P. 1
71803044 Noul Cod Civil Comentat1

71803044 Noul Cod Civil Comentat1

5.0

|Views: 446|Likes:
Published by valex74

More info:

Published by: valex74 on Aug 29, 2013
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as TXT, PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

03/30/2014

pdf

text

original

Proiect finanţat de Uniunea Europeană Facilitatea de Tranziţie FT 2007/19343.07.01.02.

14 Continuarea asistenţei tehnice pe ntru consolidarea reţelei de formatori a Şcolii Naţionale de Grefieri (SNG) şi pentru îmbu nătăţirea abilităţilor lor de predare în ceea ce priveşte noul Cod civil şi noul Cod penal Judecător ÎCCJ Adina Georgeta Nicolae Capitolele I - VIII Profesor doctor Marilena Uliescu Capitolele IX - XV - Bucureşti 2010 -

CUPRINS CONSIDERAŢII PRELIMINARE 1. Prezentare generală …………………………………………....…... 12 2. Unele precizăr minologic …………….. 14 CAPITOLUL I. NOŢIUNEA ACTULUI JURIDIC CIVIL ……………………...… 16 1.1. Contrac ri caracteristice ………………….. 16 1.1.1. Definiţie ………………………………………………. 16 1.1.2. Principii …………… 1.2. Actul juridic unilateral. Noţiune. Feluri de acte unilaterale …… 18 1.2.1. Definiţi e ………………………………………………. 18 1.2.2. Clasificare …………………………………………….. 19 1.2.2.1. Acte unilaterale Promisiunea publică de recompensă 1.3. Clasificarea contractelor. Criterii de clasif icare …..…………... 24 1.3.1. Criterii de clasificare …………………………………. 24 1.3.1.1. După existenţa rapartidă la momentul încheierii actului 1.3.1.2. După scopul urmărit de părţi 1.3.1.3. După unoaşterea existenţei şi întinderii drepturilor şi obligaţiilor 1.3.1.4. După rolul voinţei p 1.3.1.5. După modalitatea negocierii clauzelor contractului 1.3.1.6. După structura lor CAPITOLUL II. FORMAREA CONTRACTULUI. CONDIŢII ESENŢIALE ….... 30 2.1. Elemente st ructurale ale încheierii valabile a contractului …..... 30 2.1.1. Enumerare …………………………………………. a de a contracta ……………………………………... 31

2.2.1. Noţiuni generale ……………………………………… 31 2.2.1.1. Definiţie 2.2.1.2. Principiul capacităţii 2.2.1.3. Capacitatea persoanei juridice 2.2.1.4. Sancţiunea nerespectării incapacităţii de a încheia acte juridice 2.3. Consimţământul …………………………………………………. 36 2.3.1. Noţiuni general rmării contractului 2.3.2. Valabilitatea consimţământului. Viciile de consimţământ …………….………… i de validitate a consimţământului 2.3.2.2. Lipsa discernământului 2.3.2.3. Viciile de con simţământ. Enumerare 2.3.3. Eroarea-viciu de consimţământ ………………………. 38 2.3.3.1. Definiţie şi . Condiţii 2.3.3.3. Aspecte particulare (eroarea nescuzabilă, eroarea asumată, eroarea de calcul) 2.3.3.4. Sancţiune 2.3.4. Dolul-viciu de consimţământ ………………………… 42 2.3.4.1. Defi re 2.3.4.2. Condiţii 2.3.4.3. Sancţiune 2.3.5. Violenţa ………………………………………………. 46 2.3.5.1. Defin diţii 2.3.5.3. Violenţa săvârşită de un terţ 2.3.5.4. Sancţiune 2.3.6. Leziunea ………………………………… 2.3.6.2. Condiţii 2.3.6.3. Sancţiune 2.4. Obiectul contractului ……………………………………………. 51 2.4.1. tatea obiectului ………………………………. 52 2.4.2.1. Condiţii de validitate. Enumerare 2.4.2.2. Sancţiu 2

2.5. Cauza ……………………………………………………………. 54 2.5.1. Noţiuni generale ……………………………………… 54 2.5.1.1. De ditate. Enumerare 2.5.2.2. Proba cauzei 2.5.2.3. Sancţiune 2.6. Forma actului juri dic …………………………………………… 57 2.6.1. Definiţie ………………………………………………. 57 2.6.2. Principiul consensual 3.1. Definiţie 2.6.3.2. Sancţiune 2.6.4. Forma ad probationem ……………………………….. 60 2.6.4.1. Defi ncţiune 2.6.5. Forma cerută pentru opozabilitate faţă de terţi ……….. 61 2.6.5.1. Definiţie 2. . Sancţiune CAPITOLUL III. NULITATEA ACTULUI JURIDIC ………………………………. 63 3.1. Dispoziţii general Categorii de nulităţi …………………... 63 3.2.1. Criterii de clasificare …………………………………. 63 3.2.2. olută şi nulitatea relativă …….…………. 66 3.2.3. Regimul juridic al nulităţii …………………………… 67 3. uridic al nulităţii absolute 3.2.3.3. Regimul juridic al nulităţii relative 3.2.3.4. Com paraţie de regim juridic între nulitatea absolută şi nulitatea relativă 3.3. Efectele nuli tăţii …...……………………………………………. 71 3.3.1. Noţiune ……………………………………………….. 71 3.3.2. Principiul retr 3

3.3.2.2. Consecinţele aplicării principiului retroactivităţii efectelor nulităţii. Repunerea în situaţia anterioară 3.3.2.3. Situaţia contractelor cu executare succesivă 3.3.2.4. Sit uaţia debitorului de bună-credinţă 3.3.3. Excepţii de la repunerea părţilor în situaţia anter . 74 3.3.4. Efectele nulităţii faţă de terţi …………………………. 75 3.4. Reguli de drept care înlătur recizări prealabile …………………………...………..77 3.4.1.1. Conversiunea actului juridic 3.4.1.2. Valid ui 3.4.1.3. Validitatea aparenţei în drept (error communis facit ius) 3.4.1.4. Princ ipiul răspunderii civile delictuale (frauda comisă de incapabil) CAPITOLUL IV. EFECT ELE CONTRACTULUI ………….……………………….. 82 4.1. Efectele contractului între părţi ………………………………… 82 ctelor între părţi. Enumerare 4.1.2. Principiul forţei obligatorii …………………………… 82 4.1.2.1. Ex tivitatea efectelor 4.1.3. Principiul irevocabilităţii efectelor contractului ……… 84 4.1.3 .1. Noţiune 4.1.3.2. Excepţii 4.1.4. Principiul relativităţii efectelor contractului între părţi …………………………….……………….. 86 4.1.4.1. Noţiune 4.1.4.2. Conţinut. Categoriile de parte, avân a relativitatea efectelor contractului 4.1.4.3.1. Promisiunea faptei altuia 4.1. 4.3.2. Simulaţia 4.1.4.3.3. Reprezentarea 4.1.4.3.4. Stipulaţia pentru altul 4.1.5. Principiul opozabilităţii efectelor contractului faţă de terţi …………………………………….……… 91 4.1.5.1. 4

Efecte le renunţării 5 .2.1. DOMENIUL PRESCRIPŢIEI EXTINCTIVE ……………. 94 5. Efectul presc .3.2... PRESCRIPŢIA EXTINCTIVĂ. Renunţarea la prescripţia extinctivă ……… 6.1. Invocarea prescripţiei extinctive ……………………. Noţiunea prescripţiei ex ive …….3. Regula imprescript ibilităţii 6. Situaţi aţiilor succesive 6.. Condiţiile renunţării 6. Noţiune ……………………………………………….2. 97 6.2. Mijloacele procesuale de invocare a prescripţiei 6.1.………………………….CAPITOLUL V.4.3.2.1..……. 94 5.2.2. 97 6.2.1.2. Compensaţia şi dreptul de retenţie 6.2. Titularii dreptului de invoca prescripţiei 6. Noţiunea şi determinarea domeniului pr i extinctiv ……. 3..2. Modul în care operează prescripţia extinctivă …… 6. 103 6. Aspecte speciale privind domeniul prescripţiei extinctive reglementa te de noul Cod civil …………………….. Formele renunţării 6.2.1.. Prescripţia dreptului la acţiune privind creanţa garantată 6.1..2.1.2.2.3.1.1. Definiţie şi reglementare …………………………….3. Determinarea domeniului pres prescripţiei extinctive în categoria drepturilor patrimoniale b) Domeniul prescripţie i extinctive în categoria drepturilor personale nepatrimoniale.1.2. Noţiune 6.4.3. NOŢIUNE ŞI EFECTE ……….1. 101 6.1. 97 6.. 94 5.2.1. Situaţia drepturilor accesorii 6..2.1.2.1.2.1.1.3.1. Mome ntul până la care se poate invoca prescripţia 6.

Începutul prescripţiei ex .CAPITOLUL VII.1.1.1. Reglementarea actuală ……………………………….2.4.. NOŢIUNE. Noţiune ……………………………………… ei extinctive …………. 132 8.3. Noţiune …………… ii prescripţiei extinctive …………. CURSUL PRESCRIPŢIEI EXTINCTIVE ………….3 .... 129 7. Termenul de prescripţie de 1 an CAPITOLUL V III. Suspendarea cursului prescripţiei extinctive …. Regu prescripţiei extinctive înscrise în noul Cod civil …………….2. 127 7. Definiţie………………………………… ul civil de la 1865 ……. 112 7. REGLEMENTARE ŞI REGIM JURIDIC ………..3. Întreruperea cursului prescripţiei extinctive …………………..4.3. 123 7. Termenul general de prescripţie ex Termene speciale de prescripţie extinctivă …………..1.1.….2.2.1..……………. Termenul de 10 ani 7.2.2.2. Efectul general 7.3..1. DECĂDEREA.2. Regula generală privind începutul prescripţiei extinctive …………………………………………… 112 7.… 113 A) Dreptul la acţiunea în e obligaţiilor de a da sau a face B) Dreptul la acţiunea în restituirea prestaţiilor C) D reptul la acţiunea în executarea prestaţiilor succesive D) Dreptul la acţiunea în anularea actului juridic E) Dreptul la acţiunea în repararea pagubei cauzate printr-o faptă il icită 7... 127 7. 122 7.2... 132 8..…………. Efectul special 7.2. Beneficiul întreruperii prescripţiei extinctive …. 118 7..4.2. Termenele de prescripţie extinctivă …………………………… 128 7.2.2. 133 6 .2.4.1. T ermenul de prescripţie de 2 ani 7.

..5.1. 142 9. Suspendarea termenelor de decădere 8.. Limitele exercitării dreptului de proprietate privată ..1. Conţinutul juridic ……….2.1. Abandonarea unui bun mobil 9.8..1.. 133 8. Întrerupere termenelor de decădere 8.2. Asemănări 8. 133 8.1. Caracterele juridic rietate …. 137 8.5. Pieirea bunului 9. Caracterele dreptului de pro 155 7 .1.2.2.3... Dobândirea dreptului de proprietate ………………… 142 9. 150 9..2. Dreptul de proprietate publică ………………………………… 150 9.5.1 .. Renunţarea la beneficiul decăderii ………………….… 154 9.4.. Riscul pieirii bunului …………………………… eptului de proprietate asupra terenurilor.4.1.2.2. Instituirea termenelor de dec ge sau prin voinţa părţilor ………………………………………..1.1..4.2. Stingerea dreptului de pr oprietate ………………. Proprietatea privată ……………………………………….6.… 145 9.8. Regimul juridic al decăderii comparativ cu cel al prescripţiei e re prescripţia extinctivă şi decădere ..2. rietate ……. 135 8.3.4.2..… 140 9.1.8.4.1. DREPTUL DE PROPRIETATE ………………………………… 139 9.8.…… 139 9. Modur re a dreptului de proprietate publică ……………………………….4.1...5. 152 mitele şi caracterele dreptului de proprietate publică ………….… 139 9.1.1..5.1. Confiscarea 9. Invoca erii …………………………………. glementare …………………………….4.………………………. Deosebiri CAPITOL UL IX.3. 152 9.8.…………………………………. 136 8. Titularii dreptului de proprietate publică …………. Instituirea termenelor de decădere …………………………….1.3 Exproprierea 9.8.….4. 134 8.3. 144 9.1..1.. Regimul juridic şi efectele decăderii … enelor de decădere ………….2..

Dreptul de folosinţă gratuită CAPITOLUL X. 179 11. ele servituţi stabilite de lege 167 10..4....3.1. 156 A.4.. Li ptul de trecere pentru utilităţi ….2.. Dreptur ructuarului şi ale nudului proprietar …………………………………………..4. 155 9.2. 167 10.2. Dreptul de administra iune C.3.. 164 10.6.. Dobândirea dreptului de superficie …………….. MBRĂMINTELE DREPTULUI DE PROPRIETATE.. Limitele legale ………………………………………………..1...1.. Încetarea superficiei ………………………………. Uzufructul uzufruct …………………….………………….1.. Drepturile reale d erivate din dreptul de proprietate publică ………………………………………….1 ridice …………………………….2.… 175 11..4. 164 10.. Dreptul de trecere …………………………………. 173 11.9..…… 174 11. 176 11.... 168 10..….1..7.1.3.…. Superficia ………………………………………………. 180 11.1. Î ui de superficie …..2. 182 11.2. Dreptul de servitute (servituţile) …………………………….1. Stingerea uzufructului … tul de abitaţie ………………………….1.. 180 11.… 176 11. LIMITELE JURIDICE ALE DREPTULUI DE PROPRIETATE DIN NOUL COD CIVIL ÎN RAPORT CU SERVITUŢILE NATURALE ŞI LEGALE REGLEMENTAT E ÎN CODUL CIVIL …. Dobândirea dreptului de uzufruct ………………….2. Exercitarea dreptului de proprietate publică ………...2. 182 8 ..5.1. Limite convenţionale …………………………………………. 177 11. 169 10.

2.. 190 12.11. Obligaţiile administratorului şi ale beneficia aţă de terţi ………….….. garanţiile şi elegarea ……………. 202 12. Drepturile şi obligaţiile coproprietarilor ………....3..……………….…. Încetarea admini 9 .4.4.1...…… 188 12. Fiduc Subiectele fiduciei ………………………………. Răspunderea fiduciarului …………………..8.3.5.3..1.4......4. For inistrare ………………………. 187 12....1.. Proprietatea periodică ………………………………………. Administrarea bunurilor altuia ………………………………....……… 196 12 carea contractului .3...1... Darea de seamă anuală ……………………………... P terile fiduciarului …………………………. Conţinutul contractului ………………………….... 195 12.1.6.…………………….. Conţinutul juridic …………………………………. 200 12.… 189 12...… 186 11.... Obligaţiile privind inventarul..4.…… 196 12... Stingerea servituţilor ……………………………….… 201 12...1..2.1.2.. 1 derea administratorului …………………….... Obligaţiile administratorului faţă de beneficiar ….. 1 87 12.2.2.3..5.. Temeiul proprietăţii periodice idice …………………………. 197 12..... Constituirea servituţii ……………………………… 184 11.3.2.... Obligaţia fiduciarului de a da socoteală …………… 196 12.3..4.. 195 12..1 e şi excluderea …………….. 197 12..8..… 194 12...2.7. 199 12. 198 12.3.... 186 ÎN CUPRINSUL CODULUI CIVIL . 1 arului fondului dominant ………………………………. 189 12.. Încetarea proprietăţii periodice …………………….7... nal al fiduciilor ..

Contractul de depozit ………………………………………. Repararea prejudiciului în cadrul răspu UL XIV.. Cont ntermediere …………………………………..……..18.12..5.1. Jocul şi 10 . Cont ntractul de cont bancar şi alte contracte bancare ………. 243 14....16. RĂSPUNDEREA CIVILĂ ÎN CADRUL NOULUI COD CIVIL .……………………………….. Cauzele exoneratoare de răspundere ………………….. Răspunderea pentru fapta altuia ………………………....CAPITOLUL XIII. 242 14.8.. 219 14........ Dispoziţii generale privi nd răspunderea pentru fapta proprie 204 13.2.9... Răspunderea pentru prejudiciul ca le sau de lucruri ……. 204 13. Contractul de întreţinere …………………………………….. ...4.. 235 14...5.. 238 14...13. Contractul de report …………………………………………......... 231 14.. 226 14.. Consideraţii generale …………………………………… urnizare ………………………………………. CONTRACTELE SPECIALE ……………………………...........17.... Contractul de transport ………………………………………....……...... 241 14.. 212 13.... 226 14...1... Contrac societate ……………………………………….... 3.4.. Contractul de asigura re ……………………………………...…….………………… 214 13. 238 14....

2. 251 15....7..…… ală …………………………. 245 15.. 265 15. Colateralii ordinari …………………… Testamentul …….7.. Moştenirea legală şi cea testamentară ……………..2.1.2. Ascendenţii pr ...2.… 251 15.. 260 15.4. DREPT SUCCESORAL..3. Partajul de ascendent …...2. 252 15. Legat 4. 249 15..3.4. Raportul donaţiilor ….4.………………………………….. Generali a ………………………………………. Rezerva succesorală …. Pa 46 15. .5.... Ascendenţii ordinari ……………………………….…………………………………. 246 15. 245 15.3.… 251 15.3..… 259 15.. Formele testamentului ……………………….. Incapacităţile speciale ……………… Substituţiile fidecomisare …………………………....1. 261 15..3.………………...… 245 15.CAPITOLUL XV.2..2.. Capacitatea de a dispune prin testament ………..1.……….3.2. MOŞTENIREA LEGALĂ ŞI TESTAMENTARĂ ……………. Descendenţii defunctului ………………………..………………… 11 .. Revizuirea condiţiilor şi a sarcinilor …… vocarea voluntară a testamentului ……………….... Moştenirea legală ……………………….1.5.1.…… 253 15. Nedemnitatea succesorală ……………………….

fiecare dintre acestea fiind divizată în titluri şi capitole – numărul de articole fiind de 2664.287/2009 din 25 iunie 2009. Modelul care a stat. 511 din 24 iulie 2009.CONSIDERAŢII PRELIMINARE 1. perioada de aproximativ cinci decenii a dreptului socialist. şi s-a introdus. cu unele fracturări reglementate prin legi speciale. Noul Cod civil. cunoaşte o dominantă – revizuirea. Olanda. pe această cale. mai exact a civiliştilor. Odată cu intrarea în vigoare. instituţiile dreptului civil. Concepţia generală. codul Napoleon. de pildă. adoptat prin Legea nr. publicată în M. nr. s-au pus bazele dreptului civil mode rn. cuprinde 7 cărţi. principiile. traversând. a căr ui redactare şi adoptare a figurat în „Programul de guvernare 2009-2012”. a „bă lui Cod civil”. pare a fi fost o iniţiativă legislativă necesară şi utilă. în Corsica. la baza elaborări i noului Cod civil român este Codul civil al provinciei Quebec din statul federal Legea nr. Aşa cum rezultă din expunerea de motive. însă. să supravieţuiască. Elveţia. cu principiile şi instituţiile sale. o copie aproape fidelă a codului civil francez. se regăseşte în sistemele de drept romano-germanice şi în alte state europene cum ar fi . din sistematizarea materiei şi din soluţiile formulate. în anul 2004. în anul 1865. Italia sau Franţa. terminolo gia juridică şi mai ales rigoarea reglementării au făcut ca acest Cod. terminologia juridică modernă. Noul Cod civil. de l. care. noul Cod civil îmbrăţişează concepţia monistă.Of. Aşa cum am afirmat cu prilejul sărbătoririi bicentenarului Codului civil francez. a Codului Civil Român. Codul a fost un transplant legis lativ reuşit în România. 1 12 .287/20091 . aproape inexplicabil. Prezentare generală De peste patru decenii lumea juriştilo r. în numele modernizării.

şi anume: dreptul de administrare. pe care le cons derăm utile şi necesare cum ar fi. de altfel. desigur. nu se regăsesc în noul Cod reglementările privind contractul de franciză. ceea ce. Prin neluarea în consi derare. am mai putea remarca reglementarea explicită a dreptului de proprietate privată şi a dreptului de proprietate publică. de pildă. prin comparaţie cu reglementările unei provincii care se completează. consacrate deja în acte internaţionale sau în codurile civile ale altor state europene.Canada. În ac est sens. credem. în Franţa şi în Elveţia. ca model. Introducerea fiduc noul Cod civil a fost. protecţia drepturilor şi libertăţilor civile fun amentale ale personalităţii umane. În acelaşi sens. în Luxemburg. a unor coduri moniste europene care fac parte din tradiţia jurid ică romanogermanică. acesta rămânân în continuare reglementat de legea specială. noul Codul civil român exclude reglementările privind societăţile comer ciale. Desigur. reglementări ce se regăsesc în codul civil elveţian. putem menţiona reglementările privind sistemul bancar ori cele privind soc ietăţile comerciale. cu reglementările la nivel federal. Tot ast fel. De asem enea. determinată de avantajele trustului (fiduciei) cât pr iveşte 13 . dreptul de concesiune şi dreptul de folosinţă. adoptat în 1991. remarcăm introducerea în noul Codul civil a cărţii funciare cu efectul constitutiv al intabulării sau a instituţiei fiduciei. pre cum şi a drepturilor reale principale derivate din dreptul de proprietate publică. nu se potriveşte cu concepţia monistă îmbrăţişată. noul Cod civil cuprinde elemente noi. caracteristică dreptului anglo-saxon (trus tul) instituţie care este receptată şi de sistemul romano-germanic prin unele reglemen tări naţionale cum ar fi. Este de la sine înţeles că acest model nu cuprinde reglementările care trebuie să se regăsească în cazul unui stat unitar. norme care se regăsesc numai în legi federale. olandez sau italian. de pildă.

receptată în Codul civil cu denumirea de fiduc ie. de intermediere. se poate observa în articolul final al noului Cod civil. în măsură să rezolv e problemele complexe ce le presupune această operaţiune. de act 14 . Cu toate acestea. În acest sens. Afirmarea. desigur. ne referim cu deosebire la raporturile noului C od civil cu legile speciale civile şi comerciale ce reglementează. a fost adoptată corespunzător în raport cu celelalte instituţii juridice naţionale. rezultatul renunţării la dualismul Codului civil şi al Codului co mercial. s-a avut în vedere şi utilizarea instituţiei fiduciei în combaterea scopurilo r ilicite. de consignaţie ş. de pildă. La o analiză m ai atentă. cum sunt cele de: fapt juridic. instituţia trustului. noul Cod civil constituie dreptul comun (jus comune) în sistemul nostru legislativ. incompletă. Unele precizări conceptuale şi de ordin ter minologic Pentru un nou Cod civil riguros. În opinia noastră operaţiunea este. a. 2. o aplicare mai largă în dreptul ang lo-saxon. prin care s-a introdus fiducia în Codul civil francez la titlul XIV „Despre fiducie”. concepte esenţiale p entru structurarea raporturilor de drept privat. trimiterea la le gea pentru punerea în aplicare a acestuia. Astfel. definirea unor concepte fundamentale este necesară ca bază a unui drept privat unic. în paralel cu acest a. credem. Este. 2007-211 din 19 februarie 2007. în materia obligaţiilor se măreşte numărul contractelor incluse în reglementarea Codului civil cu unele contracte considerate a aparţine dreptului comercial. Tot astfel.organizarea patrimoniului şi care cunoaşte. lege care nu va fi. cum ar fi. Modelul urmat în reglementarea fiduciei a fost Legea franceză nr. fără dubii. astf el sunt: contractul de comision. în ceea ce priveşte raporturile de drept privat. nu puţine raporturi de drept privat. însă. spălarea banilor sau evaziunea fiscală. după cum am menţionat. probleme dintre care unele sunt încă nesoluţionate. În a celaşi timp. a conce moniste presupune că. desigur .

În acest sens. credem că acesta este contextul actua l pe care. 978-2-90819 9-62-8. care a publicat un studiu având ca obiectiv analiza terminologică comparativă a unui număr de concepte. ce reprezintă un dat al unei culturi juridice comune. în plan european. Société de Législation Comparée. 15 . în opinia noastră. că nu s-ar putea abandona terminologia juridică consacrată. Association Henri Capitant des Amis de la Cu lture Juridique Française. în acest moment al jalonării şi st abilirii pilonilor unui drept privat european. se recurge la anumiţi termeni care nu reprezintă un limba j juridic Credem. prietenii culturii juridice franceze”. de contract precum şi altele. pornind de la terminologia existentă şi cunoscută. putem cita preocupăril e grupului de cercetare „Terminologie” al Societăţii de Legislaţie comparată şi al Asociaţiei ri Capitant. de proprietate. Profesor doctor Marilena Uliescu 2 Terminologie contractuelle commune. Paris. primu l pilon îl reprezintă terminologia contractuală comună pentru un Cadru comun de referinţă a viitorului drept contractual european. astfel. 2008. Uneori. nu sunt definite sau sunt d efinite incomplet. OSBH. nu îl putem ignora. Desigur. pentru a se putea ajunge la o terminologie comună a diferitelor sisteme juridice la nivel european2.juridic. Aşadar.

pp. Trăsături caracte ristice 1. 1166 N.) conţine reglementarea expresă nu doar a noţiunii de contract. Bucureşti. p otrivit art. adică de a naşte. Ed. contractul este acordul de voinţă dintre două sau mai mult e persoane.C.1. 3 16 . vol. ci şi pe aceea a actului juridic unilateral.. 157-158.. Gh. Contractul.C. acela care consemnează şi încorporează. Beleiu. 1989. Actul juridic civil. Rezultă din conţinutul art.Capitolul I NOŢIUNEA ACTULUI JURIDIC CIVIL 1. noţiunea de act juridic (sau act) este folosit uă accepţiuni. 1987. Astfel. cu intenţia de a constitui. Definiţie. 168. “Partea generală”. redă manifestarea de voinţă exprimată (instru tum probationis). care nu conţinea o definiţie a a ctului juridic civil3.civ. noul Cod civil (în continuare N. 4 Potrivit art. 942 din vechiul Cod civil. I. contractul era defi nit ca reprezentând „acordul între două sau mai multe persoane spre a constitui sau a st inge între dânşii un raport juridic. a modifica ori stinge un raport j uridic civil concret5. în doctrină şi jurisprudenţă. Academiei. în „Tratat de drept civil”.C. p. Beleiu.civ. În mod obişnuit. a fost definit ca reprezentând acea manifestare de voinţă făcută cu inte nţia de a produce efecte juridice. Gh.” 5 În acest sens. Se observă că noua reglementare a valorificat opiniile exprimate în doctrină. respectiv: 1) operaţiunea juridică. unde actul j uridic.1. manifestarea de voinţă făcută cu intenţia produce efecte juridice (negotium iuris) şi 2) înscrisul constatator al operaţiunii ju ridice.civ. Te oria generală. Drept civil. de ex. modifica sau stinge un raport juridic4. Definiţie Spre deosebire de vechiul Cod civil. în general. 1166 N.1. TUB. că noţiunea contractul ui presupune întrunirea următoarelor elemente: – existenţa unei manifestări de voinţă proveni de la două sau mai multe persoane. decât prin raportare la contract şi la diferitele specii de a cte juridice..

Principii Ca elemente de noutate. 1. actul juridic se deosebeşte de faptul juridic civil stricto sensu. – produ ea de efecte juridice înseamnă naşterea. precum şi pe cel al buneicredinţe atât la negocierea şi încheiere contractului.civ. aşa cum s-a spus în doctrină. Ele pot înlătura sau limita această obligaţie. N. 368 6 17 . care dispunea imper ativ. stingerea unui raport juridic co ncret. Contractul. Bucureşti.C. 9 A se vedea L.– manifestarea de voinţă să fi fost făcută cu intenţia de a produce efecte juridice6. Principiul libertăţii de a contracta trebuie pus în acelaşi tim acord cu ordinea publică şi cu bunele moravuri (care aduc îngrădiri ale libertăţii contract uale. 1169 N. Pop. 2009. 5 că „nu se poate deroga prin convenţii sau dispoziţii parti culare la legile care interesează ordinea publică şi bunele moravuri”. Universul Juridic. 7 Potrivit art.C.C.. dar acestea se produc în t emeiul legii.1. precum şi pe tot timpul executării sale. fiind vorba.1. În felul acesta.2. 1170 N. prin prevederile art. părţile sunt libere să încheie orice contrac te şi să determine conţinutul acestora.civ. părţile trebuie să acţioneze cu bună-credi nţă atât la negocierea şi încheierea contractului. niciunui subiect de drept nefiindu-i permis să le încalce). „de o manifestare mai directă a voluntarismului social care const ituie fundamentul teoretic al contractului”9. vol. reglementează principiul libertăţii de a contracta7. în limitele impuse de lege. Ed. de ordinea publică şi de bunele moravuri. Reglementarea interdicţiei de a contracta Reglementarea de principiu a interdicţiei de a contracta cu nesocotirea ordinii publice şi a bunelor moravuri se regăsea şi în vechiul Cod. II. care nu este săvârşit cu intenţia de a produce efecte juridice. O bligaţiile. 8 Conform art. p.civ.3. 1. cât şi pe tot timpul executării sale. fără posibilitatea instituirii u nor clauze de exonerare sau de limitare a unei asemenea atitudini de loialitate şi obligaţii de bună-credinţă8. modificarea. Tratat de drept civil.

dacă obiectul contractului este în afara circuitului civil. prin efectul voinţei autorului actului”. a se ve dea L Pop. 963 C. art.2.2. contractul fiind lovi t de nulitate absolută. fără rezerve. Hamang iu. pp. 10 18 . care este supus. că un contract. distinct de acela al contractului. care se aplică în mod corespunzător (conform art.civ. Avram. 1921. singura manieră realistă de interpreta re a acestor texte constă în a afirma. 11 Tradiţional. 62. „ în pofida anumitor divergenţe doctrinare în ce priveşte definiţia şi analiza celor elemente care alcătuiesc conţinutul contractului.. care se deosebeşte de contract pentru că raportu l juridic se naşte . cit.civ. Feluri de acte unilate rale 1. în doctrină s-a a mat că. a se vedea M. următoarele trăsături ale acestuia12: – actul uni lateral are un mecanism propriu de formare. nu poate fi valid. considerându-se totodată. Cantacuzino. 2006. stipulează: „cauza este nelicită. s-a spus că expresia „act unilateral” se ut ilizează în opoziţie cu „act bilateral”. 23-24. care trebuie să fi e licite şi morale10. dispoziţiilor legale privit oare la contracte. B. “numai lucrurile ce sunt în comerţ pot fi obiect ul unui contract”.instituind totodată.1. Bucureşti. cel puţin în stare latentă de putere. 1324). p. două instrumente de control pentru conformitatea contractelor c u ordinea publică şi bunele moravuri: obiectul şi cauza contractului. 368. Ed. ceea ce înseamnă că. p. înţeles ca manifestare de voinţă a autorului său (art. Actul unilateral în dreptul privat. cu referire la cauza contractului. noul Cod civil se preocupă şi de de finiţia actului juridic unilateral11. Se pot des prinde din definiţia actului unilateral. Definiţie Astfel cum s-a menţionat deja. Elementele dreptului civil. prin obiectul şi cauza sa. De asemenea. el este contrar ordinii publice şi bunelor moravuri. În acest sens. 12 Pentru amănunte. în ce priveşte regimul său juridic. Faţă de conţinutul acestor reglementări. când este prohibită de legi. 968 C . dacă este contrar ordinii publice şi bunelor moravuri”. op. Actul juridic unilateral. că este mai exactă expresi univolutiv”decât aceea de „act unilateral”. Bucureşti. când este contrarie bun elor moravuri şi ordinii publice”. Noţiune. potrivit art. 1. e l întemeindu-se doar pe manifestarea unilaterală de voinţă a autorului său. 1325). M.

Avram. cit. doctrina nu elaborase încă teoria actului unilateral ca izvor de obligaţii. În doctrină13 s-a dat o explicaţie faptului că în vech iul Cod civil nu şi-a găsit o reglementare generală actul juridic unilateral (regăsinduse doar norme speciale. 1. noul Cod reglementează expres şi alte categorii de acte unilaterale. M. respectiv. s-a urmărit să se reglementeze cel mai frecvent act juridic (contractul. modifică sau sting un drept al destinatarului şi ori de câte ori 13 În acest sens. 23. iar pe de altă parte. stabilind u-se că ele trebuie să respecte această procedură atunci când „constituie.2 .2. care rămâne reg ula de manifestare a voinţei juridice în dreptul civil). la acea dată. p. ci numărul voinţelor exprimate în act este cel care determină carac terul acestuia unilateral. nu numărul de persoane care participă la ac t fiind determinant. 1. în anumite materii sau recunoscut unele efecte ale actului unilateral) şi anume: conform tehnicii legislative de la acel moment. în noul Cod civil este reglementată situaţia actelor juridice unilaterale supuse comunicării. prin care.1.– actul unilateral exprimă interesul autorului său unic (noţiunea de autor urmând a fi înţele să în sens tehnic. a modifi ca sau a stinge raporturi juridice. întrucât este posibil ca mai multe persoane care exprimă o voinţă unică să alitatea de autor al actului unilateral. se distinge între actele unilaterale supuse sau nu comunicăr ii pentru ca acestea să producă efectele juridice urmărite de autorul lor ori prevăzute expres de lege.2.. bi.sau multilateral). Acte unilaterale supuse comunicării Astfel. Clasificare În general. op.2. De asemenea. 19 . – actul unilateral presupune int enţia autorului său de a produce efecte juridice. de a da naştere.

în cazul testame tului.civ.C. Distincţia între acte le supuse comunicării şi cele care nu sunt supuse comunicării prezintă interes în privinţa r egimului lor juridic16. ci ea dobândeşte un caracter concret. op. fiind vorba aşadar. În schimb. cit. de un act care prin chiar natura lui este orientat către destinatar (beneficiar). prin aceea că actul nu devine perfect decât prin comunicarea lui destinatarului1 5. ele nu-şi vor produce efectele decât după ce această A se vedea. 1326 alin. 3 N. 1 N.). p. 68. act pentru cauză de moarte. În legătură cu necesitatea comunicării actelor unilaterale. această orientare nu este doar abstractă. recunoaşter ea de filiaţie. 15 14 20 . Avram. în doctrină14 s-a af irmat că asemenea acte sunt menite să producă efecte juridice faţă de anumite persoane. de exemplu. 70. nu sunt supuse comunicării: testamentul. punerea în întârziere. p. angajamentul unilateral. Aceasta. efectele nu se vor produce decât de la data desch iderii moştenirii). 16 M. de ci reprezintă o operaţiune socială.. cit. Dim potrivă. Actele unilaterale supuse comunicării produc efecte din momentul în care comunica rea este considerată ajunsă la destinatar şi chiar dacă acesta nu a luat cunoştinţă de act di motive care nu îi sunt imputabile (art. Avram.).civ. În cazul anumitor acte unilaterale . deoarece de la acest mome nt actul îndeplineşte toate condiţiile sale de existenţă valabilă şi poate produce efecte (bi eînţeles că trebuie avută în vedere şi natura actului. în situaţia actelor unilaterale supuse comunicării. revocarea sau renunţarea la ma ndat. întrucât actele unilaterale nesupuse comunicării sunt perfecte de la data manifestării de voinţă a autorului lor. op. oferta de a contracta. deoarece. promisiunea publică de recompensă. materi al. 1326 alin..informarea destinatarului este necesară potrivit naturii actului” (art. acceptarea unei moşteniri. M.C. Ca acte supuse comunicării au fost menţionate : rezilierea sau denunţarea unilaterală a contractului.

2 din N. apud M. aptă să producă efectele specifice acestui act unilateral. Promisiunea unilaterală Reglementată prin dispoz iţiile art. dacă acesta nu dovedeşte că a fost în imposibilitate.civ. Avram. R. fie prin cererea de chemare în judecată). 1326 alin. prin intermediul executor ilor judecătoreşti. p. E.civ. pentru ca în alineatul următor să se prevadă că producerea efectelor are din momentul în care comunicarea a ajuns la destinatar. 226.. de Munagorri.C .J. op.2. se stipula că punerea în întârziere se poate face fie printr-o notificare. trebuie ţinut seama de împrejurări. dacă a avut sau nu loc. raportat la elementele de fapt concrete. fără culp sa. în art.2.D.civ. 1996. de a lua cunoştinţă de act. instituindu-se prezumţia (simplă) că actul unilateral. din motive care nu-i sunt imputabile. promisiunea unilaterală este înţeleasă ca actul juridic făcut cu intenţia de a se obliga independent de acceptare.. chiar dacă acesta nu a luat cunoştinţă de ea. th. 1). În absenţa unei dispoziţii expr se a legii. legea este cea care pr evede în ce formă trebuie făcută comunicarea (de ex. 2). stabilesc faptul că această comunicare „se poate face în orice comunicare adecvată.2. 1327 N. 17 21 . În ce priveşte modalitatea comunicării actelor unilaterale.formalitate a fost îndeplinită şi manifestarea de voinţă comunicată destinatarului. este consacrat sistemul informării. o comunicare adecvată. 70. manifestarea de voinţă adresate unei persoane determinate se consideră a fi cunoscute din momentul în care ajung la destinatar. 1. Lipsa co municării în cazul acestei categorii de acte unilaterale este sancţionată cu nulitatea a ctului pentru lipsa unui element constitutiv al actului unilateral17. care îl leagă numai pe autor (alin. În felul acesta. 18 De regulă.G. 1079 din C.C.. după împrejurări”18. în condiţiile în care destinatarul actului poate refuza dreptul astfel născut (alin. în funcţie de care să se determine. L. dispoziţiile art. p. L’acte unilatéral dans les rapports contractuels. cit..

1998. în alin. recompensa fiind numai „preţul” fixat de promitent pentru această activitate. p. deci unei persoane nedeter minate.Deşi în principiu revocabilă. 269.)20. C.2. 1327 N.civ. promisiunea să fie considerată făcută pentru o anumită dur ată „potrivit cu natura obligaţiei şi cu împrejurările în care a fost asumată”.3. chiar dacă prestaţia a fost executată fără a se cunoaşte p iunea (art. 19 22 . M. Bucureşti. de a menţine promisiunea pentru un anumit interval de timp. Avram.C. ci este interesat ca o persoană să îndeplinească o anumită prestaţie şi să nă un rezultat concret. dacă terţul căruia i-a fost destinată promisiunea înde lineşte condiţiile impuse de promitent (respectiv. Drept civil. s-a arătat că promisiunea publică de recompensă este un act unilater al subiectiv. Promitentul nu este animat de intenţia de a fa ce o liberalitate. supus comunicării (se adresează publicului. O asemenea ob . pentru a nu se ajunge la situaţii de revocare intempestivă a promisiunii şi a se crea astfel prejudicii destinatarului care poate intenţiona să o accepte. 44-46. Teoria generală a obligaţiilor. Actul juridic civil ca izvor de obligaţii. Ed. Stătescu.C. în C. 1328 alin.civ. de organizatorul concursului). 1. cu titlu oneros şi comutativ. 3 al art. Bîrsan. cit. Promisiunea publică de recompensă este o aplic aţie a teoriei angajamentului unilateral întrucât promitentul îşi asumă în mod unilateral obl gaţia de a plăti recompensa (premiul). a se vedea C. op. Cu privire la răspunderea ofertantului în cazul revocării intempestive a ofertei. instituie o limitare a exerciţiului dreptului de a revoca oferta (recunoscut autorului actului unilate ral). s-a prevăzut ca atunci când autorul actului nu a stipulat expres un termen.. fiind menită să asigure evitarea abuzului de drept care s-ar deduce dintr-o re vocare intempestivă19. 20 În doctrină. Stătescu. Promisiunea publică de recompensă Este actul unilatera l prin care cel care promite în mod public o recompensă în schimbul executării unei pres taţii. este obligat să facă plata. pp.2. All Educational. 1 N.

). ci reprezintă simple fapte voluntare.civ. de care se poate oricând desista şi care nu au valoare juridică decât în temeiul promi siunii publice şi numai în măsura în care condiţiile stipulate în aceasta sunt îndeplinite.C. recompensa se împarte în mod egal”21. 21 23 . ci separat de mai multe persoane. 1329 alin. 1328 alin. recompensa promisă) celor care înainte publicarea revocării au făcut cheltuieli legate de executarea prestaţiei (cu rezerva s ituaţiei în care promitentul dovedeşte că rezultatul cerut nu putea fi obţinut).C. P omisiunea de recompensă se datorează chiar şi în cazul în care terţul a acţionat ignorând pro iunea făcută.C. deoarece promitentul este ţinut de obligaţia unilateral asumată ori de câte or i un terţ a îndeplinit prestaţia cerută. iar dacă aceasta nu se poate stabi li. dar ea nu fecte faţă de cel care a executat prestaţia mai înainte de revocarea ei (art. nefiind necesar ca terţul să acţioneze în vederea re pensei (ceea ce înseamnă că. Dispoziţiile legale reglementează şi posibilitatea acordării unei despăgu biri echitabile (fără posibilitatea de a depăşi însă.civ. iar drept ul la acţiunea în despăgubire se prescrie în termen de un an de la data publicării revocării (art. dacă după îndeplinirea prestaţiei terţul află despre existenţa p nii publice de recompensă şi solicită ca aceasta să-i fie acordată. promitentul este ţinut să o plătească). când „recompensa se împarte între ele. 1329 alin. lici te. Promisiunea publică de recompensă poate fi revoc ată în aceeaşi formă în care a fost făcută publică (sau într-o formă echivalentă).civ. reglementează situaţia în care prestaţi a fost executată de mai multe persoane împreună. atitudinea terţului de a executa prestaţia sau de a participa la concur s nu are valoarea acceptării unei oferte. 1 şi 2 N. Separat de această ipoteză. potr vit contribuţiei fiecăreia la obţinerea rezultatului.civ. 3 şi 4 N.).În acelaşi timp. atunci când prestaţia a fost executată nu împreună. Dispoziţiile art. recompensa se cuvine aceleia care a comunicat cea dintâi rezul tatul (art. 2 N. 3 N.C.). 1328 alin.

: 1. Criterii de clasificare Pentru prima dată.1.1. astfel încât în literatura de specialitate nu a existat u nanimitate de păreri cu privire la criteriile de clasificare şi la numărul de clasificăr i ale contractelor. contractul este sinala gmatic. iar cealaltă debitor). dimpotrivă. renunţarea la un dre pt. Până la acest moment.3. 1171. Criteriile de clasificare şi categoriile de contracte ce rezul tă din dispoziţiile art.1. actul de opţiune succesorală). După existenţa sau nu a unei oblig aţii în contrapartidă la momentul încheierii actului. Clasificarea contractelor. într-o reglementare de importanţa Co dului civil este introdusă o clasificare a contractelor (Secţiunea a 2-a din Titlul II al Cărţii a V-a – „Despre obligaţii”). o parte este creditor. creditor şi debitor al celeilalte părţi. Criterii de clasificare 1. În c az contrar. pe parcursul executării se nasc obligaţii şi În principiu.C. este contract sinalagmatic22 acela în care fiecare par te este deopotrivă. Reciprocitatea obligaţiilor presupune ca ele să aibă ca izvor comun acelaşi co ntract. 23 Contractul unilateral nu trebuie confundat cu actul juridic unilateral. Astfel. chiar dacă executarea lui presupune obligaţi i în sarcina ambelor părţi. testamentul. contractul este unilateral. În cazul contractului unilateral23.civ. Caracterul unilatera l al contractului se păstrează şi atunci când. actul juridic u ateral este rezultatul unei singure voinţe (de ex.3. se distinge între contracte sinalagm atice şi contracte unilaterale.1. încă din momentul încheierii con ractului. pe ntru că în timp ce primul este rezultatul acordului de voinţă între două sau mai multe perso ane (şi doar generează „unilateral” obligaţii în sarcina uneia dintre părţi). clasificarea actelor juridice rămas doar pe seama doctrinei. contracte sinalagmatic e. numai o parte contractantă îşi asu mă obligaţii (deci. potrivit art. 22 24 . atunci când obligaţiile născute din acesta sunt reciproce şi interdependente. contractele cu titlu oneros sunt în acelaşi timp. Aşadar.3. 1171-1177 N.

debitorul se obligă să presteze în favoarea celeil alte părţi (creditorul).1.. atunci când una dintre părţi urmăreşte să procure celei părţi un beneficiu. 1. existenţa drepturilor şi obligaţiilor părţilor este certă. contractului de donaţie. 947) ca fiind comutativ acel contract c u titlu oneros. Este comutativ contractul în care.3.2. 107-108). vânzătoru l se obligă să predea bunul vândut. când deponentu l va trebui să restituie cheltuielile făcute de depozitar cu bunul). de exemplu. Este considerat cu titlu oneros. iar cumpărătorul să plătească preţul. există contracte cu titlu oneros şi contracte cu titlu gratuit. d finiţie care a fost criticată în doctrină. în situaţia contractului de depozit.în sarcina celeilalte părţi (de exemplu. în general.3.3. în care obligaţia unei părţi este echivalentul obligaţiei celeilalte părţi. cit. ceva în schimb (se întâmplă astfel. aceasta fiind esenţial pentru con tractele cu titlu oneros (de exemplu. fără a obţine în schimb un avantaj. contractul prin care fiecare parte urmăreşte să îşi procure u n avantaj în schimbul obligaţiilor asumate (art. 24 25 . 1). în cazul contractului de vânzarecumpărare. L. După cunoaşterea existenţei şi întinderii drepturilor şi obligaţiilor la momentul încheierii contractului. însă. 1. se face deosebire între contracte comutative şi contracte aleatorii24. şi contractele comutative. fără a primi. în cazul contractului de mandat gratuit). După sco pul urmărit de părţi. deşi acestea din urmă reprezintă doar una dintre cele două specii ale contractului cu titlu oneros (a se vedea în acest se ns. întrucât a introdus confuzia între contractele cu itlu oneros. al contractului de comodat. fiecare dintre părţ stfel. pp. Dimpotrivă. contractul este cu titlu gratuit (a rt. De data aceasta. 1172 alin. 2).1. 1172 alin. în contrapartidă). de împrumut cu titlu gratuit. iar În Codul civil anterior se considera (art. op. Avantajul pe care ti nde să-l obţină fiecare parte este de natură patrimonială. l a momentul încheierii sale. Pop.

2). ce depind de un eveniment viitor şi incert (art. acestea pot fi consensuale. părţile se supun şans câştig şi riscului de a pierde. dar cunosc şi întinderea acestora. 1174 alin. Rezultă că. da nu se produce riscul asigurat înăuntrul termenului). După rolul voinţei părţilor în stabilirea conţinutului contractului. în care părţile îşi stabilesc aşadar. Contractul aleatoriu este acela care.întinderea acestora este determinată sau determinabilă (art. dar la momentul încheierii contractului nu se ştie când anume (de exemplu. Potrivit definiţiei. 1. 1173 alin. solemne sau reale. specificul contractelor a leatorii constă în aceea că. de la început. din chiar momentul realizării aco rdului lor de voinţă (majoritatea contractelor cu titlu oneros sunt contracte comuta tive. încă din momentul încheierii contractului. părţile nu au doar certitudinea existenţei prestaţiilor pe care şi le datorează.4. Deci. contractul de antrepriză etc. 2). de exemplu. 1173 alin.1. prin natura lui sau prin voinţa părţilor. 1). ale uneia dintre ele) depind de n eveniment viitor şi incert (alea) – fie că acest eveniment este sigur că se va produce în viitor. e xistenţa şi întinderea prestaţiilor părţilor (sau cel puţin.). ele dând expresie principiului 26 . În cazul contractelor cons ensuale. voinţa juridică poate îmbrăca orice formă. fie nu se ştie dacă evenimentul se va produce (cum se întâmplă. întinderea drepturilor şi obligaţi ontractul de vânzare-cumpărare. raportat la un eveniment viitor şi nesigur ca realizare . în c azul contractului comutativ. oferă c el puţin uneia dintre ele şansa unui câştig şi o expune totodată la riscul unei pierderi. Contractul este consensual atunci când se forme ază prin simplul acord de voinţă al părţilor (art. în situaţia contractului de asigurare de răspundere civilă auto.3. în cazul contractului de rentă viageră). contractul de locaţiune.

pp. fără să seze modalitatea de exteriorizare a acestuia). noul Cod civil a rămas fidel concepţiei 25 27 . 119-120). cit. pentru formarea valabilă a contractelor solemne este nec esar ca voinţa părţilor să fie însoţită de îndeplinirea anumitor formalităţi expres prevăzute în absenţa cărora actului nu i se recunoaşte eficienţa juridică urmărită de părţi. 3). Prin reglementarea dată însă. fiind necesară remiterea unui bun sau unor bunuri de către o parte (debitorul) către cealaltă parte (creditorul)25. Formarea valabilă a unor asemenea contracte nu se reduce la realizarea acordului de voinţă al părţilor. Contractul real este acela pentru a cărui validitate este necesară predarea unui b un al debitorului (art. op. 3). excepţiile de la această regulă fiind prevăzute de lege. contractul de ipotecă). 1174 alin. contractul de donaţie. remiterea bunului ar trebui p rivită ca fiind executarea unei obligaţii create prin contractul consensual respecti v. Majoritatea contractelor sunt con sensuale. contractul de îns trăinare a terenurilor prin acte între vii.. contractul de cesiune asupra mărcii. Alteori. Solemnita validitatem este o condiţie esenţială. de fapt. considerându-se că. Este solemn acel cont ract pentru a cărui validitate trebuie îndeplinite anumite formalităţi prevăzute de lege ( art. contractul de voluntariat) . chiar for ma înscrisului sub semnătură privată constituie condiţie de validitate pentru contractul s olemn (de exemplu. Existenţa acestor categorii de contracte a fost criticată în doctrină (a se vedea L. Pop . este vo rba de forma înscrisului autentic pe care trebuie să o capete manifestarea de voinţă a părţi lor pentru contractele solemne (de exemplu. Deci.consensualismului (potrivit căruia. de fond care trebuie respectată. 1174 alin. ceea ce este relevant pentru constituirea vala bilă a contractului este manifestarea consimţământului liber şi neviciat al părţilor. De regulă.

de la început. 26 Pentru amănunte în legătură cu categoria de contracte negociate. cealaltă parte neavând decât să le accepte ca atare”. pp. Noul Cod civil se ocupă de reglementarea expresă a contractului de adez iune. contractul de comodat. 126-131. potrivit căreia fără remiterea materială a bunului. contractul de depozit.1. întrucât ofertantul a stabilit.. se poate distinge între cont racte negociate şi contracte de adeziune. În aceste contracte. toate clauzele26.5. opţiunea aderentului se reduce între a încheia sau a nu încheia contractul. 1. contracte de adeziune. a se vedea L. 28 . Du pă modalitatea în care părţile negociază clauzele contractului.3. precum şi să concretizeze o orientare a doctrinei şi a practicii dreptului p rivat care au identificat existenţa unor asemenea contracte. la stabilirea conţinutului căruia voinţa sa nu a avut nicio contribuţie. de exemplu: contractul de împrumut de consumaţie. Sunt contracte negociate cele care const ituie regula şi care reprezintă rezultatul „negocierilor”. contracte forţate. 1175 că există un asemenea contract „atunci când cl auzele sale esenţiale sunt impuse ori sunt redactate de una dintre părţi.Sunt considerate reale. cit. Prin regl ementarea acestui tip de contract. tradiţionale. Pop. ci pe baza adeziunii părţii mai slabe din punct de vedere economic la proiectul de contract a cărui redactare este realizată de către partea mai puternică. contractele reale nu se pot forma. op. stabilind prin dispoziţiile art. al discuţiilor libere între părţil ontractante. contractul de gaj cu deposedare. pentru aceas ta sau urmare a instrucţiunilor sale. noul Cod civil vine să dea expresie unei realităţi juridice. în opoziţie cu cele negoc iate. Specificul acestor contracte de adeziune constă în aceea că ele nu se formează pe baza d iscuţiilor sau a negocierilor libere.

29 . În timp ce contractele simple sunt acelea prin intermediul cărora se reali zează o singură operaţie juridică. e lectricităţii. preţul acestora sunt precizate prin convenţii ulte rioare (alin. După struc tura lor. în special termenul şi volumul pr estaţiilor. se poate distinge între contracte simple şi contracte complexe sau contrac te-cadru. 1176) situaţia contr actului-cadru. Modalitatea de executare a contractului – cadru.3. 1. contractul de telefonie fixă şi celulară. gazului. sunt realizabile două s u mai multe operaţii juridice. 1). contractul de furnizare a apei.Sunt considerate contracte de adeziune. Noul Cod civil reglementează (art. de exemplu: contractul de transport pe c alea ferată.1. în situaţia contractelor complexe. să încheie sau să m porturi contractuale ale căror elemente esenţiale sunt determinate de acesta (alin. precum şi. dacă este cazul. 2).6. înţeles ca „acordul prin care părţile convin să negocieze. contractele dintre comercianţi şi consumatori.

în sensul că situaţia juridică născută din contract se impune a fi respectat de acestea (sunt asemenea condiţii de eficacitate.C. se prevedea „caracte rul licit al cauzei”. 4. se observă că norma legală nu instituie şi o anumită cond iţie de formă. o cauză valabilă a obligaţiilor. ca abile de a contracta. cele de eficacitate trebuie îndeplinite pentru ca un contract valabil încheiat şi efectele lui să fie opozabile şi te rţelor persoane. 1178 N. 3. în cărţile funciare. în timp ce primele trebuie respectate pentru ca un contract să se formeze valid şi să producă efecte între părţile contractante originare. capacitatea de a contracta. pentru că. 27 30 . Elementele contractului structurale ale încheierii valabile a 2. 2. un obiect determinat. cu condiţiile de eficacitate a contractelor. de ex. prin dispoziţiile ar t. iar nu „cauză valabilă a obligaţiilor”.CAPITOLUL II FORMAREA CONTRACTULUI. consimţământul valabil al părţi lor. înscrierea în registre come rciale publice. este enunţat principiul libertăţii formei.1.civ. în sensul că încheierea contractului se realizează prin simplul acord de voinţă al părţilor. 2). sunt enumerate condiţiile esenţiale necesare pentru validitatea co ntractului27. În afara acestor condiţii de fo sau intrinseci ale contractului. 1179 alin.1. posibil şi licit. în anumite arhive electronice. anterior.civ. 948 ). în registre notariale) . ea este menţionată doar pentru ipoteza în care dispoziţii ale legii speciale ar impune-o (art.1. CONDIŢII ESENŢIALE 2. Aces te elemente de formare valabilă a contractului se regăsesc şi în reglementarea Codului c ivil de la 1865 (art. respectiv: 1. Condiţiile de validitate nu se confundă însă. 1179 N. C. dacă legea nu impune o anume formalitate. cu singura deosebire că. ca element constitutiv al actului.. Enumerare După ce în art.

Anterior noului Cod civil. prin încheierea de acte juridice. se regăsea în principal. aplicându-se însă. 2.2. celeritat ea circuitului civil. 3). de fond. ele pot fi grupat e în două mari componente: acordul de voinţe al părţilor (reprezentat de consimţământul părţi pacitatea lor de a contracta) şi conţinutul contractului (obiectul şi cauza fiind cele care dau conţinutul actului juridic). iar excepţia. 54/1958. aceeaşi abordare a conceptului de capacitate (înţeles ca aptitudine a subiectului colectiv de drept civil de a avea drepturi şi obligaţii civile). săvârşind acte juridice” (alin. 5 alin.1. se pune accentul pe libertatea de voinţă contractuală. 2 din Decretul nr. cât şi a persoanei juridice. Definiţie Este acea condiţie generală. de principiu. pornindu-se de la corelaţia dintre capac a juridică a acesteia şi capacitatea sa civilă şi de la formularea generală a art. în dispoziţiile Decretului nr.1. „capacitatea de folos inţă (a persoanei fizice) este capacitatea de a avea drepturi şi obligaţii”. 2. sediul materiei privind capacitatea de folosinţă şi de exerciţiu atât a persoanei fizice. Astfel. asigurându-se astfel. 5 alin. În privinţa persoanei juridice. Cu privire la cele patru condiţii de fond. iar capacitat ea de exerciţiu este „capacitatea persoanei de a-şi exercita drepturile şi de a-şi asuma o bligaţii. Noţiuni generale 2. 31 . esenţială pentru încheier ea contractului. care constă în aptitudinea subiectelor de drept de a deveni titular e de drepturi şi obligaţii. a incapacităţii. solemne. de strictă reglementare. nu exista o def niţie a capacităţii de folosinţă.2 Capacitatea de a contracta 2. regula fiind aceea a cap acităţii.2. potrivit art. unor rigori formale. fără ca aceasta să fi supusă. 54/195 8.1.În felul acesta.

în absenţa unei definiţii ale. exc epţiile fiind de strictă reglementare şi aplicare. în tot sau în parte.2. C.civ. capacitate de exerciţiu (2). 505. 1180 N. art. este reglementată dobândirea capacităţii de exerciţiu a m norului prin efectul căsătoriei (art. op. 29 d ispune: „Nimeni nu poate fi îngrădit în capacitatea de folosinţă sau lipsit. 42). decât în cazurile şi condiţiile expres prevăzute de lege (1).. Principiul capacităţii de a contracta.C. cu excepţia cazurilor prevăzute de lege. care reprezintă regula. fac trimitere . instanţa de tutelă poate recunoaşte minorului care a împ linit vârsta de 16 ani capacitatea deplină de exerciţiu (art. potrivit art. Excepţii Noul Cod Ci vil păstrează.. În acest sens. 40). când pentru motive temeinice. prin încheierea de acte juridice de către organele s ale de conducere. 28 N. cazuri în care mi norul exercită singur drepturile şi îndeplineşte tot astfel obligaţiile născute din aceste a cte (art. 2. Gh.1.. capacitatea de exer ciţiu restrânsă pentru minorul care a împlinit vârsta de 14 ani. în privinţa capacităţii de a contracta. A se vedea. 29 28 32 . ca reprezentând aptitudinea subiectului colectiv d e drept civil. în privinţa capacităţii de exerciţiu a persoanei juridice. cit. Beleiu.La fel. Nimeni nu poate renunţa. 39). principiul capacităţii de a contracta. De asemenea. evident. în tot sau în pa . civ. de capacitatea de exerciţiu.C. Pentru situaţia minorului c are a împlinit vârsta de 15 ani este reglementată posibilitatea întocmirii de către acesta a anumitor acte juridice referitoare la munca. capacitatea de exerciţiu anticipată a minorul ui. 1181 N. „Capacita tea civilă este recunoscută tuturor persoanelor (1) Orice persoană are capacitate de f olosinţă şi. iar dispoziţiile art. cu încuviinţarea părinţilor sau a tutorelui. poate contracta orice persoană care nu este declarată incapabilă de lege şi nic i oprită să încheie anumite contracte. aceasta era înţeleasă în doctrină28. la îndeletnicirile artistice sau s portive ori la profesia sa.civ.2. de ex. de a dobândi drepturi şi exercita drepturi subiective civile şi de a-şi a suma şi îndeplini obligaţiile civile. la dispoziţiile generale cuprinse în Cartea I a Co dului („Despre persoane”)29. Potrivit art. la capacitatea de folosinţă sau la capacita tea de exerciţiu (2)”.

actele de conservare. autorizat.).C.C. persoanele incapabile de a contracta. actul de constituire sau statu t” (art. afară de acelea care. actul de înfiinţare trebuie să pre vadă în mod expres dacă autoritatea publică sau instituţia publică este persoană juridică. precum şi actele de dispoziţie de mi că valoare. respectiv: a) prin actul de înfiinţare al organului com petent.C.. de asemenea. cu caracter curent şi care se execută la momentul încheierii lor (art. chiar de la data actului de înfiinţare. 30 33 .civ. 43 al in. precum şi al operatorilor economici care se constituie de către stat sau de cătr e unităţile administrativ-teritoriale.În ce priveşte persoanele fizice. în condiţiile legii. să dobândească drepturi şi să îşi asume obligaţii. Principiul capacităţii de a întocmi acte juridice este subordonat principiului specialităţii capacităţii în situaţia persoanelor juridice fără scop patrimonial vând în vedere că acestea pot avea „doar acele drepturi şi obligaţii civile care sunt necesa re pentru realizarea scopului stabilit prin lege. 2.. se recunoaşte în acel timp. nu pot aparţine decât persoanei fizice. În toate cazurile. situaţii în care actele se încheie prin re zentanţii lor legali. 206 N. minorii care nu au împl init vârsta de 14 ani şi interzişii judecătoreşti. b) in actul de înfiinţare al celor care o constituie.1.3. în oric e alt mod prevăzut de lege. însă Cu toate acestea.2. 31 Înfiinţarea persoanei juridice se face potrivit modalităţilor reglem entate de art. persoana lipsită de capacitate de exerciţiu poate încheia singură acte le anume prevăzute de lege. Capacitatea persoanei juridice Şi în privinţa persoanei juridice. Deşi regula este ca persoana juridică să dobândească aptitud inea de a avea drepturi şi obligaţii de la data înfiinţării acesteia31. în sensul ca aceasta să poată. 43 N.civ.civ. în condiţiile prevăzute de lege30. în cazul autorităţilor şi al instituţiilor publice.civ. 3 N.). 206 alin. aceea a capacităţii (persoana juridică poate avea orice drepturi şi obligaţii civile. o capacitate de folosinţă anticipată. al unităţilor administrativterito iale.C. regula este.civ. prin natura lor sau potrivit legii. conform art.C.). potrivit art. întrucât nu pot exprima un consimţământ valabil sunt. 2 N. 194 N.

civ.numai în măsura necesară pentru ca persoana juridică să ia fiinţă în mod valabil (art. su nt desemnate să acţioneze. în numele şi p e seama persoanei juridice. în raporturile cu terţii. sunt lovite de nulitate relat ivă. chiar fără dovedirea vreunui prejudiciu (art.). Potrivit art.4. individual sau colectiv. O derogare de la capacitatea de folosinţă anticipată (recunoscută doar în le gătură cu naşterea valabilă a persoanei juridice) este reglementată în legătură cu liberalită re pot fi primite în condiţiile dreptului comun. sancţiunea care intervine. de la data cons tituirii lor32. în principiu. 208 N.civ. actele făcute de cel lipsit de capacitate de exerciţiu sau cu capa citate de exerciţiu restrânsă.).C.1. au calitatea de organe de administrare persoanele fiz ice sau persoanele juridice care. esenţială şi de validitate a contra ctului. 205 al 3 N.C. 32 34 . a) În cazul persoanei fizice. precum şi actele făcute de tutore fără autorizarea instanţei d utelă. aceasta se realizează pr in intermediul organelor de administrare ale persoanei juridice. 209 N. este aceea a nulităţii actului încheiat c u neobservarea regulilor referitoare la capacitatea civilă a persoanei. din momentul deschiderii succesiunii testatorului.). atunci când această autorizare este cerută de lege.C. actul de constituire sau statut. în cazul fundaţiilor testamentare.civ. de la data actului de înfiinţare sau.2. În ce priveşte modalitatea de exercitare a drept urilor şi de îndeplinire a obligaţiilor de către persoana juridică. 2. chiar şi în cazul în care liberalităţile nu sunt necesare pentru ca persoana juridică să ia iinţă în mod valabil (art. 44 N.civ. Sancţiunea nerespectării incapacităţii de a încheia acte juridice Fiind vorba de nerespectarea unei condiţii de fond. prin lege.C.

civ. această sancţiune nu este înlăturată d e simpla declaraţie a celui lipsit de capacitate de exerciţiu sau cu capacitate de e xerciţiu restrânsă în sensul că este capabil să contracteze şi doar în situaţia în care incap a folosit manopere dolosive. a unui p udiciu. dar aceasta. după ce a avut loc descărcarea tutorelui (art. Pe de altă parte. câtă vreme nu se cere să se facă dovada existenţei unei vătămări. ca şi nerespecta rea principiului specialităţii capacităţii de folosinţă pentru persoanele 35 . Actul a nulabil poate fi confirmat de către minorul devenit major (când este vorba de actul făcut singur de acesta în timpul minorităţii. se observă instituirea unui regim specific prin noua reglementare. în apărare. lipsa capacităţii de folosinţă (cu excepţia celei recunoscute anticipat).C. persoanele capabile de a contracta să poată opune minorului sau interzis ului judecătoresc incapacitatea acestuia. 45 N. 48 N. aceasta va sesiza procurorul pentru promovarea acţiunii. ne ară potrivit legii. dacă apreciază că aceasta ar constitui o sancţiune civilă adecv ată (art. ceea ce se întâmplă de obicei în cazul nesocotirii unor norme de interes particu lar pentru a atrage anulabilitatea. fără ca pe d e altă parte. să con sidere valabil contractul. la cererea părţii induse în eroare.Caracterul nulităţii este determinat. de minorul care a împlinit vârsta de 14 ani. iar în situaţia în care actul s-a încheiat fără autorizarea instanţei de tutelă. ea poate fi făcută de că incapabilul însuşi care.C. În ce priveşte invocarea nulităţii relative. atunci când trebuia să fie reprezentat sau asi stat).civ. fără îndoială.). poate pretinde nulitatea actului pentru incapacita tea sa rezultată din minoritate ori din punerea sub interdicţie judecătorească. dar în acelaşi timp. care est e unul personal. de natura interesului ocrotit. Acţiunea în anulare poate fi exercitată de rep rezentantul legal. este posibilă confirmarea actului anulabil făcut de tutore fără resp ectarea tuturor formalităţilor cerute pentru încheierea lui valabilă. instanţa va putea. De asemenea.). b) În cazul persoanei juridice . precum şi de ocrotitor ul legal.

dacă nu s-a produs o vătăma re33. atunci când este vorba despre acte încheiate de organele de administrare ale persoanei în alcătui rea cărora au intrat incapabili.juridice fără scop patrimonial sunt sancţionate cu nulitate absolută.sau multilaterale. sancţiun ea care intervine este aceea a nulităţii relative. Aceasta înseamnă că actul nu poate fi a nulat pentru simpla împrejurare că persoanele care au făcut parte din organele de admi nistrare şi de control au fost incapabile sau incompatibile. c a fiind produsul întâlnirii concordante dintre voinţele individuale ale viitoarelor părţi contractante34.1.3. cei cu capacitate de exerciţiu restrânsă. stabilesc că încheierea contractului se face prin negocierea lui de către părţi sau prin acceptarea fără rezerve a unei oferte de a contracta 33 34 Conform art. 211 N. Consimţământul 2. Noţiuni generale 2. 1182 N. 36 . În schimb. 155. p.1.3.C.1.3. op.. în accepţiunea de manifestare unilaterală inţă făcută de oricare dintre părţile unui act bilateral sau de autorul actului unilateral.2. cei decăzuţi din dreptul de a exercita o funcţie în cadrul acestor organe.C.civ. cit. de fond care constă în manifestarea la exterior a hotărârii de a încheia actul ju ridic. 2. 2. Contractul apare aşadar.3.civ. Pop. precum şi ca acord de voinţe în actele bi. L.1. Consimţământul poate fi înţeles deopotrivă. Definiţie Reprezintă acel element esenţial. dispoziţiile art. Mecanismul formării contractului În acest sens. precum şi cei declaraţi prin l ege sau prin actul de constituire incompatibili să ocupe o astfel de funcţie.

civ. considerată ca lipsită de exigenţele bunei-credinţe. 11881195 N. Condiţii de validitate consimţământului Pentru a fi valabil exprimat şi a produce efecte juridice. dispoziţiile art. cheltuielile angajate în vederea negoc ierilor.civ. statuează. vol. De aceea. renunţarea de către cealaltă parte la alte oferte şi alte împrejurări asemănătoare). respectiv să nu fie afectat de vici e să-l altereze36. Aceasta. 1196-1200 N. fi ecare parte va decide sau nu să se angajeze juridic. 54-55. B eck. Contracte speciale.(acordul de voinţă fiind alcătuit din două elemente: oferta şi acceptarea35). Valabilitatea consimţământului. 2008. C. Ştiinţifică. Ed. Teoria generală a obligaţiilor. Ed. H. Viciile de consimţământ 2. Popescu. iar în ce priveşte acceptarea ofertei. a se vedea T. O a semenea atitudine este sancţionată. Vânzarea şi schimbul. Îşi găseşte de nea. Chirică.2. D. Bucureşti.3. 36 Contractul încetează de a fi valabil atunci când consimţământul uneia sau alteia dintre părţi este afectat de un viciu care îi alterează luciditatea sau libertatea. că acesta trebuie să fie serios. deoarece consimţământul este o voinţă la baza formării căreia se află p esul de reflexie şi deliberare al autorului său. 953 Noţiunea ofertei de a contracta este reglementată prin dispoziţiile art. p. 35 37 .C.2. În acest sens. 1204 N. Bucureşti.civ.C.1. conduita părţii care iniţiază s continuă negocieri fără intenţia de a încheia contractul. consimţământul t ebuie dat în cunoştinţă de cauză şi în deplină libertate. reglementare în noul Cod civil principiul bunei-credinţe de care trebuie să dea d ovadă părţile în iniţierea şi desfăşurarea negocierilor pentru încheierea contractului (fiind exemplu. altfel spus. Tratat de drept civil. aceasta are sediul materiei în dispoziţiile art.. cu referire la condiţiile consimţământului. 225.C. partea care se află astfel în culpă fiind ţinută să răspu prejudiciul cauzat celeilalte părţi (respectiv. liber şi exprimat în cunoşt auză (potrivit art. I. Anca. numai prin deliberare. 3. p. jocandi causa). 1968. P. R.

