Isaac Newton (1642-1727) Isaac Newton, matematician si fizician englez, considerat unul dintre cei mai mari oameni

de stinta din istorie, a avut contributii foarte importante in multe domenii ale stintei. Descoperirile si teoriile sale au pus baza progresului in stiinta de cand a trait si pana azi. Newton a fost unul dintre inventatorii partii de matematica numita calcule (impreuna cu Gottfried Wilhem Leibniz, un matematician german). Tot el a rezolvat misterele luminii, opticii, a formulat trei legi de miscare si din ele a derivat legea gravitatii universale. Dupa calendarul folosit astazi, Newton s-a nascut pe 4 ianuarie 1642 la Woolsthorpe, langa Grantham in Lincolnshire. La trei ani, mama lui, care era vaduva s-a remaritat, lasandu-l in grija bunicii sale. Mai tarziu, mama sa, care mai ramasese inca o data vaduva, l-a trimis la scoala din Grantham. Apoi, in vara lui 1661, a fost trimis la colegiul Trinity, din univarsitatea Cambrige. Newton si-a luat bacalaureatul in 1665. Dupa o pauza de doi ani pentru a evita ciuma, Newton s-a intors la Trinity si si-a luat doctorarul in 1668. Newton a ignorat traditiile si obiceiurile universitatiisi si si-a urmarit propriile sale interese: matematica si filozofia. Pe cont propriu a investigat ultimele descoperiri ale matematicii si ale filozofiei, stiinta care trata natura ca pe o masina foarte complicata. Aproape imediat, Newton a facut descoperiri fundamentale care pe care le-a folosit in cariera sa de fizician. Metoda fluxuala Primele reusite ale lui Newton au fost in matematica. El a generalizat metoda folosita pentru a desena tangente la arcuri si pentru a masura aria cuprinsa de arcuri, le-a reorganizat astfel incat cele doua au fost operatii inverse. Unidu-le in ceea ce el a numit Metoda Fluxuala, in toamna anului 1666 Newton a obtinut o matematica pe care a nimit-o calcule. Calculele erau o metoda noua si puterica care ridica matematica moderna deasupra nivelului geometriei grecesti. Chiar daca Newton este inventatorul acestei metode el nu a publicat-o. In 1675 Leibniz a ajuns la exact aceeasi metoda, pe care a numita-o Calcule Diferentiale. Leibniz si-a publicat metoda si a obtinut singur gloria pentru aceasta descoperire pana cand Newton a publicat o lucrare foarte detaliata despre aceste calcule in 1704. Temandu-se sa nu fie criticat, Newton nu si-a publicat lucrarea insa s-au stiut destule ca Newton sa devin in 1669 profesor 'Lucasian' de matematica la universitatea Cambridge. Optica Optica era alta zona care-l interesa pe Newton la nceputul carierei sale. Incercand sa explice modul in care se formeaza culorile, a ajuns la ideea ca lumina soarelui e formata dintr-o grupa de raze heterogene diferite (fiecare dintre ele reprezantand o culoare diferita de celelalte), reflectia si refractia cauzand raza sa se separe in componentele sale si astfel iau nastere culorile. Newton si-a demonstrat teoria privind culorile trecand o raza de soare printr-o prisma care a separat raza in culori diferite. In 1672 Newton a trimis o expunere concisa asupra teoriei sale Societatii Roiale din Londra. Cand aceasta expunere a aparut in revista publicata de societate, Newton a fost criticat de unii, astfel adeverindu-se frica sa de publicitate; Newton retragandu-se cat de mult a putut in studiile sale solitare de la Cambrige; totusi, in 1704 Newton a publicat Optici, o lucrare care explica detaliat teoria sa. Principia In august 1684,singuratatea lui Newton a fost intrerupata de o vizita a lui Edmund Halley,astronomul si matematicianul englez, care a discutat cu Newton problema miscarii orbitale. Newton mai studiase mecanica si avea deja ntiuni de baza despre gravitatia universala; din cauza vizitei lui Helley, Newton a reluat aceste studii. In urmatorii doi ani si jumate, Newton a creat stiinta moderna a miscarii, formulandu-si cele trei legi de miscare. Newton a aplicat aceste legi la legile de miscare orbitale ale lui Kepler si astfel a obtinut legea gravitatiei universale. Probabil ca Newton este cel mai bine cunoscut datorita descoperirii legii gravitatiei universale, care explica ca toate corpurile din spatiu si de pe Pamant sunt afectate de o forta numita gravitatie. El si-a publicat teoria in cartea Philosophiae Naturalis Principia Mathematica din 1687. Aceasta carte a constituit un punct crucial din istoria stiintei, tot ea si-a asigurat autorul ca acesta nu-si va mai gasi niciodata linistea si intimitatea. Aparitia acestei carti, Principia, cum era numita, l-a angajat pe Newton intr-un episod neplacut cu filozoful si fizicianul englez Robert Hook. In 1687 Hook sustinea ca Newton a furat de la el una dintre ideile centrale ale cartii: aceea care afirma ca corpurile se atrag cu o forta invers proportionala cu patratul distantei dintre ele; majoritatea istoricilor

neacceptand afirmatia lui Hook. In acelasi an, 1687, Newton a sustinut eforturile universitatii care se opunea dorintelor regelui James II care vroia sa faca din universitate o institutie catolica. Dupa revolutia engleza din 1688, care l-a alungat pe Jemes din Anglia, universitatea l-a ales pe Newton ca uul dintre reprezentantii sai in parlamentul tarii. Urmatorii ani l-au gasit pe Newton foarte ocupat; dupa succesul Principia-ei, Newton a incercat sa puna intr-o forma scrisa toate cercetarile sale. In vara anului 1693 Newton a aratat cateva simptomuri de dezorientare psihica, chiar daca apoi Newton s-a simtit mai bine, perioada lui de creati a incetat. Legaturile sale cu noul regim l-au adus pe Newton ca sef al trezoreriei regale din Londra, unde a si locuit din 1696. In 1703, Sociatatea Regala l-a ales presedinte, functie pe care o va detine pentru tot restul vietii sale. Ca presedinte a ordonat publicarea imediata a observatiilor facute de primul astronom roial al Anglie,J ohn Flamsteed. Newton avea nevoie de aceste observatii pentru a-si perfectiona teoria lunara. Acest lucru a dus la un dificil conflict cu Flamsteed. Newton a mai avut o disputa violenta si cu Leibniz despre prioritatea asupra calculelor. Newton s-a folosit de pozitia sa de presedinte al Societatii Roiale alcatuind o comisie care sa investigheze problema si apoi scriind el isusi in secret raportul comisiei, raport care-i oferea lui creditul asupra descoperirii si-l acuza pe Leibniz de plagiere deliberata. Newton a scris apoi o carte prin care sustinea concluziile comisiei si le justifica. Efectele acestei dispute l-au urmarit pe Newton aproape pana la sfarsitul vietii sale, care a venit in 1727. In afara de fizica, Newton si-a mai manifestat interesul pentru alchimie, mistica si teologie. Multe pagini din scrierile si notitele sale, mai ales din ultimii ani ai carierei sale, sunt devotate acestor subiecte. Totusi, istoricii au gasit putine legaturi intre aceste interese si munca de fizician a lui Newton.