul de imbogatire OCST.
La bolnav se indeparteaza falsa membrana si se recolteaza 3 tampoane: unul pentru
frotiu, unul pentru mediul de imbogatire OCST si unul pentru mediul Loeffler.
Examinarea frotiului din produsul patologic evidentiaza bacili Gram-pozitivi cu
morfologie si dispozitie spatiala caracteristica.
Identificarea Corynebacterium diphtheriae se face pe baza caracterelor de cultura,
morfotinctoriale si biochimice.
Evidentierea producerii de exotoxina se face prin inoculare la animalul de laborator,
reactia clasica de imunoprecipitare (testul Elek), reactie de amplificare genica (PCR).
TRATAMENT
Antitoxina neutralizeaza numai toxina circulanta, nu si pe cea care s-a fixat. De aceea
decizia administrarii de ser antidifteric trebuie luata urgent.
De asemenea sunt indicate antibioticele pentru distrugerea microoorganismului.
In cazul obstructiei respiratorii se face traheotomie.
BACTERII INTESTINALE
- GENUL ESCHERICHIA (specia E. COLI)
- GENUL SHIGELLA
- GENUL SALMONELLA
- GENUL PROTEUS
- GENUL KLEBSIELLA
- GENUL YERSINIA
- GENUL VIBRIO (specia VIBRIO CHOLERAE )
BACTERII INTESTINALE
GENUL ESCHERICHIA
Genul Escherichia face parte din familia Enterobacteriaceae si reuneste specii prezente in
intestinul uman.
Cea mai importanta specie este E. Coli.
-23-
E. Coli se gaseste in tractul gastrointestinal al omului si animalelor.
Reprezinta flora dominanta a intestinului gros la om si are rol important in mentinerea
unei fiziologii normale a acestuia si in sinteza unor vitamine din grupul B si K.
Eliminat in mediul extern cu materiile fecale, contamineaza apa, solul, alimentele. Este
indicatorul de poluare fecala a mediului, in special a apei.
E. Coli este un bacil Gram-negativ care prezinta uneori forme filamentoase. Majoritatea
speciilor prezinta cili peritrichi, fiind mobile, necapsulate. Exista insa si tulpini imobile si
capsulate. Este aerob, facultativ anaerob.
Este un germene nepretentios, creste pe medii simple (mediu lactozat Mac Conkey,
geloza sange). Pe medii solide creste sub forma de colonii de tip ,,S’’, in mediul lichid
determina tulburare uniforma si inel aderent pe peretele tubului.
E. Coli este in majoritatea cazurilor o tulpina saprofita sau conditionat patogena. Exista
insa si tulpini implicate in patologia umana. Pot determina infectii intestinale si
extraintestinale.
Infectiile intestinale, sau enterocolitele infectioase pot fi determinate de cele 5 patotipuri
diareigene recunoscute:
- ETEC (enterotoxigenic E. Coli)
- EPEC (enteropatogenic E. Coli)
- EHEC (enterohemoragic E.Coli)
- EIEC (enteroinvaziv E.Coli)
- EAggEC (enteroagregativ E. Coli)
-24-
Infectiile extraintestinale pot fi:
- infectii urinare : 90% din infectiile tractului urinar sunt determinate de tulpini
uropatogene dec E. Coli (UPEC). Sunt afectate cu precadere femeile tinere, active sexual,
colonizate initial in intestin cu tulpini UPEC
- infectii intra-abdominale (supuratii peritoneale, biliare, apendiculare, genitale)
- septicemie
- soc endotoxinic ca urmare a distrugerii masive de celule de E. Coli cu eliberarea unei
mari cantitati de endotoxina
- meningita neo-natala
- infectii nosocomiale
Sursa de infectie este omul si animalul, suportul pentru transmitere fiind reprezentat de
apa, alimente, diferite obiecte. Poarta de intrare este variata (tract digestiv, respirator,
urinar, genital). Profilaxia infectiilor cu E. Coli presupune respectarea igienei colective,
personale, alimentare.
GENUL SHIGELLA
Sunt bacterii strict adaptate omului, intotdeauna patogene. Sunt intalnite in intestinul si
materiile fecale ale bolnavului, convalescentului si purtatorului aparent sanatos.
Sunt bacterii aerobe, facultativ anaerobe, care se dezvolta pe medii slab selective (Mac
Conkey), moderat selective si medii diferentiale (ADCL, Istrate-Meitert). Formeaza
colonii S, lactozo-negative, transparente.
Sunt bacterii oxidaza negative, fermenteaza glucoza, nu produc gaz, nu produc indol
(exceptie S. flexneri), nu produc H2S, sunt lactoza negative, uree negative, citrat negativ,
lizina negativ.
-25-
Speciile din acest gen rezista in praf uscat (10 zile), in ape la 7-10 gr. Celsius (9 zile), pe
lenjerie (2 saptamani), in alimente (1-2 saptamani), in gheata (2 luni). Sunt inactivate in
10 minutela 50-60 gr. Celsius.
Aceste bacterii sunt patogene prin virulenta si toxigenitate. Virulenta Shigellei consta in
multiplicarea ei in epiteliul colonului.
Fiind o boala autolimitata, tratamentul cu antibiotic este necesar doar in cazurile severe
de boala si se va face conform antibiogramei
Omul reprezinta rezervorul de Shigella. Bacteriile sunt eliminate in mediul extern prin
materiile fecale, contaminand apa, alimentele, solul. Transmiterea este directa fecal-orala.
Poarta de intrare este tractul digestiv, prin consum de apa si alimente contaminate.