3.1. 1206 N.). 2.2. când este dat prin eroare.3. este necesar ca exprimarea consimţământului să provină de la o persoa nă cu discernământ. adică de la o persoană care să aibă puterea efectivă de a aprecia asupra secinţelor juridice care se vor produce în baza respectivului act. cu caracter Este supus anulării şi contractul încheiat de o persoană pusă sub interdicţie ulterior întocm rii actului. 2. este anulabil contractul încheiat de o persoană care. Enumerare Potrivit art. consimţământul este viciat atunci când ste dat din eroare. 1205 alin.civ.3.C. consimţământul este viciat în caz de leziune.C. 37 38 . 1 N.. Spre deosebire de reglementarea anterioară. De asemenea . 2. într-o stare care o punea fie şi n umai vremelnic în neputinţă de a-şi da seama de urmările faptei sale37. Lipsa discernământului Pentru ca act ului juridic să i se recunoască efectele (de a da naştere.din Codul civil de la 1865.3.3. modifica ori stinge raportu ri civile concrete).2. 1).3.civ.2. în care eroare a era tratată într-un singur text (art. Valabilitatea consimţământului Eroarea viciu de consimţământ (continuare). 954 şi.civ. Definiţie şi reglementare Eroarea reprezintă falsa reprezentare a realităţii la m omentul încheierii actului.3. 1205 alin. dacă la momentul exprimării consimţământului cauzele punerii sub interdicţie ex istau şi erau îndeobşte cunoscute (art. 2. surprins prin dol sau smuls prin violenţă (alin. Viciile d e consimţământ. la momentul încheierii acestuia se afla.C. 2 N. consimţământul nu este valabil. fie şi numai vremelnic. Conform art. s muls prin violenţă sau surprins prin dol).

care reglemen tează diferite feluri de erori care pot apărea la momentul încheierii actului (eroarea nescuzabilă. cu sancţiunile corespunzătoare care pot interveni. iar cealaltă parte să ştie sau. în dispoziţiile art. eroarea de drept care priveşte o normă juridică determinan tă. pentru ea contractului (alin. cu excepţia cazului în care prin voinţa părţilor asemenea motive au fost c nsiderate hotărâtoare (alin. Este considerată ca având caracter esenţial eroarea38 care : – poartă asupra naturii sau obiectului contractului (error i n negotio şi error in corpore). 1207-1213). considerată esenţială. Condiţii Pentru a atrage anularea actului. Potrivit art. în noul Cod c vil sediul materiei se regăseşte în mai multe articole (art. potrivit voinţei părţilor. alături de alte vicii de consimţământ).civ. eroarea asumată. 39 38 39 . 961.3. Eroarea care priveşte simplele motive ale contractului nu este esenţială.C. eroarea de comunicare sau de trans mitere). potrivit voinţei părţilor. Conform art.. eroarea de drept este es enţială atunci când priveşte o normă juridică determinantă. să fi trebuit să ştie că faptul asupra căruia a pu eroarea era esenţial pentru încheierea contractului.civ. după caz. – poartă asupra iden tităţii persoanei sau asupra unei calităţi a acesteia în absenţa căreia contractul nu s-ar fi cheiat (error in persona. 4). 953.general. eroarea de calcul. este necesar ca partea să se fi aflat într-o eroare esenţială. Este de asemenea.3. – poartă asupra identităţii obiectului prestaţiei sau asupra unei calităţi a acestuia ori asupra unei alte împrejurări considerate esenţiale de către păr absenţa căreia contractul nu s-ar fi încheiat (error in substantia). în cazul contractelor încheiate intuitu personae). 2. 1207 N. 3).2. 1207 N. pentru încheierea contractului39.C.

revăzută şi adăugită de M. 149-176. Drept civil. Beleiu. Aspecte pa rticulare Noul Cod civil reglementează şi eroarea nescuzabilă. Universul juridic. Nicolae şi P. 2). Ed. Dre pt civil român: Introducere în dreptul civil. când partea a avut o falsă reprezentare a realităţii care să o îndreptăţească la a cere anularea actului. Chiar pentru ipoteza erorii esenţiale. acesta tras din obligativitatea cunoaşterii legii de către toţi dest inatarii ei.. To uşi. 235. eroarea de drept nu va putea fi invocată în cazul dispoziţiilor legale accesibile şi previzibile (art. sancţionabil cu anularea41. a fost tranşată controversa din doctrină.3. J. contractul nu poate fi anula t dacă faptul asupra căruia a purtat eroarea putea fi.C. p. giuitorul a prevăzut un remediu de natură să salvgardeze actul încheiat. cunoscut cu dilig enţe rezonabile. 41 Potrivit art. În sens c ontrar. mai degrabă. 1208 alin. Partea generală.3.3.. 19 63. 1213). I. care. Bucureşti. 40 40 . 2. 1208 alin. câtă vreme el se constituie. mai ales în condiţiile instabilităţii şi fluctuaţiei legislative prezente. 2005. Kocsis nele aspecte teoretice şi practice privind eroarea de drept. Ed. Subiectele dreptului civil. admitea40 sau nu anulabilitatea actului pentru eroare de drept. ed. All Beck. 1 N. întrucât aceasta ar fi i ncompatibilă cu Conform opiniei dominante exprimate în doctrină (a se vedea. în absenţa unei reglementări exprese. A. Didactică şi Pedagogică. p. urmând ca prevederile contractuale să fie adapt ate în mod corespunzător (art. Ed. într-un deziderat decât într-o realit ate şi aceasta. În felul acesta. conside rându-se că falsei reprezentări a unei asemenea realităţi juridice i se opune maxima nemo censetur ignorare legem (nimeni nu poate invoca necunoaşterea legii). a VIII -a. se asigură o mai mare stabilitate a circuitului civil şi soliditatea raporturilor contractuale. pp. după împrejurări. Era însă un argu ment neconvingător. căreia nu i se recunoaşte c aracteristica de viciu de consimţământ. în Dreptul nr.În felul acesta. 177. de ex. atunci când ceala ltă parte este de acord cu executarea. Ionaşcu. Bucureşti. Truşcă. Ficţiunile juridice. Gh. Deleanu. 8/1992.civ.

L. esenţială pentru încheierea actului. Beleiu. De asemenea. după împrejurări.3.. în fapt. Astfel. Flour. 239. 135. Paris. 156. au fost valorificat observaţiile critice exprimate în doctrina română sau străină42 şi. a fost îmbr ria modernă a contractului. iar cealaltă parte nu avea. Cosma. Pop.buna-credinţă şi cerinţele unei conduite corecte şi oneste. 1) s-a prevăzut anulabilitatea actului pentru eroarea esenţială. după circumstanţe această obligaţie). atunci când ea este consecinţa unei conduite culpabile a celui care reclamă anularea actului (căci neglijenţa victimei erorii face ca aceasta să fie nescuz abilă când ea putea şi trebuia să se informeze. ce poate fi înd reptată printr-o simplă rectificare (aşa-numita eroare de calcul). Les obligations. p. în absenţa unor norme a dreptului pozitiv. Droit civil. 1207 alin.3. atunci când ero area poartă asupra unui element cu privire la care riscul de eroare a fost asumat de cel care îl invocă sau. cit. Armand Colin. J. pentru că. eroarea este nescuzabilă. sub aspect termino logic. D. p. precum şi atunci când este vorba despre o simplă eroare de calcul. nu intervine anulabilitatea actului. cu rezerva situaţiei în care a fost vorba despre o eroare asupra cantităţii. p. p. trebuie înţeleasă ca atrăgând nulitatea relativă.4. E ditura ştiinţifică. Sancţiunea Dacă până la reglementarea actuală şi de altfel. cit. LucAubert. ci sunt pus e în Gh. J.. trebuia să fie asumat de către acesta (eroarea a umată). conform căreia sancţiunea în cazul erorii trebuie să fie nulit atea relativă. nu este pus în pericol interesul general. Ed. care trebuie să caracterizeze pe omul diligent (vigililantibus non dormientibus iura inveniunt). care. 1969. de asemenea. prin dispoziţiile noului Cod civil (art. În felul acesta. op. E. 2002. 177. Teoria generală a actului juridic civil. op. în doctrină şi jurisprudenţă s-a considerat că eroarea-obstacol (cea care poartă asupra naturii contractului sau asupra identităţii obiectului acestuia) se san cţionează cu nulitatea absolută. 2. Savaux. 42 41 . Bucureşti.

960 C. în dreptul roman. anterior.4. 44 Potrivit art. însă. de a nu aduce la cunoştinţă celeilalte părţi împrejurări care trebuia să fie dezvăluite). Definiţie reglementare Dolul este acel viciu de consimţământ care constă în inducerea în eroare a unei persoane cu ajutorul unor mijloace viclene sau dolosive ori prin omisiunea. Dolul-viciu de consimţământ43 2. în mo d fraudulos. dolul este cauză de nulitate atunci când mijloacele viclene între buinţate de una din părţi. sunt astfel. existând riscul de a fi lezate. în anumite cazuri. 1214 N. Nulitatea relati vă într-o asemenea situaţie prezintă. Sub aspectul elementului material se observă că noua reglementare44 acordă atenţi e nu doar faptului comisiv (acţiunea. de informare a cocontractantului asupra unor împrejurări care se cuvene a să fie dezvăluite (art. dolul presupune un element material şi unul intenţional ori subi ectiv.1.civ. în doctrină şi jurisprudenţă. o particularitate.3.3. chiar şi în absenţa unei r tări.). În ce priveşte d omisiune sau reticenţă. fără aceste maşinaţii cealaltă ar fi contractat. privit ca fapt delictual săvârşit cu intenţ e de către autorul său. V alabilitatea consimţământului (continuare). a fost sancţionat numai dolul ca delic t civil care dădea victimei dreptul de a obţine repararea pagubei. se admitea. ci şi faptului omisiv (atitudinea negativă. că simpla tăcere a unei părţi contractante este de natură.cauză interesele părţilor contractante. să inducă are pe cealaltă parte şi Dolul contractual se deosebeşte de dolul delictual care constă în acţiunea sau inacţiunea deliberată a unei persoane prin care se încalcă dreptul subiectiv sau interesul legiti m al altei persoane. 43 42 .civ. d e natură să provoace eroarea). constând în folosirea de manopere frauduloase. Aşadar. întrucât ambele sau toate părţ tractante se află în eroare şi toate au dreptul de a promova acţiunea în anulare.C. încât este evident că. 2.4. Iniţial.

C. Al. Curs selectiv pentru licenţă. 134-135. 9/1982. aceasta poat e pretinde că a fost victima unui dol prin reticenţă47. adică în acele cazuri în care a obligaţia legală a unei părţi de a informa pe cealaltă parte46. 32. De exemplu.4. şi să sancţioneze neîndeplinirea obligaţiei de informare ce revine părţii ractuale. I. În mod deosebit. respectiv: dolul să provină de la cocontrac tant ori de la reprezentantul. 2. concretizând. „partea mai slabă” trebuie să fie informată asupra tuturor elementelor esenţiale care stau la baza declaraţiei sale de voinţă. pe de o parte. pp. pe de altă parte. 2009 . Condiţii Condiţiile pe ca re trebuie să le îndeplinească dolul pentru a atrage anulabilitatea actului se desprin d din conţinutul art. op.D. pp. prepusul ori gerantul afacerilor celeilalte părţi (i) . Ed. Rosetti-Bălănescu. 45 43 . I. Ed. nr. în Instituţii de drept civil. şi „obligaţia de a se informa” care incumbă fiecărei p ntractante. I. Rosetti. în R. 1214. 2009-2010. Andrei. 1928. Universul Juridic. de altfel. Cosma. prin acţiunile comisive ori omisive săvârşite să fi fost provocată eroarea celeilalte părţi ndiferent de caracterul esenţial A se vedea. 2005. Nicolae. Bucureşti. Se considera . cit. o orientare a doctrinei şi jurispr udenţei în materie. 1215 N. D.3.. Actul juridic civil. D. vol. în caz contrar. Noul Cod civil vine să dea expresie acestei realităţi. Tratat de drept civil. Ed. vol. 167.. Băicoianu. 46 C.să o determine să încheie un contract pe care altfel nu l-ar fi încheiat45. problema dolului prin reticenţă evidenţiază raportul dintre „obli gaţia de informare” ce revine părţii mai experimentate ori profesioniste sau care deţine „in formaţii privilegiate”.R. Dolul prin reticenţă în literatura juridică şi în practica ju diciară. iar.civ. Hamangiu. p. Naţio nală. în contractele de adeziune sau în cele încheia te cu consumatorii. însă.2. Chirică. P. p. de ex. Contractele spe ciale civile şi comerciale.. 261-267. că tăcerea este constitutivă de dol numai excepţional. 47 A se vedea M.

1214 alin. dolul să fie dovedit (întrucât nu se presupune) (iii). 48 44 . străine de contrac t. noul Cod co nţine dispoziţii (art. este evident că cealaltă parte nu ar ntractat”). În ace astă situaţie. chiar dacă aceasta nu a fost esenţială (art.sau neesenţial al acesteia (ii). 1215) care rezolvă şi chestiunea dolului comis de un terţ. astfel încât eroarea provocată să fi privit elemente hotărâtoare pentru încheiere ontractului. (ii) Dacă în vechiul text din C odul civil (art. este firesc să apară condiţi a ca acesta să provină de la cealaltă parte contractantă sau de la reprezentantul aceste ia48. pentru că aceasta ar f i o soluţie injustă49. 49 Spre deosebire de reglementarea anterioară. în principiu nu poate fi sancţionat contractantul nevinovat. con firmarea unui drept. cerinţa nu funcţionează în cazul actelor juridice unilaterale (testamentul. în noua concepţie a Codului este pus accent ul pe dimensiunea delictuală a dolului. 960) se menţiona expres condiţia ca dolul să fi fost determinant la înc heierea contractului (întrucât „fără acele maşinaţiuni. fiind suficient că a existat o asemenea atit udine a părţii. renunţarea la un drept). în absenţa căreia nu s-ar fi încheiat Evident. autorul dolului răspunde pentru p rejudiciile ce ar putea rezulta (art. nu a avertizat cealaltă parte asupra erorii ce i-a fost provocată. Aşadar. În schimb. fiind suficie nt ca prin atitudinea dolosivă a părţii să fi fost provocată o eroare. trebuia să cunoască) manoperele dolosive ale t erţului şi totuşi. Pentru ipoteza în care dolul s-ar datora unei terţe persoane. independent de anularea contractului. dolul va fi imputabil cocontractantului în cazul în care se dovedeşte că a cunoscut (sau. în noua reglementare nu mai este instituită această condiţie. după caz. (i) Pentru că dolul are o dimensiune delictuală (contractuală). 1215 alin. câtă vreme acestea sunt rezultatul voinţei unei singure persoane. 2). 2).

dispoziţiile art. Astfel. 1257 N. în afară de anularea actulu daune interese sau. un rapor t de răspundere în cadrul căruia cel prejudiciat. 4. sancţiunea care intervine este aceea a anulabilităţii actului. Sancţiunea dolului Fiind vorba de un viciu d e consimţământ. are dreptul să ceară şi să obţină repararea prejudiciului50. dolul este şi un delict civil. să pretindă. 1214 alin. întrucât el nu rezultă din conţinutul actului. adică prejudiciul ce i-a fost cauzat nu e te reparat în întregime.C. 267.3.3. 45 . partea va putea acţiona pe autorul dolului pentru a obţine despăg ubiri. pentru dovada lui se admite orice mijloc de probă.civ. să solicite reducerea prestaţiei sale cu valoarea daunelor-interese la care ar fi îndreptăţit. Fiind vorba de o faptă delictuală (de un fapt juridic). Pop. L. victima dolului.acel contract ori el s-ar fi încheiat în condiţii diferite. dacă preferă menţinerea contractului. rămânând victimei dolului să alea dacă solicită anularea contractului sau despăgubiri. În felul acesta. care purtând asupra unor elemente nedeterminante nu ar fi justificat anulare a actului. se va naşte un raport juridic de natură delictuală. În acelaşi tim să. respectiv. op. rămâne lipsită de relev nţă distincţia care se făcea în doctrină şi jurisprudenţă între dolul principal (cel care.. În acest sens. astfel încât în ipoteza în care autorul dolului a cauzat un prejudiciu. pu pra elementelor esenţiale dădea drept la acţiunea în anulare) şi dolul incidental sau secu ndar. stabilesc posibilitatea pentru cel al cărui consimţământ a fost surprins prin dol.4. (iii) Dolul trebuie să fie dovedit de către victima acestuia (potrivit ar t. v. dolul nu se presupune). 50 În acest sens. cit. nici măcar dintr-un eventual dezechilibru între prestaţiile la care s-au obligat părţile a ctului. dacă prin admiterea acţiunii în anulare nu a fos t posibilă repunerea părţii în situaţia anterioară. 2. p.

de aşa manieră încât partea ame ea să creadă. Această temere poate exista nu numai în raport cu persoana contractant ului sau cu bunurile acesteia. voinţa de a contracta. în mod liber. soţia.civ. îşi exprimă consimţământul pentru a scăpa de un rău mult mai grav care i-ar pu fi cauzat51. op.. potrivit cărora temerea 51 Vezi L. Valabilitatea consimţământului (continuare).5. rezultă că în situaţia persoanelor apropiate părţii este vorba de o constrângere fizică efectivă îndreptată împotriva acestora şi de natură să insufle temere părţii contracta 3. (i) Necesitatea caracterul ui determinant al violenţei rezultă din dispoziţiile art. 1216 alin.2. ci sentimentul de teamă (temerea) care i-a fost i ndusă victimei şi care a împiedicat-o să-şi manifeste.1. 1216 N. cit.2. este înţeleasă ca „tem stificată indusă fără drept de cealaltă parte sau de un terţ.. 46 . violenţa. 4). dar cu toate acestea. onoarea s sale ar fi expuse unui pericol grav şi iminent” (art. Rezultă că nu violenţa în sine este cu adevărat viciu de consimţământ. viaţa. Violenţa 2.3. p. Pop. ci şi în legătură cu persoane apropiate părţii (soţul. după împrejurări. persoana. Condiţii Pentru a atrage anularea actului. Definiţie şi reglement are În concepţia noului Cod civil. 1216). 270. A tfel spus.C. Având în vedere dispoziţiile art. violenţa trebuie: să fie determinantă pentru încheierea actului juridic (i).5.3.5. victima violenţei ştie că încheie un contract dezavantajos pentru ea. 1 216 alin. în lipsa consimţământului său. să fie injustă (ii). 3. ca viciu de consimţământ. conform art. că. endenţii ori descendenţii.

52 47 . Astfel. Se întâmplă astfel. 1217). care vor fi la aprecierea organu lui jurisdicţional. de „vârsta. Într-adevăr. dacă ameninţarea priv eşte exerciţiul cu bunăcredinţă al unui drept subiectiv. de o serie de elemente de fapt. cu scopul de a-l determina pe acesta să încheie un angajament e xcesiv. pentru a se stabili dacă a fost vorba de caracterul hotărâtor al vio lenţei la momentul încheierii contractului. de a obţine un alt rezultat decât cel pe care l-ar fi putut pretins în mo d legitim. ea nu se poate constitui în viciu d e consimţământ. exercitarea dreptu lui este deturnată de la scopul său şi capătă un caracter abuziv. adică. de data aceasta.. aşa cum dispune art. în absenţa con pusă unui pericol grav şi iminent. prin ea însăşi. Ameninţarea cu exerciţiul unui drept. violenţă-viciu de consimţământ. E ste vorba aşadar. sănătatea şi caracterul celui asupra căruia sa exercitat violenţa. întrucât partea tinde doar la realizarea beneficiului pe care legea i-l re cunoaşte. 4 N.civ. ceea ce este de natură să-l scoată de sub protecţia legii52. în concepţia noului Cod reprezintă violenţă „temerea insuflată prin ameninţarea cu exerciţiul unui drept făcută cu scopul de a o avantaje nejustificate” (art. în cazul ameninţării debitorului cu urmărirea sau chemarea sa în ecată de către creditor. de ex. se cere ca aceasta să reprezinte o încălcare (să fie ilicită). pentru a atrage nevalabilitatea actului.. Întrucât nu orice ameninţare constituie. de natură să afecteze valabilitatea acestuia . starea soci ală. 1216 alin.trebuie să fie „justificată” şi de aşa natură încât partea putea să creadă că. În schimb.C. precum şi de orice al prejurare ce a putut influenţa starea acestuia la momentul încheierii contractului”. În stabilirea caracterului determinant al violenţei t rebuie să se ţină seama. (ii) Caracterul injust al ameninţării victimei.

3. 53 48 .civ.C. Faptul că ameninţarea trebuie să fie determinantă.) este r glementată situaţia violenţei exercitate de un terţ faţă de contract. având în vedere că şi în cazul s cesitate dimensiunea volitivă a consimţământului poate fi grav afectată. să încheie cont ractul). 1220 N.5. considera tă constitutivă de violenţă.3.civ. rezultă în mod impli şi din dispoziţiile art. atunci când ea rezultă dintr-o stare de necesitate. care nu recunosc caracterul de viciu de con simţământ simplei temeri reverenţiare. z. în concepţia noului Cod civil. De asemenea. izvorâte din respect. partea prejudiciată va avea la îndemână două În doctrină se exprimase un punct de vedere contrar. p. D. Aşadar. aceasta să fi cunoscut sau să fi trebuit să cunoască despre vi lenţa exercitată (deci.5. 2. de pe urma căreia să fi prof itat. 174. prin influenţarea comportamentului celeilalte părţi. 2.Temerea reverenţiară. să fi existat cel puţin o complicitate.)53. ameninţarea cu un rău nu este. Rezultă că nu se cere ca ameninţare u un rău al cărei autor este terţa persoană să fie şi rezultatul coparticipării efective a ce eilalte părţi. 1218 N..4. fără ca aceasta să fi fost însoţ olenţă. în situaţia în care autorul violenţei este cealaltă parte contractantă. cit ..C. decât în măs care cealaltă parte a profitat de această împrejurare (art. independent de anularea contractul ui partea va putea cere şi repararea prejudiciului cauzat prin fapta ilicită. Violenţa săvârşită de un terţ Prin dispoziţiile noului Cod civil (art. dar. 1219 N.civ. Sancţiune Ca şi în cazul dolului. nevoite astfel. în sensul că ameninţarea într-o asemene a situaţie este asimilabilă violenţei-viciu de consimţământ. ar fi trebuit să cunoască violenţa exercitată de terţ. op. însă ea constituie vici e consimţământ numai atunci când partea al cărei consimţământ nu a fost viciat cunoştea sau. Cosma. cel puţin.C.3.

2 şi ale art.6. din această definiţie. Vasilescu... Ed. Bucureşti. 235). Valabilitatea Leziunea consimţământului (continuare). D că autorul violenţei este un terţ.civ. 1257 N. p. Astfel.3. iar împotriva celeilalte părţi contractante. op. cit. ci este o condiţie a a ulării contractului pentru incapacitatea unuia dintre contractanţi.3. nu este suficientă A se vedea. a se vedea L. 2003. 2. o prest aţie considerabil mai mare. 55 În doctrină a u fost exprimate mai multe opinii. leziunea a fost apreciată şi ca o cauză distinctă. referitoare la pretinderea de daune interese sau la reducerea core spunzătoare a prestaţiilor. 1221 N. Re pere pentru o nouă teorie a actului de drept privat. decât valoarea propriei p restaţii. prin vic ierea acestuia. atunci când una dintre părţi. în sensul că leziunea nu afectează consimţământul. Rezultă.6. de asemenea. 1220 alin.1. Prin reglementarea noului Cod se curmă practic. de lipsa de experienţă ori de lipsa d e cunoştinţe a celeilalte părţi. 312. la data încheierii contractului. Rosetti.civ (ac estea din urmă. op. care au negat caracterul de viciu de consimţământ a l leziunii. în cazul dolului). partea se va putea îndrepta împotriva acestuia cu acţiune a în răspundere. 54 49 . În sensul că leziunea este o cauză specială de desfiinţare a contractului şi nicidec um un viciu al consimţământului întrucât rostul său este acela de a asigura echilibrul contr actual. Relativitatea actului juridic civil. a se vedea D. în acest sens. şi o acţiune în răspundere civilă. dacă repunerea în situaţia anter oară nu este suficientă pentru acoperirea prejudiciului. această controversă.C. p. profitând de starea de nevoie. stipulează în favoarea sa ori a unei alte persoane. re cunoscându-se leziunii natura de cauză ce afectează valabilitatea consimţământului. 153. că noul Cod îmbrăţişează concepţia subiectivă despr conform căreia pentru a exista acest viciu de consimţământ55. 2.C. Definiţie şi reglementare Este leziune. Pop. cit. dispoziţiile art. ceea ce este în strânsă legătură cu valoarea prestaţiilor care alcătuiesc obiectul ra ortului de obligaţii contractual şi cu obiectul contractului. Co sma. cu acţiune în anulare54. fiind aplicabile deopotrivă. p .. s pecială de anulare a contractului pentru încălcarea cerinţei echilibrului prestaţiilor car e se datorează în contrapartidă (P. potrivit art.acţiuni împotriva acesteia: una în anularea contractului şi.

3). cu con diţia ca diferenţa de prestaţie să depăşească jumătate din valoarea pe care o avea. leziunea era limitată. de la început poziţia contractuală a părţilor este inegală. încheiau singuri acte de ad inistrare. ca viciu de consimţământ. prestaţia promisă sau executată de partea lezată (art. – leziunea iste nu doar în raport cu momentul încheierii actului.disproporţia între prestaţiile părţilor.3. precum şi alte contracte anume prevăzute de lege (art. trebuie să fie vorba de o obligaţie excesivă asumată de acesta prin raportare la starea sa patrimonială. 50 . ci să subziste până la data cererii de anulare. la moment cheierii contractului. De asemenea. 1222 alin. este necesar să fie îndeplinite următoarele cerinţe: – leziunea să fie o consecinţă directă a actului respectiv. 2. Sub aspectul categoriei actelor juridice care pot fi atacate pentru leziune . 1224). Condiţii Pentru a exista leziune.2. 2). în cazul minorului. 1221 alin. doa r la situaţia minorilor – care. Aceasta înseamnă că. având vârsta de 14 ani împliniţi. fără încuviinţarea părinţilor sau a tutorelui. ca domeniu de aplicare. – disproporţia de valoare între prestaţii să fie considerabilă. aşa încât. p echilibrul contraprestaţiilor există o parte a cărei voinţă este mai slabă în faţa celuilalt tractant. noile dispoziţii legale exclud de la incidenţa acestei sancţiuni contractele aleator ii. la avantajele pe care le obţine din contract ori la ansa mblul circumstanţelor (art. ci este necesar să se şi profite „de starea de nevoi de lipsa de experienţă ori de lipsa de cunoştinţe a celeilalte părţi”.6. dacă aceste acte le pricinuiau vreo vătămare – potrivit noului Cod civil leziunea este recunoscută şi în cazul majorului. tranzacţia. otrivit reglementării anterioare. Astfel.

de a ltfel. Ionaşcu. Ed. 213).. Ionaşcu.3. o r cere a propriei creanţe sau. 1223). Gh. dar cu reducerea obligaţiilor sale cu valoarea daunelor-intere se la care ar fi îndreptăţită. leziunea este san onată cu anularea actului lezionar. Scrisul românesc. op.. de terminologia imprecisă a Codului civil Astfel. determinate.3. Partea prejudiciată are însă posibilitatea să aleagă menţ nerea contractului.. modificarea unui raport juridic (A. cit. 56 51 . distinct . Teoria generală a obligaţiilor. Curs de drept civil. 290. fie că obiectul actului juridic este însuşi obiectul raportului juridic. Obiect ul contractului 2. Noţiuni generale Punând capăt controverselor apărute în doctrină56. Beleiu.În cazul majorului. B.1. fi e că obiectul actului juridic ar consta în crearea. 432). f.4. 1222 alin .6. Cantacuzino. în mod echitabil. respectiv co nduita părţilor. 162). Cosma. cit. instanţa va putea să menţină contractul.. după caz. caracterul însemnat ori considerabil al leziunii există doar atunc i când disproporţia depăşeşte jumătate din valoarea pe care o avea prestaţia promisă sau exec tă de partea lezată. fie că obiectul actului juridic ar consta în interesele reglementate de părţi prin mijlocirea actului juridic (D. 2. op. 96). analizându-se doar obiectul obligaţiei sau obligaţiilor generate de acel act (M. Craiova. adică acţiunile şi inacţiunile la care acestea sunt îndrituite ori pe care t ebuie să le îndeplinească (Tr. op. 2. 3). cit. p. Sancţiunea Considerată viciu de consimţământ. p. Chiar şi în situaţia în care partea alege să promoveze acţiune re. p. o majorare a propriei obligaţii (art. Dreptul la acţiunea în anulare sau în reducerea prestaţiilor pentru leziune se pre scrie în termen de 2 ani de la data încheierii contractului (art. Curs de drept civil. s-a considerat fie că actul juridic nu ar avea un obiect propriu.a. p.4. dacă cealaltă parte oferă. p.

distinctă de prestaţia la care debitorul s-a îndatorat şi care reprezintă obiectul obligaţiei văzută ca raport juridic57. împrumutul şi altele asemenea. pe aceea de „obiect al obligaţiei”). En umerare. trebuie să fie determinat sau cel puţin determ inabil şi licit.civ. sub sancţiunea nulităţii absolute (obiectul este consid erat ilicit atunci când este prohibit de lege sau contravine ordinii publice ori b unelor moravuri).4. convenită de părţi.4. în ul că operaţia juridică încheiată de părţi determină şi prestaţia la care este îndreptăţit cr orat debitorul. locaţiunea.C. că obiectul contractului este reprezentat de „operaţiunea juridică. obiectul contractului t rebuie să fie determinat şi licit. obiectul obligaţiei este prestaţia la care se angajează deb itorul şi. noul Cod civil stabileşte. condiţia este îndeplinită când bunul este prezent ca atare în momentul încheierii actu lui.1. sub sancţiunea nulităţii absolute. astfel cum reiese din an samblul drepturilor şi obligaţiilor contractuale”. de a închiria un bun ori de a efectua o lucrare sau de a presta un serviciu etc. precum vânza rea. 57 52 . Astfel. de a cumpăra. prin dispoziţiile a rt. 2.).2. Operaţia juridică este. al teori. Condiţii de validitate.2. Indiferent că este vorba de prestaţiile părţilor sau de bunuri ca obiect deriva t al obligaţiilor născute din contract. dar şi în situaţia Între obiectul contractului şi obiectul obligaţiei contractuale există o strânsă legătură. Rezultă că obiectul contractului este c onstituit din operaţiunea juridică avută în vedere de părţi la momentul încheierii acestuia ( e a vinde şi. 1225. trebuie îndeplinite aceleaşi condiţii. po trivit art.. aşadar. 1226 N. respectiv. şi anume: – să iste. Pentru a fi valabil.de la 1865 (care uneori foloseşte sintagma „obiectul contractului sau al convenţiei”. Valabilitatea obiectului 2.

diligent şi echidistant (1). conform art. noul Cod civil conţine dispoziţii referitoare la determinarea obiectului de către un terţ sau prin raportare la un factor de refe rinţă58. Sancţiunea Intervine sancţiunea nulităţii absolute atunci când obiectul contractului est e nedeterminat şi ilicit. – să fie posibil. 1228 N. a încetat să mai existe ori nu mai este accesibil. 58 53 . potrivit art. atunci când nu este respectată cerinţa referitoare la caracterul deter minabil sau cel puţin determinabil şi licit al acestuia. atunci când preţul sau orice alt element al contractului urmează să fie determinat de un terţ. precum şi dispoziţii privind determinarea calităţii obiectului (în sensul că. în cazul unei imposibilităţi iniţiale. Potrivit art. 1229). atunci nu poate fi stabilită potrivit contractului. p reţul sau elementul nedeterminat de către părţi (2).). preţul se determină prin raportare la un factor de r eferinţă.2 . iar acest factor nu există. De asemenea. după caz. la cererea părţii interesate. potrivit contractului. Dacă terţul nu poate sau nu doreşte să acţioneze ori aprecierea sa este în mod manifest nerezonabilă. cel puţin de nivel mediu). cu factorul de referinţă cel mai apropi t. pentru una dintre părţile actului. 1234. contractele pot purta şi asupra bunurilor viitoare.4. contractul rămâne valabil încheiat. în absenţa unei convenţii contrare. calitatea prestaţiei sau a obiectului acesteia trebuie să fie rezonabilă sau.civ. acesta trebuie să acţioneze în mod corect. cu referire la obiectul obligaţiei a ctului juridic.C. la momentul încheierii ac ului. – să fie determi at sau determinabil.civ. 1232 N.bunurilor viitoare (în lipsa unei prevederi exprese. – să fie în circuitul civil (numai b unurile care sunt în circuitul civil pot face obiectul unei prestaţii contractuale – a rt. at unci când.2. va stabili. sub acest aspect.C. instanţa. după împrejurări. Aceeaşi sancţiune operează. 2. e l se înlocuieşte.

particularizat. scopul u de părţi (causa finalis).2.1. Enumerare Pentru a fi valabilă. lipsei scopul ui imediat la încheierea actului. Această lacună legislativă a făcut posibile mai multe construc teoretice cu privire la înţelesul acestei noţiuni.): a) să exis te. ea se poate dat ra lipsei de discernământ sau. 2. vizând aşadar.C.1.1. b) să fie licită.civ. 1236.5.5.5. Condiţii de validitate. Definiţie şi reglementare Până la reglementarea adusă prin noul Cod civil nu a ex istat o definiţie legală a noţiunii de cauză. 1235 faptul că prin cauză se înţelege „ ivul care determină pe fiecare parte să încheie contractul”. fiind d oar în enumerarea condiţiilor esenţiale ale convenţiei şi cu referire la prezumţia de existe nţă şi de validitate a cauzei. c) să fie morală. pe diferitele tipuri de acte.2. lipsei intenţiei de a gratifica (în actele cu titlu gratuit). Noul Cod civil vine să curme însă contro versele din doctrină. a) În ce priveşte inexistenţa cauzei. Altfel spus. cauza actului juridic trebuie să îndeplinească cumulati v următoarele condiţii (desprinse din dispoziţiile art. lipsei contraprestaţiei (în contractele sinalagmatice). adică.5. cauza răspunde l a întrebarea „pentru ce” sau „în ce scop” s-a încheiat actul juridic. 1237 N. referirea la aceasta în vechiul Cod. 54 .5. nepredării bunului (în contractele real e). Noţiuni generale 2.2.1. Cauza 2. statuând prin dispoziţiile art. Valabilitatea cauzei 2.

civ. Noua reglementare vine să pună capăt interpretărilor din doctrină şi jurisprudenţă (apărute. d emonstrată direct. 2).5. adică să nu fie contrară bunelor moravuri. 1 N. c) În sfârşit. cu excepţia cazului în care contractul a fost greşit calificat şi poate produc e alte efecte juridice.3. 1).. c auza trebuie să fie morală. cum ar fi înscrisurile. 2). care funcţionează indiferent de faptul că acest element este menţionat sau nu în instrumentele probatorii preconstituite. lipsa cauzei atrage nulitatea relativă a cont ractului.2. fiind prezumată de lege.b) Caracterul licit al cauzei presupune ca aceasta să fie conformă legii şi ordinii pu blice (art. Cauza este considerată ilicită şi atunci când contractul este doar mijlocul pentru a eluda aplicarea unei norme legale imperative.5.2. chiar atunci când cauza nu este prevăzută expres – art. Sancţiunea Potrivit art. 1238 alin. 2.C. respectiv regulilor de convieţuire socială. 2. 1236 alin.2. ceea ce înseamnă că. 1239 alin. Ambele prezumţii instituite au însă caracter relativ (iuris tantum) . de altfel. – prezumţia de valabilitate a cauzei (existenţa unei cauze valabile s e prezumă până la proba contrară – art. dispoziţii le noului Cod civil păstrează o dublă prezumţie în privinţa cauzei: – prezumţia de existenţă i (contractul este valabil. cauza nu trebuie să fie dovedită. 1239 alin. ceea ce înseamnă că pot fi înlăturate prin proba contrară şi că orice persoană care invocă ri nevalabilitatea cauzei este ţinută să facă dovada susţinerilor sale. în condiţiile în care textul anterior statua doar în sens l potrivit căruia „obligaţia fără 55 . Proba cauzei Ca şi în reglementarea anterioară.

cauză sau fondată pe o cauză falsă nu poate avea niciun efect”). se asigură protecţia părţii contractante de bună-credinţă. nici interpretul nu poate să o facă). în contra ctele cu titlu gratuit). dacă c ealaltă parte a cunoscut-o sau. pentru a fi atrasă sancţiunea nulităţii absolute este necesar să existe caracterul ilicit sau imoral al angajamentului contractual. lipsei intenţiei de a gratifica. Întrucât rin dispoziţiile noului Cod civil este sancţionată expres lipsa cauzei cu nulitatea re lativă (fără să se facă vreo distincţie între „cauzele” care pot să atragă lipsa de cauză. ace asta atrage nulitatea absolută a contractului dacă este comună sau. adică ambele părţi să fi urmăr it un scop de această natură (în afara legii sau contravenind ordinii publice şi bunelor moravuri). în caz contrar. sancţiunea ar trebui să constea în nulitatea relativă. Se aprecia astfel. iar atunci când se dator ază lipsei scopului imediat al angajamentului contractual (respectiv. 56 . care nu este pusă în situaţia d orta consecinţele nulităţii contractului (cum s-ar fi întâmplat în ipoteza în care mobilul il cit sau imoral ar fi aparţinut unei singure părţi.C. după care. nimănui nu îi este permis să se prevale propria sa turpitudine – „nemo auditur propriam turpitudinem allegans”). 2 N . ar trebui făcută distincţia între „cauzele lipsei de cauză”. trebuia să o cunoască (art. ia uitorul nu distinge. ar însemna ca partea să se prevaleze de comportamen tul său imoral şi să obţină desfiinţarea actului (or. altminteri. după împrejurări. în contractele reale.civ. în aprecierea san unii care intervine pentru lipsa cauzei. Rezultă că. că. atunci când lipsa cauzei este determinată de lipsa disc ernământului. 1238 alin. În ce priveşte cauza ilicită sau imorală. lipsei riscului. lipsei contr aprestaţiei în contractele sinalagmatice. pentru că. În felul acest a. rezultă că nu mai pot avea su port în continuare teoriile care apreciază asupra unui regim distinct al nulităţii în funcţi e de situaţiile care ar atrage lipsa cauzei. în contractele aleatorii.). sancţiunea aplicabilă trebuie să fie a nulităţii absolute. lipsei predării bunului.

însă. po trivit acestui din urmă text. extrinsecă. Forma actului juridic 2. Definiţie Forma actului juridic desemnează acea condiţie generală. care priveşte diferitele cerinţe de formă necesa re unui act juridic pentru a-şi produce efectele (forma cerută ad validitatem. În Codul civil anterior nu exista o reglementare expresă. însă. de e xteriorizare a voinţei. în sens larg (lato sensu). din mai multe texte (refe ritoare la consensualism în materia anumitor acte juridice – de exemplu.6.6. forma cerută ad probationem. care vizează tocmai modalitatea de exteriorizare a voinţei jurid ice şi cealaltă. 2. 1). una res trânsă (stricto sensu). Principiul consensualismului Privită în înţelesul său restrâns. făcută cu intenţia de a crea. 1240 privitoare la formele de exprimare a consimţământului. care presupune că singura con diţie necesară şi suficientă pentru încheierea unui contract este simpla manifestare sau e xteriorizare a voinţei libere şi neviciate a părţilor. voinţa de a contracta poate fi exprimată verbal sau în scr is (alin.6. forma cerută pentru opozabilitate faţă de terţi. cu caracte r de normă generală a acestui principiu. modifica ori stinge un raport juri dic concret. Voinţa poate fi 57 . Astfel. 2.2. pentru probarea a ctului).care ar fi putut să invoce nulitatea actului dezavantajând astfel partea care a cont ractat cu bună-credinţă). Noul Cod civil vine să consacre. pr incipiul consensualismului prin dispoziţiile art. fără să se impună acesteia respectarea umitor formalităţi. 1178 referitoare la libertatea f ormei şi ale art. forma actulu i juridic este cârmuită de principiul consensualismului. Sintagma „forma actului juridic” este folosită într-o dublă accepţiune. vânzarea-cumpăr area – sau la excepţiile de la acest principiu).1. care era dedus.

pentru a fi producătoare de ef ecte juridice. aşadar. nu se cere ca manifestarea de voinţă a părţilor să fie supusă unor exigenţe pa ticulare. fiind suficientă exteriorizarea acesteia (solus consensus obligat). prin care se favorizează contestaţiile. contractul constituie un fapt socia l pe care terţii ar putea avea interesul să-l cunoască. de regulă. Instituirea prin lege a formei necesare p entru însăşi valabilitatea actului este menită să atenueze inconvenientele care pot apărea în legătură cu forma consensuală59 şi se datorează.3. într-un factor de celeritate. or. de simplificare a circuitului jur idic şi economic. consensualismul conduce adeseori la o anumită confidenţialitate a contractului. în raporturile din tre părţile contractante pot să apară anumite incertitudini asupra existenţei sau asupra c onţinutului contractului. de Principiul consensualismului prezintă şi unele inconveniente economice. potrivit legii. nu lasă nicio îndoială asupra intenţiei de a produce efectele juridice corespunzătoare (alin. convenţiei părţilor. care îi pune în situaţia de a ign ora efectele pe care acesta le-a produs. 2. în caz de litigiu. prin excepţie de la principiul consensualismu lui. p. adeseori insurmontabile.exprimată şi printr-un comportament care. În ce-i priveşte pe terţi.6. 391). Rezultă că. (L. urme. Principiul consensualismului şi al libertăţii formei se constituie astfel. există categorii de acte juridice a căror constituire valabilă presupune respecta rea unor formalităţi prestabilite de lege. Defi niţie Forma cerută pentru validitatea actului juridic este acea condiţie specială şi esenţia lă care presupune îndeplinirea unor formalităţi prevăzute de lege. deoarece înche ierea contractului consensual nu lasă. Forma cerută ad validitatem (ad solemnitatem) 2. În acest fel. op.1. 2).6. cit. în absenţa cărora actul nu putea lua naştere în mod valabil.. Aşadar. în cazul în care o parte este lipsită de loialitate.3. Pop. fără vre un alt formalism contractual. 59 58 . practicilor stabilite între acestea sau uzanţelor. părţile riscă să se confrunte cu difi ultăţi de probă.

subrogaţia convenţională în drep turile creditorului consimţită de debitor). p. contractul de ipotecă.. De regulă. Atunci când solemnitatea sau formalitatea constă în declararea consimţământului părţilor în formă scrisă. dar că ea reprezintă un mijloc eficient de garantare a exercitării acestei libertăţi. în timp ce în cazul înstrăinăr ilor de terenuri. 2 că „dacă părţile s-au învoit c contract să fie încheiat într-o anumită formă. forma impusă contractelor solemne este aceea a înscrisu lui autentic (contractul de donaţie. contractele prin care se dobândeşte un drept de folosinţă pe durată limitată asupra u nor bunuri imobile. unor raţiuni diferite. dar există şi situaţii în care forma substanţială validitatem este cea a înscrisului sub semnătură privată (de exemplu. fiind vorba. deosebit de preţios în ev entualitatea naşterii unui litigiu. contractul se soco teşte valabil chiar dacă forma nu a fost respectată”. 282/2004. în cazul donaţiilor este vorba de atenţionarea părţilor asupra importanţei deoseb ite pe care aceasta o are asupra patrimoniului donatorului. Astfel. d e exemplu. de un formalism de protecţie (prin aceea că legiuitorul atrage atenţia asupra importanţei sau a consecinţelo r actelor încheiate). Noile dispoziţii legale nu recunosc forma constitutivă con venţională. stabilindu-se în acest sens prin art. Se poate spune că forma ad validitatem nu contrazice şi nici nu anihilează libertatea contractuală. formalismul are onsecinţă şi preconstituirea unui mijloc de dovadă a contractului. contractul de are ndare. op. efectele de comerţ sa u titlurile de credit61). 5 din Legea nr. mai degrabă. 1242 alin. Nicolae. mai ales . p. ceea ce este de natură a le conferi un grad mai mare de certitudine asupra existenţei şi conţinutului acestuia (D. M. 61 60 59 . dinamică a circuitului civil. cit.asemenea. op. 57. care pot varia de la un act la altul60. în condiţiile art. 250). pe care legea nu o cere. în Instituţii de drept civil…. cit. forma autentică asigură certitudinea şi securitatea statică şi. Cosma.

2). 2. Este vorba despre aşa-numitul formalism probatoriu.3. de element constitutiv al contractului sau doar aceea de valoare probatorie).6. 1242 alin. Va fi. 1241 N. pe de o parte. contractul de depozit vol untar (art. în legătură cu contractul de tranzacţie (art. părţile fiind ţinute să redacteze contractul în formă scrisă nea pentru care. au prevăzut o anumită condiţi e de formă. astfel. 2272 N. Potrivit art.C.civ. considerat valabil actul pentru care părţile. Forma ad probationem este instituită. iar nu legea. având în vedere că repre zintă un element constitutiv al actului.). se sancţionează cu nulitatea absolută. se cere să fie îndeplinită o anume formă pentru probaţiu nea unor acte juridice trebuie pusă în legătură.C. pe care ulterior nu au mai respectat-o (art.C.civ. cu avantajul practic pe care îl prezintă această cerinţă (care permite o consemnare fidelă a conţinutului actului civil şi.4. prevenirea litig iului. înscrisul care constată încheiere a contractului poate fi sub semnătură privată sau autentic..civ.6. care constă în întocmirea unui înscris cu scopul de a proba actul juridi c civil valabil încheiat. iar pe de altă parte. For ma ad probationem 2. de exemplu. 2104 N.2.). Definiţie Forma ad probationem este acea condiţie impusă de lege sau de părţi.1.2. iar în caz de neînţelegere între părţi. contractul de cesiune a 60 .4. Sancţiune Nerespectarea formei cerute ad solemnitatem. având forţa probantă prevăzută de ge (respectiv. însă.6. cu importanţa respectivelo r acte. ceea ce înseamnă că dov ada existenţei sau conţinutului unor contracte nu se poate face prin alte mijloace d e probă (martori ori prezumţii). o facilitare a sarcinii organului jurisdicţion l de a stabili şi aplica dreptul). în anumite cazuri.

drepturilor patrimoniale de autor, contractul de sponsorizare, contractul de asi gurare. Noul Cod civil reglementează şi forma contractelor electronice, statuând, prin dispoziţiile art. 1245, că acele contracte care se încheie prin mijloace electronice sunt supuse condiţiilor de formă prevăzute de legea specială. O asemenea reglementare a fost impusă şi este rezultatul informatizării societăţii moderne, care a făcut posibilă înche ea contractelor în formă electronică. 2.6.4.2. Sancţiune Nerespectarea formei cerute ad probationem nu atrage nevalabilitatea actului, aşa cum se întâmplă în cazul formei ad vali ditatem, ci imposibilitatea dovedirii actului cu alt mijloc de probă. Deci, nu est e vorba despre afectarea convenţiei în sine, ca act juridic (negotium iuris), ci de consecinţele sub aspect probator care se produc. În acelaşi timp, această imposibilitate de dovedire a actului juridic cu alt mijloc de probă (cu rezerva acceptării mărturisi rii şi a începutului de dovadă scrisă) este o sancţiune drastică, întrucât înseamnă, practic, a celui interesat din dreptul de a proba62 (or, idem est non esse aut non probar i). 2.6.5. Forma cerută pentru opozabilitate faţă de terţi 2.6.5.1. Definiţie Prin forma c erută pentru opozabilitatea faţă de terţi a actului juridic se înţelege acea condiţie necesar entru ca actul juridic să fie opozabil şi persoanelor care nu au participat la încheie rea lui, în scopul ocrotirii drepturilor şi intereselor lor. Este, aşadar, o cerinţă de fo rmă justificată pe ideea de protecţie a terţilor faţă de efectele prejudiciabile ale unor ac te juridice. 62 În acest sens, Gh. Beleiu, op. cit., Drept civil român. Introducere în dreptul civil.. ., ed. a XI-a, p. 178. 61

Aceasta, întrucât, dacă un act valabil încheiat produce efecte obligaţionale între părţile co actante, el reprezintă în acelaşi timp, o realitate juridică şi pentru terţi, care datorează espect situaţiei noi astfel create, dar pentru aceasta este necesar să fie asigurată o pozabilitatea actului. Opozabilitatea actului se asigură prin îndeplinirea unor form alităţi de publicitate (îndeosebi înscrieri, notări în cartea funciară pentru înstrăinările d uri imobiliare, dar şi înscrieri în Arhiva Electronică de Garanţii Reale Mobiliare – în situa constituirii gajului şi a altor garanţii reale mobiliare –, înregistrarea contractelor de arendare într-un registru special, notificarea cesiunii de creanţă etc.). Prin disp oziţiile art. 1244 N.C.civ., cu referire la forma cerută pentru înscrierea în cartea fun ciară, se statuează asupra necesităţii încheierii prin înscris autentic, sub sancţiunea nulit absolute, a convenţiilor care strămută sau constituie drepturi reale care urmează a fi îns crise în cartea funciară, o astfel de cerinţă fiind distinctă însă de formalitatea de publici ate propriu-zisă (i.e., de intabularea sau înscrierea provizorie a dreptului tabular – art. 881 alin. 2 N.C.civ.), dar şi de notarea (pentru opozabilitate) a drepturilo r, actelor sau altor raporturi juridice în legătură cu imobilele înscrise în cartea funcia ră (art. 902 şi urm. N.C.civ.). 2.6.5.2. Sancţiune Nerespectarea acestei cerinţe de formă este sancţionată cu inopozabilitatea actului juridic, ceea ce înseamnă posibilitatea, pe ntru terţul interesat, de a ignora actul invocat de părţi împotriva sa. Ca atare, deşi val abil şi producător de efecte juridice în relaţia dintre părţi, actul rămâne ineficace faţă de -al treilea, ceea ce înseamnă, de fapt, că părţile se văd în imposibilitate de a se prevala d acel act faţă de terţi (de exemplu, creditorul ipotecar nu poate urmări bunul ipotecat în mâinile terţului dobânditor care ar fi transcris înaintea lui actul de înstrăinare). 62

CAPITOLUL III NULITATEA ACTULUI JURIDIC 3.1. Dispoziţii generale

3.1.1. Noţiune Codul civil anterior nu conţinea în textele sale o definiţie a nulităţii şi ni i o reglementare sistematică a acestei sancţiuni. Potrivit noului Cod civil63, s-a d at o reglementare unitară nulităţii contractelor, cuprinzând o clasificare principală a nu lităţilor, regimul lor juridic, principalele cauze de nulitate, efectele nulităţii, prob lemele validării contractului lovit de nulitate. În continuare, însă, lipseşte din Cod o d efiniţie a nulităţii. Potrivit opiniilor exprimate în literatura de specialitate64, prin nulitate se înţelege acea sancţiune de drept civil care constă în desfiinţarea retroactivă, tot sau în parte, a efectelor unui act juridic, din cauza nesocotirii dispoziţiilor legale edictate pentru încheierea lui valabilă. 3.2. Clasificarea nulităţilor. Categorii de nulităţi 3.2.1. Criterii de clasificare Nulităţile pot fi clasificate după următoarele c riterii: a) După natura interesului (general ori individual) ocrotit prin dispoziţia legală încălcată la momentul încheierii actului, se distinge între nulitatea absolută şi nul tea relativă; Conform Secţiunii a 4-a, intitulată Nulitatea contractului, din Titlul II (Izvoarele obligaţiilor), Cap. I (Contractul). 64 A se vedea, de ex., Gh. Beleiu, op. cit., p. 214, A. Ionaşcu, op. cit. (Drept civil. Partea generală), p. 105; D. Cosma, op. c it., p. 293; L. Pop, op. cit., p. 435; M. Nicolae, op. cit (Instituţii de drept ci vil…), p. 90. 63 63

b) După întinderea efectelor sale, nulitatea poate fi parţială (atunci când desfiinţează doar parte din efectele actului juridic, celelalte menţinându-se deoarece nu contravin le gii) şi totală (desfiinţează în întregime efectele actului juridic); Cu privire la această cl sificare a nulităţilor, trebuie observat că ea decurge din concepţia despre nulitate, ca re a evoluat de la teza nulităţii totale şi iremediabile la teza proporţionalizării efecte lor nulităţii în raport cu finalitatea legii, spunându-se că trebuie înlăturate numai acele e ecte care ar contraveni scopului dispoziţiei încălcate, menţinându-se, în acelaşi timp, celel lte efecte (nulitatea fiind, astfel, parţială şi remediabilă). Noul Cod civil vine şi regl ementează această concepţie modernă despre nulitate, stabilind că acele clauze care nesoco tesc ordinea publică şi bunele moravuri trebuie considerate nescrise, adică neproducătoa re de efecte juridice (ceea ce înseamnă că celelalte clauze care nu contravin legii rămân să-şi producă efectele, actul juridic fiind astfel salvat de la sancţiunea nulităţii totale) 65. Astfel, potrivit art. 1255 N.C.civ.: „(1) Clauzele contrare legii, ordinii pub lice sau bunelor moravuri şi care nu sunt considerate nescrise atrag nulitatea con tractului în întregul său numai dacă sunt, prin natura lor, esenţiale sau dacă, în lipsa aces ora, nu s-ar fi încheiat. (2) În cazul în care contractul este menţinut în parte, clauzele nule sunt înlocuite de drept cu dispoziţiile legale aplicabile. (3) Dispoziţiile alin . (2) se aplică în mod corespunzător şi clauzelor care contravin unor dispoziţii legale im perative şi sunt considerate de lege nescrise”. Astfel cum s-a arătat în doctrină (M. Nicolae, op. cit., Instituţii…., p. 91), nu toate cl auzele sunt însă compatibile cu sancţiunea nulităţii parţiale, ci doar acelea referitoare la „nevalabilitatea sau lipsa obiectului în actele cu clauze multiple, nevalabilitatea consimţământului unora din părţi în actele plurilaterale, precum şi nevalabilitatea unor ele ente nedeterminante la încheierea unor acte juridice”. 65 64

Aplicaţii ale acestei concepţii vizând nulitatea parţială se regăsesc în noul Cod civil în ma ulte materii. De exemplu, în materia liberalităţilor, conform art. 1009 alin. 1, „este c onsiderată nescrisă clauza prin care, sub sancţiunea desfiinţării liberalităţii sau restituir i obiectului acesteia, beneficiarul este obligat să nu conteste validitatea unei c lauze de inalienabilitate ori să nu solicite revizuirea condiţiilor sau a sarcinilor . (2) De asemenea, este considerată nescrisă dispoziţia testamentară prin care se preved e dezmoştenirea ca sancţiune pentru încălcarea obligaţiilor prevăzute la alin. (1) sau pentr u contestarea dispoziţiilor din testament care aduc atingere drepturilor moştenitori lor rezervatari ori sunt contrare ordinii publice sau bunelor moravuri”. Tot astfe l, în materia publicităţii drepturilor, actelor sau faptelor juridice sunt considerate nescrise şi deci, sancţionate cu nulitatea, clauzele vizând renunţarea sau restrângerea d reptului de a îndeplini o asemenea formalitate de publicitate, precum şi orice clauză penală sau altă sancţiune stipulată pentru a împiedica exerciţiul acestui drept (art. 19 ali n. 2). Tot nescrisă este considerată stipulaţia vizând exonerarea de răspundere pentru evi cţiune provenită din faptul însuşi al vânzătorului sau din cauze anterioare, pe care, cunoscâ du-le la momentul înstrăinării, acesta le-a ascuns cumpărătorului (art. 1699). c) După modal itatea de consacrare legislativă, există nulitate expresă (prevăzută ca atare, de o dispoz iţie legală) şi nulitate virtuală sau implicită (deşi nu este expres prevăzută de lege, ea re tă neîndoielnic, din modul în care este reglementată o anumită condiţie de valabilitate a ac tului juridic66);

Cu privire la nulitatea virtuală, dispoziţiile art. 1253 stabilesc că „în afara cazurilor în care legea prevede sancţiunea nulităţii, contractul se desfiinţează şi atunci când sancţiune ulităţii absolute sau, după caz, relative trebuie aplicată pentru ca scopul dispoziţiei le gale încălcate să fie atins”. 66 65

12 52 N. ceea ce Potrivit art. precum şi atunci când rezultă neîndoielnic din lege că interesul oc rotit este unul general.civ. a unei dispoziţii legale imperat ive. cum sunt cele referitoare la capacitate. obiect. În acest sens. a unei dispoziţii legale care ocr oteşte un interes particular sau individual. obştesc67. se distinge între nulitatea judiciară (cea care operează pe temeiul unei hotărâri jude cătoreşti) şi nulitatea amiabilă (care are la bază acordul părţilor). 1246 N. se face distincţie între nulitatea absolută şi cea relativă pentru că. cauză. 3.C. Categorii de nul tăţi. şi su b aspect terminologic.d) După felul condiţiei de valabilitate nerespectate. statuează: „este nul contractul încheiat cu încălcarea unei dispoziţii legale inst ituite pentru ocrotirea unui interes general”. Din cele două texte menţionate anterior rezultă că.civ. dispoziţiile art.C. la momentul încheierii actului juridic. Nulitatea absolută şi nulitatea relativă Este absolută acea nulitate care sancţionează espectarea. 1250 N.civ. se deosebeşte între nulitatea de f ond (aceea care intervine în cazul nerespectării unei condiţii de fond a actului jurid ic. în cazul celei de-a doua.) instituie prezumţia de nulitate relativă.. 67 66 . „contractul este nul”. în timp ce în cazul celei dintâi. De asemenea.2. Astfel. la încheierea actului juridic.civ. Este relativă acea nulitate care sancţi onează nerespectarea.2. 1248 N. care ocroteşte un interes general. consimţământ) şi nulitatea de formă (în cazul nerespectării formei cerute ad validitatem). contractul este lovit de nulitate absolută în cazurile anume prevăzute de lege.C. potrivit art. „contr ul este anulabil”. trebuie arătat că legiuitorul (prin dispoziţiile art. e) După modul de valorifica re. „co ntractul încheiat cu încălcarea unei dispoziţii legale instituite pentru ocrotirea unui interes particular este anulabil”.C.

