EUGEN DORCESCU

PILDELE N VERSURI

Cuvnt lmuritor

Pildele n versuri urmeaz altor dou stihuiri din Sfintele Scripturi, stihuiri cu care am fost nvrednicit n anii trecuti, si anume: Psalmii n versuri (editia I, Editura Excelsior - Timisoara, 1993; editia a II-a, revzut si adugit, Editura Marineasa, 1997) si Ecclesiastul n versuri, Editura Marineasa, 1997. Ca si n cazul acelora, am pornit - si pentru Pilde - de la un numr de editii ale Crtii sacre, editii romnesti si strine (mai ales frantuzesti), precum: Biblia sau Sfnta Scriptur, Editura Institutului Biblic si de Misiune al Bisericii Ortodoxe Romne, Bucuresti, 1994 (reperul fundamental); Biblia sau Sfnta Scriptur, Gute Botschaft Verlag, Dillenburg, 1989, 1990; La Sainte Bible, Traduite d'aprs les textes originaux hebreu et grec par Louis Segond, Alliance Biblique Universelle, f.a.; La Bible de Jrusalem, ditions du Cerf, Paris, 1973; Les Saintes critures, avec notes et rfrences, 1995; The Holy Bible, Oxford University Press, London, New York, Toronto, f.a.; Die Bibel, Lingen Verlag, Kln, 1986 etc. Pildele versificate urmeaz, cu o singur exceptie (18, 10), considerat, de noi, un fel de ncheiere, succesiunea din textul biblic (tot asa cum, se ntelege, s-au strduit s i respecte, cu strictete, duhul). Uneori, o secvent cuprinde dou sau chiar mai multe proverbe originare. Sub fiecare strof se afl, n parantez, trimiterea cuvenit: numrul capitolului si numrul sententei (versetului). Prologul si Epilogul nu mai tlcuiesc, evident si neaprat, cuvintele Scripturii, ci sunt mrturia (si decizia existentialartistic) ale stihuitorului. Pentru tot si pentru toate s multumim Celui Vesnic.

Prolog

N-a fost cu neputint. N-a fost greu. Asear am vorbit cu Dumnezeu. La fel de clar, de simplu, de senin, Cum ai tifsui cu un vecin... E drept c El tcea. Sau, mai curnd, Iradia n fiecare gnd, n fiecare soapt si impuls, n fiecare zbatere de puls. Doar eu griam. i iat c, treptat, Discursul n tcere s-a mutat, Tcerea s-a umplut de sens si tel, Tcerea era drumul ctre El. Asa-I vorbeam. Spunndu-I tot, deschis, Asa-I vorbeam: Abis lng abis.

P I L D E

Proverbele lui Solomon1, vestitul Fiu al lui David, rege-n Israel. Al vietii adevr, si rost, si tel Le vor descoperi si eremitul i-oricare cititor mpins de zel n textul lor, durabil ca granitul, Ca litera de bronz sau de otel. S se scufunde, dar, n manuscrisul Strvechi, s se scufunde n abisul Pe care l-a sondat, cndva, si el. * Sunt de folos spre a cunoaste bine Ce este-ntelepciunea. Cum obtii Tria de-a veghea si socoti, De-a fi stpn pe noapte si pe zi, Pe desftri, tristeti si vitregii i, mai ales, de-a fi stpn pe tine. * Asa cuprinzi adncile cuvinte i capeti cuget clar, discernmnt, ti afli rnduiala pe pmnt, Nu sovi nici n gnd, nici n cuvnt, Ci judeci cumpnit, cu luare-aminte. *

Citind, nestiutorii au putinta De a gsi, n fine, drumul drept. Cei tineri si cultiv cunostinta. Ct despre cel matur si ntelept, si va-mplini stiinta, iscusinta. El, deci, va fi n stare s ptrund Ascunse graiuri, pilde, parimii. Enigmele-nteleptilor vor fi, Sub ochii lui, curate, strvezii. Va medita ferice, va privi Ca-n ghicitur-n apa lor afund. * Temerea de Cel Vesnic e-nceputul ntelepciunii. ns cei nebuni Ignor orice fel de-ntelepciuni. Nu poti nici s-i mparti, nici s-i aduni. Nebuni rmn pn-i nghite lutul. ( 1,1-7 ) * Repet ne-ncetat acest cuvnt i tine-l bine minte, fiul meu: n frica de Cel Sfnt, de Dumnezeu ncepe-ntelepciunea. Orice-i greu nvinge astfel omul de pmnt2. Priceperea, si ea, la rndul su, Aceasta e: tiinta Celui Sfnt. ( 1,7;9,10 ) * Tu, fiule, ascult vorba bun A tatlui. i nu abandona Ce te-a-ndemnat, pe vremuri, maica ta. S stii: Neascultarea se rzbun. Acele sfaturi, deci, nu le-arunca n al uitrii si-al prostiei hu. Ele vor fi pe fruntea ta cunun i colier de pret la gtul tu. ( 1,8-9 ) * Cnd pctosii-ti vor iesi n cale Ademenindu-te, s nu le-accepti Chemarea. Mergi pe drumul celor drepti. Rmi, nestrmutat, n ale tale... * Ci, mai degrab, plnge-i si-i deplnge, Cci doar la ru goneste goana lor. Se mbulzesc ca fiarele, dau zor, Aprinsi, nestiosi s verse snge.

