NICOLAE BNESCU ISTORIA IMPERIULUI BIZANTIN VOL.

II [IMPERIUL BIZANTIN CLASIC] ( 610-1081 )

NOT PRIVIND EDITAREA VOLUMULUI AL II-LEA Pentru acest volum, am urmat ndeaproape regulile de redactare ncettenite la primul volum, cutnd s pstrm intact stilul, ca si formele utilizate de autor. Am ntmpinat unele dificultti n unificarea numelor proprii redate de ctre autor, mai ales a celor de origine arab, pe care manuscrisul autograf le reproduce n mod neuniform, diferit de la un subcapitol la altul si chiar de la o pagin la alta. n privinta numelor grecesti, am continuat practica obisnuit pentru volumul anterior. Reamintim faptul c numai prima sesime, sau poate cel mult o cincime din sinteza plnuit de Nicolae Bnescu, alctuind doar partea nti a primului volum, are o redactare definitiv, n rest, cu ct avansm spre sfrsit, caracterul neterminat, sau mai degrab insuficient finisat al ambitioasei ntreprinderi iese tot mai mult n evident. Numrul si ntinderea fragmentelor redate cu un corp de liter mai mic, reprezentnd mai degrab conspecte a!e autorului dect o redactare finit, sunt astfel sporite n cursul acestui volum, comparativ cu cel precedent. Faptul nu prezint ns nici un inconvenient pentru cititor, care gust pn la ultima pagin savoarea limbajului inconfundabil, usor arhaic pe alocuri, al autorului; virtutilor sale de povestitor li se adaug calittile stiintifice ale expunerii, care nu pot fi pierdute din vedere, nici bogtia informatiilor, permanent aerisite de briza proaspt a surselor din care sunt preluate. Editorul a depus eforturi considerabile pentru aducerea textului n faza de a fi ct mai atractiv si mai util cititorului, inclusiv tineretului studios. Pentru actualizarea informatiei, s-a redus numrul si volumul interventiilor de editor n textul ori notele autorului, preferndu-se concentrarea acestora n notele de editor (142 la numrj de la sfrsit. Ca si n volumul anterior, interventiile noastre sunt trecute ntre paranteze drepte. Ele privesc nu numai notele ori micile interventii n text, ci si titlurile mai importante, cum ar fi cele puse n fruntea celor trei prti, cel pus ntregului volum, precum si titluri ele capitole ori chiar de subcapitole. Majoritatea acestor ultime titluri, numerotate cu cifre arabe, apartin autorului, dar organizarea ori structurarea ntregului material n prtile superioare subcapitolelor reprezint n cea mai mare parte contributia editorului. Comparativ cu primul volum, Lista de abrevieri ale autorului este aproape identic, n schimb cea cu abrevierile editorului este mult mai extins. PARTEA NTI [RENNOIREA SI SUPRAVIETUIREA IMPERIULUI GREC MEDIEVAL] [BIZANtUL N SECOLUL AL VII-LEA] NICOLAE. BANESCU SI SINTEZA SA DE ISTORIE BIZANTINA A. DOMNIA LUIHERAKUOS Heraklios era un general capabil, un bun organizator si un om politic distins, n fruntea imperiului se afla acum un conductor vrednic. Situatia era ns disperat, imperiul fiind ruinat cu totul, pentru c dispruse tot ceea ce-i fcuse cndva puterea. Nobilimea nconjurat de clienti ncetase de a mai fi un factor al vietii bizantine; barbarii germani nu se mai adunau pentru a apra frontierele; armata, aflat odinioar la dispozitia lui lustinian, era acum n complet decdere.

Thracia se afla n minile avarilor si ale slavilor. Asia era cutreierat de trupele lui Chosroes al Illea: toate orasele de acolo tremurau n fata acestor trupe. Din fericire, imperiul si gsea n noul mprat un om de o mare energie, care ntreprinse opera de refacere a imperiului si-1 mntui de primejdie. Situatia era att de dezndjduit, nct patriarhul Ni-kephoros afirm c Heraklios s-a gndit a-si prsi capitala si a-si muta resedinta la Carthago, de unde ar fi fost mai n msur a porni ofensiva pentru mntuirea imperiului. Descurajarea populatiei si interventia hotrt a patriarhului Sergios 1-au ntors de la acest gnd. nc din anii 607-608, generalul persan ahin cucerise cettile ntrite din Mesopotamia si Dovin ori Ca-rin (Erzerum) din Armenia. Alt armat persan, condus de Sahrbaraz, intra n Siria: Hierapolis (Mabbog), Beroe, Antiochia cdeau n minile persilor. Sahin lua Caesarea Cappadociei n anii 609-610 si intra n Siria ele Nord, atingnd, n 615, Bosforul, la Chalkedon. An-kyra fusese de asemenea cucerit de persi. Sahrbaraz lua, la rndul su, n 613, Damascul, iar n 6l4 trecea Iordanul si cuprindea Ierusalimul. Orasul Sfnt fu ars, locuitorii ucisi ori trti n captivitate n Persia. Patriarhul Zacharia nsusi fusese ridicat prizonier, si lemnul dttor de viat" al Sfintei Cruci fu dus de asemenea n capitala Persiei. Pierderea acestui Palladium al credintei avu ecou n toat lumea crestin. Persii ncepur a nvli n Asia Mic (615), iar o oaste a lor ptrunse pn la Bosfor. Dndu-si ntlnire la Herakleia cu haganul avar, Heraklios czu ntr-o curs ce i se pregtea si din care reusi s scape (iunie 617). n acel context, Sahrbaraz ataca Egiptul (toamna anului 6l6), dar cucerea Babilonul (n primvara anului 617), ptrunznd apoi n Alexandria (618-619). n aceste mprejurri, Heraklios a fcut o ncercare energic de a opri naintarea persilor, trimitnd n Armenia o ostire condus de Philippicus (614), cu scopul ele a-1 scoate pe Sahin din Siria ele Nord, obiectiv pentru atingerea cruia el nsusi ar fi elebarcat n Siria, fiind ns nfrnt ele generalul Rahzadh lng Antiochia, pe care mpratul ncerca s-o recucereasc. Ca urmare a acestei nfrngeri, planul unui atac combinat asupra lui Sahrbaraz - pornit adic de la nord de ctre Heraklios, iar de la sud de ctre Niketas, care nainta din Egipt, a fost prsit1. 'E meritul lui A. Pernice, L'imperatoreEraclio, Florenta, 1905 (c/1 Gibbon, Decline and Fli, ed. J. Bury, voi. V, p. 75, n. 73), de a fi reconstituit aceste evenimente, care arat c mpratul n-a [Faptul l va fi convins pe mprat de carentele organizrii administrative si militare a imperiului, deci de necesitatea unei mari reforme interne.] 1. Reforma administratiei si a armatei Heraklios a ntreprins o reform a administratiei si a armatei, care sporea puterea de lupt a imperiului, aducndu-i biruinta definitiv asupra dusmanului ira-nic. El a fost initiatorul acelei mari transformri militare a provinciilor, cunoscut sub numele de regimul themelor. Porphyrogenetos, n De Themat., 12, ne spune c organizarea themelor a fost opera lui Heraklios. Cercetri moderne au ntrit aceast afirmatie. Ch. Diehl arta n studiul su L'origine du regime des themes dans l'empire byzantin 2 c marile comandamente care n veacul al VH-lea au reunit n minile unui comandant cu depline puteri militare si civile vechile provincii ale imperiului s-au operat nc din timpul lui lustinian, iar sefii lor erau vestitii magistri militum. Afar de Africa si Italia, exarhate, existau comandamentele: Armeniakon, Anatolikon, Opsikion, Kibyrrhaioton (maritim), Hel-ladikoi, Thracia, Sicilia. Diehl arat c e caracteristic faptul c termenul $ejia[" pentru diviziunile administrative (n veacul al Xlea) nu se ntlneste n acea epoc, n locul su ntlnindu-se expresia CTTpoaoc, sau exercitus. La origine deci, therna era corpul de armat, iar sefii themelor erau comandantii militari. Mai trziu, numele diviziei militare a trecut asupra circumscriptiei teritoriale, ceea ce ne arat c transformarea a fost lent Croi) tcov 'AvatoA.tKcov fost inactiv n primii ani de domnie, chiar dac n-a nregistrat o izbnd deosebit. 2 V. Etudes byzantines, Paris, 1905, p. 276 si urm. , tcp toi) 'Oxj/tKioi) Xeyo^iEvcp otpatcp, la Nikephoros Pa-triarches).

Stein a reluat aceast chestiune, aducnd argumente serioase pentru a dovedi exactitatea afirmatiei Porphyrogenetului. El arat c regimul tbemelor a fost opera lui Heraklios. Primejdia persilor 1-a fcut s militarizeze regiunile rmase neatinse n Asia Mic, mprtindu-le n mari circumscriptii militare, conduse de strategi, care si exercitau autoritatea lor si asupra puterii civile. Argumentele sale sunt convingtoare, de exemplu, n privinta themei Op-sikion (= obsequiuni), al crei nume latin arat c nu a putut fi creat dect n timpul lui Heraklios3. Caracteristic este faptul c mpratul a asezat trupe n circumscriptiile Asiei Mici. El a creat feude militare, mprtite soldatilor cu drept de ereditate, sub conditia de a servi din tat n fiu n ostire. Aceste feude sunt numite de izvoare, mai trziu, OTpatiamica Stein arat c sub Heraklios s-au creat themele: Ar-meniakon, Anatolikon, Opsikion si thema flotei; urmasii si crear altele. Crearea acestor bunuri militare a fost temelia pe care s-a ridicat armata indigen; soldatii le munceau si ele le ddeau mijlocul de a se ntretine si narma, n schimbul acestui bun, ei erau obligati ca, la chemare, s se prezinte la armat, narmati si cu un cal. Pe lng aceasta, aveau de pltit anumite im3 El semnaleaz si faptul c pe monedele de argint ale lui Heraklios se afl legenda: Deus adiuta Romanis, observnd c adiuta e un termen militar, apelul trupei la ajutor divin nainte de a ncepe lupta. Aceast legend, unic n istoria monedelor, e pus n legtur cu reforma armatei ntreprins de mprat (Stu-dien, II. Teii, p. 132). n epoca lui lustinian I, trupele lui magister militumper Orientemse cheam Orientales, ale celor praesenta-les au acelasi nume. Ele corespund comandamentelor Anatolikon si Opsikion din secolul al VH-lea. pozite, dar primeau si o sold, desi nu prea nsemnat. (E ca si cum legenda ar vorbi supusilor ca soldati", E. Stein). n acelasi timp, sleirea posibilittii de a ridica trupe barbare era att de mare, nct nu se mai putea spera asa ceva. Era, prin urmare, urgent necesar s se grbeasc reorganizarea puterii de aprare a imperiului, ceea ce nu era cu putint mai bine dect aseznd trupele de elit n provinciile linistite, care, amestecate cu populatia de acolo, s transmit urmasilor energia lor. Fgduiala fcut trupelor de elit ele a fi asezate n Asia Mic, pe pmnturi cultivate de ele ca proprietari liberi le ddea zel s lupte mpotriva persilor pentru eliberarea regiunilor. Astfel fu colonizat ntreaga militia praesentalis, n provincii care formau n timpul lui Constantin al VH-lea si mai trziu thema Opsikion; tot asa Bucellarii din toate armatele de cmp fur asezati n thema de mai trziu a Bucellarilor, iar Optima-tes ai tuturor armatelor de cmp n thema de mai trziu Optimaton (toti acestia supusi lui comes obsequit). Aproape n acelasi timp cu organizarea themelor, se ntmpl o mare schimbare si n pozitiile centrale ale administratiei civile, praefectuspraetorio, magister officiorum, comes sacrarum largitionum, comes re-rum privatarum dispar si un mai mare numr de ministri trec n locul lor, care iau ele cele mai multe ori titlul de logothetes. n cazul lui magister officiorum, care, de altminteri, cu o competent mai mrginit, este ntlnit din veacul al VUI-lea ca XoyoM'criq T.O> 8p6|o,cn), e vorba de o asimilare cu logothetul existent, cci pe lng denumirea nou apare si cea veche (ca n novellele lui Leon nteleptul). Comes sacrarum largitionum e nlocuit nu de logothetul general, cum crede Buiy, ci de sakellario&\ sub care trece si comitiva privatarum. Functiunile i se micsoraser prin faptul c clin veniturile lui se alimenta casa (arca) prefecturii pretorienilor, cci singur an-nona nu-i ajungea. Astfel, pe cnd vechile resorturi financiare, largitiones, dispar prin subalimentare, moare si prefectura pretorienilor, dar de o boal contrar: de hipertrofie. Praefectura praetorio este, de la Constantin cel Mare, locul politic central cel mai nalt si cel mai nalt tribunal. El se leag de vechile sale atributii militare prin aceea c are grij de ntretinerea trupelor ce se afl n cercul actiunii sale. Solda si subzistenta erau pltite ele scriniarii de pe lng magistri militum. Mai trziu, praefectii luar asupra lor aceast sarcin si in-stituir scriniarii lor, numiti de Lydus {De mag. III, 38) oi Toti crtpaTuo'UKO'U. Pe acesti scriniari i nlocuieste A.oyoi^eTru;'41 (termen care ni-1 traduce pe latinescul rationalis"). Organizarea themelor lu din teren praefecturii praetorio. Prefectura era rspunztoare de

ndatoririle sale financiare, ea a atras si o parte clin veniturile destinate pentru comitiva largitionum si resprivata. Comitiva sacrarum largitionum, srcit, trebuia s fie alimentat clin casa privat a mpratului, sakellion, iar rezultatul fu c la nceputul secolului al VH-lea sakellionos trece n locul comitelui sacrarum largitionum si ia asupra sa si comitiva rerum privatarum, mult sl18 bit. Apoi 5e sfrm si administratia finantelor prefecturii, peste msur de umflat. Cancelariile financiare ale prefecturii pretorienilor: OTpaTiomicov, yeviicft tparce^oc si ISiKTi Tparce^a ajung organe independente, iar sefii lor apar ca XoycyfteTriq TOU aTpaticoTiKoi), Xoyo-fte-criq tou yeviKou si Xoyoi3eTri<; TOU i5iKO\) (Stein, p. 145 s.q.). Concluzia: 1. A.oyo'fteTric; e, n secolul al Vl-lea, echivalentul lui scriniarius". Logothetii fac serviciul din aTpaTCQTiKO'U, din yeviKff' si iSiicfi TpccTie^a, resorturile financiare ale praefecturii praetorio (atributiile celui dinti fiind ncorporate la aceasta n secolul al IV-lea, iar ale celorlalti n ultima treime a secolului al V-lea). 2. Organizarea ambelor ipane^a si cresterea lor, cu care merge mn n mn nlturarea vechiului of-ficiutn, nuntrul Prefecturii, prin scriniarii, se face pe socoteala vechilor administratii financiare, n special a serviciilor largitiones, ale cror venituri sunt acoperite n mare msur de imperialul sacellum, care sub Pho-kas ajunge minister de finante, pe cnd vechea administratie a finantelor dispare. 3- Logothesiile cTTpaTicoTiKO'O, yeviKoi) si ISiKcm au iesit din atpomamKov, din yeviKTi si iSiKfj Tparce^cc a prefecturii. Nu trebuie s se considere yevncov si aTpcmomKov drept continuare a vechilor comitivae sacrarum largitionum si rerum privatarum. Stein nu admite prerea lui Diehl, c domestici si protectores fceau parte din praesentales (cei dinti nu se aflau sub mag. milit. praes., ci sub comites domesti-corum, cei din urm subordonati lui mag. officiorum). Din Procopius rezult c sub lustinian domestici si protectores au fost dezbrcati de caracterul lor militar. 19 Scholele tineau garnizoan n secolul al X-lea, si n parte chiar de la 561, n Europa, n secolul al X-lea, dintre mj\ia.ia, numai Hicanati (constituiti de Nike-phoros I) si Excubitores ar fi fost asezati n Asia. Opsi-kion nu a avut nici o unitate din BocaiAiKOt Tccy^ocTa, cci atunci n-ar mai fi valabil contrastul tagmata-the-mata 4. 2. Rzboaiele de recuperare n Asia, mpotriva persilor Bazat pe pregtirile administrative si militare anterioare, Heraklios a pregtit marea sa expeditie mpotriva persilor. Bisericile i-au pus la dispozitie toate averile si odoarele lor, care aveau s le fie apoi restituite. Dup ce a asistat la slujba religioas, ncltat cu simpli botini negri n locul celor de purpur, chemnd cu umilint ajutorul lui Dumnezeu n aceast expeditie mpotriva pgnilor, mpratul lsa n capital o regent n numele fiului su nevrstnic Constantin, aflat sub conducerea patriarhului Sergios si a patriciului Bonos. n a doua zi de Pasti, 5 aprilie 622, a pornit mbar-cndu-si trupele pentru a le trece n Asia, la Pylai, n Bithynia (nu n Cilicia, cum au crezut attia specialisti, care au crezut c ntiAxxi desemneaz n acest caz Portile" Ciliciei) \ 4 H. Gelzer, Die Genesis der byzantinischen Themenverfassung, Leipzig, 1899. 5 K. Amantos, 'lotopia tov Bu^ocvTivo'O Kpoctotx;, voi. I, Athe-na, 1939, p. 298. 20 Theophanes, unul dintre izvoarele principale ale acestor campanii, scrie la anul 622 c, trecnd n Asia, mpratul s-a ndreptat ctre regiunea themelor6 si si-a adunat armatele161.

O bun parte din timp, n vara anului 622, Hera-klios a zbovit n prtile asiatice, pentru instruirea trupelor, mprtite n dou tabere. Cnd le-a considerat suficient de pregtite, n toamna anului 622, pornea spre Armenia, silind, prin manevrele sale dibace, o armat persan s accepte lupta si repurtnd astfel o mare biruint asupra lui Sahrbaraz (L6cp6ctpoc; la Theophanes). Un atac neasteptat al avarilor asupra capitalei a expus ns lumea bizantin unei mari primejdii. mpcndu-1 pe hagan printr-o urcare a tributului -tratativele s-au purtat n primvara anului 624 -, mpratul pornea a doua campanie la 25 martie 624, srbtorind Pastile (15 aprilie) la Nicomedia, unde era nsotit de mprteasa Martina, mpreun cu copiii. Dup aceea, pornea spre Armenia, concentrndu-si ostile la Caesarea, ajungnd n dou luni (21 iunie 624) la Ganzak (Gazaka), localitate identificat de Pernice cu antica Ecbatana. Suveranul persan, care-i dduse lui Sahrbaraz ordinul de a invada teritoriul roman, 1-a rechemat pe acesta si a adunat o nou armat, pus sub ordinele lui Sahin, care trebuia s-si uneasc fortele cu acelea ale lui Sahrbaraz. 6 Theophanes, ed. de Boor, voi. I, p. 303 (evTeft'dEv 5e ani TCOV i5e(j.cct(BV xcbpocq (piKO| j,evoc;). Dup cum a observat si G. Ostrogorsky, Geschichte des byzantinischen Staates, ed. a Ila, p. 82, n. l, aceast afirmatie dovedeste c Heraklios a ntemeiat themele nainte de campania contra persilor. , 21 NICOLAE BANESCU ntre timp, Heraklios, dup ce distrusese mult slvi-tul de ctre persi Templu al Focului din Ganzak, s-a retras din nou spre nord, n spatele fluviului Araxes, unde afla aliati pretiosi printre iberi, lzi si abasgi. n anul urmtor (625), a ptruns iarsi n Armenia persan, repurtnd la Van o mare biruint asupra lui Sahr-baraz, dup care s-a ndreptat spre Cilicia, revenind iarsi n nord, prin Sebasteia, n regiunea Caucazului (iarna dintre anii 625 si 626). n anul urmtor (626), si pregtea cea de-a treia expeditie n regiunile respective, atrgndu-i de partea sa pe chazari, popor de neam turcie, care se ntindea din stepele nord-pontice pn n regiunile caucaziene, urmnd s joace un rol de seam n relatiile diplomatice ale Bizantului. Ostile chazare luptau de partea mpratului n momentul cnd a avut loc atacul combinat al slavo-avarilor si persilor asupra capitalei bizantine (626)171. Prinznd de veste, Heraklios a trimis la Constantinopol un corp de oaste, format din 12.000 de soldati. n ziua de 29 iunie, avangarda haganului si fcea aparitia napoia Zidului lui Anastasios. Timp de o lun, avarii, n a cror ascultare se mai aflau slavi, bulgari si gepizi, au ncercat zadarnic s treac la persi cu luntrile pentru a-i aduce n apropierea lor. Luptnd energic, bizantinii au necat, cu flota lor, corbiile slavilor (10 august 626). Georgios Pisides afirm c, n cursul acestor lupte, marea a devenit o veritabil Mare Rosie (Erythra Thalassd). n cele din urm, haganul a fost nevoit s ridice asediul (626). Dac pn n acest moment cartierul Blachernae era o suburbie din afara fortificatiilor, Heraklios avea s-1 nchid cu ziduri, 22 avnd n vedere primejdia la care fusese expus acum Biserica Fecioarei, situat aici7. n toamna anului 627, ncepea marea ofensiv a lui Heraklios n inima trii dusmanului. Lupta hotrtoare s-a dat la Ninive (12 decembrie 627), unde armata persan a fost zdrobit. Rahzadh fiind ucis de Heraklios, armele lui din aur masiv aveau s mpodobeasc triumful mpratului romano-bizantin. n anul urmtor, bizantinii au intrat n strlucita resedint a lui Chosroes, Dastagerd, care a fost prdat si drmat, fiind eliberati mii de prizonieri crestini. Apoi, n martie 628, mpratul s-a retras la Ganzak. n mijlocul acestor evenimente, s-a produs catastrofa regelui persan, ca urmare a unei revolutii de palat, n urma creia un fiu al lui Chosroes, Siroe (Sirui), nscut dintr-o prim cstorie, si-a detronat tatl, n-chizndu-1 ntr-un turn, unde acesta a murit n a cin-cea zi. Preferatul regelui persan fusese Merdansah, fiul su din a doua cstorie, cu o crestin (Siriri)8. Siroe cerea pacea, oferind despgubirea prizonierilor, crucea, restabilirea hotarelor asa cum

fuseser n anul 591. Cu aceasta, trupele persane s-au retras din provinciile bizantine pe care le ocupaser9. 7 Eclw. Gibbon, op. cit, ed. J. Bury, voi. V, p. 92, n. 115. 8 Asupra acestei Mariani, sotia crestin a regelui persan, clin care Ferdousi si alti autori au fcut fr temei o fiic a mpratului Mau-rikios, v. P. Goubert, Les rapports de Khosrau II, Roi des Rois Sassa-nide, avec l'empereur Maurice, Byzantion", XIX, 1949, p. 91-95. 9 Campaniile purtate de Heraklios mpotriva persilor au fost mult discutate, cronologia lor fiind deosebit de complicat. V. n aceast privint E. Gerland, Die persische Feldziige des Kaisers Herakleios, BZ, 3, 1894, p. 330-373; N. Baynes, The f ir st cam23 Dup aceast mare izbnd definitiv, Heraklios si-a luat n mod oficial titlul de basileus, ntruct, conform rationamentului lui J. Bury, ct timp existase un mare basileus independent, mpratii se abtinuser de a lua un titlu pe care s-1 fi mprtit cu un alt monarh. Dar ndat ce acest monarh a fost supus la conditia de vasal si n-a mai existat concurent ntre cele dou imperii, mpratul bizantin semnal victoria, lund n mod oficial titlul ce i se ddea n mod oficios de mai multe secole181. n septembrie 629, dup sapte ani de rzboi, Heraklios se ntorcea victorios n capital. La Hieria l ntmpina tot poporul capitalei, senatul si clerul, n frunte cu patriarhul si cu fiul mpratului, Constantin. n martie 630, Heraklios a, mers la Ierusalim, unde nlta din nou, cu mare pomp, crucea pe locul patimilor Mntuitorului191. Pacea cu persii s-a ncheiat apoi formal, mpratul bizantin a repurtat o victorie strlucit. Zguduit de revolutii si slbit, regatul persan a ncetat s mai reprezinte o primejdie pentru imperiu. 3. Provinciile europene n timpul domniei lui Heraklios Succesul mpotriva persilor nu a fost obtinut ns fr sacrificii n partea european, n timp ce imperiul si concentra toate puterile n Asia, dou puncte npaign ofHeraclius againstPersia, EHR, 19, 1904; ca izvor al ei, e de luat n seam si Cronica lui Mihail Sirianul, ed. Ed. Dulaurier, La chronique de Michel le Syrien, Paris, Imprimerie Nationale, 1849. 24 semnate ale stpnirii bizantine erau pierdute pentru totdeauna n Europa, n Spania, viteazul rege al vizigotilor, Sisebut (612-621), profitnd de situatia grea a bizantinilor dup mai multe biruinte repurtate asupra acestora si a patriciului lor Caesarius, l sili pe Hera-klios s ratifice conventia ncheiat de patriciu, care consacra pierderea unei mari prti a teritoriului cucerit de lustinian. Imperiul ceda toate posesiunile sale din sud-est, cu capitala Carthago, pstrnd numai cteva orase de coast n Algarve, la extremitatea meridional a Portugaliei actuale. Urmasul lui Sisebut, Svinthila (621-631), se arunc apoi cu energie asupra acestor ultime stpniri ale bizantinilor si sili garnizoanele oraselor de pe trm s le evacueze. Imperiul se mentine mai departe numai n Baleare10. n Peninsula Balcanic avur loc de asemenea schimbri mari. Izvoarele ne arat c, n vremea aceasta, coltul de nord-vest, la Adriatica, e smuls pentru totdeauna de ctre popoarele slave de la bizantini. Illyria roman era tinutul de la Coasta Adriaticei care se ntindea de la fluviul Arsia (azi Arsa) care desprtea de Istria - si pn la fluviul Drilon (azi Drin). Spre vest, hotarul l fceau Sava si Moesia superior (Serbia de azi). tara e nuntru muntoas, strbtut de ramificatiile Alpilor. Partea de nord, cuprins ntre fluviul Arsa si fluviul Kerka, se chema Liburnia, cea de sud, de la Kerka pn la Drin, Dalmatia. 10 V. Paul Goubert, S.J., Byzance et l'Espagne visigothique (554-711), Etudes Byzantines", II (1944), p. 5-78.

Cf. F. Gorres, Die byzant. Besitzungen an den Kusten derspa-nisch-westgotischen Reiches (554624), BZ 16 (1907). 25 N1COLAF. BANESCU Liburnia cuprindea, de la nord la sud, urmtoarele orase de coast mai nsemnate: Albona, pe trmul de rsrit al fluviului Arsa, tot asa numit si azi; Flanona, azi Fianona; apoi, de cealalt parte a golfului, Fluvius, azi Fiume; Tarsatica, azi Tersat; Senia, azi Zeng; Ae-nona, azi Nona; ladera, azi Zara; Scardona, azi tot asa numit. n Dalmatia"01: Sicum, azi Sebenico; Tragurium, mai trziu Trau; Salona, sub vechii mprati romani capitala Dalmatiei, n a crei apropiere e Spalatum, vestita resedint a lui Diocletian, care cu timpul ia locul celeilalte; Muicurum, azi Macarsca; Ragusium, azi Ragu-sa; Butua, azi Budva; Olcinium, azi Dulcigno; n sfrsit, Lissus, pe trmul stng al fluviului de hotar Drin, azi Alessio. nuntrul Dalmatiei erau: Delminium sau Dalminium, pe un munte nalt, ntre fluviile Narenta si Cettina, nainte ele romani capitala trii, care ddu provinciei Dalmatia numele su, mai trziu drmat, azi un mic trg, Duvno; ad Matricem, azi Mostar, pe Narenta; Medeon, azi cu acelasi nume, n fine Scodra, azi Scutari. n jos de Drilon venea Illyria greac, cu Durazzo, Apollonia, Aulona etc. Cnd Diocletian mprti imperiul n patru prefecturi (Oriens, Illyricum, Italia, Gallia) si pe acestea n 14 diecese, Illyria de est era cuprins n Orient, Illyria de vest, n Italia. De imperiul de Apus se tinea Illyria de vest si cnd Italia czu n puterea lui Teodoric. Recucerirea Italiei sub lustinian aduse Illyria n stpnirea Imperiului bizantin si acesta o socotea provincie a sa, chiar dac Alboin se asezase n nordul Italiei si si ntindea stpnirea pn aici. 26 ISTORIA IMPFKIULUI BIZANTIN nainte de Heraklios, tinuturile acestea, Liburnia si Dalmatia, suferiser adesea incursiunile avarilor si ale triburilor slovene trte de acestia cu dnsii. Populatia, fugind dinaintea barbarilor care o mcelreau, se retrgea adesea n orasele de pe coast si n insulele din fat ale Adriaticei. n timpul domniei lui Heraklios, slavizate au fost mai nti tinuturile acestea, de ctre dou popoare slavice, etnic nrudite: croatii si srbii. Acestia ptrunser, ca si alte triburi slave, mpreun cu avarii, adesea n locurile acestea, pn la Adriatica, numai c ei nu intrar ca jefuitori trectori, ci urmrir cu struint gndul de a se aseza n aceste prti ale vechiului teritoriu roman, ca s rmn, nsemnat este prin urmare c, sub Heraklios pe la 620 , croatii si srbii ptrunser ca un crin ntre popoarele slovenice din Carintia si Pannonia si cele din rsrit, desprtin-du-le pentru totdeauna11. Stpnirea avarilor decade dup nfrngerea lor la Constantinopol (626), iar croatii si srbii se desfac de ei, apropiindu-se de Imperiul bizantin, acceptndu-i suzeranitatea si convertindu-se mai trziu la crestinism. Populatia roman care nu s-a supus si nu s-a contopit cu slavii s-a mentinut mai departe numai pe coast, n Liburnia, ea pstr cele patru mari insule de la nord: Veglia, Arbe, Cherso si Lussin, iar pe continent, nsem11 Hertzberg, Geschichte der Byzantiner und des osmanischen Reiches, p. 44-46, n Allgemeine Geschichte in Einzeldarstellun-gen" a lui W. Oncken, Berlin, 1883, p. 44-46; Gfrorer, Byzantinische Geschichten, Graz, voi. II, 1874. 27 NICOLAE BANESCU natul port ladera, al crui nume slavii l schimbar n Zadar, italienii n Zara; mai departe se pstr o posesiune roman pe insula Levigrad (azi Vergacla). Pe coast, ntre Kerka [= Krk, Veglia] si Durazzo, se pstrar clin vechile orase Tragurium, cci locuitorii se retraser pe limba de pmnt Bua, care e legat numai printr-un gt mic cu uscatul. Cnd Salona czu n minile croatilor, locuitorii ele aici se refugiar n insulele apropiate. O parte dintre ei se asezar mai trziu n vechiul palat colosal al lui Diocletian, usor de aprat, din care se

dezvolt orasul Spalato. Fugarii din Epidaurus si o parte din cei clin Salona ntemeiar Ragusani> (si. Dubrownik)12. Toate aceste posesiuni le stpnea basileul printr-un strateg cu resedinta la ladera, care tinea de exar-hul din Ravenna, ct timp acesta fu bizantin. tinuturile interioare czur toate n minile acestor popoare, cunoscute azi sub numele de slavii de sud. Croatii se ntinser pe coast, n spatele resturilor romane, de la Arsa pn dincolo de Cettina (Cetinje). n nord-vest, asezrile lor ajungeau pn la izvoarele 12 Const. Porphyrogennetos, De adm. imperio, ed. G. Morav-csik, 29. n aceeasi scriere, cap. 31, p. 148, se afirm c romanii adusi de Diocletian de la Roma si asezati aici, n trile numite la vremea respectiv (sec. al X-lea) Croatia si Serbia, fuseser alungati de aici de ctre avari (jiocpcx 5e TWV Apdpcov eK8ico%i?evTeq oi autoi Pa>|j.voi), tinuturile respective rmnnd pustii. Rzboin-du-se apoi cu avarii si alungndu-i din acele locuri, din ordinul lui Heraklios, croatii s-au asezat apoi n acea tar a avarilor, unde locuiesc si acum (v. si G. Finlay, History ofGreece, voi. I, p. 331-332). n realitate, lucrurile s-au petrecut putin altfel dect arat Constantin Porfirogenetul. Aflate sub autoritatea puternicului st28 rului Kulpa, n nord-est, pn la Pleva, un afluent al rului Verbas. Se pare c si Bosnia, tinutul fluviului Bosna, si mai departe captul Pannoniei de Jos, ctre Sava de Jos si Dunre, czur atunci n minile croatilor. Toat aceast Croatie dalmatic" se mprti n 14 jupe sau cantoane, avnd fiecare un punct central. Locurile lor cele mai nsemnate atunci erau Nona si Bie-lograd. n fruntea acestor cantoane se aflau jupani, la nceput sefi neatrnati, peste care ns cu timpul se ridic marele jupan. Poporul srbesc s-a rspndit pe o ntindere mai mare si a ajuns numai trziu la o putere mai unitar. Dintre cei asezati la nord si la est, sunt cunoscuti, n vremea aceasta, numai cei din Timoc si cei din Branicevo (n regiunea gurilor Moravei). Dimpotriv, ntre cei de sud, srbii de coast", se deosebesc patru triburi: 1. Narentanii, ntre Cettina si Narenta, precum si pe mai multe insule din fat, de unde ntreprindeau adesea actiuni de piraterie. 2. Zachlumienii (numiti astfel fiindc erau asezati n spatele unei coline mpdurite, n slav h Im); ocupau tinutul de la Narenta la Ragusa si adnc n interior. pnitor avar, triburile slave au luat parte struitor la invazia avarilor n Illyricum, instalndu-se n tinuturile devastate prin cucerire si fort. Populatia roman fugea din fata nvlitorilor n orasele maritime si n insule, dup cum mrturisesc n mod indiscutabil izvoarele. Numai dup marea nfrngere a avarilor n fata orasului Constantinopol (626), cnd puterea lor a deczut, croatii si srbii au fost n msur s se desprind de stpnirea lor, cutnd o apropiere de imperiu si recunoscndu-i suzeranitatea (c/ Ch. Diehl et G. Marcais, Le monde oriental, Paris, 1944, p. 213.) 29 NICOLAE BANESCU 3- Travuninii (sau tervunienii), al cror nume trieste azi n Trebinje, de la Ragusa la Cattaro si o parte nsemnat a trii din interior. 4. Duclianii, numiti dup orasul vechi Daclea, Dio-clea (locul de nastere al lui Diocletian), la confluenta Zetei cu Moraca, ocupau coasta de la Cattaro pn la Antivari si nuntru tinutul Cernagora13 (adic Munte-negru). Srbii"21 aveau aceeasi organizare ca si croatii, fiind condusi mai apoi de un mare jupan, care sttea la Desnita, pe Drina ele Jos. n epoca lui Heraklios, slavii se stabilesc si n Thra-cia si Macedonia, dup mrturia Porphyrogenetului. La sfrsitul domniei lui, tinuturile dintre Dunre si Arhipelag erau pline de slavi, a cror prezent e constatat de cronicarii bizantini, care ne vorbesc de regiuni slave, numite de ei Sclavinii". O primejdie cu mult mai serioas venea n acest timp din partea avarilor. Ei ajunseser n 623

pn aproape de capital si numai o mrire nsemnat a tributului i fcuse s se retrag. Este memorabil apoi asediul Constantinopolului, pe care, n 626, l ncearc avarii n unire cu slavii, pe uscat si pe mare, n vreme ce Sahrbaraz cu persii si ocupau terenul din fat, la Chalkedon. Garnizoana, mic, mpreun cu populatia, 13 Const. Porphyrogennetos, De adm. imp., 29; L. Niederie, Ma-nuel des Antiquites slaves, I, Paris, 1923, cap. VIII: Serbo-croatii; Hertzberg, Gesch. derByz. und des osman. Reiches, p. 4647; F. von Sisic, Geschichte derKroaten, Erster Teii (bis 1102), Zagreb, 1917, p. 52 si urm.; C. Jirecek, Gesch. der Serben, I, Gotha, 1911, c. III; Idem, D ie Romanen in den Stdten Dalmatiens wdhrend des Mittelalalters(Denkschnfren der Akad.", Viena, 1902-1904). 30 care, n vremuri tragice ca acestea, stia s devin eroic au aprat cu ndrjire ntririle, la care barbarii ddeau asalt cu un potop de masini de tot felul, si i-au silit dup ctva vreme s se retrag. Bonos, patriciul, ca si patriarhul Sergios si-au avut partea lor de glorie n acest asediu, care a fost, fr ndoial, unul dintre cele mai primejdioase prin care a trecut orasul Constantinopol. Bulgarii, popor din neamurile tiurcice, de mult timp mentionat printre popoarele de la Dunre, se arat acum ntia oar n chip energic. Heraklios ncheie cu seful lor, Cubrat, o aliant (635), pentru ca s-1 arunce mpotriva avarilor si slavilor. El rspunse obligatiunilor si mpratul l rsplti cu rangul de patriciu. 4. Politica religioas a lui Heraklios Sfrsitul biruitor al rzboiului cu persii avusese drept urmare recstigarea politic a provinciilor mo-nofisite Siria si Egiptul, smulse imperiului de peste un deceniu, n chip foarte firesc se ngriji acum imperiul ele a cstiga iarsi si moral aceste provincii nstrinate clin cauza credintei, mpratul se consult cu cei mai nsemnati prelati iacobiti. Patriarhul Sergios, un administrator perfect si un mare om politic, gsi formula care trebuia s-i mpace pe acesti schismatici ai Bisericii; aceasta spunea c n Christos, dup unirea celor dou naturi, exist numai o singur voint si o singur energie". Formula nu aducea atingere vechii doctrine a Bisericii si gsea aprobarea egiptenilor si a sirienilor. Ea i putea mpca pe monofisiti cu adeptii Sinodului ele la Chalkedon. Episcopul Kyros din Phasis, pe care 31 NICOLAE I3ANESCU mpratul l cunoscuse n timpul expeditiei sale si pe care l ridicase acum pe scaunul patriarhal din Alexandria, era un instrument al politicii mpratului; n Armenia, care intrase iarsi n clientela bizantinilor, un Sinod admisese aceast nou profesiune a credintei. si, ceea ce era mai nsemnat, episcopul Romei, Hono-rius, un om ntelept, mprtsea aceast formul. Din nenorocire, patriarhul Ierusalimului, Sophronios, un nvtat distins si un mare ascet, n acelasi timp un zelos pasional, se ridic energic mpotriva acestei doctrine a unirii. Protestele sale avur ecou. Unii clerici piosi se temeau pentru curtenia credintei. Zadarnic ncercar episcopii Noii si Vechii Rome a-1 potoli pe Sophronios. Heraklios, pentru a-1 mpca, l puse pe Sergios s publice un edict, L.kthesis (Expunere a credintei", 638), care ns prin proclamarea expres a doctrinei unei singure vointe (= monothelism)"31 strni furtuna mai cu seam n Africa si n Italia. Dar Heraklios nu ddu ndrt si avea dreptate. El stia bine c nestorienii din Mesopotamia primiser cu bucurie stpnirea persilor; si amintea tumultul care dusese la uciderea patriarhilor de Alexandria si Antio-chia si la fuga celui de Ierusalim; el si ddea bine seama de ura evreilor fat ele crestini, manifestat n vremea din urm, cnd mini evreiesti mcelriser crestini sub ordinele pgnilor persi. El spera s nchid definitiv aceste discordii religioase prin Uniune. Un Sinod ntrunit la Constantinopol a aprobat edictul imperial, pe care Kyros 1-a si impus la Alexandria. Rezultatul n-a fost ns cel asteptat. Papa Honorius a murit la 12 octombrie 638, nainte de a fi acceptat expunerea doctrinar Ekthesis. Succesorul su, Severi-

32 nus, a refuzat s-o accepte, cu toat presiunea exercitat la Roma de exarhul imperial Isaac, iar loan al IV-lea (640-642), noul pap, chiar a condamnat noua doctrin, n cadrul unui Sinod roman1'1. 5. Dezmembrarea imperiului de ctre arabi O nsemntate deosebit are, n ultimii ani ai domniei lui Heraklios, ridicarea arabilor, care ies acum din pustiurile lor pentru a-si juca rolul istoric, cucerind cu arma n mn o jumtate din lume pentru Islam. Arabii, care se hrneau cu lcuste, briganzi ai pustiului si paznici pltiti ai frontierei de sud, erau bine cunoscuti, dar putin pretuiti la Constantinopol. Erau dispretuiti pentru absoluta lor ignorant n toate artele civilizatiei si primele lor atacuri fur luate n rs de bizantini. ntre ngrijorrile din prima perioad a domniei lui Heraklios, una dintre cele mai mici fusese aparitia unui nou sef - pxriyoQ si fals profet n mijlocul arabilor. Acesta era un anume Mohammed(Muha.mma.d), care cstigase printre evreii oraselor si clugrii mnstirilor din Siria cteva cunostinte despre monoteismul iudaic si despre moralitatea crestin. Acest Mohammed ben Abdallah, sot al unei bogate vduve, Cadija (Kadidja), gsise ntr-o simpl religie, cu atractiile ei copilresti privitoare la paradis, cu adoratia unui Creator unic, infinit si etern, cu doctrina predestinrii ab14 Duchesne, L'Eglise au Vf siecle, p. 381 si urm.; J. Pargoire, L'Eglise byzantine de 527 847, Paris, 1905. 33 NICOLAE BANESCU solute, mijlocul de a strnge bandele risipite ale Ara-biei ntr-o singur natiune. Arabii. Mabommed. naintea erei crestine, arabii, popor de origine semit, ocupau Peninsula Arabic si desertul Siriei, pn la Eufrat. Aceast tar arid nu era locuit n toate prtile si arabii, popor nomad, locuiau mai ales centrul si nordul peninsulei. In secolul al Vl-lea, exista si o populatie asezat m cteva sate si orase, pe care beduinii le tratau cu dispret. Imperiul roman, pentru aprarea Siriei mpotriva triburilor arabe, construise o linie de fortificatii, un limes sirian, ale crui urme se descoper azi. nc din veacul al II-lea .Chr., ncep a se forma state independente la arabii Siriei. Din punct de vedere politic si cultural, cel mai nsemnat stat arabo-sirian din epoca Imperiului roman a fost acela de Palmyra, avnd-o drept suveran pe Zenobia. Stpnind cultura elenistic, aceast femeie ndrzneat ntemeia n a doua jumtate a veacului al III-lea d.Chr. un mare stat, care se ntinse n Egipt si n cea mai mare parte din Asia Mic. mpratul Aurelian nimici (273) acest stat si Zenobia mpodobi Ia Roma carul su de triumf. n perioada bizantin, dou dinastii jucar un rol nsemnat. Prima, Ghassanizii din Siria, vasali oarecum mpratilor bizantini; ei fur, sub lustinian, auxiliarii imperiului. Aceast dinastie ncet ele a exista, probabil, n veacul al Vll-lea, n timpul cuceririi Siriei de ctre persi. A doua dinastie arab a fost a Lachmizilor, avndu-si centrul la Hira, pe Eufrat. Ea fu n legtur cu Ghassanizii si ostirea Ghassanizilor. si aceast dinastie dispare n veacul al Vll-lea, astfel nct, n momentul cnd ncepe expansiunea Islamului, nici o or34 ganizare politic vrednic de numele de stat nu se afla n Arabia si pustiul Siriei15. n epoca lui Mohammed, arabii triau n triburi. Conceptiile lor religioase erau foarte primitive. Triburile si aveau, fiecare, zeii lor si obiectele sacre, de obicei pietre, copaci, izvoare16. De-a lungul cilor de comert, mai ales pe drumul caravanelor, se dezvoltaser orase, ntre care cel mai bogat era Mecca. Pe locul al doilea venea Yatreb, viitoarea Medina, situat mai la nord. Multi evrei veneau n aceste orase, ca si crestini din provinciile bizantine vecine, iar cei din Abyssinia si Yemen intrau de asemeni n peninsul. La Mecca veneau multi pelerini si orasul ajunse repede

bogat. Tribul Koreisitilor domnea ctre veacul al V-lea n acest oras. Mohammed, nscut ctre 570, era un om cu un temperament nervos si maladiv. El cstigase de la evreii si crestinii care veneau n contact cu arabii cteva idei asupra monoteismului iudaic si moralittii crestine. Cstorit cu o vduv bogat, Kadidja, Mohammed gsi ntr-o religie simpl mijlocul de a strnge la un loc triburile arabe. El ncepu a predica n mijlocul familiei sale mai nti; apoi, ntr-un mic grup de oameni din clasa de jos, ajungnd s fie ascultat si de oameni de vaz. sefii Koreisitilor se ridicar mpotriva lui si Mohammed si prsi orasul natal n 622, retrgndu-se n nord, la Yatreb. Anul plecrii lui din Mecca, hidjra (deformat n Hegir~) e punctul de plecare al erei musulmane (16 iulie 622). H V. Diehl et Marcais, Le monde oriental, cap. IV. 16 Asupra moravurilor lor, v. CI. Huart, Hist. desArabes, Paris 1912, chap. II. 35 NICOLAE BANESCU Populatia din Yatreb i fcu o primire entuziast si mai trziu schimb numele orasului n acela de Medi-na, orasul profetului". La Medina, el deveni seful unei mari comunitti si asez temeliile unui stat politic cu baze religioase. El ridic o armat si n 630 cuceri Mecca, unde drm idolii. Muri n 632. Doctrina lui religioas nu era o doctrin original. Mohammed luase cunostint de alte religii n tineretea sa, n cursul cltoriilor sale cu caravanele. Trstura caracteristic a doctrinei sale e dogma completei atr-nri a omului de Dumnezeu. Credinta e strict monoteist si Dumnezeu e socotit ca avnd o putere nelimitat asupra creaturilor sale. Dogma fundamental e unitatea lui Dumnezeu, Allah. Propozitia nu exist dect un Dumnezeu si Mohammed este profetul su" e unul dintre principiile esentiale ale Islamului. Dac nvttura Coranului a biruit repede la nceput, aceasta se datoreaz marelui curent de mil pentru cei sraci ce se revars de aici. Era ca o nviere a vechiului crestinism, si aceasta a fcut s ptrund sentimentul de ur mpotriva oricrei uzurpatii de putere, de bogtie, de autoritate" si a trezit societatea roman, clcat n picioare de cel mai slbatic formalism si arivism." Lumea era stul de atta formalism clerical si neclerical al societtii bizantine, nct i-a primit bucuroas pe arabi. Arabii n-au nvins Bizantul, ci Bizantul li s-a predat; o societate ntreag li sa dat lor, nlturnd astfel parazitii care-i sugeau vlaga."17 'T N. lorga, Crti reprezentative n viata omenirii, Bucuresti, 1916, p. 253-254. 36 Regulile religiei musulmane sunt consemnate n cartea sfnt, cartea revelatiilor lui Mohammed, Coranul, mprtit n 114 capitole (n arab, surd). Istoria nceputurilor Islamului n perioada lui Mohammed e una dintre cele mai obscure si mai controversate, n timpul vietii lui Mohammed, Arabia nu a fost ntreag sub stpnirea lui. De obicei, se accentueaz entuziasmul religios al musulmanilor si se vede n el una dintre cauzele principale ale succeselor militare repurtate att de rapid de arabi. Dar aceast prere n-are temei. La moartea lui Mohammed, numai putini musulmani erau convinsi. si nu acestia au hotrt marile cuceriri de la nceput. Majoritatea lupttorilor au fost beduinii, care nu cunosteau Islamul dect din auzite. Ei nu se interesau dect ele beneficiile materiale. Entuziasmul religios n-a existat la ei. n afar de aceasta, la nceputurile sale, Islamul a fost esentialmente tolerant. Entuziasmul religios si intoleranta musulmanilor sunt fenomene posterioare, strine poporului arab si explicabile prin influenta prozelitilor musulmani. Cercetri recente au stabilit c adevratele cauze ale naintrii irezistibile a arabilor au fost de ordin mai practic, material. Arabia, prin natura solului su, nu mai putea rspunde trebuintelor materiale ale populatiei; sub amenintarea foamei si a mizeriei, arabii au fost siliti s caute cu disperare s ias din aceast nchisoare a pustiului. Conditiile insuportabile ale vietii au creat deci avntul inevitabil. Dar acest lucru nu poate explica singur succesele militare ale arabilor. La acesta trebuie s adugm starea de spirit a provinciilor bizantine atacate: Siria, Egipt, Palestina. Sistemul fiscal

nesuferit al bizantini37 NICOLAE BANESCU lor, situatia religioas Siria si Egiptul erau monofisite - au fcut ca populatia indigen s-i primeasc pe strini fr rezistent; apoi, incapacitatea trupelor, lipsite de unitate si avnt. Mohammed ncepu apoi a predica n public. Korei-sitii nu puteau admite s fie cltinat credinta lor veche, iar traditia musulman vorbeste de prigoniri contra celor ce credeau n predica lui. ntro zi, Mohammed fu atacat. El i sftui pe credinciosii si s se refugieze n Abissinia. Avu chiar o sovire si ntr-o zi, n curtea templului Ka'ba, retracta nvttura sa, declarnd c zeii si zeitele din Mecca pot foarte bine s formeze o familie de sfinti, capabili de a interveni pe lng Prea naltul. Dar n curnd se ci ele ceea ce fcuse. El declar c limba sa fusese posedat de demon si denunt idolatria cu o energie ndoit. Dup zece ani, Mohammed avusese la Mecca numai dezamgiri. Kadidja murise, multi partizani ai si, de asemenea. El cut un refugiu n orasul vecin Tayf, clar fu lovit cu pietre. La Yatreb ns, oamenii care veneau n pelerinaj la Mecca l auziser recitnd din Coran si se entuziasmaser pentru nvttura lui. Orasul era sfsiat de lupte intestine si Mohammed primi o invitatie de a veni s guverneze n acel oras; locuitorii jurau s-1 recunoasc de stpn si s triasc dup regulile prescrise de el. Mohammed le trimise un om pentru a conduce instructia lor religioas si a pregti acolo atmosfera. Apoi se hotr a prsi definitiv Mecca, uncie simtea ostilitatea crmuitorilor, si a se stabili la Yatreb, care devine de atunci Medina, Medi-net-en-Nabi, orasul Profetului. 38 Fuga sa, nsotit de Abu-Bekr, fu pregtit cu precautie, cci fu urmrit. Astfel se produse acel mare eveniment, hedjra (de unde hegira, nceputul erei musulmane, 16 iulie 622). Vreme de un an, se ocup la Medina cu constructia moscheii si organizarea comunitti musulmane, apoi ncepu a trimite expeditii rzboinice contra caravanelor ce strbteau pustiul. Caravanele din Mecca suferi-r multe atacuri si se ddur lupte cu ostile Profetului, iar n cele din urm orasul acesta i se supune si Mo-hammed intr triumftor ntr-nsul (630), clcnd n picioare icoana lui Manif, zeul. Puterea lui se ntinse mult din acel moment, pn ce ajunse stpn pe Arabia. Fcu un pelerinaj la Mecca, se ntoarse la Medina si muri n vrst ele 62 de ani (la 8 iunie 632). Aii, vr si ginere al profetului, era n drept s cread, dup obiceiul arab, c va mosteni averea si puterea socrului. Mohammed muri afon, pronuntnd cuvinte nentelese. Omar depuse jurmntul ele credint lui Abu-Bekr si exemplul su fu urmat de cei mai multi, care se adunaser pentru a-1 alege pe calif. Ddu lupte n Siria, fcu excursii n Palestina si o razzia mare mpotriva persilor. Muri la 23 august 634, desemnn-du-1 calif pe Omar. Lupt cu persii, zdrobiti la Kadesia. Nvlesc si n Siria, Heraklios adun o armat mare, sub comanda fratelui su Theodor. La Adjna-dein, nu departe de Ierusalim, la 30 iulie 634, avu loc lupta care se termin cu nfrngerea armatei bizantine. Theodor fuge la Homs, lng fratele su, care se retrage la Antiochia, pentru a ridica o nou armat. stirea fu primit de Abu-Bekr nainte ele a muri. n 635, cade Damascul, care deschide portile. 39 NICOLAF. BNESCU Mohammed se nscuse pe la 570 la Mecca. Mediul din care iesea era dintre cele mai srace si educatia sa fu dintre cele mai rudimentare: nu se stie nici mcar dac a nvtat vreodat s scrie. El fu pstor vreo ctiva ani, apoi intr n serviciul unei bogate vduve, Ka-didja. Apoi nsoti caravane n Yemen si Siria. Vduva se cstori cu dnsul, n ciuda familiei. Avea atunci vreo 25 de ani. Pn la 40 de ani, el duse la Mecca o viat banal, fiind sotul unei femei cu venituri. Asupra vietii sale interioare nu putem face dect ipoteze. Scriitorii au pretins c era prada unor lupte spirituale, c mergea n pustiu, n chinul ndoielii, arznd de dorinta divin. N-avem nici o prob despre aceste cltorii n pustiu. Mohammed cugeta ns asupra lumii ce-1 nconjura.