Întrucât regulile aplicabile sunt diferite. 3.3. în cazurile în care natura nulităţii nu este determinată ori nu reiese în chip n lnic din lege. Această regulă se explică prin natura i teresului ocrotit de norma a cărei încălcare atrage nulitatea absolută. o nesocotire a limitelor învestirii sau o depăşire a principiului dispon ibilităţii (în absenţa invocării de către părţi a nulităţii).2.C.civ. fără să ezinte. contractul este lovit de nulitate relativă. interesate să obţină desfiinţarea actului) poate invoca nulitatea.1.2.2. 2). C) Nulitatea absolută nu este s lă de confirmare decât în cazurile prevăzute de lege. Astfel: A) Nulitatea absolută poate fi invocată de orice persoană interesată. după caz. 1247 alin. Noţiune Prin regim juridic al nulităţii se înţeleg regulile cărora le e supusă nulitatea absolută şi relativă.2. inadmisibi litatea confirmării nulităţii absolute nu se confundă cu 67 .3. Aceasta înse amnă că oricine pretinde şi reclamă un interes (deci nu numai părţile şi avânzii lor cauză.înseamnă că. Regimul juridic al nulităţii absolute se desprinde din dispoziţii le art. alte terţe persoane prejudiciate prin actu l încheiat şi deci. autorităţile publice competente. d rocurorul. aceasta rezidă şi importanţa calificării şi încadrării corespunzătoare a nulităţii în una di uă categorii. Totuşi. pe cale de acţiune sau de excepţie (art. Această obligaţie a instanţei d erivă din funcţia organului jurisdicţional de a restabili ordinea de drept încălcată. B) In stanţa este obligată să invoce din oficiu nulitatea actului. Regimul juridic al nulităţii 3. 3.3. aşadar. 1247 şi 1249 N.

1). de principiu. fie pe cale de excepţie. nulit a relativă poate fi pretinsă sau opusă numai de către partea interesată. 227. 1248 alin. în afara persoanei interesate şi tocmai în ideea asigurării unei reale protecţii a Gh. dacă prin lege nu se prevede altfel.3. cu rezerv a situaţiilor expres prevăzute de lege. Regimul juridic al nulităţii relative Potrivit dispoziţiilor art. prejudiciată prin în heierea respectivului act. până la anular ea actului). Cu toate acestea. când nulitatea absolută poate fi prescriptibilă69. care stabilesc că prin derogare de la dreptul comun. indiferent de cauza de nulitate (deci. de ex. op.2. validare care decurge din concepţia despre nulitate. obţinerea autorizaţiei administrative. ind de calea procedurală folosită pentru valorificarea ei (acţiune sau excepţie). 45 alin. prin dis poziţiile art. 1248 şi 1249 N. regimului juridic al nulităţii relative îi sunt aplicabile următoarele reguli : A) Nulitatea relativă poate fi invocată numai de cel al cărui interes este ocrotit p rin dispoziţia legală încălcată (art.3.. ceea ce înseamnă că. ca şi din regula p otrivit căreia convenţiile trebuie să fie interpretate în sensul în care să producă efecte ju idice. nerespectate în mome ntul încheierii actului (de exemplu. dreptul la acţiune se prescrie în termen de 18 luni de la intrarea în vigoare a prez entei legi. 5 din Legea nr. 3. cit. iar nu în sensul de a nu produce nici unul68 (actus interpretandus est poti us ut valeat quam ut pereat). O astfel de excepţie este instituită.validarea actului prin îndeplinirea ulterioară a cerinţelor legale. şi atunci când este absolută) . Beleiu. D) Nulitatea absolută poate fi invocată oricând. există situaţii în care.C.civ. p. fie pe cale de acţiune. Aceasta înseamnă că funcţionează regula imprescriptibilităţii în ce priveşte nulitatea absolută. 69 68 68 ... 10/2001.

2). din ziua când aceasta a încetat. prescripţia curge: a) în caz de violenţă. în măsu a în care persoana ocrotită de norma încălcată nu se prevalează de nulitatea relativă.C. în mod expres ori tacit. din executarea actului anulabil sau din ne invocarea nulităţii înăuntrul termenului de prescripţie.. 124 alin. atitudinea lui să valoreze conf irmare a nulităţii. C) Nulitatea relativă poate fi confirmată (art. B) Nulitatea relativă nu po ate fi invocată din oficiu de către instanţa de judecată (art. Confirmarea nulităţii se poate face de către persoana interesată sau de succe sorii ei în drepturi.. 4). instanţa nu va putea să facă din oficiu aprecieri asupra acesteia. 1 N. nulitatea relativă mai poate fi invocată şi de către alte persoane. Astfel. În privinţa acestei ultime modalităţi de conf irmare. nulitatea relativă poate fi invocată pe cale de acţiune numai în termenul de prescripţie prevăzut de lege. să o pună în dezbate rea părţilor şi să se pronunţe asupra ei. iar momentul de la care începe să curgă este diferit. Potrivit a rt. ea poate rezulta. din ziua când a fost descoperit. 69 . ocrotitorul legal al minorului cu capacitate de exerciţiu restrânsă sau consiliul de familie.civ. 2517 N. termenul general de prescripţie este de 3 ani. b) în cazul dolului. reprezentantul legal al celui lipsit de capacitate de exerciţiu. pe calea acţiunii oblice. conform art.civ. cum ar fi: creditorii chirografari. În ambele ipoteze însă. succesorii părţii ocrotite (cu rezerva ipot ezei în care ar fi vorba despre acţiuni strict personale). 1248 alin.acesteia. de exemplu. în funcţie de cauza de anulabilitate invocată.C. neinvo d-o. 2529 alin. Aşadar. D) Sub aspectul prescripţiei extinctive. cel în cauză e să fi cunoscut cauza de nulitate pentru ca astfel.

în schimb. etc. actul nul este lipsit de efectele jur idice în vederea căruia a fost edictat. potrivit art. atunci când este vorba de valorificar ea pe cale de excepţie.2. 2 N. ocrotitor l egal.3. ele sunt de regim juri dic şi. De asemenea. 70 . În privinţa deosebirilor.4.).c) în caz de eroare ori în celelalte cazuri de anulare. chiar şi după împlinirea termenului de prescripţie a dreptului la acţiunea în anul are”. dacă prin lege nu se dispune altfel. nulitatea relativă poate fi invocată numai de persoana al cărei interes a fost nesocotit la încheierea actului.C. a unoscut cauza anulării. În acest sens. dar nu mai târziu de împlinirea a 18 luni din ziua încheierii ac tului juridic. din ziua când cel îndreptăţit. prescripţia începe să curgă. Comparaţie de regim juridic între nulitatea absolută şi nulitatea relativă Tr ebuie menţionat că nu există deosebiri de efecte între nulitatea absolută şi nulitatea relat ivă. 1249 alin. anulabilitatea actului poate fi opusă întotdeauna de cel căruia i se cere executarea actului (quae temporalia sunt ad agendum. statuează că „partea căreia i se cere executarea contractului poate opune oricând nulitatea relativă a cont ractului. 3. Dacă invocarea nulităţii relative pe cale de acţiu ne este supusă prescripţiei extinctive. repre zentantul său legal ori cel chemat de lege să îi încuviinţeze sau să îi autorizeze actele. 2517 alin. în sensul că în toate cazurile de nesocotire a normei legale. indiferent că interesul ocrotit este unul general sau particular. dispoziţiile art.civ. 2. constau în următoarele: A) În timp ce nulitatea absolută poate fi invocată de oricine are interes. de la data când terţul a cunoscut cauza de nulitate. reprezentant. în cazurile în care nulitate a poate fi invocată de o terţă persoană (creditor chirografar. perpetua sunt ad excipiendum). aşa cum rezultă din cele prezentate anterior.

B) Dacă nulitatea absolută trebuie să fie invocată din oficiu de instanţa de judecată. 70 Cu privire la definiţia efectelor nulităţii.3. D) Da că nulitatea absolută este imprescriptibilă. Cosma. în noua reglementare efectele nulităţii sunt definite prin dispoziţiile art.. op. p. nulitatea relativă poate fi acoperită prin confirmare de către partea interesată. în cazurile prevăzute de lege. 359. cit. nullum producit effectum (ceea ce este nul nu produce niciun efect) şi aceas ta. p. 105-106. a act juridic lovit de nulitate. indiferent că nulitatea este absolută sau relativă. efectul nulităţii se exprimă în adagiul quod nullu est. Noţiune Prin efectele nulităţii se înţeleg consecinţele juridice ale aplicării sancţiu nulităţii70. Dacă în vechiul Cod civil nu exist au texte de principiu referitoare la efectele nulităţii. 336. p. în schimb. 3. nulit atea relativă nu poate fi invocată de instanţă din oficiu.3. M. respectiv urmările survenite în cazul desfiinţării în întregime sau în parte. cit. putând fi invocată oricând. Nicolae. cit. nulitatea relativă poate fi invocată pe cale de acţiune doar înăunt ul termenului de prescripţie şi numai atunci când este opusă pe cale de excepţie invocarea se poate face nelimitat în timp (de către partea căreia i se cere executarea contract ului anulabil).. C) În timp ce nulitatea absolută nu este susceptibilă de confirmare. În esenţă. Gh. op. 228. 71 ..1. Efectele nulităţii 3. a se vedea. decât în mod excepţional. 1254-1265. Beleiu. op. D. pe cale de acţiune s u de excepţie.

2. d atorită situaţiilor de fapt şi de 72 . care presupune ca. b ) Atunci când actul a fost executat în tot sau în parte. Justificarea acestei reguli trebuie pusă în legătură cu principiul legalităţii. Repunerea părţilor în situaţia anterioară Urm se distinge după cum actul juridic a fost executat sau nu.civ. de fapt.3. Astfel: a) În ipoteza în ca re actul nu a fost executat.3. Noţiune Principiul retroac tivităţii este acea regulă potrivit căreia toate efectele actului încheiat cu nesocotirea dispoziţiilor legale sunt înlăturate nu numai pentru trecut (ex tunc). pentru restabilirea ordinii d e drept nesocotite la momentul încheierii actului. se consideră că între părţi nu a existat niciodată vreun raport juridic genera de drepturi şi obligaţii. ar însemna ca sancţiunea aplicată să fie u na pur formală şi să nu conducă la restabilirea legalităţii. 1254 N. Consecinţele aplicării ncipiului retroactivităţii efectelor nulităţii. eficacitatea lui încetează. ci şi pentru viitor (ex nunc). să fie înlăturate toate efectele prod use pe temeiul unui asemenea act. de la momentul realizării acordului de voinţă. problema este mai complicată.1.2.2.3. Altminteri.2. Datorită efectului retroactiv al nulităţii. potrivit cărora „contractul lovit de nulitate este considerat a nu fi fost niciodată încheiat”.3. 3. aşa încât nu se mai poate cere înde plinirea prestaţiilor rezultate dintr-un asemenea act.C.. Acest principiu este consacra t prin dispoziţiile art. ajungându-se să se considere că. actul juridic nu a fost niciodată încheiat. pe temeiul căruia să se poată pretinde executarea prestaţiilor. Principiul retroactivităţii efectelor nulităţii 3.

restituirea se face prin echivalent (1).civ. întrucât serviciul procurat (de exemplu. 1254 alin. Prin dispoziţiile noului Cod civil în să.drept care au putut apărea între momentul încheierii actului şi acela al anulării. 1640 N.: Dacă restituirea nu poate avea loc în natură din cauza im posibilităţii sau a unui impediment serios ori aceasta priveşte prestarea unor servici i deja efectuate. contract de locaţiune. se considera că în cazul contractelor cu executare succesivă (ex. în absenţa unei asemenea prevederi legale. 71 73 . folosinţa bunului pentru locatar) până la momentul anulării contractului. valoarea prestaţiilor apreciinduse la momentul în care debitorul a primit ceea ce trebuie să restituie71). aceasta se face prin natură sau prin ec hivalent (în acest din urmă caz. (1). Se considera că.2. 2).civ. se prevede şi pentru o asemenea situaţie posibilitatea restituirii – prin echivalent –.3.3. aşa încât contractele cu executare succesivă nu se Potrivit art. Anterior. după c az. de prestări servicii) există o imposibilitate obiectivă de restab ilire în natură a situaţiilor anterioare. punându-s e însă problema restituirii prestaţiilor.).C. iar în ce priv eşte modalitatea de restituire a prestaţiilor. potrivit legii (art. nulitatea operează ca o simp lă reziliere. restituirea prestaţiilor trebuie să ai bă loc în vreuna din modalităţile arătate (în natură sau prin echivalent).. În cazurile prevăzute la alin. care rămân fără temei urmare a anulării actului. 3. Dr ul de restituire aparţine celui care a efectuat prestaţia supusă restituirii sau. producând efecte doar pentru viitor. într-un asemenea caz. valoarea prestaţiilor se apreciază la momentul în care debitorul a primit c eea ce trebuie să restituie (2). nu mai poate face obi ectul restituirii. 1636 N. Situaţia contractelor c u executare succesivă Potrivit noii reglementări. chiar şi în cazul actelor cu executare succesivă (art.C. unei alte persoane îndreptăţite.

mai pot constitui în excepţie de la principiul retroactivităţii efectelor nulităţii. doar o atenuare a obligaţiei de restituire şi nu înlăturarea totală a acesteia. fără culpa sa. Are loc deci. de aşa manieră încât părţile să ajungă în situaţia în i aflat dacă actul nu s-ar fi încheiat. 3.3. bunacredinţă funcţionând doar în sensul luării în considerare a celei mai mici contrapre taţii posibile.. ci pe ideea reechilibrării situaţiei părţi lor. este ţinut să restituie valoarea cea mai mare dintre cele pe care bunul le-a a vut la data primirii. a înstrăinării. a înstrăinării.3. acesta trebuie să restituie va loarea cea mai mică dintre cele pe care bunul le-a avut la data primirii.civ. pentru diferite raţiuni. iar cel obligat la restituire este de bună-credinţă ori a primit bunul în temeiu l unui act desfiinţat cu efect retroactiv. Se observă că accentul nu este pus pe ideea de protecţie a d bitorului de bună-credinţă (care să fie exonerat de obligaţia restituirii pe considerente de echitate. a pieirii sau. astfel cum se considera anterior în doctrină şi jurisprudenţă. 3. prestaţiile efectuate nu sunt supuse restituirii. 1 N.3.2. Excepţii de la repun erea părţilor în situaţia anterioară Dacă. pentru a nu i se îngreuna situaţia). care ar fi de natură să greveze situaţia celeilalte părţi. fiind menţinute în tot sau în p arte. tot ce s-a executat în temeiul unui juridic desfiinţat trebuie restituit. a pieiri i sau. după caz. 74 . există anumite ipoteze în care. Situaţia debitorului de bună credinţă Potrivit art.C. 1641 alin. 1). în principiu. deb torul de rea-credinţă. 1642 alin . În schimb. dacă bunul a pierit în întregime sau a fost în străinat. după caz. adică acela care a distrus sau a înstrăinat cu rea-credinţă bunul prim t sau contractul a fost desfiinţat retroactiv din culpa sa (conform art.4.

În schimb. b) fructele produse de bunul supus rest ituirii rămân ale posesorului se bună-credinţă. dacă acesta piere fără culpa sa.). restituirea prin echivalent pe care o datorează este egală cu indemn izaţia de asigurare primită sau. în sensul că nu li se pot impune dreptur le şi În schimb. 2 N. 1647 alin. el este ţinut. 3.3. se pune problema în ce fel această sancţiune care intervine influenţează situaţia terţilor. 1641 alin. 2). să restituie fructele pe care le-a dobândit sau putea să le dobândească (art. presupune cedarea dreptului de a primi inde mnizaţii de asigurare (art. cheltuielile făcute cu oducerea lor (art.C. 2).civ. 1647 alin. u. care va suporta. ori când cauza restituir ii îi este imputabilă. 164 5 alin. 1)72. În ce priveşte sarcina probei acestei îmbogăţiri. 4. 1). după compensarea cheltuielilor făcute pentru produce rea lor. c) incapabilul (persoana care nu are capacit atea de exerciţiu deplină) este ţinut la restituirea prestaţiilor doar în limita îmbogăţirii e. excepţia nu va funcţiona şi se datorează restituirea integrală. Deşi terţii nu sunt aţi în mod direct prin contractul încheiat de părţi.Astfel: a) debitorul de bună-credinţă este liberat de la restituire în natură şi de la resti tuirea unui echivalent egal cu valoarea bunului. 1645 alin. apreciată la data cererii de restituire – art. când cel obligat la restituire a fost de rea-credinţă. Într-u n asemenea caz. cu intenţie sau din culpă gr vă. atunci când. 72 75 . după caz. însă. persoana incapabilă a făcut ca restituirea să fie imposibilă (art. ea incumbă celui care solicită restituirea. desfiinţarea efectelor acestuia pentru trecut şi pentru viitor. Efectele nulităţii faţă de terţi Dacă în relaţia dintre părţi nulitatea actului înseamnă.

dacă e ste declarat nul un contract translativ de proprietate.civ. după caz. ar fi regulile de carte funciară (de exemplu. făcute în favoarea unui terţ de bună-credinţă. aceasta va avea drept co nsecinţă şi desfiinţarea drepturilor constituite sau transferate de către dobânditor asupra bunului în favoarea unor terţi (dreptul de ipotecă ar trebui să înceteze ipso facto. acţiunea în restituire poate fi exercitată şi împotriva terţului dobânditor. ceea ce ar putea paraliza o acţiune în restitui re îndreptată împotriva terţului. chiar atunci când se desfiinţează titlul autorulu . după desfiinţarea titlului autorului. În acest sens. Uzucapiunea (prescripţia achizitivă) reprezintă o altă modalitate de paralizare de către terţ a acţiunii îndreptate împotriva sa. Celelalte ac te juridice (în afara actelor de dispoziţie). atunci când bunul supus restituirii a fost înstrăinat. terţii sunt ţinuţi să respecte realitatea juridică născută între pă i când efectele nulităţii se pot răsfrânge asupra unor terţe persoane care au contractat cu părţile şi au dobândit drepturi care depind de actul lovit de nulitate. constituindu-se astfel în excepţie de la resoluto iure dan tis resolvitur ius accipientis. De asemenea. stat uează că. t opozabile 76 . dispoziţiile art.C. d acţiunea în rectificare produce efecte şi faţă de terţe persoane). De exemplu. terţul subd bânditor de bună-credinţă al unui bun mobil corporal devine proprietarul acestuia fără ca ti tlul său să-i mai poată fi pus în discuţie. cazu l subdobânditorului de bunăcredinţă al unui drept real imobiliar înscris în cartea funciară. porni nd de la principiul potrivit căruia nimeni nu poate transmite mai multe drepturi d ecât are el însuşi sau cel potrivit căruia desfiinţarea actului principal are drept consec inţă desfiinţarea actului subsecvent). a aplicării regul ilor privitoare la uzucapiune. în acelaşi timp.obligaţiile născute din acesta în maniera în care li se opun părţilor (cu valoarea obligativ ităţii). Deci. ori. sub rezerva regulilor de carte funciară sau a efectului dobândirii cu bună-credinţă a bunurilor mobile. 1648 N.

4. (în Instituţii de drept …). o înlătură s au. determinată de faptul că un act lovit de nulitate totală poate produce efectele altui act juridic. după caz. care 73 M. – validitatea apar enţei în drept (error communis facit ius).1. care. în tot sau în parte. Cu toate acestea. op. Convers iunea actului juridic Conversiunea presupune transformarea unei operaţii juridice în tr-o altă operaţie juridică. – răspunderea civilă delictuală.adevăratului proprietar sau celui care are drept de restituire. ale cărui condiţii de validitate le îndeplineşte. cu excepţia contract elor cu executare succesivă.civ. 3. Au valoarea unor asemenea reguli. 115. ci doar aplicaţii ale acesteia (de exemplu. 1649 N. vor continua să producă efecte pe durata stipulată de părţi. lui i se poate recunoaşte valabilitatea. cit. sub condiţia respectării formalităţilor de publicitate prevăzute de lege. Nicolae. deşi ac tul juridic este lovit de nulitate.C. nulitatea presupune lipsirea actu lui juridic civil de efectele în vederea cărora a fost încheiat.). Până l a adoptarea noului Cod civil nu exista o reglementare de principiu a conversiuni i. în materia înscrisurilor autentice nule . de natură să înlăture efecte le nulităţii: – conversiunea actului juridic.4. dar nu mai m ult de un an de la data desfiinţării titlului constituitorului (art. nullum producit effectum.1. – validarea contractului. există situaţii în care. 77 . o anihilează73.1. p. Precizări prealabile Astfel cum s-a arătat. Reguli de drept care înlătură efectele nulităţii 3.4. întrucât sunt principii de drept fondate pe raţiuni mai puternice. pentru că ceea ce este nul nu poate produce efecte valabile. care în c onflict sau în concurs cu regula quod nullum est. 3.

sau. 3.civ.4. 1260. Validarea contractului Noul Cod civil reg lementează şi posibilitatea validării contractului. considerarea contractelor de înstrăinare a terenurilor care nu au respectat cerinţa formei autentice. conform art. 2 N. 1261-1265). dacă in a de a exclude aplicarea acesteia este stipulată în chiar contractul lovit de nulita te sau rezultă neîndoielnic din scopurile urmărite de părţi la data încheierii contractului (art. Noul Cod civil dă expresie. 1260 alin. 78 . un contract lovit de nulitate absolută va produce totuşi efectele actului juridic pentru care sunt îndeplinite condiţiile de fond şi de formă prevăzute de lege. atunci când nulitatea este acoperită p rin confirmare sau prin alte moduri anume prevăzute de lege (art. expresă sau tacită tru a produce efecte confirmarea şi actul anulabil să devină valabil şi să producă efecte ju ridice. – să existe un element de diferenţă între actul n actul valabil. Rezultă că. Astfel. trebuie întrunite următoarele cerinţe: – condiţiile de validitate a contractului t rebuie să fie îndeplinite în momentul confirmării acestuia. ca fiind simple antecontracte).2. – actul socotit valabil să îndeplinească toate condiţiile de validitate. 1772 C.1.C. Conf irmarea anulabilităţii actului înseamnă renunţarea la dreptul de a invoca nulitatea înăuntrul termenului de prescripţie şi trebuie să rezulte din voinţa certă a părţii. instituţiei conversiunii. prin dispoziţiile art. Nu va opera însă conversiunea. pe tru a putea opera conversiunea. în jurispru enţă.valorează totuşi. înscrisuri sub semnătură privată. i ar acestea să se regăsească în chiar actul desfiinţat.civ.). potrivit textului menţionat . este necesar să fie îndeplinite următoarele condiţii: – ac tul nul să fie desfiinţat efectiv şi total.

– manifestarea de voinţă în sensul confirmării trebuie făcută de parte numai în măsura cunoaş auzei de anulabilitate, iar în caz de violenţă, numai după încetarea acesteia; – în lipsa con irmării exprese, este suficient ca obligaţia să fie executată în mod voluntar la data la c are ea putea fi valabil confirmată de către partea interesată; – actul confirmativ, în caz ul confirmării exprese, trebuie să cuprindă obiectul, cauza şi natura obligaţiei şi să facă m ne despre motivul acţiunii în nulitate. O dispoziţie specială cuprinde legea (art. 1263 alin. 3) pentru situaţia actelor minorului, în sensul că, atunci când au fost încheiate fără uviinţarea persoanei abilitate să o facă, aceasta va putea să ceară anularea actului sau, dimpotrivă, să-l confirme, dacă această încuviinţare era suficientă pentru ca actul să fie co derat valabil. Pe de altă parte, minorul devenit major poate confirma singur actul făcut în timpul minorităţii, atunci când el trebuia să fie reprezentat sau asistat. La fel, după descărcarea tutorelui, el poate să confirme actul făcut de tutorele său fără respectare tuturor formalităţilor cerute pentru încheierea sa valabilă (art. 48 N.C.civ.). În privinţa efectelor confirmării, ele se produc în mod retroactiv, de la momentul încheierii con tractului şi constau în renunţarea la mijloacele şi excepţiile ce puteau fi opuse pentru a se obţine anularea actului. Această confirmare a actului poate fi făcută, însă, numai în măs în care nu aduce atingere drepturilor câştigate şi conservate de către terţii de bună-credin rt. 1265 alin. 1 N.C.civ.). Confirmarea făcută de una dintre părţi nu împiedică invocarea nu lităţii contractului de către cealaltă parte, atunci când fiecare dintre părţi ar putea invoc o nulitate una împotriva celeilalte. Altfel spus, actul confirmativ nu produce ef ecte 79

extensive, de natură să acopere cauze de nulitate care puteau fi invocate şi de alte părţi decât titularul actului confirmativ. De asemenea, faptul că este confirmat un contr act anulabil pentru vicierea consimţământului prin dol sau violenţă nu implică renunţarea la reptul de a cere daune-interese74. 3.4.1.3. Validitatea aparenţei în drept (error co mmunis facit ius) Noţiunea şi efectele validităţii aparenţei în drept îşi găsesc reglementare poziţiile art. 17 N.C.civ. Potrivit textului menţionat, atunci când actul juridic a fo st încheiat într-o situaţie de eroare comună şi invincibilă, instanţa va putea, ţinând seama este împrejurări, să considere că actul astfel întocmit va produce faţă de cel aflat în eroar aceleaşi efecte ca şi când ar fi valabil (cu rezerva situaţiei în care desfiinţarea actului nu i-ar produce niciun prejudiciu). O aplicaţie a acestui principiu se regăseşte în mate ria căsătoriei (art. 293 alin. 2 N.C.civ.), atunci când soţul unei persoane declarate mo arte s-a recăsătorit şi, după aceasta, hotărârea declarativă de moarte este anulată, noua căs rămâne valabilă, dacă soţul celui declarat mort a fost de bunăcredinţă (prima căsătorie consi e desfăcută pe data încheierii noii căsătorii). Rezultă că eroarea şi buna-credinţă a soţului salvează cea de-a doua căsătorie care este, prin ipoteză, nulă (pentru încălcarea impedimentu ui decurgând din bigamie) deoarece prima căsătorie era în fiinţă, din moment ce soţul declara mort era în viaţă, astfel încât hotărârea declarativă de moarte este de la început lovită de te absolută.

Potrivit art. 1257 N.C.civ., în caz de violenţă sau dol, cel al cărui consimţământ este vicia are dreptul de a pretinde, în afară de anulare, şi dauneinterese sau, dacă preferă menţiner ea contractului, de a solicita numai reducerea prestaţiei sale cu valoarea daunelo r-interese la care ar fi îndreptăţit. 74 80

3.4.1.4. Principiul răspunderii civile delictuale (frauda comisă de incapabil) În cazu l incapabilului minor, dacă acesta ar săvârşi un delict civil cu ocazia încheierii actului (de exemplu, prin manopere dolosive, cum ar fi falsificarea datei naşterii din ac tul de identitate, ar crea o aparenţă înşelătoare că este major), el nu va putea cere anular ea respectivului act, deoarece cealaltă parte ar fi prejudiciată75. Este vorba, în ase menea cazuri, de faptul că principiul ocrotirii incapabilului cedează în faţa principiul ui răspunderii civile delictuale, ceea ce înseamnă că în temeiul regulilor executării în natu a obligaţiilor şi reparării în natură şi integrale a pagubelor, actul anulabil va fi menţinut întrucât reprezintă cea mai bună reparare a prejudiciului ce s-ar produce cocontractant ului prin fapta ilicită a minorului76. Potrivit art. 45 N.C.civ.: „Nulitatea relativă nu este înlăturată de simpla declaraţie a cel ui lipsit de capacitate de exerciţiu sau cu capacitate de exerciţiu restrânsă că este capa bil să contracteze (alin. 1). Dacă însă, a folosit manopere dolosive, instanţa, la cererea părţii induse în eroare, poate considera valabil contractul atunci când apreciază că aceast a ar constitui o sancţiune civilă adecvată (alin. 2)”. 76 În acest sens, M. Nicolae, op. c it. (în Instituţii de drept civil …), p. 117. 75 81

CAPITOLUL IV EFECTELE CONTRACTULUI 4.1. Efectele contractului între părţi

4.1.1. Noţiune. Reglementare Prin efectele actului juridic, în general, se înţeleg drept urile subiective şi obligaţiile civile la care dă naştere, pe care le modifică sau stinge un asemenea act. Spre deosebire de reglementarea anterioară, când efectelor contract elor şi principiilor care le guvernează le erau consacrate doar două texte (art. 969 şi 973), în noul Cod civil este consacrată o reglementare mult mai largă, atât pentru efect ele contractului în relaţia dintre părţi (art. 1270-1279), cât şi pentru efectele contactulu i faţă de terţi (art. 1280-1294). 4.1.1.1. Principiile efectelor între părţi. Enumerare Sunt considerate principii ale efectelor contractului între părţi şi ele rezultă din textele m enţionate anterior (art. 1270-1279), următoarele: – principiul forţei obligatorii (pacta sunt servanda); – principiul irevocabilităţii; – principiul relativităţii. 4.1.2. Principiu l forţei obligatorii este reglementat ca atare prin dispoziţiile art. 1270 N.C.civ. , potrivit cărora „contractul valabil încheiat are putere de lege între părţile contractante” ceea ce înseamnă că efectele actului se impun părţilor cu valoare obligatorie, întocmai ca legea. Ca o consecinţă a acestei obligativităţi, contractul se poate modifica sau poate în ceta doar prin acordul părţilor ori din cauze autorizate de lege, iar executarea ace stuia trebuie să se facă cu bună-credinţă. 82

De asemenea, obligativitatea efectelor presupune executarea întocmai sau conformă a contractului, pentru ca astfel, ambele părţi să-şi poată realiza interesul contractual77. Fundamentul principiului forţei obligatorii este dat de necesitatea asigurării stabi lităţii şi siguranţei raporturilor juridice generate de actele juridice civile, precum şi de imperativul moral al respectării cuvântului dat. 4.1.2.1. Excepţie de la obligativi tatea efectelor contractului Ca excepţie de la principiul forţei obligatorii, dispoz iţiile noului Cod civil reglementează în art. 1271 teoria impreviziunii, care presupun e posibilitatea pentru părţi de a revizui clauzele iniţiale ale contractului, atunci cân d s-au schimbat împrejurările avute în vedere iniţial, de aşa manieră încât s-a ajuns la rupe echilibrului contractual. Astfel, o simplă modificare a împrejurărilor, care a avut d rept consecinţă doar caracterul mai oneros al executării, nu va exonera părţile de îndeplini rea obligaţiilor asumate (art. 1271 alin. 1). În schimb, părţile vor fi obligate să negoci eze pentru adaptarea contractului, dacă executarea devine excesiv de oneroasă pentru una dintre ele, din cauza unei schimbări a împrejurărilor (rebus sic non stantibus) c are să aibă una din următoarele caracteristici: – a survenit după încheierea contractului; – u putea fi avută în vedere, în mod rezonabil la data încheierii contractului; – partea lez ată nu trebuie să suporte riscul producerii unor asemenea modificări.

Potrivit art. 1272 N.C.civ., contractul valabil încheiat obligă nu numai la ceea ce este expres stipulat, dar şi la toate urmările pe care legea, obiceiul sau echitatea le dă obligaţiei, după natura sa (alin. 1). Clauzele obişnuite într-un contract se subînţele , deşi nu sunt stipulate în mod expres (alin. 2). 77 83

trebuie avute în vedere dispoziţiile art. 1325. 1271 alin. dacă prin lege nu se prevede altfel. de tolerare şi de adaptare a contractului în dinamica sa l a nevoile concilierii intereselor acestora în faţa evoluţiilor din mediul economic şi so cial. o regăsim în materia actelor bilaterale .civ.C. 540. din partea autorului actului.3 . de coerenţă.3. potrivit cărora. O cons acrare a acestui principiu. întrucât ambele dau naştere obligaţiilor de cooperare . cit. Principiul irevocabilităţii efectelor contractului 4. 78 84 . care să stipuleze regula irevo cabilităţii. la momentul şi în condiţiile pe care le va stabili (art. Pop. la cererea aces tora. instanţa va putea să dispună încetarea contr actului. 4. în aşa fel încât să fie distribuite în mod echitabil. adaptarea contractului. 3). Deşi în privinţa actului unilatera l nu există un text asemănător. cu caracter de principiu. al irevocabilităţii. instanţa de judecată este cea care poate să dispună. p. în general). principi ul irevocabilităţii efectelor acestuia presupune ca actului bilateral să nu i se poată p une capăt prin voinţa numai a uneia din părţi. 2 N. iar actului unilateral să nu i se poată pune capăt prin manifestarea de voinţă. (contractul se modifică sau încetează numai p rin acordul părţilor ori din cauze autorizate de lege). 1270 alin. dispoziţiile legale privitoare la contracte se aplică în mod co respunzător actelor unilaterale. op. în sens contrar. L.1. Dacă nu este posibilă o asemenea adaptare a contractului. de loialitate.1.1. s-a arătat că ea îşi găseşte fundamentul teoretic şi juridic în principiul bunei-credinţe la care se ada principiul solidarităţii contractuale.Pentru ipoteza în care părţile nu ajung la un acord de renegociere a contractului într-u n termen rezonabil. între păr ierderile şi beneficiile care rezultă din schimbarea împrejurărilor iniţiale78. în dispoziţiile art. În legătură cu revizuirea judiciară a contractelor pentru cauză de impreviziune. Noţiune Ca o consecinţă a pr incipiului forţei obligatorii a contractului (actului juridic.

De asemenea.2. el poate fi exercitat atât timp cât e xecutarea contractului nu a început (art.C.C. în materia actelo r bilaterale. ci reprezintă un aspect al principiului libertăţii contra ctuale. există posibilitatea denunţării unilat erale de către oricare din părţi (deci. dreptul de denunţare poate fi exercitat şi după începerea executării. oricare dintre părţi poate denunţa contractul prin notificare). 79 85 . în materia contractului de depozit (potrivit art.civ. Excepţii Prin excepţie de la principiul irevocabilităţii. 2030 alin. atunci când acest drept a fost recunoscut uneia dintre părţi. contractul de m andat încetează prin revocarea sa de către mandant). dar cu condiţia resp ectării unui termen rezonabil de preaviz.civ. 1)80. este un act revocabil). retractarea revocării testamentului Revocarea convenţiei prin consimţământul mutual al părţilor nu se poate constitui în excepţie la principiul irevocabilităţii.3. 1015 N. 1816 N. în absenţa unei stipulaţii în acest sens pentru una d ntre ele). tot astfel i se poate pune capăt (mutuus dissensus). a). în cazul contractului de locaţiune (p otrivit art. în sensul că.4. deoarece.C. 10 34 N. o astfel de clauză fiind lovită de nulitate absolută.1. chiar înăuntrul termenului convenit). 80 Nu există o asemenea p osibilitate. 1276 alin. Cu titlu de exempl u. deponentul poate să solicite oricând restituirea bunulu i depozitat. potrivit art. de stipulare a unei clauze în sensul revocării actului în materia donaţiei. reglementată posibilitatea denunţării unilaterale79. menţionăm: în materie de mandat (conform art.civ. există. aşa cum convenţia se încheie prin acordul liber de voinţă (mutuus consen sus). 2115 alin. De asemenea.. 1 lit. dar denunţarea nu va produce efecte în privinţa prestaţiilor execu ate sau aflate în curs de executare. există excepţii de l a irevocabilitate şi în categoria actelor unilaterale: testamentul (potrivit art. în situaţia contractului încheiat pe perioadă nedeterminată. 1. dacă locaţiunea a fost făcută fără determinarea duratei. Dacă este vorba despre co ntracte cu executare succesivă sau continuă. Dispoziţiile noului Cod civil reglementează o serie de aplicaţii ale excepţiei de la principiul irevocabilităţii.

iar actul unilateral obligă pe autorul lui (res inter alios acta. („contractul produce efecte numai între părţi. iar pe de altă parte. dacă prin leg e nu se prevede altfel”) şi este justificat.C. de natura voliţională a actu lui juridic (pentru că este firesc ca cineva să devină debitor sau creditor numai dacă şia manifestat voinţa în acest sens.1. 81 86 .C. actul bilateral dă naştere la drepturi şi obligaţii numai pent ru părţile lui. P rincipiul relativităţii efectelor contractului între părţi 4. şi în patrimoniul ori asupra căreia se produc efect ele actului respectiv. Noţiune Principiul relat ivităţii efectelor contractului trebuie înţeles ca regula de drept conform căreia un act p roduce efecte numai faţă de autorii sau autorul său. având în vedere că a exprimat un interes personal cu ocazia înche ierii acestuia82.1. prin nece sitatea de a nu se aduce atingere libertăţii persoanei.civ. pe de o parte.4. 4. Categoriile de parte. 1123 N. neque prodesse potest). Despre instituţia reprezentării.civ. Astfel. Altfel spus.4.1. 82 Este considerată parte nu numai persoana care este parte în actul juridi c bilateral sau multilateral. avânzi-cauză şi terţi. Conţinut.(art. parte este persoana care încheie actul juridic personal sau prin reprezentant81. noul Cod civil conţine reglementări în dispoziţiile art. el neputând să profite ori să dăuneze al or persoane. 1053 N. avândcauză şi terţ Aplicarea principiului relativităţii presupune distincţia între unile de părţi. 1280 N. nu şi dacă nu a făcut-o).1. ci şi autorul actului juridic civil unilateral.). alii s neque nocere.4. 12 95-1314.2. 4. revocarea renunţării la moştenire (art.C.civ. Consacrarea acestui principiu se regăseşte în dispoziţiile art.).

Succesorii cu titlu particular sunt aceia care dobândesc u n anumit drept. Sunt consi deraţi. este necesar să fie îndeplinite următoarele condiţii: să fie vorba de d repturi şi obligaţii strâns legate de bunul dobândit de succesorul cu titlu particular. totuşi. survenite. 83 87 . este necesar ca acestea să fi fost îndeplinite. p. întrucât. op. iar succesor cu titlu universal cel care dobândeşte o fracţiune dintr-un patrimoniu (situaţia moştenitorilor legali. legatarului cu titlu particular84. creditorii chirografari. ca aparţinând acestei categorii: succesorii universali şi cei cu titlu universal . legatarilor c u titlu universal. persoanei juridice dobânditoare a unei părţi din patrimoniul persoa nei juridice divizate). succesorul cu titlu particula r nu are calitatea de având-cauză.Avânzii-cauză (habentes causam) reprezintă o categorie de persoane intermediară părţilor şi t rţilor propriu-zişi. deşi nu au participat la încheierea actului. potrivit legii. astfel cum se întâmplă în cazul cumpărătorul ui. suportă e tele acestuia. care au fost persoanele de la care au dobândit patrim oniul sau parte din patrimoniu. adică o universalitate de bunuri (ca în cazul moştenitorului legal unic. cit. Pop. substituindu-se sau înlocuin părţile contractante originare. ci pe aceea de terţ. er a supus. Este succesor univers al persoana care dobândeşte un patrimoniu. În absenţa îndeplinirii acestor condiţii. datorită legăturii juridice pe care o au cu părţile actului83. 84 Pentru a fi vorba de calitatea de succesor cu titlu particular. în raport de care se pune problema calităţii de având-cauza a succesorului cu titlu particular. considerându-se că în realitate. donatarului. persoanei juridice dobânditoare a unui patrimoniu prin efectul comasării). dacă actul. În doctrină (L. unor condiţii de publicitate. aceştia devin părţi în contractele încheiate de către autor r şi intră în categoria aşa-numitelor părţi derivate.. succesorii cu titlu particular. 567) a fost criticată această categorie a avânzilor-cauză. să fie vorba de acte (încheiate de autor cu alte persoane) cu dată anterioară datei actu lui încheiat de dobânditor cu autorul de la care a obţinut bunul. legatarului universal. privit individual (ut singuli).

1562 alin. reglementarea se regăseşte în dispoziţiile art. în mod direct.. creditorul chirografar este ţinut să respecte actele încheiate de debit or. 1282 N. succesorilor cu titlu particular ai părţilor. „cel care es te obligat personal răspunde cu toate bunurile sale mobile şi imobile.civ. 1 N. cum sunt cele prin care debitorul îşi creează sau îşi măreşte o stare de i solvabilitate”. acte prin care patrimoniul acestuia se măreşte sau se micşorează. dacă din lege. acestea fiindu-i opozabile. a succesorilor universali.C. Terţii sunt persoane străine de contract. cu titlu universal şi cu tit lu particular.În legătură cu aceste categorii.C. străini fiind faţă de raportul juridic născut Potrivit art.civ.. Aşadar. „dacă dovedeşte un prejudiciu. din stipul aţia părţilor ori din natura contractului nu rezultă contrariul. Potrivit art. doar un drept de gaj general asupra tuturor bunurilor prezent e şi viitoare ale debitorului lor. Ele servesc drept garanţie comună a creditorilor săi”.C. influenţa actelor jurid ice încheiate de debitor cu alte persoane.. creditorul poate c ere să fie declarate inopozabile faţă de el actele juridice încheiate de debitor în frauda drepturilor sale.” Creditorii chirografari sunt ace ia care nu au o garanţie reală (ipotecă sau gaj) care să le asigure realizarea creanţei. De aceea. prezente şi vii toare. drepturile şi obligaţiile contractuale ale acesteia se tr ansmit succesorilor săi universali sau cu titlu universal. 2324 alin. odată cu bunul. Calitatea de avânzi-cauză a cr editorilor chirografari constă în aceea că ei suferă. (2) Drepturile contract uale accesorii unui bun sau care sunt strâns legate de acesta se transmit. 85 88 . sub rezerva fraudei debitorului (când are deschisă acţiune evocatorie85). potrivit căr ora: „(1) La moartea unei părţi. în vreun fel (aşa-numitele părţi survenite) pe parcu sul existenţei contractului.civ. 1 N. adică aceia care nu şi-au dat consimţământul (direct sau prin reprezentant) la încheierea unui anumit act juridic şi nici nu au devenit părţi. c i au drept garanţie.

doar de efectele unei asemenea promisi uni. 89 . nici creditori. în condiţiile în care succesorii iau de fapt. de ex.4. 4. ca în cazul art.. op. locul părţii actului juridic. Gh. 4. promisiunea faptei altuia reprezintă un con tract prin care o persoană (debitorul promitent) se obligă faţă de creditorul beneficiar să obţină consimţământul unei terţe persoane de a încheia personal sau prin 86 Excepţiile sunt doar aparente pentru că nu are loc o veritabilă extensiune a efectelor contractului asupra terţilor. Potrivit definiţiei date în doctrină87. dreptul terţului de a invoca actul p ublic sau de a opta între actul public şi cel secret izvorăşte din lege. 2).din contract. Promisiunea faptei altuia. terţul se obligă şi de vine parte dacă astfel doreşte. op.4. În categoria excepţiilor co nsiderate aparente86 de la principiul relativităţii intră: situaţia avânzilor-cauză.. 87 A se vedea. în cazul reprezen tării. cel reprezentat intră în noţiunea de parte. acţiunile directe. simulaţia. Beleiu. L. în situaţia acţiunilor dir e (ca în cazul contractului de antrepriză şi al celui de mandat). în principiu. 209.. iar nu din actul juridic. promisi unea faptei altuia. Este apreciată ca ver itabilă excepţie stipulaţia pentru altul sau „contractul în favoarea unei terţe persoane”. terţii nu pot deveni debitori şi.3. dreptul creditorului de a acţiona pe un debitor al debitorului său decurge dintr-o dispoziţie a legii. Excepţii de la relativitat a efectelor contractelor Sunt considerate excepţii de la relativitatea efectelor c ontractului situaţiile în care acestea se produc faţă de persoane care nu au participat nici direct şi nici prin reprezentant la încheierea actului. prin efe ctele unui contract la încheierea căruia nu au participat (acestea neputându-li-se opu ne cu valoarea obligativităţii.1. 1283. care se ocupă însă. cit. .3. P op. ca în situaţia părţilor). 1546 alin. p. iar nu de terţ. p. îşi găseşte sediul în noul Co ivil în dispoziţiile art.1. reprezentarea. în situaţia simulaţiei. în cazul promisiunii faptei altuia. nereglementată ca atare în Codul civil anterior ( decât sub forma unor aplicaţii. prin voinţa l or. cit. 596.

90 . Rep entarea (larg reglementată prin dispoziţiile art.1.3. cât şi faţă de terţi. 1175). 4. Sub aspect ul efectelor unui asemenea contract. 1289-1294. 4. 1295-1314 N. între părţi produce efecte contractul secret (dar cu condiţia ca acesta să îndeplinească toate elementele de fond necesare pentru încheierea sa valab ilă). dacă aceasta le vatămă drepturile. proba simulaţiei.C. Astfel. Dacă în Codul civil anterior simulaţiei îi era rezerva t un singur text (art. s unt reglementate efectele. se creează o altă situaţie decât aceea stabilită printr-un act ju ridic ascuns. răspunderea promitentului este înlăturată dacă a asigură executarea obligaţiei terţului.reprezentant un anumit contract sau să ratifice actul încheiat în absenţa sa. în timp ce pentru terţul de bună-credinţă produce efecte actul public. în noul Cod civil. atunci când s-a obligat şi ca fideiusor. fără a se produce vreun prejudiciu creditorului.1. dar n ereal (denumit simulat).2. atât în relaţiile dintre părţi. 1283 stabileşte că „acela care se angajează la a determina un terţ să încheie sau să ratifice un act este ţinut să repare prejudiciul cauz at dacă terţul refuză să se oblige sau. numită reprezentat.3. Simulaţia este operaţia juridică potrivit căreia printr-un act public. aplicarea simulaţiei actelor jur idice unilaterale. secret. prin dispoziţiile art. art. numită reprezentant încheie un act ju ridic în numele şi pe seama altei persoane.4. în aşa fel încât efectele act lui se produc direct şi nemijlocit în persoana reprezentatului.civ. Cu toate acestea. dacă terţul execută prestaţia promisă”. dar adevărat. raporturile creditorii dobânditorului aparent. acesta având îns nea să invoce simulaţia împotriva părţilor.3.) constituie ace l procedeu tehnico-juridic prin care o persoană.4.

1). 1281 N.5. care nu pot aduce atingere drepturilor şi obligaţiilor 91 . potrivit art. însă în beneficiul unui terţ (1). 4.1. acesta fiind motivul pentru care stipulaţia pentru altul este considerată excepţie de la relativitatea efectelor actului.C. astfel încât dacă nu este de acord cu stipulaţia. în limitele împuternicirii. neparticipante la încheierea actului. Prin efectul stipulaţiei. be eficiarul dobândeşte dreptul de a cere direct promitentului executarea prestaţiei (2)”.1. de natură să asi gure eficacitatea contractului şi în raporturile faţă de terţe persoane.1.C.civ.4. 4.3. contractul este opozabil terţilor. „oricin e poate stipula în numele său. 1286 alin. noul Cod civil vine să dea expresie acestei instituţii fundamentale. numită stipulant. în numele repreze ntatului produce direct efecte între reprezentat şi cealaltă parte.5.civ.1. Potrivit art. Terţului beneficiar nu i se poate impune însă acceptarea unui drept. dreptul său se co nsideră a nu fi existat niciodată (art. ca aceasta din urmă să efectueze o prestaţie în f avoarea unei a treia persoane (terţ beneficiar).Aşadar. Stipulaţia pentru altul este veritabila excepţie de la principiul relativităţii întrucât constituie actul bilateral prin care o parte. Astfel. contractul încheiat de reprezentant. numită promitent. Noţiune şi conţinut Dacă în Codul civil de la 1 nu a existat reglementată noţiunea de opozabilitate a efectelor contractului faţă de te rţi. Principiul opozabilităţii efectelor contractului faţă de terţi 4. acesta fiind motiv ul pentru care reprezentarea este considerată o aparentă excepţie de la principiul rel ativităţii.. Rezultă că dreptul terţului se naşte direct şi în puterea convenţiei dintre stipulant şi prom nt. co nvine cu cealaltă parte. 1284 N.4.

în acelaşi timp. deşi contractul în c auză nu este desfiinţat. Terţii se pot prevala de efectele contractului. Într-o asemenea ipoteză. solicitând inopozabilitatea contractului încheiat de debitorul său cu un terţ pentru a-l pune în i mposibilitate de a-şi valorifica drepturile. ca realitate f aptică. cea născută din contract este opozabilă tuturor. de a da sau a face ceva. faţă de terţ devine ino La fel. în cazul simulaţiei. Există situaţii când terţii pot înlătura această opozabilita ra în care le-au fost prejudiciate drepturile. necorespunzătoa re înţelegerii reale a părţilor (din actul secret). dar ei su nt ţinuţi să se abţină de la orice comportament care ar putea constitui un obstacol în execu tarea prestaţiilor (terţii nu au vreo obligaţie pozitivă născută din contract. Se întâmplă astfel. în sensul de a respecta situaţia născută din contract). nesocotite de cătr e cei care nu au participat la formarea actului. 92 . însă fără a avea drept ul de a cere executarea lui. cu excepţia cazurilor prevăzute de lege. atunci când creditorul recurge la acţiunea oblică.născute din contract. adică de abstenţiune. diferenţa dintre părţi şi este aceea că terţii nu sunt obligaţi să execute prestaţiile promise în contract. Explicaţia acest ei opozabilităţi a efectelor faţă de terţi trebuie găsită în realitatea potrivit căreia orice ract generează şi efecte juridice externe. De aceea. care creează aparenţe false în circuitul civil. în virtutea dreptului de gaj general. ceea ce se opune terţului este contrac tul aparent (deci nu are loc opozabilitatea convenţiei reale a părţilor). Deşi efectele obligaţionale se mani festă doar în relaţia dintre părţile contractante (în sensul că terţii nu pot deveni creditor au debitori printr-un contract faţă de care sunt străini). el continuând să producă efecte între părţi. care nu pot fi ignorate. dar au obligaţia de a nu face. de exemplu.

atunci când aceasta le vatămă drepturile (2). au dobândit drepturi de la achizitorul aparent (1). de către succesorii l or universali. în măsura în care acea ta îi prejudiciază. cu titlu universal sau cu titlu particular şi nici de către creditori i înstrăinătorului aparent împotriva terţilor care. prevalându-se de actul secret al părţilor88. 1290 N. simulaţia nu poate fi invocată de părţi.civ.Terţii vor putea invoca şi obţine inopozabilitatea convenţiei publice. 88 93 . întemeindu-se cu bună-credinţă pe contrac ublic.C. Terţii pot invoca simulaţia împotriva părţilor. Potrivit art.

89 94 . nu se regăseşte o definiţie a prescripţiei extinctive.C. Sediul principal al materiei se regăsea în Decretul nr. noul Cod civil vine să dea o reglementa re de ansamblu instituţiei prescripţiei extinctive.civ. cu ajutorul forţei publice. denumit în continuare drept l a acţiune. (2) În sensul prezentului titlu. termenele. la fel ca şi în reglementarea anterioa ră89. Titlul I).CAPITOLUL V PRESCRIPŢIA EXTINCTIVĂ. Rezultă că prescri nctivă este înţeleasă ca acea sancţiune care stinge dreptul la acţiune neexercitat înăuntrul menului prescris de lege. 2500 N.1. care a adus modifi cări esenţiale Titlului XX din Codul civil („Despre Prescripţie”).: „(1) Dreptul material la acţiune. Totodată. după caz”. ci şi totalitatea normelor de drept civil care reglementează stingerea dreptului la acţiune în materia raporturilor juridice civile. prin prescripţia extinc tivă urmează a se înţelege nu numai sancţiunea de drept civil. să execute o anumită prestaţie.1. se stinge prin prescripţie. de domeniul. Noţiunea prescripţiei extinctive 5. Potriv it art. dacă nu a fost exercitat în termenul stabilit de lege. 167/1958. prin drept la acţiune se înţelege dreptul de a co nstrânge o persoană. suspen darea şi întreruperea acesteia. preocupându-se de aceasta (prin di spoziţiile Cărţii a VI-a. sub aspect terminologic. cursul prescripţiei. NOŢIUNE ŞI EFECTE 5. Definiţie şi reglementare În noul Cod civil. să respecte anumită situaţie juridică sau să suporte orice altă sancţiune. înţelegerea noţiunii urmând să s rnind de la prevederea ce consacră obiectul şi efectul prescripţiei extinctive.1. Sub acest din urmă aspect.

2. prin dispoziţiile art. enumerau prescripţia printre modurile de stingere a obligaţiilor civile (art. pe de o parte . ca fiin d „dreptul de a constrânge o persoană să execute o anumită prestaţie. dreptul subiectiv şi obligaţia civilă corelativă. vizau prescrierea acţiunilor în justiţie (art. 167/1958. 2. art.5. iar pe de altă parte. 1890. De asemenea. acţiunea în justiţi După apariţia Decretului nr. la stingerea dreptului subiectiv. să respecte o anumită s aţie juridică sau să suporte orice sancţiune civilă. 1837).). 2. 1903. 2500 alin. 1900. 1904 C. controversa în legătură cu efectul prescripţiei extin ctive s-a păstrat. s-a tras concluzia că prin prescripţie se poate stinge.2. ceea ce se stinge prin e prescripţiei extinctive. 1 alin. Efectul prescripţiei extinctive 5. în funcţie de opinia îmbrăţişată). 1091. considerându-se. De aici. după caz”. statuând expres că. care. pentru a înlătura eventuale interpretări diferite în legătură cu accepţiunea noţiunii de drept la a e în sens material. 1. Reglementare Anterior reglementării date prin noul Cod civil. iar pe de altă parte. deopotrivă că aceasta duce la stingerea a însuşi dreptul ui subiectiv civil sau doar la stingerea dreptului la acţiune în sens material. disputa doctr inară în legătură cu ceea ce face obiectul prescripţiei extinctive era rezultatul unor dis poziţii contradictorii ale Codului civil.2. Accepţiune Noul Cod Civil vine să tranşeze această dispută doctrinară (care avea şi consec nţe practice. 5. care se referă.1. acesta este definit prin dispoziţiile art. pe de o parte. 95 .c iv. este dreptul la acţiune în sens material.

de natură să facă posibilă depăşirea acestei excepţii şi judecata pe fond a c ). 96 . – imprescriptibili atea dreptului la acţiune în sens procesual. este împl t cursul prescripţiei extinctive. în sensul că nu se mai bucură de o sancţiune în justiţie). deşi s-a împlinit termenul e prescripţie extinctivă. titularul dreptului la acţiune poate totuşi sesiza organul jur isdicţional (în cadrul procedurii judiciare urmând să se verifice dacă într-adevăr.Din faptul că prin prescripţia extinctivă se stinge doar dreptul la acţiune astfel înţeles. din perfecte deven ind imperfecte. decurg următoarele consecinţe juridice: – supravieţuirea dreptului subiectiv civil. ca şi a obligaţiei corelative corespunzătoare (care se transformă astfel. ceea ce înseamnă că. dacă nu există cauze de întrerupere sau de suspendare a prescripţiei.

sub aspectul prescripţiei extinc tive. a. după care se distinge între: a) domeniul prescripţiei ext inctive în categoria drepturilor patrimoniale şi b) domeniul prescripţiei extinctive în categoria drepturilor personale nepatrimoniale. 6. se face distincţie între drepturi prescriptibile şi drepturi imprescriptibile ex tinctiv. dispoziţiile art.1. care trebuie deoseb ite de cele imprescriptibile extinctiv. 2501 alin. Noţiunea extinctive şi determinarea domeniului prescripţiei 6. alcătuit îndeosebi din drepturile de creanţă. altfel spus. ale căror acţiuni cad sub incidenţa acestei instituţii. conţin o reglementare apropiată celei anterioare. În acest sens. 1) Drepturi patrimoniale prescriptibil e extinctiv. Criterii Criteriu l principal de delimitare a domeniului prescripţiei extinctive îl reprezintă natura dr epturilor subiective civile. Drepturile patrimoniale reprezintă principalul domeniu al prescripţiei.1. Determinarea domeniului prescripţiei extinctive.1.CAPITOLUL VI DOMENIUL PRESCRIPŢIEI EXTINCTIVE 6.C. 1 N.civ.2. deter minarea sferei drepturilor subiective civile prescriptibile.1. a) Domeniul prescripţiei extinctiv e în categoria drepturilor patrimoniale. Ca atare. statuând: „Drepturile la 97 . Noţiune Se înţelege prin domeniul prescripţiei extinctive sfera drepturilor subie ctive civile.

dacă nu a fost exercitat în termenul prevăzu t de lege. uzufruct. în alin. 3 cu referire la art. 90 98 . abitaţiune. precum şi ori de câte ori. dr eptul la acţiune este imprescriptibil în cazurile prevăzute de lege. dar preferânduse la acel mo ment. 21 din Decretul nr. 1 alin. prin raportare la acest criteriu. deci. în principal.C. Aşada r. 2 al textului menţionat este introdusă precizarea conform căreia sunt supuse prescripţiei extinctive şi alte dre pturi la acţiune.). uz. servitute şi superficie”. prescriptibile. sunt de asemenea.civ.acţiune având un obiect patrimonial sunt supuse prescripţiei extinctive. 1 din Decretul nr. 2 N. o enumerare a acelor drepturi considerate ca fiind în afara domeniului de acţi une a prescripţiei extinctive. se stinge prin prescripţie. 2) Drepturi patrimoniale imprescriptibile extinctiv. 2502 alin. s e stabilea că „dispoziţiile decretului de faţă nu se aplică dreptului la acţiune privitor la repturile de proprietate. prin natura sau obiectul dreptului subiectiv ocrotit. 865 alin. exerciţiul său nu poate fi limitat în timp. Anterior. având un obie ct patrimonial. al naturii şi obiectului dreptului subiectiv ocrotit. în cazurile anume prevăzute de lege. De asemenea. deşi nu se înscriu sf erei drepturilor patrimoniale. tot natura dreptului subiectiv ocrotit. deşi prescriptibilitatea este rezervată. 2 N. Sunt considerate. Potrivit art. indiferent de obiectul lor. drepturilor subiective patri moniale. 167/1958. 167/1958: Dreptul la acţiune. prin dispoziţiile art. 563 alin. avându-se în vedere. ca având caracter imprescript ibil: – acţiunea în revendicare mobiliară şi imobiliară întemeiată pe dreptul de proprietate lică (art. a.civ.C.. afară de cazul în care prin lege s-ar dispune altfel”90. legea poate stabili şi alte categorii de drepturi care. Potrivit art.

dacă o revendică în termen de un an de la data faptului. dispoziţiile noului Cod civil stabilesc. – acţiunea confesorie de superficie. 563 alin.civ.civ. referitor la avulsiune91. de imprescriptibilitate. 2 N.C. 2 N. prevăzut de art.civ. atunci când prin ispoziţie expresă a legii se prevede contrariul. de 10 ani. 572 N. nu pierde dreptul de proprietate asupra părţii desprinse.C. 1 pct.C. de uz sau de abitaţie este supusă termenului gen eral de prescripţie. – acţiunea de partaj (art.civ. 49 8 C.). De asemenea.civ. prin articolul 2502 alin. Pe de altă parte.). prin care proprietarul bunului cheamă în judecată pe cel care pretinde că este titular ul unui drept real asupra bunului respectiv (art..C. potrivit căreia titularul unui asemenea drept poate chem a în judecată pe cel care îi tulbură exercitarea dreptului.). 1 N. 2 că mai au acest caracter. 2 N. În afara drepturilor la acţiune imprescri ptibile extinctiv după natura sau obiectul dreptului subiectiv ocrotit. având în vedere că nu este vorba de drepturi reale declarate de lege imprescriptibile şi nici nu sunt supuse altui termen de prescripţie.. Astfel.C. Noul Cod civil vine să dea conţinut acestei situaţii printr-un text care are chiar denumirea margina lă de „avulsiune”.civ.). 572 N. 91 99 . alipind-o la terenul altui proprietar rivera n. acţiunea confesorie prin care se u rmăreşte apărarea unui drept de uzufruct.– acţiunea în revendicare mobiliară şi imobiliară întemeiată pe dreptul de proprietate privat t. 669 N.C. drepturile referitoare la: Potrivit art.civ. uneori natura dreptului ocro tit nu este suficientă să ducă la concluzia imprescriptibilităţii acţiunii. proprietarul terenului de la care o apă curgătoare a smu ls brusc o porţiune de mal din teren. inclusiv pe proprietarul ter enului (art. reglementarea se regăsea în dispoziţiile art. 696 alin. şi ea era cunoscută doar în doctrină sub denumirea de avulsiune. – acţiunea negatorie . Anterior.C. este prescriptibilă extinctiv (în termen de un an) acţiunea în revendicare imobiliară în cazul reglementat de art. 564 alin. 2518 alin.civ.

acţiunea în constatarea nulităţii absolute a unui act juridic. fie partajul succesoral. stabilind prin dis poziţiile menţionate. sunt drepturi perpetue. acţiunea prin care se tinde l a protecţia acestora nefiind limitată în timp. imprescriptibile”. Până la adoptarea noulu i Cod civil. Regula imprescriptibilităţii. 100 . cum su nt dreptul la nume. Aşadar. cu excepţia cazului în care prin lege se dispune altfel. 1. în afară de cazul în care prin lege se dispune al tfel. N oul Cod Civil dă o reglementare de principiu acestei chestiuni. acţiunile nepatrimoniale sunt p rescriptibile extinctiv. 2. 3. ale art. 2 pct. acţiunea privitoare la apărarea unui drept nepatrimonial. la domiciliu etc. sub condiţia acceptării moştenirii în termenul prevăzut de lege. dacă obiectul său îl constituie fie stabilirea masei succesorale. tocmai avându-se în vedere caracterul perpe tuu al unor asemenea drepturi. Drepturile perso nale nepatrimoniale sunt imprescriptibile extinctiv. inseparabile de persoana umană. atunci când prin lege se dispune altfel. acţiunea în constatarea existenţei sau inexistenţei unu i drept. imprescriptibilitatea unor astfel de drepturi era lipsită de o consac rare legală. acţiunea în co nstatarea nulităţii absolute a certificatului de moştenitor. ea fiind însă acceptată unanim de doctrină şi de jurisprudenţă. 2502 alin. b) Domeniul prescripţiei extinctive în categoria drepturilor personale nepatrimoniale. 4.1. că este imprescriptibilă acţiunea priv ind apărarea unui drept nepatrimonial. considerându-se de principiu că drepturile nepatrimoniale inseparabile de persoana omului.