( 1,10,16 ) * Dar nu uita: Nemernica-le fire E jalnic si fr viitor. Zvrli laturi sub a psrii privire? Ei stau la pnd spre a lor pieire i curse-ntind chiar sufletului lor. Aceasta este-a lacomilor soarte, A celor ce rvnesc cstig urt. si pun ei nsisi latul peste gt. Chiar lcomia-i duce ctre moarte. ( 1,17-19 ) * De-aceea-ntelepciunea strig, cheam Pe uliti, la rspntii: Pn cnd, Nebunilor, n nebunii urmnd, Veti refuza a m lua n seam? Voi, cei nestiutori, pn cnd, oare, tiinta veti ur? Iar voi, cei prosti, Veti mai sluji-n ale prostiei osti, Iubind-o cu atta nfocare? * Luati aminte la mustrarea mea, ntoarceti-v de la cele rele i iat, duhul meu l voi turna Deasupra voastr, spre-a v lumina, i veti pricepe zicerile mele. ( 1, 20-23 ) * Da, ndrtnicia i omoar Pe cei lipsiti de minte si rebeli. Nepstorii vor pti la fel: Sunt condamnati, asemenea, s piar. * Iar cel ce m ascult st n pace i liniste. Trieste fericit. De ru nu-i pas. Fiindc m-a iubit. ntelepciunea-i scut nebiruit. Rmi de lut. Dar duhul ti-l preface! ( 1,32-33 ) * O grot e femeia desfrnat. i cea strin, iarsi, un tunel ngust si-ntunecat. De cazi n el, Cu mare ce vei mai iesi vreodat.

Acolo-si afl chinul si canonul Cel pedepsit, pe drept lovit de Domnul. ( 2,16;5,3;7,5;22,14;23,27 ) * Tu, fiul meu, s nu dispretuiesti Certarea Celui Vesnic. S nu-ti fie Mustrarea Lui prilej de blasfemie. Sunt tainice-ncercri dumnezeiesti! Cel Vesnic ceart. Domnul pedepseste i-l pune cteodat sub toiag Exact pe-acela care-i este drag: Orice printe mustr cnd iubeste. ( 3,11-12 ) * Din toate cte trebuie pzite, Tu inima s ti-o pzesti mai tare. n ea se afl tainica vigoare A lucrurilor vii si tinuite. Nu inima ce-o pomenesc poetii (Acei poeti ce rd usor sau plng), Ci inima n rostul ei adnc De surs, de izvornit a vietii. ( 4,23 ) * Vei auzi n lume cte toate. Dar s nu-ti iesi din minti. Tu s rmi Cum ai pornit, pe drumul tu dinti. La dreapta sau la stnga nu te-abate, Ci umbl pe crrile-nvtate Din Cartea ce-o pstrezi la cpti. ( 4,26-27 ) * Nu fi ntre aceia ce dau mna Punndu-se chezasi pentru strini, Pentru vecini sau pentru nevecini, Uitnd c datoria e stpna La care vor sluji. E-un domn hain. Dac n-ai bani, de ce te nvoiesti A fi garant la datorii strine? Fcnd aceste gesturi nebunesti, Vei pierde si-asternutul de sub tine. ( 6,1;11,15;20,16;22,26 ) * Cine clipeste, nu te ndoi, Instrumenteaz intrigi, viclenii. Iar dac-si musc buzele, tacit, Ce-a uneltit, a si nfptuit.

( 6,13;16,30 ) * Sunt sase lucruri (sapte chiar), pe care Cel Vesnic le urste. Ca urmare, Sortite sunt s se destrame-n hu. Rele fiind, si fr de-ndreptare, De ele s-a scrbit cugetul Su: Ochii trufasi; vorbirea sfidtoare i mincinoas; mna ce, mereu, De snge inocent e-n cutare; O inim ce fureste-n sine Viclene plnuiri, gndiri hane; Picioarele grbite nspre ru; Un martor mincinos, care abate, Cu vorba lui, frma de dreptate Menit celor neajutorati; i insul ce ncearc s dezbine i s strecoare vrajb ntre frati. ( 6,16-19 ) * Comorile nedrepte sunt desarte, Din rodul lor nimic nu vei culege; Sunt obtinute prin frdelege Dreptatea doar salveaz de la moarte. ( 10,2;11,4 ) * Sustras vremii, binecuvntat E pomenirea omului curat. Ea nu se vestejeste niciodat, Ba, dimpotriv, creste ne-ncetat. Ca o cunun vesnic-nfloreste. Iar numele viclean, ct dinuieste, E ponegrit de toti, si blestemat. Apoi - se sterge-ncet si putrezeste. ( 10,7 ) * Cu tonul ei necruttor si dur, Strneste certuri ura. Dar iubirea i stinge, cu blndetea ei, pornirea i-acoper cusur dup cusur. ( 10,12 ) * Brbatul priceput are pe buze ntelepciune, grai cu sens si rost. Unde lipseste crmuirea, cade Poporul. Izbvirea st-n multimea De sfetnici. i necum n istetimea