Vzuse, poate, biserici crestine n Siria, stia multe lucruri despre iuclei si religia lor. El vzu multimea venit n pelerinaj, la Mecca (acolo era vestitul sanctuar Kaaba, mic templu ptrat de piatr neagr, a crui piatr unghiular o forma un meteorit), si ddu seama de minciuna si superstitia pgnismului din oras. A fost un moment cnd s-a produs o criz fizic si din acel moment el s-a crezut chemat la misiunea sa profetic. Credinta aceasta i-a venit ns cu ncetul. Mohammed auzea, prin halucinatie, o voce, totdeauna aceeasi. I se prea c devine nebun sau poet, cci inspiratia poetilor se traducea prin aceleasi simptome. Dar el ntelese c fiinta ce-1 obseda nu era un djin ca pentru poeti, ci un mesager al Divinittii, un spirit fidel", sfnt". O serie de revelatii i se comunicar prin mijlocul care-1 punea n relatie cu Dumnezeu. Primele revelatii sunt expresia spaimei ce-i inspira profetului maiesta40 tea lui Dumnezeu, a groazei pe care i-o pricinuiau pedepsele rezervate celor ri n lumea cealalt. Acesta este motivul dominant al proclamatiilor sale, la care trebuie s adugm expresia ntristrii produse de pcatele contemporanilor, de aviditatea si de indiferenta lor religioas. La nceput, Mohammed nu se consider un trimis al lui Dumnezeu". Numai la Medina ia definitiv acest titlu. Kadidja a fost prima confident a lui Mohammecl, cea dinti care a crezut n misiunea sa si 1-a ncurajat. La nceputul predicilor sale nu cuta ca auditor dect un cerc restrns, mai nti le predica numai sotiei si ctorva intimi. Le arta unele versuri pe care pretindea c i le dictase un nger, n aceste versuri, era proclamat unitatea lui Dumnezeu; se aflau de asemenea cteva idei ntru totul acceptabile, privitoare la o justitie universal. El insista apoi asupra unei vieti viitoare, asupra temerii pe care cei ri trebuie s-o aib de Infern si asupra bucuriilor rezervate n Paradis celor ce cred ntr-un Dumnezeu unic. Ideile acestea, care n-aveau nimic nou, preau seditioase la Mecca, fiindc orasul era legat de un cult politeist si rmnea credincios idolilor. Vreo ctiva ani, noua religie rmase secretul unui mic grup ele oameni foarte simpli: Kadidja, vrul su Aii, un fiu adoptiv, Zeicl, si Abu-Bekr, amic si admirator al lui Mohammed. Dup moartea lui Mohammecl, n 632, armatele urmasilor si, mai nti ale lui Abu-Bekr, apoi ale lui Omar (634-643), se revrsar dincolo ele hotarele Arabici, asaltnd cele clou imperii, al bizantinilor si al Sassanizilor. 41 NICOLAE BANESCU Abu-Bekr, rud cu Mohammed, fu ales sef al musulmanilor, cu titlul de kalif, adic vicar". El era reprezentantul unei religii care, prin strictul ei monoteism, prin dogmatismul ei cu privire la absoluta unitate a divinittii era usor accesibil nelinistitilor evrei si chiar acelor monofisiti ai Siriei, care erau bucurosi s aib ceva mai mult dect Uniunea lui Hera-klios, adic ntreaga libertate religioas. Orice sect, evreu, iacobit, nestorian putea s triasc oricum ar fi vrut, dac numai consimtea a plti, n schimb, tributul noilor stpni. Acestia aveau la nceput trebuinte foarte simple si Omar, urmasul lui Abu-Bekr, purta pe dnsul zdrente, mergea pe un mgar si tria cu fructul comun n Ara-bia, curmalele. Imperiul arabilor navea, n copilria lui, demnitari. Deosebiri sociale nu existau ntre arabi, care erau putin dispusi a le recunoaste printre supusii lor. Marii proprietari, biciul colonilor sraci, fugeau la apropierea lor si nu consimtir a tri sub jugul lor nelegiuit si umilitor. Pmntul cultivat fu atunci mprtit. Arabii nu fur ca germanii, niste agricultori care s-si impun suprematia prin confiscarea unei treimi a cmpului. Ei rmaser soldati sau se asezau n orase, ca mestesugari linistiti si neguttori ntreprinztori, care aduser o nou proprietate n orasele deczute ale Siriei, n sfrsit, arabii introduser un sistem fiscal incomparabil mai simplu si mai drept dect cel al bizantinilor. Mai nti, ei pregteau un registru exact si detaliat al oamenilor, animalelor, pmnturilor si arborilor", un complet KatccoTi^ov. Ei cereau apoi de la supusul crestin haraciul, n proportie cu mijloacele sale si nimic mai mult. Administratia justitiei era mai 42

simpl, mai expeditiva si adaptat mai bine metodelor primitive de viat ale locuitorilor Siriei. Ei tolerar tribunalele crestine bisericesti alturi de tribunalele propriilor lor cdii, care judecau dup Coran, cartea inspirat a lui Mohammed18. Dup cum observa H. Pirenne19, germanii au fost absorbiti de imperiu si continuau civilizatia acestuia. Din contr, nainte de epoca lui Mohammed, imperiul n-a avut legturi cu Peninsula Arab. Cnd Mohammed muri (632), nimic nu arta primejdia care avea s apar fulgertor doi ani mai trziu, ntr-un sens, expansiunea arab fu o ntmplare, consecinta de neprevzut a mai multor cauze, care se combin. Succesul atacului se explic prin sleirea imperiilor bizantin si persan, n urma lungii lupte care le aruncase unul asupra altuia. Cu Heraklios, Bizantul si recucerise strlucirea. Efortul mare sleise imperiul si Heraklios trebuia s asiste neputincios la prima nlntuire a acestei noi puteri, care dezorienta lumea. Cucerirea arab e fr precedent. Nu se poate compara iuteala izbutirii sale dect cu aceea cu care se constituir imperiile mongole ale unui Attila, Genghis Han sau Ta-merlan. Dar acestea fur efemere. E un adevrat miracol difuziunea sa fulgertoare, comparat cu nceat progresie a crestinismului. Fat de eruptia cuceririlor, atta vreme oprite si att de putin violente, ale germa18 N. lorga, The Byzantine empire, London, 1907, p. 55-56. 19 Mahommed et Charlemagne, ed. a 5-a, Paris-Bruxelles, 1937, Deuxieme prtie, l'Islam et Ies Carolingiens, Chap. Ier, L'Expansion de l'Islam". 43 NICOLAE BANESCU nilor, care dup secole n-au izbutit dect s road marginea Romniei, dimpotriv, imperiul se prbuseste dinaintea arabilor pe bucti ntregi, n 634, ei iau fortreata bizantin Bosthra (Bosra), dincolo de Iordan, n 635, Damascul cade, n 636, btlia de la Yar-muk le d toat Siria; n 638, Ierusalimul le deschide portile, pe cnd spre Asia cuceresc Mesopotamia si Persia. Apoi e atacat Egiptul; putin dup moartea lui Heraklios (641), Alexandria e luat si n curnd toat tara e ocupat. Toate acestea se explic, desigur, prin neprevzutul, prin debandada armatelor bizantine, dezorganizate si surprinse de un nou fel de a lupta, prin multumirea religioas si national a monofisitilor si nes-torienilor Siriei, prin aceea ta bisericii copte din Egipt si prin slbiciunea persilor. Dar toate aceste lucruri nu sunt de ajuns pentru a explica un triumf att de total. Marea chestiune ce se pune aici e de a sti pentru ce arabii, care nu erau, desigur, mai numerosi dect germanii, n-au fost absorbiti ca si ei de populatiile acestor regiuni de civilizatie superioar pe care ei au pus mna ? Aici este cheia si nu exist dect un singur rspuns si el e de ordine moral. Pe cnd germanii n-au nimic de spus crestinismului imperiului, arabii sunt exaltati de o credint nou. Aceasta si numai aceasta i face neasimilabili. Cci sub alte aspecte, ei n-au mai multe aprehensiuni dect germanii contra civilizatiei celor pe care i-au cucerit, n stiint, ei urmeaz la scolile Greciei; n art, la scolile Greciei si Per-siei. Nu-s fanatici, la nceput nici mcar nu nteleg s-i converteasc pe supusii lor. Ei vor numai s-i fac a se supune lui Allah (Dumnezeu) si profetului su, Mo44 hammed. Islam vrea s zic resemnare, supunere lui Dumnezeu, iar musulman nseamn supus. Allah e unul si e logic atunci ca toti servitorii si s aib ca prim ndatorire faptul de a-1 impune necredinciosilor. Ceea ce-si propun nu este, asa cum s-a zis, convertirea lor, ci supunerea lor. Pentru a guverna imperiul pe care 1-au fundat, ei nu mai pot s se sprijine pe institutiile tribale, dup cum germanii n-au putut s si le impun pe ale lor. Deosebirea e c, pretutindeni unde se afl, ei domin, nvinsii sunt supusii lor, pltesc singuri impozitul, sunt n afar de comunitatea credinciosilor. Bariera e de netrecut: nu se face nici o fuziune ntre populatiile cucerite si musulmani. Ce contrast cu un Theodoric, care se pune n serviciul nvinsilor si caut s se asimileze lor!

Germanul se romanizeaz de ndat ce intr n Romnia, romanul dimpotriv, se arabizeaz de ndat ce e cucerit de Islam. Se face o ruptur hotrt cu trecutul. Noul stpn nu mai ngduie, n raza unde domin, ca vreo influent s scape de controlul lui Allah. Dreptul su scos din Coran se substituie dreptului roman, limba sa, celei grecesti si latine. Societatea civil se transform, ca si societatea religioas. Cu Islamul, o lume nou apare pe trmurile Medi-teranei, unde Roma rspndise sincretismul civilizatiei sale. O sprtur se face si ea va dura pn n zilele noastre. Unitatea mediteranean se sfrm. De acum, n jurul mrii se ntind dou civilizatii deosebite si ostile1141. Prima expansiune se ncetineste sub califul Oth-man si asasinarea sa, n 656, deschide o criz politic 45 si religioas care nu nceteaz dect cu Moawiah, n 660. Era natural ca o putere nzestrat cu o fort de expansiune ca aceea a Islamului s se impun ntregului bazin al marelui lac interior. Din a doua jumtate a secolului al Vll-lea, el tinteste s devin o putere maritim pe acele ape n care domin Bizantul, sub domnia lui Constant al Il-lea (641-648). Vasele arabe ale califului Moawiah (660) ncep a nvli n apele bizantine. Ele ocup Ciprul si repurteaz o victorie naval asupra lui Constant. Ele pun mna pe Rhodos si nainteaz pn n Creta si Sicilia. Apoi fac din Cizic o baz naval, de unde asediaz de mai multe ori Con-stantinopolul, care rezist prin focul grecesc, n 677, renunt la ntreprindere. Nvala n Africa, nceput ele emirul de Egipt, Ibu Sad, n 647, sfrseste cu biruinta asupra exarhului Gregorios. Dar fortretele construite de lustinian rezist si berberii coopereaz contra nvlitorului. Urcarea lui Moawiah reia lupta. In 664, o nou razie aduce nfrngerea bizantinilor. Ogba-ben-Nafi ntemeiaz n 670 Kairuan [Qayrawan], piat de arme" a Islamului pn la sfrsitul timpurilor. Bizantinii biruie si cuceresc coasta. Arabii se nversuneaz, n 695 iau Carthagina. Patriciul loan o reia; dar Hassan reia atacul si o cucereste definitiv n 698. Orasului vechi i se substituie o nou capital, n fundul golfului: Turis, care devine marea baz a Islamului n Mediterana. Musa Ibn Nocayr [Musa ibn Nusayr] supune Marocul. De aici, atac Spania; Tarik [Tariq] trece strmtoarea cu 7.000 de berberi si n 712 ia n posesie tara. n 713, Musa, guvernatorul Africii de Nord, proclam n Toledo suveranitatea califului de Damasc. De aici, trec Pirineii, 46 Narbonne e luat (721). La Poitiers, arabii sunt ns btuti (732). Sicilia apoi e atacat mereu si Syracus cade n mai 878, dup o aprare eroic. Carol cel Mare va avea lupte mari cu arabii. Basilios I cucereste Bari (870) si aceasta i mpiedic pe arabi de a pune piciorul n Italia, unde se pstreaz suveranitatea Bizantului. Orientul a f ost desprtit de Occident. Legtura care existase dup invaziile germanilor e rupt. Mediterana oriental e salvat, dar cea occidental nu mai e. Ea, care fusese mereu o cale de comunicatie, e acum o barier de netrecut. Islamul a rupt unitatea mediteranean, pe care invaziile germanice o lsaser s existe. Acesta e faptul cel mai nsemnat care s-a petrecut n istoria european de la rzboaiele punice. E sfrsitul traditiei antice si nceputul Evului Mediu. Navigatia cu Orientul nceteaz ctre 650, cu regiunile de la est de Sicilia. n a doua jumtate a veacului al VH-lea, ea se strnge pe toate coastele Occidentului. La nceputul secolului al VUIlea, disparitia sa e complet. Nici un trafic mediteranean, dect pe coastele bizantine. Vechea unitate economic a Mediteranei e sfrmat si va rmne asa pn n epoca Cruciadelor. Toate acestea ne explic iuteala cu care arabii si-au ntins, de la nceput, cuceririle lor. n 634, Bostra, capitala Arabici romane, czu n minile lor; n anul urmtor, Damascul, dup o rezistent de mai multe luni, czu la rndul su. Cu aceasta, arabii cstigaser o ntins baz pentru a putea ptrunde n Asia Mic. Cele mai nsemnate orase ale Siriei czur, iar lupta sngeroas de la larmuk [Yarmuk], n rsritul Iordanului,

47 NICOLAE IANESCU unde armata bizantin fu zdrobit, n anul 636, hotr definitiv soarta Siriei. Ierusalimul, dup un asediu de cloi ani, fu predat de patriarhul Sophronios, n virtutea unui tratat, lui Omar, n 638. Cucerirea Mesopotamiei si a Edesei ncununa aceast actiune, lsnd tot Rsritul n puterea arabilor. Ierusalimul pusese conditia c nu avea s se predea dect califului n persoan, ntruct acesta rmsese la Medina, organiznd oastea si veghind la executarea planului general al campaniei, s-a clecis acum s mearg la Ierusalim. Detaliile sosirii sale aici arat rapiditatea, energia si simplitatea caracteristice arabilor la nceputurile expansiunii lor, ca si primele semne de degenerare a lor sub influenta succeselor att de rapide. Omar fcea lunga cltorie, ele aproape 1.000 ele kilometri, cu un singur nsotitor, urcat pe o cmil si avnd drept provizii un sac cu orez, unul cu fructul obisnuit al curmalelor si cu un blid de lemn. Cnd s-a apropiat de cetate, i-a vzut venind n ntmpinare pe cei dinti cpitani, mbrcati n mrete haine de mtase, pe cai cu bogate cuverturi. La vederea lor, Omar s-a nfuriat, a cobort din sa, aco-perindu-i de insulte, alungndu-i si continundu-si drumul numai cu nsotitorul su. La Ierusalim, s-a nteles foarte bine cu patriarhul crestin. Tot de la acest calif se citeaz o scrisoare prin care i ordona unui guvernator s-si drme palatul pe care-1 construise la Kufa. Persia, dup multe revolutiuni, si afla un stpnitor n persoana nepotului lui Chosroes, Jezclegercl al III-lea. Arabii se aruncar si asupra lui, nc din 632; iar n 637, btlia de la Kadesia, n care armatele persane erau zdrobite, vestea apropiata cdere a Regatului Sassanid. Aceast biruint le deschide arabilor calea spre Ctesifon. Capitala regelui e ocupat si o bogtie imens czu n minile arabilor. Orasele czu48 r unul dup altul, Jezdegerd fugi dintr-un loc n altul, pn n Khorasan. La 651, Jezdegerd1151 pierea ucis n Merv, iar cu el se duse cel din urm Sassanid. n anul 637, cel mai bun general persan, Rustem, si stabilea lagrul aproape de Hira, la Kadesia. Lupt timp de trei zile. n fiecare zi arabii atacau, persii nu prseau terenul, noaptea i desprtea. A treia zi, arabii primesc ajutoare, iar ctre sear persii ncearc s obtin rezultatul decisiv prin sarja elefantilor (Rustem avea 33 elefanti). La nceput, enormele animale rstoarn totul, dar unul e rnit grav si atunci alearg ncoace si ncolo, mprstie panica printre ceilalti si toti se agit furios, cutnd s scape dintre cele dou linii de oameni narmati. Rzbind printre persi, arabii profit de tulburarea fcut si atac toat noaptea. Rustem a fost gsit printre morti. Sub conducerea lui Amr, arabii se asaz, n sfrsit, si n Egipt. Bizantinii pierd lupta ele lng Lycopolis, apoi la Heliopolis. Babilon, Nikiu si alte orase cad pe rnd n puterea cuceritorilor, n toamna anului 640, ei ncepeau asaltul asupra Alexandriei. La 29 septembrie 642, Amr si fcu intrarea biruitor n puternica cetate de la gurile Nilului, n anul al optsprezecelea ele la Hegira, adic n 640, Amr ben el-Ac, nemultumit s aib drept sef un vechi subordonat - Moawiya devenise guvernator al Siriei - pornea din Caesarea asupra Egiptului. Lua Pelusium, dar Theodor si Anastasios, locotenentii mpratului, 1-au oprit la Babilon, lng vechiul Cairo. Amr a cerut ajutor, iar califul i-a trimis vreo 5.000 oameni, condusi ele Zobeir [Zubayr]. Cei 49 NICOLAF, BANESCU doi generali bizantini au fost btuti la Heliopolis. Alexandria s-a predat la 29 septembrie 642. Amr a construit un nou oras pe locul unde-si avusese cortul la asediul Babilonului, oras numit alFustat sau Postat (cortul"), azi vechiul Cairo. Apoi a reparat vechiul canal al lui Traian, care lega Nilul cu Golful de Suez. Ura coptilor mpotriva bizantinilor usurase opera de cucerire, ntocmai cum ajutase n Siria aceeasi oper ura sectelor prigonite de Bizant. Dar mai era un motiv care explic aceast sfrmare a imperiului, fat de care mpratul era aproape neputincios: armata sa avu acelasi sfrsit f ar glorie ca si armata lui Maurikios.

Singura btlie mare a fost aceea de la Yarmuk (636). Teodoros, fratele mpratului, fusese biruit mai nainte, mpratul trimise atunci dou armate ca s rzbune acea nfrngere: una era comandat de generalul armean Baanes (Vahan), cealalt de Theodor Sa-kellarios, mare demnitar al imperiului. Dar armata dinti se revolt, l depune de Heraklios si-1 proclam mprat pe Baanes. Trupele celuilalt se retrag si arabii, profitnd de aceste dezordini, le sfrm n lupta sngeroas de la Yarmuk, un afluent al Iordanului, la 20 august 636. Cei trei califi ortodocsi, urinasi ai lui Abu-Bekr: Otnar, Othman, AH. Cei dinti patru urmasi ai profetului poart n istorie numele de Rasidun = cei ce urmeaz pe calea dreapt" - adic legitimi, n opozitie cu uzurpatorii care urmar dup ei. Doar ei au fost recunoscuti de consensul tuturor populatiilor musulmane. 50 Abu-Bekr continuase traditiile de srcie ale fondatorului. Locuia mereu n mica lui cas din cartier, se hrnea din munca sa personal. La moartea lui Mahommed, Arabia era n fierbere. Vechea indisciplin se trezise, aprur profeti pretutindeni, agitnd triburile, se iscar revolte mpotriva obligatiunii impozitului. Abu-Bekr trimise expeditii, care nfrnser toate rezistentele si readuser Arabia la Islam. El atac apoi Siria bizantin si Mesopotamia Sassa-nizilor. Cele dou imperii si sleiser puterile n lungul rzboi pe care-1 purtaser ntre ele. Arabii ptrund n Irak si obtin mari izbnzi. Apoi se arunc asupra Palestinei si armata bizantin e btut la Adjndan (n apropiere de Ierusalim), la 30 iulie 634. Curnd dup aceast izbnd, Abu-Bekr muri (23 august 634). Dup izvoarele arabe, Abu-Bekr le recomand credinciosilor s-1 aleag pe Omar, care se impusese, de altminteri, tuturor prin calittile sale de energie si prevedere, ca si prin devotamentul su pentru cauza comun, n zece ani de califat, el lrgi considerabil hotarele statului. Atacul Persiei si nimicirea ei, n lupta de la Qdisya (Kadesia, Nehavend), aproape de Hira. ndat dup aceast biruint, pentru a stpni mai bine tara si a-si asigura baze solide pentru operatiuni viitoare - si dup o practic ce le va deveni obisnuit -, arabii construiesc de-a lungul fluviului dou cetti: Bagra (Bassora) pe Satt-al-Arab si Kufa, la sud de ruinele Babilonului. Cnd, mistuit de febr, si simti sfrsitul apropiat (n-avea dect 63 ani), i strnse pe tovarsi n jurul su si-i fcu s jure c l vor proclama calif pe acela pe 51 NICOLAE BNESCU care-1 va hotr el; cnd i se ddu jurmntul, el le spuse c urmasul su va fi Omar. El se pltea astfel fat de acela care-i pregtise ridicarea, si ddu sufletul la 23 august 634. Omar (Umr). Luptele cu persii ncepuser din 633. Arabii repurtar mai multe biruinte si devastar n 635 Mesopotamia pn la Tigris. Cldir cetatea Basra, Bassora. Se ddu, n sfrsit, btlia decisiv la Kadesia (637). Rustem intrase n Hira, evacuat la apropierea lui. El si asez tabra lng oras. Dup patru luni, ostile dusmane se ncierar. Lupta dur trei zile si sfrsi prin dezastrul persilor. Trecnd Eufratul, arabii mergeau asupra capitalei, Ctesiphon. Trupele sassanide sunt alungate din oras si o prad enorm czu n minile arabilor, tezaurul acumulat de patru sute de ani. Jezdegerd, refugiat ntr-o fortreat apropiat, trimise o armat s ncerce a-i scoate pe arabi clin Ctesiphon, dar ea fu btut la 25 de kilometri de capital. Jezdegerd se retrase n platourile nalte (640). Orasele czur n minile arabilor unul cte unul. Regele fugi n provinciile orientale, n cele din urm n Khorasan. n 651-652, el fu asasinat din ordinul satrapului. Cucerirea Siriei. La 30 iulie 634, avea loc lupta cu Theodoros, fratele lui Heraklios, lng Ierusalim, n 635, martie, Damascul, blocat, se pred. La 20 august 636, avea loc btlia de la Yarmuk. Supunerea complet a Siriei a fost ncheiat prin luarea cettii Caesarea, situat la sud de Sf. loan de Acra si de Crmei. Moawiya (Mu'awiya) fu pus guvernator. El ntelese c era usor s ntind

stpnirea arabilor crendu-si o flot, pentru care orasele de pe coas52 ta Siriei puteau procura toate materialele si oamenii. Dar Omar nu vru s se ocupe de aceasta. Sub califatul lui Othman, Moawiya echip o escort care, sprijinit de corbii egiptene, se duse s prade Ciprul si capitala sa, Salamis (atunci Constantia). n sfrsit, din Siria plecar n fiecare an expeditii care strbtur Asia Mic si-1 amenintar pe mprat n capitala sa. Cucerirea Egiptului. La 29 septembrie 642, musulmanii intr n Alexandria. Omar fu asasinat de Firuz, sclav persan de religie crestin, pentru c nu-i luase n seam plngerea mpotriva stpnului su. Muri la 3 noiembrie 644. Fu ales Othman (Uthman). Unul dintre cei mai venerabili tovarsi ai lui Mo-hammed, Abu-Dbarr, indignat de luxul ce-1 nconjura, ncepu a predica mpotriva decderii moravurilor. Nu sovi a-1 ataca pe calif si oamenii si. El proclam pentru ntia oar drepturile familiei profetului, adic ale lui Aii si ale fiilor Fatimei, de a poseda mostenirea lui Mohammed, implicit dreptul de a-i conduce pe credinciosi. Era nceputul marii sciziuni, care diviza Islamismul n dou ramuri dusmane, schisma care umple istoria sa, siitismul (.si'a, partizani", adic ai familiei profetului, de unde siif). Othman l exila pe Abu-Dharr ntr-o mic localitate, unde muri. Partidele opozitiei aflar n aceste idei un mijloc de agitatie. O conspiratie se urzi contra lui Othman, care fu ucis n casa sa, n iunie 656. Aii, vr si ginere al Profetului (o luase de sotie pe Fatima), devine calif. Dar Moawiya, guvernatorul Siriei, nu vru s-1 recunoasc. Un partid de opozitie se ridic mpotriva lui Aii, cernd rzbunare pentru omo53 rrea lui Othman. Astfel ncepu lupta ntre familia Ommeyya (din care era Moawiya) si aceea a profetului; ea trebuia s se termine prin victoria celei dinti, urmat.mai trziu de revansa celei de a doua, dar fu subtilizat n folosul altei ramuri a familiei lui Hasim, aceeia a Abbassizilor (Abbs). Rzboiul civil urm pn n ianuarie 661, cnd Aii fu asasinat n moscheea din Kufa. Moawiya fu proclamat calif n vara anului 66l. El duse rzboiul contra bizantinilor cu mare ardoare; n dou rnduri, atac Constantinopolul. Toleranta pe care o arta fat de crestini, care formau atunci populatia Siriei, i atrase toate simpatiile. Muri la Damasc (capitala sa), la 18 aprilie 68020. Mecca avea. o colin sacr, faimoasa piatr neagr", simplu aerolit pstrat cu pietate ntr-un edificiu, numit, din cauza formei sale, Ka'ba (cub"). Aici veneau n pelerinaj populatii din toate prtile. Mohammed credea c aude o voce misterioas, ca-re-i destinuia adevrurile, nchipuindu-si c nsusi Dumnezeu l ndemna astfel s le reveleze arabilor aceste adevruri. Vocatia lui se preciza. Curnd, ncerc a predica sau mai bine-zis a recita" {Coran) adevrurile ce-i erau revelate de Dumnezeu. Secretul fericirii este, dup el, supunerea" (islam). 20 Pentru nceputurile Islamului, v. L. Halphen, Les barbares. Des grandes invasions aux conquetes turques du Xle siecle (Peu-ples et Civilisations), IVC ed., Presses Universitaires de France, Paris 1940, cap. IX. 54 Omar. Cucerirea Siriei. La 634, arabii bat pe bizantini la Adjnclain, lng Ierusalim; n 635, Damascul se pred. mpratul reusi a strnge o armat mare, comandat de armeanul Vahan si de Theodor Sacellarius. Lupte intestine divizar armata imperial. Armenii revoltati l proclamar mprat pe Vahan. n urm, se d lupta la Yarmuk (20 august 636), la sud de lacul Tiberiadei. Theophanes spune c un

vnt violent arunc nouri de nisip n ochii grecilor, infanteria bizantin lupt bine, dar Theodor pieri, iar liniile fur rupte de cavaleria musulman. Heraklios nemaiavnd armat, se ntoarse la Constantinopol. Atunci izbucni si o cium teribil, care sfrsi prin a ruina provincia, multi tovarsi ai Profetului fur smulsi de teribila boal, ntre altii, trei dintre generalii care ajutaser la cucerirea Siriei. Califul Omar l numi pe Moawiya guvernator al Siriei, n locul lui Jezid, mort de cium. El rmase 40 de ani n fruntea provinciei. Toat tara era apoi cucerit. Alep, Antiochia se predar. Doi ani n urm (638), Ierusalimul, blocat, dup un lung asediu, fu predat lui Omar de patriarhul Sophronios. Cderea Caesareei (Palestinei) din 640 desvrsi cucerirea Siriei. Egiptul fu atacat apoi de Amr, iar cuceritorul Heraklios, btrn, nu mai putu opune rezistent, i recomand guvernatorului s nu le plteasc tribut arabilor. Omar ddu tinuturilor cucerite organizarea pe care o aveau mai nainte diferitele state arabe. Pmnturile puteau fi posedate de comunitatea musulman sau lsate vechilor posesori nemusulmani n schimbul unei plti, care este impozitul teritorial (kharadj). Locuitorii 55 NICOLAE BNESCU trii cucerite care-si pstreaz religia triesc sub protectia Islamului n schimbul unui impozit care e capi-tatia (djizya). Lupttorii, pe lng prada de rzboi (din care a cin-cea parte se cuvine califului), primeau pensiuni, dup rangul lor n ierarhia musulman. Formele vietii publice s-au schimbat foarte putin n trile cucerite. Toat administratia civil s-a pstrat, nvinsii si pstreaz tribunalele si institutiile municipale. Magistratii locali rmn pe loc, birourile care iau not de repartitia impozitelor si nregistreaz perceperea lor se slujesc de limba persan n Irak, de greac n Siria si Egipt21. Heraklios era prea btrn, pentru ca s mai renvie gloria din prima parte a domniei sale. El nu mai putu forma o nou armat, ns n toat aceast nenorocire si pstr demnitatea si le interzise guvernatorilor si s le plteasc bani arabilor pentru a scpa de ei. Toat opera sa era nimicit. Aceste dezastre i-au zdrobit mpratului trupul si sufletul. Tragic i-a fost si viata de familie, n ziua ncoronrii, Heraklios se cstorise cu Fabia Eudokia, care-i druise o fiic si un fiu, Heraklios Neos Konstantinos; dup nasterea acestuia, sotia sa avea s moar foarte curnd, de epilepsie (612). Un an mai trziu, Heraklios se cstorise cu nepoata sa, Martina, fapt care a trezit indignarea Bisericii si a poporului. Din cei nou copii pe care i-a nscut Martina, patru au murit la o vrst fraged, iar cei doi mai mari au venit pe lume sluti, fapt interpretat ca semn al G. Margais, op. cit., p. 194-196. 56 mniei divine. Ura populatiei contra Martinei a sporit datorit ncercrilor ei de a le asigura odraslelor proprii mostenirea la tron. Discordia din familie a ntunecat si mai mult sfrsitul vietii mpratului. La 11 februarie 641, Heraklios a murit dup grele suferinte. Imperiul bizantin se mrgini acum la Asia Mic, la Peninsula Thraciei, Grecia cu insulele si cteva portiuni ale Imperiului de Apus. 6. Grecizarea imperiului Aceste pierderi teritoriale aveau si un avantaj pentru imperiu. Acesta scpa de multe elemente rebele. Locuitorii din Asia Mic si din Peninsula Balcanic alctuiau acum o mas unitar ca limb si credint. Istoricii socotesc c moartea lui Heraklios nseamn sfrsitul unei epoci si nceputul unei epoci noi, pe care o numesc Ev Mediu bizantin", n adevr, acum apare caracterul de imperiu grecesc. Caracterul grecesc al imperiului apare acum pronuntat. Se vede n Strategikon, tratat de art militar compus n epoca lui Heraklios, care cuprinde putini termeni militari latini, pe cnd nainte aproape toti termenii armatei erau latini [magister militium, acum o-cpoc-crr/oi;, praefectus devine ETiap^oq s.a.]. Heraklios este cel dinti care bate monede, pe care, pe lng

legenda latin, care se continu pn n veacul al VlII-lea, apare si legenda greac ev TOUTCO vtKa. n no-vella din 629, el se intituleaz greceste: KIGIOC, ev Xpure TGJ 6eo) 6occnAe\x;. Diglossia, ce caracterizase statul nceputurilor bizantine pn n acest moment, ia sfrsit acum, cnd 57 NICOLAE BANESCU limba poporului si a Bisericii devine si limba statului. Grecizarea apare si n titulatura mpratului, care e ccxnoKpcctcop, Kocacxp, at>yot>(jTog, n loc de imperator, caesarsi augustus22. Grecizarea statului bizantin a produs si o schimbare nsemnat, o simplificare n titulatura suveranului. Heraklios a renuntat la titulatura latin complicat si si-a luat titlul grecesc, popular de 6aatA,et><;, care rmase acum n Bizant titlul propriu al mpratului. 22 G. Ostrogorsky, Histoire de VEtat byzantin, Paris, Payot, 1956, p. 135. 58 B. URMAsII LUI HERAKLIOS Cnd Heraklios muri, la 11 februarie 641, urmar timp de mai multe luni tulburri n jurul succesiunii, care fcur ca imperiul s-si piard si mai mult puterea de a interveni n gravele evenimente ce se desfsurau. Heraklios ls imperiul celor doi fii mai mari, n silinta sa de a asigura o parte la domnie si copiilor Mar-tinei, dar fr a rpi drepturile fiului su Constantin. Era necesar ca ei s conduc imperiul mpreun, iar n testamentul su dispuse ca Martina s fie considerat de amndoi mam" si mprteas"23, pentru a-i garanta si ei o influent n afacerile domniei. Populatia i aclam pe cei doi suverani, dar nu vru s stie de o participare a Martinei la conducere si o respinse, sub cuvnt c ea, ca femeie, nu poate reprezenta imperiul24. Martina nu se ddu nvins si se formar dou partide: una pentru Constantin, cealalt pentru Martina si Heraklonas, ambele aflate n dusmnie ntre ele. n momente grave pentru imperiu, aceast discordie hotr viata capitalei. Constantin al III-lea se mbolnvi greu si muri la 25 mai, n acelasi an. Heraklonas rmase singur stpnitor, dar Martina lu friele conducerii, exilndu-i pe cei mai de seam 23 Nikephoros, 27. 24 Ibidem, 28. 59 NICOLAE BNESCU partizani ai lui Constantin. Odat cu Martina ajunse influent si patriarhul Pyrrhos, iar asta nsemna renvierea monothelismului. Ura populatiei se ndrept si mpotriva lui. Aristocratia senatorial si comandantii militari se ridicar contra Martinei, iar moartea rapid a lui Constantin al III-lea i fu atribuit Martinei, care se spunea c 1-ar fi otrvit. Armeanul Valentinos Arsa-kidos (Arsakuni)1161, partizan al lui Constantin al III-lea, aflat n fruntea trupelor din Asia Mic, apru la Chal-kedon. Desi Heraklonas l asocie pe fiul lui Constantin al III-lea, Senatul i nltur pe Martina si Heraklonas la finele lui septembrie 641: Martinei i fu tiat limba, iar fiului ei, nasul. Exilati n Rodos, Pyrrhos fu exilat si el, si ridicat ca patriarh Paulos, economul Sfintei Sofii. Fiul lui Constantin fu proclamat mprat. El avea numele Heraklios, dar fu ncoronat cu numele Constantin si numit de popor Constans, un diminutiv de la Constantin, dup cum Heraklonas este un diminutiv de la Heraklios. Mai trziu, i se ddu porecla Pogo-natos" (Brbosul"). Constans al II-lea avea 11 ani si ajunse de la nceput sub tutela Senatului. Acest corp, care fusese, prin absolutismul lui lustinian, aruncat pe planul al doilea, cstig acum iarsi o nsemntate mai mare, iar ncepnd din secolul al VH-lea avu din nou un rol important-5. Constantin al III-lea fusese asociat la domnie de mult vreme de ctre Heraklios, tatl su. Acesta se 25 V. Ch. Diehl, Le senat et lepeuple byzantin aux Iile at Viile siecle, Byzantion" l (1924), p. 201 si urm.; G. Ostrogorsky, op. cit., p. 92-93.

60 cstorise ns a doua oar, mpotriva Bisericii scandalizate, cu o nepoat a sa, Martina, de la care avea nc un fiu, Heraklios, numit si Heraklonas, ce fusese ncoronat mprat n 638. Cei doi fii trebuiau s domneasc sub autoritatea vduvei lui Heraklios, Martina. Patriarhul Nikephoros spune c mpratul le recomandase s-o respecte ca mam si mprteas", dar populatia i art mult mpotrivire si ea nu putu participa oficial la crmuire. Constantin al III-lea ns, fiind o natur bolnvicioas, muri n mai 641, ceea ce trezi bnuiala ele a fi fost otrvit de mama sa vitreg, pentru a-si asigura stpnirea. Patimile se dezlntuir atunci si trupele din Asia, n toamna anului 641, se revoltar. Ele venir la Chalkedon si i impuser basilis-sei s-1 asocieze la tron pe tnrul fiu al lui Constantin. Curnd dup aceea, la ndemnul Senatului, n septembrie 641, snt detronati Martina si Heraklonas26, care fur izgoniti n exil, dup ce lui Heraklonas i se tie nasul, si mamei sale, limba. Senatul l ntri apoi pe urmasul legitim al lui Heraklios, pe fiul lui Constantin al III-lea, care la botez primise numele de Heraklios, la ncoronare ns pe cel de Constantin, dar poporul i zise Constans. El domni de la 641 la 668. 1. Constans al II-lea Constans al II-lea fu un mprat energic, n timpul domniei lui ns, imperiul fu amenintat necontenit ele arabi, n baza ntelegerii fcute de patriarhul Pyrrhos, 26 Pentru cronologie, vezi G. Ostrogorsky, Gesch. des byz. Sta-ates, p. 70, n. 3' ';.-.:... s ' ' ,v-i<w 61 care luase la Constantinopol aprobarea Martinei, la 12 septembrie 642 trupele bizantine iesir din Alexandria, unde Amr intr la 29 septembrie 642. Omar fu ucis n noiembrie 644 de un sclav persan. Moawiya ptrunse n Cappadocia si lu n 647 Cae-sarea. Trecu n Phrygia, atac cetatea Amorion, dar n-o putu lua si se ntoarse la Damasc cu o bogat prad. n acelasi timp, o armat a califului intra n Armenia, unde cucerea Dovin (octombrie 647). Dar marea fapt a lui Moawija a fost crearea flotei musulmane. El si-a dat seama c pentru a lupta cu bizantinii, flota era indispensabil. Omar nu mprtsi vederile sale, dar Othman i ddu voie so organizeze. Astfel ncep, sub ndrznetul sef arab, expeditiile maritime arabe. La 649, Moawija atac Kypros27, lund cu asalt capitala insulei, Constantia. n 654, pustii Rhodo-sul. Cu acest prilej, celebra statuie colosal a lui He-lios, una din cele sapte minuni ale lumii, care fusese surpat de un cutremur, fu vndut unui evreu din Edessa, care transport metalul imens al statuii pe 900 de cmile28. Curnd dup aceea, insula Kos czu n minile arabilor. Aceste cuceriri arat intentia lui Moawija de a se ndrepta cu flota spre Constantinopol29. mpratul vru s prentmpine expeditia si conduse flota imperial mpotriva arabilor; astfel se ajunse la r V. Chronique de Michel le Syrien, trad. Ed. Dulaurier, p. 47. 28 Ibidem, p. 52-53- Leo Grammaticus (ed. Bonn, p. 157) vorbeste de 800 de cmile. 29 G. Ostrogorsky, op. cit., p. 73. 62 prima lupt pe mare arabo-bizantin. Aceasta avu loc n 655, pe coastele Lyciei, si se sfrsi prin biruinta arabilor, mpratul abia scp din aceast lupt, dup cte ne spune Theophanes (p. 346), numai multumit unui tnr din oaste, care-si schimb hainele cu mpratul, pltind cu viata eroicul su gest, cci tnrul pieri n lupt. Tulburrile strnite n statul arab dup Othman, care pierise ucis de partida advers (17 iunie 656), oprir un timp izbnzile arabilor. Avnd de luptat cu Aii, Moawi-ja, proclamat calif n Siria, ncheie pace cu Bizantul n 659 si se ndatora chiar a plti o sum de bani30.