479 alin. 1 respectiv. 167/1958. 2004. Bucureşti. stabilindu-se că. atunci şi aceste drepturi accesorii sunt supuse aceluiaşi regim92.3.1. 1 este reglementată s ituaţia prescripţiei drepturilor accesorii. Această regulă trebuie pusă în legătură cu principiul de drept accesorium sequitur principale. – acţiunea în anularea căs riei poate fi cerută în termen de 6 luni (art. caracter i mprescriptibil atunci când este introdusă de copil). această regulă îşi găsea expresia în dispoziţ art. dar nu mai târziu de 2 ani de la data încheierii adopţiei (art. – acţiunea în anularea adopţiei poate f i introdusă în termen de 6 luni de la descoperirea erorii sau a dolului. 1 alin. 6. însă. Nicolae. în măsura în care dreptul prin cipal este prescriptibil. 586.Sunt calificate ca atare.3. conform art.1. din aplicarea căruia decurg două consecinţe principale. 301 alin. Situaţia drepturilor accesorii Prin dispoziţiile art. p. În reglementarea dată de Decretul nr. 430 alin. de către noul Cod civil: – acţiunea în tăgada paternităţii introdus e soţul mamei sau de mama copilului (termenul de prescripţie fiind de 3 ani. art. 1).1. 431 alin. 2).. 93 Pentru a mănunte. Aspecte speciale privind domeniul prescripţiei extinctive reglementate de noul Cod civil 6. respectiv: 1) impr escriptibilitatea dreptului subiectiv principal are ca efect imprescriptibilitat ea dreptului subiectiv accesoriu şi 2) prescripţia dreptului la acţiune privind un dre pt accesoriu nu atrage şi prescripţia dreptului la acţiune privind un drept principal9 3. potrivit cărora „odată cu stingerea dreptului la acţiune privind un drep t principal se stinge şi dreptul la acţiune privind drepturile accesorii”. 92 101 . Prescripţia extinctivă. 1 N.civ.C. acţiunea are. 1. 2503 alin. Ed. a se vedea M. Rosetti.

Cu toate acestea. În cazul Decretului nr. 2 N. de exemplu. rezultată din lege sau din convenţie.1. 6. chiar dacă debitorul continuă să execute una sau alta dintre prestaţiile datorat e”94. indiferent de izvorul lor concret.civ. 167/1958 reglementarea acestei chestiuni se regăseşte în art. Este cazul. Este vorba de prescrierea succesivă a prestaţiilor astfel datorate (ca în cazul ch iriilor.2. dispoziţiile referitoare la curger ea distinctă a prescripţiei nu sunt aplicabile atunci când prestaţiile succesive alcătuies c prin finalitatea lor. rentelor). astfel cum se va arăta în continu are. cont ractual sau extracontractual. dobânzilor. dobânda fiind un accesoriu al creanţei principale. „ în cazul în care un debitor este obligat la prestaţii succesive. cu privire la prescripţia acţiunii ipotecare. 3). când părţile pot stabili diferite modalităţi de plată. interesân almente să aibă loc achitarea integrală a preţului. 12 .C. arenzilor. un tot unitar (art. 94 102 . O reglementare distinctă conţine însă noul Cod civil. al contractului de antrepriză. când sunt stabil ite termene pentru diferite faze de execuţie a lucrărilor sau a contractului de vânzar e cu plata preţului în rate. deşi dreptul de ipotecă este un drept real accesoriu.Astfel. 2503 alin. 25 03 alin. dre ptul la acţiune cu privire la fiecare dintre aceste prestaţiuni se stinge printr-o p rescripţie deosebită”. prescripţia dreptului la acţi une în realizarea acesteia atrage şi prescripţia dreptului la acţiune pentru plata dobânzi lor. dreptul la acţiune cu privire la fiecare dintre aceste prestaţii se stinge printr-o prescripţie d eosebită. Situaţia prestaţiilor succesive Potrivit art.3. potrivit căruia: „În cazul în care un debitor este obligat la prestaţiuni succesive.

3. fie dreptul de retenţie (art. deşi acţiunea principală referitoare la valorificarea creanţei s-a stins prin efectul prescripţiei. 6.civ.1. Prescripţia dreptului la acţiune privind creanţa garantată Conform art. după cum nu este de natură să împiedice exercitarea dreptului de r etenţie. stabilind că aceasta nu este de natură să împiedice stingere a lor prin compensaţie. Modul în car e operează prescripţia extinctivă 6.2. 2504 al in.2. creditorul ipotecar va p utea urmări. Acest text reprezintă o excepţie de la regula potrivit căr eia „accesoriul urmează soarta principalului”. însă numai în li ita valorii acestor bunuri. ce supravieţuieşte stingerii prin prescripţie a acţiunii principale (cee a ce înseamnă că bunurile ipotecate vor putea fi urmărite în continuare).1. Aşadar.6. fiind vorba despre o prescripţie specială a acţiunii ipotecare. aceasta nu are consecinţe asupra prescripţiei gar anţiei ipotecare.4. 1 N. 2505).1.3. în condiţiile legii.. dar cu condiţia ca dreptul de acţiune să nu fi fost stins în momentul în care s-ar fi putut opune fie compensaţia.1.3. Titu larii dreptului de invocare a prescripţiei Până la adoptarea noului Cod civil. Compens aţia şi dreptul de retenţie Dispoziţiile noului Cod civil conţin şi reglementarea prescripţie în cazul creanţelor reciproce. 3 . Invocarea prescripţiei extinctive 6.2. în doctri nă au existat controverse în legătură cu modalitatea în care operează prescripţia extinctivă.1. În acest din urmă caz. 6. prescripţia dreptului la acţiune privind creanţa principală nu atrage st ingerea dreptului la acţiunea ipotecară. doar bunurile mobile şi imobile ipotecate.C.

Ed. s-a afirmat că prescripţia este o sancţiune jurisdicţională re operează „prin efectul hotărârii judecătoreşti”. Partea g enerală. şi fără a fi ţinut să producă vreun titlu contrar ori să fi fost de bunădinţă”. Ionaşcu. 18 din Decret. cit. I. 95 104 . personal sau prin reprezentant. op. Beleiu. vol. 97 Tr. aplicarea acesteia este o ch estiune subiectivă. 340. el trebuie interpretat restrictiv. 378. s-a susţinut95 că efectele prescripţiei s e produc de drept. SCJ nr. 96 M. E. B arasch. 591.Astfel. Bucureşti. 167/1958 („instanţa ju decătorească şi organul arbitral sunt obligate ca. În cazul în care s-ar declanşa un proces. Nicolae. Gh. 2512 alin. 1967. deoarece trebuie constatată de către inst în lipsa unei sancţiuni jurisdicţionale. instanţa nu ar face decât să constate că efectele pre scripţiei s-au produs. deşi este o instituţie de interes public.. 1. faptul că „prescripţia poate fi opusă numai de cel în folosul căruia curge. prescripţia nu operează de drept. stabilind. întrucât prescr ipţia extinctivă. de nu se poate tăgădui existenţa art. fiind lăsată la aprecierea celui în favoarea căruia curge p rescripţia. 4/ 1985. particulară. criticându-se această susţinere.. Pe de altă parte. p. din oficiu. p.). 18 din Decretul nr. Într-o altă opinie97. Academiei. ci ea trebuie să fie invocată pentru a fi p ucătoare de consecinţe juridice. Noul Cod civ il vine să tranşeze această dispută doctrinară. În acest sens. prin dispoziţiile art. p. s-a arătat96 că. potrivit acestui text rezultă doar obl igaţia organului de jurisdicţie de „a cerceta” (iar nu de a aplica) dacă dreptul la acţiune este stins prin prescripţie şi. Aşadar. să cerceteze dacă dreptul l a acţiune sau la executare silită este prescris”). pentru că stingerea dreptului material la acţiune nu po ate fi opusă decât de cel în beneficiul căruia a curs şi s-a împlinit prescripţia. fiind independente de existenţa unui litigiu. Natura juridică a prescripţiei extinctive (III). Nulitatea actului juridic civil în Tratat de drept civil. deci. (Prescripţia. în temeiul legii. prescripţia nu-şi produce efectele. pornindu-se de la dispoziţiile art.

civ. sunt i nterzise – sub sancţiunea nulităţii absolute – clauzele care fie direct. nu are dreptul să ceară restitui rea prestaţiei. Astfel. ar În acest sens. 2512 alin.civ. dispozitive. 3) Recunoaşterea unui drept prescris. Înseamnă că legiuitorul a îmbrăţişat punctul de vedere p it căruia normele care reglementează regimul prescripţiei extinctive sunt de ordine pr ivată. În acelaşi timp. organul jurisdicţional. 2 N.C. Interdicţia invocării prescripţiei din oficiu operează şi pentru si uaţia în care aceasta s-ar face în folosul statului sau al unităţilor sale administrativ-t eritoriale (art. împrejurarea că invocarea prescripţiei este lăsată la aprecierea persoanei interesate nu are şi consecinţa posibilităţii nesocotirii de către părţi a normelor imperative care reglementează instituţia prescripţiei.C. precum şi constituirea de garanţii în folosul titularului dreptului a cărui acţiune este prescrisă sunt valabile . făcută printr-un act scris.. dim potrivă.În ce priveşte organul jurisdicţional. 3). chiar dacă cel care le-a făcut nu ştia că termenul de prescripţie era împlinit. 2506 N. Ca atare. acesta „nu p oate aplica prescripţia din oficiu”. (2) Cel care a executat de bunăvoie obligaţia după ce dreptul la acţiune s-a prescris. ar fi prescriptibilă sau. să renunţe la beneficiul acesteia (şi să execute voluntar obligaţia după împlinirea menului de prescripţie98). potrivit legii. În felul acesta. statuează că: (1) După împlinirea prescripţiei cel obligat este îndreptăţit să refuze executarea prestaţiei. 2512 alin. chiar dacă la data executării nu ştia că termenul prescripţiei era împlinit. deşi poate invoca din oficiu excepţia prescripţiei extinctive. dacă partea interesată nu se prevalează de beneficiul împlinirii prescripţiei. sunt aplicabile regulile de la renunţarea la prescripţie. nu ar putea-o aplica în acelaşi fel. potrivit art. care sunt astfel considerate pe poziţie de egalita te juridică cu orice altă parte. În aceste c zuri.” 98 105 . dimp otrivă. fie indirect ar d eclara imprescriptibilă o acţiune care. accentul a fost deplasat de la sfera ocr otirii şi apărării ordinii publice la aceea a ocrotirii intereselor private. fiind la îndemâna persoanei în folosul căreia curge să o invoce sau. dispoziţiile art.

în limitele şi con iţiile prevăzute de lege.2515 al in. Referitor la titularii dreptului de a invoca prescripţia extinctivă. pe lângă partea în folosul căreia a curs prescripţia. între debitorii ţinuţi la executarea unei obligaţii indivizibile.civ. chiar dacă debitorul neglijent nu a valorificat această apărare.: „Termenele de prescripţie pot fi reduse sau micşo rate. în măsura în care poate face dovada contrară situaţiei reţinute de instanţă în absen enţei acestuia la dezbateri (în caz Potrivit art. este firesc ca fiecăruia dintre aceştia să i se recunoască posibilitatea de a trage consecinţele care se nasc în favoarea lor. întrucât o hotărâre judecătorească nefavorabilă nu este opozabilă codebitorului care nu a fo parte în proces. ori între debito ri şi fideiusori. precum şi. de asigurare şi a celor supuse legislaţiei privind protecţia con sumatorului. cu excepţia termenelor de prescripţie de 10 ani sau mai lungi care pot fi prelungite până la 20 de ani”. În schimb. în situaţia drepturilor la acţiune de care părţile nu pot să dispună. Dată fiind natura raporturilor juridice care se creează între codebitorii so lidari. să modifice prin acordul lor expres: durata termenelor de pr escripţie99 sau cursul prescripţiei (prin fixarea începutului acestuia ori prin modifi carea cauzelor legale de suspendare sau de întrerupere). O asemenea disponibilitat e a părţilor nu este recunoscută de legiuitor pentru ipoteza acţiunilor derivate din con tractele de adeziune. în general. Aceasta. care se pot prevala de e fectele împlinirii termenului de prescripţie. prin acordul expres al părţilor.C.declara imprescriptibilă o acţiune pe care legea o consideră prescriptibilă (art. deoarece relativitatea efectelor acesteia nu se poate extinde asu pra lui. fără însă ca noua durată a acestora să fie mai mică de n şi nici mai mare de 10 ani. 4 N. părţile (cu deplină capacitate de exerciţiu) vor putea. noul Co d civil are în vedere. 2515 alin. chiar dacă unul dintre debitori a neglij at să o facă. 2). şi pe codebitori unei obligaţii solidare sau indivizibile. pe fideiusori. 99 106 . atunci când termenul prescripţiei s-a împlinit.

civ. 350-353. pt substanţial. 101 Pentru particularităţile principiului relativităţii şi ale opozabilităţii efectelor hotărârii judecătoreşti în situaţ rilor legaţi prin obligaţii solidare. admisibilitatea unei astfel de acţiuni trebuie apreciată cu respectarea dispoziţiilor art. dacă în contradictoriu cu acesta a fost respinsă acţiunea creditorului. dacă în urma unei astfel de judecăţi. susţinând că dreptul a cărui executare se pretinde era prescris la data pronunţării ho tărârii care constituie titlu) sau chiar pe cale principală. dar fără ca acesta să valorifice în proces apăr curgând din împlinirea termenului de prescripţie. 111 C. codebitorul solidar poate valorifica dreptul de a opune împlinirea p rescripţiei. 2008. în principiu. Relativitatea şi opozabilitatea efectelor hotărârii judecătoreşti. pp. a se vedea A.contrar. s-ar nesocoti principiul dreptului de apărare şi al contradictorialităţii). Posibilitatea valorificării în această modalitate a apărării de către codebitor sau fideiu sor100 decurge din modalitatea în care se repercutează. existentă) şi care depinde de rezultatul favorabil sau nefavorabil al judecăţii101. 100 107 . în cadrul unei acţiuni care să aibă ca obiect constatarea inexistenţei dreptului de creanţă al pârâtului. În schimb. alta decât cea a obligaţiei principale.pr. Ed. c onstatându-se că dreptul la acţiune era prescris la data sesizării instanţei. in solidum. Bucureşti. În mod asemănător. 201-205. Nicolae. Cu alte cuvinte. ca şi faţă de fideiusori. debitorul ar fi căzut în pretenţii. în cadrul contestaţiei la executare s-ar o pune. pe cale de excepţie (de exemplu. o va putea face fideiusorul ulterior . relativitatea e fectelor hotărârii judecătoreşti în asemenea situaţii (dată fiind legătura juridică specială. indivizibile. faţă de fideius r nu va mai subzista obligaţia de garanţie asumată). fideiusorului îi sunt opozabile şi acesta se poate prevala de efectele favorabile ale hotărârii pronunţate în contradictoriu cu debitorul său (de exemplu. ca urmare a inter venirii prescripţiei extinctive şi a stingerii obligaţiei de plată corelative (bineînţeles. soarta acesteia nu po ate fi. Având în vedere caracterul accesoriu al garanţiei fideiusorului.). Universul Juridic. la exterior.

evident că nu poate uza e acţiunea în constatare. iar nu de cauze care să fi privit exclusiv p e cel care nu le-a valorificat iniţial (de exemplu. vol.pr. prin formularea unei acţiuni principale (de exemplu.de ex. s-a arătat că exercitarea unei acţiuni în constatare poate f i făcută şi de către creditor. de asemenea.Pe de altă parte. ori e câte ori există interesul clarificării. 111 C. dacă plata a fost efectuată după împlinirea termenului de 102 108 . Mijloacele procesuale de invocare a prescripţiei Ca regulă. însă. atunci când unu l dintre debitorii solidari nu a făcut-o. a unei situaţii juridice i ncerte103. acţiunea în constatarea inexistenţei dreptului de creanţă al pârâtului.. în valoare şi pe cal rincipală. 79). vizând caracterul subsidiar al acţiunii în constatare (dacă partea are l a îndemână acţiunea în realizare . să invoce interve nirea prescripţiei. ca urmare a împlinirii prescripţiei102). Creditorul celui interesat poate. E d. p. Servo-Sat. Tratat de procedură civilă. Mijlocul concret de valorificare. atunci când acesta a neglijat să o facă (de exemplu. întrucât vizează exerc ptului material la acţiune). gr adul de solvabilitate).2. dacă este vorba d e prescrierea datoriei debitorului său către un alt creditor. prescripţia extinctivă poate fi opusă pe cale de apărare de cel în folosul căruia curs. I. trebuie verificate condiţiile reglementate de art. suspendarea ori întreruperea cur sului prescripţiei extinctive să se fi datorat unor motive care priveau exclusiv sit uaţia personală a respectivului debitor şi care doar pe acesta l-ar fi pus în imposibili tate de a acţiona). în această situaţie. ca fiind o excepţie de fond. pe cale judecătorească. în valorificarea beneficiului prescripţiei extinctive. este acela al excepţiei (c onsiderată.civ. Prescripţia extinctivă poate fi pusă. într-o asemenea situaţie. Deleanu. trebuie să fie vorba de cauze comune sau p ersonale celui care le invocă ulterior. pentru că în felul acesta iese un element al pasivului din patrimoniul debitorului său.1. contestaţia la executare. 103 În doctrină (I.. 6. 2001. crescându-i astfel. în doctrină şi jurisprudenţă. Bineînţeles că.2.

renunţarea la prescripţie. stabilind prin art. 109 .2. că „nu se poate renunţa la prescripţie imp nu a început să curgă.2.). imp aceasta nu a început să curgă.1 ). Aşadar. Renunţa rea la prescripţia extinctivă 6. 2 N. 2513 alin.6..civ.104).C. 1842 C. afară numai de cazul când cel în drept a o opune ar trebui să se prezume. pentru că acesta are interesul „ să se constate existenţa dreptului de a nu r estitui plata ce i s-a făcut şi a inexistenţei dreptului debitorului plătitor la restitu irea ei”. 105 Reglementarea posibilităţii renunţ rescripţia împlinită exista şi în vechiul Cod (prevederile art.2.civ. 2507 N.civ. precum şi la benefi l termenului scurs pentru prescripţia începută şi neîmplinită”. prin dispoziţiile noului Cod civil (art. dar se poate renunţa la prescripţia împlinită. 1838). Noţiune Pornindu-se de la faptul că prescripţia nu operează de drept (ipso iure). 1842 C. 2512). prescripţie. legiuitorul reglementează posibilitatea renunţării la prescripţia dobândi tă (câştigată)105. Momentul până la care se poate invoca prescripţia La fel ca în reglementarea an terioară (art.2.1.. ”prescripţia poate fi opusă în cursul unei instanţe până la momentul când Curtea de Apel va pronunţa definitiva sa decizie.1. textul reglementează ilitatea renunţării la prescripţia neîmplinită (dar al cărei termen a început să curgă).3. după împrejurări. asupra căreia nu mai poate reveni după lege. 2513 alin. interzicând însă. ci doar în măsura în care partea în folosul căreia a curs o i nvocă (art.2. situaţie în care prescripţia poate fi opu să pe tot parcursul soluţionării litigiului (art. se statuează că prescripţia poate fi opusă pentru prima dată chiar şi în apel. O regulă sp ală este instituită pentru materia arbitrajului.C. 6. prec enunţarea la beneficiul prescripţiei împlinite.civ. că a renunţat la dânsa”. 104 Potrivit art.

(2) Ren unţarea tacită rezultă dintr-un fapt care presupune delăsarea dreptului câştigat”.civ.). textul stabileşte că tr ebuie să fie neîndoielnică şi să rezulte din manifestări neechivoce (cum ar fi. după renunţare începe să curgă o nouă prescrip aşi fel) şi. de exemplu.C. p rin efectele sale (stingerea dreptului de a invoca prescripţia). 1839 C. pentru a fi valabil. 1840: „cel ce nu poate înstrăina nu poate ren unţa la prescripţie”). În acest sens.2.: „Renunţarea la prescripţie este sau expresă sau tacită. Formele renunţării La fel ca în reglementarea anterioară106.2. pentru a fi valabil se cere existenţa capacităţii necesare pentru întocmirea actelor de dispoziţie.2. ceea ce înseamnă că Potrivit art.2. 2509 N. E le renunţării În privinţa efectelor renunţării.C. 6.2.civ. 106 110 . este necesar ca acesta să îndeplinească toate condiţiile de fond şi de formă prevăzute de lege pentru validitatea actului juridic. Condiţiile renunţării Întrucât renunţarea la prescripţie este un act juridic pur abd cativ. „cel lipsit de capacitatea de a înstrăina sau.6. 2508 N. În privinţa renunţ i tacite. renunţarea la beneficiul termenului scurs.civ.4. plata datoriei sau a dobânzilor creanţei prescrise făcută în cunoştinţă de cauză). Având în vedere că. Reglementarea nu este nouă. în mod asemănător stabilindu-se prin Codul civil anterior (potrivit art. actul renunţării este la fel de grav ca în situaţia înstrăinării unui bun. urmează a se distinge după cum a fost vorba d enunţarea la prescripţia deja împlinită (când.3.2.2. de a se obliga nu poate renunţa la prescripţie”. pentru a fi valabilă şi producătoare de efecte juridice. enunţarea la prescripţie poate fi expresă sau tacită (art. respectiv. după caz. potrivit art.. 6. În cazul renunţării la pr escripţia împlinită are loc doar stingerea dreptului material la acţiune.

chiar şi dacă acel debitor. codebitor sau proprietar renunţă la dânsa”.. 2537 alin. În mod asemănător de altfel.C. 1843 C. neputându-se opune consecinţele actului abdicativ credit orului. „creditorii şi orice altă persoană nteresată pot să opună prescripţia câştigată debitorului sau codebitorului lor. debitorii unei obligaţii indivizibile sau împotriva fideiusorilor. prescripţia se întrerupe „. bucurânduse de protecţia acţiunii j diciare (pentru exercitarea căreia începe să curgă un nou termen de prescripţie). renunţarea la beneficiul prescripţiei nu poate fi invo cată împotriva codebitorilor solidari ori ai unei obligaţii indivizibile sau împotriva f ideiusorilor.prin recunoaşte rea. se sta bileşte că „atunci când s-a renunţat la beneficiul termenului scurs până la data renunţării s aplica regulile referitoare la întreruperea prescripţiei prin recunoaşterea dreptului”1 07. prin dispoziţiile art. renunţarea nu poate fi opusă decât autorului ei şi succesorilor acestuia.. pe calea acţiunii oblice ar putea oricum ataca renunţarea frauduloasă făcută de debitorul lor).civ.. făcută de către cel în folosu căruia curge prescripţia”. Potrivit art.dreptul subiectiv civil şi obligaţia corelativă subzistă. Potrivit art. 107 111 .. codebitorului sau proprietarului108. ori proprieta ului. 1 N.C. inexistentă anterior. În ce priveşte întinderea efectelor renunţării. Chiar dacă actuala reglementare face referire expresă la imposibilitatea invocării renunţării doar împotriva codebitorilor soli dari.civ. Printr-o reglementare nouă. 108 Conform art. trebuie rec unoscută aceeaşi situaţie şi creditorilor (care. ca urmare a faptului că este vorba de un act personal.civ.. 1 pct. a dreptului a cărui acţiune se prescrie. în orice alt mod. 2510 N. era tratată problema întinderii efectelor renunţăr i şi în reglementarea anterioară.civ.C.. 2511 N.

Este vorba. 7 alin. fără să se pună problema unei încălcări efective a a drept (cum se întâmplă. prescripţia extinctivă priveşte drepturi care trebuie exercitate înăuntrul unui anumit interval de timp. statuea ză: „Prescripţia începe să curgă de la data când titularul dreptului la acţiune a cunoscut sa după împrejurări. 1886: „Nici o prescripţie nu poate începe a curge mai înain te de a se naşte acţiunea supusă acestui mod de stingere”. de ex.CAPITOLUL VII CURSUL PRESCRIPŢIEI EXTINCTIVE 7. 109 112 . uneori. În mod asemănător. nesocotit dreptul subiectiv. Noul Cod civil nu mai reia în d ispoziţiile sale această regulă generală. Regula generală privind începutul prescripţiei extinctive În reglementarea Decret ului nr.. stabilind. că este necesar ca tit ularul dreptului să fi avut cunoştinţă de naşterea acestui drept sau. apărând astfel şi posibili tatea de a se cere protecţia lui pe calea justiţiei. potrivit căreia începutul prescripţiei extinctive e te legat de naşterea dreptului la acţiune. în de la 1865 se prevede în art. în realitate. Începutul prescripţiei extinctive 7. de momentul în care a fost încălcat. să fi uit să cunoască faptul că s-a născut.1. după împrejurări.1. Data naşterii dreptului la acţiune nu tr confundată sau identificată cu naşterea dreptului subiectiv. 167/1958. În acest sens. în cazul dreptului de opţiune succesorală). cu restabilirea situaţiei anterio are109. 2523 N. dimpotrivă. potrivit cărora: „Pre scripţia începe să curgă de la data când se naşte dreptul la acţiune”. Este adevărat că. dispoziţiile art.civ. regula se regăseşte în dispoziţiile art. 1.C.1. astfel încât în tă situaţie începutul prescripţiei extinctive nu este legat de naşterea dreptului la acţiune . trebuia să cunoască naşterea lui”.

civ.civ. prescripţia începe să curgă de la data la ca re termenul sau condiţia s-au împlinit (art. pentru care prescripţia nu poate începe să curgă mai înainte de 113 .C. 2524). că a avut loc o astfel de încălcare a dre lui. naşterea dreptului la acţiune de momentul în care titularul acestuia a cunoscut sau trebuia să cunoască. precum şi în dispoziţiile art. Pentru ipoteza în care dreptul este afectat de un termen suspensiv sau de o condiţie suspensivă. derogatorii de la norma generală. 167/1958 („dacă dreptul este sub condiţie susp ensivă sau cu termen suspensiv. ex. prescripţia începe să curgă de la data când obligaţia devine exigibilă şi cr torul trebuia astfel să o execute. în afara dreptului subiectiv pur şi si mplu. după împrejurări.. prescripţia începe să curgă de la data când s-a împlinit cond a sau a expirat termenul”).Pentru că în practică au apărut şi pot apărea multe situaţii în care titularul dreptului să n cunoscut imediat că a avut loc încălcarea dreptului său subiectiv sau.2. deşi a ştiut să nu fi utut acţiona din diferite motive (de. Câteva din regulile speciale privind începutul cursului prescripţiei extin ctive.1. există situaţii de drepturi afectate de modalităţi (condiţia. termenul). 1 C. 7 alin. Sunt avute în vedere: A reptul la acţiunea în executarea obligaţiilor de a da sau a face În cazul obligaţiilor de a da sau a face. în anumite situaţii. Deci. înscrise în noul Cod civil Dispoziţiile noului Cod civil instituie o serie de reguli speciale referitoare la momentul de la car e poate începe. prin dispoziţiile art. 167/1958). 2523 N. este încă victima violenţei fizice sau morale sub imperiul căreia s-a încheiat actul). Această regulă specială se regăsea şi în poziţiile art. 3 din Decretul nr. legiuitorul a legat.. 1885 alin. (abrogate prin efectul Decretului nr. să curgă prescripţia extinctivă. 7.

ca dreptul la acţiune să se nască înaintea naşterii dreptului subi ectiv). 2525.. data hotărârii definitive în cazul nulităţii rela e şi data încheierii actului juridic în cazul nulităţii absolute.. 2 d in Decretul nr. stabilind. respectiv: data hotărârii definitive a organului de jurisdicţie prin care s-a constatat nulitatea abs olută ori s-a pronunţat nulitatea relativă. 9 d in Decretul nr.). Nicolae. că: „Prescripţia dreptului la acţiune în restituirea prestaţiilor făcute în temeiul u act anulabil ori desfiinţat pentru rezoluţiune sau altă cauză de ineficacitate începe să cu rgă de la data rămânerii definitive a hotărârii prin care s-a desfiinţat actul”. p. a primit în doctrină şi în practică interpretări diferite.împlinirea ori îndeplinirea lor (pentru că înainte de împlinirea termenului suspensiv cred itorul nu poate cere executarea obligaţiei de către debitor. ci şi de alte împrejurări (cum ar fi notificarea făcută de vânzător că nu mai consimte la încheierea actului în formă autent Noul Cod civil vine şi pune capăt acestei controverse doctrinare determinate de o l acună legislativă. 8 alin. 167/1958 în cazul nulităţii relative şi data naşterii dreptului la acţiune în condiţiile dreptului comun în cazul nulităţii absolute. M. 114 . (Prescripţia . data stabilită de art. 508. când a existat capăt 110 A se vedea în acest sens. 167/1958. B) Dreptul la acţiunea în restituirea prestaţiilor În absenţa unei reglementări. propunându-se ma ulte soluţii în legătură cu momentul de începere a cursului prescripţiei110. cu excepţia ului când dreptul la acţiune a fost exercitat chiar în procesul în care s-a pronunţat desf iinţarea actului [deci. după cum atâta vreme cât drep tul subiectiv este afectat de o condiţie suspensivă. care poate fi determinată nu numai de existenţa unei hotărâri judecătoreşti definitive care să proclame nulitatea actului. debitorul nu datorează nimic. nep utându-se concepe astfel. prin dispoziţiile ar . data stabilită de art. cit. op. generatoare şi de jurisprudenţă neunitară. pre scripţia dreptului la acţiunea în restituirea prestaţiilor în temeiul unui act juridic ult erior desfiinţat.

de cerere referitor la repunerea în situaţia anterioară. prescripţia dreptului la acţiunea în anularea unui act juridic începe să curgă de la momente diferite.C. ce trebuie restituită. urmează ca situaţia să fie rezolvată după regula genera risă în art. contractual sau extracontractual. Astfel: a) în caz de violenţă. a cunoscut cauza anulării. de la data ultimei prestaţii neexecutate.civ. da r nu mai târziu de împlinirea a 18 luni de la data încheierii actului (2). 2526) începe să curgă de la data la care fiecare prestaţie devine exigibilă. dobânzilor. care era t emeiul prestaţiei executate. În caz de viclenie ori eroare sau în celelalte c azuri de anulare. Aceasta întrucât..civ. prin analogie. stabileşte că p escripţia dreptului la acţiune în anularea unui act juridic pentru violenţă începe să curgă d a data la care aceasta a încetat (1). din ziua când aceasta a încetat. astfel cum s-a a rătat anterior. deoarece. 2529 N. 111 115 . în funcţie de cauza de nulitate relat ivă invocată111. indiferent de izvorul lor con cret. prescripţia începe să curgă de la data când cel îndreptăţit. înseamnă că ne găsim în faţa unei îmbogăţiri fără justă cauză sa torate. iar dacă prestaţiile alcătuiesc un to t unitar. în art. distinct de acela al anulării o ri rezolvirii (desfiinţării) actului]. 9. C) Dreptul la acţiunea în executarea prestaţiilor succesi ve Dreptul la acţiunea în executarea unor prestaţii succesive (art. 2528 alin. Aceasta. 2 N. care. Se observă că reglementarea nu este aplicabilă şi nul ităţii absolute. este vorba de prescrierea succesivă a prestaţiilor astfel datorate (ca în cazul chiriilor. arenzilor. D) Dreptul la acţiunea în anularea actului j uridic Potrivit art.C. O reglementare asemănătoare există în Decretul nr. rentelor). 167/1958. reprezentantul legal sau persoana chemată de lege să-i încuviinţeze actele. când. fiind nul actul juridic. referitoare la repararea pagubei cauzate pentru îmb ogăţirea fără justă cauză (când prescripţia începe să curgă de la data când păgubitul a cunos e cel care răspunde de ea).

în cazul violenţei. în cazul dolului. deoarece numai din acest moment victima violenţei a putut acţiona (altminteri. În caz de eroare. însă nu m târziu de 18 luni de la data încheierii actului juridic. pre cum şi în celelalte cazuri de anulare (de exemplu. din ziua când a fost descoperit. exis tenţa unor incapacităţi. după care „titularul dreptului la acţiu ne a cunoscut sau. 116 . respectiv: un moment subiectiv (determinat de c unoaşterea cauzei) şi un moment obiectiv. al împlinirii termenului de 18 luni din ziua încheierii actului. de la care prescripţia poate începe să curgă: acela al descoperirii mano perelor dolosive. prescripţia începe să curgă de la data când cauza de anulare a f st cunoscută de către reprezentantul legal al incapabilului sau de persoana chemată să-i autorizeze actele. lipsa autorizaţiei). leziune. textul trebu ie coroborat cu dispoziţiile art. La fel.civ. după împrejurări. atunci când cel îndreptăţit să ceară anularea actului nu are c citate deplină de exerciţiu. trebuia să cunoască naşterea dreptului la acţiune” (în s ul.C. există un singur moment. de a cărui descoperire depinde naşterea dreptului la acţiune). Totodată. se identifică două momente (alternative) de la care prescripţia poate începe să curgă. În acelaşi timp. de data ace asta subiectiv. 2523 N. victima este împiedicată să acţioneze pent ru anularea actului). din ziua când cel îndreptăţit. reprezentantul său legal ori cel chem at de lege să-i încuviinţeze sau să îi autorizeze actele a cunoscut cauza anulării. frauduloase care au viciat consimţământul. fiind sub imperiul temerii provocate de violenţă. Se observă că.b) în cazul dolului.. există un singur moment (obiectiv) de la care prescripţia începe să curgă: data încetării vio enţei. c) în caz de eroare ori în celelal te cazuri de anulare. lipsa discernământului.

prescripţia începe să curgă. 113 112 117 . 114 Potriv t. cât şi pe cel care răspunde de ea. dacă anularea actului s-ar putea solicita oricând.civ. de la data când terţul a cunoscut existenţa cauzei de nulitate. în dispoziţiile art. cit. cât şi pe cel care răspunde de ea (alin. începe să curgă de la data când păgubitul a cunoscut sau treb uia să cunoască atât paguba. să asigure ocrotirea celor îndreptăţiţi să cea ularea actului juridic. 2 se găseşte reglemen tată şi situaţia în care un terţ faţă de contract ar fi interesat să ceară anularea actului11 abilindu-se că într-o asemenea ipoteză. 511. privind actele încheiate de unul dintre soţi. Dispoziţiile alinea ului precedent se aplică prin asemănare şi în cazul îmbogăţirii fără just temei (alin. E) Dreptul l a acţiunea în repararea pagubei cauzate printr-o faptă ilicită În mod asemănător cu reglement rea din art. a două momente de la care să înceapă a curge prescripţia ext inctivă. noul Cod civil stabileşte prin dispoz iţiile art. M. pe de o parte. 8 din Decretul nr. Nicolae. 1). indiferent de data întocm irii lui). 167/1958114. A se vedea în acest sens. 2528 faptul că prescripţia dreptului la acţiune în repararea unei pagube care a fost cauzată printr-o faptă ilicită începe să curgă de la data când păgubitul a cunoscut sa rebuia să cunoască atât paguba. să asigure şi realizarea funcţiilor instit uţiei prescripţiei extinctive. dacă prin lege nu se dis e altfel. care începe să curgă de la data la care soţul vătămat a luat cunoştinţă de existenţa actului. legiuitorul a urmărit. 2 N.Prin instituirea. 2). 2529 alin. 8 din Decretul nr. care prejudiciază grav interesele familiei şi când soţul neparticipant la întoc mirea actului respectiv poate cere anularea acestuia în termen de un an. 316 alin. Cu caracter de noutate. 167/1958. prescripţia dreptului la acţiune în repararea pagubei pricinuite prin fapta ilicită. iar pe de altă parte. aceea de a păstra stabilitatea raporturilor juridice112 (ameninţată. alternativ. p.C. O aplicaţie a ac estei reguli se regăseşte în art. op. (Prescripţia …).

167/1958. pentru a nu amâna un timp nejusti ficat începerea cursului prescripţiei (periclitând astfel. de la care să înceapă a curg e prescripţia (cel la care păgubitul trebuia să cunoască paguba şi pe cel care răspunde de e a). cit. Totodată. Suspendarea cursului prescripţiei extinctive 7. legiuitorul a prevăzut un al doilea moment. (Prescripţia . la fel ca în cazul acţiunii în anulare. În sistemul Decretului nr.). prescripţia se suspendă: cât timp cel împotriva căreia curge este împ iedicat de un caz de forţă majoră să facă acte 116 115 118 . care îl pun î imposibilitate de a acţiona pe titularul dreptului de acţiune.2. iar efectele suspendării se regăseau în dispoziţiile art. 15118. Aşadar.. obiectiv. cauzele de suspendare a cursului prescripţiei erau reglementate pri n art. al datei la care titularul dreptului trebuia. 13116 şi 14117. op. tocmai în ideea d e a asigura o veritabilă protecţie victimei. p. Se realizează astfel. leg iuitorul detaşând acest moment de cel al naşterii dreptului subiectiv. un moment obiectiv. 7.2.Rezultă. să cunoască elementele menţionate (paguba şi pe cel care răspunde ea). că legiuitorul stabileşte două momente de la care să poată începe a curge prescripţia: un moment subiectiv. 167/1958. M. 596. 13 din Decretul nr. Nicolae. limitativ prevăzute de lege. al cunoaşterii pagubei şi pe cel care răspunde de ea. aşa cum s-a afirmat în doctrină115.. a curgerii termenulu i de prescripţie pe timpul cât durează situaţiile. de drept. prescripţia dreptului la acţiune nu începe să curgă de la data când s-a produs p guba (deşi dreptul la acţiune trebuie considerat că a luat naştere la acest moment).1. În acest sens. Noţiune Prin suspendarea cursului prescripţiei extinctive urmează a se înţelege ace a modificare a cursului acesteia constând în oprirea. stabilitatea circuitului ci vil). armonizarea necesităţii ocroti rii efective a victimei faptei ilicite cu necesitatea asigurării finalităţii practice a prescripţiei extinctive. după împrejurări. Potrivit art.

cât timp nu are cine să-i încuviinţeze actele (2). nr. cu excepţia prescripţiilor mai scurte de 6 luni.Noul Cod civil instituie cauze de suspendare generală prin dispoziţiile art. 15 din Decretul nr. 2. tutore sau curator şi cei lipsiţi de capacitate de exerciţiu restrânsă. 167/1958. 118 Potrivit art. Astfel. între soţi. În mod asemă prescripţia era considerată că nu curge şi în reglementarea anterioară (art. în să cel mai târziu de la împlinirea unui termen de 3 luni socotit de la înregistrarea rec lamaţiei. meiul legii sau al hotărârii judecătoreşti. socotindu-se şi timpul scurs înainte de suspendare (1). atunci când era vorba de incapabil. deşi căsătoriţi. datorită necesităţii de a asigura de întrerupere. 167/1958). iar acestea sunt pe picior de război. în următoarele situaţii: 1. înainte de expirarea unui termen de 6 luni. Dec r. cât timp d a şi nu sunt separaţi în fapt. între curator şi acei pe care îi reprezintă precum şi între orice altă persoană care. Prescripţia nu curge între soţi în timpul căsă i (3)”. 14 alin. b) pe timpul cât creditorul sau debitorul face parte din Forţele Armat e ale României. c are reprezintă sediul materiei. dar fiind separaţi în fapt. i r dacă a început să curgă. cu privire la despăgubiri sau restituiri. părinţi. socotit de la încet area cauzei de suspendare. presc ripţia îşi reia cursul. prescripţia îşi urmează cursul. 3 din Decret ul nr. Textul reprezintă o preluare a art. 167/1958: „După încetarea suspendării. Prescripţia nu curge împotriva celui lipsit de capacitate de exerc iţiu. administrează bunurile altora şi cei ale căror bu uri sunt astfel administrate. Prescripţia nu se va împlini totuşi. 119 . ea se suspendă. altminteri. 14 alin. cu menţiunea că suspendarea cursului prescripţiei intervine dacă este înd eplinită cumulativ şi condiţia referitoare la lipsa separării în fapt a soţilor în timpul căs ei. c) până la rezolvarea reclamaţiei ad ministrative făcută de cel îndreptăţit. care nu se vor împlini decât după expirarea unui termen de o lună de la suspendare (2)”. 117 Conform acestui text: „Între părinţi sau tutore şi cei care se află sub ocrotir a lor. prescripţia nu curge cât timp socotelile nu au fost da te şi aprobate (1). prescripţia este considerată că nu începe să curgă. în temeiul nui contract de transport sau de prestare a serviciilor de poştă şi de telecomunicaţii. 2532. cât timp nu are reprezentant legal şi nici împotriva celui cu capacitate restrânsă.

În această situaţie. care vi zează raporturile între cel care administrează în temeiul legii sau al unei hotărâri judecăto eşti (lichidator judiciar.o deplină ocrotire unor astfel de persoane. p. dată fiind natura raporturilor dintre părţi119. M. Acest caz de suspendare. cât timp debitorul. în temeiul legii. n ou introdus. cât timp se aflau într-o astfel de stare de incapacitate. Suspendarea prescripţiei operează pe durata lipsei reprezentantului sau a ocro titorului legal şi ea este determinată de imposibilitatea juridică de a acţiona a celui care se află într-o asemenea situaţie. poate viza. 4. 119 În acest sens. 5. pentru că este vorba despre o ascun ere dolosivă şi prin omisiune a existenţei debitului. de exemplu. În acelaşi timp. Nicolae. administratorul-sechestru). 3. cât timp nu are reprezentant sau ocrotitor legal. 120 . 535. fiind vorba de o imposibilita te morală de a acţiona. op. în afară de cazurile în care există o dispoziţie legală co ntrară. situaţia în care este vorba de un moştenitor al c reditorului. al unei hotărâri judecătoreşti sau al unui act juridic. între orice pers oană care. care nu a cunoscut despre existenţa unei creanţe a autorului său. adminis trează bunurile altora şi cei ale căror bunuri sunt astfel administrate. suspendarea operează până la dare a şi aprobarea socotelilor de către organul competent. ascunde cr editorului existenţa datoriei şi exigibilitatea acesteia. cărora nu li se putea opune sancţiunea pre scripţiei. prescripţia acţionează ceastă situaţie şi ca o aplicaţie a sancţionării dolului. iar deb itorul îi ascunde în mod deliberat această realitate. cit. în mod deliberat. în cazul celui li psit de capacitate de exerciţiu sau cu capacitate de exerciţiu restrânsă. cât timp admini strarea nu a încetat şi socotelile nu au fost date şi aprobate.

dezvoltând-o (şi cu referire la situa persoanelor civile aflate în forţele armate) prevederea 121 . de asemenea. să se întoarcă împotriva lor. o cauză de suspendare nou reglemen tată. 1 lit. c) din Decretul nr. 8. cât timp nu a cunoscut şi nici nu tr ebuia să cunoască rezultatul acelei proceduri. cât timp acestea se află în stare de mobilizare sau de război. ceea ce ar îns emna ca atitudinea lor. cum sunt reclamaţia admi nistrativă. în cazul în care cel îndreptăţit la acţiune trebui oate. însă nu mai mult de trei luni de la înregis trarea cererii. Sunt avute în vedere şi persoanele civile care se găsesc în forţele armate pentru raţiuni de serviciu impuse d e necesităţile războiului. dacă legea nu a stabilit un alt termen. deschisă unei soluţionări fără a se mai recurge la forţa coercitivă a statului. justificată prin aceea că părţile care încearcă rezolvarea amiabilă a neînţelegerilor d le nu pot fi sancţionate prin opunerea prescripţiei dreptului la acţiune. în cazul în care titularul dreptului sau cel care l-a încălcat face parte din forţele armate ale R omâniei. precum şi acolo unde lege a prevede necesitatea obţinerii altor autorizări sau încuviinţări prealabile). 167/1958 (privitoare însă numai la rezolvarea reclamaţiei administrative şi aplicabilă îndeosebi în relaţiile comerciale). 7. pe întreaga durată a negocierilor purtate în scopul rezolvării pe cale amiabilă a neînţele erilor dintre părţi. 13 alin . Noua dispoziţie legală reia. însă numai dacă acestea au fost ţinute în ultimele 6 luni înainte de exp rea termenului de prescripţie. Este. Textul reprezintă o preluare (şi în acelaşi timp. potrivit legii. şi în contencios administrativ. o extindere a domeniului său de aplicare) a dispoziţiei art. să folosească o anumită procedură prealabilă.6. care o face să fie inciden tă şi în alte materii (de exemplu. încercarea de împăcare sau altele asemenea.

noul Cod civil recunoaşte forţei majore caracterul de eveniment care creează un obstacol de neînlăturat pentru efectuarea unor acte de înt rerupere a cursului prescripţiei. După Potrivit art. 167/1958). 7. când este temporară.2. a) din Decretul nr. acela al opririi de drept a cursului presc ripţiei. 1352 alin.cuprinsă în art. absolut invincibil şi inevitabil. Efectele suspendăr ii prescripţiei extinctive 7.C. 9. cât timp durează cauza de suspendare..civ. impre vizibil.2. forţa majoră trebuie să privească pe cel împo triva căruia curge prescripţia (iar nu pe cel în favoarea căruia aceasta operează) şi. nu erau reglementate forţa majoră şi cazul fortuit.civ. fiind înţeles ca „un eveniment care nu poate fi prevăzut şi n ici împiedicat de către cel care ar fi fost chemat să răspundă dacă evenimentul nu s-ar fi p rodus”. La fel ca şi în reglementarea anterioară (art. 2 N. În vechea reglementare a Codului civil. să survină în ultimele 6 luni dinaintea expirării termenului. Efectul general al prescripţiei extinctive este.2. cât timp nu a încetat această împiedicare. forţa majoră este orice eveniment extern. iar explicaţia acestui caz de s uspendare trebuie găsită în raţiuni vizând imposibilitatea materială. 167/1958. 120 122 .2. Cazul fortuit este de asemenea. de ex. definiţia acestora fiind lăsate pe seama doctrinei (unde controversa era d eterminată şi de faptul că. se punea semnul e galităţii între forţa majoră şi cazul fortuit). totod ată. De asemenea. 2534 alin. potrivit art. 3. 1 N. în materia răspunderii contractuale. fizică de a acţiona a t larului dreptului a cărui acţiune se prescrie.. 13 lit. regleme ntat prin art. nu con tuie o cauză de suspendare a prescripţiei decât dacă survine în ultimele 6 luni înainte de e xpirarea termenului de prescripţie. în cazul în care cel împotriva căruia curg e sau ar urma să curgă prescripţia este împiedicat de un caz de forţă majoră120 să facă acte erupere.. 1352 alin. 13 li t.1. b) din Decretul nr. forţa majoră.C.

dreptul la acţiune fiind deja stins.civ. 3. constând în prorogarea momentului împlinirii termenului de prescripţie cu o perioadă de 6 luni (excepţie făcând prescripţiile mai mici de 6 luni. 16-17.1. 7. la fel ca în reglementarea anterioară. 2537-2542 N. Suspendarea prescripţiei produce şi un efe ct special. Pe de altă parte. nu se mai produce n iciun efect întreruptiv.civ. texte care au venit să înloc uiască prevederile anterioare din Codul civil (art.ce această cauză de suspendare a încetat. reglementarea întreruperii prescripţiei se află în art. pentru care împlinirea prescripţiei intervine după trecerea unui termen de o lună de la încetarea suspendării). Asemenea cauze întreruptive produc efecte doar dacă au intervenit după c e a început să curgă prescripţia. 2534 alin.).C. Sediul materiei se regăseşte în dispoziţiile art. legale.2. Dacă intervin însă.2. 7. Cauzele de întreruper e sunt. termen considerat necesar de legiuitor pentru ca titularul dreptului la acţiune să a ibă timp îndestulător pentru a face acte de întrerupere (art. În sistemul Decretului nr. dacă intervenire a acestor cauze are loc după împlinirea termenului de prescripţie. înainte de a începe curgerea prescripţi ctul va fi doar de întârziere. Întreruperea cursului prescripţiei extinctive 7.2. luându-se în considera perioada de timp scursă anterior. Noţiune Prin întreruperea cursului prescripţiei extinctive urmează a se înţelege acea modificare a cursului acesteia constând în înlăturarea prescripţiei scurse înainte de apariţ a unei cauze întreruptive şi începerea unei alte prescripţii extinctive. de amânare a prescripţiei. 123 .C. 167/1958. prescripţia îşi reia cursul. 18651871). 2 N.3. limitative şi producătoare de efe cte de drept.

1 l it. recunoaşterea tacită poate fi invocată şi de cel îndreptăţit la restituirea un estaţii făcute în executarea unui act juridic ce a fost desfiinţat pentru nulitate.U. în orice mod. a datoriei. achi tarea. făcută de către cel în folosul căruia curge prescripţia (art. a unui act volunta r de executare a obligaţiei prevăzute în titlul executoriu ori a recunoaşterii. c) din Decretul nr. a dobânzilor sau penalităţilor. Potrivit acestui text. 25 alin. cursul prescripţiei se întrerupe pe data îndeplinirii de către de bitor. stabilind prin dispoziţiile art. acest caz de întrerupere viza doar recunoaşterea dreptului a cărui acţiune se prescrie (art. cu efect întreruptiv de prescripţie a fost reglementată însă în Codul de proc edură (art. în tot sau în parte.Aşadar. 167/1958. nr. că această recu noaştere se poate face unilateral sau convenţional şi că poate fi expresă ori tacită (în aces din urmă caz. rezo luţiune şi orice altă cauză de ineficacitate. conform reglementării aduse prin noul Cod civil. În sistemul Decretului nr. a dreptului a cărui acţiune se prescrie. 167/1958. trebuind să rezulte fără echivoc din manifestări care să ateste existenţa drep ului celui împotriva căruia curge prescripţia (de exemplu. noul Cod civil aduce un plus de reglementare. nr .U.G. atât timp cât bunul individual determinat. Totodată. 138/2000 a abrogat art. care reglementa drept act întreruptiv de prescri pţie. 4052 alin. înainte de începerea executării silite sau în cursul acesteia. pr intr-un act voluntar de executare sau prin recunoaşterea. Ipoteza actului voluntar de executare. 2538. 16 lit. O. a)121). 16 alin. prescripţia se întrerupe: 1. 1). pri mit de la cealaltă parte cu ocazia executării actului desfiinţat. În acelaşi timp. 1 lit. ca urmare a modificărilor aduse prin O. fără să se facă re erire şi la îndeplinirea vreunui act voluntar de executare. 121 124 . 1 pct. În ce priveşte accepţiunea actului recognitiv al dreptului. plata parţială a datoriei. „actul începător de executare”. a). 138/2000.G. solicitarea unui termen de pla tă). în orice a lt mod.

pe cale de acţiune reală ori personală. prescripţia va fi întreruptă. producerea efectu lui întreruptiv al prescripţiei nu are loc dacă cererea a fost respinsă. 167/1958122. care se referea numai la introducerea cererii de chemare în judecată sau arbitrale. ori dacă cel care a făcut-o a renunţat la ea. în cadrul căreia pot fi formulate cereri de inter venţie. în schimb. prin înscrierea creanţei la masa credală în cadrul procedurii insolvenţei. b). prescripţia nu este întreruptă. dacă cererea a fost introdusă la un or de jurisdicţie sau de urmărire penală necompetent ori dacă este nulă pentru neîndeplinirea cerinţelor de formă. 167/1958 (ar t. da că s-a pronunţat încetarea procesului. 2537 alin. a dreptului a cărui acţiune se prescrie. 122 125 . Faţă de textul din Decretul nr. cu înscrierea creanţei la masa c redală. În plus îns noul Cod civil reglementează situaţia în care. Acest efect întreruptiv era condiţionat de rezultatul judecăţii şi în reglementarea anterioară a Decretului nr.C. precum şi faza urmăririi silite. anulată sau dacă s-a perimat. 16 alin. Această nouă cerere va avea drept consecinţe recunoaşterea caracterului întrerupt iv al prescripţiei determinat de Potrivit art. anulată ori s-a p erimat printr-o hotărâre rămasă definitivă. 2 din Decretul nr.civ.. căreia îi asocia efectul întreruptiv de prescripţie. este introdusă o nouă cerere de chemare în judecată. 3 N. 1 pct. noua regleme ntare adaugă elemente care vizează procedura insolvenţei. în termen de 6 luni de la data când hotărârea e respingere sau de anulare a rămas definitivă. a dreptului a cărui acţiune se pres crie. 16 alin. 2. dacă cererea de chemare în judecată sau executare a f ost respinsă. prin depunerea cererii de intervenţie în ca drul urmăririi silite pornite de alţi creditori ori prin invocarea.nu este pretins de aceasta din urmă. pe cale de excepţie. 1 lit. pe cale de excepţi e. prin int roducerea unei cereri de chemare în judecată sau arbitrale. 167/1958. ca şi cea vizând invocarea. În situaţia reglementată de art.

fără a se putea opune excepţia autorităţii de lucru judecat”. din oficiu. de a fi admisă. dacă dreptul la acţiun ste imprescriptibil sau nu s-a prescris încă.) referitoare la momentul până la care se poate constitui partea civilă în procesul penal (atât în faza urmăririi penale. 167/1958) se asigură şi corelaţia cu reglementarea din materia procesuală penală (a rt. 2540). confo m legii. În acest caz însă. De asemenea.pr. chiar dacă nu a avut loc constituirea ca parte civilă. noul Cod civil vine şi reglementează corelaţia dintre pierderea puterii executor ii a hotărârii judecătoreşti şi autoritatea de lucru judecat a acesteia. prin constituirea ca parte civilă pe parcursul urmăririi penale sau în faţa instanţei de judecată până la citirea actului de sesizare. în alte cazuri prevăzute de lege. Prin această normă legală (inexistentă în Decret ul nr.cererea de chemare în judecată sau de arbitrare anterioară. 2539 alin. Astfel. cu caracter novator (şi curmând în acest sens disputa doctrinară şi jurisprud enţială). În această situaţ punerea în întârziere este întreruptivă de prescripţie numai dacă ea este urmată de chemarea decată (a celui în folosul căruia curge prescripţia) în termen de 6 luni de la data puneri i în întârziere (art. prin disp oziţiile art. cu condiţia însă. începerea urmăririi penale întrerupe cursul prescripţiei. 126 . 3 se statuează: „Prescripţia nu este întreruptă nici dacă hotărârea orească sau arbitrală şi-au pierdut puterea executorie prin împlinirea termenului de pre scripţie a dreptului de a obţine executarea silită. în cazul în care despăgubirile se acordă. se va putea face o nouă cerere de chemar e în judecată ori de arbitrare. prin o t prin care cel în folosul căruia curge prescripţia este pus în întârziere. 19-22 C. 5. cât şi în faţa instanţei).pen. 4.

în raport de cauzele de întrerupere. 1 şi 2 N. 3). p. dacă prescripţia s-a întrerupt prin efectul cererii de chemare în judecată sau de arbitrare. 7. 123 127 . cit. începe să curgă o prescripţie având un alt obiect decât dreptul material la a cţiune (respectiv. Nicolae. 2541 alin. 167/1958).civ. 2542 N .. 167/1958123) referitoare la natura noii prescripţii care începe să curgă după ce a operat întreruperea. 1 şi 2 din Dec retul nr. Beneficiul întreruperii prescripţiei Cu caracter de noutate faţă de reglementarea existentă în materie anterior.C.3. va începe să curgă o prescripţ e de acelaşi fel cu cea înlăturată. Noul Cod civil conţine reglementări ( inexistente în Decretul nr. în sensul că el este r ecunoscut celui de la care emană actul întreruptiv (neputând fi Despre natura noii prescripţii care începe să curgă după ce a operat întreruperea se făceau î istincţii în doctrină. respectiv: a) înlăturarea. de la m omentul la care hotărârea de admitere a acţiunii a rămas definitivă (art. 157.2. (în Instituţii de drept civil …). se statuează asupra beneficiului întreruperii prescripţiei. 2541 alin.3. M. ştergerea prescripţiei scu rse anterior datei cauzei de întrerupere şi b) începerea cursului unei noi prescripţii e xtinctive posterior încetării cauzei de întrerupere. începând să o nouă prescripţie (reglementarea fiind similară cu cea din art. A tunci când întreruperea s-a produs prin efectul recunoaşterii. Astfel. în sensul celor legiferate.3. este vorba despre două efecte juridice pe care le produ ce întreruperea cursului prescripţiei.C. dreptul de a cere şi de a obţine executarea silită) şi aceasta. prin dispoziţiile art. între ruperea şterge prescripţia începută înainte de a se fi ivit cauza de întrerupere. A se vedea în acest sens. Efectele întreruperii prescripţiei Conform art. în funcţie de cauza de întrerupere care a avu oc. 2541 alin. op. 17 alin. adică prescripţia dreptului material la acţiune (cum rezu tă din art.7. Aşadar.civ. 4).

atunci când p rescripţia a fost întreruptă prin recunoaşterea dreptului de către cel în folosul căruia curg a. 167/1958 (termenul prescripţiei este de trei ani). în sensul că este general acel termen care îşi găseşte aplicaţie practică ori de câte o e incident un termen special.opus decât celui împotriva căruia a fost îndreptat un asemenea act). care să stabilească un terme n de prescripţie general. 128 . 7.civ.garanţie accesorie .civ. nu exista o dispoziţie cu caracter de principiu. nici în privinţa fideiusiunii . Acest termen este aplicabil însă numai raporturilor juridice ob ligaţionale (adică acelora care au în conţinutul lor drepturi de creanţă cu îndatoriri corela ive) şi în măsura în care nu există reglementate termene speciale prin alte dispoziţii. Prin dispoziţiile art.C. 3 alin. 2543 N. se stabileşte.4. în mod expres (şi sub denumirea margin ală „Termenul general de prescripţie”) că: „Termenul prescripţiei este de 3 ani. 2517 N. Termenul general de prescripţie extinctivă Până la reglementarea adusă prin noul Co d civil. calificarea în acest sens fiind făcută de doctrină şi de jurisprud enţă. efectele întreruperii profită celui împotriva căruia a curs şi nu pot fi opuse decât auto rului recunoaşterii.) caracterul exte nsiv al efectului întreruptiv.1. În acest sens au fost interpretate prevederile art. în ce-l priveşte. prescripţia dreptului de a obţine valori ficarea creanţei. trebui e considerat că.4. dacă între ruperea a operat cu privire la dreptul la acţiune al debitorului principal. Aşadar. 1 din Decretul nr. La fel. neîmplinindu-se.nu se poate consi dera împlinit termenul. este prevăzut (art.C. în sensul că întreruperea prescripţiei împotriva debitorului principal sau contra fideiusorului produce efecte în privinţa amândurora. De asemenea. Termenele de prescripţie extinctivă 7. însă. dacă legea n revede un alt termen”.

civ. deşi este vorba în principal. de 30 de ani).2. termenul de prescripţie instituit anterior în materia drepturi lor reale imobiliare (conform art. dreptul la acţiune întemeiat pe un raport de asigurare sau reasigurare se prescrie în termen de 2 ani. despre valorificarea unor pretenţii ma teriale trebuie găsită în importanţa deosebită a valorilor lezate prin actele ilicite ce c onstituie.2. 1890 C.. 167/1958 s e prevedea că termenul de prescripţie în raporturile ce izvorăsc din asigurare este de 2 ani (dar în afara acelor raporturi ce izvorăsc din 129 . 3. cauzele producerii prejudiciului. după caz. în Decretul nr. 2518 N. a celui cauzat prin violenţă ori agresiuni sexuale comise contra unui minor sau asupra unei persoane aflate în imposibilitate de a se apăra ori de a-şi exp rima voinţa. drepturile reale care nu sunt declarate prin lege imprescriptibile ori nu sunt supuse altui termen de prescripţie. şi are în vedere prescrierea dreptului la acţiune privitor l a: 1.2. în ipotezele menţionate. În mod asemănător.2. Este vorba de o reglementare nouă.civ. Termenul de 10 ani Este reglementa t prin art.civ.C. 2519 N. 2. Termenul de prescripţie de 2 ani Pot rivit art. Prin această dispoziţie este modificat.1.7.4.C. repararea prej udiciului moral sau material cauzat unei persoane prin tortură ori acte de barbari e sau.4. Termene speciale de prescripţie 7. în sens ul reducerii duratei. 7.4. repararea p rejudiciului adus mediului înconjurător.. iar durata mai m are a termenului. inexistentă anterior.

4) vânzătorilor cu amănuntul pentru plata mărfurilor vândute şi a furniturilor livr ate. pentru plata onorariilor şi cheltuielilor. în ceea ce priveşte plata sumelor ce le sunt datorate pentru actele funcţiei lor. ale negustorilor pentru mărfurile ce vând la particulari. maeştrilor şi artiştilor. ins titutorilor. pentru plata simbriei). ale directorilor de pensionate pentru preţul pensiunii şcolarilor şi a altor maiştri pentru preţul uceniciei. cu privire la dreptul la acţiune în cazul: 1) ospătar ilor sau hotelierilor pentru serviciile pe care le prestează. chirurgilor. pentru lecţiile date cu ora. 3) medicilor.C. 2520 N. geodezilor. contabililor şi altor liber-pr ofesionişti. farmaciştilor. În sistemul Decretului nr.civ. 7) notarilor publici şi executor ilor judecătoreşti. pentru vizite. Termenul de prescripţie de un an Este reglementat pr in dispoziţiile art. 8) inginerilor. un termen de un an se regăseşte şi în dispoziţiile art. asistentelor şi farmaciştilor.2. pentru plata muncii lor. 5) meşteşugarilor şi artizanilor. 1904 C. pentru vizite. ale servitorilor ce se tocmesc cu anul. operaţii şi medicamente. 6) avocaţilor. anterior (privitor la creanţe ale medicilor . 2521 alin. 2) profesorilor. moaşelor. În mod asemănător. 167/1958 termenul de prescripţie pen tru dreptul la acţiune în asemenea situaţii era mult 130 .3. împotriva c lienţilor. 7. Termenul de un an este reglementat pri n dispoziţiile noului Cod civil (art. pentru plata sumelor ce li se cuvin. operaţii sau medi camente.4. arhitecţilor. 1) şi cu privire la dreptul la acţiun e pentru restituirea sumelor încasate din vânzarea biletelor pentru un spectacol car e nu a mai avut loc.civ. cu ziua sau cu luna.asigurările de persoane în care obligaţiile devin exigibile prin ajungerea la termen s au prin amortizare).

