Cad fulgii şovăielnici în stoluri fără număr,

Din nevăzute urne ei cad pe albul umăr

Al dealurilor prinse de-o crustă argintie.
Oştiri de nori aleargă…
─ Ce surdă simpatie,
Nori turburi, nori metalici, spre voi întins mă poartă?
Aţi prefăcut în domuri de argint natura moartă
Şi-aţi pus în peisagiu un nou fior de viaţă,
Voi, blocuri mohorâte, convoi de-obscură ceaţă!...

Tot plumbul meu din suflet, o, forme călătoare,

Cu voi să se topească în gânduri de ninsoare,
Căci, iată, vine vremea când albe, împietrite,
Pe gând descăleca-vor zăpezi neprihănite…

Cad fulgii şovăielnici, aşa cum în poveste

Cad stropi de piatră scumpă, uşor şi leneş, peste
Un strălucit războinic, cuprins de vrajă-adâncă.
─ Asemenea câmpiei, sub cerul vânăt încă,
Ţinuturi ale minţii, lăsaţi să vă-mpresoare,
Lăsaţi să cadă-într-una din neaua altui soare,
Ce, veşnic, braţul ritmic al timpului aruncă…[…]
(Ion Barbu, Fulgii)

1 Scrie câte un sinonim pentru sensurile din text ale cuvintelor scumpă şi aruncă. 2
puncte
2 Motivează utilizarea cratimei în structura ,,să vă-mpresoare”. 2 puncte
3 Transcrie un vers care conţine o locuţiune adjectivală folosită cu efecte expresive. 2
puncte
4 Menţionează două teme/ motive literare, prezente în poezie. 4 puncte
5 Transcrie două mărci lexico-gramaticale prin care se evidenţiază prezenţa eului liric în
textul dat. 4 puncte
6 Explică semnificaţia a două figuri de stil diferite din prima secvenţă (versurile 1 - 9). 4
puncte
7 Exprimă-ţi opinia în legătură cu rolul utilizării persoanei a II-a în discursul liric. 4
puncte
8 Comentează, în 6 - 10 rânduri, ultimele şapte versuri ale textului citat, prin evidenţierea
relaţiei dintre ideea poeticăşi mijloacele artistice. 4 puncte
9 Ilustrează una dintre caracteristicile limbajului poetic (de exemplu: expresivitate,
ambiguitate, sugestie, reflexivitate), prezente în textul dat. 4 puncte

Rezolvare
1. preţioasă, valoroasă; azvârle, aşterne.
2. Virgulele sunt utilizate pentru a separa o construcţie incidenţă de restul enunţului,
marchează adresarea directă a eului liric.
3. Cad fulgii şovăielnici în stoluri fără număr.
4. Tema naturii, trecerii ireversibile a timpului; motivul norilor, plumbului, morţii,
sufletului.
5. Mărcile lexico-gramaticale prin care eul liric este prezent în text sunt formele
pronominale de persoana I singular meu şi de persoana a H-a plural voi. Sunt utilizate
forme verbale de persoana a Ii-a plural lăsaţi, aţi prefăcut, aţi pus. Apare adresarea directă
a eului liric, caracterul confesiv al operei, poetul îşi transmite în mod direct gândurile şi
sentimentele prin intermediul imaginilor artistice şi al figurilor de stil.
6. Prin intermediul inversiunii albul umăr eul liric evidenţiază ipostaza cromatică a
elementului naturii, reliefând puritatea acestuia şi contribuind la descrierea peisajului
hibernal. Personificarea oştiri de nori aleargă contribuie la conturarea unei imagini
vizuale plastice, prin care se atribuie calităţi umane unui element al naturii, bazându-se pe
rapiditatea mişcării.
7. Rolul utilizării persoanei a Ii-a în discursul liric evidenţiază faptul că monologul liric
este unul adresat, fapt subliniat şi de interogaţiile retorice prezente în text. Se conturează
legătura strânsă dintre om şi natură, o componentă care evidenţiază armonia universală.
8. Strofa finală conţine o descriere a naturii realizată cu ajutorul imaginilor vizuale
construite pe baza unei simetrii sintactice: cad fulgii, cad stropi. Atmosfera conturată este
una de basm, privitorul admiră un ţinut mirific, idealizat. Finalul strofei conţine o
adresare directă, către cititor, a ipostazei lirice a gânditorului, prin care acesta este
îndemnat să îşi asume cu superioritate destinul; acest fapt este sugerat de metafora
ţinuturi ale minţii. Simbolul soarelui trimite înspre ideea de cunoaştere absolută.
Metafora finală: braţul ritmic al timpului accentuează idea de trecere ireversibilă a
timpului, de ciclicitate, de asumare superioară a existenţei umane ca fiind o parte
componentă din marele mister.
9. Expresivitatea e dată de capacitatea limbajului poetic de a exprima, într-o manieră
plastică, idei cu maximă încărcătură afectivă; aceasta se realizează prin figuri de stil,
imagini artistice, sintaxa poetică, topică, punctuaţie şi prozodie. Expresivitatea limbajului
este dată de bogăţia imaginilor artistice, de ornamentaţia stilistică, de utilizarea unui
limbaj elevat, încărcat de sugestii şi materialitate.