Aii pieri asasinat (661), iar Moawija urc pe tron, inaugurnd noua dinastie a Omeiazilor (Umayyazilor, Ommeyyazilor). Noul calif fcu din Damasc capitala regatului su. ncheierea pcii i ls mpratului libertatea de a-si ndrepta atentia spre Balcani. Astfel, cu un an nainte (658), pentru c tulburrile produse de statul arab slbiser actiunea mpotriva imperiului, Constans al II-lea ndreptase o expeditie n Sdavinii"m], cum le numeste Theophanes, p. 347: ETteaTpd'ce'oaev b 6aoiA,L'uq KCXTCC ZKXaiviaq mi fi%|a.a^a>'cet>ae noAAoix; Koci tmeTaJ;ev, si le adusese la supunere. Aceast expeditie, care fu o mare recunoastere politic si militar, art mpratului c tinuturile acestea erau pierdute si c o respingere a slavilor peste Dunre nu mai era cu putint. Rm1 V. Dolger, Regesten, p. 230...... . , :. ,. ;? 63 NICOLAE BANESCU nea numai s fie silite pe ct posibil triburile lor la plata unui tribut si la recunoasterea suprematiei imperiale. Cu acest prilej se crede c mpratul strmut o mas de slavi n Asia Mic. Din acest moment, auzim de slavi n Asia Mic si de soldati slavi n armat31. Politica religioas a imperiului provocase mari dificultti. Monothelismul tulburase grav Occidentul, care se grupase n jurul papalittii pentru aprarea ortodoxiei. Ambitiosul exarh din Africa, Gregorios, prieten al clugrilor, fcu din provincia sa adpostul ortodoxiei si se ridic pn si mpotriva mpratului. Dar arabii puser capt stpnirii sale n 647. n Africa, monothelismul afl vin mare rsunet. Inovatiile aduse n materie religioas provocar indignarea populatiilor. Dinaintea invaziei arabe, prin 640, multi fugir din Siria si Egipt n Africa bizantin, la Carthagina. Ei erau n mare parte monofisiti. Abatele Maximus Confessor fu campionul ortodoxiei. Astfel se produse acolo o atmosfer ostil mpratului, de care se folosi exarhul Gregorios, care se proclam mprat. Arabii profitar de toate aceste grave dificultti n care se zbtea mpratul. Ei nvlesc din Egipt n Byzacena, la 647, iar Gregorios trebui s proclame lupta si fu zdrobit lng resedinta sa, SufetulaK. El pieri n lupt. Fiica sa, frumoasa amazoan ce luptase alturi de dnsul, luat captiv, se sinucise aruncndu-se de pe cmila ce o purta. La nord, arabii se izbir de rezistenta cettilor n care se nchi-seser grecii. Ibn Saad primi o mare sum de bani pentru a se retrage. 31 Ostrogorsky, op. cit., p. 74. 32 n cmpia Sbeitla, din mijlocul Tunisiei actuale. 64 mpratul, pentru a restabili pacea n Biseric, public n 648 un Typos, care interzicea orice discutie n privinta numrului Vointelor si al Energiilor. Dar conductorul ortodoxiei contra monothelismului era, n Africa latin, abatele Maximus Confessor. El se opuse hotrrii imperiale, iar papa Martin I, care se urcase pe scaunul Romei n iulie 649 fr aprobarea imperiului, ntruni n 649 un Sinod la Lateran, condamn solemn doctrina monothelit, mpreun cu Ekthesis si Typos. mpratul proced ns mpotriva lui cu energie. Exarhul Ravennei, Olympios, primi ordinul s-1 ridice pe pap, dar el profit de atitudinea ostil imperiului a populatiei din Italia pentru a se proclama mprat. Imperiul scp de aceast grav ncurctur prin moartea timpurie a revoltatului, n anul 652. n 653, papa Martin fu ridicat de noul exarh de Ravenna, Theodor Kalliopas si trimis la Constantinopol, unde fu judecat pentru nalt trdare si exilat la Cherson. Acolo muri la 26 septembrie 655 (n Viata papei Martin, editat de P. Peeters, Biot KCU TioAiTeioc TCCU KCU ncdcapicoToVcoi) Maptivot) ap%i.e-YeyovoTOc; Tfj<; TCOV 'Pcojiaicov yiaq tot) Geot Kai!)oA,iKfjc; mi ouioaToXiKfjc; eKKA.r|oiac;, An. Boli., 51 [1933], se arat cum a fost umilit si trt de popor pe ulitele Constantinopolului nainte de a fi trimis n exil). Arabii ncep iarsi, dup acesti ctiva ani de pace, a nelinisti provinciile imperiului. mpratul Constans plec n Apus, n 662, cu o flot si Theophanes afirm c se gndea a-si

strmuta resedinta la Roma: |o,eTecTn ev ZDpaKo-oari ifjt 65 NICOLAF, BANESCU ev 'Pcb|4,r| rnv 6acnXeiccv )4.eTaCTTfjcyai (Cf. Skylitzes-Kedr., I, 762). Nu se poate sti dac a avut ntr-adevr aceast intentie, lucrul ne arat ns, n tot cazul, ce nsemntate ddea imperiul prtii de Apus, pe care nu ntelegea s-o prseasc. Veni de la Roma n Sicilia, stabilindu-se n Syraku-sa, unde vru s-si aduc si familia, dup cte afirm tot Theophanes, dar poporul, adaug cronicarul, se mpotrivi la aceasta. Din cauza multimii fugarilor din provinciile cucerite ale Rsritului, Sicilia ncepu a deveni o provincie greceasc si o puternic citadel a stpnirii bizantine n Occident, n 652, arabii fcur o razie n stil mare n aceast insul, mpratul Constans plec, n 662, cu o flot n Occident, si debarc, n 663, la Tarent. ncepu ndat campania mpotriva longobarzilor, atunci foarte dezbinati. Cuceri mai multe orase n ducatul de Bene-vent, strbtu Italia meridional si central, vizit Roma, unde papa Vitalian l primi cu supunere. De acolo se duse la Reggio, trecu n Sicilia, si stabili resedinta la Syracusa, cu ochii asupra Africii. De aici el putu restabili autoritatea imperiului n Africa si ncerc s organizeze aprarea. Nu izbuti ns a mpiedica noile cuceriri ale arabilor, care reiau n Africa atacurile mpotriva provinciilor imperiului, n anul 668, Ogba intr n Byzacena si o ia n stpnire; el creeaz acolo un centru arab, opiat de arme"- Kairuan. Se reiau nvlirile si n Asia Mic, arabii fcnd noi cuceriri, n acest an, la 15 decembrie 1668, mpratul pieri, ucis n 66 bile din Syracusa de o mn criminal. Trupele siciliene l proclam mprat pe armeanul Mezezios (Mejej)33. 2. Constantin al IV-lea Fiul lui Constans, Constantin al IV-lea Pogonatos (668-685), care se afla n Bizant, fu nevoit a se ndrepta, cu o mare flot, n Apus, mpotriva uzurpatorului. Cu ajutorul trupelor italice si cartagineze, el izbuti s nece n snge aceast miscare. E. Brooks (BZ 1908) crecle c mpratul n-a fost n Sicilia, amenintat cum era la portile Constantinopolului de arabi. El se ntoarse apoi repede la Constantinopol, unde arabii prezentau un pericol serios. Fiindc se ntoarse din aceast expeditie cu barba mare, fu numit de orseni ncoycovdTOt; (cf. Zonaras, III, p. 222, ed. Bonn). E. W. Brooks, ntemeiat pe monedele care l nftiseaz pe Constans cu o barb mare si pe un pasaj din De Caer., socoate c de fapt Constans a fost numit asa si c porecla a trecut asupra fiului, pentru c numele oficial de Constantin, al lui Constans, se uitase1181 (v. BZ, 17 (1908), p. 460-462, Who was Const, Pogonatus?}. Trupele anatoliene l silir a-si asocia la domnie pe cei doi frati ai si, Heraklios si Tiberios, pretextul fiind caracteristic pentru mentalitatea teologic a epocii: ca s aib, ziceau ei, aici pe pmnt o icoan a Treimii ceresti31, adic o situatie similar acesteia. ' Chronique de Michel le Syrien, ed. Dulaurier, p. 56. ' Dolger, Regesten, nr. 236 (anno 670). 67: NICOLAE BANESCU Noul mprat stiu s rspund situatiei critice n care se afla imperiul. Arabii nvleau aproape n fiecare an n Asia Mic. La anul 670, ocupar Kyzikos, n apropierea capitalei. In 673, din aprilie si pn n septembrie, flota lor atac Bizantul, amenintat si pe uscat pe o bun ntindere. Toate asalturile lor se frnser ns ele vitejia aprtorilor. Foarte pretioas fu acum pentru bizantini inventia unui inginer numit Kallini-kos, un grec sirian, care oferi artileriei bizantine o nou si puternic arm; pn la ntrebuintarea ierbii de pusc, aceasta fu socotit un mijloc de distrugere nspimnttor, pstrat la Constantinopol ca un secret de stat. Aceast nscocire era asa-zisul foc marin", numit mai trziu foc grecesc, un amestec de materii explozive si inflamabile, care; nfsurat n jurul sgetilor ori sulitelor sau trimis din tuburi de aram, putea fi aruncat asupra

dusmanului. Amestecul acesta chimic avea proprietatea de a arde si n ap si el distruse adesea flotele dusmane, contribuind astfel n larg msur la aprarea imperiului n aceast critic perioad. Faptul e nregistrat si de cronica lui Mihail Sirianul, la p. 57. Cronicarul Theophanes, ed. cit., p. 542, vorbeste de KccXAAviKoc; ap/iTEKTCov c*7t6 'HAiounoXecoq Sr>piat Trup ftaXccacnov KcrcaaKe'odaac; TOC TOOV 'Apd6cov ciKacpri LVLTtpr|aLV. Asupra focului grecesc, n care salpetrul era elementul principal, a scris C. Zenghelis, Lefeu gre-geois et Ies armes f eu des Byzantins, BZ, 7 (1932)1191. Arabii ocupaser (670) Kyzicos, n Propontis, iar n 674, Creta, de unde stpneau Marea Egee si n fiecare var si nnoiau atacurile mpotriva Constantinopo-lului; totdeauna ns se retraser fr izbnd. Flota 68 imperial nimici, n sfrsit, n 677, pe coastele Pam-phyliei, flota arab. Armata de uscat suferi mult de pe urma atacurilor viguroase ale mardaitilor (mardaiti = rebeli, n sirian) din Muntele Libanus, pe care-1 ocupaser35, care uniti cu crestini fanatici (mai ales mono-theliti), fceau dese incursiuni mpotriva arabilor. Moawija se vzu silit a obtine n schimbul unui tribut pacea (3-000 solidi aur), n timpul acesta, imperiul avu ele lucru n Peninsula Balcanic, unde, de la cltoria lui Constans n Italia, popoarele slave trecuser tot mai mult n interior, pn n Thessalia si Epir. Ele amenintar, n 675, foarte serios, fortreata imperiului n aceste prti, al doilea oras al peninsulei, Thessaloni-cul. Orasul fu atacat de un mare numr de pirati slavi pe mare si n acelasi timp ele altii pe uscat. Dar toate atacurile fur respinse de aprarea eroic a orsenilor, condus cu mult energie de arhiepiscopul loan. n 677, aprur sub zidurile orasului si avarii, care, nsotiti de numerosi aventurieri slavi si bulgari, si ncercar, 30 de zile de-a rndul, n zadar, norocul. Biruinta se atribuie aici Sfntului Dumitru, patronul orasului, dup cum locuitorii Constantinopolului o atribuiau ntotdeauna Fecioarei. 3- Bulgarii O nsemntate deosebit o are acum aparitia bulgarilor pe pmnt bizantin. Acest popor de ras huno-ono-guric, dup Moravcsik36, dup altii turc, se artase 35 Cedr. I, p. 765-766 (Bonn), cf. Leo Grammaticus, p. 169. * Zur Gesch. der Onoguren, Ungarische Jahrbiicher", 10 (1930), p. 153 si urm. .. , . ,, ,, . ,. ..c........ ,.,., ... 69 ntia oar peste Dunre n veacul al V-lea; Zenon i chemase n 482 mpotriva gotilor. Heraklios, am vzut, ncheie aliant cu Hanul lor Cuvrat (sau Kurt), pe la 634-641, mpotriva avarilor. Acum, sub Constantin al IV-lea, bulgarii se desprtiser n cinci hoarde, sub fiii lui Cuvrat. Una dintre acestea se asezase n coltul de sud-est al Basarabiei, ntre Dunre, Nistru si Marea Neagr, numit de greci Onglos, iar de vechii slavi, On-gl (a se vedea si latinul angulus), de ttari, Bugeac, tot unghiul"37. De acolo trecur bulgarii, sub cpetenia lor Isperich (la bizantini, Asparuch), adesea peste Dunre, n Moe-sia si peste Haemus, pn n Thracia. Constantin ntreprinse n 679, pe ap si pe uscat, o mare expeditie mpotriva lor, fr nici o 'izbnd ns. Bulgarii, cunoscnd slbiciunea Imperiului, trecur, n acelasi an, 679, definitiv peste Dunre si bizantinii trebuir s evacueze tinutul dintre Dunre si Haemus. Bulgarii i supuser pe slavii reuniti din aceste prti si ntemeiar un puternic imperiu, care tine, timp de sapte secole, un loc nsemnat n istoria peninsulei. Ei se tinur, pn n veacul al X-lea, mai mult la Rsrit, ctre Do-brogea si trmului Pontului, cpetenia lor avndu-si 37 Theophanes si Nikeph. Patr. dau forma oyXoc;. Bury (n Gib-bon, Decline and Fli, voi. VI, n. 8) l identific gresit cu Niculitel si socoate c trecerea s-a fcut sub Constans al II-lea (659). E gresit ns interpretat textul. V. rec. noastr din BZ 26 (1926), p. 113 la Zlatarski, cf. Besevliev, Zur Chronographie des Theophanes, BZ 27 (1927), p. 35. nsemnat prin fortificatii de pmnt descoperite la sud de Niculitel (lng vechiul Noviodunum),

acest oras va fi fost probabil cel mentionat n texte sub numele de Preslava Mic. 70

'

resedinta la Pliska, apoi la Preslav, mai nainte Marcia-nupolis, pe fluviul Kamcija. Institutul Arheologic Rus din Constantinopol a fcut acolo spturi, care au scos la iveal urmele unui palat, ale unei biserici si mai multe obiecte de podoab, cu caracter bizantin. Ele arat influenta Bizantului asupra hoardei barbare, dup asezarea ei n Balcani38. Nvlitorii se topir pe ncetul n masa slavilor, si uitar moravurile si-si pierdur limba. Peste cteva veacuri, nu va mai fi vorba aici de slavi si de bulgari, ci de un singur popor: bulgarii, cu limba slav. 38 K. korpil, Inscriptions de l'epoque du premier Empire bulgare dans la region de la Mer Noire (Peninsule des Balkans) (n bulgar), BS1, 3, 1931, p. 1-6, vorbeste de inscriptiile cunoscute din epoca primului Imperiu bulgar (679-1018), adic de la Pravis-ta, Sumen, Trnovo (Biserica celor 40 de Martiri), Madara si, n fine, Aboba Pliska. Apartin epocii lui Krum si, mai ales, Omurtag, celei a lui Malamir, Presian, Boris si Simeon, adic din perioada cuprins ntre 803-927. Autorul distingea coloane cu nume de orase si de btlii. Ele proveneau din resedinta de la Pliska; n continuare, Sceau du prince Boris Michel (852-889) du musee de Varna, BS1, III, 1931, p. 8-10, unde e vorba de un sigiliu de la Boris I, nftisnd pe o parte bustul Fecioarei orans, cu inscriptia 0<eoTo>KE 6oit$ei Mixar^ ap^ovia Box>Xyapia<;, iar pe cealalt bustul lui Christos, cu prul pe umeri si inscriptia K<-upi>e? 6of|-ftei Mi%aT)A. apxovtoc BouXyapiac,. nc de atunci, autorul considera c Boris si-a petrecut ultimii ani din viat n calitate ele clugr n mnstire, la Pliska, fiind ngropat n biserica clin citadela capitalei. si-a pregtit singur mormntul, n biserica nltat de el ndat dup botez. O alt inscriptie, publicat si de E. Kalinka, Antike Denkmler in Bulgarien (Schriften der Balkan-Kommission. Antiquarische Abteilung", IV, Viena, 1906), cu unele greseli de transcriere, provenient nesigur, dar gsit, se pare, la Cerven, vechi oras fortificat, situat la 25 km sud de Rusciuk (= Russe), a fost studiat de 71 NICOLAE BANESCU Huno-bulgarii ntemeiaser un imperiu la nord de Caucaz. El a fost, la mijlocul secolului al VHlea, sfrmat de chazari, marea putere barbar de la nordul Pontului n aceast epoc. Pe cnd o parte a bulgarilor a czut sub puterea chazarilor, mai multe triburi si-au prsit locuintele. O hoard mai mare, sub Isperich, s-a ndreptat spre vest si s-a asezat la gurile Dunrii, prin al saptelea deceniu al secolului al VH-lea. Constantin al IV-lea, dup ncheierea pcii cu arabii, pregti o expeditie mpotriva acestui popor, dndu-si seama de primejdia ce o prezenta pentru imperiu asezarea lui la frontier. Flota condus de mprat acosta la nordul gurilor fluviului, iar o armat de uscat trecu de asemenea din Dobrogea peste Dunre. Expeditia n-avu ns nici un rezultat, operatiile fiind anevoioase n acele regiuni pline de blti, si mpratul, bolnav, si prsi trupele, care se retraser si ele. ncurajati de aceast neizbnd a imperiului, bulgarii trec fluviul si se asaz aproape de Balcani, unde aflar opt triburi slave, care fur supuse.39 H. Gregoire, Une inscription datee au nom du roi Boris-Michel de Bulgarie, Byzantion", 14, 1939, p. 227-234, care a recitit-o n sensul c monahul si arhidiaconul mort la 5 octombrie 870 era nepotul unui episcop numit Nicolae. Scris n greceste, ca si n cazul celorlalte inscriptii protobulgare, textul inscriptiei este de o considerabil valoare istoric, fiind gravat chiar n anul n care patriarhul Ignatios instituia, la cererea lui Boris-Mihail, ierarhia noii biserici bulgare. Regele primea acum titulatura nou, eleni-zat si crestin. Vechiul titlu ele maiestate al hanilor bulgari (t>6r|yfi) apare aici tradus, ceea ce arat evitarea terminologiei protobulgare: -06117n este redat astfel prin e-DKXefiq, adic glorios", n chip similar, papa loan al VUI-lea (872-882) se adresa suveranului bulgar prin acelasi termen (glorioso regi). H. Gregoire a emis supozitia c episcopul Nicolae din inscriptia de mai sus ar putea fi cel dinti episcop al bulgarilor, care a dobndit ordinatiunea sacerdotal din partea patriarhului bizantin

Ignatios. 39 V. Dujcev, Protobulgares et Slaves, Annales de l'Inst. Konda-kov" C=SK), 10 1938, p. 145 si urm., care a artat, mpotriva lui Zla-tarski, c slavii n-au ncheiat un tratat cu bulgarii, ci au fost supusi. 72 J. Bury40 crede c Olgos de la Theophanes trebuie nteles ca fortreat", deoarece cronicarul d ca echivalent 6x<>pcona, dar acest termen caracterizeaz situatia strategic bun a locului, care e ca o ntritur41. n ce priveste istoria timpurie a bulgarilor, J. Bury42 sublinia faptul c Bulgaria si Rusia sunt tri slave, bulgara si rusa sunt limbi slave, dar e un fapt istoric important c adevratii bulgari si adevratii rusi, care au creat aceste state slave, nu au fost ei nsisi slavi si nau vorbit limbi slave. Intrusul rus a fost un teuton (scandinav); el apartinea aceleiasi familii in-doeuropene ca si slavii pe care i-a cucerit. Dar intrusul bulgar era un ttar cu afinitti etnice cu totul diferite de poporul pe care 1-a supus, n amndou aceste cazuri cuceritorul a fost asimilat, si-a uitat treptat propria limb si a nvtat limba supusilor si; n amndou cazurile, el a dat numele rasei sale proprii statului pe care 1-a ntemeiat. si amndou cazurile nvedereaz acelasi adevr privitor la slavi: puterea lor mare de asimilare si lipsa de instinct politic si fort, care sunt necesare pentru crearea si organizarea unei uniuni politice. Att Bulgaria, ct si Rusia au fost create de strini. (1) ntlnim ntia oar pe bulgari n secolul al V-lea, dup sfrmarea imperiului lui Attila. i vedem atunci asezati undeva la nord de Dunre - e mai bine s spunem c ntre Nipru si Dunre si uneori aprnd la sudul Dunrii. (2) i vedem apoi, un secol mai trziu, ca supusi imperiului avar. Ei erau strns legati de utiguri si kutriguri. (3) Evenimentul urmtor important n istoria bulgarilor este sfrmarea imperiului avarilor. La aceast sfrmare ei au ajutat, n domnia lui Heraklios, regele bulgar Kurt se revolt contra haganului avarilor si face aliant cu Heraklios, ctre sfirsitul domniei acestuia (635-636)43. 40 The Chronological Cycle of the Bidgarians, BZ 19 (1910), p. 127-144. 41 V. recenzia noastr la Istoria statului bulgar n Evul Mediu (n bulgar) a lui V. Zlatarski, BZ, 26 (1926), p. 113-116. 42 Decline and Fli, voi. VI, n. 8. 43 Nikephoros, p. 24, ed. de Boor, l numeste pe Kuvrat stp-nitorul unogundurilor". >.J:.. . ... ,..,-. 73 NICOLAE BANESCU n acest timp, bulgarii (onogunduri) si tovarsii lor utiguri par a fi fost uniti sub un rege comun. Kurt e desemnat ca stpn al utigurilor. (4) Curnd dup aceea, sub al doilea succesor al lui Kurt, anume Isperich, bulgarii trec Dunrea si se asaz pe malul drept, lng guri, la Oglos, nsemnat prin fortificatii de pmnt, la sud de Niculitel (lng Vechiul Noviodunum). Acest oras a fost probabil mentionat n timpul din urm sub numele de Preslava cea Mic. Data acestei miscri la sudul Dunrii apare dintr-un document bulgar (Lista regilor): 659-660 (nu 679, cum s-a presupus dintr-o notit compus n Theophanes, opinie care este fals). Bulgarii de la Dunre aveau rude departe n est, care, n secolul al X-lea, triau ntre Volga si Kama. Ei erau, n general, cunoscuti ca bulgarii ele pe Volga si ca bulgarii din Afar. tara lor era distins ca Bulgaria Neagr de Bulgaria Alb de la Dunre. Orasul acestor bulgari a fost distrus de Timur, dar numele su s-a pstrat nc n satul Bolgary din districtul Kazan. Ctre sfrsitul secolului al IX-lea, religia mahomedan ncepu a prinde rdcini printre bulgarii de pe Volga si convertirea lor era complet n anul 922. Avem o bun povestire despre tara lor si obiceiurile lor la cltorul arab Ibn Fozlan. Bulgarii din Afar trebuie distinsi de bulgarii din Interior, care erau identici cu utigurii, situati n vecintatea Mrii de Azov. Cele mai importante inscriptii'1' i amintesc, pe Omurtag si urmasul su Malamir. Una aminteste

fundarea Preslavei de ctre Omurtag, care avea s nlocuiasc Pliska. Alta, pe un stlp de piatr de marmur ntr-o biseric din Trnovo, stabileste c ace"' / Buiy, loc cit., nota 9: Lista vechilor hani bulgari. Cf. acelasi: The Chronological Cycle oftbe Bulgarians, n BZ, XIX, p. 127 si urm., Vinech e socotit identic cu Sabinos (ginerele lui Kormisos), iar Baian este identic cu Paganos. Idem, n Gibbon, Decline and Fli, voi. VI, nota 10: Vechi inscriptii bulgare, analizeaz pietre cu inscriptii grecesti aflate n diferite prti ale Bulgariei. Unele la Pliska, vechea capital bulgar (nord-est de Sumla, lng satul modern Aboba). , 74 lasi han a cldit o nou cas pe Dunre si un mormnt ntre aceast cas si vechiul palat (la Pliska). Noua cas era probabil lng Tutrakan (vechea Transmarisca). Mai e mormntul identificat cu o movil la Mumdzhilar. Alt inscriptie aminteste termenii tratatului de 30 ani ncheiat ele Omurtag cu Leon al V-lea n 815-816. A fost gsit la Suleiman-Keui. J. Bury"" sustine c Primul Imperiu Bulgar se ntindea la nord de Dunre, cuprinznd Valahia, Basarabia, Transilvania, avnd ca argumente principale surse bizantine ca Anonimul lui Leon al V-lea (BoDXyapta EKevftev TOU "loipoi) rcota^o-u; bulgarii vindeau sare moravilor si ea era din minele Transilvaniei), precum si Geograful bavarez. G. Echer* sublinia faptul c bulgarii n-au fost nici n patria lor primitiv, ntre Don si Cuban. nomazi, ci un popor asezat, care lucra pmntul si crestea vite. Asa-i arat descrierea scriitorilor arabi. Ei au adus deci o cultur nsemnat cnd s-au asezat, la finele secolului al VH-lea, n Moesia: cultura protobulgar. Valurile sunt romane (n Basarabia, Dobrogea, Moesia). Constructiile nu duc la rezultate sigure, n ce priveste palatul din Pliska, fundamentele sale. B. Filov le apropie de ale Sassani-zilor. J. Bury compar marele palat din Pliska cu Magnaura si Trikonchos din Constantinopol si crede c au fost ntrebuintati zidari greci, c hanul Kruin a aclus din suburbiile Constantinopolului coloane. Influentele bizantine n aceste prime constructii sunt, cleci, vizibile. E sigur c unogurii-bulgari din Caucaz deja n veacurile V-VII aveau orase si au adus cu ei cunostinte arhitectonice. E. Darko 15 Ibidem. nota 11 (Limitele de Nord ale Primului Imperiu Bulgar). Vezi si lucrarea mea Vechiul Stat Bulgar si trile Romne, Analele Academiei Romne, Memoriile Sectiunii Istorice", seria III, tom XXIX, Bucuresti, 1947, p. 261-296. *' Les monuments de la culture protobulgare et leurs relations hongroises, Acta arhaeologica Musei Nationalis Hungarici", t. VII, Budapest, 1931, cf. E. Darko, n BZ 32 (1932) p. 361-366. 75 crede c cetatea din Pliska e romano-bizantin. Form de trapez, turnuri rotunde la colturi, turnuri la mijlocul zidurilor. Miatev, la Congresul de studii bizantine de la Atena1201, socoteste Biserica rotund din Preslav de influent bizantin, reprezentnd renvierea traditiilor artistice elenistice. Multe elemente elenistice se afl si n reliefurile din Madara si Stara Zagora (v. Filov, Penei), precum si reminiscente sassanide, n cultura protobulgar. Examineaz inscriptiile grecesti aflate n Bulgaria din epoca protobulgar. Cea mai nsemnat, inscriptia cavalerului din Madara. Lista hanilor bulgari e original n forma unei inscriptii grecesti n veacul al VUI-lea. Limba de cultur a bulgarilor n veacurile VIJI-IX era deci limba popular greac si J. Bury presupune c pietrari bulgari sau bulgaro-slavi care vorbeau greceste au tiat aceste inscriptii. Statul vechi bulgar avea o constitutie aristocratic. Printul, n limba lor, era chan. Alturi de dnsul, cea mai mare putere o avea Consiliul de sase nobili, po'OictSeq, poXux5eq, boljarii, sefii celor mai de seam neamuri. Triau n poligamie, hanii aveau haremul lor. Eticheta Curtii era de un caracter asiatic. Hanul mnca la o mas deosebit; sotia i tinea tovrsie. Curtenii mncau la o

anume deprtare de Print, pe scaune ori lungiti pe pmnt. Ca pahare se ntrebuintau si tigvele umane. Locul ele onoare era la stnga. Justitia era barbar: se folosea tortura; executiile erau cele mai obisnuite pedepse. La ncheierea tratatelor, se jura pe o arm alb si se despicau n dou cini. Cadavrele celor mai ele frunte dintre bulgari erau arse mpreun cu toat suita lor sau ngropate n tumuli, mpreun cu servitorii si femeile mortului. Vechii bulgari triau numai n rzboi si pentru rzboi. Erau un popor rzboinic si slbatic. Drept steag, ntrebuintau o coad de cal. Nici n veacul al X-lea ei 76 n-aveau monede: ca mijloc de schimb se ntrebuintau vitei si oi. 4. Politica religioas a lui Constantin al IV-lea Constantin al IV-lea si cstig un mare merit prin politica sa fat de Biseric. El ntelese c provinciile n care stpneau monofisitii erau pierdute definitiv pentru imperiu si c monothelismul sprijinit de Heraklios si Constans al II-lea nu mai avea ratiune de a exista. De aceea crezu c e mai folositor s restabileasc ntelegerea cu Roma si Occidentul. El scrise n acest scop papei Donus, la 12 august 678, invitndu-1 a-si trimite delegati la Sinodul ecumenic care avea s restabileasc pacea n Biseric. Scrisoarea mpratului e nsemnat prin motivele politice care inspir atitudinea suveranului. Constantin si exprim indignarea vzndu-i pe necredinciosi batjocorindu-i pe ortodocsi si bucu-rndu-se de discordiile lor, pe cnd crestinii, uitnd de atacurile barbarilor, nu se gndesc dect a se insulta si a se sfsia ntre dnsii. Papa Agatbon, care primi scrisoarea, accept propunerile sale. tinu la Roma un Sinod (680), la care fu reprezentat tot Occidentul si n care monothelismul fu osndit. Actele fur trimise mpratului, n acelasi timp n care legatii romani si reprezentantul bisericii din Ravenna plecau la Constantinopol. Ei fur primiti acolo cu onoruri si luar o parte nsemnat la al Vl-lea Sinod ecumenic, care se deschise la 7 noiembrie 680. El tinu aproape un an, pn la 16 septembrie 681, si restabili pacea religioas, condamnnd doctrina monothelit si pronuntnd anate77 NICOLAE BANF.SCU m contra aprtorilor ei, patriarhii Sergius, Kyrus, Pyrrhus si papa Honorius. Pentru a pecetlui acordul stabilit cu papa, Constantin al IV-lea suprim taxa ce se cerea pn atunci pentru confirmarea alegerii pontificale, sczu impozitele ce apsau asupra patrimoniilor Bisericii si trimise lui Benedict al II-lea bucle din prul fiilor si lustinian si Heraklios, punnclu-i astfel solemn sub protectia papei. Putin dup acest Sinod care aduse linistea n Biseric, izbucni n familia imperial un conflict care trebuia s aib nsemnate urmri n privinta ordinii de drept a succesiunii. Constantin al IVlea se hotr a-i nltura pe fratii si, ncoronati nc din timpul vietii tatlui su, ca s asigure tronul fiului su lustinian al II-lea. El ntmpin o mare ostilitate n Senat si armat, dar nu se intimida, n 681, el le retrase fratilor si titlul de mprat si le tie nasul. sefii armatei din the-ma Anatolikon fur executati47. r n cap. su Das Mitkaisertum im mittelalterlichen Byzanz" din lucrarea lui E. Kornemann, Doppelprinzipat und Reichstei-lung im Imperium Romanum, Leipzig und Berlin, Teubner, 1930, se arat c diarhia" lui Augustus (mprtirea puterii ntre Princeps si Senatus) a fost smburele care a dus la mprtirea teritorial n cele dou jumtti: Vest si Est. Ostrqgorsky crede c lovitura de stat dat de Constantin al IV-lea, n 681, prin care el i nltur de la coregent pe fratii si, impusi de armat, la nceputul domniei, ca asociati la tron, a avut drept scop s-i ntreasc autoritatea de singur stpnitor (Alleinberrscbaff), cci el s-a simtit strmtorat n aceast autoritate prin asocierea fratilor si la tron. Dolger, n recenzia asupra acestei lucrri a lui Ostrogorsky (BZ, 33, 1933, p. 136 si urm.), dovedeste ns c msura n-a avut 78

Constantin al IV-lea ls posterittii o amintire bun, mai cu seam pentru politica lui fat de Biseric. El s-a silit ntr-adevr a readuce pacea n snul Bisericii dezbinate. La al Vl-lea Sinod ecumenic, 680-681, mo-nothelismul fu nlturat si ortodoxia restabilit. Motivele politice fur hotrtoare n aceast privint. Provinciile monofisite erau definitiv pierdute si pstrarea Edictului ele uniune nu mai avea nici un rost acum. Pe de alt parte, n luptele sale mpotriva uzurpatorilor din Italia, imperiul aflase n papa Vitalian (657-672) un sprijinitor sincer. Pentru ca Italia si Roma s fie strns legate de imperiu, trebuiau s fie luate n seam cerintele teologiei romane. Amintirea marelui Sergios si a altor cpetenii ale Uniunii fu condamnat. Constantin al IV-lea muri, nc tnr, n septembrie 685. 5. lustinian al II-lea Tronul fu ocupat de fiul su, n vrst de 16 ani pe atunci, lustinian al II-lea (685-695; 705-711), cel din urm din marea dinastie a lui Heraklios si cel mai ru nzestrat pentru greaua misiune de a conduce impealt scop dect s asigure tronul fiului su lustinian II, asa cum o afirm Michael Syrus. Intentia mpratului a fost, astfel, s-i asigure succesiunea urmasului su legitim, n locul fratilor asociati. Mai departe, Dolger arat, mpotriva prerii lui Ostrogorsky, c asociatul la tron (Mitregeni) nu avea titlul de autokrator. Pn n veacul al Xl-lea, cum a artat si Heisenberg, autokrator a fost ntotdeauna numai unul", si anume mpratul principal. Asociatul putea primi de la mprat acest titlu, cum s-a ntmplat cu An-dronic al II-lea (n 1272, cnd a fost ridicat de tatl su la rang de asociat, Mitkaiser). \ 79 NICOLAE BANESCU riul. lustinian al II-lea a fost un adevrat monstru. El ngrozi lumea prin atrocittile sale. Biruinta lui Constantin al IV-lea asupra arabilor adusese linistea n Orient. Tulburrile ce urmaser n califat dup moartea lui Moawija nlturau si mai mult nelinistea din partea arabilor. Abd al Malik, care venise la califat n anul n care lustinian al II-lea luase mostenirea tatlui su, pentru a-si consolida tronul, rennoi pacea cu Bizantul. Tratatul ncheiat era foarte favorabil bizantinilor: el aducea o urcare a sumei la care se obligaser fat de Constantin al IV-lea arabii, si acestia ntelegeau a mprti cu imperiul veniturile ce se scoteau din Cypru, din Armenia si Iberia (condomi-nium financiar). Linistea din Rsrit i ngdui lui lustinian al II-lea s-si ntoarc atentia ctre Balcani, n 688, el ntreprinse o mare expeditie n Macedonia. Triburile slave din acele prti fur supuse n parte cu armele, altele se supuser de bun voie si recunoscur suzeranitatea bizantin. O parte dintre triburi fur strmutate din locurile lor n regiunile pustiite de arabi ale Bithyniei, n thema Opsikion si colonizati ca soldati. Theophanes vorbeste de 30.000 de slavi, cifr exagerat, desigur, dar n tot cazul, au fost n mare numr. Sistemul acesta l aplic lustinian al II-lea si mardai-tilor, populatia rzboinic din regiunea Muntelui Ama-nos, care fcuse mari servicii Bizantului n luptele cu arabii. Ei au fost ridicati de acolo si colonizati ca marinari la Attalia (n Pamphylia), n Peloponez si insula Ke-phalenia, precum si n portul epirot Nikopolis. Theophanes socoteste acest fapt ciuntirea" puterii bizantine. 80 De asemenea, mpratul a asezat locuitorii din Cypru la Kyzikos, care, n timpul asediului Constanti-nopolului, suferise mult si avea nevoie de marinari experimentati. Aceste colonizri de soldati ntreau, desigur, puterea militar a imperiului acolo uncie ea fusese redus prin invazii. Aceast strmtoare atingea interesele arabilor, si lustinian al II-lea intr n conflict cu ei. n 692, se ajunse la lupta de la Sebastopolis, pe trmul oriental al Pontului Euxin (n Armenia secunda), n care armata imperiului suferi o mare nfrngere, din cauza trdrii slavilor ncorporati de curnd. Armenia bizantin czu din nou n stpnirea arabilor, mpratul se rzbun executndu-i pe slavii din Bithynia pentru trdarea conationalilor lor.

Pecetea acelui ocico tucTcov TCQV v8poc7r65cov TCQV ZKXa66cov tfiq Bvrh)vcov ETiccpxicxq este datat ele Pancenko n 650, de Ostro-gorsky mai exact, n 694/695. Charanis crezuse c lustinian al Il-lea, dup dezertarea slavilor n lupta de la Sebastopolis cu arabii, i-a exterminat pe slavii colonizati n Bithynia, lund n serios exagerarea lui Theophanes. Dar acesta chiar, dup cum dovedeste Maricq, spune c lustinian a ucis femeile si copiii lor, pe slavii rmasi dintre cei recrutati si dusi la lupt (au fost 30.000, din care 20.000 au trecut la dusman, dup spusa lui Theophanes). Theophanes spune c din slavii colonizati n Bithynia, mpratul alese si nrola ca soldati 30.000 si, narmndu-i, le ddu comandant pe Nebuion si rupse pacea cu arabii, n lupta ce avu loc la Sebastopolis (692), arabii l convinser pe strategul slavilor s fug la ei cu 20.000 de soldati, provocnd nfrngerea bizantinilor, lustinian al Il-lea se rzbun (v. ce zice Diehl, Brehier si Charanis, contrazisi de Maricq). n adevr, fraza lui Theophanes (ed. de Boor, p. 365) sun astfel: IOTE 'lowmviccvoc; veXe TO TO\>TO>V L7KatdA,Lip.a cw ytvai^i Kai lEKvoiq (atunci lustinian i masacra pe cei rmasi dintre acestia, cu femeile si copiii"). 81 NICOLAF. BANESCU Exista, deci, n Bithynia un functionar nsrcinat a-i administra pe slavii colonizati n aceast provincie. Sebastopolis, unde a fost nvins la 692 armata lui lustinian al II-lea de arabi, e cetatea de pe coasta oriental a Pontului Euxin, vechea Dioscurias. Mai sus de ea venea alt fortreat: (Pityous)48. Geografia armean atribuit lui Moise de Khorene'211 arat c bulgarii au locuit pe Cuban si ei au fugit de la Cuban la Dunre, cnd Asparucb era seful lor, nu Kuvrat49. In epoca acestei domnii se constat o completare a organizrii themelor, nceput, cum am vzut, de He-raklios si continuat de urrr\asii si. Izvoarele bizantine pomenesc n a doua jumtate a secolului al VII-lea de theme, ceea ce arat c organizarea se introdusese bine. Un document din 17 februarie 687 numeste, lng cele dou Exarchate, cinci theme ai cror reprezentanti au participat la consiliul imperial: thema european Thracia si cele din Asia Mic: Opsikion, Anatolikon, Armeniakon si cea maritim Karabisianoi. Thracia fusese creat, mpotriva bulgarilor, de Constantin al IV-lea. lustinian al II-lea a mai creat, pn la 695, o them nou, care cuprindea regiunea Greciei: 48 A. Maricq, Notes sur Ies Slaues dans le Peloponnese et en Bit-hynie, et sur l'emploi de slave" comme appellatif, Byzantion", XXII (1952), p. 337-355. w E. Maricq, ort. cit., I, reproduce pasajele respective ale geografului armean. Asupra numelui sub care apare Kuvrat, Kurt, Kubersi legtura ce ar avea cu numele Croatilor, v. art. cit. al lui Maricq, I. 82 Hellas. Celelalte regiuni din Balcani rmaser n cadrul vechii Prefecturi de Illyricum, care aveau, n urma ptrunderii slavilor, o existent mai mult nominal. Arabii erau condusi de califul Abdelmalek (Ab-del-Malek, Abd al-Malik). Dup o expeditie mpotriva arabilor, n Armenia, acestia nnoiser pacea cu bizantinii, pltind-o cu o urcare a tributului si cu o egal mprtire a stpnirii (condominium) n Armenia, n Iberia si Cypru, unde ambele puteri trebuiau s administreze deopotriv. Dar strmutarea mardaitilor1221 din Liban, cea mai bun barier pentru imperiu n fata arabilor, fu o mare greseal a acestui mprat. El se oblig a lua din vecintatea dusmanilor si aceast populatie viteaz si o strmut n Asia Mic si n Thracia, n numr de 12.000, dup mrturisirea lui Theophanes, care vede n aceast msur nechibzuit o adevrat ciuntire a puterii bizantine": Tf|v 'PcofiaiKiiv 5t>vaaTeiav otKpcoTnpuxaaq50. De atunci, imperiul avu a suferi toate nenorocirile din partea arabilor, n locurile acestea, pn la Armenia IV, lipsite de un sprijin att de pretios: TtdcvSeivcc KCCKOC 7te7tovi3ev ft TPconavia urce iv 'Apcx6cov nexpi Toi) vov (Theophanes). Mai fericit fu lustinian al II-lea n expeditia sa mpotriva slavilor. Cei din regiunea Strymonului

ajunseser foarte primejdiosi pentru aprovizionarea capitalei, clin pricina pirateriei ce o exercitau asupra Mrii Egee. lustinian porni asupra lor si ajunse, biruitor, 50 Theophanes, ed. Bonn, p. 555. Faptul e amintit si de cronica lui Michael Syrianul (v. trad. lui Ed. Dulaurier, p. 58). 83 pn la Thessalonic. Rezultatul obtinut fu att de mare, nct lustinian putu s aplice cu toat rigoarea una dintre msurile obisnuite mpotriva nvinsilor, strmutarea n mas din locurile n care se aflau. Ei fur asezati anume n tinuturile Hellespontului, n thema Opsikion, dincolo de mare. 30.000 dintr-nsii fur nrolati n armat si ei pricinuir, prin trdarea lor51, nfrngerea pe care o suferi lustinian de la arabi (cu care rupsese pacea n mod imprudent), n 692, la Sebastopolis, n Armenia Secunda. Urmarea acestei nfrngeri fu cderea din nou a Armeniei n minile arabilor. Pentru a desvrsi opera sinoadelor al V-lea si al Vl-lea, lustinian al II-lea convoc un Sinod la Con-stantinopol, n 692. El se tinu n sala cu cupol, de aceea fu numit in Trullo; sd mai numeste Quinisex-tum. Papa Sergius refuz s semneze actele. Neizbnda aceasta, cheltuielile nebune pe care le reclama mania de a cldi a lui lustinian al II-lea si care pricinuiau o mare mpovrare financiar, unite cu violente si cruzimi, fcur ca ura mpotriva domniei lui lustinian al II-lea s ajung la extrem. Cnd, n 695, Leontios, un general, se rzvrti mpotriva mpratului, locuitorii si clerul se unir cu dnsul. Multimea din Constantinopol i mcelri pe favoritii lui lustinian si l proclam mprat pe Leontios. lustinian1231 fu surghiunit la Cherson, dup ce i se tie nasul. Astfel se nltura familia domnitoare a lui Heraklios, dup 85 de ani de stpnire. Urmrile fur nefericite pentru imperiu, cci diadema mprteasc va fi acum, Leo Grammaticus, p. 163. Theophanes. 84 timp de dou decenii, n minile trupelor, care, n aceste dou decenii, vor ridica sase mprati. Domnia scurt a lui Leontios (695-698) e nsemnat prin pierderea definitiv a Africii. sefii arabi, care de mult se aflau n lupte cu bizantinii si cu berberii din Africa, ptrunseser nuntrul trii, ntre Sirte, Atlas si Ocean. Triburile berbere duser o lupt aprig mpotriva arabilor, i alungar n 683 din Kairuan. Ber-beria se ridic alturi de bizantini contra lor. Ctiva ani, Islamul trece printr-o mare criz, dup moartea lui Moawija (680) si nu reuseste nimic pn se restabileste ordinea. Abd Al-Malik si consolideaz stpnirea. Sub noul guvernator Hassan, arabii reiau aceast fortreat si se arunc asupra berberilor la Vest. Ko-saila, seful acestora, cade n lupt (688). n 657, printr-o lovitur ndrzneat, arabii cuceresc chiar Carta-gina. O flot bizantin, condus de patriciul loan, izbuteste a ptrunde n port si a pune din nou mna pe Cartagina. Dar arabii aveau atunci mai multe mijloace dect bizantinii. Abdel Malek trimise ndat ntriri pe ap si pe uscat spre Numiclia si, n 698, Hassan zdrobi rezistenta armatei bizantine la Utica si Cartagina czu din nou, pentru totdeauna^2. Patriciul loan se ntoarse spre Constantinopol pentru a lua ntriri. Pe drum, n Creta, trupele instigate si temndu-se a se ntoarce nvinse, se rzvrtir si-1 proclamar mprat pe Apsimaros, amiral sau drongarios al themei Kibyrraiotilor, TOOV Ki6t>ppaicoTCOv, din sud-vestul Asiei Mici, sub numele de Tiberios al III-lea 52 Ch. Diehl, L'Afrique byzantine, livre X, chap. I-II. ' 85 NICOLAE BANESCU (698-705). Acesta intr n Constantinopol si Leontios fu depus si deportat, cu nasul tiat, ntr-o mnstire ele pe Coastele Dalmatiei124'. Noul mprat lupt cu noroc mpotriva arabilor, n Asia. Fratele su, Heraklios, n fruntea trupelor asiatice, i btu de mai multe ori pe arabi, la Samosata si n Cilicia. Dar, din nenorocire pentru

imperiu, cruntul lustinian se ntoarce iarsi pe tron. El se refugiase din Cherson la haganul chazarilor1251, asezati ntre Nipru si Don, si o luase n cstorie pe sora haganului. Urmrit de la Constantinopol, scp, prin energia sa cunoscut, clin minile emisarilor haganului, care fusese corupt de bizantini pentru a-1 ucide si, de la Phanagoria, unde se retrsese cu sotia sa Theodora, el izbuteste s se strecoare pe o barc de pescar pn la gurile Dunrii. Acolo intr n legtur cu hanul bulgarilor, Ter-vel, urmasul lui Isperich, i fgduieste multe daruri si pe fiica sa de sotie, ca s-1 ajute a-si recstiga tronul printesc, n primvara anului 705, o armat ele bulgari si ele slavi l aduce n fata Constantinopolului. n curnd, prin viclenie, cu ajutorul vechilor partizani ai familiei, izbuteste a ptrunde n oras. El se urc iarsi pe tron, cunoscut de ast dat sub numele de Rhinot-metos, rspltind pe hanul bulgar cu titlul de Caesar" si cu bogate daruri, precum si cu cedarea unei prti elin Thracia, dincoace de Balcani. Capitala suferi atunci toat rzbunarea fiorosului mprat. El si-o aduse elin tara chazarilor pe Theodora si pe fiul su, nscut n acest timp si-i ncorona cu pomp n Sfnta Sofia. Copilul, numit Tiberius, fu asociat la tron. Ororile sale rzbuntoare ncepur cu o scen care nu se sterse niciodat clin memoria poporului la Constantinopol. 86 lustinian Rhinotmetos si srbtori ntoarcerea prin curse strlucite la Hippodrom. El se asez pe un tron nalt, iar picioarele sale se odihneau pe grumajii celor doi uzurpatori ai imperiului, Leontios si Tiberios, n timp ce plebea orasului l aclama cu vorbele Psalmis-tului: ai umblat pe serpi si pe vipere, ai clcat n picioare leu si balaur" (ETU oca7u5oc KCU 6cxcriXicKov ETteriq, KCU LK.ir\cac, /Vovta KCU SpccKOVTa) (Theo-phanes, 574). Dup aceea, i decapita pe amndoi. Patriarhul Callinicos, care-i ncoronase pe uzurpatori, fu orbit si surghiunit n Roma. Toti militarii de seam ai partidei potrivnice fur ucisi n felurite chipuri, numerosi orseni si soldati avur aceeasi soart. Cu gndul la rzbunrile sale, lustinian al II-lea nu se mai ocup de dusmanii imperiului. Arabii reusir, deci, s ptrund n provinciile Asiei Mici, cucerind Tyana (709)'261, fapt care nsemna o mare pierdere pentru aprarea regiunii. La fel ele ru mergeau lucrurile si n Apus. Musa Ibn Nocayr [Musa ibn Nusayr], care-1 nlocuise pe Hassan la Kairuan, ajunge pn sub zidurile Ceutei (septembrie, anul 706), aprate eroic de cornitele Iulian. Dar dup ctiva ani, acesta a fost chemat mpotriva vizigotilor, sfsiati de lupte interne; Tarik a trecut atunci n Spania, unde s-au instalat arabii, punnd capt stpnirii vizigote. n acest rstimp, lustinian si folosea ostirile pentru pedepsirea oraselor Ravenna si Cherson, pe motiv c tinuser cu adversarii si. Guvernatorul acestui oras mpreun cu arhiepiscopul Felix fur trimisi la Constanti-nopol. lustinian i execut cu mult cruzime, singur episcopul fiind orbit si exilat la Cherson, de unde avea s se ntoarc dup cderea tiranului, pentru a muri la 87 N1COLAF. BNESCU Ravenna. Epitaful gravat pe sarcofagul su din biserica Sn Apollinare n Classe avea s aminteasc nefericirile nenumrate pe care le ndurase pentru patrie53. n acele mprejurri a fost mistuit de flcri si portul Classis. Alt oaste a fost trimis la Cherson (710), cu ordinul de a trece prin sabie toat populatia si a suprima liberttile de care se bucura orasul, care a fost ocupat fr nici o rezistent, fiind ucisi o multime ele locuitori, mpratul a poruncit s fie adusi la Con-stantinopol toti cei care fuseser crutati. Cea mai mare parte a flotei a pierit ns din cauza furtunii, pe drumul de ntoarcere ctre Constantinopol. lustinian a trimis atunci o a doua flot, pentru a rade orasul de pe fata pmntului. De data aceasta, locuitorii s-au ridicat la lupt pentru a rezista, cernd si ajutorul chazarilor. Temnclu-se de lustinian, ntruct nu-i executase ordinele ntocmai, garnizoana lsat n Cherson a trecut de partea revoltei, n fruntea creia s-a plasat atunci Bardanes (Vardan), un ofiter de origine armean. El a fost proclamat mprat, lund numele de Philippikos. Aflat cu ostile sale n Asia Mic, lustinian trimitea o flot contra uzurpatorului, dar aceasta a