2) pentru acţiunea izvorâtă dintr-un contract de transport de bunuri terestr u.mai scurt (respectiv. aerian sau pe apă. îndreptată împotriva transportatorului. combinat. 4 că termenul de prescripţie este de un an „atunci când contractul a fost încheiat spre a fi executat succesiv cu mijloace de transport felurite”. 131 . cu acelaşi mijloc de transport sau cu mijloace de transport diferite (şi cân d termenul de prescripţie este de 3 ani). cu rezerva situaţiei în care c ontractul de transport a fost încheiat pentru a fi executat succesiv sau. 24 din Decret). de 60 zile de la data la care spectacolul urma să aibă loc. Cu privire la aceste raporturi izvorâte di n contractul de transport şi la acţiunea care le sancţionează. după caz. 167/1958 pre vedea în art. Decretul nr. co nform art. Tot un termen de un an prevede noul Cod civil (art. 4 alin. 2 521 alin.

independent de vreo culpă a titu larului. Elementele acestei definiţii se regăsesc în dispoziţiile art. a decăderii şi a termenelor de decăd ere. prin simpla împlinire a termenului de decădere. REGLEMENTARE ŞI REGIM JURIDIC 8. a săvârşirii lor (2)”. în condiţiile l egii. pentru revendicare a bunului pierdut sau furat). de ex emplu. 22 din Legea nr. Erau astfel considerate. împiedicarea.1. NOŢIUNE. 10/2001). 132 . Este vorba de o sancţiune care operează de drept. 831 C . termenul de 3 ani (prevăzut de art. 2545 N. di stincte de cele de prescripţie.civ. potrivit cărora: „Prin lege sau prin voinţa pă lor se pot stabili termene de decădere pentru exercitarea unui drept sau săvârşirea unor acte unilaterale (1). 8.C. în mai multe materii.2.civ.2. Reglementare 8.civ.1. 1909 alin. 2 C. iar în cazul actelor unilaterale. Neexercitarea dreptului subiectiv înăuntrul termenului stabil it atrage pierderea lui.).CAPITOLUL VIII DECĂDEREA. de principiu. dar doctrina şi jurisprudenţa făceau aplicaţii ale acestei categorii de termene. termenul de 1 an pentru revocarea donaţiei pentru ingratitudine (art. Absenţa reglementării în Codul civil de la 1865 Anterior adoptării noului Cod civ il nu exista o reglementare generală. termenul de 1 an pentru transmiterea notificării (ar t. Definiţie Prin decădere urmează a se înţelege acea sancţiune de drept civil care constă în stingerea dr ptului subiectiv prin neexercitarea lui înăuntrul termenului stabilit de lege sau de părţi.

care vizau însă decăderea în materia termenelor procedur ale.În absenţa unui text de principiu.: „Neexercitarea oricărei căi de atac şi neîndeplinirea oricărui alt act de procedură în termenul legal. În acest din urmă caz.pr. neres ectarea intervalului defipt pentru exercitarea dreptului conduce la împiedicarea săvârşi rii actului. 8. Mai mult. de comun acord. dincolo care dreptul subiectiv neexercitat să fie considerat stins).124.C. a se vedea. în acelaşi termen vor fi arătate şi motivele împiedicării”. să stabilească un termen. prin analogie. 103 C.civ. op. Instituirea termenelor prin lege sau prin voinţa părţilor Aşa cum rezultă din dispo ziţiile art.civ. 8. (Prescripţia extinctivă …). atrage decăderea. 2545 alin. ci şi în voi nţa părţilor (în sensul că şi acestea pot. prin care se reglementează noţiunea şi modalitatea de instituire a termenelor de decădere. renunţar ea la beneficiul decăderii şi modalitatea de invocare a decăderii. di spoziţiile art. regimul juridic al acestor termene.3. termenele de decădere nu pot fi instituite.. termenele de decădere (denumite în doctrină şi termene prefixe sau termene de forcluziune125) îşi pot avea izvorul nu doar în lege.1. 125 P mănunte. pp. un asemenea termen de decădere poate exista şi în legătură cu actele unilaterale.3. Instituirea te rmenelor de decădere 8. cit.pr. Nicolae. Cu toate acestea. afară de cazul când legea dispun e altfel sau când partea dovedeşte că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voinţa ei. Reglementarea actuală Noul Cod civil vine să acopere această lacună legislat ivă. 103 C.2. actul de procedură se va îndeplini în termen de 15 zile de la încetarea împiedicării. decăderea şi calculul termenelor”). fiind n ulă clauza prin care se stabileşte un termen de decădere ce Potrivit art. 73-79.2. în cazul cărora. 124 133 . M.civ. se considera că trebuie aplicate. consacrând instituţiei decăderii Titlul II din Cartea a VI-a („Despre prescripţia extin ctivă. 1 N.

). întrerupere sau repunere în termen. în sensul că ele nu sunt. de principiu. 126 134 . s-a statuat că „Nerespectare a termenului de un an prevăzut pentru trimiterea notificării atrage pierderea dreptu lui de a solicita în justiţie măsuri reparatorii în natură sau prin echivalent”. Precizarea textulu i de lege este importantă.civ. de cele mai multe ori. iar delimitarea termenelor de prescripţie d e cele de decădere este adeseori anevoioasă. este necesar ca intenţia legiuitorului să fie neîndoielnică în acest sens (fie să fie prevăzut expres astfel. Regimul juridic al termenelor de decădere Din punctul de vedere al regulilo r care le sunt aplicabile. Reglementar ea unei asemenea sancţiuni vizând pierderea a însuşi dreptului subiectiv a avut drept co nsecinţă calificarea termenului ca fiind unul de decădere. urmează să fie aplicate re gulile de la prescripţia extinctivă (conform art. termenele de decădere se deosebesc esenţial de cele de pr escripţie. Aceasta întrucât.4. De exemplu. În măsura în care ace astă natură a termenului nu rezultă din conţinutul normei legale. având în vedere că. fie să rezulte din reglementarea consecinţelor neexercităr ii dreptului126). de suspendare. pentru ca un termen să fie considerat de decădere. 5 din Legea nr. 2547 N. Ca atare. De asemenea. cele de decădere sunt considerate termene riguroase. susceptibile de suspendare şi întrerupe re (cu excepţia situaţiei în care prin lege se dispune altfel). ori de câte ori nu va rezulta n eîndoielnic faptul că termenul este unul de decădere.).civ. nesuscept ibile în principiu. 8. de drept strict. spre deosebire de termenele de prescripţie extinct ivă. 2546 N. legiuitorul nu ind ică şi natura termenelor pe care le fixează.C. regimul juridic aplicabil va fi acela specific prescripţiei extinctive.ar face excesiv de dificilă exercitarea dreptului sau săvârşirea actului de către persoana interesată (art. 22 alin.1. Regimul juridic şi efectele decăderii 8. 10/2001.C.4. prin art.

1. Întreruperea termenelor de decădere Dispoziţiile art. Aşadar. regulile privitoare la întreruperea prescr ipţiei (referitoare la efectele întreruperii. fie în sensul amânării începutului acestuia. 2548 alin. 8. în toate cazurile urgerea termenului.C. totuşi. el se suspendă (…). socotindu-se pentru împlinirea acesteia şi timpul scurs înainte de suspendare.4.2. fie în sens l suspendării lui. de la data la care cauza de suspendare a încetat. fiind aplicabile. 2 N. dacă a intervenit după ce termenul a început să curgă.civ. du rata termenului îşi reia cursul.1. cerer ea de chemare în judecată. 8.C. Suspendarea termenelor de decădere Cu toate regulile derogatorii de la re gimul prescripţiei extinctive.1. beneficiul întreruperii. disp ziţiile art. ca şi extinderea efectului întreruptiv asupra debitorului principal sau fideiusorului). Termenul de de cădere nu se socoteşte însă împlinit decât după 5 zile de la data când suspendarea a încetat” du-se în mod corespunzător dispoziţiile referitoare la suspendare din materia prescripţi ei extinctive. instituie o cauză de întrerupere a termenului de decădere. stabilesc: „ (…) forţa majoră împiedică.8. prin analogie.4.2. constând în introducerea unei cereri de chemare în judecată (sau de arbitrare). iar dacă termenul a început să curgă. atunci când valo rificarea dreptului subiectiv presupune un asemenea demers judiciar. În acest sens. 3 N. de arbitrare ori de punere în întârziere vor produce efect întrer uptiv. 2 548 alin. forţa majoră are conse cinţe asupra termenului de decădere. la fel ca în cazul acesteia. rezultă că în mod asemănător se poate renunţa la acestea.4.civ. aceasta înseamnă că. Renu nţarea la beneficiul decăderii Având în vedere că termenele de decădere pot fi instituite şi rin acordul părţilor. 135 .

de termenele de prescripţie (unde organul de jurisdicţie competent nu poate aplica prescripţia din oficiu127). la termenele de decădere de ordine publi că şi nici nu le pot modifica. nu pot face obiect al renu nţării. regulile inci dente sunt cele privitoare la întreruperea prescripţiei prin recunoaşterea dreptului s ubiectiv. în situaţia decăderii organul jurisdicţional este obligat să in voce şi să aplice din oficiu termenul de decădere.civ. Spre deosebire. prescripţia poate fi opusă numai de cel în folosul căruia cu rge. decăderea poate fi opusă de partea interesată în condiţiile art. dacă este vorba despre termene de decădere stabilite printr-o dispoziţie a legii care ocroteşte un interes privat.). Pen tru ipoteza în care renunţarea intervine înainte de împlinirea termenului. micşorându-le sau mărindu-le. Dispoziţiile prezentului articol sunt aplicabile chiar dacă invocar ea prescripţiei ar fi în interesul statului sau al unităţilor sale administrativ-teritor iale (3).În acelaşi timp. este necesar ca renunţarea să intervină după împlinirea termenului.C. Invocarea decă ii Potrivit art. în să.3. 127 136 . 2549 N. în sensul măririi sau micşorării).civ. În acest sens. adică acelea instituite prin norme imperative.civ. şi fără a fi ţinut să producă vreun titlu contrar ori să fi fost de bună-credinţă (1). 8. 2513. indiferent Conform art. pe tot parcursul soluţionării litigiului.C. dispoziţiile art.C.4.C. Termenele de decădere de ordine publică. care protejează interese generale şi de la care nu se poate deroga (ele neputând fi nici modificate. anticipat şi nici după începerea cursului lor. 1 N. Organul de jurisdicţie competent nu poate aplica prescripţia din oficiu (2). 2550 N. 2549 alin..civ. după caz”. 2512 N. este posibilă renunţarea de către partea în favo area căreia termenul a fost stipulat (art. stabilesc că: „Părţile nu pot renunţa. personal sau prin reprezentant. Pentru a fi pro ducătoare de efecte. ceea ce înseamnă că poate fi invocată pentru prima dată şi în faţa instanţei de a iar în materie de arbitraj.

indiferent că este vorba de un termen de prescripţie sau de un termen de decădere . întrucât atrag regimuri juridice d istincte128. 77-79. – imposibilitatea de a acţiona determinată de forţa majoră (contra non valentem agere …) e ste producătoare de efecte juridice. astfel cum este dată ea de dispoziţiile noului Co d civil. în absenţa unei reglementări exprese a decăderii.5. precum şi a uno r deosebiri importante. indiferent că termenul este de prescripţie sau de decădere.5.1. cu excepţia cazului în care este vorba despre un dre pt de care părţile pot dispune în mod liber. cu identificarea elementelor de apropie re şi de diferenţă era rezultatul aprecierilor şi opiniilor exprimate în doctrină.1. reiese existenţa unor asemănări.5. pp. 129 A se vedea în acest şi M. 8. care apropie cele două instituţii. op.1. 8. parale lismul care se făcea între cele două instituţii. atât în cazul prescripţiei extinctive. În privinţa asemănărilor. Nicolae. (Prescripţia …). urmează să reţinem129: – ambele au o reglemen e expresă şi presupun existenţa unor termene. cât şi în cazul decăderii. – regulile de calcul sunt ace leaşi. precum şi inacţiunea titularului dreptului s ubiectiv pe tot intervalul de timp prescris de lege. Până la adoptarea noului Cod civil.dacă cel interesat îl pune în discuţie. – introducerea cererii de chemare în judecată sau de arbitrare produce efecte întreruptive ale curgerii termenului. cit. care fac să nu se confunde. Regimul juridic al decăderii comparati v cu cel al prescripţiei extinctive Comparaţie între prescripţia extinctivă şi decădere Din r glementarea prescripţiei şi a decăderii. 128 137 . 8.

în timp ce prescripţia extinctivă sting e doar dreptul la acţiune în sens material. de arbitrare sau notificării de punere în în târziere un asemenea efect).5. Între două instituţii există însă şi deosebiri importante. o instituţie de dre pt public.– ambele pot fi invocate atât în faţa primei instanţe.2. ea trebuind să fie invocată de persoana protejată. decăderea este o sancţiune mult mai drastică.1. 8. – în mod obişnuit. care fac să fie disociate. cât şi direct în apel. ce stinge însuşi dreptul subiectiv. prescripţia nu acţionează de drept. 138 . instanţa de judecată neputând să o invoce din oficiu. întrucât organul de jurisdicţie este obligat să o invoce şi să o aplice din ofici u. termenele de prescripţie ex tinctivă pot fi numai legale. atrăgând un r juridic distinct. cât şi pe cale de excepţie. de principiu. în trerupere şi repunere în termen. termenele de prescripţie sunt susceptibile de suspendare. atât pe ca le de acţiune. prescripţia extinctivă poate fi valorificată doar după cererea părţii interesate. – ca efecte juridice. – după izvorul lor. cât şi co nvenţionale. în timp ce termenele de decădere curg ireversibil (în mod excepţional acestea fiind supuse suspendării – pentru forţă majoră – sau întreruperii. împiedicând astfel valorificarea dreptului. atunc d se recunoaşte cererii de chemare în judecată. chiar dacă persoana căreia i-ar profita res pectiva sancţiune nu o invocă. în timp ce termenele de decădere pot fi atât legale. în timp ce decăderea de ordine p ublică poate fi invocată de instanţă din oficiu. – ca mod de apărare. Astfel: – în timp ce decăderea este.

relaţia di ntre proprietar şi bunul său.1. 130 A se vedea art. . Astfel. această prerogativă a titularului nu trebuie exercitată abuziv130. atributele dreptului de proprietate: . practic. – despre abuzul de drept.civ. de a folosi şi d e a dispune (jus posidendi.1 Proprietatea privată 9. atribute ce pot fi exercitate în mod absolut.C.civ. 15 N. şi anume. posesia ca element de drept exprimă dreptul de a apropria şi a stăpâni bunul spre deosebire de posesia exercitată ca stare de fapt. spre deo sebire de termenul folosit în limbajul comun. p roprietate privată. în terminologia juridică reprezintă dreptu l proprietarului de a se servi personal de bunul său în funcţie de natura acestuia. jus fruendi şi jus abutendi) de bunul său.Posesia (jus posidendi) reprezintă sub aspect juridic aproprier ea stăpânirii bunului care este obiectul dreptului de proprietate. în noua r eglementare.2. cu respectarea limitelor legale. Noua reglementare defineşte acest drept prin conţinutul său.) în sensul celor evidenţiate de doc trină. Conţinutul juridic al dreptului de propr ietate este acelaşi cu cel din textul art. 480 C.civ. Definirea legală a dreptului de proprietate a fost completată prin reglementa rea noului Cod civil (în raport cu art.CAPITOLUL IX DREPTUL DE PROPRIETATE 9. Exercitarea acestui atribut nu exclude însă dreptul proprietarului de a nu se folosi de bunul său fără a-şi pierde prin neuz dreptul de proprietate. 480 C. adică prin atributele conferite de dreptul de proprietate: posesia.1. se consfinţeşte dreptul real al titularului de a poseda. Astfel.Fo losinţa (jus utendi şi jus fruendi) ca atribut al dreptului de proprietate. folosinţa şi dispoziţia. 139 . jus utendi. De sigur. 9. exclusiv şi perpetuu .1.

donaţia. b) Dispoziţia juridică. să modifice. şi art.civ. (jus fruendi. 483 C. fructus) reprezintă drept ul proprietarului de a culege fructele produse periodic de bunul său. inclusiv drepturile de creanţă a căror substanţă juridică este în materialitatea titlului.. Astfel. Fructele sunt. a) Dispoziţia materială se referă la bunurile corporale. În acest sens. 140 . dreptul de proprietate este a bsolut. iar pentru cauză de moarte – legatul. fructele se deosebesc de producte care consumă substanţa bunului.civ. contractul de rentă viageră. 480 sunt enumerate caracterele juridice ale dreptului de proprietate (exclusiv şi absolut). Dispoziţia (jus abutendi.1. să cule gă productele.3. abusus) este atributul dreptului d e proprietate care are două forme: dispoziţia materială şi dispoziţia juridică. să transforme sau să distrugă bunul. Dispoziţia materială presupune drep ul proprietarului ca. contractul de întreţinere etc. şi anume perpetuitatea. 1 se adaugă şi al treilea caracter consacrat de doctrină. în noua reglementare. 548 N. acte de înstrăinare a dreptului de proprietate între vii pot fi: vânzarea. el însuşi sau prin altă persoană. iar în noul Cod civil la art. 9. Caracterel e juridice ale dreptului de proprietate În Codul civil la art.Cea de a doua latură a atributului folosinţei. conform art. Astfel. să consume substanţa bunului. Exer itarea acestui atribut se realizează prin acte juridice de dispoziţie între vii (inter vivos) sau pentru cauză de moarte (mortis causa). in dustriale sau civile. fără a se consum a substanţa acestuia. exclusiv şi perpetuu. naturale.C. 555 alin.

Ed. caracterizează toate drepturi le absolute. Simmler. într-o primă abordare. P aris. limita de tim p a dreptului de proprietate fiind determinată de pieirea bunului. Drept civil. All Beck. Aşadar. inclusiv a autorităţilor publice. situaţie în care am putea vorbi de exercitar ea în comun a monopolului de către coproprietari. b) Ca racterul exclusiv prin care se înţeleg.a) Caracterul absolut al dreptului de proprietate. p. caz în care există mai mulţi pro rietari asupra aceluiaşi bun în acelaşi timp. Dalloz. nu numai puterile depline ale titularului dr eptului. poate fi p rivit în sensul diferenţierii de drepturile relative131. Ph. A se vedea Gh. Excepţie face proprietatea comună. Droit civil. drept perpetuu. dreptul de proprietate. Ed. Buc ureşti. caracterul perpetuu al dreptului de proprietate este evidenţiat şi de imprescrip tibilitatea dreptului de proprietate. Les biens. c) Caracterul perpetuu este corola rul perpetuităţii dreptului de proprietate privată. Partea generală. Ed. care nu se stinge prin neuz. ed. Boroi. ci şi monopolul132 acestuia asupra bunului său şi excluderea terţilor. Bucureşti. ediţia a II-a. Terré. complet. în sensul că acesta durează atâta timp câ xistă bunul. Drept civil român. G. Universul Juridic. Beleiu. fie prin acte juridice între vii. Acest caracter trimite mai degrabă la un drept deplin. de altfel. fără a fi luat în considerare num ai caracterul său opozabil erga omnes care. Aşadar. 2003. De asemen ea. a VIII-a. 131 141 . include şi ideea transmis ibilităţii sale. 94. fie pe calea succesiunii. cu excepţia bunurilor care fac obiectul dreptului de proprietate publică sau a cazurilor de inalienabilitate legală ori convenţională a b unurilor proprietate privată. dreptul d e proprietate este transmisibil. 132 A s e vedea Fr.

9.1.4. Limitele exercitării dreptului de proprietate privată Dispoziţiile art. 480 C.c iv. şi ale art. 555 N.C.civ., astfel cum am văzut, precizează în mod expres atributele şi caracterele dreptului de proprietate dar în limitele determinate de lege, condiţie l egală absolută pentru exercitarea prerogativelor acestui drept. Art. 556 N.C.civ. di stinge la alin. 1 limitele materiale ale exercitării dreptului de proprietate, det erminate de limitele corporale ale bunului care formează obiectul dreptului de pro prietate, cu îngrădirile stabilite de lege. Astfel, limitarea priveşte atât corporabilit atea bunului, cât şi voinţa legiuitorului. Un astfel de exemplu l-ar putea constitui d reptul proprietarului de a folosi subsolul proprietăţii sale imobiliare, însă, potrivit art. 44 alin. (5) din Constituţie, acesta poate fi folosit şi de o autoritate publică pentru executarea unor lucrări de interes general. Alineatul 2 al art. 556 precize ază posibilitatea limitării exercitării atributelor dreptului de proprietate prin efec tul legii. Aceste limite juridice au în vedere chiar conţinutul juridic al dreptului de proprietate. Alineatul 3 al aceluiaşi articol menţionează că limitările se pot face şi p rin convenţie, dacă legea nu o interzice. Cu alte cuvinte, limitările pot fi rezultatu l voinţei legiuitorului, a judecătorului sau a proprietarului. Se impune, însă, o preciz are, şi anume că limitele exercitării dreptului de proprietate privată, indiferent de so rgintea lor, nu înseamnă şi nu ar putea însemna lipsirea titularului de dreptul său. Excepţi ile de la garantarea dreptului de proprietate sunt doar cele prevăzute de Constituţi e, şi anume: exproprierea pentru cauză de utilitate publică şi confiscarea. 9.1.5. Dobândi rea dreptului de proprietate Cât priveşte modurile de dobândire a dreptului de proprie tate privată, la modurile prevăzute de Codul civil s-au mai 142

adăugat în noul Cod civil hotărârea judecătorească şi actul administrativ (art. 557 alin. 1 ş lin. 2). Remarcăm faptul că această nouă reglementare a fost preluată din doctrină, care, în od constant, a considerat că hotărârea judecătorească este un mod de dobândire a dreptului d e proprietate, chiar în lipsa unei prevederi exprese din Codul civil, atunci când ac easta este constitutivă sau translativă de proprietate (art. 888 N.C.civ.) . De asem enea, înscrierea în Cartea funciară, cu respectarea dispoziţiilor legale, a bunurilor im obile este un mod de dobândire a dreptului de proprietate, ceea ce corespunde efec tului constitutiv al intabulării – reglementare nouă şi de mult aşteptată (alin. 4 al art. 5 57 N.C.civ.). Cât priveşte dobândirea dreptului de proprietate prin uzucapiune, credem că se cuvine să punem în evidenţă faptul că uzucapiunea imobiliară are o reglementare comple nouă în noul Cod civil. Uzucapiunea imobiliară cunoaşte două forme: uzucapiunea extratabu lară (art.930) şi uzucapiunea tabulară (art.931). Uzucapiunea extratabulară are în vedere dobândirea dreptului de proprietate sau a unor dezmembrăminte ale acestuia în folosul celui care l-a posedat timp de 10 ani: dacă proprietarul înscris în Cartea funciară a de cedat ori, după caz, şi-a încetat existenţa; dacă a fost înscrisă în Cartea funciară declaraţ enunţare la proprietate; dacă imobilul nu era înscris în Cartea funciară. După împlinirea ter enului de 10 ani dobânditorul, prin uzucapiune, al dreptului de proprietate sau al unor dezmembrăminte poate face înscrierea în Cartea funciară, înscriere care este constit utivă a dreptului astfel dobândit. Uzucapiunea tabulară se referă la dobândirea dreptului de proprietate asupra unui imobil sau ca titular al unui drept real 143

de către persoana care a fost înscrisă, fără cauză legitimă, în Cartea funciară. Condiţiile l această situaţie sunt ca acela înscris să fi fost de bună credinţă şi să posede timp de 5 an momentul înregistrării iar posesia să fie utilă (neviciată). Menţionăm următoarele: - termenu zucapiunii începe să curgă, pentru uzucapiunea extratabulară, de la data decesului sau, după caz, a încetării existenţei persoanei juridice ori a înregistrării declaraţiei de renunţ la proprietate; - viciile posesiei suspendă curgerea termenului de uzucapiune; joncţiunea posesiilor este permisă, posesorul actual putând să unească propria posesie cu cea a autorului său; - termenul pentru uzucapiune nu este caracterizat ca fiind pr escripţie achizitivă în noul Cod civil, care, de altfel, nu reglementează decât prescripţia extinctivă. 9.1.6. Riscul pieirii bunului Este, de regulă, suportat de proprietar, d ar în noua reglementare se prevede că acesta poate fi asumat şi de către o altă persoană, da că prin lege nu se dispune altfel. 9.1.7. Întinderea dreptului de proprietate asupra terenurilor Prevăzută în Codul civil la art. 489, sub titlul „Despre dreptul de accesiu ne relativ la lucrurile imobile”, proprietatea pământului cuprinde în sine „proprietatea s uprafeţei şi a subfeţei lui”; în noul Cod civil, art. 559 alin. 1 nu face altceva decât să pr cizeze că proprietatea terenului, luată ca un dat, se întinde şi asupra subsolului şi a sp aţiului de deasupra terenului, cu respectarea limitelor legale. Alineatul 2 al ace stui articol face precizarea, exempli gratia, în ceea ce priveşte întinderea dreptului 144

proprietarului asupra terenului, că ar fi, de pildă, vorba despre „ridicarea oricăror co nstrucţii deasupra şi în subsolul terenului, plantaţiile şi lucrările pe care le găseşte de c inţă, în afară de excepţiile prevăzute de lege, putând trage toate foloasele pe care acestea e-ar produce”. Totodată, proprietarul terenului este ţinut să respecte, în limitele şi în con iţiile determinate de lege, drepturile terţilor asupra resurselor minerale ale subso lului, izvoarelor şi apelor subterane, lucrărilor şi instalaţiilor subterane etc. De ase menea, în economia reglementării se regăsesc şi prevederi privind apele de suprafaţă şi albii e acestora care aparţin proprietarului terenului pe care se formează sau curg apele, izvoarele şi lacurile aflate pe terenul respectiv, în condiţiile legii. Cât priveşte folo sirea apelor, se regăsesc dispoziţii generale în art. 604-609 N.C.civ.. 9.1.8. Stinger ea dreptului de proprietate Se bucură în noul Cod civil (art. 562) de o reglementare aparte, care, desigur, are în vedere proprietatea privată. 9.1.8.1. Pieirea bunului O primă precizare care ţine de esenţa dreptului de proprietate şi priveşte stingerea aces tui drept se referă la pieirea bunului, deci a obiectului dreptului de proprietate . Dreptul de proprietate nu se pierde prin neuz, acesta fiind imprescriptibil. C u toate acestea, dreptul de proprietate poate fi dobândit de altă persoană în condiţiile d eterminate de lege. 9.1.8.2. Abandonarea unui bun mobil de către proprietarul său re prezintă un mod de stingere a dreptului de proprietate. Cât priveşte însă un bun imobil, r enunţarea la dreptul de proprietate se face numai prin declaraţie autentică, dacă acesta este înscris în Cartea funciară. 145

Momentul stingerii dreptului de proprietate asupra bunului mobil este momentul a bandonării acestuia, iar pentru bunul imobil este momentul înscrierii în Cartea funcia ră a declaraţiei de renunţare. 9.1.8.3. Exproprierea ca mod de stingere a dreptului de proprietate privată (alin. 3 art. 562) nu este prevăzută în noul Cod civil în termeni dir ecţi, ci găsim numai reglementarea condiţiilor în care se poate face. De fapt, exproprie rea pentru cauză de utilitate publică este prevăzută de Constituţia României la art. 44 alin . 3, tot în mod indirect, ca excepţie de la prevederea constituţională privind garantare a şi ocrotirea proprietăţii private, şi anume: „Nimeni nu poate fi expropriat decât pentru o cauză de utilitate publică, stabilită potrivit legii, cu dreaptă şi prealabilă despăgubire.” ubl. ns.). Sediul materiei acestei operaţiuni juridice complexe, pe lângă prevederile constituţionale, se găseşte în Codul civil (art. 981) şi în noul Cod civil (art. 562 alin. 3 ), în Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică şi în H.G. nr. 583 din 31 august 1994, de aprobare a Regulamentului privind procedura de lu cru a comisiilor pentru efectuarea procedurilor prealabile în vederea declarării uti lităţii pentru lucrări de interes naţional sau de interes local. Toate aceste reglementări constituie dreptul comun în materia exproprierii. O altă reglementare specială este d ată prin Legea nr. 198 din 22 mai 2004 privind unele măsuri prealabile lucrărilor de c onstrucţie de autostrăzi şi drumuri naţionale, completată şi modificată prin Legea nr. 184/20 8 care, faţă de reglementarea iniţială, credem că putem afirma, este o lege complet nouă atât cât priveşte cauzele exproprierii, care s-au extins şi la drumurile judeţene şi locale, da r, mai ales, cu privire la încălcarea 146

5 alin. în condiţiile legii. o altă modificare importantă a regleme ntării exproprierii este prevăzută de alin. 2 al aceluiaşi articol 9.dispoziţiilor constituţionale privind dreapta şi prealabila despăgubire. Credem că nu este greu de observat neconstituţionalitatea acestor reglementări din legile specia le. Prin Legea nr. Astfel. 3 şi a le alin. cererea pentru plata despăgubirilor trebuie depusă în termen de 10 zile de la data aducerii la cunoştinţă publică. despăgubirea nefiind fixată prin acordul comun 147 . potrivit art. 4 alin. De asemenea. 6 din Constituţie. potrivit căruia lucrăr ile de utilitate publică privind drumurile. aceasta însemnând stabilirea unilaterală de către expropriator a valorii despăgubirilor. care încalcă dispoziţiile art. aprobă prin hotărâre suma globală a despăgubirilor estimată xpropriator după un raport de evaluare. modificate şi termenele iniţial stabilite. 184/2008 au fost. de asemenea. 2). 1. expropriatul nemulţumit de cuantumul despăgubiri i stabilite unilateral şi consemnate. fără acordul proprietarului imobilului supus ex proprierii. Mai mu lt decât atât. 1 al Legii nr. şi nu în term en de 30 de zile cum era prevăzut iniţial şi care este un termen minim general. Astfel. modific area cuprinsă în art. 184/2008 prevede că Guvernul sau autorita tea publică competentă. se poate adresa. după caz. nu pot fi suspendate sau sistate la cererea vreunei persoane ce ar putea invoca existenţa unor litigii privind proprietatea sau posesia imobilului expropriat. 198/2004 şi nr. prin afişare la sediul Consiliului l ocal pe raza căruia se află şi imobilul supus exproprierii (art. respectiv nr. instanţei ju decătoreşti în termen de 30 de zile de la data când i-a fost comunicată hotărârea (administra ivă) de stabilire a cuantumului despăgubirii fără a putea contesta transferul dreptului de proprietate către expropriator. care fac obiectul reglementării. 184/2008. 44 alin. 9 alin.

j udecătorul are obligaţia de a cita toate persoanele. drepturile acestora se stabile sc de către instanţa sesizată în cadrul procedurii exproprierii. Dispoziţiile aplicabile etapei judiciare. De asemenea. 6 din Constituţia României. iar în caz de divergenţă prin justiţie”. şi nefiind în acest mod nici „dreaptă” şi nici „prealabilă” edura judiciară. În cazul în c are în cerere nu sunt chemate în judecată toate persoanele aflate într-o atare situaţie. 44 alin. este vorba de o procedură civilă specială. 133 148 . b) Soluţionarea cererii presupune verificarea îndeplinirii condiţiilor cerute de lege pentru expropriere şi stabilirea cuantumului despăgubirilor. chiar Instanţa competentă este tribunalul în raza căruia este situat imobilul supus exproprier ii. Părţile pot însă încheia o tranzacţie în faţa instanţei cu privir propriere şi la despăgubiri. situaţie în care instanţa ia cunoştinţă de aceasta şi pronunţă o expedient.între proprietar şi expropriator. ce se completează cu dispoziţiile legale ale procedurii civile de drept comun şi anume: . anume art. .Instanţa se sesizează după epuizarea procedurilor administra tive. dispun: „Despăgubirile prevăzute la alineatele (3) şi (5) se stabiles c de comun acord cu proprietarul.Instanţa competentă133 se sesizează printr-o cerere de chemare în judecată (cerere a de expropriere) a oricărei persoane (fizice sau juridice) care poate proba un dr ept real sau un interes legitim privind imobilele supuse exproprierii. stabilirea şi distribuirea despăgubirilor de către instanţă are în v edere şi dovedirea drepturilor celor care solicită să fie despăgubiţi iar în caz de litigiu î tre persoanele care formulează cereri de despăgubire.

Credem că este necesar să precizăm că efec sunt aceleaşi. 134 149 . pentru a pune în evidenţă caracterul excepţional al confiscării. Ca sancţiune. Noul Cod civil. astfel. c) Efectele juridice ale exproprierii sunt multiple şi complexe. Discuţii pe marginea Legii 33/1994. conţine dispoziţia potrivit căreia ave rea dobândită licit nu poate fi confiscată iar caracterul licit al dobândirii este prezu mat (alin. C.1. Dumitrache. 4/1995. ignorând. 8).8. Stoica. Confiscarea Est e o sancţiune cu caracter excepţional ce înfrânge inviolabilitatea dreptului de propriet ate privată şi. reguli de te hnică legislativă: „Nu pot fi supuse A se vedea Fl. 7 A se vedea mai pe larg. la alin. 44 alin. p. indiferent dacă există o hotărâre judecătorească definitivă şi irevocabilă sau re a părţilor încheiată anterior etapei judiciare a procedurii. Drepturile reale principale. 9. nu poate fi consacrată decât în reglementările constit ale. prin care titularul dreptului po ate fi lipsit de proprietatea asupra bunului său. confiscarea este reglementată în legislaţia penală şi în legislaţia contra onală care statuează condiţiile în care se poate dispune confiscarea bunurilor folosite sau destinate săvârşirii infracţiunilor sau contravenţiilor ori care sunt rezultatul unor asemenea fapte. Baias şi B. Bucureşti.dacă procesul îmbracă un caracter complex134 în funcţie de drepturile solicitate prin acţiun i reale sau personale pretinse prin cererile de despăgubire. 158.4. 2009. putând să se regăsească atât în planul drepturilo reale cât şi în planul drepturilor de creanţă135.H. în Revista Dreptul nr. 562. Credem că reglementarea constituţională de la art. reglementează acest mod de stingere a dreptului de proprietate printr-o negaţie. 9.Beck. Drept civil. pe cale de consecinţă. V. Ed. 4 al art.

au fost dezvoltate în cadrul Legii nr. iar la alin. se precizează că această formă a proprietăţii est antată şi ocrotită de lege.1. 136 alin. art. 4 se consacră exercitarea dreptului de propr ietate publică de către fiecare dintre cei doi titulari. Dreptul de proprietate publică 9. Reglementările constituţionale. 18/1991 a fondului funciar (art. se consfinţeşte că proprietatea priva este garantată şi ocrotită. Republicată în M.confiscării decât bunurile destinate sau folosite pentru săvârşirea unor infracţiuni ori con travenţii sau cele rezultate din acestea”. 476. în mod egal. 213/1998 sunt compl etate şi de dispoziţiile Codului civil prin art. Legea nr. cu modificările şi com pletările ulterioare137. 9. privind dreptul de proprietate publică. art. şi anume: sta tul şi unităţile administrativ-teritoriale. 479. instituţie fundamentală. Legea nr. 121-124).2. 215/2001 privind administraţia publică locală. resursele n aturale ale zonei economice şi ale platoului continental. Cadrul legal constituţional şi cel stabilit prin Legea nr.. 131 din 24 iunie 2008. ultima dată fiind prin Legea nr. 1844. 123 din 20 fe bruarie 2001. consacră prop rietatea. 33/1994 privind exproprierea pentru Publicată în M.”. 448 din 22 noiembrie 1998. apele cu potenţial energetic valorificabil de interes naţional. 213/1998136 privind proprietatea publică şi regimul juridic al aces teia. spaţiul aerian.. 475. 3 enumeră principalele categorii de bunuri care sunt obiectul exclusiv al proprietăţii publice: „Bogăţiile de interes public ale subsolului. nr. după ce a fost de mai multe ori modificată. nr. 136 alin. 1. indiferent de titular. aşa cum la art. 2. art. de lege.2. marea teritorială. precum şi alte bunuri stab ilite de legea organică.Of. Art. 44 alin. art. plajele. Cadrul de reglementare Constituţia României. cu caracter general. Lege a nr. 478. la art. Alineatul 2 din regleme ntarea constituţională desemnează pe cei doi titulari ai proprietăţii publice. 137 136 150 . ca fiind publică sau privată.Of.

nr. sunt considerate ca dependinţe ale domeni ului public”). privind regimul cont ractelor de concesiune de bunuri proprietate publică.)” . nr. 2 C.C. nu era necesară deoarece o a treia posibili tate nu există.art. din domeniul public sau din domeniul p rivat al acestora. iar regim ul juridic al acesteia. 136 alin. Precizarea. 858. Prin această definiţie sunt precizate şi criteriile pentru determinarea bunurilor care fac parte din domeniul public: uzul şi interesul public. În art. 1) ce aparţin statului sau unităţilor adm inistrativ teritoriale fac parte.VI (Cartea a III-a ). este definit dreptul de proprietate publică prin desemnarea celor do i titulari: statul şi unităţile administrativ-teritoriale cărora le aparţin.G. 34 din 28 iunie 2006138. 475 alin. în limitele impuse de Constituţie şi de Legea nr. credem. de fapt.. 138 Publicată în M. obiectul. 213/1998.cauză de utilitate publică. Prin această dispoziţie pozi tivă a dreptului de proprietate publică se renunţă la definiţia negativă din Codul civil („Bu urile care nu sunt ale nimănui (. 3 din Constituţie. cu condiţia să fi fost dobândite prin unul din modurile prevăzute de lege. sunt de uz ori de int eres public. Astfel. 213/1998. Reglementarea dreptului de proprietate publică din noul Cod civil se situează. cu privire la subiectele. art. bunurile care. proprietate a publică este reglementată pentru prima dată separat într-un titlu . 418 din 15 mai 2006.. preia integral tex tul art. precizând obiectul exclusiv al dreptului de proprietate publică. 859 N. 2 al acestui articol menţionează că cele lalte bunuri (în afara celor menţionate la alin. după caz. prin natura lor sau prin declaraţia legii.Of. 151 . iar alin. În noul Cod civil. 476 privind bun urile „care nu sunt proprietate particulară.U. conţinutul şi caracterel e acestui drept sunt preluate din Legea nr.. O.civ. cu acest titl u.civ şi art.

domeniul public naţional. Acest dre pt are. În celelalte cazuri această operaţiune juridică se poate face în condiţiile legii. 860. adică posesia. acelaşi pentru toate persoanele fiz ice sau persoanele juridice de drept public sau cu caracter privat.2. Titularii dreptului de proprietate publică sunt: a) Statul Român. 9. b) unităţile administr ativ teritoriale (comuna. municipiul şi judeţul). că exerciţiul prerogativel or dreptului de proprietate publică. deli mitare ce se face potrivit legii. 3 că bunurile care fac obiectul exclusiv al proprietăţii publice a statului sau a unităţilor administrativ teritoriale p otrivit unei legi organice nu pot fi trecute din domeniul public al statului în do meniul public al unei unităţi administrativ-teritoriale sau invers. asupra bunurilor din domeniul public de interes naţional. 9.2. oraşul. asupra bunurilor din domeniu l public de interes local şi judeţean. în art. folosinţa şi dispoziţia. Statul şi unităţil e administrativ-teritoriale sunt singurele subiecte care îşi pot apropria bunurile d in domeniul public care aparţin acestuia prin destinaţia lor „de uz şi de interes public”. judeţean şi local. decât ca urmare a modificării legii organice. după intrarea în vigoare a Constituţiei din anul 1991. 3. precum şi bunurile din domeniul privat cu regim juridic de drept comun apte de a participa la circuitul civil şi comercial al unei economii axate pe piaţa liberă. 152 . limitele şi caracterele dreptului de proprietate publică Doctrina a con siderat. Conţinutul. desigur. regimul de proprietate privată. Se cuvine să menţionăm că statul şi unităţile administ teritoriale sunt şi titulari ai dreptului de proprietate privată asupra bunurilor di n domeniul privat al statului sau al unităţilor administrativ-teritoriale.Noul Cod civil delimitează.2. menţionând la alin.

p. compatibile cu uzul sau interesul public căruia îi sunt destinate b unurile. fiind susceptibilă. o excepţie de la dreptul comun. care îmbracă regimuri juridice diferite. Drept civil. Aşadar. Harosa. 2006. neapărat.M. nr. ne exprimăm opinia. şi anume exercitarea lor în regim de drept public140. numai prin lege şi numai dacă se impune „.”.. 1/19 5. conţine o nouă dispoziţie ce nu se regăseşte în Legea nr.îmbracă o formă specifică139. în art. sunt în mod egal garantate şi ocro tite de lege. Cât p riveşte limitele exercitării dreptului de proprietate publică. desigur. 139 153 .7. 213/1998 care prevede: „Statul şi u nităţile administrativ teritoriale exercită posesia. în special în situaţia bunurilor de uz public. că cele două forme de proprieta te. Aşadar. L. de orice limite pentru respectarea dreptului de pr oprietate privată. 213/1998.. alături de alţi autori. 53 din Constituţie referitor la restrângerea exercitării unor drepturi sau al unor libertăţi. în Studii de Drept românesc.. dreptul de proprietate pu blică fiind. 117. Ed. 2 din Legea nr. art. 862 N. textul este astfel corelat cu dispoziţii le art. de fapt. C. de altfel. şi care precizează că exercitare reptului de proprietate publică se face în limitele prevăzute de noul Cod civil şi de le ge. 213/1998). dreptul de proprietate publică nu este reglementat „preferenţial” faţă e dreptul de proprietate privată. Oprişan. Universul Juridic. privată şi publică.pentru apărarea dreptur ilor şi a libertăţilor cetăţenilor. Bucureşti.civ. Această c ncepţie se regăseşte. posesia şi folosinţa nu se exercită. folosinţa şi dispoziţia asupra bunurilo r care alcătuiesc domeniul public. în mod direct de către titul rul dreptului de proprietate publică. Aceste prevederi au caracter de noutate faţă de regl ementările anterioare (Legea nr. După cum vom preciza. Regimul general al proprietăţii în România. cele ce urmează. p. Drepturile reale princi pale.. în limitele şi în condiţiile legii”. 140 A se vedea L. Pop.C. astfel.

lit era d). expropriere pentru cauză de utilitate publică. preluând soluţiile legale existente. Un nou mod de dobândire a proprietăţii publice. este convenţia cu titlu oneros. situaţia în care limitările sunt compatibile cu uzul şi folosul public căruia îi sunt destinate bunurile respective. Dobândirea dreptului de proprietate publică în noul Cod c ivil. pe cale judecătorească. donaţie sau legat acceptat în condiţiile legii.Conform reglementării noului Cod civil.2.civ. este de uz şi de interes public (art. fiind vorba. 863. 621 N. o limită legală a dreptului de proprietate publică (art. dacă 154 . Observăm că acest calificativ „pr tă” nu are niciun fel de înţeles în plan juridic. 213/1998). de un drept de trecer e. 13 din Legea nr. dacă bunul prin natura sau prin voinţa dobânditorului devine de uz ori de interes public. 9.C. potrivit aceluiaşi articol. în conformitate cu prevederile art. care. În cazul unei incompatibilităţi. prin transferul din domeniul privat al statu lui sau al unităţilor administrativ teritoriale în domeniul public al acestora. Un astfel de exemplu ar fi servitutea de trecere în favoarea unui imobil proprietate privată pe u n imobil proprietate publică. credem. situaţie în care pers a interesată are dreptul la o justă şi promptă despăgubire. credem că va trebui să se găsească o soluţi ece „prompt” nu presupune un termen. aceasta se constată printrun acord între titularul proprietăţii publice ş persoana interesată sau.4. Menţionăm că în reglementarea noului Cod civil nu mai există ser vitutea de trecere ca servitute legală. se face prin: achiziţie publică. limitele exercitării dreptului de proprietat e publică au în vedere. Modurile de dobândire şi de stingere a drept ului de proprietate publică A. în caz de divergenţă.). cum am precizat deja. astfel. confor m legii.

Exercitarea dreptului de proprietate publică Art. 155 . 9. se consacră doar inalienabilitatea bunurilor proprietate publică şi textul ni se pare absolut suficient.2. Astfel. conform principiului libertăţii contractuale. adică de motivele părţilor de a încheia contractul. deoarece impre scriptibilitatea şi insesizabilitatea sunt efectele juridice ale faptului că aceste bunuri nu sunt alienabile. 136 alin. este de fapt un contract de vânzare-cumpăr are supus reglementărilor de drept comun. exclusiv şi perpetuu.5.2. Dobânditorul. care nu poate fi decât unul din cei doi t itulari ai dreptului de proprietate publică. Dreptul de proprietate publică se stinge (art.6. 9. prevede lac onic „În condiţiile legii. respectiv statul sau unităţile administra tiv-teritoriale îşi exprimă astfel.) dacă b unul a pierit ori dacă a fost trecut în domeniul privat. în cazul în care uzul sau inter esul public nu mai există. bunurile proprietate publică pot fi date în administrare sau în f olosinţă. B. 3 N. Dorinţa dobânditorului de a destina bunul as tfel dobândit uzului şi interesului public ţine de cauza contractului. prin convenţie cu titlu oneros.civ. imprescriptibile şi insesizabile. voinţa în l mitele legii. În Constituţie.bunul prin natura lui sau prin voinţa dobânditorului. 4. la art.C. pot fi concesionate ori închiriate”. 861 alin.C. 864 N. devine de uz şi de interes publi c.civ. nefiind susceptibile de vânzare prin licitaţie publică în vederea satisfacerii creanţelor creditorului. Credem că este necesar să observăm că acest nou mod de dobândire a dreptului de proprie tate publică. Caracterele dreptului de proprietate publică Drept ul de proprietate publică este un drept absolut. ele nu pot fi dobândite de nicio persoană prin uz ucapiune şi nu pot fi urmărite prin procedura executării silite. Bunurile ce f ac obiectul dreptului de proprietate publică sunt inalienabile.

se poate spune că aceste moduri de exercitare. titulari ai acestui drept de propri etate. în textul art. cu titlu gratuit. . 156 . în putere publică a dreptului de proprietate publică reprezintă un mod specific numai proprietăţii publice. 136 alin. Exercitarea dreptului de proprietate publică se poate face asupra unor bunuri direct şi nemijloc it de către autorităţile publice competente sau de alte autorităţi publice. Harosa.. Alteori pot fi date în folosinţă. în favoarea instituţiilor de utilitate publică..C.7. sau prin norme juridice. ori închiriate. unor anumite persoane juridice. 9. 213/1998 – art. Aşadar. 866 N.Desigur. Pop. Drepturile reale derivate din dreptul de proprietate publică Drepturile re ale constituite pentru exercitarea dreptului de proprietate publică. cea mai mar e parte a bunurilor proprietate publică sunt încredinţate.civ.131. Astfel. următoarele: . pag.2. 4 şi în Legea nr. Temei ul legal al încredinţării unor bunuri proprietate publică în scopul folosirii sau exploatări i lor se regăseşte în Constituţie.cit.dreptul de concesiune. Unele bunuri sunt atribuite prin contract unor persoane juridice de drept pri vat ori chiar persoanelor fizice. op. exercitarea atributelor sau a unora dintre aceste a se realizează prin intermediul unor subiecte de drept civil. conform art. 141 A se vedea L. . s unt.dreptul de folosinţă cu titlu gratuit. . în calitate de o rgane de conducere ale persoanelor juridice.dreptul de administrare. adeseori înfiinţate în acest sco p. pe termen limitat. prin acte de putere141. în aceste moduri titularii dreptului de proprietate publică îşi pot exercita pr erogativele (atributele) ce ţin de conţinutul juridic al acestui drept. M. În cele mai multe cazuri. prin altul. prin altul.

local. judeţean sau. între titularul dreptului de proprietate publică şi cel al dreptului de ad ministrare există raporturi administrative. de sine stătătoare. agenţii naţionale. după caz.. cu obligaţia de a indica titularul dreptului de proprietate. 213/1998. se dispune (în putere publică) prin hotărâre a Guvernului sau a consiliului l ocal. de 157 .Deoarece închirierea nu dă naştere unui drept real. consilii judeţene şi consilii l ocale). instituţiile publice de interes naţional. 213/1998 art. 213/1998 şi art. după caz. 867 alin. prin hotărâre a Guvernului sau a consiliilor locale. 2 din Legea nr. revocat de către autoritatea publică ce l-a constituit. amintim în acest context şi inalienabilitatea bunurilor proprietate publică care. 14-16. fiind un drept real principal. 12 alin.civ. dar inopozabil titularului dreptului de proprietate publică. conform cărora închirierea bunurilor proprietate pub lică se aprobă. 1 N. Natura juridică a raport urilor de drept public dintre titularul dreptului de proprietate şi titularul drep tului de administrare. Constituirea dreptului d e administrare. Dreptul de administrare derivat din dr eptul de proprietate publică în cadrul raporturilor de drept civil are o fiinţă proprie. care exclude opozabilitatea.C. el putând fi re tras. conform art. Titular ii dreptului de administrare au calitate procesuală cu privire la acest drept. opozabil tuturor (erga omnes). absolut. f ace ca dreptul de administrare să nu fie un dezmembrământ al dreptului de proprietate. Aşadar. se vor aplica dispoziţiile cuprinse în Legea nr. A. prefecturile şi autorităţile publice centrale şi local e cu personalitate juridică (ministere. titularii dreptului de administrare nu pot fi decât: regiile autonome. după cum am menţionat mai sus. Dreptul de administrare Potrivit Legii nr.

să folosească şi să dispună de bunul aflat în ad inistrare. 213/1998). titularul acestui drept poate să posede. Titularii dreptului de administrare pot culege fructele naturale sa u industriale produse de bunurile pe care le au în administrare. deoarece animus (intenţia d e a poseda pentru sine) nu are cum să existe. sub aspectul intenţiei. în condiţiile stabilite în actul de atribuire. care nu mai sunt 158 . potrivit reglem entărilor în vigoare. este prevăzută posibilitatea transmiterii. a) Posesia titularului drept ului de administrare nu cuprinde decât elementul corpus. cu alte cuvinte. c) Dispoziţia: Dat fiind că dreptul de proprietat e publică este inalienabil. Cu privire la fructele civile (cum ar fi. inclusiv nesusceptibil de dezmembrăminte. Astfel. aces tea se cuvin în cotă parte de 20-50 % titularului dreptului de administrare. de a le „pune în lucru” conform obiectului său de activitate. chiriile). dispoziţia nu po ate privi decât o eventuală transmitere a dreptului de administrare. dar şi obligaţia de a utiliza bunurile proprietate publică. 213/19 98. b) Folosinţa conferită titularului dreptului de administrare presupune pos ibilitatea. titularu l dreptului real nu poate să se considere decât un titular al dreptului real de admi nistrare. conform actulu i de constituire sau. Conţinutul ju ridic al dreptului de administrare Potrivit art. după caz. iar cot a parte de 50-80% se face venit la bugetul de stat sau. 12 alin. 3 din Legea nr. Aşadar. 16 din Legea nr. face imposibilă dezmembrarea dreptului de proprietate publică. de exemplu. la bugetul local (art. fără plată.asemenea. a unor b nuri în stare de funcţionare. dacă legea nu preve de altfel.

168 d in 15 februarie 2007142. aşa cum se prevede la art.necesare titularului dreptului.G. 134 din 19 a prilie 2006 privind atribuirea contractelor de achiziţie publică. prin OUG nr. vorba şi de o dispoziţie materială a titul arului dreptului de administrare în cadrul executării unor lucrări cum ar fi. excavarea de pământ etc. 136 alin.). spre deosebire de Legea nr. nr.Of. Publicată în M. De menţionat că această nouă reglementare. a contractelor de concesiune de lucrări publice şi a contractelor de concesiune de servicii publice143 . Dreptul d e concesiune asupra bunurilor proprietate publică Reglementarea legală: Constituţia Ro mâniei (art. Reglementarea actuală.Of. 34/2006 . de la o instituţie publică. Titularul dreptului de concesiune asupra bunurilor proprietate publ ică poate fi orice persoană fizică sau persoană juridică română sau străină (art. publicate în M. cu alte cuvinte. 871 alin. 2 civ. Poate fi. Publicată în M.Of. nu îngăduie decât concesionar ea bunurilor proprietate publică. ultima fiind prin OUG nr. 34/2006 şi Normele metodologice de aplicare aprobate prin H. nr. 219/1998. Legea nr. de pildă. 146 din 28 februarie 2007. nr. exploatarea bogăţiilor subsolului. în admini strarea altei instituţii publice. 143 142 159 . în realitate priveşte atât lucrările pu blice cât şi serviciile publice. 426 din 23 iunie 2009. teza a II-a). 213/1998 şi Ordonanţa de Urgenţă a Guver nului nr. B. 1 din OUG nr. Dreptul de concesionare asupra bunurilor din domeniul public este privit ca un drept real. care a suferit modificări succesive. tăieri de arbori. care pare a avea ca obiect al concesionării numai bunurile proprietate publică. 418 din 15 mai 2006. nr. în prezent abrogată. 72 din 17 iun ie 2009. însă. 4.

C. Astfel. ca şi dreptul de administrare presupune. Doctrina a fu rnizat aceste soluţii. 160 . Inalienabilitatea dreptului de concesiune ca drept intuitu personae şi-a găsit consa crarea în art. dreptul concesionarului de a poseda . aparţine concesionarulu i în această calitate. ad validitatem. Conţinutul juridic al contractului de concesiune. Contractul de concesiune apare. 872 alin.Constituirea dreptului de concesiune se face prin contractul de concesiune care. cu titlu oneros. posesia. iar folosinţa (usus şi fructus) înseamnă dreptul de a culege sau de a percepe în proprietate fructele produse de bunurile concesionate. pe o perioadă determinată. Atributul dispo ziţiei materiale asupra bunurilor poate fi concretizat. ca un contract intuitu personae. solemn. chiar în lipsa unei prevederi exprese în Legea nr. cu executare succesivă şi constitutiv de drepturi reale. sinalagmatic. O prevedere specială o constituie dreptul concedentului de a controla modul de exercitare a dreptului de concesiune conform dispoziţiilor le gale şi a contractului de concesiune. 1 N. 2. ast fel. care precizează că. iar părţile sunt o autoritate publică numi tă concedent. unei persoane denumită concesio nar (care acţionează pe riscul şi pe răspunderea sa) dreptul şi obligaţia de a exploata un b un proprietate publică în schimbul unei redevenţe. prin dobândirea în proprietate a productelor. a folosi şi a dispune de bunul concesionat în limitele prevăzute de lege şi de contrac tul de concesionare. concesionarul nu poate înstrăina şi nici greva bunurile date în concesiune ori bunurile destinate ori rezultate din concesiune şi care trebuie restituite concedentului la stingerea concesiunii. sub sancţiunea nulităţii absolute. 213/1998. în condiţiile legii şi ale contr actului de concesionare. com utativ.civ. care au fost preluate de noul Cod civil în art. trebuie să îmbrace forma scrisă.. 872 alin. care transmite. ca atribut de drept.

dezmembrământ al dreptului de proprietate. co ntractul poate fi reziliat de către concedent cu plata unei despăgubiri. în sarcina co ncesionarului. ce poate fi intentată împotriva oricărei persoane care împiedică exercitarea acestui drep t real. face trimitere la art. în cazul nerespectării obligaţiilor contractuale de către con cedent. fără plata unei despăgubiri. dar şi în cazu l în care interesul naţional sau local o impune. 161 . 1 din acelaşi Cod. prin denunţarea unilaterală a contractu lui de către concedent cu plata unei despăgubiri juste şi prealabile. Faţă de termenii folosiţi. re glementată în noul Cod civil. chiar şi împotriva proprietarului.Apărarea în justiţie a dreptului de concesiune precum şi a dreptului de administrare. În cazul dispariţiei din cauză de forţă majoră a bunului concesionat sau în cazul imposibilităţii obiective a concesionarului de a-l exploata. Tot astfel. iar prin renunţare un mod de încetare a contractului. stingerea dreptului se face prin renunţare. Plata despăgubirii este în sarcina concedentului iar în caz de dezacord este competentă instanţa de judeca tă. Stingerea dre ptului de concesiune are loc la împlinirea termenului prevăzut în contract. şi anu me la acţiunea confesorie de la superficie. rezilierea poate fi făcută de concesionar cu plata despăgubirilor în sarcina con cedentului. De asemenea. Acţiunea confesorie este aceea prin care se pot apăra dezmembrămintele dreptului de proprietate. iar dreptul de administrare şi d reptul de concesiune nu sunt dezmembrăminte ale dreptului de proprietate publică. în cazul nerespectării obligaţiilor contractuale de către concesionar. de oarece acesta nu este susceptibil de dezmembrăminte. credem că putem gem prin „imposibilitate obiectivă” lipsa vinei (sau culpei) concesionarului. 696 alin. după cum am arătat.

De altfel. iar noţiunea de serv iciu public nu trebuie înţeleasă în sensul de instituţie publică. pe termen limitat. de exercitare şi mai ales de modificare ori stingere unilaterală prin voinţa concedentului. teza a II-a. 147 Titularii pot fi asociaţii sau fundaţii. 144 145 Vezi L. acesta se poate constitui atât asupra bunurilor imobile cât şi asupra bunuril or mobile. Dre ptul de concesiune asupra bunurilor proprietate publică este exercitat în regim de d rept public.. Legea nr. Astfel. 195. 146 A se vedea V. care desfăşoară o activitate de binefacere sau de utilitate pu blică. iar renunţarea abuzivă nu duce la încetarea contractului144. Dreptul de folosinţă gr atuită asupra bunurilor proprietate publică Temeiul constituţional al acestui drept re al este consacrat la art.Pop. Titularul147 dreptului r eal de folosinţă nu poate fi decât o persoană juridică de drept privat. M. modul de constituire. în folosinţă gratuită. iar prin caracterele juridice. ori serviciilor publice”145. În ceea ce priveşte obiectul dreptului real de folos inţă gratuită. 146. 136. în literatura juridică se opinează că aceste cauze obiective trebuie să fie con statate de concedent. fraza a doua. ci de activităţi desfăşurat ul realizării unui interes public. oferă aces tui drept real o poziţie aparte în galeria drepturilor reale.cit. potrivit dispoziţiilor constituţionale146.Stoic a. persoanelor j uridice fără scop lucrativ.. 17 şi în noul Co d civil. la art. 874 alin. p.213/1998.Harosa. deoarece bunurile ce fac obiectul acestui drept nu sunt limitate la b unurile imobile. „Statul şi unităţile administrativ-teritoriale pot da imobile din patrimoniul lor. op. op.cit. 162 . C. p. unde se precizează că bunu rile proprietate publică pot fi date în folosinţă gratuită instituţiilor de utilitate publică Dispoziţiile constituţionale au fost preluate în Legea nr. 1. 213/1998 art.

Harosa. imprescriptibil şi insesizabil.. Cât pri veşte dispoziţia materială. Aşadar. Conţinutul juridic al dr eptului la care ne referim cuprinde posesia. p. 2. ca element de drept. temporar şi revocabil148. Sintetic exprimat. Car acterele juridice ale dreptului de folosinţă gratuită asupra bunurilor proprietate pub lică sunt aceleaşi cu ale dreptului de proprietate publică din care derivă: inalienabil.Pop. nici să închirieze folosinţa bunului respectiv. M.Constituirea acestui drept nu se bucură de o reglementare expresă. 148 L. 163 . respectiv hotărâre de guvern sau a consiliilor locale. titularul poate să culeagă anumite producte sau să construiască p terenul dat în folosinţă. dar având în vedere t itularii dreptului de proprietate asupra bunurilor proprietate publică (statul şi un ităţile administrativ-teritoriale). socotim că se aplică aceeaşi regulă de la constituirea d reptului de administrare. titularul dreptului de folosinţă gratuită nu poat e nici să cedeze. dreptul de folosinţă gratuită este un drept re al intuitu personae. 148. ceea ce prevede şi noul Cod civil la art. 874 alin. şi folosinţa (jus utendi şi jus fruendi). cu titlu gratuit. op.cit.

deoarece. de fapt. limite convenţionale şi limite judiciare.1. în conceptul noului Cod civil ele sunt calificate ca fiind limite le gale ale dreptului de proprietate.CAPITOLUL X LIMITELE JURIDICE ALE DREPTULUI DE PROPRIETATE DIN NOUL COD CIVIL ÎN R APORT CU SERVITUŢILE NATURALE ŞI LEGALE REGLEMENTATE ÎN CODUL CIVIL Am ales să ne aplecăm în mod special asupra acestor prevederi din noul Cod civil. 10. prin structurarea acestui capitol149. În noul Cod civil a fost preluată din doct rină concepţia potrivit căreia servituţile naturale şi legale nu sunt.C.civ. Aşadar. c i restricţii legale aduse dreptului de proprietate ce izvorăsc din raporturile de ve cinătate. 149 Capitolul III din Cartea a III-a. servituţile naturale şi servituţile legale reglementate în Codul civil în capitolul I – Titlul IV. 602 N. 576-619). Despre bunuri.) precizează că legea (deci orice lege) poate limita exercitarea d reptului de proprietate atât în interes public cât şi în interes privat. 164 . noul Cod civil. Limitele legale Dispoziţiile comune privind aceste limitări (art. reglementate în capitolu l III – Cartea a III-a. servituţi. „Despre servituţi ce se nasc din situaţia locurilor” şi „Despre vituţile stabilite prin lege” (art. regăsindu-se în secţiunea I a capitolului III din C artea a III-a a noului Cod civil. de fapt. au fost el iminate. Reglementarea limitelor juridice ale dreptului de proprietate privată în cadrul acestui capitol aminteşte de conţinutul unui tratat de drept civil prin clasificarea lor ca fiind: limite legale.