Speciile mai frecvent intalnite sunt S. dysenteriae si S. flexneri, fiind si cele mai
virulente. Controlul infectiei se face prin igiena personala si comunitara.
-26-
GENUL SALMONELLA
Genul Salmonella face parte din familia Enterobacteriaceae si cuprinde o singura specie,
Salmonella enterica. Aceasta specie cuprinde peste 2300 serotipuri diferentiate pe baza
antigenelor somatice O si flagelare H.
Salmonella poate creste usor pe majoritatea mediilor de cultura, este aeroba , facultativ
anaeroba. Pe mediile selective si diferentiale determina colonii lactozo-negative de tip S.
Producerea de H2S, evidentiata prin aparitia unei pete de culoare neagra in centrul
coloniilor, face ca acestea sa se numeasca ,, in ochi de pisica’’. Pe mediul Wilson-Blair
formeaza colonii opace, rugoase, cu margini neregulate, negre, cu luciu metalic. Mediile
de imbogatire pentru Salmonella sunt mediile selenit azid de sodiu si bulion
Muller-Kauffmann.
Salmonelele sunt germeni rezistenti; in solul pasunilor pot supravietui pana la 200 zile, in
apa cateva luni, in alimente intre 10-180 zile, in pulberile de oua 4 ani. Sunt sensibile la
caldura fiind distruse in 5 minute la 100 gr. Celsius; dezinfectantele le distrug in 30-120
min. Sunt sensibile la cloramfenicol, streptomiocina, tetraciclina, ampicilina, dar au
aparut si tulpini plurirezistente.
Multe din persoanele care au fost infectate cu Salmonella continua timp de zile sau chiar
saptamani dupa insanatosirea clinica sa elimine prin fecale Salmonella. Acele persoane
care elimina Salmonella timp de un an (sau mai mult) se numesc purtatori cronici.
Bacteriile se gasesc mai ales in vezicula biliara si mai putin frecvent in tractul urinar.
GENUL PROTEUS
Genul Proteus face parte din familia Enterobacteriaceae si cuprinde trei specii cu
importanta medicala:
-Proteus mirabilis
-Proteus vulgaris
-Proteus penneri
Germenii din genul Proteus sunt ubicuitar raspanditi in natura, putandu-se intalni in sol,
ape reziduale, ape de suprafata, in materiile organice in putrefactie, in intestinul omului,
in alimente si in produse patologice.
Sunt bacili Gram-negativi, ciliati peritrichi sau lofotrichi. Sunt polimorfi: au variate
forme, de la bastonase scurte pana la forme lungi, filamentoase. Nu prezinta capsula si
nici spori.
Sunt germeni conditionat patogeni. Pot cauza toxiinfectii alimentare si enterite la sugari
si copiii mici, pneumonii nosocomiale, septicemii la batrani, peritonite, meningite
(meningita neo-natala este o afectiune foarte grava a nou-nascutuli), suprainfectarea
plagilor chirurgicale sau a celor arse, abcese, cistite, induce litiaza urinara prin
capacitatea sa de a descompune ureea.
Fiind germeni foarte raspanditi in natura, infectiile cu acesti germeni depind de statusul
imunologic al gazdei, de virulenta tulpinii, de controlul infectiilor nosocomiale si al
alimentelor.
GENUL KLEBSIELLA
Genul Klebsiella face parte din familia Enterobacteriaceae, germenii din acest gen sunt
bacili Gram-negativi, nesporulati, neciliati, scurti si grosi, cu capete rotunjite, dispusi in
diplo; in produsele patologice apar sub forma de cocobacili inconjurati de capsula, aerobi,
facultativ anaerobi. Nu sunt pretentiosi nutritiv si cresc pe mediile de cultura
conventionale; pe geloza simpla determina colonii foarte bombate, lucioase, cu aspect
mucos (aspect de ,,miere de albine’’); sunt lactozo-pozitive, nu produc H2S, sunt uree
pozitiv, citrat pozitv, indol negativ, fermenteaza glucoza cu eliberare de acid si gaz .
Principalele afectiuni determinate sunt: pneumonia, infectii neo-natale, infectii urinare,
infectii ale plagilor, abcese, rinoscleromul (o afectiune granulomatoasa cronica si
distructiva a tractului respirator), ozena (atrofia membranei mucoasei nazale).
GENUL YERSINIA
Germenii din acest gen apartin familiei Enterobacteriaceae si sunt agenti etiologici ai
unor zoonoze (boli ale animalelor, cum ar fi rozatoare-sobolan, pasari, mamifere
domestice, de unde se raspandesc in mediul inconjurator contaminand solul, alimentele;
sunt prezenti in organismul vectorilor: purecele de sobolan, purecele uman ). Se transmit
accidental la om. Sunt bacili sau cocobacili Gram-negativi, aerobi.
Trei specii sunt patogene pentru om: Yersinia pestis care determina pesta bubonica si
pesta pulmonara (ciuma),Yersinia pseudotuberculosis si Yersinia enterocolitica care pot
determina gastroenterite severe.
-31-
Microorganismele din genul Vibrio sunt bacili Gram-negativi, incurbati in virgula, mobili
printr-un flagel polar, nesporulati, necapsulati, catalaza pozitvi , oxidaza pozitivi. Se
multiplica in mediu alcalin (pH 7-9) fiind organisme acvatice adaptate la variate salinitati.
Vibrio cholerae
Vibrionii sunt microorganisme acvatice, putand supravietui in ape marine sau ape dulci.
Sunt bacterii in forma de bastonase relativ scurte, incurbate sau drepte, Gram-negative,
prezentand un flagel la unul din capete,nesporulat, necapsulat.