trecut de partea revoltei, pornind cu totii spre Constantinopol. Prsit de ai si, tiranul a fost ucis de Elias, sau Ilie pro-tosptarul. Capul su a fost plimbat n vrful unei lnci pe strzile capitalei, apoi trimis la Ravenna si la Roma, pentru ca toti cei care suferiser de pe urma lui s se bucure de soarta sa tragic. Fiul su, Tiberios, era omort n acelasi timp la Constantinopol, fiind smuls cu cruzime clin altarul unde-1 dusese doica sa si junw Ch. Diehl, Choses etgens de Byzance, Paris, 1926, p. 200 si urm. 88 ghiat ca un miel. Dinastia lui Heraklios, care mntuise imperiul de persi si de arabi, era nimicit cu totul. lustinian al II-lea cobora din Heraklios, ai crui ultimi ani au fost tulburati de o stranie boal .mental, un fel de neurastenie, care se manifesta prin fobii. lustinian se pare c a pstrat aceast mostenire fatal, care se vede n actele sale. Avea numele gloriosului lustinian si aceasta 1-a obsedat tot timpul domniei. A avut, ca marele su omonim, iubirea gloriei, a constructiilor mrete. Cuta s-1 aminteasc prin ntreprinderile sale militare, prin politica sa religioas. Dou primejdii mari amenintau atunci imperiul: n Peninsula Balcanic, bulgarii, n Asia, arabii. Pe cei dinti i atac, pornind apoi contra slavilor de pe Strymon. Cu cei din urm el rennoise n anul 688 pacea, ncheiat mai nainte si nc n conditii bune pentru Bizant: un fel ele condominium financiar se stabilea ntre cele dou puteri contractante - n Cipru, n Iberia si Armenia, mpratul fcu ns o concesie imprudent la cererea califului: i strmut pe mardaitii din Liban n Asia Mic, n Peloponez si aiurea. Dar curnd dup aceea el rupse pacea cu arabii. Pretextul ar fi fost c suma pe care o plteau arabii, n monede de aur bizantine, fusese nlocuit acum de Abd al-Malik cu monede de-ale lui. Urmrile au fost dezastruoase: la Sebastopolis, slavii din armata imperial trecur n mare parte la arabi si bizantinii suferir o mare nfrngere (692). Armenia se revolta n acelasi timp si intra iarsi sub stpnirea arabilor. lustinian se rzbun n mod crunt, executndu-i n mas pe slavi pentru trdarea lor de la Sebastopolis. Din ordinul su, fur adunati n golful Nicomediei slavii care mai rmseser si masacrati fr deosebire. Politica sa religioas strni de asemenea nemultumiri. El era religios, pe monede se intitula servus Christi, iar pe revers era gravat imaginea lui Christos. El convoc (692) Sinodul zis Quinisextum, pentru c acesta avea drept obiectiv s completeze deciziile Sinodului al V-lea (553) si ale celui de-al Vl-lea (680). Canoanele promulgate de aceast adunare sunt curioase prin ceea ce ne arat cu privire la moravurile epocii. Se vecie cte obiceiuri pgne se pstrau n societatea crestin. Se srbtoreau, ca alt 89 NICOLAE BNF.SCU dat, Bnt.ma.lia, n cinstea lui Baccbus, iar alt srbtoare era n onoarea lui Pan. n fiecare lun, de lun nou, se aprindeau dinaintea caselor focuri mari, peste care sreau tinerii. La culesul viilor se cntau cntece n onoarea lui Baccbus. Oamenii se costumau, si acopereau fata cu msti comice, satirice sau tragice, se reprezentau minuni, balete, la care se amestecau si femeile. Superstitia era foarte rspndit. Vrjitori, ghicitori, vnztori de amulete, astrologi gseau ascultare la cei creduli; existau sarlatani de tot felul, care nselau sufletele simple - spun canoanele Sinodului; plimbau pe strzile Constantinopolului ursi si alte animale si le vindeau prul ca leac mpotriva bolilor sau ca talisma-ne mpotriva primejdiilor. Asemenea obiceiuri din vremuri pgne se interziceau, ca de altfel si studentilor faptul de a da reprezentatii teatrale. Moralitatea acestei societti nu era mai bun dect religia sa. Chiar la oamenii Bisericii, jocul, camt, simonia s.a. erau lucruri obisnuite. Clugrii triau n lume, mergeau la teatru, la curse, luau parte la serbrile cele mai veele. Femeile care intrau n mnstiri se duceau la altar mpodobite cu pietre scumpe, prnd a regreta - zice Sinodul - frivolittile lumii". Oricine, zice canonul 90, si frizeaz sau ntocmeste prul n chip afectat, cu scopul de a-l seduce pe aproapele

su, va fi excomunicat." Patriarhul Sergius, suprat c n-a fost consultat mai dinainte si observnd n hotrrile Sinodului oarecare ostilitate mpotriva Bisericii Romei, a refuzat a le primi. Papa de asemenea. lustinian era violent, el ddu ordine ca papa s fie arestat si adus la Con-stantinopol. Dar cnd se auzi pentru ce a venit trimisul imperial, protosptarul Zacharia, militiile din Ravenna si Pentapolis venir la Roma s-1 apere pe pap. lustinian nu avu timp s se rzbune. Nemultumirea general dezlntui revolutia. Marele logoft Theo-dot, un fost clugr, aspru, cruia mpratul i ls mn liber pentru a-i procura banii de care avea nevoie pentru luxul si constructiile lui, teroriza lumea pentru a-i smulge bani. Eunucul stefan Persanul, pe atunci sakellarios, era, dup expresia lui Theophanes, o adevrat fiar slbatic". lustinian ngduia totul pentru a-si ridica constructiile, care costau enorm. Spre a lega sala tronului, Triclinium de aur cu palatul Daphne si cu circul, el 90 ridic dou sli somptuoase: Lausiakos si cea numit dup dnsul lustinianos, mpodobit cu mozaicuri si aur. Unul dintre generalii ilustri, Leontios, strateg de Anatolikon, fusese arestat n urm cu ctiva ani. n 695, fu pus n libertate si numit guvernator al themei Hellas. Mai nainte, n nchisoare, doi clugri, prieteni, dintre care unul era astrolog, i preziseser c ntr-o zi va fi mprat. Cnd a fost s plece, pe cheiul din Con-stantinopol, prietenii 1-au ndemnat s-i urmeze. S-au dus la praetorium, 1-au legat pe prefect, dnd drumul nchisilor, multi fiind oameni de arme, apoi toti, cu Leontios n frunte, se aruncar n Forum Augustaeon si strigar multimii s vin la Sfnta Sofia. Acolo ptrund la patriarh, pe care-1 atrag de partea lor. A doua zi, revolutia era dezlntuit. lustinian e trt n Hippodrom n huiduielile multimii, i se taie nasul si o corabie fu hotrt a-1 duce la Cherson, n exil. Consilierii nefasti fur ucisi. La Cherson, lustinian sttu ctiva ani, hrnind mereu ndejdea de a se ntoarce pe tron. Locuitorii, nelinistiti de agitatia lui, se hotrr a scpa ele el sau a-1 preda mpratului. Aflnd la timp - era n 702 sau 703 -, el fugi la haganul chazarilor, cern-du-i protectie. El fu primit ca mprat, cu mari onoruri. lustinian se cstori cu sora haganului, care primi numele imperial de Theodora. Perechea imperial se asez sub protectia haganului la Phanagoria, uncie lustinian si pregtea viitorul. Toate acestea nelinistir Curtea de la Constantinopol, unde domnea Tiberios. Acesta trimise emisari la hagan, pentru a-1 determina s-1 predea pe lustinian viu sau mort. Haganul, atras de promisiunile bizantine, trimise o gard, sub cuvnt s-1 pzeasc, dar n realitate pentru a-1 supraveghea, doi credinciosi avnd ordin de a-1 asasina. Un senator al haganului dezvlui complotul Theodorei, si aceasta l nstiinta pe lustinian. El i atrase pe cei doi emisari care trebuiau s-1 ucid si-i omor. Trimise pe Theodora la fratele ei, se arunc n barca unui pescar si debarc, n 704, lng Cherson. Chem ctiva credinciosi, n ascuns, si porni cu corabia. Cu toat furtuna, ajunse la gurile Dunrii. Acolo se prezent lui Tervel, hanul bulgar, i ceru s-1 ajute a-si recpta tronul, promitndu-i bani, titlul de Caesarsi mna fiicei sale. Acesta primi, porni cu o mare armat spre Constantinopol. lustinian asedie orasul, ptrun91 se cu ajutorul ctorva prieteni din oras prin apeductul lui Valens, cu putini oameni, n cetate si ocup o parte, instalndu-se n palatul Blachernae. Orasul, speriat, se supuse. Tiberius fugi n Bithynia. Heraklios, fratele su, fu prins cu statul su major si toti fur spnzurati de-a lungul zidului. Tiberius fu prins de asemenea si Leontios adus; cei doi fur purtati n Hippodrom, n batjocurile plebei, cu lustinian triumftor, tinndu-si picioarele pe grumazul lor, apoi decapitati n Kynegion. 6. Instabilitatea din perioada 711-717 Philippikos (decembrie 711-iunie 713) nu era ns omul de care avea nevoie imperiul n aceste grele momente. Bulgarii, sub pretextul rzbunrii lui lustinian, ntreprinser o expeditie pn aproape de portile capitalei, iar arabii fcur progrese simtitoare n rsritul Asiei Mici. n 712,

czur n minile lor Amaseia si Mistheia (n Isauria), iar n 713, Antiochia Pisidiei. Sub influenta clerului oriental, Philippikos ddu monothelismului nc o dat o biruint de scurt durat, nlturprintr-un edict hotrrile Sinodului al Vl-lea ecumenic si declar monothelismul singura doctrin a Bisericii. La Roma, mpratul fu socotit eretic si papa Constantin I, ca aprtor al dreptei credinte, lu atitudine contra lui. O miscare a trupelor the-mei Opsikion puse capt domniei sale, la 3 iunie 713. Fu orbit si nlturat. Un demnitar civil, protoasekretis (secretarul) Arte-mios fu ncoronat mprat, sub numele de Anastasios al II-lea (iunie 713-august 715). Acesta potoli spiritele n plan religios, restabilind ndat ortodoxia. n anul 715, la Curtea din Damasc, Sulaiman, care urmase califului Walid, hotr pregtiri uriase, pe mare 92 si pe uscat, pentru o expeditie care trebuia s pun capt stpnirii bizantine. Anastasios, informat de aceste planuri, lu cele mai mari msuri pentru a prentmpina primejdia. El repar si ntri zidurile; umplu magaziile si arsenalele, ngrmdi la ziduri masinile care aruncau pietre, sulite si foc. n acelasi timp, ddu ordin fortelor militare s se adune la Rhodos, pentru ca s-i atace pe arabi si s distrug munitiunile navale ale dusmanului, pdurile de chiparosi care se scoseser din Liban si se ngrmdiser pe coastele Feniciei pentru serviciul escadrei egiptene. Dar lasitatea sau perfidia trupelor themei Opsikion, obisnuite cu rzvrtirea, zdrnici toate aceste precautii. Abia ajunse la locul de adunare, ele se rscular, pornir napoi pe uscat, se oprir la Adramyttion (Mysia, n fata insulei Lesbos) si proclamar ca mprat un functionar provincial obscur, Theodosios al III-lea (sfrsitul lui august 715-martie 717), care, fr voia lui, fu ridicat pe tron dup cteva luni de rzboi civil. Capitala czu n minile rsculatilor. Dar cei mai nsemnati generali, Leon, strategul themei Anatolicelor si Artavasdos, strategul themei Armeniei, nu voir a1 recunoaste pe noul mprat, care avu o domnie foarte scurt (715-717)1271. Leon 1-a atras de partea sa pe Artavasdos, strategul themei Armeniakon, dndu-i-o pe fiica sa de sotie. n vremea aceasta, Sulaiman si ncheiase pregtirile si arabii npdiser Asia Mic, nconjurnd puternica fortreat Amorion, o cetate a imperiului, situat n prtile nord-estice ale Phrygiei. Leon a intrat n tratative cu ei, ncheind chiar un tratat. 93 NICOLAF, BANESCU Asigurat astfel din spate, el a pornit ctre Constanti-nopol. In urma tratativelor ncepute pe malul Bosforului, Theodosios renunta la coroan, pentru a-si petrece restul vietii n clugrie, la Ephesos. Leon era recunoscut astfel ca mprat la 25 martie 717, fiind ncoronat de patriarhul Germanos. Dinastia lui Heraklios si ndeplinise o mare misiune n istoria imperiului. Un veac ntreg, ea a purtat cele mai grele lupte mpotriva noilor cuceritori si a fost capabil s opreasc naintarea lor nvalnic asupra lumii. [CRIZA ICONOCLAST. AL DOILEA TRIUMFAL ORTODOXIEI] A. [DINASTIA SIRIAN (ISAURIAN") sI PRIMA FAZ A ICONOCLASMULUI] 1. Leon al IlI-lea si nceputurile iconoclasmului Leon al IlI-lea (717-740), numit Isaurianul", deschide o nou epoc n istoria Imperiului bizantin. El urc pe tronul acestui imperiu ntr-unul dintre cele mai grele momente. Arabii smulseser bun parte dintre provinciile Orientului si continuau s ameninte foarte serios nssi capitala imperiului. Acesta era mrginit acum numai la Asia Mic, la provinciile europene, reduse mult si acestea de pe urma necontenitelor incursiuni ale barbarilor de la Dunre, precum si la partea sudic a Italiei. Armata, slbit de attea mari sfortri, nu mai avea coeziunea de odinioar; ea si pierduse, din pricina deselor uzurpatiuni din urm, spiritul de disciplin care fcea tria ei.

Finantele statului erau cu totul sleite. tinuturile, pustiite necontenit ele rzboaie si n urm de tot si de cium, care se ntinsese si n orase, rpind cteva sute de mii de oameni, se depopulaser; industria si comertul, adnc lovite de nesiguranta adus ele incursiunile pe mare si pe uscat ale arabilor, aruncaser populatia n mizerie. Peste toate aceste scderi plana primejdia mare a cuceririlor arabe, care ddeau asalt Constantinopolului, amenintnd a desfiinta cu totul imperiul. Leon al IlI-lea ntreprinse cu energie opera ele mntuire si, prin reformele sale, izbuti s redea imperiului puterea de a birui dificulttile interne si de a face fat primejdiei ce-1 ameninta serios din afar. Urmasii si 97 NICOLAE I5NESCU fur ele asemenea oameni ele stat energici si acestei dinastii i dator imperiul regenerarea sa, care-i asigur mai departe existenta. nainte de a intra n povestirea actelor acestei domnii nsemnate, s lmurim pe scurt o greseal care s-a transmis necontenit pn astzi, cu privire la ntemeietorul puternicei dinastii siriene. Leon al III-lea e cunoscut sub numele de Isaurianul", iar numele acesta n-are nici un temei istoric. Leon si familia sa n-au nimic de-a face cu Isauria. De aceea numele acesta nu se ntlneste niciodat n literatura contemporan. El nu se cuprinde nici n titlul crtii tactice compuse de acest mprat si se datoreaz numai unei simple greseli a cronicarului Theophanes (nceputul veacului al IX-lea), cum a dovedit K. Schenk, ntr-un articol din revista Byzantinische Zeitschrift" (art. Kaiser Leons III. Walten im Innern, V [1896], p. 296 si urm.). Theophanes scrie la anul urcrii pe tron a lui Leon al III-lea: Torncp TCO ETEI AECOV L6aaiA,ei)0ev EK tfjq rep|o.a-VIKECOV KoaaYO|j.evo<;, if| aXrr&eig 8e EK Tfjq laa'optaq. Germanikeia se afl ns n Commagene, un tinut sirian, situat la rsrit de Cilicia si n-are a face cu Isauria, care e asezat ntre Pisidia si Lycaonia, n sudul Asiei Mici. Schenk socoate cu drept cuvnt c Theophanes a confundat acest oras cu Germanikopolis, care se afl n partea de apus a Ciliciei si care, prin mprtirea n provincii a lui Diocletian, fu ncorporat noii provincii! a Isauriei. Theophanes trebuie s fi scris cu bun credint EK fjt rEpjiaviKEcov KccTay6|iLvo<;, ir\ oc^rrdEtg 8e EK xfjt 'laccupiaq si unul dintre cei dinti copisti ai cronicii sale, care stia c Germanikeia n-are nimic a face cu Isauria, dar care voia s fac textul nteles, a 98 adugat aceste cuvinte lmuritoare: ifj ^rrdetg &. De Boor, editorul ultim al Cronicii lui Theophanes, a artat c cele mai vechi manuscrise ale lui Theophanes au asemenea adaosuri. Un argument mai mult n sprijinul prerii sale gseste Schenk n faptul c cele mai bune manuscrise ale traducerii Cronicii lui Theophanes, fcute n latineste, ntre 873 si 875, de ctre bibliotecarul papal Anastasius, redau aceste pasaje din Theophanes cu o vdit intentie de ndreptare, prin cuvintele: Hoc itaque anno Leo imperare coepit ex Germanicensibus dirivatus, genere Syrus". De altminteri, nicieri Theophanes nu-i d acest nume ele Isaurianul" lui Leon si familiei sale. Nu-l gsim nici la Nikephoros patriarhul, care si compuse aproape n acelasi timp n care scria Theophanes a sa Historia syntomos. Greseala aceasta a lui Theophanes s-a transmis totusi pn astzi si istoricii o nregistreaz, consacrat oarecum de veacuri54. nc n primul an al domniei lui Leon, avu loc memorabilul asediu al Constantinopolului din partea arabilor. Maslamah, cel mai bun general, dup ce luase Pergamonul si iernase n Asia, trecu, n vara anului 717, Hellespontul, prin locul de trecere cunoscut, pe la Abydos, si arabii debarcar ntia oar n Europa. Pe la jumtatea lui iulie, Maslamah nconjur pe uscat Constantinopolul. El se ntreste sub zidurile capitalei, v* J. Bury arat totusi c la Theophanes, n alte locuri, se afl termenul de Zvpoq. El a scris poate EK Tfjt Lt>piaq si numele s-a denaturat n 'Iooc\)pia<; (ap. Gibbon, Decline and Fli, voi. V, nota de la p. 197). 99

NICOLAE BANESCU si asaz masinile de rzboi, hotrt s astepte primvara, dac rezistenta bizantinilor nu va putea fi nfrnt. Pe la nceputul lui septembrie, sosi si flota, sub comanda unui Sulaiman. O pdure ele catarge acoperi suprafata Bosforului. Leon conduse ns lupta de aprare cu o deosebit energie. Grecii se aruncar asupra flotei cu corbiile lor incendiare, iar vestitul foc grecesc si fcu efectul: vasele arabilor fur distruse n cea mai mare parte, mistuite de flcri, altele scufundate. Sulaiman muri ndat dup aceea, n Siria, pe cnd se pregtea a-si conduce asupra Constantinopolului restul trupelor. Califul Omar al II-lea (717-720) continu asediul n timpul iernii. Dar iarna aceasta fu neobisnuit de aspr. O zpad mare acoperi pmntul mai mult de 100 de zile si soldatii califului, neobisnuiti a suporta rigorile frigului, piereau n santuri, n primvar, o flot aducea din porturile Africii toate cele de nevoie pentru aceast armat ncercat si arabii ncepeau a-si recstiga ncrederea. Dar o parte clin aceast flot egiptean, compus din crestini, trece la bizantini, restul e decimat n lupte si, n cele din urm, ciuma ncepe a face ravagii n rndurile asediatorilor. Dibcia diplomatiei bizantine izbuti a-si atrage ajutorul bulgarilor. Hanul Tervel ncheiase un tratat nc din 716 cu bizantinii, stabilind granitele statului su si fixnd raporturile dintre cele dou state. El veni acum n ajutorul lui Leon. O armat a acestora veni de la Dunre si mcelri multe mii de arabi, pn ce, dezndjduind de a o scoate la capt, dup ce sttuser un an sub zidurile capitalei, arabii ridicar asediul, n august 718, si se ntoarser n Siria, dup ce suferiser pierderi enorme. 100 Bizantinii repurtaser o victorie ele mare nsemntate. Ea a fost pus adesea alturi ele biruinta lui Charles Martel de la Poitiers n aceeasi epoc, biruint prin care s-a oprit avntul arab n Apus. Cu toat aceast izbnd, arabii rmn puternici. Atacurile se vor rennoi, de multe ori, n cursul domniei lui Leon, n Asia Mic. Generalii, chiar fiii Emirului, vor comanda adesea nvliri prdalnice, Kovpacu, n Romnia", cum se chema atunci Asia Mic, orase vor fi nc asediate. O ncercare serioas pe care o fac mpotriva Imperiului bizantin e zdrobit cu totul. Unul dintre marii lor eroi, Sayyicl Battl-el-Gazi, n fruntea unei puternice ostiri, ptrunse n Asia Mic. Leon, mpreun cu fiul su Constantin, l ntmpin si, ntr-o sngeroas lupt, la Akroinon (739), n Phrygia, nu departe de Amo-rion, l btu crunt, nsusi seful arab si gsi moartea n marea ciocnire. El ajunge eroul unui poem epic turc, care se regseste n epopeea bizantin Digenis (v. studiile lui Gregoire si Kyriakides, Byzantion, 1936. Cf. Canard, Goosens etc.). Tot mpotriva lor, Leon stiu s-si atrag pe chazari, cstorindu-1 n 733 pe fiul su Constantin cu fiica ha-ganului, care lu numele bizantin de Irene. Cu aceeasi energie stiu s potoleasc si rscoalele interne. Sicilia, care se ridicase n timpul asediului capitalei si proclamase un mprat, pe Tiberiu, fu adus repede la supunere. Dup ce s-a asigurat astfel nuntru si n afar, Leon al III-lea putu s ntreprind numaidect opera de regenerare a imperiului, nainte de toate, el si-a nchinat toat grija puterii militare, pentru a o readuce la nltimea chemrii fat de grelele mprejurri n 101 care se afla imperiul. Desface din vasta provincie Ana-tolikon partea de vest, pe care o transform n thema Thrakesion; ntre 710-732, se dubleaz thema maritim: Kibyrraiotes si Dodecanesos. Fiul su continu aceast oper si creeaz alte theme: Bukellarion, poate si Optimates. Imediat dup el, Kephallenia si Macedonia s-au creat de asemenea, nainte de sfrsitul secolului al VlIIlea. n aceast cumplit vreme, n care aproape orice provincie putea fi atacat de dusmanii din afar, sefii provinciilor, prin noua organizare a lui Leon, fur n msur a face fat cu succes primejdiei, cu propriile lor puteri, fr a mai cere n grab ajutorul puterii centrale. Aceast organizare a mrit, prin urmare, puterea de aprare a imperiului si rezultatele ei s-au vzut ndat, n succesele lui Leon asupra arabilor si n acelea ale urmasului su.

Mult vreme s-a crezut c Leon al III-lea a fost si autorul cunoscutei opere privitoare la stiinta si arta rzboiului, Taktika. Cercetrile recente ns au dovedit c ea trebuie atribuit lui Leon al Vllea Filosoful55. Pentru reorganizarea armatei si a administratiei era nevoie de ndreptarea finantelor, care se aflau ntr-o stare cu totul precar. Ca toti marii mprati ai Bizantului, Leon si ddu seama c existenta imperiului, acum att de restrns si 55 C apartine lui Leon al Vl-lea s-a stabilit de ctre I. Kulakov-skij, Viz. Vrem., 5 (1898), si M. Mitard, BZ, 12 (1903), p. 585 si urm. Ultimul argument n favoarea acestuia a fost adus de Vernaclsky. 102 de srcit, din pricinile pe care le-am descris, se putea baza numai pe o bun rncluial n finante. Prin Codul rural, N6u,o<; yecopyiKoq1281 (care avea ca obiect delictele comise n agricultur - e vorba de diferite feluri de furt de lemne, de fructe, de violri ale propriettii si neglijente ale pstorilor, de pagubele fcute de animale etc., ns si dispozitii asupra propriettii trnesti personale si colective, prin care a atras mai ales atentia savantilor), Leon i eliber pe tranii proprietari si obstile stesti de patrocinium, dreptul ele protectie al marilor proprietari, fat ele care cei sraci si pierduser orice libertate, fiind adevrati serbi legati de pmnt. Prin acest cod juridic tranii si rec-ptau libertatea ele a se strmuta de pe mosiile de care fuseser legati, clespgubindu-i pe proprietari, fapt care contribui la ridicarea si mbunttirea strii lor56. Opera nu cuprinde nici o indicatie asupra datei cnd a fost compus. Cei mai multi o consider o oper a dinastiei isaurice si n special a lui Leon al III-lea. Tot epocii lui Leon al III-lea i se atribuie Codul privitor la navigatie (Noj-ioc; vaimKoc;)1-91, care prescrie unele msuri referitoare la navigatie; nesiguranta ce domnea n aceast privint, din cauza pirateriei arabilor si a slavilor, a fcut s se prevad prescriptii cum ar fi cele care hotrau ca paguba ncrcturii s fie supor36 Cf. Zachari, v. Lingenthal, Gesch. des gr.-rom. Rechtes, 1877, p. 24 si urm. Dar Vernadsky, Sur Ies origines de la loi agrai-re byzantine, Byzantion", 2 (1926), arat c dateaz din timpul lui lustinian al II-lea. G. Ostrogorsky, n BZ 30, 1930, p. 394-400, Ueber die vermeintliche Reformttigkeit der Isaurier, adopt aceast prere pe care n-o mprtsesc ns Ch. Diehl, Le monde oriental, p. 258 si F. Dolger, Hist. Zeischrift", 1930. 103 NICOLAE BANF.SCU tat de armator si de neguttorul mrfurilor ncrcate, n caz de aruncare n ap pentru salvarea corbiei, n caz de pierdere s.a. Datarea acestui coci este ns nesigur5". Tot asa si n privinta Codului militar, N6|xoq oipa-TiamKoq1301, prin care se stabileau pedepse privitoare la abaterile soldatilor de la disciplin. Li se interzicea de a se ocupa de agricultur si comert. n urma lucrrilor lui Ashburner, nu se poate pune cu sigurant data acestor opere n timpul lui Leon al IlI-lea. n ce priveste chestiunea pmntului, n Bizant constatm, n primul rnd, simpla distinctie dintre tranii proprietari, care-si cultivau propriul lor pmnt si tranii care lucrau pe pmnturi ce nu le apartineau. 1. tranii proprietari (popreau) triau n comunittile satului. Comunitatea, ca un ntreg, era impus, fiecare membru pltind proportia sa, clar comunitatea, nu individul, era responsabil fat de stat. Pentru a ntrebuinta expresiile tehnice, pmnturile unor astfel de comunitti sunt 6(j,OKr| voa, iar proprietarii sunt consortes. Dac un tran lipsea de a-si plti cota, lipsa era aruncat printr-o L7u6oXr|, sau impunere aditional, asupra fiecruia dintre ceilalti proprietari. Acest sistem, inventat pentru comoditatea fiscului, n-a fost niciodat eliminat. Cnd o bucat de pmnt rmnea necultivat, se mpovrau vecinii si cu o sarcin extra. Nikephoros mpratul a fost

nvinuit pentru severitatea cu care a aplicat principiul solidarittii" \\rike.jjviov, cum i se zicea. Se pare c acest principiu a fost acum alterat, astfel c se impunea taxa aditional mosiilor nvecinate, care nu erau ojioKTivoa. Basilios al II-lea a impus-o pe domeniile marilor proprietari nvecinati. "7 W. Ashburner, The Rhodian sea Law, 1909, ncearc a dovedi c e o compilatie privat, fcut ctre 600-800, si deci fr legtur cu Leon al IlI-lea si Nouoq yecopYiKot: editat n Journal of Hellenic Studies" 30 (1910), p. 85-108, comentarii si traducere englez. 104 Prin sistemul solidarittii, fiecare membru al comunittii era direct interesat de cinstea si capacitatea vecinilor si si putea pretinde dreptul de a interveni pentru ca pmntul s nu treac n minile unei persoane incapabile s plteasc cota impozitului. Legiuirea oprea n secolul al V-lea vinderea sau alienarea unui pmnt ctre alt persoan dect un cultivator din acelasi sat (vicanu^. 2. Opus acestei grupe de mici mosii si trani proprietari care le cultivau erau marile domenii (18i6aT(XTa) ale bogatilor proprietari si ale colonilor dependenti, care le lucrau. Multe dintre aceste domenii apartineau bisericilor si mnstirilor; altele erau domenii ale Coroanei (parte din resprivata, sau patrimonium, sau divina domus); altele erau ale persoanelor private. tranii care lucrau pe aceste domenii erau de dou feluri: (a) Liberi arendasi (UACT^COTOI, liberi colorii), care cultivau pmnturile pe cheltuiala lor proprie, pltind o rent (n aur sau natur) ctre proprietar. La finele anului al treizecilea al unei asemenea arenzi, arendasul (si posteritatea lui) ajunge legat de pmnt pe veci; el nu putea lsa pmntul si nici proprietarul nu-1 putea scoate. Afar de aceast restrictie, el n-avea nici o incapacitate si putea intra ntr-un raport legal obisnuit cu proprietarul, care n-avea nici un drept asupra propriettii sale private. (b) Lucrtorii (evrxTtoYpasoi, adscriptitii) erau liberi ca si arendasii, si (ca si arendasii dup 30 de ani) erau legati de brazd". Dar srcia lor i deosebea de arendasi, ei erau luati de un proprietar pentru a-i lucra mosia si ajungeau serbii lui, primind de la el o locuint si hran pentru serviciile lor. Libertatea lor le ddea unul sau dou privilegii, care preau a-i ridica peste sclavii rurali. lustinian gsea greu s vad diferenta dintre servi si ad-scriptitii (Codul, 11, 48, 21). Ei erau n puterea stpnului si singurul reazem ce-1 aveau de la dnsul era dreptul de a nu fi scosi din mosie. Diferenta dintre sclavul rural si serb se sterse treptat prin ridicarea celui dinti la demnitatea celui clin urm. Ct pentru originea adscriptitn-lor, ea pare a se fi datorat politicii financiare a perioadei lui Constantin cel Mare, care tintea s nu ngduie nimnui a prsi starea de viat la care era chemat el sau tatl su nainte de el. 105 NICOLAE BANESCU Astfel erau clasele agricolem secolele al IV-lea, al V-lea si al Vl-lea, trani proprietari de o parte, de alt parte cultivatori ai marilor domenii, sau arendasi legati de brazd, sau serbi-lucr-tori. si aceste clase continu a exista pn la cea din urm epoc a imperiului. Furtunile secolului al Vll-lea, invazia slavilor si arabilor au adus schimbri considerabile n conditia bunurilor provinciale. Peninsula Illyric a fost n mare parte ocupat de asezri slave, n multe cazuri provincialii deposedati au fugit n alte prti ale imperiului, si mpratii au transferat populatii ntregi dintr-un loc n-tr-altul, ca s populeze districte golite. Aceste schimbri au impus o revizuire a legilor pmntului, si cnd un suveran abil a ajuns la tron, el si-a impus sarcina de a regla conditia agriculturii. Codul agricolii fost dat sau de Leon al III -le a, sau de fiul su, care lucra n acelasi spirit ca si tatl su. El consist mai ales din prevederi de politie cu privire la crimele si faptele rele din mediul rural, dar presupune o stare de lucruri complet diferit de aceea care exista n secolul al Vl-Jea si exist iarsi n veacul al X-lea. n acest cod, nici un om nu era fixat de brazd si nu mai auzim de serbi-lucrtori (adscriptitii) sau de servicii datorate de omul

liber proprietarului ele pmnt. Nu putem atribui aceast schimbare radical, abolirea a ceea ce putem numi serbie, altui suveran dect reformatorului Leon al III-lea. Codul agricol ne arat trani proprietari n comunittile stesti, ca nainte; dar ne arat comunitti care posed pmntul n comun, nici un membru neposednd o portiune particular ca pe una proprie a sa. Arendasii acum liberi, nelegati de sol, sunt de dou clase, dup nvoiala fcut cu proprietarul. Sunt arendasi cu zeciuial, (^opiuai, si arendasi metayer, fiuioeiaoTOct. MoptiTTiq plteste a zecea parte din produse proprietarului, ca rent pentru pmnt; f|u,ioeicxoTr|q lucreaz bucata de pmnt pe cheltuiala proprietarului si produsul se mparte egal ntre proprietar si arendas. MopTuriq corespunde cu (j.io'dcotoq sau colonul liber" din Codul lustinian si fmioeiaoxrn; corespunde cu evaTtoypacpoq, cu deosebirea c nici unul, nici cellalt nu e legat de brazd. Abolirea serbiei si a servajului de ctre reformatorii iconoclasti nu a fost plcut marilor proprietari, seculari si eclesiastici. 106 Restaurarea vechii stri de lucruri, mari domenii n loc de mici proprietti lucrate de posesori, a fost adus treptat n secolul al IX-lea si Finlay o atribuie n mare msur, n ce priveste Asia Mic, rebeliunii lui Thoma Slavul (821-823), care, crede el, i-a ruinat pe micii arendasi, n a doua jumtate a secolului al IX-lea, legislatia lui Basilios a restaurat vechea ordine. Arendasii fur odat mai mult legati de sol. ntre altele, proprietarii nu erau multumiti cu renta pmntului de 1/10, fixat n Codul agricol. Renuntarea la reformele agrare ale lui Leon si Constantin si revenirea la vechiul sistem ncheie istoria arendasilor; dar rmne un important capitol n istoria tranilor proprietari, n al X-lea secol gsim marile domenii crescnd tot mai mult n paguba micilor proprietari, ale cror mosii le absorb si acesti mici proprietari trecnd treptat n conditia arendasilor. Rul a fost atins pe scurt n legtur cu Romanos I si Tzimiskes. Decderea clasei micilor arendasi s-a datorat urmtoarelor dou cauze: influentei idealului ascetic si conditiilor economice imperfecte ale timpului. Atractia vietii monastice i ndemna pe multi proprietari s intre n mnstiri si s dea proprietatea lor comunittilor care i admiteau, sau, dac erau destul ele bogati, s ntemeieze noi institutii monahale sau eclesiastice. Cultivarea mosiilor care treceau astfel Bisericii era prin aceasta transferat de la tranii proprietari la arendasi. Lipsa unui sistem de credit sntos, datorit ignorantei economiei politice, si depresiunea consecvent a comertului fceau din pmnt unica investitie sigur pentru capital; urmarea acestui fapt era c proprietarii care posedau capital tindeau n permanent s ia mai mult pmnt n minile lor. De aceea, ei se foloseau de orice prilej ce li se prezenta pentru a-i ndemna pe vecinii sraci care triau greu si n-aveau economie s-si amaneteze sau s-si vnd pmntul ntrun moment de nevoie. Cel care-si vindea astfel pmntul ajungea adesea arendas al bunului ce fusese proprietatea sa. Cresterea marilor domenii era privit ele guvern cu suspiciune si dezaprobare. (lustinian avea o lege care le interzicea functionarilor nalti s dobndeasc proprietti de pmnt; Leon al Vl-lea a abolit-o.) Campania contra marilor latifundiari a fost nceput de Romanos I (922), cnd, n legea care fixa ordinea de 107 NICOLAF. BNESCU preemtiune, i oprea pe magnati (oi Suvatoi) s cumpere sau s obtin un teren de la un mic proprietar, n afara cazurilor de nrudire. Era de asemenea decretat c numai dup o posesiune de 10 ani putea o proprietate obtinut pe aceast cale s ajung permanent proprietatea magnatului. Dar putini ani mai n urm, magnatii au avut o ocazie binevenit si n-au putut rezista tentatiei de a o folosi. A fost o lung succesiune de recolte proaste si de ierni friguroase (927-932), care a produs o mare mizerie prin tinuturi. Micii proprietari ajung n srcie si pentru a-si hrni familia n-au alt mijoc dect a-si preda micile proprietti vecinilor bogati, cci aceasta era singura conditie

cu care magnatii le ddeau credit. Srcia acestor ani clin domnia lui Romanos I formeaz o epoc n istoria propriettii trnesti. Era clar c fermierii care si amanetaser terenul nu vor avea nici o sans s-1 recupereze nainte ele expirarea celor 10 ani, dup care terenul urma s fie ire-clamabil. Privelistea era c micii fermieri vor disprea cu totul si Romanos ncerc s previn catastrofa prin legislatie direct. Novella sa din 934 ordona ca procedura arbitrar existent fat de trani n anii trecuti s fie ndreptat si ca n viitor nici o astfel de procedur s nu mai aib loc. mpratii urmtori continuar politica lui Romanos. Ei se silir a preveni stingerea micilor arendasi prin prohibirea bogatilor de a dobndi sate si proprietti de la sraci si prin prohibirea institutiilor eclesiastice de a primi daruri de proprietate de pmnt. O serie de sapte legi (Constantin al VH-lea n 947; n 959-963, Romanos al Il-lea; 904, 967, Nikephoros Phokas; 988, Basilios al Il-lea; 996, Basilios al Il-lea) asupra acestui subiect arat ce ndrtnic rezistent au opus fat de politica imperial bogatii latifundiari, ale cror interese erau periclitate. Desi aceast legislatie n-a fost anulat niciodat, exceptnd cazurile n care era interesat Biserica"", si desi legea imperiului, dup care marii proprietari nu puteau dobndi pmnturile tranilor, continu a fi n vigoare, e putin ndoial c legea a fost eludat si c n ultimele * Basilios al Il-lea abrog legea lui Nikephoros Phokas c bisericile nu vor achizitiona proprietate real. 108 epoci ale imperiului mosiile trnesti au fost rare. n secolul al Xl-lea, Asia Mic consta mai cu seam din mari domenii. Trebuie amintit c, desi formarea marilor domenii le ddea proprietarilor lor bogtie si putere, care-i fceau supusi periculosi, ele erau formate nu din motivul de a dobndi influent politic, ci din tendinta natural a capitalului de a cuta cel mai bun mijloc de investire. Studiind legislatia agrar imperial si relatiile latifundiarilor si arendasilor n sud-estul Europei si Asia Mic, nu trebuie uitate dou fapte: (1) legislatia era cu totul bazat pe consideratii fiscale-, legile aveau direct ca scop s umple tezaurul cu ct mai putin tulburare posibil din partea statului; politic cu vederi scurte de a umple tezaurul n loc de a face imperiul bogat; (2) lamentabilul sistem de credit gresit al legii bizantine, descurajnd investirea capitalului si fcnd din teren aproape singura speculatie sigur, reactiona n mod particular asupra problemei agrare59. 1. Judecnd lucrurile dup datele transmise de Codul rbo-dian, dobnda unui mprumut de bani era fixat ele cele dou prti ale tranzactiei, dar nu putea, dup legea lui lustinian, s depseasc (a) n cazuri obisnuite, 6% pe an, (b) cnd mprumutatul era o persoan de rang ilustru, 4%, (c) cnd el era un zaraf sau negustor, 8%, (d) cnd banii erau ntrebuintati ntr-o speculatie transmarin, 12% (nauticum foenus). Acest sistem de dobnzi era calculat pe baza unei diviziuni a capitalului n o sut de prti, si fiecare parte n 12 unciae. Noua batere de moned a lui Constantin duce la o schimbare n defavoarea mprumutatului. saptezeci si dou nomismata erau btute dintr-o livr de aur; si 24 keratia pentru fiecare nomisma. Se introdusese practica de a calcula dobnda la attea keratia pentru 59 Zachari V. Lingenthal, Griech.-romisches Recht, 3, 218 si urm.; P. Kalligas, Ilepi SoD^OTtcxpotKat Tiap 'PcoLiaioiq KCU Bv-pccvitoic,, n MeA,eTou Kcd 16701, 1882; Pentru veacurile al XlII-lea si al XlV-lea, un considerabil material de documente monastice, studiate, ca si Nojiot yeopyiKoq al iconoclastilor, de B.A. Pancenko, Krest'anskaja sobstvennost' v Vizantii, n Izvestija", Inst. arheol. rus din Constantinopol, IX, 1904, p. l si urm.). 109 NICOLAE BANESCU o nomisma, n loc de dobnda lunar la fractiunea capitalului. Astfel, vechea trientes (= 1/3 din 100 a capitalului pe lun) = 4% pe an era nlocuit printr-un keration, l nomisma pe an = 4 si 1/6%

pe an. Tot asemenea 6% ajunge 6 si 1/4, iar 8 pentru o sut, 8 si 1/3. n secolul al X-lea, potrivirea vechii unitti de 100 la noua unitate de 72 a fost n dezavantajul mprumutatului. 6% a fost convertit n 6 nomismata de livr, adic pentru 72 nomismata. Adic n loc de 6% ce se pltea nainte, se pltea acum 8,33. Astfel a avut loc o considerabil ridicare a maximului dobnzii legale. 2. Libera circulatie a capitalului era serios mpiedicat de dificultatea de a obtine bune asigurri. Legile ipotecii nu erau calculate pentru a asigura interesele creditorului. Alt piedic a creditului era defectuosul procedeu deschis unui creditor pentru a-si recupera banii de la un debitor insolvabil. Acest defectuos sistem de credit a nrurit nefavorabil asupra comertului. Consecinta ultim a fost asupra comertului, ce trebuia s fie purtat de grecii din Constantinopol si orasele Egeei si care czu n minile italienilor. Stabilirea venetienilor si genove-zilor ca negustori n Est se datora n mare parte defectelor legislatiei imperiale. Conditia comertului grec n secolele al Vll-lea si al VUI-lea rezult din Codul naval rhodian, admirabil editat de Ashburner (TheRhodian sea Law, 1909). Ashburner conchide c n-are legtur cu legislatia lui Leon al III-lea, ci a fost probabil compus de o mn privat ntre anul 600 si 800, din material provenit din diferite epoci si de caracter divers". Din acest document aflm c n respectiva epoc nu exista obiceiul ca un negustor s nchirieze o corabie si s-o ncarce cu ncrctura sa, ci un negustor si un proprietar de corabie obisnuiau a forma o societate pe actiuni si a mprti profitul si paguba. Orice pagub prin accident suferit de nav sau ncrctur era suportat de corbier, negustor si pasageri n comun. Aceste prescriptii duser la agravarea situatiei comertului maritim, fapt usor de explicat prin aceea c, din secolul al Vll-lea ncoace, Marea Egee si Marea Mediteran erau cutreierate de pirati slavi si arabi. 110 Tot pentru redresarea finantelor, Leon recurse la un expedient ingenios. Anul fiscal care mergea de la l septembrie 726 la l septembrie 727 era al zecelea din perioada de 15 ani care forma asazisa indictie. mpratul porunci ca anul urmtor (de la l septembrie 727-1 septembrie 728), n loc s se socoteasc al unsprezecelea an al indictiei, cum era natural, s fie socotit ca al dousprezecelea. Cu mijlocul acesta el putu ncasa ntr-un singur an impozitele pe dou exercitii financiare. n 732, Leon al III-lea mri capitatia, n provinciile din Italia (Calabria, Sicilia) si n Creta, confiscnd si veniturile patrimoniilor pontificale clin Italia meridional n folosul tezaurului. Apoi, n 739, din cauza unui cutremur de pmnt care ruin Constantinopolul, spre a reface zidurile, el puse un nou impozit, si anume mri impozitele existente cu a dousprezecea parte. Propuse s se plteasc, peste ce se datora, la fiecare nomisma cte dou keratia (nomisma avea 24 keratia), de aceea impozitul s-a numit dikeration. Pentru aceasta el a fost aspru criticat de cronicarii secolului al VUI-lea. O mare reform legislativ a fost si publicarea Codului care se cheam Ecloga, promulgat n 726 sau 74060. n privinta Dreptului, Leon interveni de asemenea, pentru a pune la ndemna juristilor un cod de legi practic, mai usor ele mnuit dect vastele colectii ale lui lustinian. Leon fcu anume un extras din legislatia lui lustinian, si acest extras e intitulat 'EKXoyn tcov vojacov EV cDVTO|icp YEVOJJ.EVTI arce TOOV ivcmio'U'ucflv, TCOV ltEOTCOV, TOt> KCbSlKOC;, TCOV VECXpCOV TOt) liEyaXot) 'loTjativiavov Siaid^Ecov KOCI L7u8i6-pt3coai<; EC; 16 cpiXavOpcoTioTepov. Aceast 'EKXoyfi fu publicat n limba greac'311, n prefata ce preceda Ecloga, Leon arta scopul urmrit de.reforma sa. El n60 C. A. Spulber, L'Eclogue des Isauriens, Cernuti, 1929. 111 NICOLAE BANESCU

