Ghenita Tudor Adrian Gheorghe Silviu Gabriel Grupa 132

Practicile si politicile Work-life balance

Work-life balance (WLB) se traduce prin echilibru intre viata profesionala si cea personala. Interesul crescut pentru aceasta adevarata filozofie a omului modern reflecta o binevenita schimbare de abordare a existentei contemporane, de multe ori victima a conflictului dintre viata personala si cea profesionala. Astfel, atingerea echilibrului intre viata profesionala si cea personala are ca premiza recunoasterea si respectarea dreptului individului la o viata implinita att in cadrul, ct si in afara muncii remunerate; aceasta are ca rezultat eliminarea stresului resimtit de catre angajatul care acorda atentie tuturor aspectelor importante din viata sa, dar si performantelor superioare ale acestuia la locul de munca, care se traduc in rezultate superioare pentru companie. Intruct WLB este un deziderat greu de atins pentru majoritatea angajatilor (mai ales pentru angajate, care au de obicei in grija cresterea copiilor si sarcinile gospodaresti, dupa orele de lucru), angajatorului ii revine rolul de a-l asista si sustine pe angajat in demersul acestuia. Exista numeroase situatii in viata personala a angajatului, care necesita schimbari la locul sau de munca, cum sunt sarcina si nasterea unui copil, boala unei persoane dragi sau dorinta de a-si continua studiile. Angajatorul poate si trebuie sa vina in intmpinarea acestor nevoi prin crearea unui mediu de lucru in care work-life balance sa fie promovat si sustinut prin diverse masuri, cum ar fi programe flexibile de lucru, crese pentru copiii mici ai angajatilor etc. De-a lungul ultimilor ani, au fost elaborate numeroase definitii ale acestui concept nu foarte nou, dar care a devenit din ce in ce mai important pentru fiecare dintre noi, fie ca suntem angajat sau angajator.
1

Work-life balance (WLB) este acea situatie caracterizata prin satisfactie, conflict de rol minim si functionare optima a angajatului/angajatei, att in sarcinile si rolurile de la locul de munca, ct si in cele din viata personala/de familie (Eficienta in viata profesionala si in cea personala, Centrul Parteneriat pentru Egalitate, 2006). Work-life balance descrie capacitatea si abilitatea unei persoane de a asigura echilibrul dintre responsabilitatile care decurg din munca platita pe care o presteaza si obiectivele sale profesionale, responsabilitatile, interesele, obligatiile personale, sociale si culturale. Conceptul work-life balance a mai fost descris ca fiind o stare de bine pe care o poate atinge o persoana sau pe care si-o poate stabili ca obiectiv si care ii permite sa imbine eficient responsabilitati multiple la locul de munca, acasa si in comunitate; aceasta contribuie la mentinerea unei stari generale de sanatate (fizica, emotionala, a familiei si a comunitatii) fara a cauza durere sau stres si fara a avea un impact negativ.(Human Resources and Social Development Canada) despre oameni care au un anumit grad de control asupra situatiei lor profesionale: cnd, unde si cum lucreaza. Acest echilibru este atins cnd dreptul individului la o viata implinita in cadrul si in afara muncii remunerate ii este acceptat si respectat ca si regula, pentru binele comun al individului, al companiei si al societatii. (Employers for Work Life Balance) Work-life balance (WLB) este un concept care sustine eforturile angajatilor de a-si imparti timpul si energia intre munca si celelalte aspecte importante ale vietii acestora. Este vorba de un efort zilnic de a-si gasi timp pentru familie, prieteni, comunitate, spiritualitate, dezvoltare personala, ingrijire si alte activitati personale, in afara cerintelor de la locul de munca. Work-life balance (WLB) este sustinuta de catre angajatori care implementeaza politici, proceduri, actiuni si asteptari care le permit angajatilor sa aiba o viata mai echilibrata. (humanresources.about.com) In viziunea Departamentului Muncii din Noua Zeelanda, Work-life balance (WLB) inseamna sa te descurci in mod eficient cu inevitabila jonglare intre munca remunerata si celelalte activitati importante pentru
2