265/2006. Codul nu distinge. pe fondul său şi pe cheltuiala sa. la art. 44 al in. însă. ceea ce reprezintă servitutea de curgere a apelor în Codul civil la art. la art. că în cazul limitărilor în interes privat acestea pot fi modificate ori desfiinţate temporar prin acordul părţilor. instituie reguli privind curgerea provocată a apelor. cum ar fi în cazul regulilor privind protecţia mediului. publicată în M. potrivit legii sau obiceiului. 604 N. proprietarul fondului superior este obligat să nu efectueze nicio lucrare de natură să agraveze situaţia fondului inferior. nr.C. Aceste dispoziţii sunt nou roduse în Codul civil.civ. de altfel.1.. În Constituţie. introduce. că nu ar putea fi vorba decât despre o lege organică. se prevede expres că „Dreptul de proprietate obligă la respectarea sarcinilor p rivind protecţia mediului şi asigurarea bunei vecinătăţi.Credem. La rândul său. 150 165 . 602 alin. începând cu cele care privesc curgerea firească a apelor. de no rmele privind buna vecinătate.Of. lucrările necesare pentru schimbarea direcţiei apelor în cazul în care situaţia iniţială îi cauzează prejudicii.1.C. 2. 7. numai că. însă. 605 N. Folo sirea apelor Art. normele imperative. care pot fi şi dispozitive. situaţie în c are proprietarul fondului inferior nu poate A se vedea OUG nr. prin paragraful 2 al capitolului III – S ecţiunea 1. în noul Cod civil. protecţie ce reprezintă un interes public major aşa cum.civ. precum şi la respectarea celorlalt e sarcini care. 1196 din 30 decembr ie 2005 şi aprobată prin Legea nr. 195/22 decembrie 2005. revin proprietarului”. aşa cum credem că este normal să fie în cazu l limitărilor în interes public. Având în vedere interesul ocrotit prin aceste limitări. precizează şi legea cadru pentru protecţia mediului150. această limită legală în favoarea fondului superior dă posibilitatea proprietarului fondului inferior să ceară autorizarea justiţiei spre a face. 10. 578. noul Cod civil precizează. ceea ce are înţelesul că aceste norme au caracter dispozitiv şi nu imperativ. Articolul ur mător. fiind în discuţie dreptul de proprietate. „reglementări privind folosirea apelor”.

doreşte să folose ască sisteme de irigaţii pe propriul teren. Într-o asemenea situaţie.civ. în general. O altă limită leg constituie obligaţia proprietarului vecin de a permite efectuarea de lucrări de iri gaţii pe terenul său. pe fondul sup erior ori din cauza unor lucrări subterane sau din secarea terenurilor mlăştinoase ori a apelor folosite în scop casnic. obligat la plata unei despăgubiri juste şi prealabile. 608 N.). se încadrează şi reglementarea privind întrebuinţarea iz voarelor (art.C. cu condiţia ca această curg ere să preceadă vărsarea într-un curs de apă sau într-un şanţ . de asemenea. agricol sau industrial.. noul cod face trimitere la reglementările speciale în materie. în interes propriu.civ. ce se regăsesc printre limitele leg ale ale exercitării dreptului de proprietate privată. Reglementarea din noul Cod precizează că aceste dispoziţii nu se aplică în cazul în care pe fondul inferior se află o construcţie cu curte şi grădină s un cimitir. în opinia noastră. exprimând buna credinţă ce se impune în relaţiile de vecinătate. sunt. pro ul fondului superior este obligat să aleagă calea şi mijloacele de scurgere de natură să a ducă prejudicii minime. Juste – desigur este vorba de prejudiciul integral care trebuie repar at. cât priveşte însă prealabile. În acest sens.C. deoarece curgerea ap ei este adesea instantanee. Dispoziţiile art. 166 . mai degra bă. 606 şi 607 N. reguli privind buna vecinătate şi care trebuie respectate şi aplicate în cadrul acestu i concept. poate fi vorba de ţâşnirea apelor. fiind. Cât priveşte folosirea apelor. condiţia este mai greu de realizat.împiedica curgerea apelor. în favoarea proprietarului care. cu cheltuiala sa şi cu o justă şi pre alabilă despăgubire a proprietarului care suportă efectuarea lucrării respective. Tot în a ceastă categorie. de limite legale. desigur.

dezmembrământ al 167 .C.3. 620. reglementată în Codul civil la art. cu foarte mici diferenţe privind distanţa minimă faţă de terenul vecin. 10. este reglementat d e acesta de la art. Astfel: a) Picătura streşinii – art.C.civ.civ. 617 la art. sunt identice din punctul de vedere al conţinutului. consider at în noul Cod civil ca o limită legală a dreptului de proprietate. 612-613 cu aproape acel eaşi dispoziţii. Dreptul de trecere Dreptul de trecere. 611 N. faţă de ferestrele sau deschideri le (balcoane) de vedere. 612-616 N. b) Distanţa luc rărilor intermediare cerute pentru construcţii.2. care consacră soluţiile jurisprudenţei.civ. Alte limite legale . Proprietarul este obligat să facă streaşina casei sa le astfel încât apa provenind de la ploi să nu se scurgă pe terenul vecin. priveşte fereastr a de lumină (art.fostele servituţi stabilite de lege Următoarele limite legale de la art. este relativ aceeaşi. 615 ca fiind servituţi stabilite de lege. se regăseşte în noul Cod civil la art.civ.10. lucrări sau plantaţii. 614 -616.1. cu unele detalii de sistematizare. O reglementare specială. c) Vederea asupra proprietăţii vecin ului. Dreptul de trecere reglementat în Codul civil . reglementată în Codul civil la art.C.1.). 610 la art. 616 N. şi art. ca servitute de trecere stabilită de lege. le regăsim în Codul civil de la art. drept real. 611-614 şi reluată în noul Cod civil la art. 615 C. care face departajarea unor asemenea deschideri fără ca ele să prilejuiască vederea asupra terenului vecin. 607-610. cu aceleaşi denumiri şi aproape acelaşi conţinut .

cunoaşte în noul Cod civil o reglementare care schimbă natur a juridică a acestui drept ce nu se mai regăseşte printre drepturile reale care puteau fi apărate prin acţiunea confesorie. apare cu adevărat importantă atunci când este vorba de mijloacel e juridice de apărare a acestui drept. acestea sunt determinate pr in înţelegerea părţilor. 622). în opinia noastră. vânzare etc. dreptul de trecere pentru efectuare a unor lucrări (art. cablurile ele ctrice subterane sau aeriene şi alte asemenea.dreptul de trecere pentru utilităţi Alte limite legale prevăz ute în noul Cod civil se referă la: dreptul de trecere pentru utilităţi (art. reţelele edilitare de natura conductelor de apă sau gaz. da că lipsa accesului la drumul public se datorează unor acte juridice de partaj. sub aspect practic. Limite legale . cu argumente juridice.. Stoica. sunt reglementate situaţii speciale în care. Cât priveş tinderea şi modul de stabilire a dreptului de trecere. sub aspect pr actic. Ne întrebăm care este despăgubirea ce în acest caz se dublează. Termenul general de uzucapiune din noul Cod civ il. În literatura de specialitate151 se demonstrează.dreptului de proprietate.cit. de pildă. în noul Cod civil dreptul legal de trecere este imprescriptibil. va trebui menţinută calea de acces anterioară. de asemenea când lipsa accesului e ste imputabilă proprietarului terenului înfundat. dar diferite ca natură juridică. p. op. distincţie care. dreptul de trecere poate fi stabil it numai cu consimţământul proprietarului care are acces la calea publică şi cu plata dubl ului despăgubirii. sunt identice. iar în ceea ce priveşte exercitarea acestui drept. prin hotărâre judecătorească sau printr-o folosinţă comună timp de 1 10.4. cum sunt lucrările 151 152 Vezi V.1. Sub alte as pecte. 119. distincţia dintre dreptul legal de trecere (servitute lato sensu) şi servitutea legală de trecere (stricto sensu). în mod concret dreptul sau servitutea de trec ere. 168 . 621) cum a r fi..

).civ. să nu încalce or dinea publică şi bunele moravuri (art.C.civ. pădurile.). proprietarul bunului folosit sau distrus are dreptu l să ceară o despăgubire. O noutate o constituie regle mentarea stării de necesitate (art. se po ate interzice înstrăinarea unui bun. construcţiile de orice fel. 623). bunurile din patrimoniul naţional cultura l. de pildă. În cadrul limitelor convenţionale o noutate în reglementarea noului Cod civil o constituie clauza de inalienabilitat e (art.2. şi anume că aceste îngrădiri legale se completează cu reglementăr ile speciale privind regimul juridic al anumitor bunuri cum ar fi.necesare unui fond învecinat ori dreptul de trecere pentru reintrarea în posesie a u nui bun ajuns întâmplător pe fondul respectiv (art. În această situaţie. Limite convenţionale Sunt limitări aduse dreptului de proprietate prin acte juridice în care titularul dr eptului consimte la limitarea dreptului său cu condiţia ca. cu condiţia să existe un 169 . care permite folosirea sau chia r distrugerea unui bun al altuia. însă pentru o durată de cel mult 49 de ani. numai de la cel care a fost salvat. bunurile sacre ale cultelor religioase. O precizare necesară cu privire la aceste din urmă limite legale este făcută în noul Cod civil (art. prin convenţie sau testament (act juridic unilateral). 625). 626 N. teren urile. 10. Noul Cod civil precizează că pr ietarul care a provocat sau a favorizat apariţia pericolului nu poate cere nicio d espăgubire. 624 N. în acest fel. pentru a se apăra pe sine ori pe altul de un per icol iminent. Astfel.C. precum şi altele asemenea. Credem că este o redactare incompletă deoarece proprietarul bunului respectiv are dreptul să ceară o asemenea de spăgubire şi de la cel care „s-a salvat” apărându-se pe sine. 627).

Cât priveşte opozabilitatea clauzei de inalienabilitate. O primă e care se pune este aceea în ce mod ar putea fi „oprită” transmiterea bunului către succes ori dacă bunul respectiv. aceasta atrage nulitatea întregului contract dacă această clauză a fost determinantă la încheierea contractului. cui ar reveni acest bun? Credem că reglementarea din acest alineat ar fi putut să lipsească d in noul Cod civil. chiar cu clauză de inalienabilitate. clauza este opozabilă şi creditorilor anteriori ai dobânditorului – în sensul că aceştia nu-şi pot îndestula creanţele prin vânzarea bunului respectiv. iar dobânditorul poate să ceară autorizarea instanţei pentru a putea dispune de bun în cazul în care motivul care a determinat clauza de inalienabilitate nu mai există ori un interes superior motivează anularea clauzei. alin. 5 al art. Clauza de inalienabil itate poate să nu fie expres menţionată într-o convenţie în cazul în care se naşte obligaţia u dobânditorul bunului de a-l transmite unei persoane determinate sau determinabil e. În situaţia în care clauza de inalienabilitate este prevăzută într-un contract cu titl u gratuit. Precizăm că termenul începe să curgă din momentul dobândirii bunul i. Încercăm să clarificăm această prevedere. neexistând impedimentele legale imaginate de redactorii noului Cod civil. face parte din patrim oniul defunctului? În cazul în care bunul ar fi extras din acest patrimoniu. clauza de inalienabilitate fiind subînţeleasă. Cu toate acestea. Cât priveşte nulitatea clauzei de ina lienabilitate stipulată într-un contract. 627 di n noul Cod civil precizează că „transmiterea bunului pe cale de succesiune nu poate fi oprită prin stipularea inalienabilităţii”. În mod special. n eîndeplinirea condiţiilor de opozabilitate nu îl lipseşte pe beneficiarul clauzei de 170 .interes serios şi legitim. această clauză poate fi invocată numai dacă este valabilă şi este supusă formalităţilor de publicitate prevăzute lege.

motivată de absenţa unor dispoziţii legale). asupra caracterului normal sau anormal al raporturilor de vecinătate şi poate fixa limitele judiciare ale exercitării dreptului de proprietate153.). Atâta timp cât Codul civil. 127. sancţionează denegarea de dreptate (nesoluţionarea unei cereri deduse judecăţii. dacă prin lege nu se prevede alt fel. în aplicarea acestei concepţii. judecătorul po ate soluţiona o pricină. Limite judiciare Limitele judiciare sunt stabilite în interes privat şi privesc în mod special relaţiile de vecinătate (art. limitele judiciare ale exercitării dreptului de pr oprietate privată sunt stabilite printr-o judecată în echitate. chiar în absenţa unor dispoziţii legale exprese.inalienabilitate de dreptul de a pretinde daune-interese proprietarului care nu se conformează acestei obligaţii. pag. j udecătorul poate aprecia asupra limitelor intrinseci ale dreptului de proprietate. prin exercitarea dreptului său. De fapt. în situaţia în care proprietarul cauzează. făcând apel la anal gia legii şi la principiile generale de drept. pe de o parte. op. 629) şi anume: a) rezoluţiunea contractului cerută de înstrăinător în cazul încălcării clauzei de către dobânditor. b) anularea actului de înstrăi ererea înstrăinătorului sau a terţului pentru nerespectarea clauzei.3.630). în asemenea situaţii. iar pe de altă parte.civ. 10. aceasta însemnând aplicare a principiului egalităţii de tratament în situaţii legale. Noul Cod civil prevede sancţiuni pentru nerespectare a clauzei de opozabilitate (art. Noul Cod civil pre cizează că. c) imposibilitatea urmăririi bunului atâta timp cât clauza produce efecte. mai pe larg. Aşadar. 171 .. 3 C. V.cit. 153 A se vedea. interzice judecătorulu i să dea hotărâri cu caracter normativ (art. Stoica.

inconveniente mai mari decât cele normale. 172 . instanţa. pe calea unei ordonanţe preşedinţial . poate dispune măsurile necesare pentru prevenirea pagubei. La fel . în cazul iminenţei cauzării unui prejudiciu. precum şi la restabilirea situaţiei anterioare. în relaţiile de vecinătate. instanţa de judecată poate să-l oblige la despăgubiri.

E. Aşadar.Chelaru.H.CAPITOLUL XI DEZMEMBRĂMINTELE DREPTULUI DE PROPRIETATE Noul Cod civil dă expresie co nceptului modern privind dezmembrămintele dreptului de proprietate. potrivit căruia drepturile reale asupra bunului altuia sunt consecinţa dezmembrării atributelor care alcătuiesc conţinutul juridic al dreptului de proprietate. ele sunt: a) dreptul de uzufruct. 266. 289. asupra aceluiaşi b un se exercită mai multe drepturi reale. În enumerarea Codului civil. în esenţă. p. Drept civil. p. Proprietarul dreptului dezmembr at păstrează întotdeauna o parte din atributele dreptului de proprietate. C. 2008. 154 173 . Drept civil. Ed. Drepturile reale principale. Drepturile reale principale. Hamangiu . cu unele nuanţe.Bec k. care în conţinutul său include toate atributele (posesia. 167-468. Astfel. Bârsan. C. Ed. Drepturile reale principale. p. prin lege. drept c omplet. sub aspectul definirii lor. cum sunt: dreptul de proprietate. dezmembrămintele dreptului de proprietate sunt limitate. dezmembrămintele dreptului de proprietate au primit . caracterizarea ca fiind. Stoica. deplin. mai puţin dispoziţia juridică. dar şi alte drepturi reale constituite prin divizarea unor atribute ale dr eptului de proprietate. folosinţa şi dis poziţia). 2 004. care se constituie sau se dobândesc prin transferarea unor elemente ale conţinutului juridic al dreptului de proprietate asupra bunului respectiv către o altă persoană sau prin exercitarea acestor elemente de către propriet arul bunului şi o altă persoană154. drept uri reale principale. 2009. A se vedea V. derivate din dreptul de proprietate privată asupra unui bun proprietatea altei persoane. În doctrină. ca număr. Humanitas. Ed. adeseori fii nd un nud proprietar. Drept civil.

plantaţie sau luc ru făcut în pământ sau asupra pământului sunt prezumate a fi făcute de proprietarul acelui pă cu cheltuiala sa şi că sunt ale lui până ce se dovedeşte din contra”. 693). în re glementarea noului Cod civil se regăsesc.civ. Cu alte cuvin te. chiar primul. al cărui conţinut juridic cuprinde dreptul de proprietate asupra construcţiei. În noul Cod civil. dezmembrămintele sunt incompatibile cu dreptul de proprietate publi că. Se consacră astfel dre tul de accesiune.b) dreptul de uz.. 492 C. care consacră ideea că orice „construcţie. d) dreptul de servitute. Desigur. deşi recunoscut unanim de doctrină şi jurisprudenţă. asupra căruia superficiarul dobândeşte un drept de folosinţă (art.1. dreptul de superficie este un drept real principal imobiliar. cu unele completări faţă de Codul civil şi drept ul de uzufruct. dreptul de superficie este expres reg lementat. posesia şi dispoziţia asupra terenului proprietatea altei persoane decât tit ularul dreptului de superficie. Cât priveşte dreptu l de superficie. c) dreptul de abitaţie. Temeiul legal al dreptului de superficie îl constituie art. dreptul de uz.1. 11. 11. superficia reprezintă dreptul de a avea s au de a edifica o construcţie pe terenul altuia. într-o an umită limită. precum şi dezmembrământul dreptului de proprietate care presupune folosinţa şi. în enumerarea dezmembrămintelor (art. dar şi 174 .1. el nu se regăsea în enu erarea dată de Codul civil. Superficia Instituţie nou reglementată în noul Cod civil. După cum a m mai menţionat. plantaţiei ori instalaţie i. dreptul de abitaţie şi dreptul de servitute. 699-701). deasupra ori în subsolul acelui ter en.

în mod limitat. conţinutul său j uridic este variabil. Caract erele juridice ale dreptului de superficie Dreptul de superficie. superficia a fost recunoscută legislativ prin Decretul-Lege nr . posesor de drept în limitele c onstituirii superficiei. sau în mod com plet asupra întregului teren. se poate constitui numai asupra bunurilor imobile. Superficiarul stăpâneşte terenul respectiv ca titular al dreptului de superficie. cea a posesiei şi cea a folosinţei. astfel. respectiv a solului sau a subsolului. Desigur.2.1. plantaţia sau să o greveze cu sarcini. Dreptul de sup erficie este rezultatul dezmembrării dreptului de proprietate asupra terenului.Of. superficiarul îşi poate exercita prerogativele n umai asupra unei părţi din teren. 115/1938 pentru unificarea dispoziţiilor privind cărţile funciare155. Caracterele dreptului de superficie. 95 din 27 aprilie 1938. aşad ar. Dreptul de supe rficie este un drept perpetuu dedus din perpetuitatea dreptului de proprietate a supra construcţiei sau plantaţiei. superf iciarul poate înstrăina construcţia. care ţine de natura sa. uz sau abitaţie. 175 . Ulterior. este un drept derivat. 11. Această dezmembrare priveşte prerogativa folosinţei şi.posibilitatea ca proprietarul terenului să nu fie şi proprietarul construcţiei sau al plantaţiei. fiind. Spre exemplu. partea I. ca drept real principal. această perpetuitate a dreptului de superficie. În funcţie de act l sau faptul juridic în urma căruia dreptul de superficie a luat naştere. plantaţia ori lucrarea (în proprietate). nu poate fi susţinută atunci când el este constituit 155 Publicat în M. ceea ce îl diferenţiază de dreptul de uzufruct. Iniţial obiectul său e ste terenul şi apoi construcţia. Astfel. nr. Aceeaşi dezmembrare conferă titularului dreptului de superf icie folosinţa şi chiar dispoziţia conform condiţiilor constituirii sale.

Naşterea dreptului de superficie prin fapt juridic are în vedere do bândirea acestuia prin uzucapiune şi prin moştenire legală. 11. În toate cazurile se aplică dispoziţiile privind Cartea funciară. îmbrăţişând. sa u tabulară.C. Însă noul Cod civil renunţă. pe cale de consecinţă. se vor aplica dispoziţiile privind accesiunea. în condiţiile reglementate de noul Cod civil. plantaţia ori lucrarea la încetarea superficiei prin ajung erea la termen. la ideea perpetuităţii dreptului de superficie. 11. pentru care termenul este de 5 ani. plantaţiei sau lucrării este un drept perpetuu şi. Uzucapiunea este posibilă în măsu a în care posesorul terenului se comportă ca un superficiar. 3. Astfel. se poate face prin act juridic. prin reglementările sale.civ. exercitarea dreptului este delimitată de 176 . dat fiind că dreptul de proprietate asupra constru cţiei. nu num ai prin convenţie. caracterul temporar al acestui drept.4. Întinderea exercitării dreptul ui de superficie este determinată de actul constitutiv. precum şi prin uzucapiune sau prin alt mod prevăzut de lege. Menţionăm că dreptu l de superficie poate fi dobândit şi prin testament (act juridic unilateral). în lipsa unor stipu laţii contrare. este necesar să se precize ze ce se întâmplă cu construcţia. uzucapiunea este extratabulară. În caz contrar. potrivit reglementării din noul Cod civil. în cazul constituirii superficiei prin act juridic.). De regulă. în cazul construirii pe terenul altuia. şi se realizează în termen de 10 ani. De altfel. imprescript ibil. explicit.prin act juridic pe un anumit termen. Desigur. durata maximă a termenului de sup erficie este de 99 de ani (art. superficia se poate înscrie în Cartea funciară pe baza renunţării proprietarului terenului la dreptul de a invoca accesiunea. Dreptul de superficie este impres criptibil sub aspect extinctiv. Aceasta presup une că. iar nu ca un proprietar cum ar fi în cazul posesiei ca stare de fapt. Dobândirea dreptului de superficie. 694 N.1.1.

proprietarul terenului devine proprietarul constr ucţiei edificate de superficiar. să resp ecte forma iniţială. acţiun e ce poate fi intentată împotriva oricărei persoane chiar şi împotriva proprietarului tere nului. Există şi posibilitatea. încetarea superficiei sau repunerea în situaţia anterioa ră. 177 . b) prin consolidare. d) în alte moduri prevăzute de lege. 11.5. dacă terenul şi construcţia devin prop rietatea uneia şi aceleiaşi persoane.1. prin accesiune.suprafaţa de teren pe care urmează să se construiască şi de cea necesară exploatării construc i edificate. dacă există o stipulaţie expresă în acest sens. c) prin pieirea construcţiei. Efectele încetării superficiei Î lipsa unei stipulaţii contrare. cu obligaţia de a plăti construcţia la valoarea de circulaţie de la data expirării termenului. în termen de trei ani. Dreptul de superficie poate fi apărat prin acţiunea confesorie de superficie. Încetarea superficiei Drept l de superficie se stinge prin radierea din Cartea funciară din următoarele cauze: a ) la expirarea termenului. acesta având obligaţia. Prevederi speciale privesc interdicţia modificării construcţiei de către ti tularul dreptului de superficie. dacă ea împiedică exercitarea dreptului. în cazul în care construcţia are o valoare mult mai mare decât terenul. ca proprietarul terenul ui să-l oblige pe superficiar să cumpere terenul la valoarea de piaţă. în cazul reconstruirii. în măsura în care acesta există. Dreptul la acţiune este imprescriptibil ca şi dreptul de apărat. În cazul nerespectării acestor dispoziţii. proprietarul terenului poa te să ceară.

. caracterele juridice ale uzufructului s unt aceleaşi şi anume: . De altfel. Astfel.uzufructul este un drept esenţialmente temp orar. în noul Cod civil se menţionează expres că nu poate fi constituit decât în favoarea unei per soane existente. 156 G. 517 „Uzufructul este dreptul de a se bucura cineva de lucrurile ce sunt proprietatea altuia. respectiv avantajele economice pe care acest drept le c onferă. dat fiind că prin locaţiune se transmite doar dreptul de folosinţă temporară asupra lucrului. p. însă cu îndatorirea de a-i conserva substanţa”. de regulă. el este. la art. ne permite să afirmăm că. 484. la art. În noul Cod civil. pe fond. de finiţia uzufructului este. sub aspectul principalelor caracteristici. aceeaşi. Teoria generală a drepturilor reale. nu au survenit modificări importante. Uzufructul Conform Codului civil. Un exemplu poate fi dreptul uzufructuarului de a închiria bunul. netransmisibil (intuitu personae). întocmai ca proprietarul. . Ceea ce poate transmite uzufructuarul este numai beneficiul (em olumentul) uzufructului. viage r. Luţescu.11.N. 703. neputând fi constituit pe o perioadă nelimitată de timp. în principiu. 178 . având unele diferenţe pe care le vom semnala. Reglement area aproape identică.uzufructul este. în Codul civil şi în no ul Cod civil. întocmai ca însuşi propriet arul lor însă cu îndatorirea de a le conserva substanţa”. dar poate mai concisă şi mai precisă în sensul că „Uzufructul este dreptul de a folosi bunul altei persoane şi de a culege fructele a cestuia.uzufructul este un drept real care conferă titularului său drep tul de urmărire şi dreptul de preferinţă156.2.

. pe cale de consecinţă. corporale şi necorporale. Când este vorba de bunuri din domeniul dreptului de proprietate privată. anume „(.Faţă de acest caracter. În acest fel. iar uzufructuarul cesion ar va fi ţinut pentru obligaţiile născute după data notificării cesiunii. astfel cum. în concepţia noulu i Cod civil s-a renunţat. precum şi uzufructul asupra fondului de comerţ (art.C. Pentru fiecare asemenea caz. precizându-se chiar că uzufructuarul cedent va fi singurul ţinut faţă de nudul proprietar pentru obligaţia sa născută înainte de cedare. în mod mai concret. În noua reglementare uzufructuarul poate ceda dreptul său fără acordul proprietarului. inclusiv o masă patrimonială. prevede şi art.C. art. Dar. o u niversalitate de fapt ori o cotăparte din aceasta”. 11.c iv. 706 N.).2. 52 0 C. noul Cod civil face o breşă importantă. iar. 714). practic. în noul Cod civil au fost introduse şi reglementate. 179 . dispoziţii speciale privind uz ufructul asupra creanţelor. în mod expres. mai mult decât atât.civ.. acesta nu mai poate fi considerat că se mai constituie intuitu personae.1. inclusiv asupra unei rente viagere. la caracterul incesibil al dreptului de uzufruc t. Extinderea sferei bunurilor ce pot face obiectul dreptului de uzufru ct la bunuri necorporale este fundamentată pe ideea dezmembrării dreptului de propri etate asupra oricărui bun ce poate face obiectul acestui drept.civ. aducând o noutate în materie anume posibilitatea cesiunii uzufructului (art.) ori ce bunuri mobile şi imobile. asupra acţiunilor sa u a părţilor sociale. sunt reglementate drepturile şi obligaţiile uzufr uctuarului. precizează că „uzufructul se poate constitui pe tot felul de lucruri mobile şi imobile”.. Obiectul dreptului de uzufruct Din capul locului sunt excluse bunurile din domeniul publ ic. 737-745 N.

iar în noul Cod civil.dreptul de a cere şi de a obţine predarea bunului. civile şi chiar productele. iar conţinutul juridic al acestora este variabil. d obândirea uzufructului se poate face prin act juridic şi prin uzucapiune.C. 713 N. de a respect a dreptul de proprietate – aşadar dreptul la nuda proprietate. şi. la un loc cu toţi cei care formează subiectul pasiv. .dreptul uzufru ctuarului de a obţine posesia şi dreptul de a folosi lucrul care face obiectul uzufr uctului. În reglementarea Codului civil în vigoare. b) Obligaţiile uzufructuarului Acestea constau fie într -o obligaţie generală.. Drepturile şi obligaţiile uzufructuarului şi ale nudului proprie tar îşi au originea comună în actul de constituire al uzufructului.obligaţia de a folosi lucrul ca un bun părinte de familie.dreptul de a culege fructele naturale. care dau expresie raporturilor speciale dintre uzufructuar şi nudul proprietar (art. 684 şi art. industrial e. 285. 157 180 .civ. 1242 C. Dobândirea dreptului de uzufruct În conformitate cu dispoziţiile art. . art.obligaţia uzufructuarului de a conserva substanţa bunului.ci v. 518 C.2. prin voinţa omului.2. el poa te exercita şi acţiunea în grăniţuire. menţionăm: .11. 541 C. În acest sens. fiind desfiinţa t dreptul de uzufruct al părinţilor asupra bunurilor copiilor. art. fie în anumite obligaţii ale uzufructuarului. ca urmare a a brogării dispoziţiilor art.civ. 11. .).3. .civ.2. art. 338.. „Uzufructul se dobândeşte prin lege sau prin voinţa omului”157.dreptul de a-şi apăra uz ufructul prin acţiunea confesorie sau acţiunile posesorii în cazul unui imobil. aşadar. a) Drepturile uzufructuarului sunt: . respectiv. nu mai există uzufruct legal.

557564 C. fraza a II-a. Astfel sunt. drepturi de creanţă ale nudului proprietar. cât şi.civ. 1 81 . core spunzător. şi anume: . c) Drepturile nudului proprietar Obligaţiile menţionate ale uzufructuarului devin.civ.civ. Un aspect special îl pr ezintă reglementarea atât din Codul civil (art.2.).civ. 746-748 N. Stingerea uzufructului Modurile de stingere a uzufructului.4. în raporturile juridice. 729 alin. dreptul de a cere întocmirea inventarului. şi art.civ. efectuarea reparaţiilor de întreţinere. art. d) Obligaţiile nudului proprietar În general. precizează că „Proprietarul nu poate prin faptul său nici cu orice chip vătăma drepturile uzufructuarului”. fără a-i crea însă o obligaţie. dreptul de a cere despăgubiri. dreptul de a cere restituir ea lucrului şi altele asemenea. prevăzute în art. 545.obligaţia întocmirii inventarului bunurilor mobile şi de constatare a stării acestor bun uri (art.moartea sau. 726-728 N.expirarea termenului pentru care a fost constituit uzufructul. nudul pr oprietar are o obligaţie generală negativă de a nu tulbura exercitarea dreptului de uz ufruct. obligaţia uzufructuarului de a da cauţiune (art. şi în art. teza I). potrivit căreia „Reparaţiile mari rămân în s ina proprietarului”. reglementare care a fost interpretată ca fiind o facultate a nu dului proprietar. În acest sens. conservarea lucrului. după caz.C. 540 C. 11. 541-544 C.civ. art.civ. 2).C.). . 1 C. 539 alin. de ex emplu. 723 N. încetarea existenţei juridice a uz fructuarului. în noul Cod civil (art. sunt în număr de şapte.C.

11. Dreptul de uz şi dreptul de abitaţie Aceste două dezmembrăminte ale dreptului de proprietate se deosebesc de uzufruct deo arece.civ. Desigur. pieirea totală a lucrului supus uzufructului.civ. dreptul de uz şi dreptul de abitaţie se supun. renunţarea uzufructuarului.). de pildă. cât priveşte con stituirea. regulilor din materia uzufructului.3. 11. iar în cazul creanţelor.consolidarea (când una şi aceeaşi persoană dobândeşte atât calitatea de proprietar cât şi pe de uzufructuar). nespecifice.4. Ca manifestări particulare al e dreptului de uzufruct. dreptul de abitaţie se constituie asupra unei locuinţe. şi art. iar dreptul de uz asupr a unor bunuri mobile sau imobile. mai există şi a lte moduri. Ast fel. abuzul de folosinţă. cu excepţia locuinţei. Dreptul de servitute (servituţile) Faţă de soluţia aleasă de noul Cod civil. cum ar fi. 565-574 C. exercitarea şi stingerea lor. este interzisă şi cesiunea emolumentului ( art. 749-754 N.C. pe lângă faptul că ele nu sunt cesibile. Titularul dezmembrământului respectiv n u îşi poate exercita dreptul decât pentru nevoile lui şi ale familiei sale. Diferenţa dint re dreptul de uz şi dreptul de abitaţie rezultă din obiectul acestor dezmembrăminte. desfiinţarea cu caracter retroactiv a titlului de proprietate ori desfiinţarea pe orice cale a actului juridic prin care s-a constituit uzufructul. 2 ani. neuzul timp de 10 de ani. potrivit căreia servitutea este sarcina care gre vează un imobil pentru uzul sau 182 . în afară de aceste moduri specifice de stingere a uzufructului.

cit. în primul caz titularul fondului dominant are un drept corelativ restrângerii exercitării dreptului de proprietate a fondului aservit. poate. În art. 576 C. Pot fi însă şi sit uaţii în care servituţile să aibă caracter reciproc.civ. cum ar fi.civ.utilitatea imobilului unui alt proprietar şi că aceasta se poate constitui numai pe temeiul unui act juridic ori prin uzucapiune. unii aut ori158 consideră că acestea pot fi privite ca servituţi „în sens larg”. De regulă. aşa cum ultă din art. p. servitutea presupune două imobile aparţinând unor proprietari diferiţi. să avem în vedere opinia doctrinară cu privire la servitu ea în sens larg şi servitutea în sens restrâns. 2 N. De altfel.C. 6 N. ca dezmembrăminte ale dreptului de proprietate. adevărate dezmembrămint e ale dreptului de proprietate. 551 pct. servituţile în sens restrâns. 158 A se vedea V. 1 N. Stoica. prerogative ce constituie conţinutul juridic al acestui drept.civ. urgerea apelor. el nu se regăseşte în enumerarea drepturilor reale de la art. se pune problema în raport cu „fostele servituţi naturale sau legale” (în prezent reglementate ca limite legale ale dreptulu i de proprietate) dacă nu este vorba doar de delimitări doctrinare. Aşadar. numai dreptul de servitute în sens restrâns este un drept real prevăzut în mod expres de art. oferă posibilitatea titularului dreptului de a exe rcita chiar unele prerogative ale dreptului de proprietate ale titularului fondu lui aservit. Astfel.civ. 183 . Cea de a doua categorie. dreptul de trecere şi. chiar obligaţiile de protecţie a mediulu i şi „servituţile în sens restrâns”.C. Acest drept potestativ nu este un drept real. de pildă. 755 alin. se menţione ză că fondul dominant poate. 755 alin.C..civ. 224. dintre care unul (dintre imobile) est e fondul dominant. să-şi sporească utilitatea econom ică sau confortul.C. ce are în vedere zece drep turi reale pe care le denumeşte.. prin constituirea servituţii. precum şi alte drepturi cărora legea le recunoaşte aces t caracter. însă. şi art. 551 N. iar cel care „suportă servitutea” este fondul aservit. Dacă este. op.

servituţi ap arente şi servituţi neaparente. Servituţile pot fi clasificate după cum urmează: . prin convenţie. în funcţie de actu l de constituire. acesta putând să aibă în vedere şi o utilitate viitoare a fondului domin ant (art. o fereastră etc. sau un drept de trecere exclusiv în favoarea fondu lui dominant.4. care poate fi c ontinuu. sau necontinuu.). servituţi care permit titularulu i fondului dominant să exercite parţial unele prerogative ale dreptului de proprieta te asupra fondului aservit. 11. .) sau nu (servitutea de a nu construi peste o anumită înălţime).civ. Conţinutul juridic al dreptului de servitute este variabil.C. De exemplu. fără fapta omului (servitutea de vedere). Cons tituirea servituţii.4.ser ituţi continue şi servituţi necontinue. după cum ele sunt determinate printr-un semn vizibil ( o uşă. proprietarii fondurilor vecin e putând să stabilească: . 11.2. să-şi construiască streaşina astfel încât apele fluvial să se scurgă pe terenul vecinului. îmbracă forma contractuală.servituţi care permit titularului fondului dominant să-şi lărgeasc fera de exercitare a dreptului său cu limitarea corespunzătoare a titularului fondul ui aservit. în general.Acest drept real poate fi apărat prin acţiunea confesorie de servitute. 758 N. unde 184 .1. de pildă. proprietarul fondului dominant poate avea dreptul de a planta la o distanţă mai mică decât cea prevăzută de lege sau să deschidă o fere ră de vedere în alte condiţii decât cele prevăzute de lege. în funcţie de modul de exercitare.

iar obligaţia se transmite. şi. Contractul prin care se constituie servituţile poate fi cu titl u oneros sau cu titlul gratuit. că forma trebuie să fie auten tică. 620 C. dobânditorilor subsecvenţi ai fondul ui aservit. Cât priveşte dobândirea servituţii prin uzucapiune. ne aflăm în situa constituirii şi stabilirii libere a servituţilor (art. cele care privesc respectarea obligaţiilor asum ate pentru asigurarea uzului şi utilităţii fondului dominant precum şi notarea în cartea f unciară. prin act juridic. ci a exer citării servituţii. dar nu asupra bunurilor altuia.civ. pe această cale. art. în principal. 159 A se vedea art. 2 din Legea nr. Aplicându-se principiul libertăţii contractuale. 1 şi alin. 2 alin. servituţi pozitive şi servituţi negative.este necesar faptul actual al omului (servitutea de trecere). având în vedere că este vorba de un dezmembrământ al dreptului de proprietate ce poate să poarte şi asupra terenurilor159.C. servi tutea de a nu construi).). cee a ce nu reprezintă regula generală. în principal. de faptul că aceasta este constituită. servitutea se dobândeşte prin posesie ca stare de fapt. Obligaţiile în sarcina proprietarului fondului aservit sunt. Regulile privind exercitarea şi conservarea servituţii sunt determinate. aşadar. asupra bunului altuia. În acest caz. iar servituţile negative fiind a celea potrivit cărora proprietarul fondului aservit este obligat să se abţină de la exer citarea unora dintre prerogativele dreptului său de proprietate (de exemplu. cele pozitive implicând exercitarea parţială a unor prerogative ale dreptului de proprietate asupra fondului aservit. 756 din N. 185 . de asemenea.civ. prin contra ct.267/2008. Considerăm. implicit. de regulă. aceasta poate fi numai cea de 30 de ani prevăzută de Codul civil sau de 10 ani în condiţiile noului Cod civil. pe cale de consecinţă. în fapt.

).) ori răscumpărarea servituţii de trecere de către proprietarul fondului aservit (art.obligaţia de a nu agrava situaţia fondului aservit şi de a nu cauza prejudicii pr in exercitarea servituţii. 771 N.civ.dreptul de a lua toate măsurile şi de a face pe cheltuiala sa toate lucrările pentru a exercita şi a conserva servitute a. 186 . aceasta nu-l poate împiedica pe proprietarul fondului aservit de a schimba loc ul prin care se exercită servitutea.C. în principal: . în măsura în care exercitarea servituţii rămâne la fel d comodă pentru proprietarul fondului dominant. 772 N. prin n euz timp de 10 ani (art.).4.C.civ.civ. 11. sunt. . Drepturile şi obligaţiile propr ietarului fondului dominant. Stingerea servituţilor poate să fie determinată pe ca le principală prin radierea acestora din cartea funciară (art. 770 N.4.Cât priveşte abţinerea proprietarului fondului aservit de a împiedica exercitarea servit uţii.4.3.C. 11.

ce este reglementată în noul Cod civil (de la art. ci pe anumite perioade determinate pentru fiecare dintre ei. Dreptul de proprietate c are nu este pur şi simplu. Această categorie de proprietate a luat naştere în staţiunile de vacanţă unde investitorii c are au construit. 692) trebuie. privită ca o modalitate a dreptului de proprietate. Cu alte cuvinte. Astfel investitorul – devenit promotor – a împărţit în perioade de timp de 0-15-30 de zile aceeaşi unitate locativă. 687 l a art. Proprietat ea periodică Această varietate a proprietăţii. egale s au inegale. aceasta se referă la situaţia în care mai multe pe rsoane exercită succesiv şi repetitiv atributul folosinţei specific dreptului de propr ietate asupra unui bun mobil sau imobil. imobile pe apartamente aveau dificultăţi să le vândă din cauza preţului ridicat. Proprietatea periodică se bucură de o reglementare autonomă în capitolul consacrat modalităţilor dreptului de proprietate din noul Cod civil şi în conformitate c u prevederile exprese ale art. pe 160 187 . credem. coproprietarii îşi exercită atributele nu în acelaşi timp. de regulă. este afec tat de modalităţi. 687.1.CAPITOLUL XII NOI INSTITUŢII ŞI REGLEMENTĂRI ÎN CUPRINSUL CODULUI CIVIL 12. în intervale de timp determinate. în sensul că dreptul aparţine mai multor persoane simultan şi c oncomitent asupra unuia sau mai multor bunuri (cazul coproprietăţii) sau existenţa ace stuia depinde de un eveniment sau de o împrejurare stabilită de lege ori prin voinţa o mului (cum este în cazul proprietăţii rezolubile ori al proprietăţii anulabile). dar obiectul dreptulu i de proprietate este acelaşi160. D reptul de proprietate este un drept pur şi simplu în situaţia în care are ca titular o s ingură persoană şi a fost dobândit de aceasta în mod ireversibil.

Caracterele juridice ale dreptului de proprietate periodică sunt aceleaşi cu cele ale oricărui drept de proprietate. acesta este un contract. de regulă. aceasta este o formă distinctă. soluţia găsită de legiuitor este diferită de cea consacrată în dreptul francez. a dreptului de proprietate comună. proprietarul având obligaţia ca la sfârşitul fiecărei perioade să le pună la dispoziţia următorului titular. 12. orice proprietar poate încheia vala bil. pe perioada de timp ce îi revine. 12. aut onomă. î Belgia. 188 . De asemenea. acte juridice care a vândut-o tot atâtor persoane câte asemenea perioade erau cuprinse întrun an calen daristic. este un apartament. Aşadar. Această proprietate periodică este cunoscută şi sub numele de multiproprietate (în Franţa) sau proprietate spaţio-temporală sau pe timp împărţit (time sharing). exclusiv (în sen sul că în perioada de timp alocată titularul are plenitudinea atributelor ce intră în conţin utul său juridic) şi perpetuu (în sensul că proprietatea periodică nu se stinge prin neuz) . dobânditorul unui ase menea drept fiind titularul unui adevărat drept real asupra bunului imobiliar. dar poate fi şi un tes tament. Reglementarea din Quebec organizează regimul de fo losinţă pe timp parţial în cadrul coproprietăţii. în principal. în condiţiile legii. în ceea ce priveşte reg ementarea proprietăţii periodice din noul Cod civil. Credem că.2.1. care nu se confundă cu proprietatea pe cotepărţi.Bunurile ce fac obiectul dreptului de proprietate sunt bunuri corporale şi trebuie să fie neconsumptibile. car e. fiecare coproprietar dobândeşte un pt real asupra imobilului şi un timp parţial de folosinţă.1. De asemenea. Temeiul proprietăţii periodice îl constituie un act juridic. con sacrându-i-se un regim asemănător regimului juridic al coproprietăţii.1. Astfel. fiind un drept absolut.

în raport cu cota sa parte. 12.3.C. fără a putea aduce modificări sa schimba destinaţia. cu acordul tuturor propr ietarilor. desigur. 689 N. Drepturile şi obligaţiile coproprietarilor Obligaţiile şi drepturile se nasc din situaţia specială a acestei categorii de propriet ate care. aşadar se impune principi ul unanimităţii. Astfe l. am putea spune că reprezintă sancţiuni civile în cazul nerespectării obligaţiilor legale de către coproprietari.). ceea ce se şi întâmplă de regulă. în starea de folosinţă iniţială. La încetarea intervalului. presupune acte de administrare şi de conservare care privesc pe toţi coproprietarii. Actele prin care se aduce atingere substanţei bunu lui se pot face numai cu acordul celorlalţi coproprietari. proprietarii pot încheia un act (contract) de administ rare. act ce se încheie. Cât priveşte excluderea. Despăgubirile reprezintă repararea prejudiciilor cauza te şi pot avea ca temei juridic fie răspunderea civilă contractuală. se confirmă dreptul de proprietate al titularului. coproprietarul ca re avansează cheltuielile necesare are dreptul la despăgubiri în raport cu întinderea dr eptului celorlalţi coproprietari. Desigur. Aşadar.civ.civ.4. fiecare coproprietar este obligat să facă toate actele necesare. fie răspunderea civilă delictuală. aceasta este o sancţiune pe care o poate pronunţa num ai instanţa judecătorească şi poate fi dispusă 189 .C. ipotecarea şi altele asemenea (art. vânzarea. în aşa fel încât să nu împiedice sau să îngreuneze exer ea drepturilor celorlalţi coproprietari. 12. neîndoielnic. În cazul reparaţiilor mari. 69 1 N.precum închirierea.1.1. fiecare coproprietar este dator să predea bu nul proprietarului următor. nemaiputându-se susţine opinia că ar fi vorba de un drept de folosinţă. Obligaţia de despăgubire şi excluderea Dispoziţiile cuprinse în art.

C. dispoziţiile legale prevăd reguli de procedu ră. Excluderea nu priveşte. nurilor altuia162. pentru prima oară. iar preţul se va consemna la banca stabilită de instanţă.1. 161 162 A se vedea art. prin expertiză şi se pronunţă hotărârea care ţine loc de contrac e-cumpărare. Instanţa sesizată pronunţă.civ. strict persoana coproprietarului turbulent. o încheiere de admitere în principiu a cererii de dere prin care se stabileşte că sunt îndeplinite condiţiile de excludere. Încetarea proprietăţii periodice are loc prin radierea d in Cartea funciară în cazul în care o singură persoană dobândeşte toate cotele părţi din drep e proprietate periodică. Fiducia Fiducia cunoaşte. mai întâi. 773-791). Credem că trebuie să precizăm că această stră civilă a avut în vedere şi alte două entităţi juridice nume masele patrimoniale şi patrimoniile de afectaţiune161. 792-857 N. Excluderea poate fi cerută de coproprietarul vătămat. Numai după rămânerea d nitivă a hotărârii dobânditorul îşi poate înscrie titlul în cartea funciară.2. în special art. 190 completă prin noul Cod civ primă reglementare în legislaţia avute în vedere de noul Cod civil precum şi administrarea bu . ci se referă de fapt la pierdere a titlului de proprietate. precum şi în alte cazuri prevăzute de lege. Încheierea poate fi atacată cu recurs pe cale separată şi numai după rămânerea definitivă a acesteia se stabi eşte preţul vânzării silite. iar transmiţător ridica suma respectivă. 31 pct.C. Art. 31-33. 3 N. o reglementare relativ il (art. 12.5. În acest sens.pentru tulburarea gravă a exercitării proprietăţii periodice de către unul dintre copropri etari. 12.civ. des igur.

Originea fiduciei se regăseşte în dreptul roman, reprezentând o convenţie cu caracter real între un înstrăinător şi un dobânditor al unui bun, cu obligaţia dobânditorului de a restitu unul înstrăinătorului sau unui terţ în anumite circumstanţe predeterminate sau prin care se putea realiza o donaţie prin persoană interpusă. În dreptul modern, această instituţie speci fică din Common Law, respectiv, a trustului, creaţie a sistemului de equity, care de semnează raportul juridic creat, prin acte între vii sau pentru cauză de moarte, de o persoană numită fondator (settlor), care transferă unul sau mai multe bunuri sub contr olul unui administrator (trustee), în beneficiul unei persoane sau pentru un scop anume, a fost preluată sub diferite forme în sistemele de drept romano-germanice. Cât priveşte reglementarea românească, se poate afirma că este o preluare a reglementărilor fr anceze163, cu unele particularităţi. Trustul este considerat în peisajul juridic inter naţional ca o instituţie unică, iar importanţa sa este subliniată de Convenţia de la Haga pr ivind legea aplicabilă trusturilor. Mai multe state din sistemele de drept romanogermanice au ratificat acordul (de exemplu, Italia, Franţa, Principatul Monaco, El veţia, Luxemburg, Olanda), iar prin Acordul din 1993 de asociere între România şi Comuni tăţile Europene se precizează că acordul părţilor nu prejudiciază dreptul părţilor de a adopt ile necesare pentru raţiuni de prudenţă, cu scopul de a asigura protecţia investitorilor , depunătorilor, deţinătorilor de titluri şi a persoanelor cărora li se datorează drepturi c u caracter fiduciar. Fiducia, ca instituţie juridică adoptată (transferată164), a răspuns unor nevoi juridice cum ar fi, de pildă, utilitatea practică Art. 2011-2030 din Codul civil francez. Ne aflăm, de fapt, în faţa unui exemplu de tra nsfer de instituţii juridice, una din principalele căi de interconectare a sistemelo r de drept. A se vedea Alan 164 163 191

a trustului, în special prin flexibilitatea şi sfera largă de aplicare a acestuia în rel aţiile civile şi comerciale, avându-se în vedere şi interconectarea economică tot mai import antă la nivel mondial. În ceea ce priveşte acest din urmă aspect, se poate observa o legăt ură între competitivitatea economică a unui stat şi calitatea reglementărilor naţionale de d rept. De lege lata, înainte de intrarea în vigoare a noului Cod civil existau, în legi slaţia noastră, referiri la fiducie, în acte internaţionale bilaterale sau multilaterale la care România este parte, precum şi în acte normative interne, cum ar fi, de pildă, c ele privind organizarea profesiei de avocat165, în legislaţia pieţei de capital, precu m şi în alte materii. 12.2.1. Noţiunea Noul Cod civil defineşte fiducia ca fiind operaţiun ea juridică prin care unul sau mai mulţi constituitori transferă drepturi reale, drept uri de creanţă, garanţii ori alte drepturi patrimoniale sau un ansamblu de asemenea dr epturi, prezente şi viitoare, către unul sau mai mulţi fiduciari care le administrează c u un scop determinat, în folosul unuia sau mai multor beneficiari. Reglementarea p recizează că aceste drepturi fiduciare alcătuiesc o masă patrimonială autonomă, distinctă de elelalte drepturi şi obligaţii din patrimoniile fiduciarilor. La o succintă analiză pute m pune în evidenţă faptul că părţile contractului de fiducie sunt constituitorul (sau consti tuitorii) şi fiduciarul (sau fiduciarii), iar beneficiarul (sau beneficiarii) nu s unt parte în contract, astfel, la o primă vedere, s-ar putea desprinde o asemănare cu stipulaţia pentru altul. De asemenea, actuala reglementare din noul Cod civil ne p oate conduce spre o necesitate a distingerii unor elemente cât priveşte raportul din tre fiducie şi administrarea bunurilor altuia. Welson - Legal transplants; An aproach to Comparative Law, University of Georgia Press, ed. a II-a, 1993. 165 Art. 3 alin. 1 litera g) din Legea nr. 51/1995. 192

Elementele de diferenţiere privesc izvoarele şi calitatea administratorului celor do uă operaţiuni juridice. Asemănarea este determinată de ideea administrării unor mase patri moniale, desigur, cu anumite nuanţări, mai ales cu privire la posibilitatea transmit erii inter vivos a unei universalităţi juridice, doctrina opinând pentru posibilitatea unei atari transmiteri doar mortis causa166. În acelaşi timp, ni se pare insuficien t de clar conţinutul noţiunii de transfer despre care face vorbire art. 773, deoarec e transferul drepturilor şi obligaţiilor dintr-o masă patrimonială în alta nu constituie o înstrăinare. Termenul relativ imprecis presupune o clarificare în perspectiva identif icării corecte a mijloacelor juridice ale fiecărei părţi în vederea protejării intereselor s ale. Dat fiind caracterul calificat al fiduciarilor, credem că este relevantă determ inarea cât mai exactă a naturii drepturilor ce pot forma masa patrimonială fiduciară, en umerarea din cuprinsul art. 773 nefiind aplicabilă telle quelle167. 12.2.2. Izvoar ele fiduciei Noul Cod civil precizează că aceste izvoare sunt legea şi contractul, car e trebuie încheiate în formă autentică. Referirile la lege din art. 774 N.C.civ. ni se p ar a nu fi suficient de clare, putând să fie interpretate într-un dublu sens, fie ca o reglementare specială ulterioară, care să prevadă obligativitatea sau posibilitatea une i astfel de operaţiuni juridice, fie adoptarea unui act normativ care să reglementez e suplimentar fiducia. Faptul că alternativa este contractul ne face să ne gândim că est e vorba de prima ipoteză. A se vedea L.Pop, M.Harosa, op.cit., p.31. De exemplu, în cazul instituţiilor de cre dit sunt relevante mai multe texte din OUG nr. 99/2006, care prevăd anumite interd icţii pentru orice persoană juridică ce nu este instituţie de credit. 167 166 193

12.2.3. Subiectele fiduciei, respectiv constituitor şi fiduciar, în principiu, pot f i orice persoană fizică sau juridică, dar soluţia aleasă are în vedere un fiduciar cu caract er calificat; astfel, art. 776 alin. 2 şi 3 are în vedere ca posibili fiduciari inst ituţiile de credit, societăţile de investiţii şi de administrare a investiţiilor, societăţile servicii de investiţii financiare, societăţile de asigurare şi de reasigurare legal înfii nţate şi avocaţii şi notarii publici. În ceea ce îi priveşte pe avocaţi şi pe notarii publici se pare că, potrivit reglementărilor actuale privind fiecare din categoriile profesi onale sus menţionate, aceştia nu au încă o legitimitate legală satisfăcătoare. În ceea ce îi e pe avocaţi, aparent există la acest moment un cadru normativ, în Statutul profesiei de avocat; acesta nu corespunde, însă, caracteristicilor principale ale fiduciei şi an ume aceea de a se implica în administrarea unei mase patrimoniale distincte168. În c azul notarilor publici, credem că este cu atât mai necesar cu cât singura referire nor mativă actuală care ar permite derularea activităţilor fiduciare are un caracter pur teo retic, anume cea cuprinsă în art. 8 din Legea nr. 36/1995 a notarilor publici şi a act ivităţii notariale, cu modificările ulterioare, şi care precizează că „notarul public îndepli următoarele acte notariale”: (...) „orice alte operaţiuni prevăzute de lege”. Or, în raport e importanţa fiduciei, coroborată cu lipsa unor garanţii de funcţionare la nivelul celor prevăzute de art. 776 alin. 2, se impune, credem, reglementarea corespunzătoare a m odului în care Art. 98 alin. 2 din Statut se referă la bunuri şi sume de bani privite ut singuli, n u ca o masă patrimonială. 168 194

notarul public poate intra în raporturi fiduciare în această calitate169. Beneficiarul contractului de fiducie poate fi constituitorul, fiduciarul sau o terţă persoană. 12. 2.4. Conţinutul contractului de fiducie, sub sancţiunea nulităţii absolute, trebuie să cup rindă toate drepturile transferate, durata transferului (care nu poate depăşi 30 de an i), identitatea constituitorului, a fiduciarului şi a beneficiarului, precum şi scop ul fiduciei şi întinderea puterilor administrative şi de dispoziţie ale fiduciarului. Re lativ la sancţiunea nulităţii absolute prevăzute pentru încălcarea unor reglementări sau a un r limitări, se poate presupune că aceasta va prilejui apelarea frecventă la instanţă (cum ar fi, de exemplu, nulitatea absolută a contractului de fiducie în cazul unei libera lităţi indirecte în favoarea beneficiarului). 12.2.5. Înregistrarea fiscală, registrul naţio nal al fiduciilor Tot sub sancţiunea nulităţii absolute, contractul de fiducie trebuie să fie înregistrat la cererea fiduciarului, în termen de o lună de la data încheierii, la organul fiscal competent să administreze sumele datorate de fiduciari la bugetul general consolidat. De asemenea, desemnarea ulterioară a beneficiarului, trebuie să fie făcută printr-un act scris şi supus aceleiaşi înregistrări, neîndeplinirea acestei condiţ legale atrăgând tot sancţiunea nulităţii absolute. Ne întrebăm dacă actul scris nu ar trebui e încheiat tot în formă solemnă, ca şi contractul. Registrul naţional al fiduciilor170 asigu ră cerinţa de opozabilitate faţă de terţi, iar intabularea drepturilor reale A se vedea Horia Marius Tacu, Aspecte privind reglementarea fiduciară în noul Cod ci vil, în volumul Perspectivele dreptului românesc în Europa Tratatului de la Lisabona, Ed.Hamangiu, Bucureşti, 2010, p. 183 şi urm. 169 195

12. au dreptul de urmărire. conform art. să dea socoteală bene ficiarului şi reprezentantului constituitorului sau la cererea acestora. P uterile fiduciarului în raporturile cu terţii sunt socotite cele mai largi asupra ma sei patrimoniale fiduciare. precum şi creditorii constituitorului care au o garanţie reală as upra bunurilor acestuia şi a cărei opozabilitate este dobândită. 781 N. potrivit legii. 170 196 . la intervalele prevăzute în contractul de fiducie. Modalităţile de înscriere în acest registru vor fi reglementate prin hotărâre a Guvernului. precum şi la compartimentul de specialitat e al administraţiei publice locale. constituitorul. Deducem că este vorba de intabularea în cartea fun ciară. În această situaţie.2. 12.C.7. însă numai în temeiul unei hotărâri judecătoreşti. Obligaţia fiduciarului de a da socoteală constituitorului trebuie stipu lată în contract şi are în vedere îndeplinirea obligaţiilor acestuia. Aceeaşi obligaţie revin iduciarului ca.8 punderea fiduciarului pentru prejudiciile cauzate prin actele de conservare sau administrare este angajată numai cu privire la drepturile cuprinse în patrimoniul său.2. Numirea noului fiduciar şi a administratorului provizoriu se dispune de către instanţa judecătorească. 12. Titularii creanţelor născute în legătură cu bunurile din mas patrimonială fiduciară. cu excepţia cazului în care se dovedeşte că terţii aveau cunoşti nţă de limitarea acestor puteri. anterio r fiduciei.2. Dacă fiduciarul nu-şi îndeplineşte obligaţiile sau pune în pericol interesele ce i-au fost î credinţate. reprezentantul său sau beneficiarul pot cere în justiţie înloc uirea sa.imobiliare care fac obiectul contractului de fiducie se poate face numai după înscri erea în registrul naţional al fiduciarilor.civ.6.

Denunţarea. 12.2. După acceptarea de către beneficiar. poate înceta prin renunţarea beneficiarului sau în momen tul deschiderii procedurii de insolvenţă împotriva fiduciarului.3. când aceasta intervine înainte. 12. masa patrimonială se transferă la benefi ciar sau. printre care menţionăm: 197 . în lipsă. aşa cum a făcut-o în cazul fiduciei.9. reglementarea fiind cuprinsă de la art. La încetarea contractului. în lipsa acestuia. Administrarea bunurilor altuia Noul Cod civil consacră acestei operaţiuni juridice întregul Titlu al V-lea din Carte a a III-a. cu autorizarea instanţei. Reglementarea. a acestei instituţii. Aceasta ne conduce la concluzia că acest contract de fiducie nu este un co ntract intuitu personae. care credem că s-a dorit a fi co mpletă. contractul nu poate fi modificat sau revocat de către părţi ori denunţat unilateral de către constituitor decât cu acordul be neficiarului sau. 858. de altfel detaliată. Noul Cod civil nu dă o definiţie acestei operaţiuni juridi ce. la constituitor. are în vedere multiple aspecte.noul fiduciar va avea toate drepturile şi obligaţiile prevăzute iniţial în contractul de f iducie. de asemenea. 792 la art. După întinderea re glementării. Efectele încetării contra ctului de fiducie. se poate înţelege importanţa care se acordă în economia Cod lui civil acestor operaţiuni. Încetarea contractului de fiducie are loc prin împlinirea termenului sau prin realizarea scopului urmărit. modificarea şi revocarea contractului d e fiducie Contractul poate fi denunţat de constituitor cât timp nu a fost acceptat d e beneficiar.

Formele de administrare prevăzute de noul Cod civil sunt de două tipuri: forma simplă şi administr area deplină. prevederile titlului la care am făcut referire (Titlul V – Cartea a III-a) se aplică în toate cazurile de admin istrare a bunurilor acestuia. deoarece părţile. nu sunt ţinute să se încadreze s trict într-unul din aceste tipuri. administrarea se realizează cu titlu gratuit. prin actul constitutiv. Regulile distincte stabilite pentru aceste două forme credem că au doar rolul de model. 198 .1. anume că în absenţa unor norme legale speciale. . Ele pot stabili. cu privire la majoritatea norme lor în materie.3. Credem. în aces t fel.persoana care poate dobândi calitatea de administrator şi care nu poate să fie decât p ersoana fizică cu capacitate deplină de exerciţiu.în genera l. întinderea împuternicirii administratorului. că este vorba de norme dispozitive. dar pot fi şi excepţii determinate de lege. a unei mase patrimoniale sau a unui patrimoniu. De altfel. 794 privind domeniu l de aplicare. aşadar. reglementarea din nou l Cod civil este o reglementare generală. în baza principiului libertăţii cont ractuale..calitatea de administrator se dobân deşte prin împuternicire instituită prin convenţie sau legal în vederea administrării unuia sau mai multor bunuri. În funcţie de complexitatea actel or pe care administratorul este ţinut să le efectueze. aşa cum precizează şi art. de actul constitutiv sau prin înţelegerea ulterioară a părţilor. şi forme „mixte de administrare”. se pot aplica dispoziţiile de l a administrarea simplă sau de la administrarea deplină – nefiind imposibil să apară. . 12.

O altă interdicţie priveşte folosirea bunurilor administrate în interes prop riu fără acordul beneficiarului.3. a instanţei judecătoreşti. cu excepţia cazului în care interesul unei bune administrări o impune.3. administratorul este ţinut. prin orice fel de contract. Administrator ul trebuie să fie imparţial cu beneficiarii concomitenţi sau succesivi ţinând cont de drep turile şi interesele fiecăruia. În mod excepţional.3. să-şi exercite atribuţiile cu diligenţa pe care „un bun proprietar” o depune în administrarea bunurilor sale. de 199 . indiferent de ti pul de administrare. 12. să anunţe de îndată pe beneficiar despre orice interese ar avea într-o anu mită activitate de natură să-l pună într-o asemenea situaţie. Tot o interdicţie priveşte încheierea actelor de dispoziţie cu titlu gratuit referitoare la drepturile sau bunurile care i-au fost încredinţate . Obligaţiile administratorului faţă de beneficiar sunt aceleaşi. ar putea conduce la obligaţia administratorului de a le repara. În acelaşi context se înscrie şi o bligaţia de imparţialitate a administratorului.2.12. ci doar p rin succesiune. În principal. în cazul în care ar cauza prejudicii unor beneficiari. în caz de împiedicare a acestuia. în limitele legii şi ale îm puternicirii. c i că nerespectarea ei. Administratorul are obligaţia ca. Răspunderea administratorului nu poate fi angajată pentru pieirea bunurilor pricinuită de forţa majoră. în cazul unui confli ct de interese. cu excepţia intereselor şi drep ilor născute din actul constitutiv. administratorul ar putea încheia asemenea acte cu îm puternicirea expresă a beneficiarului sau. Credem că această obligaţie nu are numai o valoare morală. Administratorului îi este interzis de a dobândi or ice drepturi în timpul exercitării calităţii sale.

în special a administratorulu i. în limitele puterilor confe ite. 12. dar c u o limitare legală şi anume numai până la concurenţa câştigului realizat de către beneficiar ar dacă ar fi să avem în vedere prevederile art. faţă de terţii cu care a contractat. de asemenea.civ. 812 N. credem că este o răspundere pentru fapta altuia şi anume răspunderea comitentului pentru fapta prepusului. şi în cazul depăşirii puterilor conferit e.C.C. o socotim a fi o răspundere civilă delictuală. în măsura în care aceştia nu au cunoscut faptul depăş puterilor ori beneficiarul nu a notificat contractele astfel încheiate. 4 al acestui articol. La art.vechimea sau de natura perisabilă a bunurilor ori de folosirea obişnuită şi autorizată a a cestora. Obligaţiile administratorului şi ale beneficiarului faţă de terţi Administratorul răspunde personal în cazul în care. Această reglementare specială privind ră punderea beneficiarului pentru fapta altei persoane.3. potrivit căruia „Atunci când legea co ndiţionează efectele juridice ale unei fapte Această precizare legislativă induce ideea că şi fiduciarul poate să administreze masa fid uciară prin această operaţiune juridică. ţinând seama de circumstanţele asumării sau de caracterul gratuit al s erviciilor administrării. Aceste prevederi se plică în mod corespunzător în cazul masei fiduciare. anume a actului de administrare. 16 N. se reglementează şi o anume atenuare a răspunderii admin istratorului şi a despăgubirilor datorate de acesta.civ. Răspunderea person ală a administratorului este angajată. 171 200 . Beneficiar ul răspunde faţă de terţi pentru prejudiciile cauzate în mod culpabil de administrator în ex ercitarea atribuţiilor sale numai până la concurenţa câştigului obţinut. referitoare la vinovăţie. instanţa judecătorească putând reduce în inderea acestora.4. îşi asumă obligaţii în numele beneficiarului sau al fiduciarului171. ar urma să-şi facă aplicarea alin.. În primul rând.

se poate apela la instanţa judecătorească. Teoria aparenţei în drept.de săvârşirea sa din culpă. garanţiile şi asigurarea Administratorul este obligat să fa că inventarul. mai ale s în caz de urgenţă. pentru motive temeinice instanţa îl poate d spensa de îndeplinirea acesteia. 12.3. În situaţia în care o asemenea obligaţie în sarcina administratorului a stabilită prin lege sau hotărâre judecătorească. aceasta poate dispune anumite măsuri cum ar fi. a unei înţelegeri ulterioare a părţilor. hotărârile se iau prin voinţa majorităţii acestora. în lipsa unor dispoziţii contrare.6. de pildă.5. nu însă şi pentru obligaţia de întocmire a inventarului ori privind garanţia sau asigurarea. repartizarea atribuţiilor între 201 .). riveşte actele încheiate de un administrator aparent. 1 şi dacă prejudiciul cauzat este nsecinţa unei fapte săvârşite cu intenţie de către administrator. Administrarea colectivă şi delegarea În cazul în care su nt desemnaţi mai mulţi administratori. Cu alte cuvinte. 816 N. condiţia este îndeplinită şi dacă fapta a fost săvârşită cu inten iciarul răspunde faţă de terţi în condiţiile art. 12.3. dacă acestea sunt legale. cu excepţia existenţei unei clauze în actul constitutiv . instanţa nu poate modifica sau ignora clauzele stabilite de părţi. dacă acestea au fost prevăzute în actul de constituire .C. să subscrie o poliţă de asigurare sau să furnizeze o altă garanţie pentru buna exercitare a îndatoririlor sale. Dacă hotărârile nu pot fi luate din pricina opunerii const ante a unora dintre administratori. Obl igaţiile privind inventarul.civ. a unei dispoziţii legale contrare sau a unei ho tărâri judecătoreşti. stabilirea unui mecanism simplificat de adoptare a hotărârilor. îşi găseşte aplicabilitatea cu privire la actele încheiate de acesta cu terţii de bună credinţă (art. 816 alin.

desemnând persoana delegată de administrator. şi răspunderea beneficiarului care are autorizarea benef iciarului. În această situaţie administratorul răspunde pentru faptele celui substituit. Administratorul nu poate însă delega administrarea gen erală. De asemenea. cu excepţia cazului când aceasta se face către un coadministrator.3. Se foloseşte termenul dele at. Terminologia art. 202 . 829 N. înlocuitor sau reprezentanţă.C. Darea de seamă anuală Este în obligaţia administratorului de a pre zenta beneficiarului anual darea de seamă cu privire la gestionarea bunului.7. răspunde numai pentru lipsa de diligenţă în alegerea şi îndrumarea înlocuitorului.C. situaţia fiind reglementată de art 829 N. Darea de seamă trebuie să cuprindă toate informaţi ile necesare.civ. aşa cum rezultă din context. Delegarea este operaţiunea juridică prin care a dministratorul deleagă parţial atribuţiile sale sau împuterniceşte un terţ să-l reprezinte la cheierea unui act determinat. Ne întrebăm care e diferenţa între răspunderea administratorului pentru faptele înlocuitorului. Toţi termenii folosiţi. în măsura în care beneficiaru l nu a autorizat în mod expres substituirea. care să permită verificarea exactităţii sale. dacă nu are autorizarea beneficiarului. au ace aşi înţeles. privind del egarea nu este unitară pentru acelaşi actor şi cu acelaşi înţeles. iar în cazul în care aceasta există. Răspunderea pentru hotărârile luate de administratori şi pentru modul de exer citare a atribuţiilor lor este solidară. dar poate răspunde pentru lipsa de diligenţă în alegerea şi îndrumarea înlocuitoru ui. 12. Ni se pare că nu ar fi nicio diferenţă.civ.administratori sau chiar înlocuirea celui sau celor cărora le poate fi imputată situaţia respectivă. bunur ilor ori masei patrimoniale încredinţate.

expirarea termenului sau a co ndiţiei prevăzute în actul constitutiv.încetarea dreptul ui beneficiarului asupra bunurilor administrate. .la cererea oricărei persoane interesate se poate realiza auditul de către un expert independent. desigur este vorba de oricare dintre aceştia. îl beneficiar şi respectiv pe fiduciar. de un administrator de bună credinţă. . dacă este solicitată. instanţa judecătorească poate. examinarea registrelor şi a documentelor justificative în legătură cu gestiunea. să desemneze un expert independent pentru verificarea dării de seamă. . Obligaţiile asuma te faţă de terţi. în orice mome nt.8. Încetarea administrării Cauzele de încetare pot fi. ulterior încetării administrării.denunţarea de către beneficiar. . 12. la cererea altei persoane interesate. atât în cazul administratorului cât şi al beneficiarului. 3. după comunicarea către adm inistrator prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire în vederea restituiri i bunurilor.îndeplinirea scopului administrării sau a cauzei care a dat naştere acesteia.prin punerea sub interdicţi e judecătorească sau supunerea la procedura insolvenţei.prin înlocuirea administratorului de către beneficiar sau de către inst anţa judecătorească. administratorul este obligat să permită beneficiarului. 203 . În cazul unei opoziţii din partea administratorului. Totodată. în principal: . .