telegea s fac legea mai precis si mai clar, s asigure astfel mai bine administrarea justitiei, nainte de toate, el si arta ns vointa de a introduce n legislatie un spirit nou, mai uman, intentie proclamat chiar de titlu. Ea venea la timp, cci din pricina ntrebuintrii grele a colectiei lui lustinian si a pretului costisitor al unei copii complete a acestei colectii, se si fcuser, n diferite locuri, extrageri locale, care se foloseau. Noua legiuire a lui Leon al III-lea are o deosebit nsemntate: este cel dinti cod oficial n limba greac si cuprinde o multime ele dispozitii (n special privitoare la cstorie si familie) pe baza principiilor evanghelice si crestine. Cstoria e consacrat hotrt prin lege, stabilindu-se anume cauzele divortului, obtinut att de usor mai nainte. Se regleaz raporturile Dintre soti, cele dintre printi si copii, punndu-se femeia alturi de brbat, printii i mostenesc pe copii, cnd acestia nu las urmasi. n privinta cstoriei, se cere numai ca sotii s fie crestini, nu se mai mpiedic deci, ca nainte, cstoria ntre ortodocsi si eretici. Continuarea operei de organizare a themelor a dus la dezvoltarea economic si social a Imperiului bizantin pe noi ci. n strns legtur cu introducerea conditiei stratiotilor colonizati st ntrirea propriettii tranilor liberi. Cci pe cnd unui soldat i urma n exercitiul serviciului militar fiul cel mai mare, care mostenea cu aceasta si bunul mpovrat cu ndatorirea serviciului, ceilalti urmasi prezentau un prisos de puteri trnesti libere, pentru care belsugul de tarine nelucrate le oferea un cmp de participare natural. Asa se ridic la Bizant n cursul secolului al Vll-lea un larg 112 strat de trani liberi si de trani care-si puteau schimba locul (puteau prsi locul). Pe cnd, n prima epoc bizantin, populatia tranilor liberi era o raritate, iar tabloul era stpnit de marea proprietate si de serbii si, trnimea liber este cea care d acum pecetea ei provinciei bizantine. Aceast situatie se oglindeste n Nomos georgikos, care arat c posesia pmntului de ctre tranii bizantini forma bunul lor deplin si personal. Existau ns si locuitori ai satului, proprietari ntruniti n comunitate. Dar aceasta nu alctuia o comunitate economic, ci o unitate administrativ-fiscal. Comunitatea satului n Bizant era o comunitate fiscal, creia i se impune un debit de impozite total si ai crei membri erau rspunztori solidar pentru plata impozitului. Aceast comunitate fiscal n-are a face cu o constitutie a comunittii, caracterizat prin proprietatea colectiv si mprtirea periodic a pmntului, care s-a crezut c a existat la Bizant si c s-a datorat influentei comunittii vechi slave, aduse de nvlitori. Aceast teorie slav", pus n circulatie de Zachari si completat de Vasiljevskij si F. Uspenskij s-a dovedit fals. Ei credeau c constituirea acestei vechi comunitti slave s-a format dup modelul asa-zisului mir rusesc, care ns e un produs al veacurilor din urm, asa cum a dovedit-o Pancenko1321. n transformarea sistemului roman trziu (sptromisch) al asa-zisei epibole, care prevedea trecerea pmntului necultivat la proprietarul celui productor de venit si-1 impunea pe acesta, ca urmare, la impozitul pentru pmntul atribuit, se trece acum impozitul pentru pmnturi necultivate asupra vecinilor, crora le reve113 NICOLAE BANESCU nea ca atare si dreptul de folosint al pmntului respectiv. Pentru ntia oar ntlnim n Legea agrar responsabilitatea solidar pentru intrarea impozitului, ceea ce mai trziu se ntlneste sub numele de alle-lengyon. Momentul primar e trecerea impozitului, nu a pmntului. Posesorul e pltitorul impozitului, acesta e un principiu bizantin, care ajunge acum la dreptul complet. La sfrsitul secolului al III-lea cade, dup toate probabilittile, si reforma impozitului, care deosebeste sistemul epocii medievale bizantine de al celei initiale. Unirea impozitului pe cap cu impozitul pe proprietate, cum l stabilise sistemul lui Diocletian, capitatio-ju-gatio. si cum a existat n primii ani ai domniei lui lus-tinian al II-lea, s-a desfiintat. Impozitul pe cap s-a desprtit de cel pe pmnt. Ridicarea impozitului personal nu mai e deci legat de conditia unei asezri pe proprietate. Cu aceasta se scap un principiu nsemnat pentru legarea cie glie a datornicului de

impozit, lucru pe care l urmrise prima epoc bizantin, spre a-si asigura veniturile13-1. Se ajunse la libertatea tranului de a-si muta domiciliul61. Pn n epoca dinastiei macedonene, Ecloga rmase n vigoare si servi drept manual pentru nvtmntul dreptului. Atunci s-a restaurat legislatia iustinian si opera legislativ a Isaurienilor a fost abolit. Prin aceast oper de reformator, Leon al III-lea a dat imperiului o nou putere de rezistent, i-a asigurat 61 Pentru atribuirea legii lui lustinian al II-lea, v. Vernadskij, n Byzantion", 2, 1920, p. 87-89. Stein si Ostrogorsky adopt prerea lui, dar argumentul e respins de Dolger. 114 biruinta mpotriva primejdiei care-i ameninta din afar att de serios existenta. Toat aceast oper a fost ns ntunecat de marea disput religioas nceput sub domnia lui si cunoscut sub numele de lupta mpotriva icoanelor. Timp de un veac si mai bine, ele la 726 pn la 842, ea tulbur adnc pacea Bisericii. Leon al III-lea, ntinzndu-si si asupra Bisericii opera lui de reformator, inaugura lupta mpotriva icoanelor, deschiznd seria mpratilor iconoclasti (sfrmtori de icoane) si si atrase ura credinciosilor devotati, nc de mult timp, cultului acestor icoane. Istoricii care ne-au lsat povestirea domniei sale, fiind partizani ai acestui cult, ne-au zugrvit n culori negre pe mprat si opera sa, nct e foarte greu s ne facem o idee exact despre motivele si caracterul reformei religioase a Isa-uricului. Toate scrierile iconoclaste au fost nimicite si nimic nu a trecut la posteritate, pentru a putea judeca lucrurile n perfect cunostint de cauz. Unii au vzut n aceast lupt a lui Leon mpotriva icoanelor o reform religioas, care, alturi de cea administrativ si social, tintea la ridicarea moral a poporului - si asa privesc marea disput religioas nceput de Leon62. 62 A se vedea K. Paparrigopoulos, lotopia TOU eXXr|vi.KOt> e$vo-uc, ed. a 2-a, 1886 (Atena, 1886), t. III, p. 381 si urm. (reforma urmrea, ntre altele, consacrarea tolerantei religioase", si crearea unei societti noi, cu principii nationale si nobile") si K. Schenk, studiul citat din BZ (Neue sittlich-religiose Hebung der Gesam-theit", das Volk sittlich-religios zu heben"). Schwarzlose, DerBil-derstreit, Gotha 1890, socoteste c Biserica greac, luptnd pentru icoane, a sustinut o lupt pentru libertatea si caracterul su esen115 Azi nu putem s ne facem o idee despre teoria si prerile adversarilor cultului icoanelor dect din criti-cile ptimase pe care le aduc partizanii icoanelor. Contemporanii i atribuie motive fr prea mult important. Theophanes pretinde c Leon a vrut s plac musulmanilor (aapaKtivocppcov) si evreilor. Dar pe arabi i bate, pe evrei i persecut. Istoricii din vremea noastr sunt tot att de putin ntemeiati. n lupta pentru libertate, Biserica fu nvins, dar n cea purtat pentru caracterul su propriu, ea birui, pstrndu-si icoanele ca un rezultat al ntruprii lui Christos si ca o satisfactie a nzuintei sale arztoare dup o garantare", o certitudine" a Mntuirii. Dar ideea de libertate moral nu exista atunci. N. lorga63 aduce paralela prigonirii la aceeasi dat a clugrimii budiste din ChinaM si crede c mpratii iconoclasti, sub masca religiunii, ascundeau motive cu totul de alt natur". Biserica era foarte bogat, n urma dota-tiunilor primite necontenit; ea stpnea mai mult aur si argint si mai multe pietre pretioase dect tezaurul mpratilor. Mnstirile foarte populate ajunseser refugiul tuturor celor care voiau s se sustrag serviciului militar; ele erau scutite de impozite. Imperiul se gsea n foarte mare lips, pentru a face fat rzboaietial", idee formulat n chiar titlul operei sale: Der Bilderstreit, ein Kampf der grechischen Kirche um ihre Eigenart und um ilire Frei-heit". 63 V. The Byzantine Empire n Bulletin de Plnstitut pour Pe-tude de l'Europe sud-orientale", VI, n. 6-10, p. 29 si Les origines de l'iconoclasme.

64 Comunicare la Congresul I International de studii bizantine, Academia Romn, Bulletin de la sect. hist, XI, 1924. 116 lor necontenite cu arabii si cu barbarii de la Dunre. Reforma religioas ntreprins de Leon punea statul n posesia bogtiilor si a bunurilor teritoriale ale mnstirilor si bisericilor. Ea ddea problemei financiare aceeasi solutie pe care o afl, n strmtorarea sa, Revolutia francez, punnd mna pe bunurile clerului." si odat cu aceasta, adaug N. lorga, despuind Biserica de tot ceea ce acumulase pn atunci, prin exploatarea domeniilor sale, mpratii iconoclasti mpiedicau pentru totdeauna n Orient o dominatie eclesiastic asemenea cu aceea care chiar n acel moment se impusese n Occident prin actul de nfeudare, care fu creatia subordonat a unui mprat de ras franc". nvtatul rus Uspenskij exprim aceeasi opinie cnd afirm c msurile administrative ale lui Leon au fost ndreptate esential mpotriva mnstirilor. Iar reprezentantii lor, clugrii, au transportat lupta pe terenul teologic, pentru a putea taxa pozitia mpratilor ca atee si eretic, pentru a discredita miscarea si a ruina ncrederea maselor populare n mpratii iconoclasti65. Lombard66 insist - si are mult dreptate - mai cu seam asupra zelului de prozelit, care era principala ratiune a politicii mpratilor iconoclasti. Ch. Diehl67 socoteste c motivele care 1-au inspirat pe Leon si, n genere, pe iconoclasti au fost n acelasi timp religioase si politice. Multe suflete pioase, n secolul al VUI-lea, erau izbite de excesele superstitiei, n special de locul ce se fcea cultului icoanelor, ele minunile ce 61 Schit asupra istoriei Bizantului (n Ib. rus), Moscova, 1917, p. 213. 66 Constantin V, empereur des Romains (740-775), Paris, 1902. 67 Histoire de l'empire byzantin, Paris, 1920, p. 70-71. 117 li se atribuiau, de felul n care erau mai puternice; Leon al III-lea, asiatic de origine, le mprtsea. Nici el, nici fiul su n-au fost liber cugettori, rationalisti, precursori ai Reformei sau ai Revolutiei. Ei erau oamenii timpului lor, piosi, credinciosi, dornici a curati religia de ceea ce le prea o idolatrie. Dar erau n acelasi timp si oameni de stat, preocupati de mrirea si linistea imperiului. Iar numrul mare al mnstirilor, cresterea necontenit a bogtiei lor erau primejdioase pentru stat. Imunitatea de care se bucurau bunurile Bisericii micsora izvoarele tezaurului. Multimea celor ce intrau n mnstiri rpea brate agriculturii, soldati armatei si functionari serviciilor publice. Dar mai cu seam influenta exercitat de clugri asupra sufletelor fcea din ei un element de agitatie periculos, mpotriva acestor stri de lucruri, Isaurienii ncercar a lupta. Prescriind icoanele, ei loveau n clugri, care aveau n ele un puternic mijloc de actiune. Nu trebuie s uitm c, n lupta lor, ei aflar un sprijin nsemnat n clerul nalt, gelos pe influenta clugrilor, n armat, compus n majoritate din asiatici sichiar la parte din populatie. Louis Brehier a consacrat o lucrare special acestei chestiuni68. Autorul vede n cearta cu privire la icoane nu numai o problem a cultului icoanelor, cum s-a vzut de toti mai nainte, ci si o chestiune care intereseaz arta crestin. Trebuie s venerm icoanele si n ce msur ? Avem dreptul s ngenun-chem naintea lor, s le srutm, s le tmiem? Aceasta e problema cultului icoanelor. Dar, pe de alt La Querelle des images, Paris, 1904 (n Science et Religion"). 118 parte, ne putem sluji ele art pentru a reprezenta lumea divin? Un artist l poate nftisa pe Mntuitorul, pe Sfnta Fecioar, pe sfinti ? Aceasta priveste legitimitatea nssi a artei crestine. Brehier analizeaz amndou aceste chestiuni, pentru a ajunge la ncheierea c avem a face cu un

conflict ntre dou conceptii. Cnd izbucneste miscarea iconoclast, ana crestin era definitiv constituit. Nscut n chip umil n catacombe, menit a exprima mai nti sperantele credinciosilor dup moarte, ea s-a transformat n veacul al IV-lea, dup triumful Bisericii, si a cutat a povesti, n felul epopeei, istoria religioas a lumii, de la Creatiu-ne si pn la Judecata din Urm. Inspiratia se scoate din citirea Sfintei Scripturi. Zidurile basilicelor lumii crestine se acoper cu aceste compozitii, care nftiseaz scenele religioase cele mai nsemnate. Ele se reproduc n miniaturile care mpodobesc manuscrisele crtilor sfinte, n sculpturile tronurilor ele fildes si ale panourilor de la usile de biserici, pe lzile de aur si argint. Mai mult, le aflm si n testurile stofelor strlucite cu care se mbrac aristocratia acestei epoci. Arta religioas ptrunsese adnc n viata crestin si luase un caracter universal. Biserica a dat ntotdeauna acestor reprezentri artistice o valoare de nvtmnt. Printr-nsele se expuneau ochilor celor nenvtati scenele Scripturii, pe care acestia n-aveau alt mijloc ele a le cunoaste (ai eiKoveq, ai 616X01 TCOV aypamu.aTcov). Din veacul al V-lea, cultul acestor icoane se rspndeste mult printre crestini, nftisndu-i pe lisus, pe Apostoli, pe Sfinti, ele ncepur a obtine ceva elin veneratia care se 119 NICOLAF, BNESCU datora modelelor nsesi. Lumea se prosterna dinaintea icoanelor din biserici. Icoanele unor asceti orientali, ca Simeon Stlpnicul, sunt adorate nc clin timpul vietii lor. De un cult special se bucurau unele icoane care treceau drept miraculoase, nefcute de mna omului", Acbeiropoietosm (Fecioara Hodigitria, de Sf. Luca). Teologii si cldeau silinta s justifice acest cult. Aceste excese trebuiau s aduc o reactie, mai ales dac tinem seama c nu n toate prtile era mprtsit cultul icoanelor si nici arta religioas pe care am de-scris-o. Iconografia care plcea atta grecilor iubitori de frumusete, chiar dup crestinarea lor, era privit n Siria si n Egipt ca o adevrat idolatrie. Ea figura ideea nalt pe care sirienii si egiptenii o aveau despre atotputernicia si nemrginirea lui Dumnezeu, n tinuturile acestea, arta este ornamental, cu linii geometrice, simboluri luate din regnul vegetal si animal, iar dac arta coptilor din Egipt cunoaste si iconografia crestin, ea prefer ns anumite subiecte; Sf. Gheor-ghe, de exemplu, si corpul omenesc e nftisat fr nici o frumusete, n forme aproape geometrice, n anul 722/723, califul Yzid al II-lea a dat un edict ce interzicea cultul icoanelor crestinilor din statele sale. Este sigur c aceast tendint se datoreaz influentei Islamului. Coranul, dac nu interzice reprezentrile figurate, proscrie ns idolii. Cnd, prin urmare, Siria si Egiptul ajung centrul puterii arabilor, arta acestor provincii se conformeaz prescriptiilor lor si atunci se creeaz acele arabescuri vestite, acel decor poligonal, acele meandre complicate ce caracterizeaz arta arab. Califul Omar al II-lea a prigonit chiar icoanele, a dat mpotriva lor un edict. 120 Aceleasi tendinte se manifest ns si printre crestini. Existau si episcopi iconoclasti69, nc din veacul al III-lea se discut asupra artei religioase. Eusebius de Caesarea vorbeste de obiceiul pgn" pe care l au unii de a purta icoane ale lui Christos si ale Apostolilor, n 488, Xenaias, episcop monofisit din Hierapolis, interzise n dieceza sa icoanele lui lisus si ale Fecioarei. La Marsilia, n 599, se produce o adevrat ncercare iconoclast, cncl episcopul Serenus distruge toate icoanele orasului su episcopal. Papa Grigore cel Mare l mustr pentru aceasta, ntelegnd foarte bine a se opri adorarea icoanelor, dar neadmitnd ca s fie lipsiti credinciosii, prin distrugerea acestor icoane, de nvtmintele pe care ele le nftisau. Nu trebuie s uitm apoi c evreii, foarte numerosi n toat crestintatea, nu puteau suferi icoanele cultului crestin. si ei desfsurau, n epoca aceea, o adevrat ardoare de prozelitism; prin propaganda lor, ei vor fi contribuit la nasterea miscrii iconoclaste. Ceea ce rezult din toate acestea e c, n vremea de care ne ocupm, era n lumea crestin un curent ostil exagerrii cultului

icoanelor si artei n care acest cult se rs-frngea. Era un curent care se accentuase mult. Partidul iconoclast era destul de nsemnat n epoca de care ne ocupm. Evenimentele ne arat c puterea principal a acestui partid era armata; cei mai multi dintre sefii ei se arat iconoclasti violenti si aceia care ajung mprati n urma unei revolte - Leon Isaurianul, 69 V. G. Ostrogorsky, Les debuts de la querelle des images (Constantin de Nakoleia si Thoma de Claudiopolis erau contra icoanelor), n Melanges Ch. Diehl", 1930, I, p. 235 si urm. 121 Leon Armeanul, Mihail Blbitul - se slujesc de puterea lor pentru a suprima icoanele. Soldatii au aceleasi sentimente. Cum se explic acest lucru ? Ei sunt iconoclasti clin convingere, recrutarea lor dintre orientali, mai ales armeni, ne explic aceast credint. Constantin al V-lea stabileste n Thracia un mare numr de emigranti, veniti din aceste regiuni. Cei mai multi erau afiliatii sectelor eretice, manicheeni, paulicieni, monta-nisti, care furnicau n Asia Mic. Ei erau iconoclasti prin traditie si porniti la cele mai mari violente mpotriva cultului ortodox, pe care-1 socoteau idolatru. Orientalii si soldatii sunt esenta partidului iconoclast. Demnitarii civili, nalta aristocratie, episcopii chiar si schimbar adesea atitudinea dup fluctuatiile aduse de la Curte. mpratii care ies clin acest mediu vin, prin urmare, cu aceleasi porniri. Ei sunt, ca toti predecesorii lor, si teologi, nu numai oameni de stat. n opera pe care o ntreprind ei vd un mijloc de a servi Biserica. Au prerile lor religioase si tin la ele, chiar dac sunt eretice. Persecutiile pe care le extind asupra clugrilor si mnstirilor nu se explic dect prin rezistenta energic pe care o ntmpinau din partea acestora mpotriva msurilor promulgate de ei. Brehier socoteste, prin urmare, c dac au prigonit icoanele, mpratii iconoclasti au fcut-o dintro sincer convingere religioas. N-au fost niste rationalisti n sensul modern, cum i cred unii, nici influentati de Islam ori de iudaism, cum socot altii. Iar ca s se fi gndit Leon al III-lea la a face din reforma sa un mijloc de a-i atrage la crestinism pe mahomedani este foarte putin verosimil. si nici un pretext de a confisca averile 122 Bisericii nu poate s fi fost aceast politic religioas care a zdruncinat adnc imperiul si care se explic prin acea patim religioas caracteristic bizantinilor. Lupta mpotriva icoanelor a deschis o criz moral, care va tulbura imperiul mai bine de o sut de ani. Conceptia bizantin ddea icoanei o nsemntate simbolic, n Biserica greac, cultul icoanelor avu n ultimele veacuri o tot mai mare rspndire si ajunse una dintre cele mai nsemnate forme de expresie a religiozittii bizantine. Pe de alt parte, nu lipseau tendintele ostile icoanelor, al cror crestinism, ca religie curat spiritual, excludea cultul icoanelor. Mai cu seam aceste tendinte se accentuau n prtile de Rsrit ale imperiului, unde se pstrau nsemnate resturi ale monofisitilor si unde secta paulician, dusman oricrui cult bisericesc, se ltise mult. Atingerea cu lumea arab a aprins pornirea mpotriva icoanelor. Atitudinea ostil cultului icoanelor a lui Leon al III-lea a fost atribuit de adversarii si cnd influentei iudaice, cnd celei arabe. Dar faptul c Leon al III-lea i prigoni pe iudei si-i sili la botez nu nltur putinta unei influente mosaice, cum nici luptele cu arabii nu exclud influenta culturii arabe. Prigonirea evreilor de ctre Leon al III-lea e mai mult un semn al ntririi influentei iudaice n aceast epoc, n literatura teologic bizantin a veacului al VH-lea, apare un mare numr de scrieri polemice cu evreii, care atacau crestinismul. Arabii au adus cu ei n Asia Mic si ura mpotriva icoanelor. Astfel, cearta pentru icoane s-a nscut n regiunile de est ale imperiului, din ncrucisarea unui crestinism care urmrea o spiritualitate curat cu doctrina sectelor 123 NICOLAE BANESCU dusmane icoanelor si cu conceptia vechilor erezii christologice, ca si cu a religiilor necrestine, a iudaismului si Islamului n special (Ostrogorsky, Gesch. des byz. Staates, p. 107).

Primul act ostil cultului icoanelor, pe care ni-1 nregistreaz istoria, s-a produs n Imperiul califilor, n 723, califul Yazid al H-lea porunci ca n imperiul su s se ndeprteze icoanele din bisericile crestine (Theo-phanes, 401). n Bizant exista pe atunci o partid puternic vrjmas icoanelor, ale crei centre nseninate se aflau n Asia Mic, nainte de toate n Phrygia. n fruntea ei stteau nalti reprezentanti ai clerului, mitropolitul Thoma de Klaucliopolis si nainte de toti episcopul Constantin de Nakoleia. n serviciul miscrii contra icoanelor se asez si Leon al IIIlea, care venea tot din Orient si care, ca strateg n acele prti, avusese legturi cu arabii. n 726 lu Leon al III-lea ntia oar pozitie mpotriva icoanelor, sub influenta episcopilor dusmani icoanelor, care fuseser ceva mai nainte n capital. Ultimul ndemn se pare c a fost pentru mprat un cutremur, n care el, om al timpului, vzu semnul mniei dumnezeiesti mpotriva obiceiului de a se adora icoanele. Mai nti el tinu predica, n care cuta s conving lumea de impietatea cultului icoanelor, n curnd, trecu la fapt: o icoan a lui Christos din cartierul Chalkoprateia1351, venerat mult de popor, fu aruncat jos de un ofiter, din porunca mpratului. Poporul furios l ucise pe ofiter pe loc, iar n Grecia se produse o revolt mpotriva mpratului iconoclast: thema Hellas proclam un mprat si porni cu flota sa asupra Constantinopolului. Astfel se accentuau de la 124 nceput sentimentele iconodule ale prtii europene a imperiului, care se vor manifesta si mai departe, n cursul luptei iconoclaste. Leon izbuti s nbuse repede revolta. Dar mpratul proced, cu toat ura sa contra icoanelor, cu mare prudent. Numai n al zecelea an al domniei porni el hotrt mpotriva icoanelor si au trecut mai multi ani pn la ultima decizie. Pn atunci, el a avut tratative cu factorii nsemnati ai Bisericii, cutnd s obtin consimtmntul papei si al patriarhului ele Constantinopol. Dar afl la btrnul patriarh Germanos o mpotrivire mare si schimbul de scrisori cu papa Gregorius al II-lea avu un rezultat negativ. Papa, desi respinse cu asprime prerile mpratului, evit o ruptur cu Bizantul. Mai mult, se sili chiar s potoleasc miscrile mpotriva mpratului, izbucnite n Italia de mai multe ori. Pe lng patriarhul Germanos si papa Gregorius al II-lea, mpratul afl un adversar dintre cei mai mari n persoana lui loan din Damasc. Un grec, care la curtea califului din Damasc avu o nalt functie, mai trziu clugr n mnstirea Sf. Sabbas din Ierusalim, loan a fost cel mai mare teolog si cugettor al veacului su. Pentru aprarea icoanelor, el compuse trei cuvntri. n sens neoplatonician, concepe icoana ca simbol si mijloc; icoana lui Christos este ntemeiat pe dogma ntruprii. Dup ce toate tratativele czur, Leon nu mai avu alt mijloc pentru a-si nfptui planul, dect forta. El ddu un edict pentru nimicirea tuturor icoanelor sfintilor. Cut s pstreze totusi aparenta legalittii. La 17 ianuarie 730, i adun n palat pe toti demnitarii civili 125 si religiosi, asa-zisul silention, si le supuse subscrierea edictului. Patriarhul Germanos refuz si fu clepus. La 22 ianuarie, urc tronul patriarhal un fost synkellos, Anastasios, dispus a urma poruncile mpratului. Acum, odat edictul publicat, ncepu si distrugerea icoanelor si prigonirea adoratorilor lor. scoala nalt din Constantinopol fu nchis din cauza sentimentelor profesorilor, favorabile icoanelor. In Italia deprtat, Leon nu putu impune iconoclasmul. Papa Gregorius al III-lea se vzu silit, dup publicarea edictului care proclama doctrina iconoclast oficial, s rup relatiile cu Bizantul: el condamn n-tr-un Sinod iconoclasmul bizantin (731). ncordarea cu Roma i ddu lui Leon al III-lea prilej ele a desface provinciile grecizate sud-italice Sicilia si Calabriarca si prefectura Illyricum de Roma (cci fceau parte clin dieceza bisericeasc roman) si le supuse Patriarhiei de Constantinopol. Apoi impuse populatiei cliri Stclia si Calabria impozitul personal, capitatio, si veniturile pe care le scotea Sf. Scaun din patrimoniile sucl-italice le trecu imperiului. Doctrina pe care o profesau iconoclastii o cunoastem numai clin scrierile adversarilor lor. Marea

majoritate interziceau si cultul si fabricarea icoanelor. Ei cutau s-si sprijine doctrina pe un mare numr de texte, scoase din Sf. Scriptur sau din Printii Bisericii. Unul dintre argumentele puternice pe care se rzimau era textul Evangheliei Sf. loan, clup care trebuie s-1 adorm pe Christos n spirit si n adevr", ev 7ivei)|j.aTi Kod 6c/lrrr}eia. ntruct pentru episcopii bizantini atta nu era ele ajuns, iconoclastii aduceau n sprijinul lor si 126 doctrina teologic. Icoanele, pretindeau dnsii, erau n contradictie cu notiunea Divinittii si a sfinteniei. Nu numai c era cu neputint, dup dnsii, a-1 nftisa pe Dumnezeu cu ajutorul unor elemente materiale, dar se aducea o insult Fecioarei si sfintilor fixnd pe icoane trupurile pe care le-au avut n trecerea lor prin viata pmnteasc. Christos de asemenea nu poate fi nftisat, cci El este chipul lui Dumnezeu. Dac se obiecteaz c s-a fcut om si c prin urmare numai umanitatea lui se nftiseaz n icoane, atunci se alunec ntr-o erezie condamnat ele sinoacie, nestoria-nismul. Iar dac sunt unite n aceeasi reprezentare umanitatea si divinitatea lui Christos, sacrilegiul e si mai mare. Cultul icoanelor este, asadar, ptat de pg-nism si de erezie. Adoratia sfintilor o aminteste pe aceea a zeilor mitologiei si e o ntoarcere la idolatrie, una dintre cursele pe care satana le ntinde Bisericii. Ideile acestea se ntinser si asupra artei. Am spus c arta bizantin avea un caracter profund religios; scenele Scripturii, ale vietii sfintilor mpodobeau toate monumentele, ele la marile compozitii n mozaic ale bisericilor pn la simplele sculpturi n ivoriu si obiecte ele metal pretios portative. Iconografia fu, prin urmare, atacat, nftisarea chipurilor venerate ale sfintilor n costumul care amintea prea adesea pe cel al Curtii imperiale prea o simpl profanare. Sentimentul acesta se vede clar n hotrrea unor mprati de a nlocui subiectele religioase, n monumente, prin motive profane. Mai nti, n opera lor ele distrugere, iconoclastii crutar tot ce n-avea caracter religios, n timp ce se nimiceau chipurile lui Christos, ale Fecioarei si ale sfin127 NICOLAE BANF.SCU tilor, se lsau arborii, animalele, scenele de teatru si hippodrom. De asemenea, acoperindu-se cu tencuial mozaicurile religioase, se puneau n locul lor tablouri de fantezie. La biserica clin Blachernae, de exemplu, se puser n locul nltrii la Cer si Coborrii Sfntului Duh arbori, psri, animale slbatice. Vestitul millia-rium de aur care mpodobea Forumul Augustaeon, pentru a indica punctul ele plecare al tuturor cilor imperiului, era mpodobit cu scene ale celor sase sinoade ecumenice. Urmasul lui Leon, Constantin al V-lea, distruse aceste picturi si puse n locul lor portretul unui vizitiu ele la Hippodrom, favorit al su. n veacul urmtor, mpratul Teofil nlocui n biserici mozaicurile religioase prin peisaje, n mijlocul crora se juca o lume de psri. Din nenorocire, nu s-a pstrat nici o urm a acestei arte, care trebuie s fi fost foarte interesant. Dac opera aceasta ar fi biruit, dac nu s-ar fi restabilit, cum vom vedea, cultul icoanelor, desigur c arta bizantin ar fi luat alt dezvoltare, ar fi urmat, poate, aceeasi evolutie ca arta arab. Arta aceasta, n care stpnea elementul ornamental, n-au creat-o iconoclastii. Ea ptrunsese n veacul al Vl-lea n arta bizantin - ornamente geometrice sau vegetale, palmete, fauna real copiat din natur sau animale fantastice, al cror tip se fixase n Pbysiologusm de origine alexandrin; toate aceste elemente le crease arta oriental, copt sau sirian, ntrebuintate numai ca accesorii n arta bizantin de dinainte de cearta icoanelor, pare c au luat n opera artistilor iconoclasti locul nsemnat pe care-1 aveau n arta arab. Urme ale acestei productii se pstreaz nc n multe opere de 128 art: triptice, stofe, miniaturi de manuscrise - n multe dintre colectiile europene. Partidul iconoclastilor reprezenta spiritul oriental; partidul icoanelor era acela al grecilor din Occident, nc de la aparitia primului edict iconoclast, Grecia si Italia se revoltar si nzuir a

proclama alt mprat n locul lui Leon al III-lea. n prima linie, ntre adversarii iconoclastilor se numr mnstirile, strns legate de cultul icoanelor si de arta religioas, asupra dezvoltrii creia au exercitat o influent predominant. Pentru lumea monahal'care fabrica icoanele, era si o problem de existent. Clugrii sustinur aproape singuri toat polemica mpotriva doctrinelor iconoclaste, ei ntemeiar o doctrin teologic a icoanelor, care a trebuit s aib adnc influent asupra dezvoltrii religioase si artistice a imperiului. Doctrina aceasta a fost expus mai nti n operele Sfntului Io an din Damasc (nscut pe la anul 700), un clugr foarte nvtat, un teolog distins al epocii si elocvent - de aceea i s-a zis Chrysorroas. n trei discursuri ndreptate mpotriva iconoclastilor, el expune aceast doctrin, care inspir n mare parte apoi actele Sinodului de la Niceea (n 787) si n care aflm ntia teorie sistematic a cultului icoanelor si artei religioase, n veacul al IX-lea, doctrina fu dezvoltat mai ales n operele patriarhului Nikephoros (806-815), trei crti Antirrhetica si n acelea ale Sfntului Theodor Studi-tul (759-826), o mare figur a Bisericii din acel timp. Cea dinti autoritate pe care se sprijin dnsii e Biblia. Dac Dumnezeu s-a slujit de chipuri si de figuri pentru a-si ajunge scopul, dac le-a recomandat evreilor s venereze tabernacolul nconjurat de heruvimi, 129 Biserica poate face uz n chip tot att de legitim de chipuri si de simboluri. Doar pe Dumnezeu nevzut nu-1 putem nftisa n icoane. Dar pe Dumnezeu ntrupat n om, pe pmnt, pe lisus Christos e ngduit a-1 reprezenta n icoane, tot asa si mai cu seam pe Sfnta Fecioar si pe sfinti. si nu numai c e ngduit acest lucru, dar el se impune din pricina slbiciunii naturii omenesti, care are nevoie de astfel de semne exterioare, ca s nteleag obiectul veneratiei sale. Icoana este o amintire", zice loan Damaschinul, si ceea ce e cartea pentru cei initiati n scriere, este icoana pentru cei agramati; si ceea ce e cuvntul pentru auz, este pentru vedere icoana," Astfel se explic, prin urmare, valoarea pe care o are n viata crestin icoana: ea este un mijloc de % nvtmnt, loan Damaschinul, Theodor Studitul insist asupra acestui lucru. Icoanele au apoi un caracter minunat: pe cnd idolii erau opera demonilor, icoanele sunt simbolul biruintei sfintilor asupra satanei si au, ca si moastele, ca si crucea, nsusirea de a apra de rele. In sprijinul acestei preri, Sfntul loan Damaschinul, Theodor Studitul si printii ele la Niceea au adunat toate povestirile minunilor ce se atribuiau atunci icoanelor. Acesti reprezentanti ai teologiei icoanelor fac ns distinctia ntre veneratie (TipoaK'OvriGic; Tt| ir|i;iKf|) si adoratie (TipoaK'Ovricrtg A,aTpemtKf|). Cea dinti se datoreaz icoanelor, a doua e rezervat numai lui Dumnezeu. Aceast doctrin a avut rsunetul su n dezvoltarea artei religioase. Pentru a se feri de acuzatia de idolatrie ce i se aducea, Biserica s-a ngrijit a fixa n aceast privint normele. Desi Sinodul de la Niceea proclamase legitimitatea icoanelor, fie n culori, fie n 130 piatr sau orice alt materie, icoanele sculptate disprur aproape cu desvrsire din arta bizantin. Sculptura se reduse la basoreliefuri de ornamentatie si la ivoriu. Initiativa artistilor fu restrns si n ce priveste alegerea subiectelor, n veacurile al V-lea si al Vl-lea, iconografia ncepuse a se dezvolta n acele vaste compozitii care mpodobeau peretii bisericilor cu reprezentarea vie a istoriei lumii crestine, de la Creatie si pn la Judecata din Urm. Dup lupta iconoclastilor, iconografia se fixeaz n toate amnuntele sale. Cluza Picturii, descoperit la Athos n 1839137' (de Di-dron)70 si care dateaz din veacul al XVIII-lea71, a trebuit s fie precedat de manuale de acest fel, foarte rspndite printre mesteri, cum arat numrul variantelor. Nimic nu se las ntmplrii. Procedeele tehnice, alegerea, ordinea si pozitia scenelor, numrul, atitudinea, vesmintele figurilor, totul e hotrt cu precizie. Aceast organizare definitiv slei izvoarele de inspiratie ale artei bizantine si nlocui libera inventie a artistului prin aplicarea mai comod a procedeelor traditionale. Prin aceasta, bizantinii se deosebesc fundamental de

occidentali, care nu au cunoscut asemenea restrictii si lucrul acesta conferi artei bizantine pecetea ei caracteristic. Dup aceste explicatii, care au fost necesare pentru ntelegerea problemei despre care e vorba, s vedem cum s-a desfsurat marea disput cu privire la icoane1381. 70 Manuel d'iconographie cbretienne, Paris, 1845. V. V. Grecu, Versiunile romnesti ale Erminiilor de pictur bizantin, Codrul Cosminului", 1924. "' Dionisie din Furna 1-a scris - s-a stabilit - ntre 1701-1733. 131 NICOLAF. DANF.SCU Ajuns n fruntea imperiului n anul 717, n mijlocul unor catastrofe teribile - revolta armatelor, asediile Constantinopolului, ciuma care rpusese vreo 300.000 de locuitori -, Leon al III-lea Sirianul fu un adevrat reorganizator al Imperiului. El apr cu succes capitala mpotriva arabilor si biruinta aceasta avu pentru mntuirea crestinttii urmri tot att de considerabile ca si aceea repurtat n Apus, la Poitiers, cu ctiva ani n urm (732). Asediul din 717-718 fu ultimul asalt al arabilor mpotriva orasului imperial, care rmase adevrata fortreat a Europei crestine mpotriva Asiei musulmane. Leon al III-lea restabili apoi disciplina n armat, reorganiza imperiul, cum am vzut, ddu o nou culegere de legi, se preocup de reglarea raporturilor dintre trani si marii proprietari. El se art, fr ndoial, prin toate aceste acte, un mare om de stat. Dar el se trgea, cum am vzut, din Germanic(e)ia, din Siria; fusese, mai nainte de a urca pe tron, strateg al themei Anatolikon; venea, prin urmare, dintr-o regiune unde tendintele iconoclaste erau mai puternice dect oriunde. Avusese apoi legturi cu mai multi episcopi care mprtseau aceste idei religioase: cu episcopul de Nakoleia, Constantin, cu Theodosios, mitropolitul Ephesului si cu Thoma, episcop de Clau-diopolis, n Galatia. Convingerea general obisnuia ca orice nenorocire ce izbea Statul s fie considerat o pedeaps a Cerului mpotriva necredintei, a idolatriei. Un cutremur nspimnttor, nsotit de o eruptie care avu loc n 726, n regiunea vulcanic a Cicladelor, scoase la suprafata apei un nou pmnt, lng insula Thera (Santorin), Faptul acesta, la care se aduga pustiirea arabilor si 132 asediul Constantinopolului, ciuma care, decimnd partea dusman, se ntinse si n capital si asupra populatiei Thraciei, toate acestea fceau s se cread tot mai mult c o urgie dumnezeiasc se abtuse asupra imperiului din pricina superstitiei cu privire la icoane si-1 ndemnau pe Leon s distrug aceast idolatrie pentru a potoli mnia divin. n 726, Leon al III-lea, fr a da vreun edict mpotriva icoanelor, ncepu o propagand public pentru a convinge multimea de rtcirea cultului lor. Theopha-nes nregistreaz faptul astfel: n acest an ncepu nelegiuitul mprat Leon a discuta asupra distrugerii sfintelor si venerabilelor icoane."72 Rsunetul fu mai mare n Provincii. Populatia greceasc a Cicladelor si Helladei, care era n special legat de cultul icoanelor, care i nlocuiau pentru ea pe vechii zei si eroi ai pgnismului, se ridic energic mpotriva msurii lui Leon. Ei proclam un mprat, pe Cosmas, narmeaz o flot si pornesc sub comanda turmarchului themei 'EXXccSiKcov, Agallianos, si a unuia Stephanos mpotriva capitalei, n aprilie (727), ei apar sub zidurile Constantinopolului. Energia lui Leon birui ns aceast revolutionar ncercare, flota greceasc fu nimicit prin focul vestit al bizantinilor, Agallianos pieri n lupt, iar Stephanos si Cosmas, czuti n minile mpratului, fur decapitati. El s-a mrginit, prin urmare, la nceput la declaratii, silindu-se a cstiga multimea la ideile sale. Asa crede ~2 Asupra scrisorilor papei (dou), prin care rspundea celor ale lui Leon si pstrate n traducere greac, v. Ostrogorsky, op. cit., Melanges Ch. Diehl", p. 244 si urm. 133

Ostrogorsky n Les debuts de la querelle des images, socotind c pn la edictul din 730 nu s-a mai dat vreunul contra icoanelor. Leon al IlI-lea ar fi ncercat s-i cstige pe patriarhul Germanos si papa Grigore al II-lea prin negocieri. Dar, cum zice Diehl, e greu s ne explicm prin simple cuvinte emotia violent produs n rndul populatiei din Grecia si Italia. S-a mai crezut, prin interpretarea gresit a unui pasaj clin Viata Sf. stefan cel Tnr, c mpratul a poruncit nu s se distrug icoanele, ci s fie atrnate mai sus, pentru a nu mai putea fi atinse de credinciosi. Faptele arat c msurile luate au fost mai riguroase si c ele au produs o agitatie violent. Curnd dup aceast prim interventie a lui Leon al IlI-lea, n a doua jumtate a anului 726 sau la nceputul lui 727, el ddu ordin spa-tharocandidatului lulianus s distrug statuia lui Chris-tos din cartierul Chalkoprateia. Multimea alerg, l trase de pe scar pe lulianus si-1 ucise. Represiunea fu violent73. Italia se ridic tot att de energic. Aici, populatia mai fusese nemultumit si de msurile fiscale impuse de Leon si acum gsea prilejul de a se ridica mpotriva lui. Papa Grigorie al II-lea, care se plnsese de politica fiscal a mpratului, nu era n termeni prea buni cu acesta. El rspunse acum (727), la primirea ordinului imperial, prin excomunicarea exarhului si prin condamnarea ereziei. Toate orasele mari se revoltar, i alungar sau i uciser pe ofiterii imperiali si erau gata s proclame un nou mprat. Se ceru sprijinul 73 Pentru datare, v. Ostrogorsky, Les debuts de la querelle des images, Melanges Ch. Diehl", I, Paris, 1930, p. 241. 134 longobarzilor. Exarhul Paul pieri ncercnd a nbusi rscoala n Ravenna. Dar Leon al IlI-lea lucr energic, trimise un nou exarh, pe Eutychius74, care merse asupra Romei n 729, clar n-o putu lua. Lucrurile se ndreptar numai prin schimbarea ele atitudine a papei, care ntelese ce primejdie nsemna si pentru dnsul amestecul longobarzilor n afacerile italiene si prin sfaturile sale potoli miscarea. n acelasi timp, situatia se agrava n Orient. Dup ce ncercase a-1 convinge pe patriarhul Germanos, Leon al IlI-lea se hotr a-1 sili s se supun hotrrii sale. El convoac un silention"m Triclinium-ul palatului su (senatorii si naltii demnitari ai Statului si Bisericii), la 17 ianuarie 730, si-1 soma pe patriarh s subscrie la edictul de condamnare a icoanelor, pe care avea s-1 promulge. Germanos prefer s abdice si se retrase (ianuarie 730) din fruntea Bisericii. Locul su fu ocupat de cel dinti demnitar al Bisericii din Constantinopol, syncelul Anastasios, pe care mpratul l cstigase de partea sa. n fruntea clerului imperial se afla acum un iconoclast. Edictul fu publicat si prigonirile ncepur. Sfntul loan Damaschinul si scrise atunci cele trei discursuri ale sale, ndreptate mpotriva detractorilor icoanelor. La Roma, Grigore al Il-lea (715731) refuz de a-1 recunoaste pe patriarhul Anastasios. Urmasul su, Grigore al IlI-lea, pap de la 731 la 741, pstr aceeasi atitudine. El strnse un Sinod de 93 ele episcopi, printre care si cel ele Ravenna, care-i excluse din snul Bisericii pe cei care erau mpotriva icoanelor. Leon al IlI-lea, care voia s aduc Apusul la supu74 Ch. Diehl, L'exarcbat de Ravenne, cap. V. 135 NICOLAF. BANESCU nere, trimise n Italia o expeditie naval, aceasta fu ns nghitit de valuri pe Adriatica (732). El se rzbun mrind impozitul (capitatio) n Calabria si Sicilia si confiscnd patrimoniile Bisericii romane din aceste tinuturi, n acelasi timp, el izbi autoritatea Papei, smulgnd de sub jurisdictia sa bisericeasc episcopatele din Italia meridional si Sicilia, precum si Illyricum mpreun cu Creta, care toate fur anexate pentru multe veacuri Patriarhatului din Constantinopol. Georgios Monachos (Hamartolos), sub Mihail al III-lea (842-867), vorbeste n cronica sa despre distrugerea scolii celebre din Constantinopol (oiKOUjaeviKov 8iSoeCTKaA,eov), creia Leon al III-lea i-ar fi pus foc si care arse astfel mpreun cu cei 13 profesori ai si. stirea aceasta s-a dovedit ns'o legend. Nici un izvor mai vechi nu spune o vorb despre aceast fapt, ntre altii,