Vreunui sef, orict de cumsecade. Trn sunt si gloata si sefimea: Toti suntem fii aceleiasi plmade. ( 11,14;15,22 ) * Omul milos si face siesi bine, i face bine sufletului su. Pe cnd cel crud, nemilostiv si ru si chinuieste carne, oase, vine, De parc le-ar zdrobi pe un ilu, De parc-ar nzui s le-nvenine. ( 11,17 ) * Cel ce ndjduieste-n Se vestejeste-n grab Dar dreptul, si srac Ca frunza odrsleste, ( 11,28 ) * Cel care casa-si tulbur, curnd Va strnge-n podul palmei numai vnt. Va rtci stingher pe-o cale grea, Doar umbra-l va-nsoti si-l va urma. Un spectru ropotind pe caldarm, Trecut, nc de-aici, n alt trm. Iar cel nebun, znatic sau nedrept Devine-argatul celui ntelept. ( 11,29 ) * Unii se dau bogati si n-au nimic; Pe altii-i crede gloata pauperi. Dar ei detin n sine mari averi, De care pctosii se dezic. ( 12,9;13,7 ) * Nechibzuirea vorbei e Cu-mpunstura sabiei. Cel ntelept grieste Tmduire-aduce ntre ( 12,18 ) * Cel lenes nu-i n stare nici s-si frig Vnatul. Sau s fiarb-o mmlig. N-ascult ndrumarea sau porunca. i plng de foame soata, pruncul, prunca, asemeni Pe cnd vindecnd. semeni. bogtie si se pierde. de-ar fi s fie, vesnic verde.

Pe-ogor cresc plmid si ferig. El motie ntins, cu tmpla-n brnc, n timp ce-ntelepciunea-n van i strig: Cea mai de pret comoar este munca! ( 12,27 ) * O prea ndelungat asteptare mbolnveste inima. Pe cnd Dorinta care-si afl dezlegare La vreme, nici trziu, nici prea curnd, E-un pom al vietii, plin de frupt si floare. ( 13,12 ) * Cel care nu ia seama la Cuvntul Lui Dumnezeu, este sortit pierzrii. Iar cel supus poruncii si-ascultrii E rspltit. Cnd nici nu-l duce gndul, Va mbrca podoaba si vesmntul i rodul dulce-al binecuvntrii. ( 13,13 ) * Desigur, pedepseste-i pe feciori Ct nc e ndejde spre-ndreptare. Dar cu ntelepciune si rbdare, Nu ca si cnd ai vrea s i omori. ( 13,24;19,18;23,13 ) * O inim-si cunoaste si nu-si spune Tezaurul ei trist de-amrciune. Iar un strin nu poate mprti Cu ea nici ntristri, nici bucurii. ( 14,10 ) * Fii-ncredintat c, ntr-o bun zi, Orict ar fi de mari si de-ntrite, Palatele nedreptilor vor fi Culcate la pmnt pe negndite. Iar cortul celor drepti va nflori. ( 14,11 ) * Sunt multe ci ce omului par drepte i de al cror fir nu se desparte. Dar stie el la ce s se astepte? Sfrsitul lor, aproape sau departe, Spre gropnit pogoar-n repezi trepte E primul pas ce duce ctre moarte. ( 14,12;16,25 )