Deşi între cele două forme de răspundere nu există deosebiri fundamentale. în chip unitar clauzele exone ratoare de răspundere. prin acţiunile sau inacţiuni le sale. Codul civ il în vigoare le supune unor regimuri sensibil deosebite. cât priveşte obligaţia de reparare. drepturilor sau intereselor legitime ale altor persoane (alin. 204 . Text ul adaugă că cel care. Dispoziţii generale p rivind răspunderea pentru fapta proprie În mod tradiţional. excluzând ideea că fiecare d ntre cele două feluri de răspundere ar reprezenta o instituţie juridică distinctă. Astfel. cul pabilă. 4). fiind obligat să le repare integral. 1). răspunderea civilă este fie o răspundere contractuală.1. Ambele forme ale răspunderii sunt dominate de ideea reparării unui prejudiciu cauzat altuia printr-o faptă ilicită şi. art. Este de menţionat că prevederile menţiona te nu disting. având discernământ. fie una delictuală. Noul Co d civil păstrează viziunea dualistă asupra formelor răspunderii civile contractuale şi del ictuale. 253 alin . ulterior. prevăzând că orice persoană are îndatorirea să respecte regulile de conduită pe ca legea sau obiceiul locului le impune şi să nu aducă atingere. între prejudiciile patrimoniale şi cele nepatrimoniale (morale). de regulă. Obligaţia de reparare a prejudiciilor fără caracter patrimon ial este consacrată prin alte prevederi exprese ale Codului (de pildă. În doctrina juridică actuală e ste aproape unanim susţinută teoria unităţii răspunderii civile. art. 1349 din noul Cod civil se referă la răspunderea d elictuală. definind fiecare formă şi reglementând.CAPITOLUL XIII RĂSPUNDEREA CIVILĂ ÎN CADRUL NOULUI COD CIVIL 13. încalcă această îndatorire răspunde de toate preju cauzate.

1139 alin. în fine. Pe de altă parte.civ.C. 3 din N. 1 din N.C.2.Revenind la prevederile art. Atunci când.civ.civ. niciuna dintre părţi nu poate înlătura aplicarea regulilor răspunderii contractuale pent ru a opta în favoarea altor reguli. este de remarc at faptul că textul consacră expres potenţialul cauzator de prejudicii al inacţiunii şi. d e aici. 13. Cauzele exo neratoare de răspundere Potrivit art. în care răspu rea delictuală are în vedere nu fapta proprie a celui chemat să răspundă. sau răspunderea pentru pagube cauzate de lucruri ori de animale sunt enunţa te în alin. ci fapta altei p ersoane. dacă prin lege nu se prevede altfel . ceea ce poate duce la dificultăţi în stabilirea culpei autorului faptei şi nu par e a răspunde cerinţelor unei societăţi cu adevărat moderne.1351 alin. art. 3 al art. 1349 din N. stabileşte că.civ. Şi. punând capă iscuţiilor purtate îndelung în doctrină cu privire la dreptul de opţiune între temeiul contr actual şi cel delictual ale răspunderii civile şi la cumulul celor două forme ale răspunde rii. art.1349 alin. în condiţiile legii (alin.C. Reglementarea cuprinsă în noul Cod civil nu se aplică în cazul răspunderii pentru prejudiciile cauzate de produsele cu defecte. nu îşi lineşte această îndatorire. Alte cazuri. 1 şi 2. acea sta stabilindu-se prin legi speciale (art. 1350 alin. enunţă principiul potrivit căruia orice persoană treb uie să-şi execute obligaţiile pe care le-a contractat. fără justificare. ci şi de încălcarea „obiceiului l ocului”. posibilitatea angajării răspunderii şi în această ipoteză. care i-ar fi mai favorabile. 1350 alin.. ea este răspunzătoare de prejudiciul cauzat celeilalte părţi şi e obligată să repare acest prejudiciu. vom observa că acestea leagă angajarea răspunderii delictuale nu numai de nerespectarea legii.C. 2). 1 N. 4). Cât priveşte răspunderea cont ractuală. răspunderea este înlăturată dacă prejudiciul este cauzat de forţă majoră sau de caz 205 .

La rândul său. 1351 alin. O consecinţă log ică a valorii exoneratoare a fiecăreia dintre cele două cauze menţionate face obiectul a lineatului final al art. această dispoziţie are. potrivit căruia dacă. răspunderea civilă a pârâtului. absolut invincibil şi inevitabil. Astfel. este vorba. potrivit legii.civ. potrivit art. în întregime ori numai parţial. dispozitive. imp revizibil. pârâtul poate oca fapta ilicită şi culpabilă a victimei. Pentru această situaţie. cazul fortuit este definit ca un eveniment ce nu poate fi prevăzut şi nici împiedicat de către cel care ar fi fost chemat să răspundă dacă evenimentul nu s-ar fi produs (art. nu numai fapta victimei. 1 şi 2 cuprinde definiţii sintetice şi cu mare aplicabilitate practică ale forţei majore şi cazului fortuit. însă numai în cazurile în care. ci şi fapta terţului înlătură răspunderea. 1351 alin. el este. desigur. Fapta victimei (sau a creditorului) poate excl ude. doctrina şi jurisprudenţa disting după cum culpa sau răspunderea pârâtului nu este prezumată sau când o asemenea prezu mţie legală există.C. 3). de asemenea. Această din urmă condiţie nu este prevăzută de lege. 1352 N. cazul fortuit este exonerator de răspundere. astfel încât părţile pot conveni cont rariul. 1351. în vedere numai răspunderea co astfel cum rezultă chiar din text. chiar dacă nu au trăs similare forţei majore. însă. exo nerat şi în caz de forţă majoră. despre răspunderea contractuală. potrivit legii sau convenţiei părţil (răspunderea contractuală). debitorul este exonerat de răspundere contractuală pentru un caz fortuit. în acest din urmă caz prevederile art. 206 .c v. forţa majoră este orice eveniment extern.C. în acest caz.. spre a se apăra de răspundere. au caracter imperativ.fortuit. Ar t. 1351 N. În prezent. însă. Prevederile textului sunt. deoarece în cazul răspunderii delictuale părţile n-au cum să convină asupra agravării răspunderii. În alţ meni.

o situaţie mai favor are culpa ori răspunderea pârâtului sau existenţa raportului de cauzalitate. în reglementarea legală este vorba despre evenimente imprevizibile şi invincibile: forţa majoră este absolut invincibilă şi inevitab ilă – ceea ce ar însemna nu numai că evenimentul este invincibil. în situaţia respectivă. fapta victimei ori fapta unui terţ va avea efect exonerator numai c u observarea condiţiei prevăzute de art. sunt prezum ate. fapta terţului a contribuit la cauzarea pagubei. însă. aceasta va însemna dovedirea. drept urmare. după părerea noastră. aşadar. suportarea repa raţiei urmează a fi împărţită între pârât şi victimă. că este. în prezent ca şi în viitor. În ambele cazuri. devine tautologică. În materie contractuală. dacă şi în măsura în care el va proba că prejudiciul a fost cauzat nu nu de fapta sa. 1352. Mai precizăm că. a faptului că executarea obligaţiilor sa le a fost cu neputinţă din cauza faptei culpabile a creditorului. ci şi de fapta ilicită şi culpabilă a victimei. deoarece adjecti vul „invincibil” nu suportă grade de comparaţie şi 207 .În prima ipoteză. de către debitor. reglementarea dată de oul Cod civil. cei doi vor răspunde solidar faţă de victimă. vom remarca faptul că. dorindu-se a fi fermă şi categorică. Pârâtul va trebui să se apere înlăturând prezumţia respectivă şi dovedind că paguba în î i numai o parte din ea a fost provocată prin fapta victimei. d că alături de fapta pârâtului. Prin urmare. Sub imperiului nou lui Cod civil. Cât priveşte forţa majoră. Răspunderea pârâtului va fi diminuată. victima este obligată să dovedească existenţa tuturor condiţiilor răspunder inclusiv a faptei ilicite şi a culpei autorului. Revenin d la forţa majoră şi la cazul fortuit. definirea prin lege a acestor cauze de exonerare nu este de natură să pună cu totul capăt controve rselor existente în doctrină. despăgubirea da torată de pârât va fi proporţională cu contribuţia sa la producerea pagubei. insurmontabil. terţul va av ea poziţie de coautor. ci şi că nici măcar nu poat fi ocolit. Victima are.

caz în care autorul va fi ţinut doar pentru partea de prejudiciu ce i se datorea ză (art. dar numai dacă fapta a fost săvârşită cu int enţia de a vătăma pe altul (art.). este vorba. despre aceleaşi caractere al e evenimentului exonerator – care. animalul ori edificiul de care s-a folosit în mod gr atuit. Textul adaugă. 1354 N. dar numai dacă nu s-ar dovedi intenţia sau culpa gravă a celui care. fără a preciza ce anume se are în vedere în comparaţie cu cazul fortuit. O regl ementare expresă are în vedere cazul în care forţa majoră ori cazul fortuit au contribuit la cauzarea unui prejudiciu. este invincibil.). de fapt. 208 . în definirea cazului fortuit. În general.). potrivit l egii. că este vorba despre un evenime nt extern. alături de fapta săvârşită. deci. este imprevizibil şi neputând fi îm piedicat. În schimb.civ.C.nici caracterizări ca aceea de „absolut”. culpa comu nă atrage răspunderea civilă numai pentru partea de prejudiciu cauzată de autor (restul urmând a fi suportat de victimă). neputând fi prevăzut. ar fi chemat să răspundă (art.civ. potrivit prevederii aceluiaşi articol.C. înlătură răsp underea (neminem laedit qui suo jure utitur). credem – în sensul unei părţi a doctrinei – c de fapt. 1371 N. Un progres în reglementarea cauzelor ex oneratoare de răspundere se referă la precizarea expresă a faptului că nu poate fi obţinută.C. cu intenţie ori din culpă. de către or. 1353 N. deşi form ulările se vor mai puţin categorice. de către victimă. în cazul forţei majore. Mai mult decât atât. în viitor. ceea ce contează decisiv în caracterizarea unui eveniment ca fiind forţă majoră s au caz fortuit este caracterul său invincibil. Exercitare a normală a unui drept subiectiv exclude caracterul ilicit al faptei şi. insurmontabil şi mai puţin faptul că nu a putut fi prevăzut. repararea pagubei provocată de persoana care i-a acordat ajutor în mo d dezinteresat ori de lucrul. Consacrarea principiului răspunderii proporţionale cu contribuţia efectivă la producerea prejudiciului va pune capăt. controverselo r doctrinare privind suportarea prejudiciului în ipoteza culpei comune.civ.

Art.C. declaraţia de acceptare a riscului producerii unui prejudiciu nu reprezintă.civ. răspunderea pentru prejudiciile cauzate integrităţii fizice sau psihice ori sănătăţii nu poate fi înlătur ri diminuată decât în condiţiile legii. în sensul art. 998-999 C. exprimă aceleaşi principii. la rândul ei. 1355 alin. adus sau nu l a cunoştinţa publicului. „Orice faptă a omului. „Omul este responsabil nu numai de prejudiciul ce a cauzat prin fapta sa.Excluderea sau limitarea răspunderii contractuale pe calea unui anunţ. Noua r eglementare. 1357 N. Sunt. 1 din N. 2. părţile pot conveni ca răspunderea să existe şi în cazul în care paguba este cauzată de forţa majoră sau de cazul fortuit. 1356 alin. mai sistematică şi mai clară. 1351 alin. dar nu se poate exclude sau limita prin convenţie sau act uni lateral răspunderea pentru prejudiciul material cauzat altuia cu intenţie sau din cu lpă gravă.civ. dar un asemenea anunţ poate avea ca efect. 999). limitată sau exclusă printr-un anunţ. răspunderea delict uală nu poate fi. pe de altă parte. renunţarea victimei la dreptul de a obţine despăgubiri. a-l repara” (art.. cuprinde reglementarea unui principiu co nsacrat în prezent de art. poate produce efecte doar dacă cel care îl invocă face dovada că vi ctima cunoştea existenţa anunţului la momentul încheierii contractului.C. ca re cauzează altuia un prejudiciu. Potrivit acestora. Deşi noul Cod civil nu o spune expres. 1357 N. este ceea ce rezultă din art. 3 şi 4 N. valabile clau zele care exclud răspunderea pentru pagube cauzate printr-o simplă imprudenţă sau neglij enţă bunurilor victimei. tot astfel. obligă pe acela din a cărui greşeală s-a ocazionat. În redactarea actuală. aplicarea regulilor legale privi nd culpa comună.C.civ. prin ea însăşi. Potrivit art. 998).civ.C.civ. dar şi acela ce a cauzat prin neglijenţa sau imprudenţa sa” (art. „Cel care 209 . Dispoziţii legale cu deosebire importante pentru domeniul asistenţei medicale sunt cele cuprinse în art.

2).cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită. es ligat să îl repare” (alin. obli gaţia subsidiară de indemnizare a victimei. O stare. în timp ce m rul ce a împlinit 14 ani poate fi exonerat de răspundere doar dacă dovedeşte că nu a avut discernământ la săvârşirea faptei. Ni se pare importantă. ori de câte ori. că nu ne mai aflăm pe tărâmul răspunderii civile prop iuzise. dar numai dacă ace astă stare nu îi este imputabilă. autorul faptei fiind lips it de discernământ. să exonereze de obligaţia de despăgubire pe autorul faptei. nu poate fi angajată nici răspunderea persoanei ce avea. indemnizaţia va fi stabilită într-un cuantu m echitabil. autorul faptei nu va fi scutit de plata unei indemnizaţii către victimă. ţinându-se seama de starea patrimonială a părţilor. minorul sub 14 ani şi persoana p să sub interdicţie judecătorească sunt prezumaţi relativ a nu avea discernământ. Întreaga reglementare a răspunderii civile delictuale are la bază. Pare evident. lucru dovedit şi de faptul că legea nu mai vorbeşte despre obligaţia autorului d e a despăgubi victima. Astfel. tot astfel. de asemenea. aşa cum s-au conturat ele în lumin a reglementării legale în doctrină şi jurisprudenţă. î oua reglementare consacrată prin noul Cod civil. sub imperiul principiilor echităţii. astfel cum ele se înfăţişează în cadrul noii regleme . însă. soluţia aleasă de legiuitor pent ru ipoteza în care fapta prejudiciabilă a fost săvârşită fără discernământ. Cazurile în care răspun derea poate fi angajată în lipsa culpei. vor fi semnalate mai târziu. Pornind de la unele hotărâri judecătoreşti şi de la o serie propuneri ale doctrinei. chiar vremelnică. mai înt civil păstrează principiile stabilirii discernământului. „autorul prejudiciului răspunde pentru cea mai uşoară culpă” (alin. potrivit le gii. în cadrul con sacrării legislative a acestei soluţii. Într-o asemenea ipoteză. ci de a-i plăti o 210 . Remarcăm. îndatorirea de a-l supraveghea. 1). de tulburare a minţii poate. noul Cod consacră. ideea de culpă. săvârşită cu intenţie sau din culpă.

desigur. dar putem pre supune că ea a fost absorbită în cerinţa ca interesul să fi fost licit. aparenţa unui drept subiectiv. serios şi care creează. pe de altă parte. Această ultimă caracterizare nu este reprodusă de text. va fi mai mică decât prejudiciul efectiv suferit.C.civ. o permanenţă suficientă spre a justifica presupuner ea că ar fi continuat şi în viitor. 1359) – ca interesul a cărui reparare se pretinde să fi fo st licit şi moral. 1360) nu exclude. la repararea pagubei constând în lezarea unui interes legitim. cu condiţia ca acesta să f i avut un caracter de stabilitate. 1361 N.indemnizaţie care. Legitima apărare (ar t. se cere – condiţie însuşită de textul m t al noului Cod civil (art. pe de altă parte. neîndoielnic. e ste. ci regulile aplicabile îmbogăţirii fără justă cauză. Noua reglementare obligă.) nu reprezintă o cauză exoneratoare de răspundere pent ru acela care a distrus sau a deteriorat bunurile altuia pentru a se apăra pe sine ori bunurile proprii de la un prejudiciu ori pericol iminent. însă. Pe de altă parte. Numai că în acest caz repararea prejudiciului cauzat victimei nu urmează regulile răspunderii civile obişnu ite. caracterul adecvat şi echitabil al indemniz aţiei urmează. legea nu vorbeşte despre o despăgubire. şi de data aceasta. pentru cazul în care autorul a săvârşit o infracţiune prin depăşirea lim telor apărării legitime. să fie stabilit de instanţa de judecată. după părerea noastră. Literatura juridică şi jurisprudenţa au admis şi până rezent. în 211 . În toate cazurile în care fapta păg e a fost săvârşită sub imperiul legitimei apărări sau al stării de necesitate. aşadar n u are în vedere repararea prejudiciului. că indemnizaţia nu va putea depăşi cuantumul p suferite de victimă. cel mai adesea. prin felul în care se ma nifestă. starea de necesitate (art. obligaţia de a plăti agresorului o indemnizaţie adecvată şi echitabi trebuie observat că. repararea pagubei create prin vătămarea unui interes.

1363 N. terţul va putea fi acţionat de victimă în temeiul îmbogăţirii stă cauză. fiind 212 . po trivit art. la răspunderea pentru fapta minorului sau a celui pus sub i nterdicţie şi la răspunderea comitenţilor pentru prepuşi.C. 104 şi urm. 1362 N.civ. în virtute legii. Vom semnala.1370).C.interesul unei terţe persoane. 1370 N. care. textul art. părinţilor minorului ori tutorelui acestuia sau al interzisului (art. 13. Potrivit art.). este vorba.C. îndeplinirea unei activităţi impuse ori permise de lege.civ. toate persoanele vor răspunde solidar faţă de victimă (art.. în principal. cel care. Răspunderea pentru fapta altuia Răspunderea pentru fapta altuia este simplificată în noua reglementare.3. a unui contract ori a unei hotărâri judecătoreşti este obligat să supravegheze un minor sau o persoană pusă sub interdicţie răspunde de prejudiciul cauzat altora de acest e din urmă persoane. şi aici. Cât priveşte răspunderea celor obligaţi să supravegheze pe minor sau pe interzis. după părerea noastră – că aceasta subzistă chiar şi în cazul în care făptuito de pentru fapta proprie. Răspunderea revine. noul Cod civil precizează – într-o man ieră superfluă. ca şi ordinul superiorul ui nu exonerează de răspundere pe acela care putea să îşi dea seama de caracterul ilicit a l faptei sale (art..). Ea se referă. În primul caz. o persoană se poate e xonera de răspunderea pentru paguba cauzată prin divulgarea secretului comercial dov edind că fapta a fost impusă de împrejurări grave ce priveau sănătatea sau siguranţa publică.civ. N. în fine. chimb.civ. 1364).C. pentru ipoteza în care prejudiciul a fost cauzat prin acţiunea simultană sau succesivă a mai multor persoane şi nu se poate stabili cine l-a cauzat. 1372-1374. despre o noutate reprezentând consacrarea unei soluţii de jurisprudenţă (art.

neîndoielnic. în noile prevederi.lipsit de discernământ. Cât priveşte limitele acestei răspunderi şi. nu este vorba despre o răspundere obiectivă.1372 N.civ.civ. prin dovada faptului că nu au putut împiedic apta prejudiciabilă. Ar rezulta. Potrivit textului. o cauză de exonerare a comite ntului. Cu alte cuvinte. dar. a altor persoane chemate să răspundă). că prepusul a acţionat fără nicio legătură cu atribuţiile sa ul funcţiilor încredinţate. 3 al articolului menţionat nu stabileşte. prevede că persoana obligată la supraveghere va fi ex onerată de răspundere numai dacă dovedeşte că nu a putut împiedica fapta prejudiciabilă. Regl mentarea cuprinsă în noul Cod civil va determina. Este o rezumţie ce poate fi înlăturată de cei în cauză. după părerea noastră. al in. la data săvârşirii faptei. temeiul ei. în cazul la care ne referim. Textul prevede obligaţia comitentului de a repara preju diciul cauzat de prepuşii săi ori de câte ori fapta săvârşită de aceştia are legătură cu atri au cu scopul funcţiilor încredinţate. lipsa legăturii între faptă şi atribuţiile încre prepusului nu este suficientă spre a 213 . 1373 N. supravegherea şi controlul asupra celui care îndeplineşte anumite funcţii sau însărcinări în interesul său ori al altui Alin. comitent este acela care. în vi rtutea unui contract ori în temeiul legii. anume aceea că fapta prepu sului să fie săvârşită în legătură cu atribuţiile sau cu scopul funcţiilor încredinţate de co tul precizează că nu va răspunde comitentul dacă dovedeşte că victima cunoştea ori putea să c ască. că. ea este pe deplin compatibilă cu ideea prezumţiei d e culpă a părinţilor (ori. Aceasta cu atât mai mult cu cât părinţii vor fi exoneraţi de răspundere acă dovedesc că sunt îndeplinite cerinţele răspunderii persoanei care avea obligaţia de supr aveghere a minorului (art. exercită direcţia. final al art. 1). ci despre o răspundere bazată pe c ulpa prezumată a persoanelor responsabile. ci reia una din condiţiile esenţiale ale răspunderii. 1374 alin. de fapt. Art. de fapt. schimbarea jurisprudenţe i în materie. aşadar.C.C. reglementează răspundere a comitenţilor pentru prepuşi.

în aceste condiţii. comitentul este părintele minorului care a comis fapta ilicită. Dispoziţiile legale respective vor fi abrogate odată cu intrarea în vigoare a noului Cod civil. 2 al art. în cazul în care. după caz.. Răspunderea pentru prejudiciul cauzat de animale sau de lucruri Răspunderea pentru prejudiciul cauzat atât de animale. actualmente prevăzută de art. victima are dreptul de a opta a supra temeiului răspunderii. de pildă. răspunderii pentru fapta altuia.civ. aşa cum s-a prevăzut în cazul răspunderii pentru fapta minorului ori a celui pus sub i nterdicţie. 1000 alin.4. 4 C. în sensul că nicio altă persoană în afara comitentului nu răspunde p entru fapta minorului care avea calitatea de prepus. practic. pe ideea de risc. întemeiată.civ. Este de subliniat că reglementarea dată.exonera de răspundere pe comitent. aceasta cu toate că textul nu face decât să consacre opinia exprimată deja în literat ura de specialitate. Putem conchide. O asemenea condiţie. 1374 N. nu pare a avea o explicaţie în cadrul răspunderii civ ile. 13. ce se află sub a lor supraveghere. în redactarea expresă a noului Cod civil (art. ele erau. apare a fi deosebit de însemnată precizarea din alin. firea că în cadrul contractului de mandat. nu se mai referă la răspunderea ins titutorilor sau ucenicilor. prin dispoziţiile noului Cod civil. căzute în desuetudin e.C. că legiuitorul a avut în vedere stabilirea unei răspunderi obiective a comitentului. Este de observat că reglementarea privind răspunderea comitentu lui pentru prepus nu prevede posibilitatea exonerării comitentului în anumite condiţii . 214 . cât şi de lucruri este. ci este nevoie ca aceasta să fi fost cunoscută sau să fi putut fi cunoscută de victimă la momentul săvârşirii faptei. oricu m a unei răspunderi fără culpă. În prezenţa unor caractere diferite ale celor două cazuri de pundere pentru fapta altuia. însă.

o reglementare în care răspunderea celui în a cărui pază se află lucrul de pinde de o anume caracterizare a culpei celui care urmează să repare pagubele. alternativă faţă de cea pentru lucruri. Astfel definită noţiunea de pază. răspunderea este condiţionată de exercitarea pazei animalului sau. la aplicarea principiilor răspunderii pentru lucruri în ipoteza co iziunii unor vehicule ori în cazuri similare. faţă de ceilalţi. păstrate. este acela al art.civ.civ. 1376 alin. independentă de orice culpă. Iată. după părerea noastră.. Noutăţile noii r entări – ele însele consacrări legislative ale unor soluţii existente în doctrină şi în juris nţă – se referă. după caz. în plin domen nderii obiective. 1376). În ambele caz ri. sarcina reparării tuturor prejudiciilor va reveni numai celui a cărui faptă culpabilă întruneşte. 2. Prin reglementarea legală a răspunderii pentru lucruri v a înceta caracterul jurisprudenţial al răspunderii. 1379 alin. aceasta revine p roprietarului şi este condiţionată de faptul că pagubele au fost cauzate de lipsa întreţiner ii ori de un viciu de construcţie. Tot astfel. 1000 din C.). ea se aplică şi în cazul prejudiciilor cauzate de animal e (art. Un text nou. cele mai multe dintre demersurile teoretice şi dint re soluţiile practicii judecătoreşti vor fi. aşadar o răspundere obiectivă. condiţiile forţei majore. 1 al art. chiar dacă animalul a scăpat de sub paza sa. potrivit art. aşadar. 1377 din N.C. 1378). în asemenea situaţii. 1 215 . pentru prejudiciile cauzate de lucruri răspunderea revine proprietarului sau celui care. Răspunderea pentru prejudiciile cauzate de animal revine proprietarului acest uia sau celui care se serveşte de el. de pildă. Noul cod civil păstrează răspunderea pentru ruina edificiului (art. care consacră o nouă formă de răspundere. sau chiar numai în fapt exerc ită controlul şi supravegherea asupra lucrului şi se serveşte de acesta în interes propriu . a lucru lui. în temeiul legii ori al unui contract.1375 şi art. pornite de la formularea neutră a al in.

Dacă cel răspunzător pentru fapt a altuia este statul. 1384). pe ntru producerea pagubei (art. dacă acesta răspunde. Dacă. potrivit căruia cel care ocupă un imobil.civ. de vreme ce legiuitorul în găduie victimei o opţiune între ele. victima are un drept de opţiune spre a obţine repararea pagubei (alin. La rândul său.C.C. În ipoteza avută în vedere de art. împotriva celui ce a cauzat paguba. 1 N. chiar fără niciun titlu.C. Cel c a plătit integral despăgubirea are un drept de regres împotriva celorlalţi pentru ceea ce depăşeşte partea din despăgubire ce corespunde propriei sale contribuţii la producerea pagubei (art.5. Principiul răspunderii solidare a celor ţinuţi la reparaţie faţă de victimă a fost păstrat în noul Cod civil (art. Despăgubirea trebuie să acopere atât 216 . potrivit legii. dacă legea n u prevede altfel (art. sunt îndeplinite şi condiţiile răspunderii pentru lucruri. 1381 alin. pe cale judiciară. să fie exercitat când cel car e a cauzat prejudiciul nu este răspunzător pentru acesta.N. Repararea prejudiciului în cadrul răspunderii d elictuale Repararea prejudiciului în cadrul răspunderii delictuale reprezintă pentru victimă un dr ept ce se naşte din ziua în care acesta este cauzat (art.civ. 1382). Orice prejudiciu dă drept reparaţie (art. 1381 alin.C.civ.. 1 şi 2 N.).C. în ace st caz. totuşi. 13. va beneficia de dreptul de regres şi cel care răspun de pentru fapta altuia.civ. 1384 alin. Prejudiciul se acoperă integral.civ. 2). răspunde pent ru prejudiciul cauzat prin căderea sau aruncarea din imobil a unui lucru.).). această din urmă opinie porneşte d a constatarea că cele două forme răspundere sunt echivalente. 1385 N.). 1 N. Ministerul Finanţelor se va întoarce în mod obligatoriu. ch iar dacă dreptul nu poate fi valorificat imediat. 1 379 nu este nevoie să se dovedească faptul că lucrul ce a pricinuit paguba era în paza c elui chemat să răspundă şi nici existenţa culpei acestuia. acest drept nu va putea.

dacă legea nu prevede altfel.C. final).civ. În cazul prejudiciului viitor despăgubirea va putea fi modificată ori chiar s uprimată. 1386 alin. aceasta prilejuieşte o reparaţie proporţională cu probabilitatea obţinerii avantajulu i (art. În stabilirea cuantumului despăgubirii se va avea î edere. Cât priveşte repararea pagubei cu caracter patrimonial. dacă este cazul.). 1391 o despăgubire. pentru aceleaşi vătămări poate fi acordată. 1386 alin. 1 N. 1386 alin.C. se va plăti o despăgubire stabilită prin aco rdul părţilor sau. Despăgubirea pe ntru prejudiciile cauzate prin moartea unei persoane va fi acordată numai celor îndr eptăţiţi la întreţinere din partea celui decedat şi numai în mod excepţional şi 217 .. cât şi câştigul pe care l-ar fi putut reali za în condiţii obişnuite (lucrum cessans).civ. precum şi cheltuiel ile de îngrijire medicală şi. Noul Cod civil prevede (art. 13871389 N.). 2 N. Vătămarea integ ităţii corporale ori a sănătăţii produce. C. orice alte prejudicii materiale. 2) că pot fi ac ordate despăgubiri şi pentru un prejudiciu viitor. după caz. data producerii pagubei (art. în timp ce. în funcţie de mărimea ulterioară a pagubei (art. În ce priveşte pierderea şansei de a obţine un ava taj. ca de pi ldă cheltuielile determinate de sporirea nevoilor de viaţă ale victimei. 1385 alin. un prejudiciu patrimonial reglement prin art. 1385 alin. în primul rând. dacă acest lucru nu este posibil sau dacă victi ma nu este interesată întro asemenea reparaţie. de instanţă. în condi le art.pierderea suferită de victimă (damnum emergens). final). dacă producerea lui este neîndoielnică. de spăgubirea pentru vătămarea integrităţii corporale sau a sănătăţii va cuprinde echivalentul c din muncă de care victima a fost lipsită sau nu îl mai poate dobândi.civ. Repararea prejudiciului se face (de regulă) în natură. prin restabilirea situaţiei ante rioare (art.

). cel care a făcut aceste cheltuieli (ar t. după caz.C.civ.civ.celui căruia victima îi presta în mod curent întreţinere fără să fi fost legal obligată (art. persoana fizică ale cărei drept uri nepatrimoniale au fost lezate sau ameninţate poate cere despăgubiri ori. pentru înmormântarea acesteia. 1392 N. În fine. acordarea unor d espăgubiri şi altor persoane care ar dovedi existenţa unui asemenea prejudiciu. Aminti m că.C. dreptul la acţiune este supus prescripţiei extinct ive. N. surorilor şi soţului supravie tor pentru durerea încercată prin moartea victimei. totuşi. fraţilor. 253 alin. care i-a fost cau zat. o reparaţie patrimonială pentru prejudiciul. 1).C. 253-256 N. termenul respectiv se aplică şi dreptul ui la acţiune în răspundere civilă.civ. chiar nepatrimonial.). suferită de victimă.) va putea avea în vedere. în aceste cazuri. precizăm că în cazul în care despăgubirea decurge dintr-un fapt supus de legea penală unei prescripţii mai lungi decât cea civilă. descendenţilor. Repararea prejudiciilor fără caracter patrimonial produse prin vătăma rea sănătăţii ori a integrităţii corporale (art. Este îndreptăţit la restituirea cheltuielilor făcute pentru îngrijirea sănătăţii mei sau. prevederile art. Art. Mai p cordate despăgubiri şi ascendenţilor. 1391 îngăduie. dacă vătămarea este imputabilă autorului faptei prejudiciabile (art. în p cipiu. Textul precizează că. restrângerea posibilităţilor de viaţă familială şi socială.C. 1391 N. rămânând aplicabile. prin aplicarea unei prezumţii lega le privind existenţa unor asemenea suferinţe. 218 .civ. după caz.

în cazul contractelo r nenumite. 219 . sunt aplicabile normele din partea generală a dreptului obligaţional. Potrivit doctrinei actuale. cu titlu de reglementare generală. în art. dacă părţile nu au prevăzut alte reguli. Regul i particulare privind anumite contracte sunt prevăzute fie în noul Cod civil.CAPITOLUL XIV CONTRACTELE SPECIALE 14. că toate contractele se supun regulil or generale stabilite prin noul Cod civil.1. dat fiind că reglementarea prevăzută pentru contractul numit cel mai înrudit este o reglementare specială. însă. 2). 1167 alin. 1170). fie în l egi speciale (art. 1168). aceasta este o obligaţie ce nu poate fi înlăturată sau li mitată de părţi. 1. că în caz ul contractelor nereglementate prin lege se aplică prevederile generale în materia c ontractului. Este expres prevăzută obligaţia părţ lor de a acţiona cu bună credinţă atât la negocierea şi încheierea contractului. 1166). noua reglementare înţelege să unifice total itatea dispoziţiilor de drept privat în această materie. cât şi pe to pul executării sale (art. Prevăzând. iar dacă acestea nu sunt îndestulătoare. regulile speciale privitoare la contractul cu care se aseamănă cel mai mult (art. renunţându-se la existenţa unor pre vederi diferite în cazul obligaţiilor civile şi în acela al obligaţiilor comerciale. Consideraţii generale Noul Cod civil defineşte contractul ca fiind acordul de voinţă dintre două sau mai multe persoane cu intenţia de a constitui. transmite sau stinge un raport jur idic (art. Noul Cod civil prevede. aplicabilă numai în cazurile anume p revăzute de lege. 1167 alin. modifica.

confidenţialitatea. Într-o ase menea ipoteză. altfel pu tându-se ajunge la violarea libertăţii contractuale a acestora. la încheierea contractului. 220 . noul Cod civil include. prevăzându-se că este contrară exigenţelor bunei credinţe conduita părţii care iniţiază sau continuă negocieri fără intenţia de a înche ractul (art. 1183 alin. în opinia noastră. contractul de adeziune. 1184). ţinând seama. 1182 alin. întrucât nu suntem pe tărâm contractual. încălcarea acestei obligaţii atrage răspunderea părţii în culp enumerarea principalelor categorii de contracte. 3). 3). reg lile răspunderii civile delictuale. contractul-cadru şi contractul încheiat c u consumatorii (art. se vor aplica. O reglementare modernă este aceea care obligă părţile să păstreze.Este interesant că obligaţia de a acţiona cu bună-credinţă este reluată în noul Cod cu privir a negocierile prealabile încheierii contractului. indiferent dacă se încheie sau nu contractul (art. Oferta este obiectul unor multiple prevederi di n noul Cod civil. În lipsa altor posibilităţi. de natura acestuia şi de intenţia părţilor . oricare dintre părţi va putea cere instanţei să dispună comp area contractului. în negocierile precontractuale. chiar dacă lasă unele elemente secundare spre a fi convenite ulterior ori încredinţează determinarea acestora unei alte persoa ne. continuă sau rupe negocierile contra r bunei credinţe răspunde pentru prejudiciul cauzat celeilalte părţi (alin. după împrejurări. partea care iniţiază. Credem că intervenţia instanţelor ar putea avea loc numai în ipoteza în c are părţile au acceptat această soluţie în mod expres. O dispoziţie nouă consideră că este suficient ca părţile să se pună de acor supra elementelor esenţiale ale contractului. 1175-1177). 4). într-o r eglementare expresă.

cauzel e punerii sub interdicţie existau şi erau îndeobşte cunoscute. legea apl icabilă. în folosul celui care le propune. aşa cum a decis 221 . la momentul facerii actului. este neîndoielnic că dovada lip ei discernământului este în sarcina celui care cere anularea contractului. clauze compromisorii sau prin care se derogă de la competenţa instanţelor judecăt oreşti. Şi de astădată proba revine ce ui care cere anularea.. sau care prevăd. principial. de a suspenda execut area obligaţiilor.civ. decăderea din drepturi ori din beneficiul termenului. 1205 alin. dar ea este evident. care condiţionează includerea valabilă în contract a a numitor clauze standard de acceptarea expresă. protecţia partenerilor mai slabi economic. cazul prevederilor din art. fie şi numai vremelnic. Aceasta înseamnă că. Astfel. potrivit alineatului 2 al aceluiaşi articol. 1208. în noul Cod ci vil.civ. restrângerea libertăţii de a contracta cu alte persoane.O serie de prevederi ale noului Cod civil urmăresc. Este. contractul încheiat de o persoană p usă ulterior sub interdicţie poate fi anulat dacă. 1 N. în detrimentul celeilalte părţi. incluzând şi caracterul noto riu al lipsei discernământului. de pildă. Reglementarea viciilor de consimţământ aduce. în chip manifest. pre vede în alin.C. asupra clauzelor neuzuale. Cât priveşte valabilitatea consimţământului exprimat la încheierea contractului. eliminarea unor clauze leonin e din cuprinsul contractului. la momentul încheierii acestuia. într-o stare care o punea în neputinţă de a-şi da seama de urmările faptei sale. prevede că este anulabil contractul încheiat de o persoană care. 2 că eroarea de drept nu poate fi invocată în cazul dispoziţiilor legale acc esibile şi previzibile.C . dreptul de a denunţa unilateral contractul. a acestora. limitarea dreptului de a opune excepţii. Mai mult de cât atât. art. asigurarea ega lităţii părţilor. lim itarea răspunderii. 1203 N. reînnoirea tacită a contractului. inovaţii notabile. în scris. de către cealaltă p arte. care reglementează eroarea nescuzabilă. se afla. mai complexă. art. Asemenea clauze sunt acelea care prevăd.

dispoziţii legale. fie anu larea contractului. a viciilor de consimţământ. chiar şi aşa este de lămurit c r însemna. Noua reglementare nu leagă exis tenţa leziunii de lipsa deplinei capacităţi de exerciţiu... de vreme ce este vorba despre o ameninţare având scopul de a obţine avantaje nejustifica te. în redactarea art.jurisprudenţa şi până în prezent. în fine.civ. ea fiind valabilă şi în cazul minor lor. „inaccesibil e” şi „imprevizibile”. c în care invocarea necunoaşterii legii nu este îngăduită. 222 . fie reducerea obligaţiilor sale cu valoarea daunelor-interese la care ar fi îndreptăţită. Nu pot. şi. soluţia la care s-a oprit legiuitorul ar putea avea temei în invocarea abuzului de drept. 2 din N. În aceeaşi materie. astfel. În realitate. însă. Sunt. mai alăm o soluţie originală. cuprinsă în art.civ. victima leziunii poate să ceară. la alegerea sa. că prin art. Este sigur că termenul imprevizibil are aici un înţeles cu totul altul decât cel ce caracterizează forţa majoră. în domeniul violenţei.C.C. Consacrând soluţi a jurisprudenţei. Dar. în al căror cadru erau cuprinse numai acte prejudiciabile în cheiate de minorul cu capacitate de exerciţiu restrânsă. tranzacţia precum şi alte contracte anume prevăzute de lege. în parte. 1208 alin. Vom adăuga. împărtăşită şi de o parte a doctrinei. 1217 N. alte efe cte pentru leziune. aici este vorba despre a nu da efec te adagiului potrivit căruia „nemine laedit qui suo iure utitur”. dar şi al persoanelor având deplină capacitate de exerciţiu. totuşi. 1221. totuşi. noul Cod civil stabileşte. noul Cod civil extinde leziunea peste limi tele reglementării actuale. invocarea erorii de drept ca viciu de consimţământ este adm dreptul românesc. în pofida principiului nemo censetur ignorare legem. prevăzute alte ondiţii în prezenţa cărora există acest viciu de consimţământ (de pildă ca leziunea să depăşe din valoarea prestaţiei promise sau executate de partea lezată). preved că temerea insuflată prin ameninţarea cu exerciţiul unui drept constituie violenţă dacă a fo t făcută cu scopul de a obţine avantaje materiale. să fie atacate pentru leziune contractele aleato rii. care.

). pentru una dintre părţi.civ. 1). 1245 N. Actualul Cod civil nu cuprinde dispoziţii legate de ceea ce.. prin care se reia formularea din actualul Cod civil.. 1 N. Principiul este întărit prin precizarea că „părţile sunt ţinute să îşi execute obligaţii dacă executarea lor a devenit mai oneroasă” (art. potrivit căreia contractele care se încheie prin mijloace electronice sunt supus e condiţiilor de formă prevăzute de legea specială. Cu toate acestea. dacă un contract rămâne neclar după aplicarea regulilor de i nterpretare. dacă executarea obligaţiilor unei părţi a devenit excesiv de oneroasă (alin. fie cetarea contractului în condiţii pe care le stabileşte. sti pulaţiile înscrise în contractele de adeziune se interpretează împotriva celui care le-a p ropus.C. 1270). necesar ca schimbarea circumstanţelor să nu fi putut să fie avută în vedere mod rezonabil la încheierea contractului şi cu privire la această schimbare partea lez ată să trebuiască să suporte riscul producerii. însă. În schimb.ci v. vom menţiona doar prevederea cuprinsă în art. se const ituie în teoria impreviziunii.Cât priveşte forma contractului. în sensul că un contract valabil încheiat are putere de lege între părţile contracta nte.C. de la statornicirea principiului forţei oblig atorii a contractului (art. 1269 alin. 1271 alin. executarea obligaţiilor devine. excesiv de oneroasă. 1269 alin. noul Cod civil conţine dispoziţii legate de ip oteza în care. Pentru aplicarea acestor preve deri este.civ. în doctrină. 2 N. de regulă. Reglementarea consec inţelor impreviziunii porneşte. Cu toate ac estea. el va fi interpretat în favoarea celui care se obligă (art. in stanţa judecătorească poate dispune fie adaptarea contractului pentru a distribui în mod echitabil între părţi pierderile şi beneficiile decurgând din schimbarea împrejurărilor.C. după încheierea contractului. potrivit art. Interpretarea contractului se face d upă regulile cunoscute. din cauza schimbării împrejurărilor. 2). 223 . reamintim că. desigur.

jocul şi pariul etc. strămutarea propriet are loc la data predării bunului. vânzătorul trebuie să fie proprietar ul lucrului vândut. modalitate în care este frântă şi reglementarea mat eriei succesiunilor. noul Cod 224 . însă. în prezent. de asigurare. cu precizarea că. însă. care. 1650-1762). că l vândut nu aparţinea vânzătorului. Principial. de întreţinere. fragmentată prin plasarea contractului de donaţie într-un cu totul alt capitol al reglementării. Contractul de vânzare Beneficiază de o reglementare amplă (art. mai ales. anume vânzarea pe încercate şi. contractul de agenţie. Sunt avute în vedere o serie de contracte reglementate pentru prima oară în noul Cod civil. Printre formele vânzării a fost reglement ată vânzarea după mostră sau model. la încheierea contractului. vânzarea pe gustate (ar . în cazul acesteia. însă.Titlul IX al reglementării date prin noul Cod civil priveşte diferite contracte spec iale. cel de intermediere. contractul de report. Se păstrează reglementarea. ca. Una dintre problemele cele mai controversate în materia contractelor speciale este. contractu l de transport. de rentă viageră. pe timpul căsătoriei – .2. întrucât nemo plu s iuris ad alium tranfere potest quam ipse habet. nu schimbă nimic fundame ntal în materie. astfel că nu stăruim. Reglementarea co ntractelor speciale este. 14. a unor forme „inedite” de vânzare. Fără a distinge dacă părţile ştiau sau nu. contractul de cont cur ent. contractul de furnizare. în noul Cod civil. despre această neîndemânare legislativă am mai vorbit însă. de pildă. 1681-1682). Trebuie semnalat de la început că din noua reglementare lipsesc prohi birea vânzării între soţi – ceea ce. precum şi retractul litigios (deşi actuala reglementare a aces tuia a fost declarată ca fiind constituţională). nu a atras şi renunţarea la revocarea donaţiilor î a. aceea a vânzării bunului altuia.

care reglementa dreptul de preempţiune la vânzarea terenurilor agricole situate în afara perimetrului localităţilor. 1734) . numai că. într-o reglementare sincretică. 1730-1740) este consacrată de noul Cod c ivil dreptului de preempţiune. iar acest din urmă contract se desfiinţează retroactiv”. 1683 şi urm. sub sancţiunea nulităţii abs olute. 1751. exercitarea dreptului în cadrul executării silite şi stingerea dreptului convenţional de preempţiune (art. stabileşte că dacă dre ptul convenţional la preempţiune poartă asupra unui imobil. 1 N. 1740).civil consacră. 1733 consacră o soluţie ingenioasă. dacă este cazul.18/1991).civ. 1747 alin. 225 .18/1991). decât în formă autentică (art. prevăzând că „prin exercitarea preempţiunii. dacă vânzătorul nu asigur nsmiterea dreptului de proprietate către cumpărător. ea se aplică teren rilor forestiere şi are ca beneficiar pe coproprietari sau pe vecini (art. daune-interese (art. 1737 alin. în re mentarea dată de noul Cod civil.C. de această dată. 1738 şi art. art. c ctul de vânzare se consideră încheiat între preemptor şi vânzător în condiţiile cuprinse în c ul încheiat cu terţul. 2). 1750 şi art. aceasta nu se poate face. restituirea preţului şi. validitatea contractului de vânzare-cumpăr are având ca obiect bunul altuia (art. Este prima reglementare amplă dată în această materie după ab rogarea textelor Legii fondului funciar (nr. Este reluată obligativitatea respectării dreptului de preempţiune la vânzarea unor ter enuri (prevăzută anterior în Legea nr. Sancţiunea nerespectării de către vânzător a dreptului de preempţiune nu se limitează. Sunt. la posibilitatea anulării contractului încheiat cu te rţul. Art.). 1746). acesta din urmă poate cere rezoluţiun ea contractului. În ce priveşte vânzarea unei moşteniri. el se notează în cartea funcia ră. O reglementare cuprinzătoare (art. tot as tfel. 4). stabilite regulile aplicabile în cazul concursului de preemptori (art. prevăzând că. Potrivit art. 1683 a lin.

226 . în noua reglementare. iar în cazul când acestea sunt nominative. să revândă repor titluri sau valori imobiliare de aceeaşi specie la o anumită scadenţă.vânzătorul rămâne răspunzător pentru datoriile moştenirii vândute dar. totodată.C. Contractul de report se perfectează prin predarea titlurilor sau valorilor mobiliare.4.civ. în mod corespunzător. în schimbul unei s ume determinate. Contractul de report Contractul de report este acela prin care reportatorul cumpără cu plata imediată titlu ri de credit şi valori mobiliare circulând în comerţ şi se obligă. prin îndeplinirea form alităţilor necesare pentru transmiterea lor. cheltuielile p entru încheierea contractului vor fi suportate în mod egal de părţi. cu cele privind contractul de vânzare. dacă nu s-a stabilit a . iar cealaltă parte – beneficiarul – se obligă să preia bunurile sau să primească prestarea serviciilor şi să plătească preţul lor. Dispoziţiile privind contractul de furnizare se între esc. de asemenea. art. În cazul contractul ui de schimb. 14. la regulile privind vânzarea. Contractul de furnizare Contractul de furnizare este. cumpărătorul va rambursa vânzătorului sumele plătite de acesta pentru datoriile şi sarcini le succesiunii. art. în mod corespunzător. 1764 N. la termene ulterioare sau în mod continu u. trimite. inclusiv sumele pe care moştenirea i le datorează. 1765 prevede. că în lipsă de stipulaţie contrară. sau să presteze anumite servicii. la unul sau mai multe termene ulterioare încheierii contractului ori în mod continuu.3. 14. acela prin care o parte – furniz orul – se obligă să transmită proprietatea asupra unei cantităţi determinate de bunuri şi să predea.

Locaţiunea se prezintă fie sub forma închirierii. poate fi o biect al locaţiunii. potrivit art . Observăm că. chiria poate consta nu numai într-o sumă de bani. în schimbul unui preţ numit chirie. În principiu. 1780).5. potrivit art. c eea ce are înţelesul că. locatorul este ţinut să îl garanteze pe locatar şi împotriva tulburărilor de fapt venind din partea unui terţ (art. deşi reglementarea cuprinde reguli par ticulare cu privire la închirierea locuinţelor şi cu privire la arendă. potrivit legii. a vând ca obiect bunuri imobile sau bunuri mobile. acest a se reduce de drept la 30 de ani. mobil sau imobil. Contractul se consideră încheiat odată ce părţile convin asupra bunului şi a preţului (art. În schimb. durat a maximă a locaţiunii. în cazul în care părţile nu au arătat aceasta şi nici nu au dorit să contracteze pe dur tă nedeterminată (art. fie. dacă legea nu dispune altfel. locaţiunile încheiate de persoane le care. Remarcăm că. sub forma arendării. Contractul de locaţiune Contractul de locaţiune este definit ca fiind contractul prin care o parte – locator ul – se obligă să asigure celeilalte părţi – locatarul – folosinţa unui bun pentru o anumită adă. 3 N.C. 1783. ci şi în orice alte bunuri ori prestaţii (art.14. atunci când se referă la bunuri agricole. 1793). 1785). în art. contractele de locaţiune încheiate în formă autentică. la fel cu cele înche iate prin 227 .civ.civ. la fel ca şi în prezent. Spre deosebire de garanţia împotriva evicţiunii. 1781). nu se prevăd alte termene minime sau maxime privind încheierea contractului. 1784 alin. reglementată î cazul contractului de vânzare.. Noul Cod civil stabileşte.C. Sunt prevăzute moduri de determinare a duratei locaţi unii.. anume 30 de ani. 1798 N. dacă părţile au stipulat un termen mai lung. orice bun. nu pot face decât acte de administrare nu vor depăşi 5 ani. contractele de locaţiune pe o perioadă mai are reprezintă acte de dispoziţie.

În ipoteza în care locatorul înstrăinează bunul dat în locaţiune. dacă locatarul a îndeplinit acele formali tăţi. la data înstrăinării. b) în cazul al mobile. titluri executorii pentru plata chiriei. 1824 şi art. utilajele şi alte asemenea bunuri destinate exploatării agricole (art. precum şi animalele. dacă. Astfel. Reguli speciale sunt stabilite în cazul închirierii de locuinţe. 1811). contractul de arendare se încheie în formă scrisă. bunul se afla în folosinţa l rului (art. S ub sancţiunea nulităţii absolute. 1836). dacă prin l ege nu se prevede altfel. 1828). construcţiile de orice fel. spre a fi înregistrat într-un registru special. c) în cazul ilelor supuse unor formalităţi de publicitate. În fine. d) în cazul celorlalte mobile. cu condiţia să-şi fi executat ob ligaţiile născute în baza închirierii anterioare (art. chiar în lipsă de st ipulaţie expresă. În toate cazurile. să asigure bunurile agricole pentru riscul pierderii recoltei ori al pieirii animalelor din cauza unor 228 . 1825). în condiţiile . evacuarea chiriaşului din locuinţă nu se poate face decât în baz a unei hotărâri judecătoreşti (art.înscris sub semnătură privată şi înregistrate la organele fiscale. dacă locaţiunea era notată în această carte. o serie de reguli importante sunt stab ilite pentru contractul de arendare. se prevede că pot fi arendate terenur ile agricole (cu sau fără construcţii). maşi ile. O dispoziţie imperativă obligă pe arendaş. Ac estea se referă la denunţarea închirierii în ipoteza în care contractul era încheiat cu sau fără determinarea duratei (art. la secretarul co nsiliului local (art. 1838). 1831). inclusiv cele neproductive (care pot fi amenaj ate şi folosite în producţia agricolă). dacă data certă a locaţiunii este anterioară datei certe a înstrăinării. el se de une într-un exemplar. Legea consacră un drept de preferinţă al chiriaşului la încheierea unui nou contract de închiriere. dreptul locatarului va fi opozabil dobânditorului: a) în cazul imobil elor înscrise în cartea funciară. reprezintă.

Această condiţi e trebuie avută în vedere. ori să presteze un anumit serviciu pentru beneficiar.6. materială sau intelectuală. avându-se în vedere şi valoarea bunurilor furnizate. 1). atunci când. care îngăduie arendaşului să schimbe categori a de folosinţă a terenului arendat numai cu acordul scris. Nu se prevede.calamităţi naturale (art. o anumită lucrare . totuşi. în fine. Oricum. Foarte importantă este. 1839 N. o delimitare clară într e cele două contracte. dat în prealabil. de către pr oprietar şi cu respectarea dispoziţiilor de drept funciar corespunzătoare. desigur. executarea nu constituie scopul principal al contractului. 1855 N. lipsa asigurării sau încheierea acesteia nu par să mai ai bă vreo importanţă în cadrul prevederilor art. care nu oferă. potrivit art. când are l oc o compensare a recoltelor tuturor anilor de arendare. în s chimbul unui preţ (art. în scopul folosirii lor pentru producţia agricolă. aşadar şi referito r la terenul ce face obiectul arendării. într-o sumă de bani sau în orice alte bunuri sau prestaţii.C. 1849 N. după părerea noastră. în opinia noastră..C. nicio sancţiune pentru neexecutarea acestei obligaţii şi. să fie îndeplini cazul în care arendaşul amenajează terenuri neproductive arendate. Asemenea condiţie nu trebuie. 1841. dispoziţia art. iar nu de antrepriză. arendaşul are drept de preempţiune cu privire la bunurile agricole arendate. potrivit intenţiei părţilor.civ. în concepţia noului Cod civi l. reducerea nu se stabileşte decât la finele arendării. pe riscul său.civ. chiar şi în ipoteza în care s-ar schimba cat ria de folosinţă într-una superioară.. este ceea ce prevede art. 14. Precizăm. precizăm că. 1839). Se 229 . că. de altfel. care se referă la reducerea arendei s tabilite în bani în cazul pieirii recoltei. Contractul de antrepriză Prin acest contract antreprenorul se obligă să execute.. în cazul în care arendarea se face pe mai mulţi ani.civ. Preţul poate consta.C. Contractul este de vânzare. 1851 alin. însă.

pot rivit art. Beneficiarul este obligat să permită antreprenorului. juridic vorbind. a instalaţiilor proprii de alimentare cu apă şi a altor asemenea u tilităţi. Dintre dispoziţiile legale noi în această materie vom menţiona.). faptul că. 2 N. Faptul că antreprenorul procedează la îndeplinirea obligaţiilor ce-i revin pe riscul său îi conferă. 1874-1880) raporturile ce se nasc din contractul de antrepriză pentru lucrări de construcţii.civ. pentru garantarea preţului datorat. beneficiarul are dreptul ca.). Cu toate acestea.C. folos irea căilor de acces. Lucrările la care se obligă antre prenorul sunt dintre acelea care. potrivit legii. fără. tot astfel. 1879). În mod distinct sunt reglementate (art. a-l stânj în mod nejustificat pe antreprenor. de o ipotecă legală asupra lucrării. antreprenorul beneficiază. 230 . La finalizarea unei părţi de lucrare ce urmează a fi acoperită prin executarea ult erioară a altor lucrări ori prin montarea unor elemente de construcţii.mai poate adăuga. în acest sens. faptul că la contractul de vânzare preţul se exprimă întotde una în bani. Riscul contractului de ant repriză trece asupra beneficiarului de la data recepţiei provizorii la terminarea lu crării (art. pe pr opria sa cheltuială. precum şi să îi comunice acestuia observaţiile sale ( art.C. constituită şi consemnată în condiţiile gii. în măsura necesară. însă. 1878 alin. 1869. Termenele de garanţie contra viciilor lucrării su nt prevăzute de legea specială (art. să controleze lucrarea pe parcursul executării ei. 1861 N. necesită obţinerea autorizaţiei de c onstruire.civ. independenţa ce nu îi permite să fie caracterizat c a prepus al beneficiarului. antreprenorul şi beneficiarul au obligaţia să constate împreună existenţa părţii finalizate şi conformitatea steia cu dispoziţiile legale şi cu clauzele contractului.

Contractul de societate se încheie în formă scrisă. însă.7. ele devin copropriet a asociaţilor.14. toate acestea sub sancţiunea nulităţii absolute (art. durata societăţii este nedete rminată. Înainte de expirarea duratei societăţii. aporturile intră în patrimo iul societăţii.). Dacă aportul constă în bunuri imobile sau în alte drepturi reale imobiliare. 2). 3). Societatea se constituie cu sau fără personalitate juridică (alin. Contractul de societate Este contractul prin care două sau mai multe persoane se obligă reciproc să coopereze pentru desfăşurarea unei activităţi şi să contribuie la aceasta prin aporturi băneşti. civ. 1883 N. Fiecare asociat con tribuie la suportarea pierderilor proporţional cu participarea la distribuţia benefi ciului. 1881 alin. 231 . dacă prin contract nu s-a stabilit altfel (art. forma juridică. Dacă prin contractul de societate nu se prevede altfel. legea dispune încheierea contractului în formă autentică. vorba despre crearea unei societăţi cu personalitate juridică. prevede că. denumirea. Cât priveşte regimul aporturilor în societate. 2). în cazul societăţilor cu personalitate juridică. iar în cazul unei societăţi fără personalitate juridică. 1881 alin. 1 N. art. 1884 alin.civ. contractul se încheie în formă scrisă şi trebuie să prevadă asociaţii. reglementarea dată prin noul Cod civil nu mai precizează nimic în legătură cu limitarea duratei societăţii a durata vieţii asociaţilor. obie l şi sediul societăţii. Când e . această formă este necesară doar pentru dovada contractului.C. în bun cunoştinţe specifice sau prestaţii. aporturile. afară de cazul în care aceştia au convenit în mod expres că ele trec în folosi lor comună.C. asociaţii o pot prelungi. cu scopul de a împărţi beneficiile sau de a se folosi d e economia ce ar putea rezulta (art.

Observăm că reglementarea (dată prin Capitolul II din Titlul VIII al Codului civil actual) privind diverse feluri de societăţi. 1512 alin. 1 şi 2) privind posibilitate a asociaţilor de a apela la arbitrarea disputelor privind contribuţia la câştiguri şi la p ierderi.Potrivit art. 1887 alin.C. numite părţi de in teres. naturii sau obiectului de activitate”. i) alt tip de societate reglementat de lege . e) cu răspundere limitată. 1888 N. dacă prin le ge ori prin contractul de societate nu se prevede altfel (art. 232 . care se distribuie asociaţilor proporţional cu aporturile fiecăruia. 2). În reglementarea el ementelor contractului de societate. c) în nume colectiv. f) pe acţiuni ) în comandită pe acţiuni. societăţile pot fi: a) simple. după forma lor. astfel cum precizează art. Societăţile de fapt sunt asimilate societăţilor simple (art.civ. 2 din N. cele plătit e ori vărsate în întregime dau drept de vot în adunarea asociaţilor (art. 1894 alin. În legătură cu prevederea de la litera i). b) în partic ipaţie.C. 1900). 1893). nu a fost preluată în noul Cod c Nu au fost preluate nici dispoziţiile (art. “legea poate reglementa diferite tipuri de societăţi în considerarea formei. în care sunt înfăţişate societăţile universale şi cele particulare. noul Cod civil stabileşte modul de formare a capitalului social. 2). Dr epturile conferite de părţile de interes sunt suspendate până la vărsarea aporturilor la c apitalul social (art. fie că era vorba despre un alt asociat care arbitra neînţelegerea sau de un t erţ. Părţile de interes sunt indivizibile.civ. h) cooperative.. 1895 alin.. capitalul social subscris se divide în părţi egale. d) în comandită simplă.

Pierderea calităţii de asociat poate avea loc prin cesiunea părţilor în societate (benevolă ori silită). În al doilea rând. falimen t. chiar şi a tunci când sunt lipsiţi de dreptul de administrare (art. care au m andat reciproc de a administra unul pentru altul în interesul societăţii. asociaţii sunt. 31/1990.). moarte. chiar când în chitanţă se prevedea expres că plata s-a ut pentru asociatul creditor. Reglementarea privind distribuţia plăţii datoriilor debitorului comun (art. 2). persoane fizice ori persoane juridice. 1910 alin. astfel încât cota trebuia calculată proporţional pentru ambele credite. Asociaţii au dreptul să participe la luarea hotărârilor colective ale adunării asociaţilor. prezumţia era că plata s-a făcut şi pentru societatea cred itoare.Două schimbări de concepţie trebuie observate cu privire la participarea la profit şi la pierderi. Nu se mai acordă preferinţă societăţii cred are (ca în reglementarea precedentă). dacă pri n contract nu se prevede altfel. a mandatului primit sau prin culpă în administrarea societăţii. 233 . liberi să s tabilească alte proporţii. s-a renunţat la proporţionalitatea între pi rderea la capitalul social şi contribuţia la pierderi. Asociatul ne mulţumit de o hotărâre luată cu majoritate o poate contesta. 1906) consacră egalitatea între societate şi creditorul personal. Administrato rii răspund personal faţă de societate pentru prejudiciile aduse prin încălcarea legii. retragere şi excludere. aşadar. Cât priveşte administrarea societăţii (art. Administratorii pot fi as ociaţi sau neasociaţi. participarea asociaţilor nu mai este legată nemijlocit de suma de bani reprezentând contribuţia. române sau străine. Mai întâi. în termen de 15 zile. 1913 şi urm. renunţând l a protejarea predilectă a intereselor societăţii. societatea este administrată de asociaţi. punerea sub interdicţie judecătorească. la inst anţa judecătorească. noul Cod civi uprinde norme preluate în general din Legea nr.

