n perioada 1990 in Peru cu Alberto Fujimori i Carlos Menem Argentina au fost cele dou succese politice principale ale

populismului latino-americane. Amndoi au finalizat dou mandate succesive prezideniale, o realizare unic a continentului, i au biruit instabilitatea politic, care anterior confrunt naiunile lor. Oamenii de tiin care au analizat aceste i alte regimuri contemporane au concluzionat c populismul latino-american a fost suficient de flexibil si elastic pentru a se adapta la un mediu radical diferit de cel al, 1930 i 1940, atunci cnd aceasta a aprut ca o for major. Unii oameni de stiinta politice au etichetat ca"neopopulism" varianta mai noua a populismului, n contextul globalizrii i acceptarea pe scar larg a politicilor neoliberale. Aceste cercetari au subliniat dou caracteristici importante ale neopopulism care au contrastat cu "populismul clasic" din anii 1930 i 1940: bazele sale sociale sunt compuse din membrii economiei informale, spre deosebire de clasa muncitoare organizata, precum i punerea n aplicare de politici neoliberale, fa de modelul de substituie de import i intervenionism de stat. Din perspectiva primiilor ani ai secolului al XXI-lea, cu toate acestea, neopopulism pare mai puin viabil politic i mai puin util ca o categorie analitic decat cu zece ani nainte. Spre deosebire de populismul clasic de o jumtate de secol mai devreme, neopopulism nu a reuit s produc lideri i micri care servesc ca un punct de referin politica n rile lor respective, ntr-o considerabil perioad de timp. Astfel, administraiile Carlos Andres Perez n Venezuela i Fernando Collor Mello de la Brazilia sa ncheiat n punerea lor sub acuzare, n timp ce Carlos Salinas de Gotari a fost forat s plece n exil la scurt timp dup prsirea funciei, n Mexic. Ulterior, Fujimori i Menem au czut n dizgraie, ca urmare a acuzaiilor de conduit lipsit de etic. Fujimori a fost demis i participarea lui la candidatura la preedinie a primit un josnic 1,3 la suta din voturi, alegerile din aprilie 2001. Popularitatea lui Menem a fost, de asemenea, redus la o singur cifr de procente. n urma publicrii iniial a literaturii privind neopopulism, liderul populist al Venezuelei, Hugo Chavez a fost ales preedinte, revrsnd fenomenul populismului latino-americane cu o noua relevan. Chavez - spre deosebire de Fujimori,Menem i alti neopopulisti - a reuit s creeze o micare care s-a identificat cu el i cu sloganuri, simboluri i obiective incare credea. Chavez a fost frecvent comparat cu Fujimori de ctre analiti politici i actori, variind de la ex-preedintele Clinton si jurnalisti din Venezuela i SUA. Cele mai din aceste comparaii non-academice erau nguste n domeniul de aplicare, n cazul n care nu superficiale, n care sau concentrat asupra demagogie i a tendinelor autoritare. Ei au trecut peste caracteristicile eseniale care Chavez i Fujimori (chiar mai mult dect Menem) le-au avut n comun i care iau definit ca populiti: specialele apeluri la sectoarele marginalizate ale populaiei (cele aparinnd economiei informale), discurs anti-elita, statutul de "strini" i charisma. Urmtorul articol ncearc s determine care este acest numitor comun inclus, oricare din, politicile, discursul, i factorii contextuali. Mai precis, articol ofer o comparaie sistematic a celor doi lideri i a guvernele lor, n scopul de a identifica asemnrile i poziii antitetice, care pot pune n lumin cu privire la aplicabilitatea conceptului neopopulist in cazul venezuelean. Intr un sens mai general, articolul se adreseaza propunerii politice formulata de certatatorii politici inca din mijlocul anilor 90 cum ca noile evolutii de pe continent au dat nastere unui

sistem democratic si unei noi societati. in acest scop, savantii au dezvoltat modele de "neopopulism", "democratie delegativa", si "neopluralism" 4 Toate cele trei modele coincid n subliniind apariia de directori puternice naionale ntr-un cadru democratic (denumit n continuare "hyperpresidentialism") i concomitantw eakeningo f ncludingt institutionsi el legislaturet, el judiciar sistem, p Arties oliticalp, o rganisedl abour, un organisationso-a f societii civile. Fiecare model, precum i componentele acestora, pot fi plasate pe un continuum. La o extrem este o evaluare optimist a eficacitii recente Latin efii de stat american i posibilitatea ca micrile lor vor rmne un punct important de referin ntr-un cadru democratic, pentru anii care vor veni. Acestea ighlightt scholarsh el f "creativityo" presidentsi n meetingt el contest de globalisationt, el populars upportf sau politicile lor, i doctrinele ei embracet plrie servi ca un o antidotet olicies personalism.5P i aliane de clas, care sunt favorabile la instabilitate i pune n pericol democratice normsa rel ocateda T oppositee xtreme.A ccordingt o evaluare pessimistice, noua rasa de preedini sunt caudillos veritabile care nu dispun de o solid Baza de supporti n urthermoret country.F, h IER authoritariante ndencies threatent o lea clashw internationaclo mmunityw hich este mai dedicai la aprarea democraiei dect n trecut.