* O inim senin, linistit, E chezsia vietii sntoase. Invidia, n schimb, dac te-agit, Cu seva ei amar si-otrvit, ntreaga testur ti-o descoase (Cum perforeaz scoarta o termit). E putregai n trup si cariu-n oase. ( 14,30) * Cel ce apas pe srman huleste Pe Ziditorul lui. Dar cel cu mil, Cu inima smerit si umil, Cinsteste pe Cel Vesnic. i-L slveste. Iar cel care se bucur de-un ru, Pedeaps va primi, la rndul su. (14,31;17,5 ) * Privirea lui Iahve3 e pretutindeni. Colind-ntreaga lume ochii Si. Vegheaz pururi. Pururi ne cuprinde-n Splendoarea nevzutelor vpi. Pe toti. Asa cum suntem. Buni sau ri. ( 15,3 ) * Adncul, Iadul4 cunoscute sunt De Cel Etern. i cu att mai bine Amestecul de rset si suspine, Ea, inima pe care-o poart-n sine Omul fcut din duh si din pmnt. ( 15,11 ) * Sracul are numai zile-amare. E trist, si oropsit, si-ngrijorat. Dar inima ce calmul si-a aflat, Indiferent de timp si-mprejurare, E un festin bogat si necurmat. ( 15,15 ) * Mai bune sunt verdeturi si-o fiertur Cu dragoste mncate si-mpcare, Dect bucti de carne la frigare, i mirodenii, vinuri acrisoare, Dect o vit gras - dar cu ur... ( 15,17;17,1 )

* Temerea de Cel Vesnic d de stire Ce-nseamn-ntelepciune, nvttur, Ce loc ai tu-n divina Sa zidire. Te vei purta cu grij si msur Smerenia-i nti. Apoi, mrire. ( 15,33 ) * i st-n putere omului s-mbine i s dezbine-n cuget planuri. Dar, Orict le plsmuieste, e-n zadar. Rspunsul gurii de la Domnul vine. ( 16,1;19,21 ) * Se tot frmnt omul, se munceste Cu mult prea mult punere la cale. Dar planurile, sfaturile sale, Pe care le-a cldit si le cldeste Cu srg, n ale-nchipuirii hale, Desarte-s. i zadarnice. i goale, Se duc pe apa smbetei la vale. Doar sfatul Celui Vesnic se-mplineste. ( 16,1;19,21 ) * nftiseaz Domnului lucrarea Minilor tale. i-ai s vezi c toate Cte-ai gndit, de-s bune si curate, si vor gsi, la vreme, dezlegarea. ( 16,3 ) * Cel Vesnic le-a cldit pe fiecare Din cte sunt spre un anume tel. Nelegiuitul e fcut si el Pentru nenorocire si-ntristare. ( 16,4 ) * Cnd calea muritorului i place Lui Dumnezeu, atunci El va sili Pe inamicul lui, orict ar fi Acesta de nemernic si tenace, l va sili, grumazu-i va-ndoi Spre bun nvoire si spre pace. ( 16,7 ) *

Mai bine fii smerit cu cei smeriti, Spre adunarea lor ndreapt-ti pasii, Dect s ai n jur nelegiuiti i przi s-mparti cu mndrii si trufasii. ( 16,19 ) * Un fagure cu aurit miere Sunt vorbele alese si frumoase: Dulceat pentru suflet, mngiere; Balsam, tmduire pentru oase. ( 16,24 ) * Cnd btrnete si cuviosie Se ntlnesc si struie-mpreun, Podoab-nseamn prul alb. Cunun. Nu slbiciune si melancolie. ( 16,31 ) * Un om lent la mnie pretuieste Cu mult mai mult dect un om viteaz. Cel ce-si pstreaz duhul calm si treaz i furia-si domin, o struneste, Nu se grbeste lumii s-o arate, Acela se comport-ntelepteste. ntrece-n pret pe cel ce izbuteste S ia si s cuprind o cetate. ( 16,32 ) * Argintu-i lmurit n topitoare i auru-n cuptor. Inima ta i inima oricui se va-ncerca De Domnul doar. Atotputerea Sa Ne pune trup si inimi la-ncercare. ( 17,3 ) * Nepotii sunt cununa si mndria Btrnilor. Prenchipuiri de sfinti, Cei mici stiu, instinctiv, ce-i vesnicia. i, spre-a pstra, ermetic, simetria, Copiii-si afl gloria-n printi. ( 17,6 ) * Miraculoas-i forta unui dar! ti netezeste calea. Face lin

Poteca ta spre-o inim strin i te aduce-n fata celor mari. O piatr nestemat ai, avndu-l Oriunde te ntorci, ti afli rndul. ( 17,8; 18,16 ) * Certarea-nrureste mai adnc Pe omul ntelept dect o sut De lovituri de joard sau de bt, Dect cadenta cnutului, urt, Peste spinarea insului ntng. ( 17,10 ) * Cel ru rscoal vrea. i rzbunare. E rzvrtit si-n veghe, si n vis. De-aceea un sol aprig s-a trimis Asupra lui. i-l vei vedea ucis, Cci solul n-are mil si crutare. ( 17,11 ) * Mai bine e, n drumurile tale, S dai peste-o ursoaic fr pui, Dect s-ti ias un nebun n cale, Cu prul fluturnd, cu ochii sui, Scotnd din gur strigte si bale, nvlvorat de nebunia lui. ( 17,12 ) * Cel care-ntoarce rul pentru bine, Fiindc nspre ru l duce firea i de mnia Domnului nu-i pas, si pregteste rul pentru sine. Nu va vedea nicicnd nenorocirea Departe stnd de propria lui cas. ( 17,13;20,22;24,29 ) * Prietenul iubeste-n orice vreme, Cnd are simtminte-adevrate. La bine si la ru ti-e ca un frate, Cu el alturi n-ai de ce te teme. ( 17,17 ) * Ce-nseamn cuviinta si msura! Chiar si pe-un prost, n neghiobia sa, L-ai crede ntelept dac-ar tcea i priceput, dac si-ar tine gura.