L. Brehier, ntr-un articol publicat n Byzan-tion IV, a adus argumente pentru a combate temeinicia asertiunii lui Monachos. 2. Constantin al V-lea Leon al III-lea muri n iunie (18) 740, lsnd imperiul ntr-o situatie complicat, din pricina certurilor cu privire la icoane. Lui i urmeaz n scaun fiul su, Constantin al V-lea (740-775), pe care nc de la vrsta de 2 ani l asociase la domnie si care ajungea astfel mprat la 21 de ani. Constantin al V-lea a fost o personalitate puternic. E ns foarte greu s judecm exact asupra domniei sale, din pricin c-I cunoastem numai prin mijlocirea adversarilor si, iar acestia ne-au 136 lsat asupra sa un portret care face dintr-nsul un monstru de cruzime si de vicii. Numele su e nsotit de epitetul Kopronymos, pentru c ar fi murdrit apa n care a fost botezat, iar epitetul acesta a trecut la posteritate. I se mai zicea Caballinos, din pricina slbiciunii sale pentru grajduri si pentru car5. Theophanes l socoteste mai nelegiuit (5iXTae6eGTepo<;) dect tatl su, nainte mergtor al lui Antihrist" ( Toti 'AVTl%plCTTOt) 7tp65pOtlO<;). Atitudinea aceasta a scriitorilor fat de Constantin al V-lea se explic prin rigoarea neobisnuit cu care acesta a continuat prigonirea nceput de tatl su mpotriva icoanelor. Crescut de Leon al III-lea n principii iconoclaste, Constantin al V-lea fu unul dintre mpratii cei mai fanatici care au domnit la Constantinopol. Nu numai c lu msuri mpotriva adeptilor icoanelor, dar interzise cultul Fecioarei si doctrina mijlocirii sfintilor si prigoni moastele sfinte cu aceeasi rigoare ca si icoanele. Ardoarea sa religioas l tr la cruzimi care 1-au fcut odios. Dar cu toat aceast furie de prozelit, care-l micsoreaz dinaintea istoriei, nu se pot tgdui nsusirile deosebite de care cldu dovad ca militar si administrator. Latura aceasta a fost ntunecat de scriitorii ptimasi care au scris despre dnsul si ea se desprinde totusi n toat mrimea ei adevrat. 75 Dar M. Glycas ne spune n istoria sa (ed. Bonn, p. 528) c exist un tinut, K6c6ccXoc, iar cei ce se trag ele acolo se cheam mai cu seam K(x6cx?ivoi. De acolo si avea originea si Constantin, iar fiindc de obicei Ka6cdivct f) Kcmpa leyetai, SiKaicoQ 6 KaKioTot EKEvoq ETteK^itdT) KoKpobvxi^oq, cbq ovofia KOTiptaq ev ecancp 5iydev E7U(pLp6p.evo<;. 137 NICOLAE liNESCU nc de la nceputul domniei sale, Constantin al V-lea avu s reprime o uzurpatiune. Silit a prentmpina o nval a arabilor n thema Opsikion, pe cnd Constantin se afla acolo cu trupele, cumnatul su Ar-tavasdos, un armean care ajunsese, aflat n serviciul lui Leon, kuropalates si obtinuse mna fiicei sale Anna, iar acum comanda trupele din Opsikion, folo-sindu-se de nemultumirea partizanilor icoanelor, ptrunse n Constantinopol si se proclam mprat. Cu concursul patriarhului Anastasios, el restabili cultul icoanelor. Rzboiul civil se purt un an si jumtate, pn ce, n 742, dup mai multe biruinte repurtate asupra trupelor uzurpatorului, Constantin al V-lea ase-die orasul Constantinopol, care czu la 2 noiembrie n minile sale. Artavasdos si fiii si fur orbiti si exilati, partizanii si decapitati, iar patriarhul Anastasios dezonorat public: el fu purtat pe dinaintea multimii pe un mgar, cu fata ctre coada animalului, prin Hippo-drom, si apoi restabilit n Scaunul su1391. ntrit acum pe Tronul imperiului, Constantin al V-lea conduse cu mult energie politica extern. Continu expeditiile mpotriva arabilor, pe care e ncepuse att de fericit tatl su. Imperiul califilor se afla, n primul deceniu al domniei lui Constantin, sfsiat ele luptele interne care aduser cderea Casei Omeiazilor si biruinta noii dinastii a Abbasizilor"6 n 750, cnd ~6 Urmasii lui Abbas, unchiul lui Mohammed, care prin lozinca echivoc ..Stpnirea Casei Profetului" si atraser partizanii lui Aii (acesta, cumnatul Profetului, i urmase lui Othman (656),

dar Omeijadul Moawija, guvernatorul Siriei, nu voise s-1 recunoasc si ajunsese calif). 138 Merwan al Il-lea fu btut la Mossul de Abul-Abbas si Al-Mansur, fratele su. Constantin al V-lea se folosi de aceast slbire a arabilor pentru a-i ataca viguros si a restabili hotarele Asiei Mici. Germanikeia, Doliche, Melitene fur recucerite si populatia crestin din Com-magene si Melitene, ntre care multi paulicieni, strmutati n Thracia. O flot puternic a arabilor, care ncerca s cucereasc iarsi insula Kypros, care pare a fi fost recucerit de Leon al III-lea, fu nimicit cu totul n 746. Disensiunile continuar n snul acestui popor, vechiul su entuziasm cuceritor slbi cu totul si Imperiul bizantin nu mai fu primejduit n existenta sa ca mai nainte. Mansur, al doilea calif al acestei dinastii (754-775), ntemeietorul noii capitale Bagdad, ncetase de a se mai sprijini pe puterea national si-si recruta trupele clin triburile strine trecute la Islam (persi, berberi, turci). Cu si mai mare energie purt Constantin al V-lea rzboi mpotriva bulgarilor. Tervel l sprijinise pe Rhi-notmetos ca s recapete a doua oar domnia. Cnd arabii asecliar n 717 Constantinopolul, am vzut c bulgarii vin n ajutorul bizantinilor". Acum, n timpul lui Constantin al V-lea, un uzurpator pe nume Cormisos (Rop^eaiot) nlturase dinastia Dulo si ocupase tronul (753). El reia atacurile mpotriva imperiului si Constantin al V-lea se ndrept atunci cu ndrjire mpotriva lui. Opt mari expeditii, ncununate de succes, ntreprinse asupra bulgarilor, n anul ~ Dup Tervel, urmaser doi printi despre care nu se stie mai nimic: unul necunoscut, altul cu numele Sevar (748-753). V. C. Jirecek, Gesch. der Bulgaren, Praga, 1876, VI. 139 NICOLAE BNF.SCU 755, l sili pe Cormisos la pace. Dar n 759, acesta suferi o nfrngere n strmtorile Beregava, ntre Varna si Anchialos. nfrngerea aceasta n-avu urmri, cci n Imperiul bulgar izbucnir violente tulburri, pe care nu le cunoastem mai de aproape. Cormisos dispare din scen, n anul urmtor, Constantin al V-lea ptrunde adnc n tinuturile bulgare. O mas mare de slavi prseste atunci Bulgaria: 208.000 de suflete fur colonizate, cu nvoirea mpratului, n Bithynia. Tnrul han bulgar Teletz, din familia Ugain, fu zdrobit n 763 lng Anchialos si Constantin al V-lea intr, triumftor, n Constantinopol. nfrngerea mare a bulgarilor strni o revolutie, n care Teletz cu partizanii si si gsir moartea. Sabinus, ginerele lui Cormisos, care urcase tronul, ncepu tratative de pace; pentru aceea fu depus si se refugie n Constantinopol. Baian, care-i urm, obtinu de la Constantinopol, n 764, pacea. Toctu, urmasul su, czu mai n urm mpreun cu boierii si, n lupt cu mpratul, undeva n cmpiile Dunrii. Trupele bizantine prdar mare parte din Bulgaria si ddur foc satelor (765). n anul urmtor, imperiul fcu o nou expeditie, narmnd o mare flot, cu gndul ele a-1 ataca pe dusman prin Delta Dunrii. Dar o groaznic furtun nimici aceast flot lng Mesem-bria. Atunci ptrunser si slavii din Macedonia si Thes-salia cu flota lor de pirati n Egee, iar mpratul fu nevoit s-i rscumpere cu 2.500 haine ele mtase pe prizonieri (768). n 774, Constantin porni a saptea expeditie puternic n Bulgaria. Dar ajuns la Varna, Ce-rig (Telerigos) obtinu pacea. O armat trimis cteva luni dup aceea de han mpotriva imperiului fu nimicit la Berzitia (775). n sfrsit, ntr-o ultim expeditie, 140 tr cu o mare oaste si o flot puternic, Constantin se mbolnvi deodat de crbune avf}paKcoi!}eic;, zice Theophanes, iari n drum spre Constantinopol muri pe corabia sa, la 23 septembrie 775. n 747, s-a ntmplat o cium groaznic'8, care a rrit populatia Constantinopolului. Constantin a transportat atunci populatia din insuie si din Hellada n capital. Cu prilejul acestei ciume se mentioneaz ntia oar existenta slavilor n Heilada, de ctre Constantin al Vll-lea

Porphyrogennetos {De Them., 53): eai3->i(x6cbi3-r| Se Ttocx f| % rpa Kcd yeyove 6dp6apoq". Cum arat Amantos, termenul ecr$Xa6cbi3r| e susceptibil ele mai multe ntelesuri. Unii l traduc prin a fost supus" (tmeSo-u^cbiS-ri), in semitutem redacta est. nvtatul grec i atribuie sensul ele a luat nftisarea unei tri slave, barbare" (la Porphyrogennetos: ox|nq eaT}tax6cflLtevr| = 6p6cxpo<;). Expresia Porphyrogenetului i-a fcut pe unii s cread c atunci s-a slavizat toat tara Helladei. Dar coborrea slavilor n Grecia s-a fcut treptat si pacific. Ea n-are, desigur, vreo legtur nici cu strmutarea populatiei, nici cu efectele ciumei. Hopf (Gesch, Griechenlands, p. 104) crede c n secolul al VlII-lea slavii au cobort n mod pasnic n Grecia. Ei fiind mai ales pstori, nu s-au asezat n anumite centre, ci s-au mutat din loc n loc, cci altminteri, cum bine observ Amantos, si-ar fi impus undeva stpnirea si limba lor, dar n-au lsat dect toponimia slav, care se explic astfel. Slavii din Heilada nu 1-au preocupat deloc pe Constantin al V-lea. Mai curios este c slavii, fugind de bulgari sau prsind armata lor, s-au refugiat la Constantin al V-lea, care, am vzut, i-a colonizat dincolo ele Bosfor, n Bithynia (762). Patriarhul Nikepho-ros (p. 68) urc numrul lor, poate exagerat, la 208.000. Aceasta a fost a doua strmutare a slavilor n Bithynia, dup cea dinti, "8 Theophanes, I, 429, Bonn, 662, o numeste i 141 fcut de lustinian al II-Sea. Asa s-au rspndit slavii n Asia Mic, dintre care s-a ridicat mai trziu rebelul Thoma Slavul. Slavii n Peloponez. Sunt probe c la mijlocul secolului al VUI-lea un mare element slav se afla n populatia Peloponezului. (Teza lui Fallmerayer, care nega c n Grecia se afla vreun descendent al vechilor helleni, a fost combtut de Hopf, Hertzberg si altii). Asezrile slave au nceput n ultima jumtate a secolului al Vl-lea si, la mijlocul secolului al VUI-lea, depopularea provocat de marea plag (cium) a atras ptrunderea unor mase mari. Complexitatea general a peninsulei era att de slavon, nct se vorbea de sclavinii. Chestiunea e a se determina cum erau distribuiti acesti strini si ce prti ale Peloponezului au fost slavizate. Pentru a rspunde la aceast chestiune, numele locurilor sunt pentru noi o evident principal. Gsim nume slave rspndite aproape n toate prtile Peloponezului. Dar ele sunt comparativ putine n prtile de est, n Argolis si Laconia de Est. Ele* sunt numeroase n Arcadia si Achaia, n Elis, Messenia si Laconia de Vest. Dar existenta asezrilor slave nu probeaz c vechii locuitori hellenici au fost desfiintati n aceste districte. De fapt, putem spune numai c o mare parte din Elis, povrnisurile Taygetului si o regiune de la sudul Laconici erau ocupate exclusiv de slavi, ntre Megalopolis si Sparta era atunci un nsemnat oras, care a disprut complet, numit Veligosti, si aceast regiune era probabil un centru slav"9. Convertirea si hellenizarea slavilor ncepu n acelasi timp din veacul al IX-lea si, cu exceptia asezrilor din Tayget si muntii Ar-cadiei, era complet n secolul al XH-lea. n timpul cuceririi Peloponezului de ctre Villehardouin, patru elemente etnice sunt distinse de Philippson: 1) resturile vechilor helleni, amestecati cu slavi n Maina si Tzakonia (Kynuria); 2) greci bizantini (adic: helleni bizantinizati si colonisti n alte prti ale imperiului) n orase; 3) slavo-greci vorbind greceste (rezultati din unirea slavilor si grecilor); 4) slavi aproape curati n Arcadia si Tayget. "' V. cercetarea impartial a lui A. Philippson, Zur Etnograp-hie des Peloponnes, n Petermann's Mittheilungen", voi. 36, 1890. 342 Vechiul element grecesc tria foarte curat poate n regiunile de nord-est ale Laconici. Locuitorii ajung a fi numiti tzakoni, iar regiunea Tzakonia; ei dezvolt un dialect propriu. S-a presupus

mult vreme c ar fi fost slavi. Morea. Fallmerayer, n armonie cu teoria slav, propunea s se derive numele Morea din si. more (mare). Aceast etimologie nfrunt legile formrii slavone a cuvintelor. Adevrata etimologie a dat-o Hatzidakis80. 'O Mopeaq e format din (lopea (dud), cu sensul de plantatie sau regiune de duzi" (|o.opecov). Gsim numele aplicat mai nti Elidei, de unde s-a extins asupra ntregului Peloponez; si aceasta este amintirea cultivrii extensive a duzilor pentru manufactura mtsii. Cum vedem, cu o rar energie, Constantin al V-lea se sili, n tot timpul domniei sale, a sfrma puterea celor doi vrjmasi att cie temuti ai imperiului, arabii si bulgarii. Dup ce-i zdrobi pe cei dinti n mai multe lupte si asigur frontierele imperiului n Asia Mic, el se ntoarse ctre granita ele nord si izbuti a le da bulgarilor attea grele lovituri, care le aduser o serie de revolutii menite a-i slbi. Constantin al V-lea merse n mijlocul acestei eroice actiuni, am putea zice c pe cmpul de btaie. El ddu iarsi prestigiu puterii militare a Imperiului si fu, fr ndoial, prin energia si nsusirile sale de general, unul dintre cei mai nsemnati mprati ai Bizantului. n Apusul Europei, Carol Martel, fiul bastard al lui Pepin de Herstal, n mijlocul revolutiei generale ce cuprinsese de la un capt la altul regatul franc, se arunc n lupt, spernd s renvie n folosul su puterea tatlui su. El obtinu mari succese. Btu pe BZ, 2, p. 283 si urm. si 5, p. 341 si urm. 143 NICOLAE BNF.SCU neustrieni, pe saxoni, frisoni, pe arabi lng Poitiers (732), iar trupele sale intrar de dou ori n Bavaria. Murind n 741, ls puterea celor doi fii: Pepin si Carloman. Cel din urm renunt mai trziu la tron si Pepin, rmas singur maiordomus (jnatre d'botef), l deprteaz ntr-o mnstire pe ultimul Merovingian. Sf. Bonifaciu, misionarul Romei ntre germani, l unse, dup modelul regilor antichittii iudee, transfor-mndu-1 n unsul Domnului (751). Longobarzii cucerir, n 751, Exarhatul. Regalitatea franc ajuns putere conductoare n Occident avea nevoie de sprijinul moral al papalittii. Amenintarea Romei ar fi fost pentru regele franc un dezastru. Papa stefan al II-lea era amenintat a deveni un episcop lon-gobard. Pentru franci, lovitura ar fi fost si mai mare: controlul papalittii n minile regelui longobard i-ar fi dat acestuia un mare prestigiu. Pepin cel Scurt se decise. El tocmai scpase de ultimul mero-vingian si luase coroana (noiembrie 751). Papa trece muntii si regele franc se decide. Primind a rennoi cu mare pomp ceremonia ungerii svrsit de Bonifaciu, papa confer tinerei regalitti carolingiene ceva din prestigiul demnittii pontificale si-si leag soarta de aceea a urmasilor lui Carol Martel81. n anul 756, Aistulf muri. Regele franc mpinge la alegerea lui Desiderius, ca om maleabil, n schimbul sprijinului, i stoarce tot ce ocupaser longobarzii de 30 ele ani, sub Liutprand, adic Bo-logna, Ferrara, Imola, Faenza, Ancona, pentru a le ntoarce papei, toat regiunea de la gurile fluviului Pad pn la gurile Tibru-lui. Dar el caut a recstiga ce pierduse si cnd Pepin muri (septembrie 768), trecnd puterea lui Carol (viitorul Carol cel Mare) si Carloman, Desiderius provoac n Roma (771) revolta. El reocup orasele pretinse mai nainte. Carol cel Mare intr atunci n Italia, la 5 iunie 774. Desiderius capituleaz n Pavia. Tronul longobard e luat de regele franc, iar Desiderius e dus n captivitate. 81 L. Halphen, Les Barbares, col. Peuples et civilisations", IV, ed. 1940, p. 217 si urm. 144 n Italia, n vremea n care Constantin al V-lea era ocupat cu aceste mari lupte n Orient, se ntmpl evenimente grave, ele pe urma crora imperiul sufer o slbire nsemnat a stpnirii sale clin prtile acelea. n 751, regele longobard Aistulf izbuteste a cuceri Ravenna si Exarhatul. Tendintele de cucerire ale longobarzilor se ndreptau acum spre Roma, si papa stefan al II-lea, n fata primejdiei, se

adres mpratului, care-1 trimise a trata cu regele longobard. Papa merse la Pavia (oct. 753), clar regele fu nenduplecat si atunci stefan al II-lea, n loc de a se ntoarce la Roma, trecu Al-pii, n cutarea ajutorului necesar pe lng regele francilor, Pe-pin. Nu se stie dac papa, ntelegnd c nu poate astepta nici un ajutor de la Bizant, s-a ndreptat spre franci pentru sprijinul su propriu, sau dac, trimis de mprat ca s cear o interventie militar n Italia, si-a uitat datoriile sale de mandatar al imperiului si, poate, sub influenta stirilor primite de la Constantinopol, uncie tocmai atunci se pregtea Sinodul iconoclast, s-a lsat sedus de oferta lui Pepin si a trdat cauza bizantin. Chestiunea a fost mult discutat si e greu ele lmurit. Ceea ce stim sigur e c regele franc a cobort n Italia, 1-a silit pe Aistulf s restituie teritoriile, pe care ns, n loc de a le preda mpratului, le oferi papei. I le ncredinta n mocl solemn, la anul 754, recunoscndu-i dreptul de a le administra n numele su propriu. Papa a acceptat oferta lui Pepin. n 756, imperiul ntelese c totul era pierdut, cnd ambasadorii si se prezentar lui Pepin, venind din nou n Italia, iar regele franc le declar c nu pentru mprat a venit n Italia, ci la rugmintile papei. Exarhatul fu astfel pierdut si ruptura se fcu ntre Constantinopol si Roma. mpratul nu se mai gndea acum dect cum s-1 pedepseasc pe pap, n care vedea un supus neloial si trdtor, uzurpnd un domeniu care era al imperiului. De la 756 si pn la tratatele din 803 si 812 cu Carol cel Mare, nici o ambasad bizantin nu mai apru la Curtea pontifical. Politica bizantin cut s nu-i fac papei dificultti, cutnd s-i despart pe franci, ceea ce nu izbuti, si fcnd aliant cu longobarzii. n 759, se leg cu Desiderius (Didier), regele detronat, pentru a recuceri Italia, n 760, o flot va merge n Italia, pentru a ntri escadra 145 NICOLAE BANESCU din Sicilia si a pregti o debarcare, ncercarea nu reuseste si Ca-rol cel Mare, intervenind, n 774, n Italia, distruse regatul longo-bard si confirm solemn papei donatia lui Pepin82. n Italia, n vremea aprigelor lupte purtate ele Constantin al V-lea n Rsrit, se petrec schimbri care slbesc influenta Imperiului n aceast parte, n 751, puternicul rege longobard Aistulf izbuteste a pune stpnire pe Ravenna. Tendintele regelui longobarzi-lor se ndreptau n chip firesc spre Roma si aceasta l hotr pe urmasul lui Zaharia (741-752), pe papa stefan al II-lea (752-757), s caute un sprijin mpotriva acestor primejdii. De la Bizant nu putea astepta un ajutor eficace, Constantin al V-lea fiind prins de luptele sale grele mpotriva arabilor. El se ndrept atunci pentru a nltura primejdia longobarzilor ctre un alt popor germanic, la franci. Carol Martel dduse (n octombrie 732) o mare lovitur arabilor spanioli, la Poi-tiers. Fiul su Pepin ajunse n 751 n fruntea Regatului francilor, n locul celui clin urm Merovingian. Acestuia i se adres stefan al II-lea si Pepin intervine n 754 n sprijinul su, dar mpotriva longobarzilor, impunn-clu-i lui Aistulf a restitui Ravenna si un numr de orase. Cnd ns nu se tinu de cuvnt si atac Roma, Pepin se ntoarse, n 756, nc o dat asupra longobarzilor, silin-du-i a restitui Papei mai multe orase. Dup ce am schitat puternica activitate desfsurat de Constantin al V-lea pentru aprarea imperiului, s vedem acum actiunea lui n politica bisericeasc1''1"1. 82 V. Ch. Diehl, L'Afrique byzantine, t. III, cap. l". Cf. F. La fin du monde antique, p. 358. 146 Lot, Interventia mpratului n treburile Bisericii vine foarte trziu. Abia n 753, dup ce si ncheiase luptele biruitoare mpotriva arabilor si-si asigurase tronul prin gloria armelor, si afirm el hotrt vointa n aceast dezbtut problem. Constantin al V-lea compusese discursuri, poruncind s fie citite n biserici si dou Tratate de teologie n sprijinul iconoclasmului, silin-du-se a le da o baz teologic. Ele trebuie puse cu putin naintea Sinodului iconoclast, deci pe la 752-753Ostrogorsky a cutat s refac aceste tratate din fragmentele pstrate n discursurile Antirrhetikoi ale patriarhului Nikephoros, cnd constat c ideile acestor tratate au inspirat hotrrile Sinodului clin 754. mpratul punea problema iconoclasmului pe terenul christologic, pe cnd nainte de el

iconoclastii i imputau cultului icoanelor numai idolatria. Constantin al V-lea pretindea c nu e posibil s reprezinte n icoane natura divin a lui Christos, iar dac se reprezenta natura uman, se aducea atingere dogmei unirii celor dou naturi n Christos83. Ca attia alti naintasi ai si, Constantin al V-lea se hotr a convoca un Sinod ecumenic si a preface canoanele acestui Sinod n legi pentru imperiu. La 10 februarie 754, el chem, prin urmare, la Constantinopol 338 de episcopi, din toate prtile Orientului. Acestia se adunar n Palatul Hieria, pe coasta asiatic a Bosforului. Dar caracterul ecumenic al sinodului era compromis prin lipsa reprezentantilor papei si a patriarhilor de Alexandria, Ierusalim si Antiochia. Patriarhul 83 G. Ostrogorsky, Studien zur Gesch. des byzant. Bilderstrei-tes, Historische Untersuchungen", Heft 5, Breslau, 1929. 147 Anastasios murise (ianuarie 754) si mpratul l puse ca patriarh, n plin sinod, pe clugrul Constantin al II-lea. n lipsa lui Anastasios, sinodul fu condus de prelatii iconoclasti: Sisinnios din Perge (n Pamphylia), Basilios Trikakabos din Antiochia Pisidei, Theodosios Apsimar din Ephes, care prezida. Lucrrile sinodului tinur pn la 8 august 754. Partizanii icoanelor fur condamnati. Se interzise nu numai adorarea lor, dar si fabricarea acestora. Aprtorii icoanelor fur anatemizati, mpratii iconoclasti aclamati ca mntuitori ai lumii si ai luminilor ortodoxiei1^". Dac definitiile date de prelati reflect n anume puncte ideile mpratului, ei nu le primir ns pe toate, pstrar doctrina mijlocirii Fecioarei si a sfintilor. La 8 august 754, se tinu sedinta ele nchidere n Biserica Theotokos clin Blachernae, unde aceste hotrri fur proclamate n prezenta mpratului84. Executarea hotrrilor acestora se izbi ele mari greutti si ddu celor din urm decenii ale domniei lui Constantin caracterul lor ntunecat, mpratul negocia cu episcopi si cu simpli clugri - ca Sfntul stefan cel Tnr - pentru a obtine adeziunea lor. Dar silintele sale nu fur ncununate de izbnd. El ntmpin o vie rezistent, mai cu seam n mnstiri si o multime de clugri emigrar n aceast epoc n Italia. narmat cu hotrrile sinodului, Constantin al V-lea lu msuri energice mpotriva rebelilor. Clugrii fur 81 V. Grumel, Les regestes des actes du patriarcat de Constantino-pole, I, Les actes des patriarches, Fasc. II, Les regestes de 715 1043, Socii Assumptionistae Chalceclonenses, 1936, p. 9-10, nr. 345. 148 prigoniti, exilati, nchisi, iar uneori ucisi. Atunci pieri Andrei Calybitul de la Blachernae si Sfntul stefan cel Tnr, ucis pe ulitele Constantinopolului. Mnstirile fur nchise sau laicizate; bisericile distruse de la functiunea lor. Scrierile n sprijinul icoanelor au fost arse. Icoanele, distruse fr mil. Cele care erau n mozaic, spune un contemporan, erau smulse; cele zugrvite n culori, rase. Orice frumusete dispru din biseric." Astfel fur distruse frescele bisericilor de la Blachernae, care reprezentau scenele vietii lui lisus; disprur mozaicurile si frescele care decorau Patriarhia si numeroase alte opere ale artei crestine. Manuscrisele ilustrate nu scpar nici ele85, n locul scenelor religioase se puser n biseric, spune Viata Sfntului stefan cel Tnr, copaci sau psri sau animale si mai ales curse satanice de cai, vntori, spectacole si jocuri de Hippoclrom" (8ev8pa f) opvea r\ t&a aXoya, Se Ta craTaviK tTiTiri^aaia, KDvfiyia, a mi it7io5p6^ia). Cu alte detalii pitoresti, afirmatia este reluat86. Asa fcu Constantin al V-lea la Blachernae, dup ce distruse scenele religioase, n locul scenelor de pe Milliarium, reprezentnd al Vl-lea sinod ecumenic, el puse portretul vizitiului su favorit. mpratul, iritat, proced atunci violent mpotriva adversarilor si era martirilor se deschide n 76l, prin uciderea clugrului din Blachernae, Andrei Calybitul. Apoi, la 20 noiembrie 764, a fost ucis, pe ulitele Con-

85 Ch. Diehl, Mantiei d'art byz. 86 Migne, PG, 100, col. 1120. V. Amantos, 'loiopioc tot 6/uLav-ri-vou Kpcx-rouc;, I, Atena 1939, p. 371. - 149 NICOLAF, BANESCU stantinopolului, dup ce suferise tot felul de chinuri, Sfntul stefan cel Tnr. Adus de la Sf. Auxentiu si nchis, el a fost trt, din ordinul mpratului, din nchisoare de o band de oameni narmati cu ciomege si ucis sub lovituri, n 765, Constantin al V-lea vru s-i sileasc pe toti supusii si s jure mpotriva icoanelor. O adunare solemn avu loc la Sfnta Sofia: patriarhul Constantin jur cel dinti pe cruce c a condamnat ntotdeauna icoanele si asemenea jurminte se cerur n tot imperiul. Fiindc rezistenta cea mai mare o opuneau clugrii, Constantin al V-lea proced cu cea din urm violent mpotriva mnstirilor. Clugrii erau obiectul insultelor celor mai triviale n public; ei fur adusi la Hippodrom si siliti a defila, fiecare cu cte o clugrit de mn, n huiduielile multimii, n acelasi loc fur executati, cteva zile n urm, unsprezece nalti demnitari, acuzati de complot. Patriarhul Constantin, denuntat, fu exilat n insulele Printilor si apoi executat. Furia mpratului se ntinse si asupra monumentelor de art. Atunci pierir o multime dintre operele artei crestine. Biserica Sfnta Euphemia fu transformat n Arsenal si grajd, n provincii se dezlntui aceeasi violent prigonire. Michail Lachanodrakon, strategul the-mei Trakesioi, a rmas celebru prin persecutiile sale. Cnd Constantin al V-lea se mbolnvi de teribila boal care-1 rpuse n cteva zile (14 septembrie 775) si care nu-i crut nici familia, se pare c a fost cuprins de remuscri si, pe patul mortii, ne spune Theopha-nes, striga si spunea c de viu a fost dat focului nestins si le cerea clericilor s cnte imnuri Fecioarei, pe care att de mult o jignise n viata sa (6owv KCU ^eycov, cm (,v L.11 7ii)pi oca6LCTCp TiocpeSo'ftriv, TItV ie yiocv 150 KOU OEOTOKOV t>p,vLcrfroa E^ccitcov 6 aatov-ooq a-DTfjc; e%i^p6<;). Slavizarea Greciei si a Peloponezului, n timpul domniei lui Constantin al V-lea, e un eveniment nsemnat, de care se vorbeste n legtur cu o groaznic epidemie care decim atunci populatia imperiului. Relevnd fragmentul n care Constantin Porphyrogenne-tos scria eai3A,a6cbi3r| 8 Ttaoc fi xwa KOU yEyove 6dp6ocpo<;87, interpretat n sensul c dup ciuma din 746-747 toat tara, adic Peloponezul, a fost redus n sclavie", nu slavizat", A. Maricq observa88 c sensul acestui verb denominativ depinde de ntrebuintarea ce se ddea n epoca lui Constantin al V-lea etnicului Zi3>icc6o<;, LKA,d6og, ZK/Ux6rrv6<;, ZK^a6vo<;, adic nu mai poate fi vreo ndoial dect n cazul n care termenul nc de atunci servea pentru a-i desemna pe sclavi sau o categorie de sclavi. Fr. Dolger a fcut o anchet metodic, editnd un act al mnstirii Iviron privitor la instalarea de ZK>.d6oi Bo<)A,yapoi n hinterlandul Thessalonicului n veacul al X-lea89. El ajungea la concluzia, revolutionar" dup Maricq, c, departe de a aprea n sec. al Vl-lea, la Agathias (249, 3), cum scria Vasmer90, sau n 87 Const. Porphyrogennetos, De Thematibus, II, 6. 88 A. Maricq, Notes sur Ies Slaves dans le Peloponnese et en Bit-hynie, et sur l'emploie du slave" comme appellatif, Byzantion", 22, 1952, p. 337-355. 89 Fr. Dolger, Ein Fli slavischer Einsiedlung im Hinterland von Thessalonike in lO.Jahrhundert, Sitzungsberichte der Baye- . rischen Akademie der Wissenschaften, Philos.-hist. Klasse", 1952, l, 28 p. (cf. BZ 46, 1953, p. 210). 90 M. Vasmer n Zeitschrift fur deutsche Wortforschung", 9, 1907, p. 22. . 151 NICOLAE BANESCU secolul al VH-lea, cum afirma Amantos91, utiliznd n mod gresit pecetea cunoscut cu inscriptia

ano UKOCTCOV TOOV v8pa7t68cflv TCOV ZKXa66o>v Tfjt (3ii3-t)v(ov e7tap%iaq, sensul de sclav" e atestat pentru prima oar n typikonul Pantocratorului din 1136! Maricq trgea deci concluzia c la Constantin Porphyrogen-netos, n secolul al X-lea, aKXa6cbvoo nu poate nsemna dect a slaviza"92. Spre a-i stpni pe arabi, Leon al III-lea fcuse aliant cu chazarii si ntri aceast aliant prin cstoria fiului su Constantin al V-lea cu fiica haganului (733). Dup moartea lui Constantin al V-lea, fiul su Leon al IV-lea, supranumit Chazarul (septembrie 775-8 septembrie 780), din cauza originii mamei sale, i urm n scaun, n afar, el purt cu succes lupta mpotriva arabilor, n fata crora cstig dou biruinte: una lng Germanicia (778), alta n thema Armeniakon (780), si cut s intervin n Italia, primindu-1 la Con-stantinopol pe Adalgis, fiul lui Desiderius, regele lon-gobard detronat de Carol cel Mare si atrgndu-1 de partea lor si pe ducele de Benevent, Arichis. nuntru, ndulci mult msurile violente ale tatlui su mpotriva partizanilor icoanelor. Domnia sa, care fu de altfel scurt, nsemn o perioad de potolire a furiei iconoclaste. Clugrii ncepur a se ntoarce n Constantino-pol, mnstirile a se popula din nou. mpratul ddea bune sperante pentru restabilirea pcii interne, cnd muri, la 8 septembrie 780, de boala printelui su. Fiul su, Constantin al Vl-lea, asociat la domnie din 91 K. Amantos n npaictiK ifjq 'Am5i|iiac; 'Afhivwv, 7, 1932, P-235. 92 A. Maricq, op. al, p. 337-340. 152 776, avea numai 10 ani si mprteasa Irene lu friele Imperiului, ca regent. Leon al IV-lea e zis Chazarul, fiindc era nscut din prima cstorie a lui Constantin al V-lea cu o printes chazar. El era de o fire mai blnd si avu n privinta icoanelor o atitudine mai ngduitoare. Chiar dac politica religioas nu se schimb cu totul, msurile lui mporiva partizanilor cultului nu au avut nimic din violenta celor ale tatlui su. Theophanes ne spune c adoratorii icoanelor, mai multi dintre functionarii Curtii, au fost btuti n public si nchisi, dar executii nu s-au mai fcut (Theophanes, 453). Aceast ndulcire a msurilor se datoreaz, desigur, si influentei mprtesei Irene, o athenian crescut n ideile religioase si n cultul icoanelor. Leon al IV-lea avea cinci frati vitregi, fiii lui Constantin al V-lea clin alt cstorie. Doi dintre acestia fuseser ridicati de tatl lor la rangul de caesar si alti doi la cel de nobilissimos, pe care l obtinu si cel mai mic, de la Leon al IV-lea. Cnd Leon al IV-lea l asocie la tron pe fiul su si-1 ncorona la 24 aprilie 776, senatorii, reprezentantii armatei si ai profesiunilor93 s-au ndatorat prin jurmnt scris s pstreze credinta noului ncoronat ca unicului mostenitor al tronului. Aceasta arat progresul realizat de principiul stpnirii unuia singur, prin mrginirea dreptului de succesiune la tron la cel mai n vrst fiu al mpratului^. 3- Irene si prima restauratie a icoanelor Ca si Athena'is-Eudokia, Irene era athenian din nastere, iar ctre sfrsitul anului 768 fusese adus la Constantinopol, unde-si celebrase, cu pompa obisnui93 Theophanes, 449: O ie TWV t3e(j.dTcov KCU i\t rai TCOV eoco Tccy^idicov Kod TCOV TioXucov rcocvccov KOU epyoco-iripiaKcov. E vorba de toate strile sociale, nu numai factorii traditionali: armata, poporul, senatul. 94 Ostrogorsky, op. cit., p. 120. 153 NICOLAE BANESCU ta, cstoria cu mostenitorul tronului. Dar Atena veacului al VUI-lea nu mai era aceea din veacul al V-lea. Nu mai era cetatea pgn, orasul universittii, plin de amintirea filosofilor ilustri si a scriitorilor clasici, pstrnd cu pietate n umbra templelor cultul zeilor proscrisi, n vremea Irenei, Atena era un mic oras de provincie linistit, n care Parthenonul ajunsese o biseric, unde Sfnta Sofia o nlocuise pe Pallas-Athene si sfintii luaser locul zeilor, n acest mediu nou, Irene primise alt educatie dect aceea pe care o avusese Athenai's, ea era o credincioas devotat Bisericii, de o pietate pe care o aprindeau si mai mult evenimentele grave ale epocii.

Marea chestiune arztoare care agita lumea, ele la Leon al III-lea, mprtise societatea bizantin n dou tabere. Lumea oficial, clerul curtii, demnitarii, nalta clas si armata erau partizanii reformei mpratilor iconoclasti, pe cnd clerul de jos, poporul, clasele de mijloc, femeile nu se puteau desprti de icoanele pe care le adorau si n puterea minunat a crora credeau. Cnd Irene intra n familia imperial, persecutia era n toi. Dar cnd Constantin al V-lea muri, se observ o ndulcire a violentelor la nceputul domniei urmasului su si lucrul acesta se datora, desigur, influentei mprtesei. si dup moartea lui Leon al IV-lea, n 780, Irene, lund personal conducerea imperiului, adopt o atitudine hotrt n favoarea icoanelor. Se stie c Irene era o femeie frumoas si, n mijlocul unei Curti stricate, ea avu o purtare ireprosabil. Ea a fost mai cu seam o mare ambitioas, n tot timpul vietii sale a voit s domneasc si marea sa ambitie, care nu-i ngdui nici fiului su un loc alturi de 154 dnsa, stinse n inima ei sentimentul de mam si o mpinse la o cruzime care ls o pat nestears pe amintirea numelui su. Partidul iconoclast era nc puternic si Irene, icono-fil convins, fu foarte prudent. Ea pregti ctiva ani triumful proiectelor sale. ndat ce lu asupr-si crmuirea imperiului, te-mndu-se de ostilitatea cumnatilor si, caesari, se folosi ele un complot care urmrea s-i pun n fruntea imperiului si i sili s intre n cler; pentru ca toat lumea s cunoasc acest lucru, i oblig s apar, cu prilejul solemnittii Crciunului din anul 780, n Sfnta Sofia si s ia parte la slujba religioas oficiat n fata poporului capitalei. Pentru a-si putea impune ideile sale n privinta icoanelor, ea mai avea de nlturat si alti adversari: toate functiunile nalte ale Statului - senat, cancelarie, armat - erau ocupate ele iconoclasti. Erau oamenii vechiului regim, care nu s-ar fi nvoit niciodat cu o desfiintare a politicii domniilor precedente. Irene ncepu a schimba personalul Palatului, ridicnd n functiuni oameni devotati si rude; lu comanda generalilor lui Constantin al V-lea si o ncredinta oamenilor ei. Armata, trupele grzii imperiale erau n mare parte legate de ideilor marilor mprati, cci soldatii, n cea mai mare parte, ieseau din mediul hetero-dox al Orientului si erau plini de admiratie pentru Leon al III-lea si Constantin al V-lea, care-i conduseser la biruint. Michail Lachanodrakon, comandantul thrakesienilor, faimos prin violenta cu care executase poruncile lui Constantin al Vlea, fu nlturat. Omul cel mai influent, atotputernic, fu eunucul Staurakios, ridicat de Irene la demnitatea de patrikios si n functia 155 NICOLAE BANF.SCU de logothetes tou dromou, care, 20 ele ani, o va servi cu credint. El negocie, ca diplomat, pacea cu arabii, cnd acestia reluar luptele obisnuite ele frontier si venir, pustiind, prin Asia Mic, pn la Bosfor, n 783. Regenta cumpr pacea pe trei ani cu un tribut anual de 70.000 de solidi (sau nomismata)^. Tot el, ca general, purt rzboiul cu slavii din Macedonia si Hel-las (789) si-i aduse la supunere. Primii ani ai mprtesei Irene au fost grei, dar n-au clescura-jat-o. Arabii Mesopotamiei, sub califul Mahdi, ncepur, n 781, incursiunile n Asia Mic, poate pentru c stiau c e o femeie pe tron. Irene trimise mpotriva lor TOC nepaiim i^ejiaTa", dup expresia lui Theophanes (I, 455), adic armatele clin Asia Mic. Generalul Michail Lachanodrakon avu la nceput succese, dar n 782 fu biruit de fortele superioare arabe, care ajunser pn la Bosfor. Primejdia arab o sileste pe basilissa s se apropie de Carol cel Mare, care desfiintase (774) regatul longobarzilor din Italia si se proclamase regele lor (rex Francorum et Longobardorum atque patricius Romanus) si-si dobndise astfel mare nume n Apus. Ambasadori bizantini venir n capitala lui Carol, propu-nndu-i cstoria fiului Irenei, Constantin al Vl-lea, cu Rothruda., la Theophanes ,,'EpDi3pdb". Carol primi propunerile si un nvtat bizantin rmase la Curtea regelui franc, pentru ca s o nvete pe Rothruda literele si limba grecilor" si s-o introduc n obiceiurile mpratilor romani", n acest timp, Irene fu nevoit a ncheia o pace pe trei ani cu arabii, pltindu-

le 70.000 nomismata de aur si daruri, mtase s.a. Fu si un schimb de prizonieri, pentru a fi eliberati strategii bizantini captivi. Scpnd astfel de amenintarea arabilor, mprteasa si ntoarse atentia spre slavii din Hellada, care, poate n ntelegere 95 Solidus era de la Constantin cel Mare, aureus (gr. egal cu 1/72 din livra de aur. Avea 4 gr 548. El scade si dup lus-tinian ajunge la 4 gr 4. n franci, egal cu 15,85. 156 cu caesarii, care vroiau s ocupe tronul, se revoltaser. Irene l trimise mpotriva lor pe eunucul Staurakios, care va fi consilierul ei credincios toat viata. Acesta veni n Macedonia si Hellada sii supuse pe slavi, impunndu-le tribut. Trecu apoi n Peloponez, de unde lu multi prizonieri si prad, ntia oar se mentioneaz revolta slavilor n Hellada si trimiterea armatei mpotriva lor, ceea ce arat c nu erau att de vechi aici (Amantos, op. cit., p. 374-375). n 784, dup ce s-a nlturat primejdia din Rsrit si Apus, Irene ncepu s se gndeasc la mplinirea proiectelor sale iconofile. Patriarhul Paul al IV-lea se retrase si, n locu-i, fu ridicat Tara-sios, secretar imperial, devotat cultului icoanelor. nc ele la nceputul domniei, Irene art n materie de religie o tolerant necunoscut ele mult vreme. Clugrii se strnser iarsi n Constantinopol. Patriarhul Paul al IV-lea singur rmnea om al vechiului regim, legat de erezie, prin jurmntul ce-1 depusese la urcarea lui pe tronul patriarhal: 20 februarie 780. n 31 august 784, el se retrase - sub influenta Curtii, probabil - si Irene ridic (25 decembrie 784) atunci n Scaunul Patriarhal un om al su, pe secretarul imperial Tarastos, care servi cu credint toat politica religioas a mprtesei. La 29 august 784, Irene trimise o ambasad papei Hadrian, pentru a-i propune convocarea unui sinod ecumenic. Rspunsul pontifical, din 27 octombrie 785, aproba planurile mprtesei. Doi apocrisiari ai papei venir n 786 la Constantinopol. mprteasa le ddu prelatilor bizantini ordin s se adune n vara anului 786. sedinta se deschise si avu loc n 31 iulie (al 7-lea sinod ecumenic), n Biserica Sfintilor Apostoli, mprteasa asista, cu fiul su, la sedint, n asa-zisele catechume-na ale basilicii. Egumenul mnstirii Sakkudion (din 157 NICOLAF. BANESCU Bithynia), vestitul Platon, unul dintre cei mai ferventi aprtori ai icoanelor, si ncepuse, din amvon, discursul ndreptat mpotriva sinodului din Hieria, cnd deodat soldati ai grzii imperiale, cu armele n mini, ptrunser n biseric, amenintnclu-i pe prelati, mprteasa ncerc zadarnic a potoli miscarea, episcopii se mprstiar si iconoclastii, unindu-se cu armata, strigar: Am biruit !"96 Legatii papei si o multime din episcopi prsir Constantinopolul. Irene nu prevzuse acest incident, mpreun cu Staurakios, ea ntrebuinta toate mijloacele pentru a scpa de aceste trupe potrivnice. Prin bani si fgduieli si cstig corpurile de armat clin Asia, totdeauna geloase pe trupele care aveau garnizoana n capital. Apoi se anunt o mare expeditie mpotriva arabilor si trupele de gard fur trecute atunci n Asia si nlocuite cu cele care fuseser cstigate ele partea cultului icoanelor. Regimentele dusmane fur apoi dezarmate si trimise la vatr. Acum, cu o armat devotat la ndemn, Irene adun clin nou sinodul, care nu se mai tinu n capital, ci, pentru mai mult sigurant, se ntruni la Niceea, n biserica Sfnta Sofia, la 24 septembrie 787 si tinu pn la 13 octombrie. Erau prezenti 350 de episcopi, nconjurati de o multime ele egumeni si ele clugrii legatiei pontificale. Sinodul arunc anatema asupra hotrrilor iconoclaste din 754 si restabili cultul icoanelor, sprijinit pe baze dogmatice, cu rezerva c icoanele n-au dreptul la Theophanes, p. 461. 158 ,-, r-w

adorare (A,ocTpeioc), ci numai la veneratie Kt>vr|cn<;). n noiembrie 787, printii Bisericii se transportar la Constantinopol, unde avu loc cea din urm sedint, n palatul Magnaurei, n prezenta Irenei si a lui Constantin al Vl-lea. mprteasa si mpratul, fiul ei, subscriser la actele sinodului, n prezenta legatilor papei Hadrian. Prelatii i aclamar pe suverani ca pe noul Constantin si noua Elena". Sinodul de la Niceea are o mare nsemntate: el nu s-a multumit a restabili icoanele, ci a dat, afar ele aceasta, partizanilor lor doctrina si organizarea pe care ei n-o aveau fat de adversari. El a coordonat toate argumentele teologice care se puteau opune doctrinei iconoclastilor si n acelasi timp a stabilit canoane disciplinare care au fost pentru Biserica greac punctul de plecare al unei adevrate reforme, ndeplinite n curnd de Platon si Theo-dor Studitul. Am vzut c inconoclastii artaser cea mai mare nversunare mpotriva clugrilor. Ei bine, acum tocmai clin mnstiri porneste miscarea reformatoare. O nobil familie clin Constantinopol, ndemnat de un membru al ei, egumenul Platon, transformase unul dintre domeniile sale, situat n Saccudion, ntr-o adevrat mnstire. Un nepot al lui Platon, Theodor, intr n mnstire si ajunse discipolul favorit al egumenului. n 794, Platon i determin pe clugri a-1 alege n locul su, simtindu-se slbit ele btrnete. Theodor avea 35 de ani si va ajunge una clin cele mai puternice figuri ale Bisericii clin acel timp. Platon avusese mare nrurire asupra sinodului ele la Niceea si e probabil c dnsul a inspirat canoanele disciplinare, care 159 MCOLAE BANESCU alctuiesc, mpreun cu regulile monastice datorate lui Platon si lui Theoclor, fundamentul a ceea ce se cheam doctrina stuclitilor. Principiile ele cpetenie ale reformatorilor sunt dou: 1. Restabilirea riguroas a moralei crestine, prescrierea normelor vietii monahale, organizat n spirit ascetic sever; viata clugrilor se petrecea n post si rugciune, predici si lucru manual; 2. Neatrnarea si autonomia absolut a Bisericii. Din punct de vedere religios, ei condamn orice alegere episcopal contrar ierarhiei. Un simplu laic, un neofit nu poate ajunge episcop. Din punct de vedere politic, ei aduc o idee de o ndrzneat noutate n istoria bizantin, mpratul, se stie, avea asupra Bisericii o autoritate care fcea clin el egalul apostolilor. Aceast autoritate n materie religioas o contest Theodor. Apostolul a zis: Dumnezeu i-a pus n biseric mai nti pe Apostoli, apoi pe profeti, n urm pe Doctori" (I Corinteni, 12, 28). Despre mprati nu pomeneste nimic. Numai cei dinti au dreptul de a fixa dogmele credintei: mpratii trebuie s li se supun si nu le pot lua locul. Aceste principii, proclamate n Biseric, au produs conflicte mari, care tulburar pacea religioas si fcur cu putint, cum vom vedea, ntoarcerea ofensiv a iconoclastilor. ndat dup triumful pe care-1 obtinuse n sinodul de la Niceea, mprteasa fu amenintat serios, n ambitia sa, clin partea lui Constantin al Vl-lea. Acesta, acum un biat ele 18 ani, ntelegea s domneasc. Irene l tinuse totdeauna la o parte. La nceputul domniei, un proiect ele cstorie se negociase, n interes politic, ntre Curtea clin Constantinopol si aceea a lui Carol 160 cel Mare: Constantin al Vl-lea trebuia s o ia de sotie pe Rothruda, la bizantini Erythro, fiica puternicului rege din Apus. Irene se temu ns ca nu cumva protectia lui Carol cel Mare s-i asigure fiului su un sprijin care s-o nlture din fruntea imperiului si ea rupse atunci negocierile, renuntnd la proiectul de cstorie, cu toat opozitia lui Constantin al Vl-lea. Apoi descoperi pentru dnsul o sotie n persoana unei armence, Mria din Paphlagonia, si-1 sili, n 788, s contracteze aceast cstorie. Tnrul se ridic n cele din urm mpotriva acestei tutele. Un complot se urzi n acest scop, n primvara anului 790, dar el fu descoperit. Vinovatii fur torturati, surghiuniti ori nchisi, Constantin al Vl-lea btut cu vergi si nchis n Palat, mprteasa lu armatei un jurmnt nemaiauzit, c atta timp ct va tri dnsa nu-1 va recunoaste de mprat pe fiul su.