Vibrionii sunt bacterii aerobe, cresc pe medii cu pH alcalin care au in componenta saruri
biliare. Pe mediul solid formeaza colonii rotunde, translucide, usor bombate. Pe apa
peptonata alcalina vibrionii au o crestere rapida, fac un val fin la suprafata mediului si
tulbura mediul.
Vibrionul cholerae este un germene aerob, descompune unele zaharuri, este indol pozitv,
nu produce ureaza, nu produce H2S.
Vibrio cholerae moare repede prin expunere la lumina, uscare si antiseptice. Prin
fierberea apei contaminate, vibrionii se distrug in 2 minute.
Vibrio cholerae produce holera, o toxiinfectie alimentara caracterizata clinic prin diaree
apoasa, urmata de deshidratare grava, alterare profunda a starii generale, colaps.
Suportul material al transmiterii este apa si alimentele contaminate, mai rar omul bolnav.
Bacteria patrunde pe cale orala, colonizeaza intestinul subtire, adera de mucoasa
intestinala; dupa aderare secreta o enterotoxina care activeaza sistemul
adenilciclaza /AMP-ciclic si determina o diaree apoasa (pierderea unor mari cantitati de
apa, aprox.15-20 litri/zi) si pierdere de electroliti.
Dupa o incubatie scurta de 6 ore pana la 5 zile, debutul este brusc cu diaree apoasa, cu
scaune frecvente si neinsotite de colici abdominale. Pot apare varsaturi, febra, crampe
musculare. In perioada de stare se disting trei stadii: stadiul diareic (scaune frecvente,
apoase, cu continut fecaloid minim, cu aspect de lichid tulbure care contine granule
albicioase, ca o zeama de orez), stadiul de colaps algid (hipotensiune, puls imperceptibil,
apatie, hipotermie, moarte prin prin soc hipovolemic) si stadiul de reactie (apare cand
boala evolueaza spre vindecare)
Pentru tratament se face antibiograma, chiar daca vibrionul holeric este sensibil la multe
antibiotice. Ca antibiotic de electie este tetraciclina administrata oral. Cea mai importanta
masura terapeutica este compensarea rapida a pierderilor hidro-electrolitice.
-33-
CURS NR. 6BIS
ALTE BACTERII PATOGENE SAU CONDITIONAT PATOGENE
ANAEROBI SPORULATI
Genul Clostridium
DEFINITIE. INCADRARE
Sunt bacili Gram pozitivi, majoritatea prezentand cili peritrichi, anaerobi, sporulati,
sporul fiind ovalar sau rotund , dispus central, subterminal sau terminal. Sporul este
termorezistent, mai mare decat corpul bacterieipe care il deformeaza.
CARACTERE GENERALE
1. Habitat
2. Caractere morfotinctoriale
Sunt bacili Gram pozitivi sau Gram variabili, cu capetele rotunjite, cu corpul bacterian
deformat de endosporul mai mare decat corpul bacteriei. Unele specii prezinta capsula.
-34-
3. Caractere de cultura
Cresc pe medii uzuale la 37 gr. Celsius, in stricta anaerobioza. Cresc lent sub forma de
colonii S
Pe geloza sange majoritatea speciilor produc hemoliza beta.
4. Caractere biochimice si de metabolism
CLOSTRIDIUM TETANI
DEFINITIE. INCADRARE
Sunt germeni strict anaerobi, sporulati, necapsulati, mobili, cu cili peritrichi, care se pot
identifica pe sol (germeni telurici). Este patogen prin exotoxinele neurotrope elaborate.
CARACTERE GENERALE
1. Habitat
2. Caractere morfotinctoriale
Este un bacil mare cu capete rotunjite, Gram pozitiv, cu cili peritrichi. Formeaza un spor
sferic, terminal, mai mare decat diametrul celulei bacteriene, aspect de bat de chibrit, bat
de toba, ac de gamalie.
3. Caractere de cultura
Cresc pe geloza-sange in anaerobioza. Coloniile apar dupa 48 ore, sunt colonii rotunde,
de 4-6 mm in diametru, de tip S inconjurate de o zona pufoasa si de o zona ingusta de
beta hemoliza.
-35-
4. Caractere biochimice si de metabolism
6.Structura antigenica
7. Raspunsul imun
8. Caractere de patogenitate
Este patogen prin multiplicare la poarta de intrare; nu are capacitate invaziva; produce o
exotoxina neurotropa (tetanospasmina) si o hemolizina oxigen labila (tetanolizina).
Tetanolizina are actiune litica pe polimorfonucleare, macrofage, eritrocite, fibroblasti.
PATOGENIE. BOALA LA OM
Sporii de Cl. tetani patrund in organism prin intermediul unor plagi adanci care asigura
anaerobioza, cu tesut zdrobit, cu pamant, obiecte contaminate cu spori. Sporii vor
germina iar forma vegetativa elaboreaza cei doi factori de virulenta, tetanolizina si
tetanospasmina. Tetanospasmina are efect pe sistemul nervos, la nivelul sinapsei
neuromusculare si neuronii motori spinali determinand spasme musculare generalizate,
severe si dureroase la nivelul musculaturii striate (paralizie spastica), hiperreflexie si
convulsii. Toxina poate ajunge la nivelul SNC pe doua cai: retrograd prin propagare pe
cale axonala de la poarta de intrare sau pe cale sanguina. Pacientul este constient. Clinic,
la 4-5 zile de la contaminare apar spasme ale musculaturii din zona contaminata, apoi ale
muschilor masticatori, manifestate prin trismus si facies de tip ,,risus sardonicus’’. Orice
stimul extern precipita un atac de tetanos. Moartea se poate produce prin asfixie.