( 17,28 ) * Asa zic nteleptii: Niciodat Nu fi prtinitor la judecat. Nu cuta la fata celui care E vinovat, dar are gur mare. Te-arti si pctos si ne-ntelept Dac nu faci dreptate celui drept. ( 18,5; 24,23 ) * Cuvintele defimtoare sunt Aidoma bucatelor gustoase. Ele distrug renume, surp case, Dar tu le-asculti si le devori flmnd. De ce? Fiindc ele se-ntretaie Cu ce-i mai ru n omul de pmnt. De-aceea intr-n fiint-att de blnd i se strecoar-adnc n mruntaie. ( 18,8;26,22 ) * Acela ce rspunde mai-nainte De-a asculta ce-anume i se cere Nu-i vrednic s-i soliciti vreo prere. Ci las-l, sau s tac, sau s zbiere, Cci e nebun si ncurcat la minte. ( 18,13 ) * Mai greu de cucerit este un frate, Pe care l-ai jignit cndva, dect O strasnic si trainic cetate. Disputele-s zvoare ferecate Pe-un turn pecetluit si mohort. Poti astepta la poart orisict: O inim spre alta nu rzbate. ( 18,19 ) * Nu-ti pune-n gnd s rspltesti cu ru. Nu dusmni. Nu fi rzbuntor. ncrede-te cu totu-n Dumnezeu, Ndjduieste-n El, nu-n bratul tu, i Domnu-ti va veni n ajutor. ( 20,22 ) * Lumin este sufletul. Un sfesnic Cu flacra nestins, pururi treaz. Da, duhul tu e lampa Celui Vesnic. El plpie pe-al inimii jetfelnic

i trupu-ntreg atent l cerceteaz. ( 20,27 ) * Mai bine pe un colt de-acoperis Dect ntr-un palat orict de mare, Cu o femeie rea, ciclitoare, A crei limb, iute ca un sis, Te pune si te toac sub tis, Dorind, spre rul ei, s te omoare. Ai de ales: Ori singur n pustiu, Ori canonit si cioprtit de viu. ( 21,9; 21,19; 25,24 ) * Un dar ntins pe-ascuns adesea stinge Mnia. i ploconul scos din sn Te face peste furie stpn. O domoleste grabnic si-o nvinge. ( 21,14 ) * Un om, ce de pe drumu-ntelepciunii A rtcit, va odihni curnd, Alturi cu netotii si nebunii, n bezna si genunile trnii, Pe patul negru-al mortii, n pmnt. ( 21,16 ) * Nu fi-ntre cei ce beau pn se-mbat, Nici printre ndedatii la desfru. Betia, lenea, viata desfrnat N-aduc belsug de miere si de gru, Ci srcie, si necaz, si boal. Acestea te ucid, nu te desfat. Te strnge chinga mortii peste bru, Te porti n zdrente si ai masa goal. ( 21,17;23,20-21 ) * i cal si clret sunt amndoi i pregtiti si dornici de rzboi. Nu-i roade frica, nu-i nmoaie somnul, Dar biruinta vine de la Domnul. ( 21,31 ) * Cel iscusit prevede (sau presimte) Necazul. i se trage la o parte. Cel simplu ns trece mai departe i sufer. Fiindc n-are minte.

( 22,3; 27,12 ) * Acestea trei sunt roadele smeririi i-ale temerii de Cel Vesnic. Deci Pe tabla mintii tale s le treci, S nu le dai uitrii, ci-amintirii! Repet-le-n amurg, si dimineata, i peste zi, cnd vii, cnd stai, cnd pleci Degust-le n liniste dulceata. Vor fi cu tine, poate, n veci de veci: Sunt bogtia, slava si viata. ( 22,4 ) * nltur-l pe batjocoritor! Alung-l! i-ai s vezi: N-or s mai fie Zzanie, conflicte, zavistie, Nici defimri, nici certuri, dusmnie. Plecarea lui aduce moartea lor. ( 22,10 ) * S-ti intre bine-n minte si-n urechi: Nu cltina cumva hotarul vechi! S nu clintesti strvechii bolovani, Plini de licheni, de ierburi si de ani, Care-au hotrnicit cmpii, pduri, Fnete, si livezi, si arturi, Care despart si-mbin munti si vi Asa cum au dorit printii ti. ( 22,28 ) * Nu osteni s-ajungi bogat. Nu-ti pune Priceperea n avutii. Vrei oare S le privesti, nuc, cum prind s zboare Ca vulturul? Cci bogtia are Aripi. Nu e a ta. Doar ti se pare. Planeaz, disprnd, ca prin minune O acvil de vis, topit-n zare. ( 23,4-5 ) * S nu mnnci din pinea celui care Se uit cu ochi ri. S nu poftesti Bucatele-i, de-ar fi si-mprtesti. Chiar dac te mbie, sus si tare, Zicndu-ti: Bea, mbuc ce doresti!, n suflet poart cugete hane i inima lui nu e pentru tine. De-aceea, pe-osptar si pe paharnic Respinge-i. Gust prnzul tu modest.