Dar trupele themei Armeniakon se revoltar si ce-rur punerea n libertate a lui Constantin al Vllea, recunoasterea lui ca unic si adevrat mprat. Irene, nspimntat, se retrase n palatul ei din Eleutherion si abdic. Atunci Constantin al Vl-lea ajunse efectiv mprat; vechii consilieri ai Irenei, Staurakios, Aetios, sunt destituiti. Toti vechii dusmani ai icoanelor, n frunte cu celebrul Lachanodracon, sunt iarsi pusi n cele mai nalte demnitti. Dar slbiciunea lui Constantin al Vl-lea l face ca dup un an, n ianuarie 792, s se plece la rugciunile mamei sale si s-o asocieze la domnie, reclndu-i titlul de mprteas si rechemnd-o n Palatul Sacru. Staurakios e readus n functie. Irene, setoas de rzbunare, si pregteste cu mult dibcie reusita. Ea se sili, 161 N1COLAE BANESCU prin tot felul de intrigi, a-1 face pe Constantin al Vl-lea impopular, l ndemn mai nti s-1 nchid si s-1 orbeasc pe Alexios Mosele, generalul care fusese pus n fruntea lor ele trupele rsculate n favoarea lui Constantin al Vl-lea, n 790. Prin aceasta, Irene se rzbuna mpotriva omului care-i trdase ncrederea - el fusese anume trimis de Irene s le supun - si n acelasi timp ridica mpotriva lui Constantin trupele themei Arme-niakon, indignate de purtarea mpratului fat de un sef pe care-1 iubeau. Constantin al Vl-lea fu nevoit s potoleasc el nsusi revolta si cruzimea cu care o fcu i nstrina simpatiile armatei. Apoi, fiindc multi se miscau n favoarea fiilor lui Constantin al V-lea, unchii mpratului, Irene l fcu pe mprat s ia msuri aspre mpotriva lor: cel mai mare dintre caesari, Nikephoros, fu orbit, celorlalti patru li se tie limba, cruzime inutil, care strni revolta mai ales printre iconoclasti (cci ei tineau la dnsii, n amintirea lui Constantin al V-lea) si care-1 fcu pe mprat foarte impopular. n sfrsit, Irene afl un ultim mijloc pentru a nstrina toate simpatiile lui Constantin al Vl-lea. Ea ncuraja anume simpatia lui Constantin al Vl-lea pentru una dintre doamnele Curtii, Theodote, care avea, pe lng mprteasa-mam, rangul unei Kot)6iKO'oA-apia, si era nrudit cu egumenul Platon si cu nepotul su Theodor (vara lor), l ndemn a o ndeprta pe Mria, sotia sa, ntr-o mnstire si a se cstori, n septembrie 795, cu Theodote. Binecuvntrile rituale fur date de economul loseph. Tarasios se opuse cstoriei, dar se abtinu a-1 excomunica pe mpratul adulter si nu-1 pedepsi pe preotul vinovat. Lucrul acesta strni indigna162 rea general. Clugrii se revoltar mpotriva mpratului bigam si nvinuir slbiciunea lui Tarasios, care tolera o asemenea imoralitate. Centrul principal de rezistent era mnstirea Sakkudion. Platon si Theodor refuzar comuniunea cu patriarhul. Dup ce se sili n zadar s potoleasc mnia clugrilor, venind la apele termale clin Proussa, pentru a conferi cu ei, mpratul lu n cele din urm mpotriva lor msuri aspre. Platon fu nchis ntr-o mnstire din Constantinopol, iar Theodor exilat la Thessalonic. Toate aceste fapte au ridicat opinia public mpotriva lui Constantin al Vl-lea. Irene profit atunci de aceast stare de spirit si, n lipsa mpratului, care tocmai ncepea n Asia o expeditie mpotriva arabilor, urzi un complot pentru nlturarea acestuia. Cnd totul fu gata, pentru a nu-i lsa putinta vreunui succes militar, care le-ar fi zdrnicit planul, mpratul fu chemat la Constantinopol. La 17 Iulie 797, Constantin al Vl-lea, ntorcndu-se de la Hippodrom n Palatul Sfntul Mamas, fu atacat de conjurati, din minile crora scp, trecnd n Asia. Dar acolo e prins de agentii Irenei, care-1 aduc napoi. El fu nchis n Palatul Sacru si, din porunca mamei sale, orbit (15 august 797). Constantin al Vl-lea si petrecu ntr-o linistit obscuritate, n mijlocul familiei sale, cei din urm ani ai existentei1421. Nimeni nu plnse soarta nenorocitului mprat. Bigotii, n fanatismul lor, vzur n aceast tragedie pedeapsa legitim a pcatelor de care se fcuse vinovat, un exemplu prin care, zice Studitul, mpratii nsisi vor nvta a nu mai viola legile lui Dumnezeu si a dezlntui persecutii nelegitime.

163 Irene si realizase visul. Ea ndrzni, ceea ce nu se mai vzu niciodat, de a-si lua titlul de mprat, n fruntea novellelor sale, ea se intitula nu basilissa, ci Epfrvri, Ttunoc; aaiAdx;. Pe monedele ce le btu, pe dipticele de ivoriu care ne-au pstrat chipul su, ea se nftis n aparatul pompos al suveranittii. Pentru a cstiga simpatiile populatiei, Irene usura contributiile la care era impus, fr s tin seama de nevoile financiare ale imperiului. Mnstirile fur mai cu seam usurate de biruri. Impozitul ce apsa populatia Constantinopolului fu desfiintat si impozitele ce se luau la import si export, la Abydos si Hieron, sczute mult. n acelasi timp, ea i umplu de binefaceri pe clugri, care erau de partea sa si, spre a-si atrage poporul, usura mult contributiile, ceea ce ruin finantele. Dar mprejurul ei se teseau acum intrigile-, favoritii se certau pentru succesiunea ei. Cei doi eunuci care guvernau imperiul, Staurakios si Aetios, rvneau a-si cstiga fiecare tronul pentru rudele sale. Scene violente, comploturi, denunturi umpleau acum palatul din Constantinopol si mprteasa cu greu se mentinea, n politica extern, situatia se nrutti. Bulgarii sub Kar-dam devenir ameninttori, dup biruinta din 792 asupra lui Constantin al VI-leaM31. Arabii, sub Harun-al-Rasid fcur mai progrese n Orient si Irene fu nevoit s ncheie o pace umilitoare n 798, obligndu-se la plata tributului consimtit n 78 197. n timp ce Bizantul se agita n aceste lupte sterile, Carol cel Mare, la sfrsitul anului 800, restaura n OcDolger, Regesten, Abt. l, 352. 164 cident Imperiul. Aceasta nsemna pentru bizantini c vechile drepturi ale urmasilor lui Theodosios asupra Apusului cdeau pentru totdeauna. Curia roman, prin ncoronarea lui Carol cel Mare, desvrsea oficial alturarea ei la Imperiul Francilor si Roma cea Veche era definitiv pierdut pentru bizantini. Pentru conceptia Evului Mediu, imperiul era unic, chiar atunci cnd avea mai multi mprati. Nici Carol cel Mare, nici papa Leon al III-lea n-au gndit prin acest act a crea un imperiu de Apus, care s fac o contrapondere celui de Rsrit. Carol era convins c, lund acest titlu, el devenea continuatorul mpratilor romani. Aceasta nsemna c acum Roma l alegea pe mprat, n locul Constantinopolului. Nu se putea concepe existenta simultan a dou imperii. Prin esenta sa, imperiul era unic. Doctrina imperial a unui imperiu unic se baza pe dogma unui Dumnezeu unic, pentru c numai n calitate de delegat temporal al lui Dumnezeu mpratul putea exercita autoritatea divin pe pmnt "^. Relatiile dintre Carol si Imperiul bizantin ncepuser mai dinainte de anul 800. n 781, avuseser loc negocieri pentru cstoria fiului Irenei cu Rothruda. n 797, Irene l nltur pe Constantin al Vl-lea. Tronul nu putea fi constitutional ocupat de o femeie. Pentru Carol si pap, el era vacant, n Analele Occi98 Gasquet, L'Empire byzantin et la monarchie franque, Paris, 1888, 284-285; v. si Otto Treitinger, Die ostromische Kaiser und Reichsidee nach ihrer Gestaltung im hofischen Zeremoniell, Jena, 1938 [reeditat la Darmstadt, 1956]. 165 NICOLAE BANF.SCU clentale, la anul 800 (se relateaz evenimentele pe anii de domnie ai mpratilor bizantini), numele lui Carol urmeaz imediat dup cel al lui Constantin al Vl-lea. Bizantul socoti ncoronarea lui Carol o uzurpare. Carol si ddea seama si el c, dup Irene, la Constan-tinopol va urma un mprat si situatia sa va fi precar. De aceea, ncepu negocieri cu Irene. Unii au vzut n aceste negocieri planul lui Carol de a se cstori cu Irene, ceea ce nu se admite, n genere, ca lucru serios. Dar n 802 se ntmpl revolutia la Constantinopol, care

zdrnici aceste tratative. Ele se vor relua sub Ni-kephoros si urmasul su. Imperium Romanum gubernans era titlul ce i se dduse lui Carol cel Mare. ncoronarea lui Carol cel Mare Credem c are dreptate N. lorga, care nu admite ca Bizantul s fi recunoscut calitatea de mprat pentru regele franc. n Relations autre l'Orient et l'Occident au Moyen-ge, Paris, 1909 (conferint sustinut la Sorbona), el subliniaz faptul c n cronicile grecesti nu se spune despre Carol c a fost ncoronat mprat", ci c a fost ncoronat mprat al Romei de ctre pap". Analele france, Eginhard, ne spun c ambasadorii lui Mihail I venir la Aachen si, prezentnd lui Carol, dup obiceiul lor, n scris un pact de amicitie, n limba greac, ei fcur elogiul lui Carol, Iaudes ei dixerunt", dup obiceiul ceremonialului bizantin, numin-du-1 mprat si basileus: imperatorem eum et basileum appcllando. Lucrul nu e sigur. Ct timp avem numai rezumatul actului oficial bizantin, si acest rezumat e fcut de aceia care aveau interes s prezinte lucrul n lumin favorabil, rmne o ndoial, care se sprijin pe toat constiinta bizantin, invariabil de la un secol la altul'' si care se regseste chiar n epoca n care Bizantul nu mai nseamn mare lucru (ca n timpul Paleologilor). Pentru acesti suverani ai Rsritului, occidentalii sunt niste barbari" (p. 99 si urm.). ,:/ ,,, 166 T ncoronarea, ca si ungerea mai nainte a lui Pepin, de ctre papa stefan al II-lea, care se duce pentru aceasta n Franta, se datoreaz si acelei puteri populare care se afla atunci la Roma, acel universus populus", Romanica plebs", Romnia italian. stefan al II-lea nu s-a clus singur; a fost nsotit de sefii militiei, militiae optimates; armata (exercitus), cu judectorii" si (Judices), cu tribunii, ducii, chartularii n frunte, si n acelasi timp judectorii longobarzi, care reprezentau populatia roman a cettilor longo-barde, toti colaboreaz cu dnsul la actiunea acestuia n Franta. Dup crearea unei monarhii france, se vede Sf. Scaun la dispozitia acestei populatii romane. Ea se lupt, n partide, la alegerea de papi. Erau si familiile nsemnate, proprietari n jurul orasului imperial, cu ale lor domus", castele. si ele joac un rol aici. Ei nu voiau un stpn la Roma, nici papa, ci un simplu protector, departe de dnsii. ncoronarea de la anul 800 era si un act de voint spontan a Romniei" italiene, care ajunge a crea n persoana regelui franc ceea ce nu putuse face mai nainte, contra autorittii mpratului de Orient. Poporul aclam: Carolo, piissimo Augusto, a Deo coronato, magno, pacifica imperatori, vita et victoria." Occidentul, n forma sa popular si dup conceptiile sale, pe care le-am putea numi democratice, a creat aceast form imperial (jbidem, p. 97). Negocieri ncepur totusi, pentru aflarea unui mo-dus vivendi ntre cele dou state. Ambasadorii franci erau la Constantinopol cnd izbucni catastrofa care o prbusi pe Irene de pe tron. Staurakios murise n 800. Aetios, acum atotputernic, conspira pentru a-1 ridica pe fratele su n fruntea imperiului, mpotriva eunucului, alti mari demnitari se ridicau la rndul lor. Unul dintre ministri, logothetul general Nikephoros, profit de nemultumirea general pentru a complota la rndul su. Iconoclastii si pregteau si ei rzbunarea. La 31 octombrie 802, revolutia izbucni. Irene era la resedinta ei preferat, n pala167 NICOLAE BANESCU tul Eleutherion. Conjuratii ptrund atunci n Palatul Sacru, nselnd grzile si, punnd stpnire pe palat, l proclam mprat pe Nikephoros. Irene nu mai avu tria de a rezista. Ea se resemna a depune puterea si uzurpatorul o exila mai nti ntr-o mnstire fondat de dnsa, n insula Prinkipo. Dar ndat o strmut mai departe, n insula Lesbos, si acolo muri dnsa, ntr-o trist captivitate, n august 803. Mai trziu, rmsitele i-au fost

aduse n mnstirea din Prinkipo, apoi la Constantinopol, unde fur depuse la Sfintii Apostoli. Biserica i-a iertat crimele, pentru serviciul ce-i fcuse cu restabilirea ortodoxiei si a cultului icoanelor. Irene este pentru cronicari prea cucernica mprteas", Noua Elen", iubitoarea de Dumnezeu Irene", f) et)ae6eaTdTTi A\)Yox>ai;r|j vece 'Eevr|, Eipfrvr|". 4. Nikephoros I Genikos Nikephoros 7(802-811) se art un mprat energic. Msurile sale financiare l fcur nesuferit; ele au fost ns necesare, dup domnia risipitoare a Irenei. Nikephoros impuse si mnstirile, si bisericile, care, nmultite necontenit, aveau proprietti ntinse, n ce priveste politica religioas, el observ o tolerant moderat, care potoli patimile dezlntuite mai nainte, n politica extern, se art foarte activ. El ncheie mai nti, n 803, pacea cu Carol cel Mare, n urma creia Imperiul bizantin si pstra stpnirea asupra Italiei 99 Asupra ei, Ch. Diehl, Figures byzantines, Pre serie (ed. IV), p. 77-109. 168 meridionale, Venetiei, Istriei si Coastei dalmatice. Dar n 805 se va pierde Venetia si numai n 812 se va ncheia pacea definitiv. Mai putin fericit fu Nikephoros n luptele sale cu arabii. Refuzndu-le tributul, arabii, sub celebrul Ha-run-al-Rasid, reiau atacurile si cuceresc n 806 Tyana, Ankyra, Heracleia n Taurus, iar insulele Kypros si Rhodos fur sistematic pustiite, mpratul se vzu silit a cumpra pacea cu plata unui greu tribut. Nikephoros, fost functionar, ajuns la treapta de logo-thetes Tofj yeviKou1441, sef al trezoreriei imperiale (802-811), era hotrt a restabili veniturile statului risipite de drniciile Irenei. Sarcinile impuse populatiei strnir ura general mpotriva lui si cronicarul Theophanes se fcu ecoul ei, enumernd pretinsele 11 vexatiuni" (KaKcbaeiq) cu care Nikephoros aps toate clasele populatiei. El era, pe lng acestea, ru vzut de comandantii militari ai themelor, fiind un simplu demnitar civil si avu s reprime revolte militare, ca aceea a lui Bardanios Turcul, cruia i ncredintase comanda themelor Asiei pentru a-i nfrunta pe arabi. mpratul i ridic mpotriv-i si pe studiti. nltarea lui Nikephoros, de la functia de asecretis la patriarhat, dup moartea lui Tarasios (februarie 806) strni revolta clugrilor, care-I socoteau pe noul patriarh un simplu neofit, ales contra canoanelor. Cnd, pentru a pacifica Biserica, mpratul l oblig pe patriarh s ridice excomunicarea preotului loseph, studitii, n frunte cu Theodor, se ridicar mpotriva msurii si suferir o violent represiune. Asupra lui Nikephoros Genikos istoricii au avut, pn n vremea din urm, o prere cu totul rea, din cauz c istoriografia bizantin 1-a nftisat n culori 169 NICOLAE BANESCU foarte negre. Lucrul e explicabil, clac ne gndim c izvorul din care cronicarii s-au alimentat a fost Theo-phanes, clugrul ele la nceputul secolului al IX-lea, care avea toate motivele s-1 ponegreasc pe mprat. Irene restabilise cultul icoanelor si partidul ortodox aflase un mare sprijin n domnia sa. Nikephoros a fost, n aceast materie, cu totul indiferent. Msurile pe care le-a luat, de la nceput, pentru mbunttirea finantelor statului s-au ntins si asupra Bisericii, ceea ce a strnit, desigur, dusmnia reprezentantilor ei mpotriva mpratului. Atitudinea lui Theophanes, care-1 prezint ca pe un nelegiuit, a fost urmat de cronicarii posteriori Kedrenos, Zonaras, crora le-a servit de izvor. Paparrigopulos a ncercat cel dinti o reabilitare a mpratului, socotindu-1 un restaurator al statului si un reformator prudent. Iar J. Bury (n istoria consacrat acestei epoci - History ofthe Eastern Roman Empire from the Fli of Irene to the Accession of B asii /, Londra, 1912) l prezint n adevrata sa lumin cnd spune c reputatia lui Nikephoros a suferit foarte mult de pe urma faptului c n-a avut un istoric sincer care s-i fac dreptate, nici apologeti pentru a combate referintele colorate ale adversarilor. Dac stabilim exact faptele, ajungem, dup Bury, la o concluzie diferit n privinta domniei lui Nikephoros. El apare ca un om energic si imperios, atent numai la greuttile sarcinii sale de a guverna, fr a se tulbura

ele impopularitatea ce crestea n jurul su. Ch. Diehl, n atenta sa expunere a istoriei bizantine100, are asupra mpratului aceleasi bune preri. Cronicarii contemporani, zice el, 100 Histoire du Moyen ge. col. Glotz, III, Le moncle oriental", cap. VII. 170 , 1-au tratat tot att de ru ca si pe marii mprati iconoclasti clin secolul al VUI-lea. n realitate, Nikephoros pare s fi fost un suveran inteligent, preocupat ele ndatoririle sale fat de imperiu, un spirit moderat si destul de indiferent fat de chestiunile religioase. Dac a respectat deciziile sinodului al VH-lea ecumenic, n-a nteles ns a ncuraja luptele interne, ci, tolerant fat de prtile religioase, el a considerat c trebuie s se ngrijeasc nainte ele toate de restaurarea finantelor ruinate ale statului si ele aprarea lui mpotriva puternicilor dusmani ce-1 atacau. Gelos n ce priveste autoritatea sa, nu admitea s fie cineva mai puternic dect el si ntelegea s-si impun vointa sa Bisericii, ca si Statului. Bun finantist, cci nainte de a ocupa tronul fusese, dup mrturia patriarhului Nikephoros, TipdKTCop TCOV 5ri|u,oaicov cpopcov la Aciramyttion, ocupndu-se ele ncasarea taxelor la intrarea strmtori-lor si ajunsese la nalta treapt de 'kojo'&eir\c! TCCU ye-viKot (logothet al tezaurului), el voia s-i dea imperiului veniturile ele care avea nevoie, dup risipa fcut de mprteasa Irene. n acest scop, ntreprinse o reform financiar vast, despre care ne putem face o idee din criticile lui Theophanes. H. Monnier, nvtatul istoric al dreptului bizantin, a analizat textul cronicarului si a cutat s lmureasc n ce au constat aceste msuri financiare ale lui Nikephoros, socotite o pacoste de clugrul Theophanes. Acesta le numeste cu o expresie care a trecut n istorie, asa-zisele zece calamitti" sau vexatiuni", KOtKO-voiat, KCCKcbaeic;, 6ci3e ca. Studiul lui H. Monnier, Etudes de droit byzantin, a aprut n Nouvelle revue hist. elu ciroit francais et etranger", t. 19 (1895). Asupra uneia dintre aceste vexatiuni, a mai aprut un articol al n171 vtatului grec G. Cassimatis, La dixieme vexation" de l'empereur Nicephore, n Byzantion", 7 (1932), p. 149-160. Iar colegul nostru de la Universitatea din Iasi, domnul G. Brtianu, rezumnd toate prerile, a nchinat de asemenea un studiu asupra msurilor financiare ale lui Nikephoros, intitulat La politique fiscale de Nicephore F' 802-811, n Etudes byzantines d'hist. economique et sociale", Paris, 1938, p. 185-2161451. Iat, pe scurt, care erau aceste KaKovomi imputate de Theophanes lui Nikephoros, dar impuse, desigur, mpratului, de nevoile militare ale domniei: Prima vexatiune, mpratul a poruncit s se adune crestini n toate themele imperiului, si dup ce li se vor lichida posesiunile, s fie colonizati n Sclavinii", la hotarele tinuturilor amenintate de bulgari (ETU tq ZKXa6r|via<;). Asezarea aceasta a populatiei grecesti la hotarele bulgarilor fcea mai grele incursiunile lor101. Nikephoros nu fcea n aceast privint dect s aplice un sistem practicat adesea de mprati si Monnier a enumerat precedentele acestei colonizri. E de ajuns a ne aminti de ridicarea mardaitilor din Liban, sub lusti-nian al Il-lea, si strmutarea lor aiurea, de strmutarea masei de slavi din Thracia n Bithynia sub Constantin al V-lea. Ceea ce i se poate imputa mpratului, dup Theophanes, este graba cu care s-a fcut aceast colonizare, sub presiunea evenimentelor. Bulgarii erau acum foarte primejdiosi. Luati repede, locuitorii nu vor fi avut vreme s-si vnd bunurile pe ndelete, le-au dat poate pe nimic. 101 Dolger, Regesten, 1. Abt., nr. 372, datat cea septembrie-de-cembrie 810. A doua vexatiune, mpratul i nrola n armat pe sraci (TTUCO^OI) si porunci s fie echipati de comunitatea fiscal, Tiocpoc TCOV 6u,ox<pci>v, care mai pltea si o tax de 18 1/2 nomismata pentru fiecare nrolat insolvabil, o sum considerabil pe atunci. Grupa fiscal pltea A,Xr|Xeyy'6co<; pentru sracii nrolati - impozitul pe care ei nu-1 mai plteau, n baza solidarittii fiscale, care era o regul la bizantini. Aceast solidaritate a contribuabililor s-a crezut

c e allelengyon, dar termenul nu se ntlneste la Theophanes si nici n alt parte. Dolger102 a artat c msura lui Nikephoros nu era altceva dect procedura e7ti6oA,f|, garantia colectiv a celor din aceeasi grup fiscal, 6(j.OKrivcroi, pentru impozitul nepltit al comunittii. Allelengyon apare, dup Dolger, la 1002, sub Basilios al II-lea. Nikephoros proced simplu: contribuabilul care nu mai putea plti era nrolat n armata imperial. Vecinii si, 6|4,6xcopoi, erau obligati a plti n acelasi timp impozitul funciar al celui care nu-1 pltise si echiparea lui de soldat. Taxa de 18 nomismata era mare si reprezenta mai mult dect narmarea strict necesar a unui soldat, dar excedentul era ntrebuintat pentru cheltuielile armatei. A treia vexatiune, mpratul se gndi s mreasc toate impozitele existente si porunci epoptilor s fac noi operatii cadastrale si pentru cheltuielile lor se puse o tax de 2 keratia, ncasat ca %apiiaTiKov. S-a explicat termenul prin aceea c poate rulourile de pa102 V. recenzia din BZ 36, p. 157 sq. (la studiul scris de G. Rouil-lard, L'epibole au temps d'Alexis I Comnene, Byzantion", 10). 173 NICO1AF. BNESCU pirus ale vechiului cadastru au fost nlocuite prin foi de pergament (Monnier). A patra vexatiune. Procednd la o nou inventariere a bunurilor publice si private, nu se puteau lsa mai departe privilegiile care i rpeau statului o parte nsemnat a veniturilor. Irene fusese foarte generoas n aceast privint, ea suprimase taxele politice, epopei TioAaTiicoi (pltite poate de locuitorii Constantinopolu-lui si ai marilor orase) si redusese drepturile percepute la vmile imperiale103. Toate fur restabilite si n acest scop mpratul stabili la Magnaura un tribunal special, pentru a-i urmri pe ru-platnici si a face s nceteze scutirile fiscale. Poate c tribunalul acesta a dat nastere la abuzuri. A cincea vexatiune. Colonii stabiliti pe propriettile bisericilor, ale mnstirilor, ale fundatiilor pioase erau scutiti de capitatie. Nikephoros ceru s plteasc toti colonii fr exceptie si bunurile bisericii fur lovite prin aceast msur, mai ales c impuse plata ele la nceputul domniei sale. KarcviKOV era acum capitatia, care se desfcuse de impozitul funciar. A sasea vexatiune, mpratul le ordon strategilor din themele provinciale s-i caute pretutindeni pe oamenii care din srcie s-au mbogtit deodat si s le aplice regimul descoperitorilor de comori. Dup legislatia n vigoare, comoara era mprtit ntre descoperitor si proprietarul terenului. Se pare c n epoca lui Nikephoros comoara se confisca ntreag n folosul statului. Msura s-a extins asupra tuturor celor ce se mbogtiser prin speculatiuni ilicite si incorectitudini 101 Dolger, Regesten, l Abt., nr. 356, msur datnd din martie 801. 174 n gestiunea finantelor publice. Aceast msur a putut da loc la abuzuri si nedreptti. Theophanes povesteste c, odat, mpratul apru n piata fabricantilor de cear de la Constantinopol si-1 ntreb pe un negustor ce avere a fcut cu acest negot. Fabricantul, ngrozit, mrturisi c avea 100 livre de aur. Ce nevoie ai de ele ? i zise Nikephoros. Vino s cinezi cu mine si-ti voi lsa 100 de piese de aur si vei putea s te ntorci multumit." A saptea vexatiune. Fat de incuria fiscului, contribuabilii care descopereau pe proprietatea lor comori se multumeau s declare numai vasul, adugnd c era gol. Agentul fiscal, mituit, se mrginea s nregistreze vasul. Nikephoros porunci s se plteasc, pn la proba c vasul era gol, toti banii pe care-i putea cuprinde vasul. Novella se aplica cu 20 ele ani n urm. A opta vexatiune. Restabili taxa de dou nomisma-ta pe sclavii cumprati, ^co if\c, 'A6t>5oi), deci pe cei care intrau din arhipelag. Taxa nu se extinse si la cei care veneau prin Bosfor, la Hieron, poate pentru c din nord se aduceau lucrtori sclavi de care era nevoie. De asemenea, impuse taxa pe succesiuni mai mare, cernd-o nu numai de la colaterali, cum se fcea pn la el, ci si de la mostenitorii n linie direct (printi, copii etc.)104. A noua vexatiune. Prin secularizarea unor proprietti eclesiastice, prin vinderea fortat a bunurilor colo-nilor strmutati n Sclavinia, prin confiscarea bunurilor debitorilor insolvabili, statul ajunse

posesorul unor domenii ntinse. El le impuse acum armatorilor din 04 Ibidem, nr 377, datat cea. 810. 175 NICOLAE BANESCU Asia Mic s cumpere la pretul fixat de stat propriettile acestuia. A zecea vexatiune. A fost tot o msur care i lovea pe armatori, naucleroi. Le impuse s mprumute de la stat o sum fixat la 12 livre de aur, cu o dobnd de 4 keratia pentru piesa de aur, sau 17%. S-a discutat foarte mult asupra acestei vexatiuni. Paparrigopulos a luat-o n sensul unei bnci de stat, si Cassimatis a dat explicatia cea mai acceptabil. Iat de ce Theophanes numeste aceast msur o oc'deia. Uzura, camt fusese ntotdeauna condamnat de Biseric. Legislatia o interzise chiar un timp. mpratul Nikephoros rennoi msura, interzise perceperea oricrei dobnzi. Acum, impunnd naucleroilor o dobnd att ele mare, el svrsea pentru ortodoxul Theophanes o crim. Dar msura a fost impus de necesitti. Interzicerea conform moralei crestine era incompatibil cu viata economic a statului. Ea aduse o criz public si statul trebui s vin n ajutorul ei. Nikephoros oferi deci oricrui armator nsemnat din Constantinopol, unde era baza principal a flotei de comert bizantin, un mprumut, pentru a asigura buna stare a acestei flote. Dar fiindc banul public putea risca s fie pierdut n acest mprumut maritim, mpratul a trebuit s impun o dobnd ridicat, mprumutul nu era obligatoriu, dar cine avea nevoie s-1 fac, trebuia s se adreseze Statului, nu putea mprumuta dect de la Stat, care si asigura un profit si ddea n acelasi timp si un nou avnt flotei necesare imperiului. 176 Toate aceste msuri, care loveau n attea interese, au provocat, desigur, nemultumiri. Adversarii lui Ni-kephoros, mai ales clugrii, direct atinsi, nu 1-au iertat pentru acest lucru. Ei 1-au nftisat ca pe un tiran apstor si crud, ipocrit si stricat. E sigur c mpratul a fost, prin asprimea politicii sale financiare, foarte impopular. E caracteristic, n aceast privint, conversatia pe care a avut-o cu unul dintre oamenii si cei mai apropiati si pe care ne-a nregistrat-o Theophanes. Theodosios, fiul lui Salibaras, i spuse odat: Stpne, toti au s strige contra noastr si de ni s-ar ntmpla o nenorocire, toti se vor bucura de cderea noastr." mpratul rspunse: Dumnezeu a mpietrit inima oamenilor, pe a mea de asemenea. N-a mpietrit el si pe a lui Pharaon ? Ce binefaceri pot spera supusii mei de la mine ? Nu trebuie s astepte de la mine altceva dect ce vezi!" Clugrii se ridicau mpotriva lui Nikephoros patriarhul, care n 806 i urmase lui Tarasios. El fusese un simplu laic si trecuse deodat prin toate gradele sacerdotiului. Studitii protestar violent mpotriva alegerii sale. Patriarhul era, ca si mpratul, un oportunist politic, doritor a linisti spiritele si a pune capt luptelor recente. La cererea mpratului, el convoc un sinod pentru a reintegra n drepturile lui sacerdotale pe economul loseph, excomunicat pentru c dduse binecuvntarea cstoriei lui Constantin al Vl-lea cu Theoclote. Cu toate protestele lui Platon si Theodor, adunarea rspunse dorintei patriarhului si-i reddu lui loseph demnitatea de mare econom (807). Acesta fu nceputul marii certe cunoscute sub numele de afacerea moechian. Partizanii reabilitrii erau moechiani 177 NICOLAF. BNESCU ((j.oi%eia=adulter). Clugrii de la Studios refuzar comuniunea cu patriarhul. mpratul fu iritat ele opozitia care tulbura din nou Biserica; el nu putea admite s se supun la regulile canonice obisnuite cstoriei unui suveran. Un nou sinod clin anul 809 proclam legitimitatea cstoriei lui Constantin al Vl-lea, declarnd c mpratii sunt deasupra legilor Bisericii si excomunicndu-i pe opozanti. Abatele Platon fu exilat n Insula Printilor, cu Theodor Studitul si fratele su loseph, arhiepiscop de Thessalo-nic. Cei 700 de clugri care refuzar s accepte hotrrea sinodului fur mprstiati, nchisi, exilati. Pe de alt parte, crima Irenei contra fiului su ncuraja revolutiile. Dou ncercri se fcur pentru a-1 dobor pe Nikephoros de pe tron: n anul 803, rebeliunea lui Bardanios Turcul, care fusese

ridicat de mprat la comanda suprem a trupelor asiatice. Acesta se proclam mprat, dar nu izbuti. Trdat de partizani, se retrase ntr-o mnstire clin Insula Printilor, unde fu orbit, n 808 avu loc alt complot, pentru a-1 ridica la tron pe patriciul Arsabir, pe atunci n nalta functie de quaestor, tot fr izbnd. mpratul avu s lupte n acelasi timp cu dificultti externe. De la venirea sa pe tron, se silise a lmuri cu Carol cel Mare chestiunea Italiei. O ambasad trimis n 803 n Occident aducea un proiect de tratat prin care i lsa imperiului Venetia, Dalmatia maritim, Ne-apole, Calabria, Sicilia - lsndu-li-se francilor Istria, Dalmatia interioar, Exarhatul Ravenna, Pentapolis si Roma. Dar Bizantul i refuz lui Carol titlul ele mprat si ostilittile se reluar. O flot bizantin veni n Adria-tica (806), fr a-1 putea mpiedica pe Pepin de a pune stpnire pe insulele Lagunei (809)- Se reluar 178 tratativele cu Aix-la-Chapelle si prin tratatul din 812 se restitui Venetia imperiului. Ambasada lui Michail I Rhangabe l salut pe Carol ca mprat, ceea ce unii socotesc o recunoastere a titlului su de ctre Bizant. n primii ani ai domniei, Nikephoros avu s poarte rzboi cu Harun-al-Rasid. Neputndu-se plti tributul la care se ndatorase Irene, acesta nvli n Asia Mic. O ambasad a mpratului aduse pacea, pltind 40.000 nomismata aur si ndatorndu-se a nu restaura cettile distruse. Theophanes (I, p. 482) vorbeste si de un impozit impus lui Nikephoros si fiului su. In acelasi timp avu loc si un schimb de prizonieri. Dar grija lui Nikephoros pentru cettile din Asia Mic, fapt care contravenea tratatului, ca si nentelegerile ivite cu schimbul prinsilor provocar ndat ostilittile califului, care ptrunse pn la Ankyra. n 805, prad Kypros, lund multime de captivi. Numai dup moartea lui Harun (809) avu liniste Bizantul. Acest calif reluase rzboiul cu bizantinii. Desi Nikephoros l purt cu energie, el nu fu att de fericit pentru imperiu. La 806, Harun lu Tyana, ajungea la Ankyra, pe cnd flota sa prda Kypros si Rhodos. si mai grele fur, n aceast domnie, luptele cu bulgarii. De cnd n fruntea statului bulgar se afla viforosul han Krum, imperiul avu s ndure necontenit nvlirile prdalnice ale hoardei bulgare. Krum pornise n 807 prdnd Macedonia, iar n 809 cucerise si Sar-dica. mpratul fcu mari pregtiri pentru a-1 nfrunta pe dusman. Fragmentul publicat n anii din urm de Dujcev ne arat ce puternic armat condusese Nikephoros n primvara anului 811. Bulgarii, nfricosati, fug din calea lui. mpratul ajunge prin trectori la 179 NICOLAE BANESCU Pliska, resedinta hanului (unde nimiceste o trup lsat de Krum), pe care o prad teribil, punndu-i n urm foc. Strbate apoi prin mijlocul Bulgariei, cu gndul s se ndrepte spre Sardica, unde totusi n-a fost. ngmfat de marea-i biruint, se ntoarse fr s-si ia msuri de supraveghere, iar n strmtori, bulgarii, vznd debandada trupelor bizantine, care, dup descrierea lui Dujcev, se cledaser la prad, arznd n drum totul, ucignd turmele, ntresc iesirea cu sant si palisade si-1 atac pe Nikephoros pe neasteptate. Lupta se transform n mcel. Bizantinii fug, dau de o ap mloas n care se mpotmolesc cu caii, cti putur scpa. Dau de palisada cu care bulgarii nchiseser iesirea din clisur. Coboar de pe cai, sar, dar dincolo era spat sant adnc, n care-si frng oasele, n fine, bulgarii dau foc palisadei, ce se prbuseste n sant si multi mor n focul santului, mpratul pieri n aceast catastrof, cu toti patricii si nobilii. Staurakios scp greu rnit. Un fapt nsemnat este n aceast domnie slbirea si retragerea elementelor slave, care se revrsaser pn n Grecia si Peloponez. O mare nval se produce acum mpotriva oraselor maritime grecesti, care nconjurau ameninttor populatiile slavice asezate nuntrul trii. Coloniile de slavi din Grecia ajunseser att de puternice, nct plnuiser s se fac stpne

asupra Peloponezului. Expeditia ntreprins contra lor sub Irene se mrginise a-i supune pe rebeli la tribut, fr s le micsoreze numrul sau s le sfrme puterea. Tulburrile sau vremea urcrii pe tron a lui Nikephoros ncurajeaz pornirile lor de a-si cuceri independenta. Ei adunar mari forte si ddur atacul asupra 180 cettii Patrai (Patras), port nfloritor, prin care puteau s asigure legtura cu slavii de pe Coastele Adriei. Piratii arabi din Africa, la Tunis, erau acum aglabitii, neatrnati de califat. Ei fur adusi a coopera la asediu. Prdar toate propriettile de dincolo de ziduri si pe cnd arabii blocau golful, ei asediar orasul. Ajutorul putea veni numai de la Corinth, dar generalul de acolo, nstiintat, nu putu trimite imediat trupe de ajutor. Locuitorii, care asteptau acest ajutor, puseser iscoade s le anunte apropierea ajutoarelor de la Corinth, ca s prelungeasc rezistenta, fiind la captul sfortrilor. Unul dintre acesti paznici fcu, din greseal, fr s aib temei, semnul convenit. Dup cte ne relateaz Constantin Porphyrogenetul (De adm. zmp.), paznicul trebuia, n cazul cnd trupele nu se vedeau, s se ntoarc tinnd steagul drept. Dar n momentul cnd apru la vederea concettenilor si, calul se poticni si steagul se plec fr voia curierului. Orsenii, convinsi c vin ostile de la Corinth, se aruncar atunci la porti cu nversunare asupra slavilor, i bat si-i alung, lund un mare numr de prizonieri si prad mult. Generalul bizantin sosi trei zile dup aceast biruint. Gelos fat de izbnda cettenilor armati, el rspndi zvonul care umbla n gura oamenilor, conform cruia izbnda se datorase Sfntului Andreim, patronul orasului, care iesise n fruntea lupttorilor. Aceasta a fost anuntat mpratului si Nikephoros, politician priceput, si ddu seama ce ar fi nsemnat ca oamenii s cread c un guvern municipal bine constituit poate oricnd s asigure aprarea mai bine dect guvernul central, adesea incapabil ori indiferent. De aceea, el ddu printr-un edict toat prada luat de la slavi, 181 NICOLAI- BNESCU propriettile si sclavii, Bisericii Sf. Andrei, nu populatiei orasului, n acelasi timp, episcopiile de Methone, Corone, Laceclemona fur supuse Mitropoliei de Pa-tras105. Acest chrysobul al lui Nikephoros fu mai trziu ntrit de Leon al Vl-lea (Finlay). Locuitorii din Patrai cstigar o biruint strlucit asupra slavilor care atacar cu nversunare orasul, n 807, sprijiniti de mase de arabi africani, aglabitii. Din anul 800, arabii de la vestul Egiptului iesir de sub ascultarea Abbasizilor, formar un stat independent la Tunis, sub dinastia Aglabitilor. Biruinta aceasta, exploatat de trupele imperiale, care supun toat coasta de vest a Peloponezului, pn n Mesenia, nseamn nceputul scderii puterii de expansiune a elementului slav. Imperiul se sileste, printr-o colonizare sistematic greceasc, s recstige tinuturile ocupate de slavi. Cu mult mai grea fu situatia creat prin noua ridicare a bulgarilor. Acum se afla n fruntea acestui popor cruntul si neobositul Krum. El ptrunse n 809 n imperiu si cuceri Sardica. Dup mari pregtiri, mpratul porni o puternic expeditie mpotriva bulgarilor, nceputurile fur fericite. Bizantinii ard resedinta lui Krum si pustiesc totul n calea lor, refuznd orice propuneri de pace. Dar la ntoarcere, mpratul fu nchis din toate prtile si, la 23 iulie 811, atacat de bulgari. Lupta fu sngeroas. Armata bizantin fu nimicit, mpratul si o multime de nobili czur n strasnica ncierare. 105 E. Q(Q^,07totiXou 'lotopicx Tfjq TioXecot ncruprv, Atena, 1888; Dolger, Regesten, 1. Abt., 365; cf. Const. Porphyrogenetul, De adm. imp., ed. Bonn, p. 217 [=C. Porfirogenetul, Cane de nvttur pentru fiul su Romanos, traducere V. Grecu (col. Scriptores Byzantini", VII), Bucuresti, 1971, cap. 49, p. 79-80] 182

Krum nfipse capul lui Nikephoros ntr-o lance si-1 expuse mai multe zile; apoi fcu din hrca lui un pocal din care nobilii bulgari (boliades) fur siliti a bea la mas. Thracia si Macedonia fur pustiite ngrozitor106. 5. Staurikios si Michail I Rhangabe Fiul lui Nikephoros, Staurakios, abia scpat, greu rnit, clin lupta n care czuse printele su, navea copii, de aceea scurta lui domnie fu agitat de intrigi 106 I. Dujcev, Neue biographische Daten zum Einfall des Nikephoros L in Bulgarien i. J. 811, Spisanie" der Bulg. Akad. d. Wiss, 54 (1936), p. 147-188. Autorul d textul unui raport asupra campaniei lui Nikephoros contra Bulgarilor n Iulie 811, scos din Cod. Vatic gr. 2014 si-1 analizeaz. Se dau amnunte asupra puterii armatei bulgare, se vede c Nikephoros a luat Pliska, ngmfarea lui n victorie, prdarea nspimnttoare a trii, marsul asupra Serdici, baricadarea strmtorilor de la iesire de ctre Krum, si groaznica nfrngere a armatei bizantine. La sfrsit, urmeaz o descriere a persoanei lui Nikephoros. n fine o contributie important la istoria veacului allX-lea. (v. recenzia F. Dolger), BZ. 37, p. 184-185). H. Gregoire, Un nouveau fragment du Scriptor incertus de Leone Armenia" Byzantion", 12 (1936), p. 417-427. Ed. nou a fragmentului publicat de Dujcev. Gregoire arat c nu e o bucat hagiografic, ci una de chronic, care stilistic apartine asa zisului Scriptor incertus de Leone" si poate unui rest dintr-un Malalas Continuatus. Textul lui Dujcev se afl ntr-un manuscris hagiografic, Vatic. gr. 2014 si savantul bulgar a crezut c e vorba de o scriere edificatoare, mai ales c notitele Menologiilor, Synaxarelor si Menee-lor (23 si 26 Iulie) relative la martirii din Bulgaria" deriv mai mult sau mai putin direct clin aceast 5ifryr|cn.q, intitulat: ilepi 183 NICOLAE BANESCU continue pentru a-1 pune pe tron pe cumnatul su, curopalates Michail Rhangabe; la 2 octombrie 811, e silit a se retrage de pe tron, n favoarea cumnatului su, Michail I Rhangabe. Acesta, fr nsusiri de energie, cut s potoleasc nemultumirile, s repare nedrepttile domniei precedente. Rechem din exil pe studiti, fcu s fie din nou condamnat economul lo-seph, mpcndu-1 astfel pe patriarh cu clugrii, mprti cu drnicie banii adunati de Nikephoros. Desfiinta msurile fiscale care apsau asupra clerului, NiKT|(p6pou TOU 6aoiXecoq mi Ttwq cpi,r|ai TO KoAxx ev p Dar nu-s dect una sau dou fraze n stil hagiografic. Toat bucata e evident extras (tale quale sau prin tieturi) din o cronic contemporan a faptelor; si am zice c Theophanes, mort n 817, a cunoscut aceast povestire, la care propria-i relatie face aluzii evidente. Expresii care nu se pot ntelege dect la lumina noului text. De exemplu, Theophanes zice c oamenii lui Nikephoros au pierit n focul santului", tea ifq oouSccc; Tfupi, cu articol determinativ, de dou ori, desi Theophanes n-a vorbit mai nainte nici de foc, nici de sant. El a vorbit numai de o palisad, n care Bulgarii lui Krum i-au nchis pe bizantini. Gregoire traduce tot pasajul, foarte bogat prin precizia faptelor. Era un fluviu mocirlos si negsind vad, grecii, urmriti, se aruncar n fluviu cu caii, dar se mpotmolesc, striviti de cei care vin dup ei. Astfel, bulgarii trec peste ei si cei care se credeau scpati din fluviu dau de o palisad puternic, fcut de bulgari. Descleca, se urc pe palisad si se arunc dincolo, dar n afar s-a spat un sant adnc si ei si zdrobesc oasele cznd, n fine, bulgarii pun foc palisadei si aceasta se nruie, nct bizantinii cad n locul santului, unde pier. Theophanes le-a citit, pentru a vorbi de focul santului. Povestirea vine de la un istoric, de la unul de prim ordin, ea a fost tiat dintr-un manuscris al cronicii anonime, din care ne rmne un alt fragment, urmnd de aproape textul nostru: Scrip184 lsndu-se cu totul influentat de puternicul egumen de la Studios, Theodor107, ale crui doctrine

le mprtsea si patriarhul Nikephoros, ales nc din 806. Se art ostil iconoclastilor, pentru a se mpca cu Roma si aceasta i trezi dusmnia armatei si agitatii n Constantinopol, manifestri turbulente se produser la mormntul lui Constantin al V-lea. Asa se explic revolta trupelor si cderea mpratului. tor incertus de Leone Armenio. Stilul e identic si de asemenea spiritul, precizia n detaliu, cunoasterea adnc a oamenilor si lucrurilor, mai ales a lucrurilor bulgare. Portretul lui Nikephoros, reprodus de Gregoire, vine fr nici o modificare din Scriptor incertus. Izvorul? Ceea ce e sigur, e c istoria noastr e o continuare (pn la Leo Armeanul) a unei cronici n genul si stilul lui Mala-las, cci portretul lui Nikephoros e cu totul malalian". Avem cteva indicii despre existenta unui Malalas Continua-tus". Tzetzes nu pune un loan de Antiochia", dup toat evidenta, un Malalas, ca urmare, dup Georgios Monachus ? De ce din aceast ouvexevct a cronicii cu portrete de mprati" nu ne-au rmas dect dou fragmente, AifryTicuq a lui Dujcev si cele 28 pagini din Scriptor incertus ? Foarte probabil fiindc compilatorii de cronici au preferat acestui Malalas Continuatus pe Theophanes, care scria aproape la aceeasi dat. 107 Acesta fusese rechemat din exilul su de ctre Irene. Dup biograful lui Theodor, incursiunile arabilor sub Harun l siliser pe Theodor a se refugia, mpreun cu tovarsii si, la Constantinopol. Ei se stabilir atunci, n numr de 700, lng Poarta de Aur, n cldirile vechii mnstiri a lui Studios, fondat n 463 de patriciul Studios si rmas, din cauza persecutiilor iconoclaste, aproape pustie. Aici ajung ei o fort pentru Biseric, exercitnd n afacerile ei o influent din cele mai mari. 185 NICOLAE BNESC U n anul 812 relu tratativele cu Carol cel Mare, care restitui, printr-un tratat, Venetia, obtinnd recunoasterea titlului ele mprat de ctre bizantini, mpratul ele la Constantinopol rmnnd 6cccn?te'bc; 'Pcojiaicov. mpotriva bulgarilor, care si continuau jafurile n provinciile de lng Constantinopol, Michail Rangabe se art cu totul incapabil, n 812, Krum se ridicase iarsi, rspndind ruina si groaza n Thracia. Cele mai nsemnate orase - Develtos, Anchialos, Mesembria -cad n minile lui. Primejdia se apropia de Constantinopol. Michail e sftuit s o nfrunte. El si concentreaz atunci, n primvara anului 813, numeroasele sale trupe, adunate din toate themele, pn la paznicii clisurilor clin deprtatele provincii ale Asiei, n fruntea acestei armate numeroase, mpratul iesea, cu mare pomp, clin Constantinopol, ca s-i ntmpine pe dusmani. Basilissa Procopia l petrecea pn afar din oras, mprtind bani si daruri strategilor. Aproape de Aclrianopol, la Bersinikia (Versinikia), cele dou osti dusmane se ciocnir, n ziua de 22 iunie si, la prima izbire, bulgarii ncepur a se cltina. Dar, fie o defectiune, fie o panic fcu ca o parte din trupele bizantine s fug clin lupt si bulgarii ies biruitori. Oastea se risipeste si mpratul scap la Arcadiopolis, de unde se ntoarce, deprimat, n Capital, lsndu-1 n urma lui pe Leon, strategul themei Orientului [Anatolikon], ca s refac ostirea si s se mpotriveasc barbarilor. 186 Krum, n anul ele dup moartea lui Nikephoros, nvli cu o armat mare n imperiu si lu orasul De-veltos. Michail iese n fruntea ostilor, s i se mpotriveasc, nsotit ele Procopia. Dar armata art mare nemultumire vznd curtea unei femei si mpratul se ntoarse de la Tzurulon napoi (Finlay, History). Hanul bulgar, ncurajat de aceast dezordine, reusi s ia An-chialos si alte cetti din Thracia. El oferi pacea lui Michail pe baza tratatului ncheiat ele Theoelosius al III-lea cu Cormisos, nainte de biruintele iconoclastilor. Intre conditii ns era si aceea ele a i se preda toti refugiatii si dezertorii, care n mare parte erau crestini^1. mpratul examina aceste conditii ntr-o adunare, n care multi erau de prere s se accepte, asigurndu-se pacea cu barbarul. Dar Theoktistos, maestrul palatului, si mai ales Theodor Stuciitul se opuser cu hotrre. Ei declarar c ar fi o pat pe Imperiul roman o asemenea fapt. Stuciitul adug c ar fi un act de impietate s

se dea n minile pgnilor crestinii, citnd din Evanghelia lui loan, VI, 37: Tot ce mi-a dat tatl meu, va veni la mine, si cine vine la mine, nu l voi arunca afar, mpratul, din motive de pietate, se altur la prerea Studitului. Krum continu ostilittile, cuceri Mesembria (noiembrie 812), lund o mare prad, orasul fiind mare centru comercial. n primvara anului 813, Michail iese n funtea unei mari ostiri, nsotit de Procopia pn la apeduct. La Bersinikia statur fat n fat cele dou osti, pn ce Aplakes la una din aripi, soldatii fiinel nerbdtori, hotr a ataca si-1 nstiinta pe mprat s-1 ajute, cci vor birui. La nceput bizantinii au succes, apoi panica 187 NICOLAE RNESCU intr n armat, o parte se retrase1481. Se pare, dup unii istoriografi, c Leon Armeanul, care urmrea gndul de a uzurpa tronul, si retrase armata, provocnd dezastrul. Dar mprejurarea era prielnic pentru o rsturnare a domniei ce se dovedise att de neputincioas. Leon rscoal soldatii mpotriva mpratului, vine asupra Capitalei si se ncoroneaz pe 11 iulie 813 la Sfnta Sofia. Michail I Rangabe se resemneaz a abdica si este silit a se retrage, cu copiii si, clugrindu-se toti, n insula Prote (Proti). B. [A DOUA PRIGONIREA ICOANELOR. RESTABILIREA LOR DEFINITIV] 1. Leon al V-lea Armeanul (813-820) Leon al V-lea Armeanul (813-820), era de fel din Armenia, om energic, ndrznet si pervers. El venea n fruntea imperiului n mprejurrile cele mai critice. sase zile numai dup ncoronarea sa, Krum, care l lsase pe fratele su s mpresoare orasul Adrianopol, apru la portile Bizantului. De pe nltimea zidurilor, bizantinii asistar atunci la o curioas priveliste, n fata Portii-de-Aur, slbaticul han fcu, dup obicei, jertf, omornd oameni si o multime de animale. Cobornd apoi la mare, el si muie picioarele n ap, se mbie, stropindu-si gloatele ce-1 aclamau furtunos, trecu apoi prin mijlocul curtezanelor sale, adorat si slvit. Nimeni nu ndrzni s arunce de pe ziduri o sgeat. Apoi hanul mpresoar orasul, trgnd un val mprejurul su si prad locurile nvecinate. Vznd c-si pierde vremea, propuse pacea, n schimbul unui tribut de aur, de stofe scumpe si de fecioare alese. Leon tinu atunci sfat cu demnitarii. Cumprarea pcii era de mult vreme un mijloc ntrebuintat de diplomatia bizantin; viclenia era ns o arm tot att de pretuit. Leon se hotr pentru aceasta. Barbarul trebuia suprimat cu orice chip. El i propuse atunci s pofteasc, nsotit ele ctiva slujitori, fr arme, la trm, uncie mpratul va veni ele asemenea, ca s se nte189 NICOLAF, BANESCU leag, n acelasi timp, trei insi narmati erau ascunsi ntr-o cas din apropiere, ca, la un semn, s se npusteasc asupra hanului si s-1 ucid, ntlnirea are loc a doua zi, afar din oras, n regiunea Blachernae (spre partea extern a Cornului ele Aur). Hanul veni acolo nsotit ele cancelarul su, de un grec fugit la bulgari si cstorit cu sora lui Krum si de fiul acestuia, n curnd sosi cu o barc si mpratul. Hanul desclecase, ncredintnd calul, cu saua pe dnsul si cu frul n gur, nepotului su ce-1 nsotea si se asezase pe pmnt. Pe cnd stteau de vorb, unul dintre nsotitorii lui Leon fcu semn, descoperinclu-si capul. Dar Krum observ gestul si sri, ca o nluc, pe cal, pornind n galop. Cei narmati iesiser clin ascunztoarea lor, pornind n goan dup han si slobozind asupra lui sgeti, n timp ce multimea de pe ziduri striga puternic: OTOCUpoc; eviKtioev! Dar Krum ajunse neatins la ai si. Unul din nsotitorii su, cancelarul, fusese ucis, iar ceilalti doi prinsi vii. Hanul se rzbun cumplit. El ncepu a doua zi prjolul. Bisericile, mnstirile ele dincolo ele zidurile orasului, palatele si casele fur prefcute n cenus. La Sf. Mamas nimicir de asemenea palatele, sfrmar coloanele, lund cu dnsii statuile de metal ori plumbul, si mcelrind populatia10". Ei prdar apoi orasele, emporiile de pe trmul Propontidei. La Selym-bria drmar la pmnt castrul, arser bisericile si