DIAGNOSTICUL DE LABORATOR
Sursa de infectie este omul si animalele care elimina prin dejecte formele vegetative.
Transmiterea se face prin pamantul contaminat cu spori.
Poarta de intrare in organism este plaga contaminata.
Profilaxia specifica este vaccinarea obligatorie in copilarie cu trivaccin anti-diftero-
tetano-pertusis.
CLOSTRIDIUM BOTULINIUM
DEFINITIE. INCADRARE
CARACTERE GENERALE
1. Habitat
2. Caractere morfotinctoriale
Sunt bacili mari (3-20 microni), Gram pozitivi, cu cili peritrichi, necapsulati, prezinta
spor ovalar, situat central sau subterminal, mai mare decat diametrul bacteriei, care
deformeaza bacteria, luand aspect de barcuta.
3. Caractere de cultura
Cresc pe geloza-sange, la 37 gr. Celsius, in stricta anaerobioza; dupa 1-2 zile apar colonii
de tip S, mari transparente fimbriate, inconjurate de o zona pufoasa si de o zona ingusta
de beta hemoliza.
-37-
4. Caractere biochimice si de metabolism
6.Structura antigenica
7. Raspunsul imun
8. Caractere de patogenitate
PATOGENIE. BOALA LA OM
Botulismul apare prin ingestia de alimente care contin toxina preformata, fiind deci o
toxiinfectie alimentara de tip toxic. Exotoxina botulinica actioneaza la nivelul sinapselor
si a jonctiunii neuro-musculare unde inhiba eliberarea de acetilcolina si determina
paralizie flasca a intregii musculaturi.
Forme clinice de botulism:
1.Toxiinfectia alimentara botulinica
Apare in urma ingerarii conservelor de legume, fructe, zarzavaturi, carne, alimente
pastrate prin sarare sau afumare, mezeluri, carnati care sunt consumate fara o noua
prelucrare termica. Alimentele conservate ofera conditii pentru producerea toxinei, pe de
o parte daca folosim la prepararea lor o temperatura mai scazuta decat cea necesara
distrugerii sporilor, dar suficienta pentru activarea sporilor, cat si conditii de anaerobioza
pentru cresterea celulelor vegetative ce vor secreta toxina. Dupa ingerare, toxina se
absoarbe in intestin, ajunge in circulatie si apoi la nivelul placilor neuromotorii si
-38-
determina paralizie flasca.Paralizia apare la 18-24 ore de la ingestie, incepe la
extremitatea cefalicaafectand muschii globilor ocular, apare diplopie, paralizie bulbara
(imposibilitate de inghitire si vorbire); paralizia coboara spre musculatura respiratorie, cu
moartea bolnavului, care ramane constient pana aproape de exitus. Mortalitatea in
botulism este mare.
2.Botulismul infantil
Este urmarea formarii toxinei botulinice prin germinarea la nivel intestinal a sporilor
ingerati. Manifestarile clinice sunt similare. Botulismul neo-natal se pare ca apare la
sugari sub 6 luni care consuma miere de albina contaminata cu spori.
3.Botulismul plagilor
Apare rar, manifestarile clinice sunt similare, apare la persoanele care folosesc droguri
injectate intravenos, persoane cu plagi contaminate cu pamant, gravide cezariate.
DIAGNOSTICUL DE LABORATOR
TRATAMENT
Botulismul este asociat inprincipal cu consumul de conserve (de fructe, legume, carne)
preparate in casa. Profilaxia este nespecifica si consta in prelucrarea termica adecvata a
alimentelor conservate.
DEFINITIE. INCADRARE
Sunt bacili Gram pozitivi, anaerobi, sporulati, prezenti pretutindeni in natura, mai ales in
solurile cultivate
CARACTERE GENERAE
1. Habitat
-39-
Sunt germeni ubicuitari fiind prezenti cu precadere in solurile cultivate. Au fost izolati ca
si componenti ai microbiotei colonului, tegumentului, vaginului. Formele vegetative
eliminate din organism sporuleaza contaminand solul.
2. Caractere morfotinctoriale
Sunt bacili mari (6-10 microni). Gram pozitivi care formeaza endospori mai mari decat
diametrul bacililor, localizati central, subterminal sau terminal, mobili, cu cili peritrichi,
necapsulati, cu exceptia Cl. perfringens care este capsulat si imobil.
3. Caractere de cultura
6.Structura antigenica
7. Raspunsul imun
8. Caractere de patogenitate
-40-
histo-toxice (lecitinaze, colagenaze, fibrinolizine, hialuronidaze, hemolizine,
hemaglutinine) care actioneaza pe tesutul sanatos si determina invazivitatea germenilor.
Actioneaza si pe leucocite cu distrugerea polimorfonuclearelor, ceea ce explica raspunsul
inflamator minim fata de infectie.
PATOGENIE. BOALA LA OM
DIAGNOSTICUL DE LABORATOR
TRATAMENT
Sursa de infectie este omul si animalele care elimina prin dejecte formele vegetative.
Transmiterea se face prin pamantul contaminat cu spori.
Poarta de intrare in organism este o plaga cutanata.
Profilaxia se realizeaza prin tratamentul corespunzator al plagilor adaci, contaminate cu
pamant.
-41-
CLOSTRIDIUM PERFRINGENS
Este implicat in toxiinfectii alimentare cauzate de consumul de carne de pasare
semipreparata (semiprepararea nu distruge sporii). Contaminarea carnii se face cu spori
de Cl. perfringens prezenti in intestinul pasarii. Boala este determinata de o enterotoxina
eliberata in aliment. Apar diaree apoasa si crampe abdominale, la 8-24 ore dupa ingestie
si persista 24 ore.