oameni. Nu inseamna neaparat ca a munci este gresit sau rau ci inseamna ca munca nu ar trebui sa elimine celelalte lucruri care sunt importante, precum timpul petrecut cu familia, participarea la activitati in comunitate, munca voluntara, dezvoltarea personala, timpul liber si recreerea. Principalele beneficii pentru organizatiile care implementeaza politici si programe WLB sunt: a) optimizarea procesului de recrutare O mai mare flexibilitate la locul de munca poate atrage potentiali noi angajati, mai ales cnd aplicantii sunt in situatia de a face o evaluare comparativa a mai multor oferte de job; persoane cu experienta si inalt calificate pot fi atrase. b) optimizarea retentiei personalului Angajatii valorosi dintr-o companie pot ramne mai mult timp in organizatie atunci cnd aceasta ofera acces la optiuni mai flexibile de munca. c) cresterea productivitatii Angajatii sunt mai concentrati pe munca pe care o desfasoara atunci cnd stiu ca li se ofera din partea angajatorului flexibilitate cnd apare o nevoie in acest sens; de asemenea, poate duce la scaderea numarului de zile de concediu medical luat pentru probleme medicale minore. d) reducerea costurilor Reducerea costurilor se poate obtine prin fluctuatia de personal redusa, reducerea costurilor de training pentru noi angajati, a costurilor indirecte cu cazarea pentru activitati de training etc. e) optimizarea moralului, a gradului de motivare si de responsabilizare ale angajatilor Un angajator binevoitor, atent la nevoile angajatilor si o forta de munca mai diversa duc la un moral crescut, creativitate si spirit de echipa. f) optimizarea serviciilor oferite clientilor O abordare flexibila a programului de lucru poate fi utilizata in mod potential pentru a extinde perioada de livrare a serviciilor catre clienti,
3

pentru a imbunatati relatiile cu clientii si pentru a face fata situatiilor in care exista diferente de fus orar, acestea fiind posibile doar daca exista in prealabil un acord cu angajatii in acest sens. g) sporirea gradului de flexibilitate Poate duce la o flexibilitate inclusiv in ceea ce priveste serviciile oferite de catre companie clientilor (de exemplu, pentru a acoperi absentele si concediile angajatilor). h) reducerea absenteismului Angajatii nu vor mai fi nevoiti sa absenteze pentru a-si rezolva probleme personale urgente, avnd posibilitatea prin aceste programe sa dispuna de un mai bun echilibru viata profesionalaviata privata. i) respectarea cerintelor legale In Codul Muncii si in Contractul Colectiv de Munca unic la nivel national pe anii 2007-2010 sunt stipulate mai multe drepturi ale angajatilor cu privire la concilierea vietii profesionale cu viata privata. j) posibilitatea de a deveni angajator preferat de candidati (employer of choice) Renumele (asa numitul brand al angajatorului) va creste in rndul publicului (angajati, candidati, noi angajati, colaboratori, clienti etc) datorita programelor sale de conciliere a vietii profesionale cu viata privata pe care le pune la dispozitia angajatilor sai. Toate aspectele de mai sus conduc la cresterea gradului de competitivitate al organizatiei. Politicile si programele de WLB si conditiile de munca family-friendly sprijina competitivitatea si asigura o situatie de tip cstig-cstig pentru ambele parti implicate. Aflarea echilibrului inseamna sa obtii nivelul optim intre minim si maxim. Nivelul minim reprezinta cantitatea minima suficienta pentru a putea functiona sau pentru a merge mai departe. Nivelul maxim reprezinta un maxim pe care esti capabil sa il dai. Nivelul optim reprezinta gradul sau cantitatea cea mai adecvata pentru atingerea telului pe care ti l-ai propus. Nido Qubein