Altfel, curnd vei vomita amarnic, Te vei ci. i praful s-a ales Din graiul tu cu gentilete dres. Ti-ai risipit cuvintele zadarnic. ( 23,6-8 ) * Hotarul, ntrit de ani si ani, Al vduvei fereste-l. S nu-ncalci, Cu talpa grosolanilor bocanci, Ogoarele orfanilor srmani. Degeaba-i crezi lipsiti de ajutor: Nu tu, ci ei, n timp, vor cstiga, Fiindc au un Rscumprtor! i El, de nenvins, nimicitor, Va apra obida, chinul lor i va lupta cumplit n contra ta. ( 23,10-11 ) * Nu te uita la vin, cum d vpaie, mbietor si rosu n pahar, De parc-ar fi mrgean, mrgritar. Nici cum se scurge, lin, n mruntaie. Tu bei, petreci, n sunet fin de harpe, Dar, dup-o vreme, prea vicleanul vin Ca vipera va-mprstia venin, Te va musca mortal, precum un sarpe. O s te uiti dup femei strine, Cuvinte miestrite vei rosti i-ncet, ncet aidoma vei fi Aceluia ce crede c-i e bine, Desi se afl undeva, n larg, i-a atipit, n vrf, pe un catarg, n vuietul tangajelor marine. ( 23,31-34 ) * Dac esti slab n zi de strmtorare i dac-ndurerarea si impune Asupra-ti tirania zdrobitoare, nseamn c e numai slbiciune Fiinta ta. C nici o vlag n-are. ( 24,10 ) * Pe cei trti la moarte izbveste-i! Se clatin, plngnd si aiurnd i nu mai au n ei nici o putere. Deci scap-i pe cei dusi la junghiere, Nu pretexta, si las, si miseleste, C n-ai stiut dusmanii ce-au de gnd. Oare Acel ce inimi cntreste

i sufletu-ti vegheaz n-a vzut Cum sngele li s-a prelins n lut Ca apa? n tenebre si tcere? Din mna cui Cel Vesnic l va cere? El stie tot. Nu uit. Rsplteste Oricrui dup fapta ce-a fcut. ( 24,11-12 ) * Cel ce mnnc miere n nestire N-o duce bine pn la sfrsit. La fel cel ce se las coplesit De laude-n exces si lingusire. ( 24,13;25,16;25,27 ) * S nu rzi cnd vrjmasul st s cad. De se va poticni, nu exulta! Ca nu cumva Cel Vesnic s te vad i, neplcndu-I ura ta neroad, Mnia s-si ntoarc, s-o repead De la vrjmasul tu, asupra ta. ( 24,17-18 ) * Mrirea Celui Vesnic e s-ascund. n lucrurile-ascunse-i slava Sa. A unui rege - n a cerceta i a scruta menirea lor profund. ( 25,2 ) * Te poti sfdi de multe ori n viat Cu semenul potrivnic. Cauza ta O poti sustine-orict si apra. Dar taina altcuiva n-o da pe fat. Cci cel care se afl lng tine i-aude ce rosteste glasul tu O s-ti scorneasc-n preajm nume ru i te va umple vesnic de rusine. ( 25,9-10 ) * Ca merele de aur pe politi de argint, Ce bucur si gndul si inima oricui, Fiindc le priveste mustind si strlucind, Asa este cuvntul rostit la locul lui. ( 25,11 ) * Mai rar, chiar foarte rar s pui piciorul