CLOSTRIDIUM DIFFICILE
Este bacil Gram pozitiv sporulat anaerob, ce determina colita pseudomembranoasa dupa
antibioterapie prelungita.
Factorul principal de virulenta este reprezentat de doua toxine: toxina A sau enterotoxina
si toxina B sau citotoxina.
Este afectata mucoasa colonului si a rectului cu leziuni inflamatorii, cu false membrane
fibrinoase, aderente. Se produce diaree apoasa sau mucoasa, rareori sanguinolenta.
Portajul intestinal la adult este mic (0-3%), la nou-nascut este frecvent (20-70%)
Diagnosticul bacteriologic consta in evidentierea bacteriei si a prezentei toxinelor in
materiile fecale.
Tratamentul consta in oprirea antibioterapiei care era in desfasurare si se administreaza
metronidazol sau vancomicina.
Prevenire: izolare, decontaminarea mediului spitalicesc la externare.
ANAEROBI NESPORULATI
-42-
Tratamentul consta in toaleta chirurgicala a focarului infectios, cu asigurarea unei bune
oxigenari a tesuturilor, antibioterapie.
Profilaxia consta in antibioterapie profilactica in interventiile chirurgicale
intraabdominale, irigarea plagilor, debridarea tesuturilor necrotice, aspirarea secretiilor
orale.
-Genul Lactobacillus :- cuprinde bacili Gram pozitivi, fini, alungiti sau polimorfi,
imobili in cea mai mare parte, uneori dispusi in lanturi. Unii lactobacili fac parte din flora
normala a vaginului (bacil Doderlein), cavitatii bucale, intestinului (L. acidophilus). Sunt
prezenti in produsele lactate si determina fermentarea lor. Cultiva in anaerobioza sau
microaerofilie pe medii care contin diferiti factori de crestere; coloniile apar dupa 2-3
zile, sunt mari, rotunde, convexe, albe. Rareori pot determina endocardite, supuratii
bucale, infectii pulmonare, meningite, infectii ale tractului urinar. Este sensibil la doze
mari de penicilina asociata cu gentamicina. Este rezistent la vancomicina.
Multe specii de Lactobacillus fac parte din flora vaginala normala. Prin capacitatea lor de
a elibera acid lactic din glucoza, creeaza un Ph acid care inhiba cresterea majoritatii
microorganismelor implicate etiologic in infectii uro-genitale.
-43-
-Genul Mobiluncus : - cuprinde bacili strict anaerobi, mobili, incurbati. La coloratia
Gram apar adesea Gram negativi. Sunt agenti etiologici ai vaginitelor. Se trateaza cu
ampicilina sau eritromicina.
-Genul Bifidobacterium : - sunt bacili sub forma unor bastonase maciucate, imobili;
fac parte din microbiota intestinala umana, este nepatogen pentru om; are efect protector
fata de infectiile digestive si fata de cancerul de colon
-Genul Bacteroides : - cuprinde bacterii care se gasesc in intestin; sunt bacili Gram
negativi, mari, polimorfi, colorati bipolar, neciliati; cresc pe medii cu sange in
anaerobioza si dezvolta colonii mari, netede, lucioase, in general nehemolitice; produc
beta-lactamaza care inactiveaza penicilinele si cefalosporinele si sunt sensibile la
metronidazol si clindamicina. Specia mai importanta este Bacterioides fragilis care poate
determina infectii pleuro-pulmonare, peritoneale, ginecologice, septicemie.
-Genul Porphyromonas : - cuprinde bacterii ce fac parte din flora normala intestinala si
bucala; sunt bacili si cocobacili Gram negativi, neciliati, nesporulati; pot determina
infectii gangrenoase sau ulcere ale piciorului diabetic, boala parodontala; sunt sensibile la
amoxicilina, macrolide, clindamicina, fluorochinolone, metronidazol.
-44-
COCOBACILI GRAM NEGATIVI, AEROBI :
- GENUL HAEMOPHILUS
- GENUL BRUCELLA
- GENUL BORDETELLA
GENUL HAEMOPHILUS
Cresc pe medii cu sange, care le ofera factorii de crestere necesari (geloza chocolat);
dezvolta colonii cenusii, opace sau transparente, netede, cu margini bine delimitate
asemanatoare cu picaturile de roua (de condens).
Specia cea mai implicata in infectiile umane mai ales la copii este Haemophilus
influenzae unde determina infectii ale tractului respirator, otita, sinuzita, mai rar
pneumonie, meningita acuta purulenta.
Germenul este foarte sensibil in mediul extern, de aceea produsul patologic trebuie adus
repede la laborator.
Multe din tulpini sunt sensibile la ampicilina, desi unele produc beta-lactamaze, sunt
sensibile la cloramfenicol,ceftriaxon, cefotaxim.
Alta specie importanta este Haemophilus Ducreyi care este agentul patogen al sancrului
moale, maladie veneriana specific umana, frecventa in zonele tropicale si subtropicale.
GENUL BRUCELLA
Cuprinde mai multe specii care infecteaza animalele si se pot transmite omului.
Sunt strict paraziti pentru animale, caracteristic localizati intracelular.
Sunt cocobacili Gram negativi, care se coloreaza frecvent bipolar, eventual prezentand
capsula, dispusi izolati sau mai rar in gramezi neregulate, imobili, nesporulatui, strict
aerobi, relativ inactivi metabolic.