Un bun management al timpului implica efectuarea eficienta a sarcinilor intr-o perioada de timp data, pastrnd controlul asupra activitatilor zilnice de la locul de munca. Acesta conduce la performante crescute si permite o buna organizare pe termen lung. Munca unui angajat care efectueaza ore suplimentare pe termen lung nu ramne la fel de performanta precum munca unui angajat care, in conditii de lucru similare, se incadreaza in timpul de lucru. Cel mai bine muncesc angajatii care stiu sa echilibreze timpul de lucru cu cel petrecut in afara locului de munca. Un angajat munceste mai bine si este mai productiv daca intre viata lui personala si cea profesionala exista un echilibru. Echilibrul este dat de durata (ct) si calitatea (cum) timpului petrecut la locul de munca, respectiv in afara acestuia (in familie etc). Treptat, un angajat, femeie sau barbat, care ajunge sa petreaca foarte mult timp la locul de munca devine mai putin performant. Si aceasta deteriorare a echilibrului intre munca si viata pare sa fie o problema nu numai in tari ca SUA (unde problema a aparut cu mult timp in urma si chiar a fost identificata si catalogata acum peste 25 ani, aparand in acest interval de timp chiar si obisnuitele programe de training cum sa iti imbunatatesti echilibrul intre munca si viata in 5 pasi), ci si in Europa. Cat despre aceasta din urma, problema echilibrului intre munca si viata a fost probabil rezolvata in mare masura de guvernarile socialiste care s-au succedat in majoritatea tarilor dezvoltate din Vestul Europei in ultimele cateva zeci de ani: saptamana de lucru este la un record minim ca numar de ore in majoritatea acestor tari, cu un minim in Franta. In plus, numarul de zile de concediu este si el in crestere in aceste tari, in timp ce alte perioade de pauza sunt si ele in crestere (concedii de maternitate, studii, etc.). Cu siguranta, si in vestul Europei exista business competitiv, ceea ce genereaza mult stress, dar numai pentru angajatii din sectorul privat (iata un motiv important pentru care peste doua treimi din francezi, spre exemplu, apreciaza locurile de munca din sistemul bugetar de stat preferate) si evident mult mai mult pentru pozitii de conducere, decat pentru cele de executie.
5

In Romania, ar trebui spus in primul rand ca, pe langa cadrul legislativ, respectiv legislatia muncii, si cultura corporatista dintr-o tara sau alta, fiecare individ are in realitate posibilitatea sa isi gestioneze, macar intr-o proportie de 80%, echilibrul personal intre munca si viata. Asa ca inainte de a da vina pe legislatia muncii, sau pe angajatori, sau pe o cultura corporatista care ridica in slavi etica muncii, rezultatele profesionale, generand un spirit competitiv extrem de puternic (si prin inductie, reduce poate in mod nejustificat valorile familiei si in general acele valori personale care sunt in afara activitatii profesionale), fiecare dintre noi trebuie sa ne stabilim in primul rand niste obiective din acest punct de vedere, al work-life balance. Si dupa aceea, lucrurile devin ceva mai simple, pentru ca in functie de alegerea facuta (mai mult spre munca, mai mult spre viata, sau o incercare de a le reconcilia pe cele doua), vom sti ce tip de activitate profesionala este mai potrivita pentru fiecare dintre noi. Toate studiile au reliefat foarte clar faptul ca nu exista o legatura directa intre venituri si fericire, cu alte cuvinte, daca scopul balansarii vietii personale cu munca este atingerea acestui prag al fericirii, nu ar trebui sa ne fie teama, deoarece mai putini bani (care ar putea rezulta dintr-un echilibru care inclina mai mult spre viata personala decat spre munca) nu inseamna sanse reduse de a fi fericit. Un studiu realizat recent in SUA reliefa ca americanii muncesc in medie peste 47 ore pe saptamana, fara a lua in calcul timpul de tranzit la si de la locul de munca. Sunt inca prea multe companii care au un program de lucru extins, chiar si in zilele de weekend. Dar acest program prelungit generalizat in Romania, din pacate, nu genereaza o performanta asemanatoara din punct de vedere al productivitatii. Pentru a aborda problema si dintr-un alt punct de vedere, un echilibru intre munca si viata este in anumite situatii foarte greu de obtinut: femeile au in particular un mare dezavantaj din acest punct de vedere, pentru ca daca vor o familie si copii, pentru ele aceasta decizie este una transanta si care, cel putin pe termen scurt, pune in mod clar
6

prioritatea in plan personal si familial, lasand activitatea profesionala pe planul secund. Insa, cu conditia sa fie o decizie asumata, echilibrul necesar se poate reface, mai ales cu intelegerea angajatorilor (care, din ce in ce mai mult, par dispusi sa ajute in asemenea situatii, separat de obligatiile legale pe care e foarte bine ca le au) dar, in primul rand, cu intelegerea familiei.