n casa unui prieten. Nu cumva S-ajung prea stul de fata ta. Cu mult mai bine e s-ti duc dorul Dect, vznd c iar vii, vrea, nu vrea, S-nceap-a te ur si-a te sfida. ( 25,17 ) * Dinte bolnav, picior sovitor E cel fr credint. Cel n care Te-ai bizuit. i-n vreme de-ncercare Nu doar nu-ti e de nici un ajutor, Ci-ti face-amrciunea si mai mare. ( 25,19 ) * Dac vrjmasul tu este flmnd, D-i s mnnce. Dac-i este sete, D-i ap. Cci, astfel, crbuni arznd Vei rsturna n teasta-i peste plete. i Cel Etern, din slav si trie, Pentru ce faci si rsplteste tie. ( 25,21-22 ) * Izvor stricat si tulbure, un tu, Un ochi de ap brusc nnmolit, Al crui sipot nsusi s-a coclit, Asa e omul drept, neprihnit, Cnd sovie n fata celui ru. ( 25,26 ) * Cetate destrmat n ruine, Cu zidul spart, donjonul prbusit, i peste care muschiu-a npdit, De poate s ptrund orisicine, Astfel e omul iute, repezit, i nenstare-a fi stpn pe sine. ( 25,28 ) * E bine s tii minte ce ti spun: Cum biciu-i pentru neamul cabalin (La fel ca frul, bun pentru asin), i varga-i pentru-un spate de nebun. ( 26,3 ) * Nebunului nu-i spune nebuneste Ce te-ai gndit c merit s-i spui.

Ca nu cumva, vorbind cum el vorbeste, S pari si tu nebun, asemeni lui. ( 26,4 ) * n timp ce-ti svrsesti cltoria Prin viat, o s dai adesea piept Cu cel nebun. Ci las modestia! Rspunde-i, totusi, dup nebunia-i; Altfel, o s se cread ntelept. ( 26,5 ) * Dac-ntlnesti un om ce socoteste C-i ntelept, s stii c-i un tembel. S nu te-ncrezi n mintea lui defel, Fiindc mai degrab e ndejde Pentru-un nebun, dect e pentru el. ( 26,12 ) * Cum se suceste usa n ttn, Cnd brizele o clatin haihui, Asa si lenesu-n culcusul lui Se-nvrte de pe-o rn pe-alt rn. ( 26,14 ) * E-asemeni unui om care, prosteste, Apuc-un cine de urechi cel care Se-amestec ntr-o ncierare Sau ntr-o ceart care nu-l priveste. ( 26,17 ) * O limb mincinoas dusmneste Tot ce-i adevrat si fr vin. Iar cea lingusitoare pregteste Dezastru, prbusire si ruin. ( 26,28 ) * Tu nu te luda cu ce-o s fie Ori mine, ori poimine. Cu ce faci A doua zi. Mai bine-ar fi s taci, Cci pn mine e o vesnicie. Tu, om de lut, de unde poti s stii Ce-aduce-un ceas, o clip sau o zi? ( 27,1 ) *

Nu face temeneli persoanei tale, Ci pune straj buzelor. i nu ti ridica tu nsuti osanale. Un altul s te laude, nu tu! ( 27,2 ) * ntrtarea-i crud. i mnia E aprig. Dar cine va putea S-ndure, rbdtor, pe seama sa, Invidia lucrnd, si gelozia? ( 27,4 ) * Asa cum chipul siesi si rspunde Privit n ap; cum, privind n sine-mi, M vd si pretutindeni si niciunde, La fel, oglinda inimii profunde Rspunde oglindirii altei inimi. ( 27,19 ) * eolul si Adncul (Abaddon) Sunt fr satiu. Deopotriv este Cu ele, cu stihiile aceste, i inima bicisnicului om. ( 27,20 ) * Pe cel nebun, chiar dac-ar fi s-l pui n piu, n grunte, mcinndu-l Cu pislogul, luni si ani de-a rndul, Tot nu-l desparti de nebunia lui. ( 27,22 ) * Acel ce nu se-ncrede-n Dumnezeu, Omul nemernic si nelegiuit, Alearg, desi nu e urmrit. S-a cuibrit n sinea-i duhul ru (Acesta este tortionarul su). Dar dreptul, fr grij, neclintit, St ndrznet, precum un pui de leu. ( 28,1 ) * Oamenii ri nimic nu nteleg Din ce e drept. Dar cei care l cat Pe Dumnezeu, pricep fptura toat. Din ea, ce se cuvine li se-arat:

Doar omul cuvios e-un om ntreg! ( 28,5 ) * Cel care legea nu vrea s asculte i ndrumrii ei nu se supune Confund-nchinciune si insult, Trieste la-ntmplare, n stricciune. De-ar spune rugi orict de lungi si multe, Chiar rugciunea lui e urciune. ( 28,9 ) * Un om admonestat mereu, dar care Rmas-a totusi tare de cerbice Va fi zdrobit ca-ntr-o strfulgerare i nu va mai putea s se ridice. Cderea sa nu are vindecare. ( 28,14;29,1 ) * Un ucigas, spernd c poate scap De sub povara sngelui vrsat, O tine ntr-o goan pn' la groap. S nu-l opresti cumva din alergat, Ci las-l n cumplitele-i angoase. S nu-l opreasc nimeni. Ci s-l lase! ( 28,17 ) * Cel care mustr-un semen dobndeste n viitor mai mult multumire i-i mult mai demn de cinste si mrire Dect acela care-l linguseste. ( 28,23 ) * E un nebun acela care-si pune Ndejdea-n sine. i s-a bizuit Pe inima sa doar. Ori e smintit, Ori n-a avut prilej de sfaturi bune. Doar cel cluzit de-ntelepciune, Acela va fi s fie mntuit. ( 28,26 ) * Nu se ndreapt numai cu povete O slug. Nici cu vorb, ct de mult. Desi pricepe, ns nu ascult i nici nu se ndeamn s nvete. ( 29,19 )