Sunt bacterii pretentioase, cresc pe medii cu cerinte nutritive complexe; cresc lent,
coloniile apar dupa doua sau mai multe zile, sunt initial de tip S, apoi trec la forma R
odata cu scaderea virulentei.
Rezistenta in mediul extern este mare; in tesuturile fetale infectate eliminate pot rezista
saptamani de zile, in gunoiul de grajd 2-3 luni, in branzeturi 3-60 zile. Sunt sensibile la
dezinfectantele uzuale. Pasteurizarea laptelui le distruge.
-45-
Caracterele de patogenitate se manifesta prin capacitatea germenilor de a se multiplica si
de a invada organismul. Deasemenea endotoxina este implicata in patogenitate.
Cele mai patogene specii sunt Brucella melitensis, urmata de Brucella suis si de Brucella
abortus.
Tratamentul este dificil si va fi prelungit (mai multe saptamani), din cauza localizarii
intracelulare a microorganismului. Se poate utiliza rifampicina, biseptol, tetracicline,
cloramfenicol, ampicilina; se poate utiliza o asociere de antibiotic. In Bruceloza cronica
sau latenta antibioticoterapia este ineficienta.
-46-
GENUL BORDETELLA
Cuprinde cocobacili Gram negativi asemanatori celor din genul Haemophilus, srict
aerobi, imobili sau mobili cu flageli peritrichi.
Specia tip este reprezentata de B. pertussis, agentul etiologic al tusei convulsive.
Alte specii de interes medical sunt B. parapertussis, B. bronchiseptica, B. holmesii.
Este un cocobacil Gram negativ, dispus izolat sau in perechi, mai rar in lanturi scurte,
uneori prezinta capsula, se coloreaza bipolar. Bordetella pertussis si parapertussis sunt
imobile.
Este o bacterie pretentioasa, fiind cultivata pe medii imbogatite cu sange si diversi factori
nutritivi. Cel mai cunoscut mediu este mediul Bordet-Gengou. Coloniile apar dupa 3-6
zile de incubare, sunt de tip S, mici, convexe, usor transparente, cu stralucire metalica,
foarte aderente, inconjurate de un halou de hemoliza, care seamana cu picaturile de
mercur.
Rezistenta in mediul extern este scazuta, rezista maxim 2 ore la temperatura camerei,
lumina solara o distruge in 60 min. Este distrus de dezinfectantele uzuale. Este sensibil la
ampicilina, amoxicilina, macrolide, cotrimoxazol (biseptol).
B. pertussis este patogena numai pentru om. Boala cauzata se numeste tuse convulsiva
(tuse magareasca), boala cu evolutie usoara la adult dar cu rata de mortalitate mare la
copil pana la introducerea vaccinarii obligatorii.
Transmiterea se face pe cale aeriana prin picaturi nazo-faringiene eliminate intr-un acces
de tuse. Contagiozitatea este maxima in primul stadiu de boala si la inceputul stadiului al
doilea (de tuse paroxistica).
Incubatia este de 7-10 zile, dupa care incep manifestarile clinice care evolueaza in doua
faze.
Primul stadiu este acela de colonizare a epiteliului respirator, cu manifestari clinice
asemanatoare unei afectiuni respiratorii usoare (febra , stranut, tuse). Microorganismul
adera de epiteliul respirator si se multiplica rapid. Faza catarala dureaza 10 zile si
pacientul este foarte contagios, elimina prin tuse un numar foarte mare de
microorganisme. Diagnosticul bacteriologic este posibil prin prelevari cu tampon steril de
la nivelul faringelui sau prin metoda ,, placilor tusite’’ .
Faza a doua (paroxistica) dureaza 2-4 saptamani, este stadiul toxemic, cu accese de tuse
paroxistica, accese de multe ori tipice (pot fi pana la 30 accese pe zi, mai frecvente in
timpul noptii). Accesul se poate termina cu voma si cu aspirarea vomismentelor. Pot
aparea cianoza, convulsii, anxietate, edem palpebral, congestie palpebrala.
Apare limfocitoza periferica, caracteristica, precum si hipoglicemie.
Se pot produce complicatii pulmonare, datorita obstructiei bronhiolelor mici cu dopuri de
secretie mucoasa. In aceasta faza B. pertussis este rareori izolata de la pacient, iar
tratamentul antibiotic nu influenteaza evolutia bolii.
Convalescenta dureza 2-3 saptamani.
FAMILIA RICKETTSIACEAE
Genul Rickettsia cuprinde mai multe specii dintre care specia R. prowazekii (transmisa de
paduchele de corp si de cap) care determina tifosul exantematic epidemic si R. typhi
(transmisa de puricele si paduchele sobolanului) care determina tifosul exantematic
endemic ; aceste specii sunt grupate in rickettsiile grupului tifos.
Rickettsiile sunt bacterii polimorfe, apar sub forma de bacili scurti, coci izolati, in perechi
sau lanturi scurte, uneori au aspectul unor filamente; au perete celular tipic pentru
bacteriile Gram negative. La microscopul optic rickettsiile sunt vizibile prin colorare in
albastru cu Giemsa. Rickettsiile grupului tifos se dezvolta de obicei in citoplasma celulei
gazda.
Rickettsiozele sunt in general zoonoze (boli ale animalelor, care se produc si la om), cu
exceptia tifosului exantematic si a febrei de transee, care sunt boli specific umane.
-49-
Transmiterea rickettsiilor de la om la om si de la animale la om are loc prin artropode
vectoare: paduche, purice, capuse. Singura rickettsie care nu are un vector obligatoriu
este Coxiella burnetti care se transmite prin aerosoli si alimente infectate.