1930 din noul Cod civil stabileşte cauzele generale de înceta re a contractului de societate şi. Art. În cazul în care activul net este 234 . prin convenţie. Cât priveşte lichidarea societăţii. de instanţa judecătorească.civ. dacă aceştia nu se înţeleg.. 1938. de dizolvare a societăţii. la cererea unui aso ciat (art. în general. de toţi asociaţii sau de un lichidator numit de ei cu unanimitate. unde retragerea poate avea loc pentru motive temeinice. care va fi repartizat între asociaţi proporţional cu partea fiecăruia la beneficii. la cererea oricărui asociat. dacă nu s-a prevăzut altfel în contractul de so cietate ori. Faţă de reglementări le anterioare au fost adăugate următoarele cauze: consimţământul asociaţilor. 1). cu acordul celorlalţi asociaţi (art. Excluderea din societate poate fi hotărâtă.Cât priveşte retragerea. reglementarea din Legea societăţilor comerciale. în principiu. pentru motive temeinice. lichidarea se face. încetarea calităţii de subiect de drept a uneia d intre persoanele juridice. împlinirea dura ei societăţii (cu excepţia art. stipulate în contractul de societate. falimentul unui asociat. activul rămas este destinat rambursării aporturilor subscrise şi vărsate de asociaţi. ulterior. dacă nu s-a prevăzut altfel prin actul constitutiv sau prin ho tărâre a asociaţilor (art. 1931).C. 1941 N. iar eventualul excede nt constituie profit net. Potrivit a rt. implicit. Celor stabilite prin aplicarea art. cu un preaviz rez onabil – şi societăţile cu durată determinată. nulitatea societăţii. După plata datoriilor sociale. aceasta urmează. 1926-1927). 1930 li se adaugă şi următoarele cauze enumerate de art. Acestora li se pot adăuga şi alt cauze. cu condiţia ca în contractu l de societate să nu se fi prevăzut altfel: moartea sau punerea sub interdicţie a unei a dintre persoanele fizice asociate. retragerea se poate face după notificarea societăţii. lichidatorul va fi numit de instanţa judecăt orească. noul Cod civil distinge între societăţile cu durată nedeterminată un e. 1946 alin. 1928).

precum scrisoare de trăsură. să transporte o persoană sau un bun dintr-un loc în altul. expeditorul sau destinatarul se obligă să îl plătească. la timpul şi locul convenite (art. stabilită prin co ntract. iniţiatorul era obligatoriu un comerciant. 1949. 251 şi art. iar nu de prevederi ne mijlocite ale noului Cod civil. Potrivit art. conosament. Dispoziţiile noului Codul civil privind contractul de transport se aplică tuturo r modurilor de transport. tichet. Prin acest contract o parte – transportatorul – se o bligă. În această reglementare.8. contractul de asociere în participaţie este contractul p rin care o persoană acordă uneia sau mai multor persoane o participaţie la beneficiile şi pierderile uneia sau mai multor operaţiuni pe care le întreprinde. de la caz la c az. în s chimbul unui preţ pe care pasagerul. legitimaţie de călătorie sau altele asemenea. Contractul de transport se dovedeşte prin documente de transport. din N. 235 . în măsura în care nu se dispune altfel prin legi speciale or i – ceea ce se întâmplă foarte rar. referitoare la raporturile dintre asociaţi şi f aţă de terţi. foaie de par curs. 1955).C. Asocierea în participaţiune era reglementată prin art. sunt aplicabile uzanţe sau practici stabilite între părţi u sunt aplicabile dispoziţiile codului în cazul transportului cu titlu gratuit. Art. 256 din Codul comercial. 14. în ace st caz transportatorul este ţinut doar de o obligaţie de prudenţă şi de diligenţă. recipisă de bagaje. cuprinde dispoziţii noi. Noul Cod civil nu precizează nimic în această privinţă. persoa nă fizică sau persoană juridică. cu titlu principal. Contractu l de transport Contractul de transport beneficia de reglementări speciale.civ.neîndestulător pentru înapoierea în întregime a aporturilor şi pentru plata obligaţiilor soci le. pierderea se suportă de asociaţi potrivit cu contribuţia acestora.

Reglementarea contractului. Contractul se în cheie în scris. preţul curent al 236 . Terţul contractant este ţinut direct faţă de comisionar pentru obligaţiile s ale. distinct. com isionarul are un drept de retenţie asupra bunurilor acestuia. 2053). 2048). în lipsă. Contractul de consign e este o varietate a contractului de comision. Pentru creanţele sale asupra comitentului. c omisionarul va avea preferinţă faţă de vânzătorul neplătit (art. două varietăţi ale i. Contractul de mandat Potrivit concepţiei clasice. 14. n umită mandant. care are ca obiect vânzarea unor bu nuri mobile pe care consignantul le-a predat în acest scop consignatarului (art. Codul reglementează. care acţionează cu titlu profesional în schimbul unei remuneraţii numite comision (art.Reglementarea cuprinsă în noul Cod civil se referă distinct la contractul de transport de bunuri şi la contractul de transport de persoane şi bagaje. prin textele noului Cod civil. Comisionarul este obligat să respecte întocmai instrucţiunile exprese primite de la comitent (art. aflate în detenţia sa. anume contractul de comision şi contractul de consignaţie. 2043). Preţul de vânzare a bunului este cel stabilit de părţile contractului de consignaţie sau. însă.9. Contractul de comision este mandatul ce are ca obiect achiziţionarea sau vânzarea de bunuri ori prestarea de servicii pe seama comitentului şi în numele comisionarului. nu cupri nde elemente noi sub aspectele generale ale încheierii şi executării contractului şi nic i cât priveşte răspunderea părţilor. mandatul este contractul prin care o parte – man datarul – se obligă să încheie unul sau mai multe acte juridice pe seama celeilalte părţi. 2 054). Comisionarul nu răspunde faţă de comitent în cazul în care terţul n u-şi execută obligaţiile decurgând din act.

iar comitentul poate să contracteze cu mai mulţi agenţi. 2058). reglementarea sa fiind. O varietate a cont ractului de comision este contractul de expediţie. fără consimţământul comitentului. În lipsă de stipulaţie contrară.10. în princ ipal. cât şi să încheie contracte. are drep turile şi obligaţiile transportatorului. în lipsă. Agentul nu poate negocia sau încheia pe seama sa. iar remuneraţia la care are dr eptul consignatarul se stabileşte prin contract sau. agentul poate reprezenta mai mulţi comitenţi. în numele şi pe seama comitentului. 2064).mărfurilor de pe piaţa relevantă. contrac privind bunuri şi servicii similare celor ce fac obiectul contractului de agenţie. nsignatarul va fi ţinut de aceasta din momentul în care i-a fost adusă la cunoştinţă în scris Contractul de consignaţie este prezumat a fi oneros. expeditorul se obl igă să încheie. fie atât să neg cieze. în nume propriu şi în contul comitentului. prin acesta. Numai dacă se stipulează expres în acest sens. în Legea nr. ca diferenţă între preţul de v are stabilit de consignant şi preţul efectiv al vânzării (art. agentul poate reprezenta mai mulţi co mitenţi concurenţi în aceeaşi regiune. de la momentul vânzării. în tot sau în parte. un contract de transport şi să înd ească obligaţiile accesorii (art. 14. 509/2002 privind agenţii comerciali permanenţi. în una sau mai multe egiuni determinate (art. cu mijloace proprii sau ale altuia. 237 . în aceeaşi regiune şi pentru acelaşi tip de contra te. în regiunea determinată prin contractul de agenţie. Trebuie precizat că acest contract nu se regăseşte act almente nici în Codul civil şi nici în Codul comercial. 2072). Expeditorul care ia asupra sa obligaţia execu tării transportului. Contractul de agenţie Prin acest contr act comitentul îl împuterniceşte în chip statornic pe agent fie să negocieze. Dacă consignantul modifică preţul.

Contractul de depozit Contractul de depozit este acela prin care depozitar ul primeşte de la deponent un bun mobil cu obligaţia de a-l păstra pentru o perioadă de timp şi de a-l restitui în natură (art. brokeraj. din uzanţe ori din alte împrejurări (precum profesia depozitaru ui) nu rezultă obligaţia de a plăti o indemnizaţie.12.Dar. 1).). 2103 alin. misiţie. Elementele esenţiale ale contractului de depozit sunt cele reglementate de actualul Cod civil. 4.C. Potrivit art. îndeosebi în ce priveşte obli gaţiile celor două părţi.civ. în contractul internaţional se utilizează noţiunea de curtaj. el este independent faţă de a cestea în executarea obligaţiilor sale. Intermediarul nu este prepusul părţilor intermediate. dacă nu s-a convenit altfel. în condiţiile prevăzute de art. noul Cod civil (art. 509/2002 prevede că ea se completează numai cu dispoziţiile co ntractului de mandat comercial.. Amintim că mijlocirea ca operaţiune poartă denumiri precu m sămsărie.11. 2096 şi urm. în vederea încheierii act.C. 2083 N. 2107 N. 1) prevede că disp oziţiile Codului se completează cu prevederile referitoare la comision. Contractul de intermediere Intermedierea este contractul prin care in termediarul se obligă faţă de client să îl pună în legătură cu un terţ. 2095 alin. Depozitul este cu titlu gratuit dacă din convenţia părţilor. depozi tarul răspunde numai în cazul în care nu a 238 . în măsura în care acestea din urmă sunt compatibile. în timp ce Legea nr. 14.c iv. El are dreptul la o remuneraţie din partea cli entului numai în cazul în care contractul intermediat se încheie ca urmare a intermedi erii sale (art. Agentul este îndreptăţit la comision pentru contracte le încheiate pe durata contractului de agenţie.

sechestrul convenţional este reglementat în ele mentele sale principale. 2124 alin. art. Contractul de împrumut Reglementarea (art. Sunt asimilate hotelurilor localurile destinate spectacolelor publice.13. pensiunile. spitalele. 2). 2144-2170) este diferenţiată pe cele două feluri de împrumut: împrumutul de folosinţă (comodat) şi împrumutu consumaţie. 2127 N. pentru prejudiciul adus prin furtul.depus diligenţa dovedită pentru păstrarea propriilor bunuri (art. Ca va rietăţi ale contractului. 1). distrug erea sau deteriorarea bunurilor aduse de client în hotel. Noul Cod civil se mărgineşte să definească sechestrul judiciar. prin orice mijloc de probă (art.C. Comodatarul trebuie să păzească şi să conserve bunul cu prudenţa şi diligenţa i bun proprietar. Orice persoană poate fi comodant. trimiţând la prevederi le Codului de procedură civilă. drepturile şi puterile administrator ului-sechestru. oricare ar fi valoa rea lui. Depozitul necesar poate fi dovedit. dacă nu i s-a interzis prin lege sau prin contract.civ. 2107 alin. liberarea adminis tratorului-sechestru. 14. conservarea şi înstrăinarea obiectului sechestrului. el 239 . A. restaurantele. noul Cod civil reglementează depozitul necesar (art. prevede că hotelierul este răspunzător potrivit regulil or privind răspunderea depozitarului. prevăzându-se obligaţiile. cheltuielile şi despăgubirile datorate administrato rului-sechestru. 2124-21 26) şi depozitul hotelier. remuneraţia. sanatoriile. vagoanele de dormit etc. Cât priveşte depozitu l hotelier. Depozitarul nu poate refu za primirea bunului decât dacă are un motiv serios pentru aceasta. În schimb. Este importantă prevederea potrivit căreia hotelierul răspunde şi pentru vehiculele clienţilor lăsate în garajul sau p arcarea hotelului.

14. neputând salva decât unul dintre cele două bunuri. 2157 din noul Cod civil.. în lipsa u nei stipulaţii contrare. a unei sume de bani sau a altor bunuri de gen. iar dacă împrumutul este gra tuit. Termenul de res tituire se presupune a fi stipulat în favoarea ambelor părţi. 2162). 14. împrumutul se prezumă a fi cu titlu gratuit). Potrivit art. dispo ziţiile referitoare la împrumutul cu dobândă se aplică. cu termen. Acest din urmă Cod nu cuprindea. B. numai în favoarea împrumutatului. 2168). În anumite condiţii. prevăzute de art. 2167 N. Împrumutul de consumaţie poartă în mod obişnuit asupra unei sume de bani (caz în care este prezumat a fi cu titlu oneros) sau a altor bunuri fungibile şi consumptibile prin natura lor (caz în care. în temeiul unui contract se naşte şi o obligaţie de plată.C. definiţia contractului. Dobânda se poate stabili în bani ori în alte prestaţii sub orice titlu sau denumire.civ. cont ractul de comodat constituie titlu executoriu.răspunde pentru pieirea bunului împrumutat când aceasta este cauzată de forţa majoră de care comodatarul l-ar fi putut feri întrebuinţând un bun propriu sau când. de altfel. 2153 – comodatarul nu poate invoca dreptul de retenţie pentru obligaţiile ce s-ar naşte în sarc ina comodantului. Dacă nu a fost stabilit un termen de restituir e. Plata anticipată a dobânzii nu se poate efectua decât pe cel mult 6 luni. Contractul de cont curent Reglementarea cuprinsă în noul Cod civil este radical modificată faţă de configurarea acestui contract din Codul comerci al. În niciun caz – prevede art. la care împrumutatul se obligă ca echivalent al folosi rii capitalului (art. l-a preferat pe al său. acesta va fi stabilit de instanţă (art. 240 . în mod corespunzător în toate cazuril care.

în lipsă. contractul de cont curent este acela prin care părţile. 14. Instituţia de credit este ţinută. Contract ul de cont bancar şi alte contracte bancare În ipoteza existenţei unui contract de con t bancar.civ. denumite curentişti.Potrivit art. Soldul cre ditor al contului la încheierea sa constituie o creanţă exigibilă. Prin art. 2172). se obligă să înscrie într-un cont creanţele decurgând din remiteri reci roce. 241 . la data de 31 decembrie a fiecărui an. 372. Creanţele ce nu pot face obiectul compensaţiei nu pot fac e nici obiectul unui cont curent (art. Dacă plata acestuia nu este cerută. 2180 se instituie p rezumţia de aprobare a extrasului sau raportului de cont trimis de un curentist ce luilalt. 2171 N. 2184). titularul contului poate să dispună în orice moment de soldul creditor a l contului.C. potrivit căreia încheierea contului curent şi lichidarea diferenţei vor avea loc la scadenţa termenelor stabilite prin co nvenţii şi. Din reglementarea cuprinsă în Codul co mercial s-a eliminat prevederea finală a art.15. soldul constituie prima remitere dintr-un nou cont şi contractul este r eînnoit pe durată nedeterminată.. 2189). dacă nu este contestat de acesta din urmă în termenul prevăzut în contract sau st abilit în mod rezonabil după uzanţele locului sau practicile dintre părţi. pentru executarea împ uternicirilor primite de la client (art. Dreptul la acţiunea în restituirea s oldului creditor rezultat la închiderea contului curent se prescrie în 5 ani de la d ata închiderii contului curent. creditul sau orice altă operaţiune se realizează prin c ontul curent. dacă depozitul bancar. considerându-le neexigibile şi indisponibile până la încheierea contului. eventual cu respectarea termenului de preaviz stabilit (art. potrivit regulilor de la mandat.

2198). 242 . nominativă. orice informaţii sau împrejurări pe care le cunoaşte şi care. 2191).civ. după caz. 2193-art. în cazul producerii riscului asigurat. să plătească o in demnizaţie asiguratului. contractantul asigurării sau asiguratul se obligă să plătească o primă asigurătorulu .C. Contractul de asigurare Prin acest c ontract. beneficiarului asigurării ori. după caz. la data încheierii contractului. 136/1995 privind asigurările şi reasigurările în România.civ. facilitatea de credit şi închirierea casete lor de valori (art.Sunt.). tot astfel. cu privire la împrejurări care. 220 4). ori de contractantul asigurării . Contractul de asigurare este nul în caz de declaraţie inexa ctă sau reticenţă cu rea-credinţă din partea celui asigurat. precum şi să declare. l-ar fi d eterminat pe acesta să nu-şi dea consimţământul ori să nu-l dea în aceleaşi condiţii. cu forma depozitul ui de fonduri şi a depozitului de titluri. chiar d laraţia sau reticenţa nu au avut influenţă asupra producerii riscului asigurat (art. Reglementarea din noul Cod civil a contractului de asigurare este aproape integral preluată din Legea nr. de asemenea. 2203. 14. asigurările de credi te şi garanţii şi asigurările de pierderi financiare. Poliţa de asigurare poate fi. asigurarea de răspundere civilă. În se nsul art. la ordin sau la purtător.16. sunt esenţiale pe ntru evaluarea riscului. persoana care contractează asigurarea este obligată să răspundă în scris la î trebările formulate de asigurător. reasigurarea şi retrocesiunea (art.). 2241 N. Noul Cod civil reglementează distinct asigurarea de bunuri. 2 199 N.C. reglementate: depozitul bancar (art. 2214art. iar acesta din urmă se obligă ca. asigu rarea de persoane. precum şi coasigurarea. dacă ar fi fost cunoscute de către asigurător. terţului păgubit (art.

devin aplicabile dispoziţiile legale privind contractul de rentă viageră (art. cel care pierde nu poate cere restituirea plăţii făcute de bunăvoie. 2254 alin. 226 1-2262).14. Jocul şi pariul Din reglementarea dată de noul Cod civil în capitolul Jocul şi pariul (art. că pentru plata unei datorii născute dintr-un contract de joc sau de pariu nu există drept la acţiune. novaţie. ori nu avea deplină capa citate de exerciţiu. compensaţie. în treţinerea se datorează pentru toată durata vieţii creditorului întreţinerii (alin. afară de cazul în care a fost victima unei fraude. 2264-art. 1 N. Contractul de întreţinere Reglementarea consacră regulile izvorâte din practică. di n doctrină şi din jurisprudenţă. 2264.18. Cont ractul de întreţinere se încheie în formă autentică. prevăzând că prin acest contract o parte se obligă să efectu folosul celeilalte părţi sau al unui anumit terţ prestaţiile necesare întreţinerii şi îngriji pentru o anumită durată (art. potrivit art. 2. 2).civ. în primul rând. 243 . Dacă ea sau primirea în natură a întreţinerii nu mai poate continua din motive obiective sau dacă debitorul întreţinerii decedează şi nu intervine o înţelegere între părţi. remitere de datorie cu sarcină ori alte asemene a acte juridice. sub sancţiunea nulităţii absolute. În cazul în care prin contract nu s-a prevăzut durata întreţinerii ori s-a prevăzut numai caracterul viager al acesteia. datoriile năs cute din contractul de joc sau pariu nu pot constitui obiect de tranzacţie. 2266) vom sublinia.C. întreţinerea în u o sumă de bani corespunzătoare. În toate cazurile în care întreţinerea a fost înlocuită cu entă.). la cererea oricăreia dintre părţi. 2264 alin. Pe cale de consecinţă. fie şi numai temporar. instanţa jude ate să înlocuiască. potrivit alin. recuno aştere de datorie. 14. 3 al art. Dar .17.

prin concesii sau renunţări reciproce la dreptur i ori prin transferul unor drepturi de la una la alta (art. 244 .). 2267 N. inclusiv în faza executării silite.C. Tranzacţia Tranzacţia este contractul prin care părţile previn sau sting un litig iu.19.civ.14.

Data şi locul des chiderii moştenirii – respectiv momentul morţii şi ultimul domiciliu al celui care o lasă – sunt elemente asemănător reglementate şi în prezent. prevederile Codului urmând să înlocuiască textele Codului din 1865 şi reglementări completatoare în materia succesorală şi. neîndoielnic . cu hotărârea judecătorească declarativă de moarte. Î treacăt fie vorba. 15. 15. Unele dintre soluţiile act uale ale doctrinei şi ale jurisprudenţei şi-au găsit consacrarea expresă în noul Cod. în condiţ care un întreg titlu din Cartea a V-a este consacrat contractelor speciale. legiuitorul mulţumindu-se să păstreze. în principal. principiul potrivit căruia în dreptul nostru moştenirea legală este regula. rămasă defini .). 953-1063) reglementării moştenirii şi libera lităţilor.civ.1.1. din c are a fost extras contractul de donaţie. a moşten irii legale cu liberalităţile în general şi cu donaţia în special este discutabilă. noul Cod civil făcând şi unele precizări caracter practic privind dovada ultimului domiciliu al defunctului (cu certific atul de deces sau. socotim că alăturarea. 953 N. în liniile sale esenţiale.1 . în reglementarea dată de noul Cod civil. Moştenirea poate fi legală sau testamentară Noul Cod civil menţine. după caz. că în domeniul succesiuni lor inovaţiile aduse de noul Cod civil sunt relativ puţine. Generalităţi Noul Cod civil consacră Cartea a IV-a (art. reglementarea anterioară.2. iar cea 24 5 . Este de remarcat. însă. în domeniul contractului de donaţie.1. Moştenirea este definită ca fiind transmiterea patrimoniului unei persoane fizice decedate către una sau mai multe persoane în fiinţă (art.CAPITOLUL XV DREPT SUCCESORAL MOŞTENIREA LEGALĂ ŞI TESTAMENTARĂ 15.C.

Asemenea acte au în vedere. ca sancţiune civilă.testamentară reprezintă excepţia (vezi. Textul precizează. pe de o parte. nu denunţă omorul (nu şi ucigaşul) lor competente. de pildă. 956. pe de alta.4. (2) al auto rului unei „acuzaţii capitale calomnioase împotriva celui care lasă moştenirea” – reglementar a fiind inaplicabilă după abolirea pedepsei cu moartea – şi (3) în cazul moştenitorului care . care corespunde nedemnităţii succesorale din materia devoluţiunii legale. În rezent. sub sancţiunea nulităţii absolute. precum actele prin care se acceptă moştenirea sau se renunţă la aceas ta.3. având cunoştinţă de uciderea celui care lasă moştenirea. O import antă inovaţie aduce noul Cod civil în ce priveşte reglementarea nedemnităţii succesorale. nedemnitatea. art. Cât priveşte succesiunea testamentară. că o parte din patrimoniul defunctului se poate transmite prin moştenire legală. neîndeplinirea sarcinilor ce însoţesc legatul şi.1. cruzimi sau i njurii grave la adresa acestuia. 15. 955).1. în chi p unitar. ingratit udinea legatarului constând în atentatul la viaţa testatorului. Reglementarea adusă de noul Cod civil rezolvă. „drepturi eventuale asupra unei moşt eniri nedeschise încă. iar cea laltă parte prin moştenire testamentară. distin gând între nedemnitatea de drept 246 . ori actele prin care se înstrăinează sau se permite înstrăina rea unor drepturi care s-ar putea dobândi la deschiderea moştenirii”. potrivit art. sun t. motivele revocării judecătoreşti a le gatelor. delicte. priveşte exclusiv moştenirea legală şi se aplică î azul (1) „condamnatului pentru că a omorât sau a încercat să omoare pe defunct”. a pactelor asupra unei moşteniri nedeschis e. înainte de deschiderea ei. Se păstrează soluţiile existente în materia rohibirii. 15. firesc. chestiunea nedemnităţii în ambele sisteme ale devoluţiunii succesorale.

C. ar fi înlăturat ori ar fi restrâns vocaţia la moştenire a făptuitorului. oraşului ori municipiului în a cărui rază teritorială se află bunu ile la data deschiderii moştenirii. O altă inovaţie cuprinsă în noua reglementare se referă la posibilitatea înlăturării efect r nedemnităţii prin voinţa expresă a celui care lasă moştenirea. Tot astfel. aceste unităţi vor putea cere declararea nedemnităţii dacă nu există alţi moştenitori decât cel a cărui nedemnitate se cere a fi declarată (art. nedemnitatea celui reprezentat făcea imposibilă venirea la succesiune a reprezent anţilor. ca şi persoana care. cu rea-credinţă. Noul C d civil prevede un termen de decădere de un an. Potrivit noii reglementări 247 .şi nedemnitatea judiciară. la cererea oricărei persoane interesate sau din oficiu de către instanţa de judecată ori de către notarul public. fizică sau morală ori. a distrus ori a fal sificat testamentul defunctului. 96 ). Ned itatea de drept (art. de la deschiderea moştenirii. împotriva celui ce lasă moştenirea. Nedemnitatea de drept poate fi consta tată oricând.) sancţionează persoana condamnată penal pentru o in fracţiune săvârşită cu intenţia de a-l ucide (1) pe cel care lasă moştenirea sau (2) pe un al uccesibil care. în care orice succesibil poate cere instanţei declararea nedemnităţii. a unor fapte grave de violenţă. a alterat. 959) poate fi declarat nedemn de a moşteni cel care a fost condamnat penal pentru săvârşirea. prin dol sau violenţă.civ. noua reglementare î ră vechea injustiţie consacrată de legea civilă prin care. a unor fapte ce au avut ca urmare moartea victimei. Dat fiind că moştenirea vac antă se transmite comunei. În cazul nedemnităţii judiciare (art. cu intenţie. 958 N. În fine. poate fi declarat nedemn cel care. în cazul reprezentării succesoral e. după caz. ambele privind atât moştenirea legală cât şi cea testamentară. să modifice sau să revoce testamentul. a ascuns. l-a împiedi cat pe cel care lasă moştenirea să întocmească. dacă moştenirea ar fi fost deschisă la data faptei.

2) regula potrivit căreia.(art.2. reprezentarea operează chiar dacă reprezentantul este nedemn faţă de reprezentat sau a renunţat la moştenirea lăsată de acesta ori a fost dezmoştenit de l (art. în timp ce colateralii numai până la gradul al patrulea inclu siv. 3). cu excepţiile prevăzute de lege. 965. precum şi nedemnul. Moştenirea legală Moştenirea legală păstrează. 967 alin. 964 alin. 967 alin. pentru înlăturarea inechităţilo pot fi provocate. dacă în u rma exheredării rudele defunctului din clasa cea mai apropiată nu pot culege întreaga moştenire. Ea se cuvine rudelor şi so ui supravieţuitor. 15. Înăuntrul fiecărei clase se aplică principiul proximităţii gra ului de rudenie. c) ascendenţii ordinari. În fine. regulile actuale. rudele cu grad mai apropiat înlăturând de la moştenire pe cele cu un gr ad mai îndepărtat. Descendenţii şi ascendenţii au vocaţie succesorală indiferent de gradul de rudenie cu defunctul. Noul Cod civil consacră expres (art. dacă legea nu prevede altfel. păstrându-se împărţirea rudelor în patru clase de moştenitori: a) descende b) ascendenţii privilegiaţi şi colateralii privilegiaţi. prin reprezentare succesorală un moştenitor legal cu un gr ad de rudenie mai îndepărtat. d) cola teralii ordinari. de aplicarea regulii proximităţii gradului de ru denie. cu puţine excepţii. în re rudele din aceeaşi clasă şi cu acelaşi grad de rudenie moştenirea se împarte în mod egal. 1) „poate fi reprezentată persoana lipsită de capacitatea de a moşteni. în anumite ipoteze. chiar aflat în viaţă la data deschiderii moştenirii şi chiar dacă renunţă oştenire”. partea rămasă se atribuie rudelor din clasa subsecventă care îndeplinesc condiţii le pentru a veni la moştenire. Potrivit art. numit 248 . oul Cod civil păstrează şi soluţia reprezentării succesorale. Mai mult decât atât.

Reprezentarea succesora lă Ca şi în prezent. bunurile moştenite prin reprezentarea nedemnului. numai în cazul şi în măsura în care valoare urilor moştenite prin reprezentare a depăşit valoarea pasivului succesoral pe care rep rezentantul a trebuit să-l suporte ca urmare a reprezentării. 3. prevăzând obligaţia copiilor nedemnului. neîndoielnic. aplicabilă în prezent doar pentru cazul în care cel reprezentat era decedat la data deschiderii succesiunii. Rezultă că repreze ntarea succesorală. pot veni la moştenire prin reprezentare succesorală numai descendenţii copiilor defunctului şi descendenţii fraţilor sau surorilor acestuia.reprezentant. Împărţirea moştenirii. Este. cazul în care operează reprezentarea succesorală. dacă vin la moştenirea acestuia în concurs cu alţi copii ai săi. În fine. se face pe tulpină. ef ectul particular al reprezentării. totuşi. ori a renunţat la moşteni rea lăsată de acesta ori a fost dezmoştenit de el. 967 alin. însă. potrivit căreia reprezentarea o perează chiar dacă reprezentantul este nedemn faţă de reprezentat. în virtutea legii. de a raporta. 15. ca şi aceea consacrată prin art.2. 2 N. 968 alin. concepuţi înaint e de deschiderea moştenirii de la care acesta a fost exclus. noua reglementare stabileşte. o soluţie i ngenioasă.. pentru a culege partea din moştenire ce i sar fi cuvenit acestuia dacă nu ar fi f ost nedemn faţă de defunct.1. a fost extinsă şi la ipoteza în care reprezen tatul nu poate veni la moştenire din cauză că este nedemn. 249 . că poate fi discutată re lementarea care priveşte nedemnitatea reprezentantului şi care pare a împinge excesiv de mult caracterul relativ al sancţiunii nedemnităţii. în modul stabilit pr in art. la moşten irea acestuia din urmă. urcă.C. Remarcăm. aceasta. sau decedat la data deschiderii moştenirii. ca o inovaţie. în drepturile ascendentului său. numit reprezenta t. concepuţi după deschiderea moştenirii de la care a fost înlăturat nedemnul.civ.

în ipoteza în care nu vine în concurs cu descendenţii defunct lui. însă. Noua reglementare nu mai include. dar nu mai devreme de un an de la deschiderea succesiunii. 250 . având dreptul să primească mobilierul şi obiectele de uz casnic care au fost afectate folosinţei comune a soţilor. o jumătate din moşten ire dacă vine în concurs fie numai cu ascendenţi privilegiaţi. o treime din moştenire dacă vine în concurs concomitent cu ascendenţi privilegiaţi şi cu colaterali privilegiaţi. fie numai cu colaterali p rivilegiaţi ai defunctului. - Ca şi în reglementarea actuală. printre drepturile succesorale speciale ale soţului supravieţuitor. dacă vine în concurs cu moştenitorii ce a parţin unor clase diferite. pe lângă cota ce i se cuvine potrivit legii. totuşi că. noul Cod civil prevede. cota soţului supravieţuitor este de: un sfert din m oştenire în concurs cu descendenţii defunctului. fie cu colaterali ordinari. dacă această casă face parte din bunurile moştenirii. dreptul de abitaţie al soţului supravieţuitor asupra casei în care a locuit până ta deschiderii moştenirii. Dreptul de abitaţie se stinge şi în cazul în ca re beneficiarul său se recăsătoreşte.- Ca şi în prezent: soţul supravieţuitor vine la moştenire în concurs cu moştenitorii legali di oricare clasă. darurile de nuntă. soţul supravieţuitor are un drept special la moştenire. cota acestuia se stabileşte ca şi când ar veni în concurs numa i cu cea mai apropiată dintre ele. trei sferturi din moştenire dacă vine în concurs fie cu asce ndenţi ordinari. Acest dre pt este recunoscut dacă cel în cauză nu este titular al niciunui drept real de a folos i o altă locuinţă corespunzătoare nevoilor sale şi se stinge la partaj. Se păstr ează.

251 . 15. În concurs cu soţul supravieţuitor aceştia au dreptul la trei sferturi din moştenire. În cazul venirii la moştenire a colateral ilor privilegiaţi. în mod corespunzător. 15. au dreptul la trei sferturi.2.15. aceştia vor culege împreună o jumătate. A tfel: în cazul în care la moştenire vine un singur părinte. cu excepţia părinţilor lui. ei beneficiind de privilegiul dublei legături. i ar colateralii privilegiaţi. noul Cod civil păstrează şi regulile împărţirii pe linii. moştenirea (sau partea de moştenire) cuvenită colateralilor privileg iaţi se împarte în două părţi (linii) – linia paternă şi linia maternă.4. Când vin la succesiune în nume propriu au dreptul la părţi egale. în noul Cod civil. indiferent de numărul lor. Ascendenţii ordinari sunt rudele în linie dreaptă ascendentă ale defunctului. Descendenţii defunctului au. moştenirea (sau partea de moştenire) se împarte în m od egal între ei. alături de fraţii buni pot veni la moştenire şi fraţii consangvini şi cei uteri ni.3.2. aceleaşi drepturi succesorale ca şi în prezent. În ipoteza în care toţi fraţ surorile sunt din aceeaşi categorie. Fraţii buni ai defunctului vor lua cota corespunzătoare din ambele jumătăţi. ternă se împarte între fraţii defunctului pe linie paternă. Ascendenţii ordinari vin la moştenire în ordinea g radelor de rudenie cu defunctul. în cazul în care la moştenire vin doi părinţi. acesta va culege un sfert. indiferent de numărul lor. Regulile actuale privind împărţirea moştenirii sau a părţii din moşt între ascendenţii privilegiaţi şi colateralii privilegiaţi se păstrează de noul Cod civil. iar c ralii privilegiaţi vor culege cealaltă jumătate. pentru ipoteza î are au vocaţie succesorală fraţi şi surori ai defunctului care nu provin din aceiaşi părinţi. prin urmare.2. iar jumătatea maternă între fraţi unctului pe linie maternă.2. În această ipoteză.

1034 N. 1036 N. pentru ti mpul când nu va mai fi în viaţă. personal şi revoca bil prin care testatorul dispune.5. sarcini impuse legatarilor sau moştenitorilor legali. 15. denumit şi conjunctiv. Testamentul conţine dispoziţii referitoare la patrimoniul s uccesoral ori la bunurile ce fac parte din acesta.civ. T estamentul Potrivit art. numirea de exec utori testamentari.C. 2). noul Cod civil nu a prevăzut şi recunoaşterea unui copil. dat fiind că acesta este un act special. 1048 alin. revocarea dispoziţiilor testamentare anterioare. în opinia noastră.3. alte dis poziţii ce produc efecte după moartea testatorului.C. În enumerarea dispoziţiilor ce pot f i cuprinse într-un testament. Ei vin la moştenire în ordinea gradelor de rudenie cu defunctul.). testamentul este actul unilateral.2. regulile privind chemarea la moştenire a colateralilor ordinari n-a u suferit modificări în reglementarea noului Cod civil. nu la moartea testatorului. întruna dintre formele cerute de lege. Moştenirea (sau partea de moştenire) ce s e cuvine celor de acelaşi grad se împarte între ei în mod egal. cu caracter irevocabil şi care produce efec te.. testamentul reciproc ( art. Colateralii ordinari sunt rude colaterale ale defunctului până la gradul pat ru inclusiv (cu excepţia. este interzis. precum şi la desemnarea directă s au indirectă a legatarului. Testamentul mai poate conţine dispoziţii referitoare la pa rtaj. un copil (a se vedea şi art. Aceasta nu opreşte testatorul. exheredare. 252 . iar nu şi prin reprezentare. Astfel cum se p oate constata. Moştenirea testamentară. desigur. Ca şi în reglementarea actuală. prin testament. să recunoască.civ.15. Colateralii ordinari pot veni la moştenire numai în nume propriu. a colateralilor privilegiaţi). sub sancţiunea nulităţii. ci imediat.

Astfel. reglementarea formelor testamentului coincide.civ. Interpretarea testamentului se face potrivit regulilor de interpretare a c ontractelor. în cadrul procedurii succes orale testamentul 253 . Testamentul olograf trebuie. însă. 1038 alin. potrivit ar t. s ub sancţiunea nulităţii. testamentul mistic sau secret.1. Nou eglementare prevede că. 15. dacă ele sunt compatibile cu caracterele juridice ale acestuia (art. Formele testamentului Noul Cod civil se referă la următoarele forme a le testamentului. în cazul în care testamentul a dispărut printr-un caz fortui t sau de forţă majoră. c are poate fi olograf sau autentic. este valabil numai dacă testatorul a avut discernământ.C. testamentul olograf se va prezenta unui notar public pentru a fi vizat spre neschimbare. t estamentul ordinar poate fi olograf sau autentic. fie după moartea testatorului. reglementarea aplicabilă este cea ge nerală. desigur. fie în t impul vieţii acestuia. dolul.. Cât priveşte viciile de consimţământ. 2). înainte de a fi executat. acesta putând atrage anularea testamentului chiar dacă manoperele dolozive nu au fo st săvârşite de beneficiarul dispoziţiilor testamentare şi nici nu au fost cunoscute de ac esta. testamentul privilegiat şi testamentul sumelor şi valorilor depozitate. să dovedească existenţa şi conţinutul lui într-una din formele pre văzute de lege. Validitatea formei şi cuprinsul testamentului vor putea fi dovedite prin orice mijloc de probă. Bineînţeles că testamentul a act juridic.3. 1 N. în noul Cod civil (art. cu cea actuală. A fost eliminat. exhaustivă: testamentul ordinar. reglementarea fiind. Pe fond. iar consimţământul său nu a fost viciat. dar fără ca el să-i fi cunoscut dispariţia. datat şi semnat de mâna testatorului. 1037 alin. 1039). însă o reglementare specială priveşte. ori prin fapte ale unui terţ. să fie scris în întregime. în bună măsură.Oricine pretinde un drept ce se întemeiază pe un testament este obligat.

potrivit art.în faţa unui funcţionar competent al autorităţii civile locale. 1042). potrivit legii. cu ocazia autentificării. iar deschiderea şi starea în care se găseşte se constată prin proces-v erbal (art. .în faţa comandantului unităţii m ilitare ori a înlocuitorului acestuia. ori. dacă testatorul se află la bordul unui vas sub pavil ion românesc. în registrul n al notarial ţinut în format electronic. a medicului de gardă.în faţa comandantului vasul ui ori a înlocuitorului acestuia. Informaţii cu privire la exist enţa unui testament nu se pot da decât după decesul testatorului (art. Testamen tele privilegiate au în vedere situaţiile speciale în care asemenea testamente se întocm esc şi în prezent. desigur. Testamentul autentic este. . războaie ori alte asemenea situaţii excepţionale.urmează a fi validat. de îndată. Asemenea testamente se întoc esc: . în caz de epidemii.C. este salariat s au prestează servicii în cadrul forţelor armate şi nu se poate adresa unui notar public. însă.. în cursul unei călătorii maritime sau fluviale. cât timp testatorul este internat într-o instit uţie sanitară în care notarul public nu are acces. În scopul informării persoanelor ce justifică un interes legitim . notarul care autentifică testamentul are obligaţia să îl înscrie. 1043 N.civ. Aceleaşi condiţii sunt stabili te pentru testamentul întocmit la bordul unei aeronave. în lipsa acestora. 1046). cel a utentificat de un notar public sau de o altă persoană învestită cu autoritate publică de căt re stat.în faţa directorului. c atastrofe. cu adaptările corespunzătoare. 254 . dacă testatorul este militar. potrivit legii. medicului şef al instituţiei sanitare sau al serviciului. Testatorul poate fi asistat de unul sau doi martori. .

prin act autentic ori prin testament. testamentul revocat or poate avea o formă diferită faţă de cel revocat.civ. Dispoziţia revo catorie poate fi retractată expres. în registru aţional notarial reglementat prin art. Încheiat în condiţiile arătate. să fie înscrisă. 15. Se exceptează dispo ziţiile testamentare privind recunoaşterea unui copil. valorile sau titlurile de valoare depuse la instituţii sp ecializate. Trebuie. sume şi valori ce fac obiectul unor dispoziţii testamentare. de îndată. Testamentul melor şi valorilor depozitate este prevăzut de noul Cod civil sub forma unui simplu enunţ.3. cât priveşte legatul cu titlu universal.C.În toate cazurile este obligatoriu ca testamentul să se întocmească în prezenţa a doi martor i.C.) poate fi expresă sau tacită. 1051 N. În materia revocării testament ului noua reglementare nu aduce noutăţi esenţiale. Revocarea voluntară expresă nu poate fi făcută decât prin act autentic. totuşi. referitoare la revocarea voluntară a testamentului. ca şi ret ractarea unei dispoziţii revocatorii. Legatul poate fi universal. de către notar. Revocarea voluntară a testam entului (art. Revocarea voluntară tacită a unui testam ent olograf poate fi făcută şi prin distrugerea. cu titlu universal ori cu titlu particular. nu aduce inovaţii importante faţă de prevederile ce se aplică în prezent. ruperea sau ştergerea sa.civ. noul Cod 255 . sau printr-un testament ulterior. semn alată necesitatea ca revocarea expresă a testamentului făcută prin act autentic. 1046 al N. Termenul de 15 zile se suspen dă dacă testatorul a ajuns într-o stare în care nu îi este cu putinţă să testeze. Reglementar ea cuprinsă în noul Cod civil.2. testamentul privilegiat devine caduc la 15 zile de la data când dispunătorul ar fi putut să întocmească un testament ordinar. acesta presupune aplicarea condiţiilor de formă prevăzute de legi speciale referi toare la sumele de bani.

în măsura în care lega tul urmează a fi redus.C. la alegerea sa. fie valoarea acestuia de la data desc hiderii moştenirii (art. 1064). Cât priveşte efectele legatelor. prin această fracţiun e înţelege: a) fie proprietatea unei cote-părţi din moştenire.ci v. Aceste precizări. 1060 N. Iar în ipoteza în care un legat a fost executat fără a se oaşte anumite datorii ori sarcini ale moştenirii.C. b) fie un dezmembrământ al pro rietăţii asupra totalităţii sau a unei cote-părţi din moştenire. fără a depăşi valoarea bunurilor primite. prevăzând că dacă legatele cu titlu particular depăşesc activul net al moştenirii.. cuprinse în art. sunt de natură să pună capăt unor controverse teoretice şi unor dificultăţi de ordin pract c în domeniul moştenirii testamentare. c) fie proprietatea sau un d zmembrământ asupra totalităţii ori asupra unei cote-părţi din universalitatea bunurilor dete rminate după natura sau provenienţa lor. 256 . cel însărcinat cu executarea legatului este obli gat. ele vor fi reduse în măsura depăşirii. la data întocmirii testamentului. în cazul în care legatarul nu poate îndeplini sarcina care grevează legatul său. 1056 N.civ . prevede că.civil precizează că acesta conferă vocaţie la o fracţiune a moştenirii. Dacă. Noul Cod civil consacră (art.civ. să dea fie bunul în natură. testato rul nu a ştiut că bunul nu-i aparţine. 1067) un drept de preferinţă al creditorilor moştenirii faţă de leg atari. t statorul a ştiut că bunul nu este al său. În ipoteza în care. Soluţia este cea consacrată prin art. moştenitorul. însă. legatul este lovit de nulitate absolută. 906 C. creditorii sau orice p ersoană interesată poate solicita restituirea de la legatarul plătit. art. se va putea libera predând beneficiarului sa rcinii bunurile sau valoarea lor. Noul Cod civil stabileşte şi soluţii pentru ipoteza în care legatul are ca obiect bunul altuia şi nu se află în patrimoniul succesoral la da ta deschiderii moştenirii.

revocă implicit legatul pentru tot ce sa înstrăinat. 10 73 N. n u l-a înştiinţat. leg atarul nu mai este în viaţă ori este incapabil. spre deosebire de cazul nedemnităţ u se cere ca legatarul să fi fost condamnat penal pentru fapta respectivă. într-o asemenea 257 . 2 N.civ. consacră expres soluţia aplicată şi în prezent cât priveşte regimul juridic al le atului-sarcină. de la data când sarcina trebuia executată. legatarul este nedemn sau renunţă la legat . după ca z. 1068 alin..civ. 2 N. cu titlu particular.civ. orice înst răinare a bunului ce face obiectul unui legat.Revocarea judecătorească a legatului a fost păstrată în noua reglementare şi poate fi solici tată pentru neîndeplinirea culpabilă a sarcinii. Noua reglementare succesorală păstrează cazu rile de caducitate a legatului (art. în sensul că acesta nu va deveni ineficace în cazul în care legatul grevat devine ineficace ori este revocat judecătoreşte. în cazurile e numerate de art. în această ipoteză. consimţită de către testator. în timpul vi eţii acestuia sau înainte de împlinirea condiţiei suspensive ce afectează legatul. Legatele sunt supuse dispoziţiilor legale privind revocarea voluntară a testamentului. Este de observat că. din motive ce nu ţin de voinţa testatorului.C. cruzimi sau injurii grave faţă de testator o ri la adresa memoriei acestuia. a unei persoane apropiate lui sau. ştiind că alţii intenţionează să atenteze. Art. ca şi pentru ingratitudine.C. chiar dacă este afectată de modalităţi. anume: a) dacă legatarul a atentat la viaţa t estatorului. dacă ac easta avea caracter pur personal. legatarul decedează înaintea împlinirii condiţiei suspensive ce afectează legatul. 1071): la data deschiderii succesiunii. b) dacă leg atarul se face vinovat de fapte penale. Dreptul la acţiunea în revocarea judecătorească a legatului se prescrie în term n de un an de la data când moştenitorul a cunoscut fapta de ingratitudine ori. 1069 alin.C. bunul ce face obiectul legatului cu titlu part icular a pierit în totalitate. Potrivit art.

ca manifestare unilatera lă de voinţă. un act juridic.3.situaţie moştenitorii ce beneficiază de dreptul de acrescământ au obligaţia executării legatu ui-sarcină.. în lite atura de specialitate şi în jurisprudenţa actuală.C. conferindu-le împuternicirea necesară executării dispoziţiilor testam entare. Dezmoştenirea (art.3. atunci când testatorul dispune înlătura rea unuia sau mai multor moştenitori de la succesiune şi indirectă. va cere instanţei să încuviinţeze vânzarea bunurilor pentru obţinerea d sume necesare executării legatelor.C. ea însăşi. ca putând fi valabilă. unul sau mai mulţi dintre m enitorii săi legali. Executorul testamentar trebuie să aibă capacitate deplină de exerciţiu şi să accepte misiunea prin declaraţie autentică notarială.1074 N. apare firesc ca dispoziţia testamentară ce o conţine să fie sup să cauzelor de nulitate. 1009 N.civ. P uterile executorului nu pot fi transmise altei persoane. recunoscută.) reprezintă dispoziţia cuprinsă în testament pr in care testatorul înlătură de la moştenire. potrivi t căruia clauzele testamentare prin care s-ar institui o asemenea sancţiune sunt con siderate nescrise. în tot sau în parte. când testatorul inst ituie unul sau mai mulţi legatari.. va încasa 258 . considerăm că aceas dispare din dreptul nostru succesoral prin aplicarea art.civ. prevăzute de lege.C. Executorul testamentar administrează patr imoniul succesoral pe o perioadă de cel mult doi ani de la deschiderea moştenirii. Dezmoştenirea poate fi directă. putând cere punerea sigiliilor. 15. absolută ori relativă. 1076 N. Executorul testamentar administrează patrimoniul succesoral. inventarierea bunurilor moştenirii. Este ceea ce prevede art. Execuţiunea testamentară Testatorul poate numi una sau m ai multe persoane. Socotind că dezmoştenirea reprezintă. Cât priveşte dezmoştenirea-sancţiune.civ.

dacă este împuternicit prin testament.civ. cu respectarea condiţiilor prevăzute la art. 807 C. 968) p revede că cel lipsit de capacitate de exerciţiu ori cu capacitate de exerciţiu restrânsă n u poate dispune de bunurile sale prin liberalităţi. 15. că minorul dobândeşte.C. Amintim. La finele fiecărui an şi la încetarea misi unii sale executorul testamentar este obligat să dea socoteală pentru gestiunea sa. Capacitatea de a dispune prin testament Noul Cod civil reglementează în gene ral capacitatea de a dispune prin liberalităţi. Incapacităţile speciale sunt sancţionate cu nulitate relativă. capacitate deplină de exerciţiu. dacă prin testam ent nu s-a prevăzut o remuneraţie care să se plătească din moştenire.civ. instanţa de tutelă poate recunoaşte minorului care a împlinit vârsta de 16 ani.. Minorul ca e a împlinit 16 ani poate dispune prin testament. Noul Cod civil (art. 40 din N. Amintim. va plăti datoriile acesteia. 2. 39).3. 15. prin căsătorie. dar numai de o jumătate din ceea c e ar putea dispune dacă ar fi major (art. cât priveşte capacitatea de a dispune prin testament.3. Executorul răspunde ca n mandatar pentru executarea misiunii sale.4. bineînţeles. acordau îngrijiri de specialitate dispunătorului pentru boala care este cauză 259 . Ele priv esc liberalităţile făcute medicilor.5. capacitate deplină de exerciţiu (art. potrivit art.). totuşi. va depune diligenţe pentru executarea testamentului şi va apăra validitatea acestuia în caz de contestaţie. Misiunea executorului testamentar este gratuită. minorul se poate căsători şi la vârsta de 16 ani. farmaciştilor şi altor persoane în perioada în care. pentru motive temeinice. Precizăm. de asemenea că.creanţele moştenirii şi. iar. că în prezent această capacitate este refuzată minorului care nu a împlinit 16 ani şi. 272 alin. dir ct sau indirect. fără a distinge după cum acestea s-ar face prin acte între vii sau pentru cauză de moarte. persoanei puse sub interdicţie judecătorească.

tot astfel. agenţilor instrumentatori în cadrul testa mentelor privilegiate. O inovaţie în domeniul lib eralităţilor sub condiţie sau cu sarcină priveşte (art. incapacitatea se aplică şi cât priveşte preoţii sau alte persoane ce acordau asistenţă religioasă.3. 1006) posibilitatea revizuirii con diţiilor şi a sarcinilor. Aşa fiind. noua re glementare civilă nu numai că îngăduie substituţia fideicomisară în materia legatului. donata r sau legatar..6. totuşi. 3. Sunt.a decesului. substituitului desemnat de dispunător” (art. dat fiind că. noul Cod civil îngăduie dispunătorului să stipuleze ca su bstituitul să fie gratificat cu ceea ce rămâne. substituitul nu poate fi supus obligaţiei de conservare şi transmitere a bunurilor.7. din motive imprev izibile şi care nu-i pot fi imputate. 15. că substituţia funcţionează numa ma generaţie”.civ. persoanelor ce au acordat în mod legal asistenţă la redactarea testamentului. din d onaţiile sau legatele făcute în favoarea acestuia din urmă (art. la decesul său. 1001). care poate fi cerută instanţei de judecată dacă. 15. în pre zent. 996 alin. Substituţiile fideicomisare sunt. Noul Cod civil prevede că „o liberalitate poate fi grevată de o sarcină care constă în obligaţia instituitului.C. Sub de numirea de liberalităţi reziduale. dar o eglementează şi pentru donaţii. prevăzute de art. 260 . condiţiile sau sarcinile au devenit extrem de dificile sau excesiv de oneroase pentru beneficiar. de a conserva bunurile care constituie obiectul liberalităţii şi de a l e transmite. interzise sub sancţiunea nulităţii absolute şi integrale. 991 N. Trebuie să precizăm. interpretului şi martorilor ce au luat parte la procedura de autentificare. lovite de nulitate relativă legatele în favoarea n otarului public care a autentificat testamentul.3. Aceste incapacităţi speciale. potrivit art. la data decesului instituitului. sunt regl ementate în premieră de noul Cod civil. 994).

potrivit art. Aşa fiind. 1088 N. soţul supravieţuitor. i sar fi cuvenit ca moştenitor legal. prin act autentic sau prin testament. 1090 N.4.civ. O inovaţie importantă priveşte reglementarea întinderii rezervei succe sorale. Sunt moşteni ori rezervatari. la rândul ei. 1051 şi urm.1010) posibilitatea confirmării unei liberalităţi de către moşte nitorii universali ori cu titlu universal ai dispunătorului. defineşte cotitatea disponibilă ca fiind partea din bunurile moştenirii care nu este rezervată prin lege şi de care defunctul poate dispune în mod neîngrădit. renunţându-se la actualul mod de stabilire a întinderii rezervei descendenţilor (în funcţie de numărul lor). rezerva succesorală a fiecărui moştenitor rezervatar este de jumătate din cota succesorală care.) se poate face. ca şi în prezent. 15. Rezerva succesorală Rezerva succesorală urmează. Confirmarea nu po ate.8. Revocarea voluntară a testa mentului (art. în absenţa liber alităţilor sau dezmoştenirilor. Art. desigur.civ). descendenţii şi ascendenţii privileg aţi ai defunctului. Rezerva este partea din b unurile moştenirii la care moştenitorii rezervatari au dreptul în virtutea legii.C.C. chia r împotriva voinţei lui de cujus manifestată prin liberalităţi sau dezmoşteniri. Este consacrată. inclusiv prin li beralităţi. 1089 N. Potrivit textului (alin. aceştia renunţând la dreptu l de a opune viciile de formă sau orice alte motive de nulitate. în principal.Este consacrată expres (art. în tot sau în parte. Dispoziţia revocatorie poate . să fie retractată expres. 15.C. să prejudicieze drepturile terţilor. cotitatea disponibilă specială a soţului supravieţu tor (art. de asemenea.civ. regulile actuale.1). liberalităţile neraportabile făcu te soţului 261 .3. printr-un act autenti c notarial sau printr-un testament ulterior (revocare expresă) ori prin distrugere a sau ştergerea testamentului olograf (revocarea tacită)..

Art. care vine la moştenire cu descendenţi ce nu provin din căsătoria sa cu def unctul. după caz. a valorii donaţiilor făcute de cel care lasă moştenirea.civ.supravieţuitor. 1095 N. exclusiv pentru calcul. printre altele cele legate de refer irea la copiii din altă căsătorie cu o formulă ce poate include şi copiii din afara căsătorie defunctului. 939 C. cum era şi firesc.civ. de altfel. pe descendenţii lui de cujus. după caz. După deschiderea moştenirii. c) reunirea fictivă. Valoarea ma sei succesorale în funcţie de care se determină rezerva succesorală şi cotitatea disponibi lă se stabileşte prin: a) determinarea activului brut al moştenirii.C..civ. la activul net. b) determinarea activului net al moştenirii prin scăderea pasivului succesoral din act ivul brut. stabilită prin art. Textul cel nou nu mai vorbeşte. despre copii. liberalităţile ca calcă rezerva succesorală sunt supuse reducţiunii. prin însumarea valo rii bunurilor existente în patrimoniul succesoral la data deschiderii moştenirii. nu pot depăşi un sfert din moştenire şi nici partea descendentului care a primit cel mai puţin.civ. Reglementarea reducţiunii libera lităţilor excesive (art. Noua redactare a textului are avantajul de a elimina unele neclari tăţi ale prevederilor actuale (art. ci are în ved ere. preve de un termen de prescripţie de trei ani pentru acţiunea în reducţiunea liberalităţilor exces ive. în 262 .) urmează reglementarea actuală.C. prescripţia cu rge de la data când aceştia au aflat de existenţa şi de caracterul lor excesiv. 1096 N. la cerere. N. Ordinea reducţiunii. de la data când moşt enitorii rezervatari au pierdut posesia bunurilor ce formează obiectul liberalităţilor . Pentru liberalităţile excesive necunoscute de moştenitorii rezervatari. acest termen curge de la deschiderea moştenirii ori.). 1091 şi urm. Principalul efect al reducţiunii constă în ineficacitatea legatelor sau.C. este neschimbată faţă de reglementarea act uală.

Principala inovaţie a dusă de noul Cod civil în această materie este stabilirea unui termen de opţiune succeso rală de un an de la deschiderea moştenirii (art.desfiinţarea donaţiilor. dar numai în limita îndestulării creanţei lor (art. indivizibi lă şi nu poate fi afectată de nicio modalitate (art. 1).C. pen tru fiecare din ele. întocmirea inventar ului. sub sancţiunea nulităţii absolute. Opţiunea succesorală Succesibilul – persoană care îndeplineşte condiţiile prevăzute de lege spre a putea moşteni.civ. consacrarea expresă a acestui drept al c reditorilor se face în sensul părerii dominante în doctrină şi pune capăt discuţiilor existen e până în prezent în această privinţă. Este prevăzută posibilitatea acceptării succesiunii. 1097 alin. în temeiul legii ori al testamentului. termenul de opţiune nu se va împlini mai curând de două luni de la com unicarea procesului-verbal de inventariere (art. ar care nu şi-a exercitat încă dreptul de opţiune succesorală – poate accepta moştenirea sau oate renunţa la ea.5. înainte de exercitarea dreptului de opţiune. Reglementarea cuprinsă în noul Cod civil nu elimină posibilitatea continuări i unor discuţii privind natura termenului de opţiune. un drept de opţiune distinct (art. pe cale oblică. deşi se prevede expres că termenul ui astfel stabilit i se aplică prevederile legale referitoare la suspendarea şi repu nerea în termenul de prescripţie (art. 1102). 263 . în măsura necesară întregirii rezervei succesorale (art. 1107). 15. Moştenitorul care. 1103 alin. final).1103) faţă de termenul de 6 luni existen t în prezent. 1101 N. Noua reglementare este com pletată cu prevederi ce îngăduie prorogarea termenului de opţiune. de către creditorii succesibilului. în acest caz. anume în ipoteza în care succesibilul a cerut. 1104). cumulează mai multe vocaţii la moştenire are.). Opţiunea succesorală este.

va fi obligat să raporteze ori să reducă donaţia ascunsă a participa la distribuirea bunului donat. acesta răspunde pentru pasivul moşt enirii. sunt ac eleaşi ca în actuala reglementare. Revocarea renunţării la succesiune poate avea loc. prevăzând doar că moştenitorii legali şi legatarii universali sau cu titlu u niversal răspund pentru datoriile şi sarcinile moştenirii numai cu bunurile din patrim oniul succesoral. totuşi.C. după caz. cu titlu de sancţiune. ca şi în pre zent. moştenitorul vinovat este ţinut să p lătească datoriile şi sarcinile moştenirii proporţional cu cota sa din moştenire.Este reglementat dreptul creditorilor de a cere instanţei revocarea renunţării fraudul oase. Răspun derea ultra vires hereditatis a fost păstrată. 1123 N. dar numai în ce îi priveşte şi numai în trei luni de la data când au cunoscut renunţare (art. În fine. Dimpotrivă. a sustras bunuri din patrimoniul succesoral. inclusiv c u propriile sale bunuri. cazurile în care. el nu va avea niciun drept la bunurile sustrase sau ascunse şi. Este vorba. prin excepţie. pentru suc cesibilul care. Un termen de prescripţie de 6 luni a fost reglementat pentru 264 . 3. dar numai cu bunul sau cu bunurile ce formează obiectul legatului. 2). cu rea-credinţă. potr ivit alin. ori a ascuns o donaţie supusă raportului ori reducţiunii. în tot cursul termenului de opţiune. unul dintre ele fiind acela când celelalte bunuri a le moştenirii sunt insuficiente pentru plata datoriilor şi sarcinilor moştenirii. proporţional cu cota fiecăruia (art. 1122 N. despre acţiunea pauliană.). legatarul cu titlu particular nu este obligat să suporte datoriile şi sarcinile moştenirii.civ. aşadar. Acesta este socotit a fi acceptat moştenirea chiar dacă anterior renunţase la ea.civ.C. 1114 alin. Noua reglementare nu mai distinge între acceptarea pură şi simplă şi acceptarea sub beneficiu de inventar a succesiunii. dar numai dacă moştenirea nu a fost deja acce ptată de alţi moştenitori care au vocaţie la partea ce i-ar reveni renunţătorului (art.).

În dreptul succesoral românesc nu sunt ra portabile în temeiul legii decât donaţiile. în prezent. 1 C. În ipoteza scutirii de rap ort a donaţiei. descendenţii şi soţul su eţuitor ai defunctului care vin efectiv şi împreună la moştenirea legală. şi art.dreptul la acţiunea în anularea acceptării sau renunţării. În cazul renunţării la moştenirea legală. Sezina este definită ca fiind stăpânirea de fapt exercitată asupra patrimoniului succesoral şi care conferă moştenitorilor şi dreptul de a administra acest patrimoniu şi de a exercita drepturile şi acţiunile lu i de cujus (art. 751 C.civ. 1146-1154). 1124 N. 265 . succesorul nu are obligaţia de raport . sunt moştenitori sezin ari numai descendenţii şi ascendenţii defunctului. de a readuce la moş enire bunurile pe care le-au primit cu titlu de donaţie de la de cujus. ci va fi definitivă.C. cu excepţia cazului când acesta a dispus scutirea de raport a donaţiei. potrivit noulu i Cod civil. 15. donaţia nu va mai avea caracterul unui simplu avans asupra moştenirii. 1).). Sunt. 1126 alin. 3 din Legea n r. iar în caz de violenţă. unii faţă de alţii. prin voinţa donatorului.civ. Acestora li se adaugă.). soţul supravieţuitor. Raportul donaţi ilor Reprezintă obligaţia pe care o au între ei. 653 alin. iar în lipsa acestora colateralii privilegiaţi (art.civ. Raportul ţine de moştenirea legală. Reglementarea raportului donaţiilor este păstrată de noul Cod civil (art. aplicabile prevederile art. 319/1944. 1125). iar nu şi legatele. de la încetarea acesteia (art. termenul curge din momentul în ca re titularul dreptului la acţiune a cunoscut cauza de nulitate relativă. beneficiază de sezină numai ascendenţii privilegiaţi.6. În prezent (art. putând păstra donaţia primită în limitele cotităţii disponibile.

menţine reglementarea actuală a partajului de ascendent. Sub sancţiunea nulităţii absolute. pe cale oblică. bunurile necuprinse se vor împărţi potrivit legii. 266 . 1151). însă. dar nu înainte de deschiderea moştenirii. Împărţeala de ascendent se poate face numai de părinţi sau de ceil alţi ascendenţi. un act de împărţeală. reprezintă o donaţie sau o dispoziţie testame ntară. 1 160-1163 N. Art. 15.C. lichidar ndiviziuni. Partajul de ascendent Este un act juridic mixt. dreptul de a cere raportul îl au doar c reditorii personali ai acestora. Noua regl ementare prevede (art. sunt aplicabile prevederile referitoare la reducţiunea libera lităţilor excesive. Raportul se face prin echivalent. în nume propriu sau prin reprezentare. ca scop. pe de o parte. inclusiv ace lea referitoare la capacitate. sau de la data la care bunul a fost p redat donatarului. iar pe de altă parte. această î rebuie să respecte regulile prevăzute de lege pentru donaţii şi testamente.civ.7. 1162) că. donatarul nu poate fi obligat să facă raportul în natură (art. tot astfel. consimţământ. ci prevenirea naşterii unei asemenea stări între descendenţii dispunătorului l a deschiderea moştenirii. Împărţeala nu are. Dreptul de a soli cita raportul se prescrie în trei ani de la data când cel îndreptăţit să-l ceară a cunoscut d naţia. obiect etc. în favoarea descendenţilor lor. Descendenţii între care se face împă ala trebuie să aibă vocaţie succesorală utilă.În afara descendenţilor şi a soţului supravieţuitor. dacă în partajul de ascendent nu au fost cuprinse toa te bunurile moştenirii. d acă prin partajul de ascendent se încalcă rezerva succesorală a vreunui descendent ori a soţului supravieţuitor.

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->