* Teama de oameni duce la cdere. E-o curs. i un calcul foarte prost. ncrede-te-ntr-a Domnului putere i vei tri senin la adpost. ( 29,25 ) * Un om nedrept, lipsit de-ntelepciune i de la care numai ru astepti, Necum nfptuiri sau vorbe bune, E ocolit de oamenii-ntelepti. i invers: Omul drept e urciune i-i detestat de oamenii nedrepti. ( 29,27 ) * Trei lucruri mi par mie minunate, Ba poate patru chiar. i nici nu sper A le ptrunde straniul mister: Crarea, sus, a pajurei pe cer, A sarpelui pe stncile uscate, A navei crmuite de nier Pe valurile mrii legnate i calea unui om care se-abate La o femeie. Patru sunt de toate: Doar patru urme care sunt ct pier. ( 30,18-19 ) * Exist-n lume patru animale, Cele mai mici pe-ale fpturii trepte, Minuscule, dar tare ntelepte. Le-nftisez, pe rnd, uimirii tale. Acord-le constant priveghere, Cci, mici cum sunt, slvesc pe Creator: Furnicile, popor fr putere, Ce-agonisesc, din var, hrana lor; Dihorii, tot neam slab, ce-si fac locasul n stncile nalte si nguste Unde-si deschide muntele ogasul; Apoi, nenumratele lcuste, Care n-au rege, totusi ies n stoluri, i dau nval, cad n largi ocoluri, i las-n urm pulberi si trn, Plecnd, armi, n tainica lor cale; oprla, iar, pe care-o prinzi n mn, Dar intr n palatele regale. ( 30,24-28 )

* * *

Puternic turn e Numele divin, Spre care dreptii si-nteleptii vin. Primeste-ne, sub ziduri, si pe noi, Cuttorii vremii de apoi, Pe noi, robiti celestelor comori, Ai slovei fantomatici slujitori; Primeste-ne, s ne adpostim, S-agonizm, noi, bietii sopherim5, Sub scutul Tu etern, Iah Elohim! ( 18,10 )

1 - Al treilea mprat al lui Israel (cca 971-931 .H.). Lui i se atribuie capitolele 1-29 din Pilde. Capitolul 30 - lui Agur; iar 31 - lui Lemuel. 2 - Omul de pmnt = ha' adham (ebr.) 3 - Tetragrama ebraic YHWH, transcris n greac (potrivit scrierilor crestine vechi). "Cel ce exist pentru (prin) Sine", "Cel Vesnic". Cf. Iesirea, 3,14: "Eu sunt Cel ce sunt". i: "Cel ce este m-a trimis la voi". Iat cum Dumnezeu se desemneaz El nsusi: 'hyh 'Ashr 'hyh (ebr.); g mi ho n (gr.); Ego sum qui sum (lat.) "Strict vorbind, Iahve este singurul nume al lui Dumnezeu." (Dictionar biblic, Editura Cartea Crestin, Oradea, 1995, p. 359). Alte nume: El, Eloah, Elohim, El Elyon ("Dumnezeul Cel Prea nalt"), Adonai ("Stpnul"), El adai ("Dumnezeul Atotputernic"), El Olam ("Dumnezeul Cel Vesnic"), Iehova Savaot ("Domnul Ostirilor"). Tetragrama apare, pentru ntia oar, n Facerea, 2,4. (Cf. Les Saintes critures, nota). 4 - Literal: eolul (Locuinta mortilor) si Nimicirea (Abaddon) (ebr.) Pentru Abaddon, vezi si Iov, 26,6 (prima mentiune a termenului) sau Apocalipsa, 9,11. 5 - Scribi (ebr.)

Epilog

De-atta timp, n lumea de himere, n lumea iluzorie, si eu Am rtcit. Asemeni lui Orfeu, Creznd n a cuvntului putere. Creznd si totusi nu. Cci, mai presus De vorba noastr van si firav, Resimt Cuvntul rstignit n slav i-mpurpurat pe crucea lui Iisus. nct, stul de idoli si eroi (Eroi cnd n prim-plan, cnd n eclips), Pun jos condeiul laic. Scrieti voi! Ne revedem dup Apocalips.