Patrunderea rickettsiilor are loc prin leziunea de intepatura sau leziunile de
gratajcontaminate cu fecalele artropodelor. Doza infectanta este mica, se apreciaza ca 10
bacterii pot produce boala.
Rickettsiile pot patrunde in multe tipuri de celule dar au tropism pentru endoteliul
vascular. Se multiplica intracelular si pot distruge celula gazda. In vasele mici rickettsiile
produc fenomene de vasculita. Apar microtrombi de fibrina si tulburari de permeabilitate
capilara. Secundar leziunilor vasculare apar in organele respective modificari
degenerative parenchimatoase. Trombozele vasculare si hemoragiile se manifesta sub
forma de petesii cutanate si focare hemoragice in organele interne.
Evolutia clinica a rickettsiozelor se caracterizeaza in general prin eruptii cutanate, febra,
cefalee, stare de rau, marirea de volum a splinei si a ficatului, cu exceptia Coxiellei
burnetti care produce pneumonie interstitiala.
Tifosul exantematic epidemic debuteaza la 6-15 zile dupa infectare sub forma unei
eruptii maculare, mai intai pe trunchi si axile apoi se raspandeste; eruptia respecta fata,
palmele si plantele. Febra atinge 40-41 gr.Celsius si ramane in platou timp de 2
saptamani. In cazurile grave apare hipotensiune, disfunctie renala si coma.
Rickettsiile pot persista in organism timp indelungat dupa infectie (chiar 20 ani).
GENUL TREPONEMA
Microorganismele din acest gen sunt bacterii spiralate, subtiri, foarte mobile. Sunt strict
aerobe sau microaerofile si sunt pretentioase nutritiv (speciile patogene nici nu se cultiva
pe medii artificiale).
Exista specii patogene si specii care fac parte din flora normala a cavitatii bucale si a
mucoaselor genitale.
Specia Treponema pallidum este specie patogena pentru om si este agentul etiologic al
sifilisului.
Treponema pallidum are ca unica gazda omul, nefiind izolata de la animale. Este foarte
sensibila in mediul extern, la uscaciune; este foarte sensibila la actiunea dezinfectantelor.
T. pallidum este o bacterie spiralata, cu spire regulate (6-14 spire regulate) si cu capetele
efilate, foarte subtire si relativ scurta (2-20 microni), foarte mobila, avand miscari de
flexie, insurubare si translatie.
GENUL LEPTOSPIRA
DEFINITIE. INCADRARE
CARACTERE GENERAE
1. Habitat
2. Caractere morfotinctoriale
3. Caractere de cultura
Cresc pe medii lichide sau semisolide suplimentate cu ser de iepure (mediul Korthof); se
incubeaza la 28-30 gr. Celsius; coloniile cresc in 6-14 zile.
Sunt sensibile in mediul extern, fata de uscaciune, lumina solara; sunt distruse de alcool,
cloramina, acizi, baze. Sunt sensibile la beta-lactamine.
6.Structura antigenica
7. Raspunsul imun
In urma trecerii prin boala se sintetizeaza anticorpi fata de antigenele de suprafata. Durata
protectiei este variabila, de ordinul anilor si este specifica serotipului tulpinii infectante.
Apar la 4-6 zile de la debutul bolii, titrul este maxim in saptamanile 3-6 de boala dupa
care scade treptat disparand in decurs de cativa ani.
8. Caractere de patogenitate
Leptospira interrogans este patogena prin multiplicare si invazivitate. Mobilitatea si
gradul de incovoiere a extremitatilor corpului bacterian confera leptospirei puterea de
penetrare a tesuturilor.
PATOGENIE. BOALA LA OM
Leptospiroza este zoonoza cu cea mai larga raspandire, afectand numeroase specii de
mamifere salbatice si domestice.
Boala la om este determinata cel mai frecvent prin contactul indirect cu apa sau solul
contaminate cu urina animalelor infectate si mai rar prin contact direct cu animalele
purtatoare.
Patrund in organism prin tegumente si mucoase intacte sau usor scarificate. Pot patrunde
si prin conjunctiva, mucoasa nazala, sau chiar prin plamani (aerosoli). Leptospirele pot
strabate placenta si pot provoca avort sau deces fetal ante-partum.
Ajunse in organism, intra in circulatia limfatica, apoi in sistemul circulator si ajung in
toate organele. Leptospirele raman viabile timp de saptamani sau luni in tesuturi ferite de
actiunea anticorpilor: tubii renali, sistemul nervos central, camera anterioara a ochiului.
In boala acuta leptospirele se multiplica in endoteliul vaselor mici determinand vasculite
in orice sistem sau organ: rinichi, ficat, plaman, piele, muschi.
Posibilitate afectarii mai multor organe explica polimorfismul clinic al bolii. Pot fi forme
usoare pana la forme grave cu insuficienta renala sau hepatica.
Incubatia este de3-30 zile, debutul este cu febra inalta, greturi, varsaturi, tuse, dureri
muscularesi eruptii tegumentare.
In perioada de stare se pot descrie leptospiroza anicterica sau leptospiroza icterica.
Forma anicterica are in general o evolutie autolimitata si se manifesta ca un sindrom
pseudogripal.
Forma icterica (boala Weil) are o evolutie medie sau severa fiind asociata cu sindrom
hemoragic, insuficienta renala.
Mai pot apare meningita cu lichid clar, soc endotoxic, colecistita acuta nelitiazica,
pneumonie interstitiala, miocardita, sufuziuni conjunctivale.
-55-
DIAGNOSTICUL DE LABORATOR
TRATAMENT
Leptospiroza este probabil zoonoza cea mai raspandita in lume, cu incidenta mai mare la
tropice.
Sursa de infectie este animalul (rozatoare, sobolani, caini, pisici, mamifere salbatice) care
prin urina contamineaza solul si apa.
Transmiterea la om este indirecta prin apa si solul contaminate. Expunerea in general este
profesionala la fermieri, medici veterinari, muncitorii din abatoare, agricultori, lucratorii
din orezarii sau accidentala la innotatori sau pescari amatori.
Masurile de profilaxie nespecifica include evitarea contactukui cu animale bolnave sau cu
soluri si ape contaminate.
Masurile de profilaxie specifica include vaccinarea umana si animala.
Chimioprofilaxia se aplica persoanelor cu risc temporar; se administreaza doxiciclina oral
250 mg pe saptamana, in doza unica.
-56-
FAMILIA SPIRILLACEAE :
- GENUL HELICOBACTER
- GENUL CAMPYLOBACTER
GENUL HELICOBACTER
DEFINITIE. INCADRARE
Microorganismele din acest gen sunt bacili spiralati, Gram negativi, cu 4-6 flageli la un
pol, microaerofili.
Au ca habitat natural omul si animalele care le gazduiesc in stomac (H.pylori,
H.heilmanni, etc.) sau intestin (H.hepaticus, H. bilis, etc)
Importanta medicala o are H. pylori, mai putin H. heilmanni.
Evidentierea in 1982, prin examen microscopic si cultura a H.pylori in biopsiile de
mucoasa gastrica a fost probabil cea mai importanta descoperire medicala de la sfarsit de
secol, cercetarile ulterioare demonstrand implicarea acestei bacterii in patogenia
afectiunilor gastroduodenale.
HELICOBACTER PYLORI
CARACTERE GENERAE
1. Habitat
H.pylori colonizeaza mucoasa gastrica, indeosebi zona antrala. Odata stabilit in stomac
poate persista o lunga perioada de timp, chiar toata viata. Poate disparea spontan odata cu
instalarea gastritei atrofice ce determina disparitia receptorilor specifici.
2. Caractere morfotinctoriale
Sunt bacterii Gram negative, incurbate, in forma de virgula sau litera S sau spiralate,
prezentand 4-6 flageli localizati la un pol.
3. Caractere de cultura
Are rezistenta scazuta in mediul extern, dar este rezistent la pH-ul acid din stomac.
6.Structura antigenica
Poseda mai multe structuri antigenice: ureaza, proteinele de soc termic, etc.
7. Raspunsul imun
8. Caractere de patogenitate
PATOGENIE. BOALA LA OM
DIAGNOSTICUL DE LABORATOR
TRATAMENT
Sursa de infectie este omul, calea de transmitere este fecal-orala si oral-orala. Pentru
transmiterea infectiei este necesar un contact strans (infectiile apar in colectivitatile
familiale si parafamiliale iar bacteria are rezistenta scazuta in mediul extern).
GENUL CAMPYLOBACTER
Genul cuprinde bacili Gram negativi, de forma spiralata, incurbata sau asemanatoare
literei S, prevazuti cu un singur flagel polar la una sau ambele extremitati, care ii confera
o miscare specifica ,,in zbor de musculita”, nesporulati.
Genul cuprinde mai multe specii : C.jejuni, C.coli, C. fetus, etc.
C.jejuni si C.coli sunt implicate in numeroase episoade de toxiinfectii alimentare ce
evolueaza cu diaree sangvinolenta sau apoasa, mai ales la copii.
Alt mecanism este procesul invaziv prin care bacteria patrunde in peretele intestinului
subtire si al colonului. Apoi se multiplica intracelular si disemineaza in afara mucoasei,
dar leziunea ramane superficiala. Diareea in acest caz este cu scaune hemoragice care
contin si leucocite.
Infectia tipica cu C. jejuni se manifesta prin enterocolita acuta cu dureri abdominale,
diaree hemoragica, inflamarea stratului lamina propria si abcese criptice. Evolutia este
autolimitata, vindecandu-se spontan in 5-8 zile.
C. jejuni poate determina si afectiuni extraintestinale ca pancreatita, colecistita, avort. In
special la persoanele imunocompromise poate apare bacteriemie cu diseminare la
distanta: artrita, miocardita, meningoencefalita, purpura trombocitopenica, sindrom
hemolitic-uremic
GENUL CHLAMYDIA
GENUL UREAPLASMA
GENUL MYCOPLASMA
GENUL CHLAMYDIA
Este o bacterie mica, are forma cocoida, este un parazit intracelular obligatoriu, cu perete
asemanator ca structura cu cel al bacteriilor Gram negative.
Coloratia Giemsa este folosita mai frecvent pentru evidentierea chlamydiilor intraceluare
si permite diferentierea incluziilor tinere – ce contin corpi reticulati (se coloreaza in
albastru), de incluziile mature – ce contin corpi elementari (se coloreaza in rosu).
Trahomul este endemic in Asia, Africa, bazinul Mediteranei unde se transmite cu mana,
prosopul, batista contaminate. Celelalte infectii se transmit pe cale sexuala.
Profilaxia presupune educatia sanitara si sexuala.
Cuprind bacterii fara perete celular. Diferenta intre cele doua genuri consta in sursa de
energie utilizata: Mycoplasma utilizeaza glucoza, iar Ureaplasma utilizeaza ureea.
Sunt bacterii foarte mici ce nu pot fi evidentiate la microscopul optic, fara perete
bacterian, cu membrana citoplasmatica trilaminata.