E vorba de Sf. Mamas din Bosfor, nu de cel TOU Hu-), de la poarta Xilokerkos, v. J. Pargoire, Les Saint-Ma-mas de Constantinopole, n Bulletin de l'Inst. Archeol. russe Constantinopole", IX, fasc. 1-2, Sofia, 1904. 190 casele. Acelasi lucru la Daonium, iar la Herakleia, neputnd lua cetatea, arser toate casele din port si de la margini. Prjolul atinse apoi Rhaedestum, Aprum, pn n regiunea Ganos. Pn la Adrianopol, bulgarii lsar n urma lor un imens pustiu, nconjur n fine si acel oras, lovindu-1 cu masini de asediu. Locuitorii istoviti, nfometati, predar cetatea si, cu dnsa, o prad imens czu n minile barbarilor. Populatia fu trt n captivitate, dincolo cte Dunre, circa 10.000 de oameni, eiq Boi)A/yocpiav LKef>ev TOU "latpot) Trciai-iou109. n timpul iernii, apele fiind sczute, bulgarii vin din nou, prdnd ngrozitor. 50.000 de captivi fur trti n tinuturile lor. Krum hotrse a da, n primvara anului 814, o lovitur energic. El fcuse pregtiri uriase, adunase la Arcadiopolis 30.000 de oameni si-si asigurase ajutorul arabilor. Slavii clin Thracia nc se ridicau cu dnsul. Cnd totul era gata, cruntul han bulgar czu ucis de o mn nevzut, la 13 aprilie 814. Leon al V-lea, care fusese nstiintat de aceste uriase pregtiri ale lui Krum, luase toate msurile, ca s poat rezista. Asteptndu-se la atac n prtile ele la Blachernae, punctul cel mai slab al fortificatiei orasului, el pusese s se ridice acolo nc un zid si-si adunase ostire. Acum, folosinduse ele prilejul mortii lui Krum, porni (814) asupra bulgarilor. El izbuteste a-i zdrobi ntr-o lupt sngeroas lng Mesembria si a ncheia cu Omurtag, fiul si urmasul lui Krum, o pace de 30 de ani. Colina de pe care i surprinse pe bulgari n lagr si-i mcelri (Theophanes Cont.) dobndi numele de Colina lui Leon" (6 6ot>vo<; AEOVTCX;). 109 Scriptor incertus, Historia de Leone Bardae Armenii filio (Bonn), p. 145, 23. 191 n rsrit, Leon apr cu succes frontierele mpotriva abbasizilor; iar n Apus el si asigur posesiunile amenintate de piratii spanioli prin alianta sa cu agla-bitii din Africa. Cnd mprejurrile externe i ngcluir, Leon si ntoarse privirile nuntru, recleschiznd spinoasa problem, a icoanelor, care tulburase atta capitala mai nainte, nvins la 787, partidul iconoclast nu dezarma, nenorocirile politice suferite de avarul Nikephoros, ele slabul Michail fur un pretext cle-a striga contra icono-latriei acestor mprati, n 812, o conspiratie se urzise pentru a-1 aduce pe tron pe unul din fratii orbiti ai lui Leon al IV-lea. n 813, nemultumitii organizaser o manifestare la mormntul lui Constantin al V-lea. Sub nrurirea armatei si a ctorva demnitari influenti, partizani ai iconoclasmului, Leon al V-lea se hotr a interveni, pentru a readuce Biserica sub autoritatea puterii civile - partidul religios ajunsese, cum am vzut, foarte puternic sub Michail Rangabe. Instrumentul lui Leon fu un lector loan Morocharzanios, supranumit Hylilas, pe evreieste ajutorul Diavolului" si Lekano-mantis (vrjitorul). Acesta adun materialul mpotriva cultului icoanelor. O discutie lung urm ntre cele dou partide, puse la lupt ele basileu. Alturi de patriarhul Nikephoros, Theoclor Studitul"01 se distingea ntre aprtorii icoanelor. El ndrzni a-i tgdui mpratului amestecul n afacerile Bisericii. Lui i s-a ncredintat Statul, - sustinea Studitul - aoi (J.ev yocp TI ir\c, TioXiteicct KatdaTaaK; KOCI f] iot aipaTcco enia-TE'D'dri, iar nu Biserica. Apostolul zice: Dumnezeu a pus n Biserica sa mai nti pe apostoli, apoi pe pro192 feti, apoi pe Evanghelisti, dar niciodat nu-i pomeneste de mprati". Numai ei au a decide prin urmare n materie ele dogme si credint, ngrijeste-te prin urmare de acestea - zicea Studitul - si las Biserica n ortodoxie!" Studitul mergea pn acolo nct, n lumea sa ortodox, nu cunostea autoritate mai nalt dect a papei, Biserica Romei fiind ntia biseric a lui Dumnezeu, ca una n

care cel dinti a stat Apostolul Petru - fjq netpoc, Jtpano-frpovoc,. Nikephoros patriarhul e ridicat ntr-o noapte din Patriarcheion si aruncat n mijlocul pietii, de unde e pus apoi ntr-o barc si trecut peste strmtoare, la Chrysopolis. A doua zi, Leon pretinde c patriarhul a fugit din Scaun si atunci n fruntea Bisericii fu ridicat, la l aprilie 815, Teodotos Melissenos, zis Cassiteras, un devotat al su, care avea rangul de spatharocandidat. Studitul fu surghiunit si el n Bithynia, iar alt aprtor al icoanelor, Euthymios, mitropolit de Sardes, fu ucis sub lovituri. Leon Armeanul adun apoi n acest an (.815), dup Pasti, un Sinod la Sfnta Sofia, prezidat de noul patriarh si de fiul mpratului, Symbatios Constantin. Se proclamar iarsi principiile sinodului clin Hieria, care opreau cultul icoanelor. Hotrrile sinodului iconoclast din 815 au fost studiate de ctre D. Serruvs, Les actes du concile iconoclaste de 815 (Melan-ges d'archeologie et d'histoire", Roma, 1903). Serruys a extras din scrierile patriarhului Nikephoros aceste hotrri si le-a analizat. Mai apoi ns Ostrogorsky s-a ocupat de chestiunea inconoclas-mului, n Studieri zur Gesch. des byzant. Bilderstreites, n Hist. Untersuchungen", Breslau 1929, si el arat c Serruys n-a cunoscut dect un manuscris n aceast privint, Cod. graecus nr. 1250, din Biblioteca National a Frantei, din care el a extras deciziile si193 NICOLAE BANESCU nodului iconoclast si de aceea ele n-au valoare, cci mai e un manuscris, Cod. Coislinianus 93, pe care nu 1-a folosit. Amndou au lacune, dar Coisl. a fost modelul celuilalt, ntrebuintn-du-le pe amndou, Ostrogorsky ne d textul mai complet al acelor decizii, din care el scoate alte concluzii. loan Grammaticus (Hylilas) a fost nsrcinat de mprat a aduna materialul pentru combaterea icoanelor, n dec. 814, totul era gata si rezultatul acestei cercetri a fost prezentat patriarhului Nikephoros. Acesta nu s-a lsat convins. Regestele publicate de printele Grumel [Les regestes des actes du Patriarchat de Con-stantinopole", t. I, fasc. II] au nregistrat silintele patriarhului ele a-1 abate pe mprat de la erezia lui: angajamentul pe care si-l lua mpreun cu episcopii si clugrii adunati la Patriarhie, de a rezista pn la moarte furtunii iconoclaste, [Grumel, n. 391], n dec. 814, putin nainte de Crciun. La aceeasi dat se plaseaz Mesajul ctre mprat, nr. 394, rugndu-1 a nu tulbura biserica pe care printii au ntrit-o n credint si au curtit-o 'de erezii. Patriarhul ofer demisia sa, numai credinta s fie mntuit. Mai sunt de mentionat-, o scrisoare ctre mprteasa Theodosia pentru a-1 ntoarce pe suveran de la rzboiul mpotriva icoanelor [nr. 395]; scrisoarea ctre Eutychianus [nr. 397] primul secretar imperial, amenintndu-1 cu pedepse divine, dac va persista n sentimentele sale ostile bisericii s.a. n fine, la nceputul lui martie 815 se situeaz scrisoarea de abdicare adresat mpratului (nr. 401). Cnd mpratul a vzut c nu-1 poate convinge, 1-a ridicat n-tr-o noapte din palatul Patriarhiei si 1-a deportat n Asia. La l aprilie 815 a fost pus patriarh Theodotos Melissenos (zis Kassite-ras), fiul patriciului Michail si al unei surori a sotiei a treia a lui Constantin al V-lea, unul din familie spre a se putea sprijini pe dnsul, ndat dup Pasti, un sinod e adunat la Sfnta Sofia, prezidat de noul patriarh. El n-a fcut dect s confirme hotrrile sinodului ele la Hieria, ale primului sinod iconoclast din 754, si s le condamne pe cele ale sinodului din 787, care restaurase cultul icoanelor. El condamn de asemenea confectiunea icoanelor, fr a le numi totusi idoli. S-a crezut c acest al II-lea sinod iconoclast a artat fat de cel dinti mai mult moderatiune, Ostrogorsky arat ns c nu 194 e adevrat. Miscarea iconoclast sub Leon al V-lea (ca si aceea de sub Theophilos) n-a fost mai tolerant dect cea de sub Leon al III-lea si Constantin al V-lea, e numai mai srac de spirit", afirm Ostrogorsky. Idei noi n-a adus iconoclasmul acum. S-a multumit a repeta vechile teze ale doctrinei.

S-a pstrat o scrisoare a urmasului lui Leon V, a lui Michail al Il-lea ctre Ludovic cel Pios. ntrnsa mpratul raporteaz regelui german c sinodul din 1815 a prescris numai ca icoanele s se atrne n biserici mai sus, astfel nct credinciosii s fie mpiedicati a le venera prin proskynesis. Aceast comunicare e ns contrazis de hotrrile sinodului iconoclast, refcute de Ostrogorsky. n ce-1 priveste pe Michail al Il-lea, atitudinea sa n aceast chestiune a fost cam indiferent si sistemul iconoclast a pstrat n domnia sa preponderenta. Studitii opuser o mare mpotrivire si ei suferir rigorile lui Leon. Fur mprstiati, Theodor Studitul exilat n Asia. Din exilul su, el exercit ns o mare influent asupra spiritelor, scriind tuturor si mbrbtndu-i. n scrisoarea ctre papa Paul I nu se sfia a afirma c aceasta e ntia autoritate bisericeasc, pentru c biserica Romei e cea dinti, ca una n care a stat apostolul Petru. Dup sinodul din 815, se dezlntui prigonirea mpotriva icoanelor, care fur arse si sfrmate pretutindeni. Vasele, odoarele cu chipuri sfinte fur de asemenea distruse. Recalcitrantii fur pedepsiti, exilati, smulgnclu-li-se uneori limba, pentru ca s nu mai protesteze. Leon dezlntui n sfrsit n imperiu vechea urgie iconoclast si el fu socotit ca un alt Antichrist", ^Xoq 'AvTi %piaToq. Leon al V-lea era un bun administrator, ncercase a purifica administratia si a pune capt coruptiei judectorilor, a face s domneasc o bun justitie. Dusmanii si recunosc aceste merite. Asprimile cu care pedepsea abuzurile din administratie, 195 mutilndu-i pe vinovati, trezir nemultumirea general. Leon fcuse impresia unui om crunt. Lumea cuta un mntuitor. Privirile tuturor se ndreptar spre Mi-chail, care se bucura de mare vaz. Aceasta trezi mpotriva sa nemultumiri, de care stiu s profite Michail din Amorion, comes excubitorum, un om dotat cu mult energie, mpratul, bnuind conspiratia ce se urzea n ascuns, pentru a fi rsturnat, l nchise si, amnnd, la interventia sotiei sale, executia (aceasta avusese scrupule religioase, cci era n ajunul Nasterii Mntuitorului), le ddu timp conjuratilor s-si traduc n fapt lovitura. Preotii care fceau rugciunile n capela Palatului nu locuiau nuntru. Ei veneau, la a treia veghe a noptii, pe Poarta de Fildes. Conjuratii, cu arme pe sub haine, se amestecar n noaptea de Crciun cu dnsii, neobservati, mbrcati n haine de preoti. Ei se ascund n capel si cnd mpratul veni, dup obicei - cci el lua parte la cntrile bisericesti, avnd o voce frumoas - se aruncar asupr-i. Leon se refugie n altar si fur o cruce; cum era voinic, se ncinse o lupt strasnic ntre dnsul si conjurati, care, lovindu-1 din toate prtile, l doborr, tindu-i capul n sfntul lcas. Bizantul pierdea prin el un sef energic si un administrator de mna nti. O recunoscur chiar dusmanii ereticului". si cel mai mare omagiu ce se aduse memoriei sale fur cuvintele unui adversar, ale patriarhului Nikephoros, cel depus de dnsul mai nainte. Acesta, auzind vestea asasinrii lui Leon al V-lea, exclam: Imperiul a pierdut un mare sprijin, desi nelegiuit." Asasinii 1-au scos pe Michail din nchisoare. Cu picioarele n ctuse - cheia se afla n snul lui Leon - el 196 urc tronul imperial si e aclamat de oficiali ca basile-us. La amiaz, vestea se rspndi n tot orasul. Mi-chail, dup ce-si sfrm ctusele cu ciocanul, merse n biserica Sfnta Sofia, fr asi spla mcar minile" - scrie un cronicar pios, fr nici o team de Dumnezeu", pentru a fi ncoronat de patriarh. 2. Michail al II-lea din Amorion (820-829) Michail al II-lea din Amorion (820-829), zis Blbitul", 6 Tpax>A,6<;, din pricina unui defect de pronuntie, e ntemeietorul noii dinastii numite frigiene. Cu aceast schimbare de tron imperiul n-a cstigat nimic. n chestiunea religioas, Michail al II-lea avu o politic de mijloc. El nu rspunse sperantelor pe

care ortodocsii si le puneau ntr-nsul. Dac exilatii putur s se ntoarc si portile nchisorilor se deschiser, el nu permise s se ridice iarsi icoanele. Domnia sa nu fu netulburat. Revolutia care-1 condusese n fruntea imperiului fusese, dup aceea a lui Leon al V-lea, un exemplu primejdios. Ea trezi acum ambitia altui uzurpator, de origine slav dup unul din printi, generalul Tboma, tovarsul de arme de odinioar al lui Leon si al lui Michail. Foarte iubit de soldati, el ncepuse a se misca, nc de la sfrsitul domniei lui Leon, n Asia Mic. Acum miscarea ia proportii. Sprijinit de arabi, revolutia aceasta lu un caracter social foarte primejdios. Thoma fu ncoronat la Antiochia cu permisiunea lui Al-Mamun, de ctre patriarhul lob. Populatia Asiei Mici trecu de partea sa. Dar dou ncercri ale sale de a lua, cu ajutorul flotei, Constantinopolul (n decembrie 821 si n primvara 197 NICOLAE BANESCU lui 822) rmaser zadarnice. El fu btut dup aceea, n Thracia, de bulgari, care veniser n ajutorul lui Mi-chail al II-lea. Hanul Omurtag sau Mortagon veni n cmpia aflat la est de Herakleia. Thoma fu nevoit s ridice asediul pentru a-1 ntmpina. Btlia fiincl nede-cis, Omurtag s-a retras cu prada (Theoph. Cont., p. 64-66). Thoma a rmas la vest de Constantinopol. Armatele imperiului, comandate de Olbianos si Kataky-las, l bat. (Cont. 67). Thoma fu nevoit s se nchid n Arcadiupolis, pe cnd fiul su Anastasios era n Bizya. Michail asedie orasul, care, nfometat fiind, l pred pe Thoma n minile sale n octombrie 823 si rebelul fu executat n chip crud1511. O conspiratie la Vizya l pred si pe Anastasios, care avu aceeasi soart"0. A. Vasiliev consider aceast revolt a lui Thoma ca unul din episoadele cele mai interesante ale istoriei relatiilor arabo-bizan-tine de la nceputul sec. al IX-lea. Organizat n Asia Mic, ea lu proportiile unui rzboi civil, care zgudui domnia lui Michail al II-lea mai bine de doi ani. Vasiliev socoate faptul foarte important clin punct de vedere politic, religios si social. Din punct de vedere politic, pentru c Thoma reusi a ridica toat Asia Mic. Singure themele de Opsikion si Armeniakon (Vasiliev, Hist. de l'emp. byz., p. 361-362). rmaser credincioase mpratului (Cont., 53-54). Izvoarele bizantine ne arat asociin-du-se la revolt diferite nationalitti din Asia Mic: persi, armeni, iberi, zichi, kabiri (Cont., 55). Califul l ajut, AlMamun fcu o aliant cu dnsul, ajutndu-1 a dobor pe Michail, primind n schimb unele teritorii la frontiera bizantin. Cu concursul su, Thoma se ncorona mprat la Antiochia. 110 V. asupra acestor rscoale, cu mari consecinte pentru imperiu (pierderea Cretei si a Siciliei a fost urmarea ei), A.A. Vasiliev, Byzance et Ies Arabes, 1.1, La dynastie d'Amorium (820-867), ed. francaise par. Gregoire et M. Canard, Bruxelles, 1935, p. 22-49. 198 Din punct de vedere religios, Thoma exploata nemultumirile populatiei mpotriva revenirii iconoclaste. El venea ca partizan al icoanelor, se vedea chiar ca fiul Irenei, Constantin al Vl-lea, care restaurase cultul. n fine, din punct de vedere social, este important prin cstigarea claselor de jos, care voiau s-si amelioreze soarta, ridicn-du-se contra apstorilor latifundiari. Theophanes Continuatus socoteste miscarea ca o ridicare a sclavilor contra stpnilor. (Cont., 53). Aceste lupte interne i ncurajar pe arabi, care se aruncar energic asupra Imperiului. Nu cei ai califatu-lui din Bagdad, unde, dup moartea lui Harun, grele rzboaie interne asigurau Imperiul din acea parte; primejdia venea acum din Apus. Am vzut c, n urma ridicrii Abbasizilor, n Orient, alte dou state, independente, arabo-berbere, se nscuser n Africa si Spania, ndrznetul omeiad Abd er Rahman, care scpase din nimicirea familiei sale, trecuse n Spania, ntemeind acolo stpnirea omeiad de Cordoba. n Africa, la nceputul veacului al IX-lea, aglabitii puseser temeliile unui nou stat neatrnat, n Kairuan si Tunis. Acestia atac Imperiul bizantin sub Michail al II-lea. mprejurri noi i aduseser apoi pe arabi n apele Egeei si n Sicilia. n Spania se ntmplase o revolutie, la nceputul veacului al IX-lea, mpotriva califului de Cordoba, Ha-kam. Rebelii, neizbutind, au trebuit s se expatrieze. Sub conducerea lui Abu-Hafs-

Omar, arabii acestia andaluziei se asezar n Egipt, lund Alexandria (816), de unde amenintar, n 823, insula Creta, pe care, alungati din Egipt, o cucerir definitiv n 826 (dup unii savanti, n 828). Pentru a o stpni, Omar cldi 199 NfCOLAE HNESCU noua capital arab Khandaq (cetate")111, de unde-si lu ns mai trziu, n perioada venetian, numele cunoscut de Candia. Asezarea acestor pirati n Creta fu o plag pentru insulele Mrii Egee si pentru orasele ele coast. Bizantinii fur nevoiti a da toat atentia flotei lor, pentru a putea nfrunta primejdia aceasta apropiat. Pn la mijlocul veacului al X-lea, stpnir urmasii lui Omar, neatrnati, n marea insul greac. Ceea ce complic situatia, n vremea lui Michail al IIlea, fur atacurile pe care si aglabitii ncep a le ndrepta mpotriva Siciliei si Italiei sudice. n Spania, sub domnia omeiadului Al-Hakam (796-822), populatia, revoltat adesea de savantii specializati n ritualul religios si n drept (fuqahd), ntreprinse o serie de revolte contra califului, n mai multe rnduri, masacre mari se ntmplar la Toledo si Cordoba. n urma unui asemenea masacru, n orasul Cordoba, n 814, Hakam ddu ordin celor ce au rmas ca n patru zile s prseasc tinutul. Atunci, 15.000 locuitori au trecut n Africa, unde n 816 cuceresc Alexandria, punnd n fruntea lor pe Abu-Hafs Omar Ibn-Suab. n 825, Al-Mamun trimite n Egipt, unde se afla si un rebel, pe Ibn-Tahir s fac ordine, n 827, spaniolii fac o conventie cu el, ca s-i lase a pleca ntr-un tinut grec. Creta le era cunoscut, n 827sau 828 ei vin n insul, cu 40 de corbii. Nu ntlnir, se pare, rezistent. Populatia, poate nemultumit de vexatiunile religioase si abuzurile administrative, i primi ca pe un ru mai mic. Construir o fortreat puternic, pe Theoph. Cont. p. 76: Kcd %dpaKa ev rai)Tr) Kai vSv Xai)d)v Tf|v eTtcovujiocv 6 TOJIOC; ocb^ei tf)v Trpoo-rryopiav, XotvSat 6vop.a^6iievoq. 200 care o nconjurar cu sant adnc, de unde primi numele de al-Kbandaq (sant"), de unde numele modern Candia. Michail fcu mai multe expeditii pentru a o recuceri, dar toate ncercrile fur zadarnice. Pn la Nikephoros Phokas, ei rmaser stpni pustiind insulele si orasele de coast112. Atacurile arabe n Sicilia sunt n legtur cu o revolt militar: unul clin comandantii militari ai insulei, Eupbemios, se ridic, n 826/827, mpotriva mpratului. Motivele acestei rscoale, asa cum sunt nregistrate de izvoarele grecesti si latine, au o culoare romantic: iubirea lui Euphemios pentru o non, cu numele Ho-moniza. mpratul a trimis un strateg cu ordinul de a-1 pedepsi pentru fapta sa. Euphemios se mpotriveste cu armele, iar n lupta ce avu loc el rmne biruitor, iar strategul trimis, Constantin, e ucis. Rebelul se proclam apoi mprat. Unul dintre guvernatorii si, Paiata sau Balata (n care Amari vede un curopalates) trece de partea mpratului, si Euphemios se vede nevoit a recurge la ajutor strin: el cere sprijinul emirului aglabit de Kairuan, Ziya-dat-Allah. Acesta l trimite pe Quadi Asad, care trece, cu trupele sale, marea, se uneste cu flota lui Euphemios (14 iunie 827). Arabii cuceresc Mazara, asediaz apoi Siracuza, care ns rezist. O epidemie izbucneste n lagrul arab n martie 828 si Asad cade victim acestei epidemii. Arabii l aleg ca sef pe Mohammed ibn-Abi'lawari. Trupe bizantine sunt trimise asupra lor, si ei ptrunznd n interiorul insulei, iau Mineo. Castrogiovanni, fiind atacat, rezist. Locuitorii orasului se prefac a trata cu Euphemios, si, la o ntrevedere, doi dintre dnsii l ucid (Cont., 82-83). Mazara si Mineo rmn m minile arabilor. Acesta e nceputul cuceririi, cci n cteva decenii mai pe urm, una cte una, cettile insulei vor cdea n stpnirea arabilor. Rscoala lui Euphemios a provocat instalarea arabilor n Sicilia. Un nvtat italian, Gabotto"\ a prezentat aceast rscoal ca pe o ncercare de a reface n Italia un imperiu roman si pe Eu112 A.A. Vasiliev, Byz. et Ies Arabes, ed. francez, Bruxelles, 1935, p. 49-61.

11' Eufemio e U mouimento separatista nell'Italia bizantina, Torino, 1890. 201 NICOLAE BANESCU phemios ca pe un erou national. Cum observ Vasiliev (Byzance etles Arabes), izvoarele nu permit s se dea faptului aceast interpretare: ele ne arat c avem a face cu o simpl rscoal, cum au fost attea, n cursul istoriei bizantine. , 3- TheopMos (829-842) n octombrie 829, Michail al II-lea muri, (nmormntat la Sf. Apostoli), lsnd conducerea imperiului fiului su Theophilos, pe care l asociase la tron de la nceputul domniei (821). Noul mprat primise o foarte bun educatie, cie care se ngrijise vestitul loan Grammatikos, unul dintre cei mai nvtati oameni ai timpului. Theophilos fu un iubitor al artelor, un iubitor al pompei si prestigiului imperial si avu un mare simt al justitiei. Istoria ne-a nregistrat silintele lui de a face s domneasc dreptatea printre supusii si. O multime de anecdote se povestesc n privinta aceasta. Continuatorul lui Theopha-nes ni le-a transmis si ne nftiseaz astfel unul din caracterele cele mai izbitoare cu care mpratul a rmas n memoria posterittii. Theophilos obisnuia s strbat clare strzile Con-stantinopolului o dat pe sptmn, n vizita pe care o fcea la biserica Fecioarei din Blachernae. El primea atunci, n drum, plngerile tuturor celor care aveau ceva ele reclamat. Cel dinti act al su de justitie a fost o lectie dat curtenilor primejdiosi, care de attea ori erau gata s conspire mpotriva Tronului. El a adunat senatul si, artnd candelabrul ciuntit la asasinarea lui Leon al V-lea, a ntrebat adunarea clac legile imperiului si jus202 titia divin nu cer s fie pedepsiti oamenii care au comis ndoitul sacrilegiu al uciderii mpratului lor si al vrsrii sngelui su dinaintea altarului. Unii din senatori au opinat c, pentru a se nltura urgia Cerului, trebuie s se condamne la moarte trdtorii. Theophi-los a poruncit ndat prefectului orasului s-i aresteze pe cei vinovati de asasinarea lui Leon si s-i supun la cercetare. Ei fur executati n Hippodrom, cu toate protestele lor mpotriva sentintei nedrepte, din moment ce fapta lor fusese ratificat si iertat de mpratul Michail al II-lea (Leo Grammaticus). Alte exemplificri arat severitatea mpratului n privinta drepttii. O vduv srac se plnse contra lui Petronas, cumnatul mpratului, un ofiter de talent si curaj, c, violnd legea, si ridicase o cas nalt alturi de csuta ei, lundu-i toat lumina si aerul si fcnd-o nelocuibil, mpratul ddu ordin s se repare nedreptatea si cnd vzu c ordinul su nu s-a executat, porunci s se drme casa lui Petronas la pmnt si-1 condamn pe Petronas s fie btut n public. Alt dat, pe cnd trecea cortegiul imperial, o femeie se strecur printre grzi si apuc de drlogi calul pe care clrea mpratul, strignd acestuia: E calul meu, mprate, d-mi calul." Cnd soldatii se repezir s-o alunge, Theophilos strig s-o lase n pace, iar femeii i spuse s se duc fr grij, ntruct el are s-i fac dreptate. A doua zi, porunci s se ntreprind o cercetare si afl c ntr-adevr protostratorul imperial i rechizitionase calul, un exemplar de ras, dar nu i-1 pltise, mpratul l pedepsi cu asprime si-i ddu femeii o mare sum de bani despgubire (Leo Grammaticus). 203 NICOLAE BANESCU mpratul se oprea adesea n piete si controla pretul mrfurilor. Odat, nu se sfii s ia o msur care o jigni pe nssi mprteasa. (Continuatus ne povesteste.) Erau dregtori n serviciul familiei imperiale, care cutau un cstig n afaceri si, pentru a se sustrage taxelor vamale pe care alti negustori le plteau, si asociau la comertul lor un membru al familiei imperiale, mprteasa se asociase la una dintre aceste ntreprinderi comerciale si, aflnd, Theophilos, pe cnd corabia ncrcat trase la trm, n Cornul de Aur, ddu ordin s se ard marfa, pentru c, zicea el, nu s-a auzit niciodat ca un mprat roman sau mprteas s fac negot. Toate aceste anecdote se aseamn cu cele povestite despre Harun-al-Rasid, cum observ Finlay.

Theophilos^21 n-a fost unul dintre marii mprati bizantini, desi i-a plcut s se nconjoare de toat strlucirea pompei, s mpart el nsusi dreptatea supusilor si, asemenea lui Solomon, pe care si-1 luase drept model, a avut gustul constructiilor mrete. Talent militar n-a avut si rzboaiele sale au fost nenorocoase, n Sicilia, rzboiul nceput sub Michail al II-lea se continu. Arabii africani cuceresc n 831 Mes-sina, n 832, Panormos (Palermo). Imperiul era mpiedicat de a interveni energic n Sicilia, din pricin c toat atentia sa se ndrepta atunci ctre Rsrit, unde se reluau luptele cu califatul de la Bagdad. Politica extern a lui Theophilos fu hotrt de aceste mprejurri. El cut s ntretin n Apus relatii prietenesti 204 cu califatul de Cordoba si cu Imperiul francilor (Ludovic cel Pios), n Rsrit cu chazarii, pentru care, spre a-i apra de pecenegi, la cererea haganului, Petronas Kamateros ridic la Don (833) cetatea Sarkel114. La Bagdad stpnea, de la 831, califul Al Motasem, Mutasim. Un print persan din Chorasan, crestin, Theo-pbobos, trecuse clin cauza nesfrsitelor tulburri interne ale imperiului ele Bagdad, cu trupele sale la bizantini. Numrul acestor mercenari persi se urca la vreo 30.000 de oameni. Theophobos fu mai bucuros s sustin rzboiul cu arabii dect s-i predea pe fugari. El l trat foarte bine pe Theophobos, care primi de sotie pe sora mpratului, Elena. Din aceast pricin, rzboiul ntre cele dou state se relu. Profitnd de greuttile interne ale lui Mutasim, mpratul fu cel care ncepu ostilittile mai nti. Theophobos si generalul Manuel ptrund n imperiul arab, cuceresc n 837 Sa-mosata si Zapetra (Sozopetra). Se povestea mai trziu c era orasul n care se nscuse Mutasim, dar e vorba de o fabul, destinat a face un paralelism cu Amo-rion, leagnul dinastiei frigiene. Furia califului nu mai cunoscu atunci margini. El si adun o armat, compus n mare parte din mercenari turci si se npusti n 838 asupra Asiei Mici, nconjurnd puternica cetate a 114 V. Ch. Diehl, La legende de l'empereur Theophile, Semina-rium Kondakovianum", 4 (1931), 33 si urm. n Timarion, una din numeroasele imitatii bizantine ale lui Lucian (Nekyomantia), tema e coborrea acestuia n lumea mortilor; acolo el l ntlneste, ntre judectorii celebri, si pe crestinul Theophilos. 205 imperiului, Amorion, orasul de nastere al mpratului. Tot atunci distruse si Ancyra, pe care o refcu la 859 Michail al III-lea. Strategul Aetios apr cetatea Amorion cu o rar vitejie, timp ele 55 de zile. n cele din urm ea czu, prin trdare, si Mutasim se rzbun cumplit pentru dezastrul ce-1 suferise la Zapetra. Locuitorii fur n mare numr mcelriti, altii trti n robie si orasul drmat la pmnt. In istoria religioas a Bizantului, de asediul cettii Amorion1531 se leag povestea minunat Viata celor 42 de martiri din Amorion ", istorie a 42 de prizonieri de rang mpreun cu Aetios, care refuzar a mbrtisa islamismul si fur decapitati pe malul fluviului Tigris. Corpurile lor, aruncate n valuri, plutir la suprafat si fur adunate de crestini, care le nmormntar cu solemnitate. Martiriul lor e celebrat la 6 martie. El nu merse ns mai departe si rzboiul se purt apoi la Eufrat. Mutasim se retrase, ducndu-i cu sine pe Aetios si 41 ofiteri de seam, ca prizonieri. Dup cinci ani, rezistnd la toate presiunile de a mbrtisa islamismul, fur ucisi de Wathik, urmasul lui Mutasim, n 845. n politica extern, Theophilos a stiut s apere hotarele cu energie, chiar dac rezultatele obtinute de dnsul n-au fost ncununate de succes. Dusmanii si cei mai mari erau arabii, care atacau acum si n Apus. Dup moartea lui Harun Al Rasid, califatul trecuse prin mari zguduiri. Al-Mamun purtase un rzboi de patru ani cu fratele su Amin, pn s-si asigure tronul. Biruinta lui era triumfui Khorasanului si al elementului persan, ceea ce strni nemultumiri printre arabii propriu-zisi: aceasta fu cauza rscoalei lui Nasr Ugaili, dusman al persilor. El teroriza 14 ani populatia pe Eufrat. 206

l Avu apoi o lupt ndrjit cu secta comunist a kurramitilor, condusi de persanul Babek. Lupta tinu 20 de ani. Toate acestea fcur ca imperiul s se bucure n Orient de o liniste relativ, pn n 830, cnd Mamun trecu prin Mesopotamia, la Tarsos, centrul campaniei sale rzboinice, de unde trecu n Cappadocia, prdncl si cucerind cetti. n 831, Theophilos rspunse trecnd Taurus si masacrnd populatia arab din Tarsos si Massisa. Triumf la Constantinopol. Alte armate intrau n nord-estul Cappadociei, btnd pe arabi si lund o multime de prizonieri. Intrare mreat n capital. Mamun porni cu rzboi, cuceri fortrete n Cappadocia. Theophilos l trimise (nceputul anului 832) ca sol de pace pe loan Grammaticus, dar acesta n-avu rezultat. n 832, a treia campanie a lui Mamun cuceri Lu'lu'a, n Cappadocia. n 833, la 7 august, muri, tocmai cnd ntreprindea alt campanie. La Podandos se mbolnvi de febr si muri. n Sicilia, arabii reluaser de asemenea ostilittile, n anul 831 czu Palermo, apoi Castrogiovanni. Theophilos trimise n Sicilia pe Alexios Musele, ginerele su. Intrigile l mpiedicar pe acest general de merit s-si finalizeze actiunea. Fu rechemat si, murin-du-i pn la ntoarcerea sa sotia, Mria, fu dizgratiat, bunurile confiscate. Mu'tasim urm fratelui su. La nceput, avu dificultti cu revolta lui Babek n Azerbaidjan. El extermin mare parte din persi si atunci unii din ei, vreo 15.000, fugir n Bizant, avndu-1 n frunte pe Nasar - Theophobos la scriitorii bizantini - descendent din casa imperial persan. Fu cstorit de Theophilos cu sora sa, fcut patrikios, asezat la Sinope. Numrul lor crescu pn la 30.000 si fur auxiliari pretiosi n timp. Theophobos l servi cu credint pe mprat. Mai trziu, califul fu provocat de Theophilos. Acesta, chemat n ajutor de Babek, care se afla blocat ntr-o fortreat, intr n tinuturile arabe cu mult armat n 837. Zapetra (sud-vest de Meli-tene) e cucerit si ars, populatia ucis si trt n captivitate. Mai trziu se povestea c aceasta era patria califului, o fabul menit a face paralelism cu Amorion, patria dinastiei bizantine. 20' NICOLAE BANESCU Mutasim, la aceast stire, sri pe cal si ddu semnalul campaniei. Babekfu prins si ucis la finele anului 83 7. La Amorion, pentru a rzbuna nfrngerea trecut, mpratul l lsase cu toate fortele pe Aetios, strategul themei Anatolikon, si trimisese alte ajutoare cu Babutzikos si Krateros. Ankyra fu distrus, apoi Amorion. Aici avu loc un asediu, o rezistent eroic timp de trei zile, dar arabii intrar prin trdare. Avu loc un masacru al populatiei, o parte fiind luati captivi. Amorion fu ars si drmat la pmnt. Aetios si alti 40 de sefi militari au fost luati de Mamun. Nevoind a trece la islamism, au fost ucisi n 845 (decapitati), trupurile lor fiind aruncate n Tigris; plutind pe ap, crestinii le scoaser si le nmormntar cu cinste, dup cum relateaz Viata celor 42 martiri din Amorion. Catastrofa aceasta fcu o puternic impresie n imperiu. Theo-philos trimise o ambasad n Occident, cutnd s-si atrag ajutoare contra arabilor. Una, n toamna 839, la califul omeiad de Cordoba, Abd ar Rahman al ll-lea. I-au oferit daruri bogate, cernd tratat de amicitie si cutnd a1 instiga pentru a-si revendica n Orient patrimoniul strmosilor si, omeiazii Siriei, despuiati de abbassizi. Un sol al su, poet de vaz, Al Gazai, veni la curtea bizantin si izvoarele arabe dau detalii interesante asupra primirii lui la Constantinopol, a receptiei strlucite ce avu loc, a simpatiei lui pentru Theodora si despre atentiile acesteia pentru arabul spaniol115. Alt solie a lui Theophilos a fost trimis la Ludovic cel Pios la Ingelheim (839), pentru a ncheia pacea si prietenia ntre ei, pentru a-1 aduce pe acesta contra arabilor africani, clar Ludovic nu putu rspunde, n fine, alta avu loc n anul 839 la Venetia, la Pietro Gradenigo, prin care ambasada i conferea dogelui demnitatea de spatbarios si-i cerea corbiile n lupta contra arabilor care amenintau Italia meridional116.

Avu relatii bune cu khazarii, pentru care l trimite pe generalul Petronas Kamateros s le ridice pe Don cetatea Sarkel, spre a-i apra de pecenegi. Cu aceast ocazie, generalul i spuse 115 V. Levi-Provencal, Un echange d'ambassade entre Cordoue et Byzance au IX-e s., Byzantion XII (1937), 1-24. 116 V. Dolger, Regesten, I, nr. 437, p. 53). 208 mpratului c dac vrea s stpneasc Cbersonul, trebuie s pun acolo un strateg, mpratul se convinse (nainte cetatea era condus autonom, adic de un proteuon si un senat) si de atunci Cbersonul deveni o them a imperiului. Theophilos l trimise pe Petronas ca strategos. Ordinul ctre proteuon si locuitori, dat n anul 837lr, punea n vedere c strategul Petronas va exercita acolo puterile imperiale. mpratul se ngriji de organizarea defensiv a imperiului, n Asia Mic adug dou theme1 noi: Paphlagonia si Chaldia, precum si o serie de clisurim prtile muntelui Taurus, contra arabilor (Seleucia, Charsianos, Cappadocia), ducatul Koloneia. Politica religioas. Educat de Hylilas, Theophilos nu putea fi dect un iconoclast si se crede c un sinod s-a adunat la Bla-chernae, n 837, dup ridicarea lui loan (Morocharzanios) la patriarhat, si acest sinod a aruncat anathema asupra celor care se nchin la icoane. Dar textele contemporane nu-1 semnaleaz, nct, cum observ Grumel"8, acest sinod nu e sigur. Ceea ce stim ns e c Theophilos a interzis cultul si confectionarea icoanelor, iar izvoarele ne nregistreaz prigonirea clugrilor care nu s-au supus. Clugrul Lazr, fratii palestinieni Theodor si Theopha-nes, crora le imprim versuri injurioase pe frunte, de aceea n scrierile hagiografice fur numiti TpaTitoi, constituie exemple elocvente n acest sens. Cu toate aceste lovituri pe care le ncerca, imperiul se afla ns, sub Theophilos, ntr-o situatie prosper. Finantele statului se gseau ntr-o stare nfloritoare si populatia ntr-o bunstare pe care n-o avusese de mult. Comertul, industria luaser un mare avnt, mpratul, mare iubitor de lux, ddu un impuls n117 V. Dolger, Regesten, I, nr. 431, p. 92 11R Les regestes de actes du patr. byz., voi. I, fasc. II, p. 42 209 NICOLAE BANESCU semnat arhitecturii si artelor, prin constructiile sale somptuoase. Vestitul palat ele var Biyas, ele pe coasta asiatic a Bosforului, fu cldit dup modelul castelului califilor din Bagdad, n stilul arab. Palatul imperial din Constantinopol cpt acum o splendoare nou. La vechile apartamente ale lui Constantin si lustinian, Theophilos adug o serie ele cldiri mrete, decorate cu luxul cel mai elegant si mai cutat. Carianon, Trikonchos cu cele trei abside, Sigma, Tetraseron cu patru bolti, cubicula si triclinia, cu peretii mbrcati n splendide marmure si cu tavanul de aur si argint. Pentru a mri pompa receptiilor, el comand artistilor minuni de argintrie si mecanic, acel Pentapyr-gion, celebru elulap ele aur n care se expuneau podoabele coroanei, orgele de aur care cntau n zile de auelient solemn, platanul de aur de lng tronul imperial si pe care psri mecanice zburtceau si cntau, leii de aur culcati la picioarele mpratului si care, n anume momente, se ridicau, bteau din coacl si rgeau puternic, uimindu-i pe ambasadorii neamurilor barbare, n sfrsit grifonii de aur misteriosi, care preau, ca n palatele regilor asirieni, a veghea la siguranta mpratului. Theophilos proteja si stiintele. El 1-a covrsit ele favoruri pe matematicianul Leon din Thessalonic, insta-lndu-i scoala n Biserica Celor 40 de Martiri. Constructiile lui Theophilos. Theophilos a fost un mare iubitor ele lux si mretie, a avut n mare grad sentimentul demnittii imperiale. 210

Este caracteristic n aceast privint ambasada trimis de dnsul Iz. califul Al-Mamun, la nceputul anului 832, dup primele campanii ale arabilor. Cu putin nainte, unul din marii generali bizantini, suspectat de Theophilos, fugise la arabi si solia trimis ele mprat avea pe de o parte scopul de a-1 convinge pe calif s ncheie pacea cu imperiul, pe de alta s-1 conving pe general a se ntoarce n patrie. Solul fu ales n persoana vestitului loan Grammaticiis, atunci synkellos al Patriarhiei. Era un om distins prin marea lui nvttur si prin abilitatea lui diplomatic, avnd si perfecta cunoastere a limbii arabe. loan i uimi pe arabi cu risipa bogtiilor pe care le adusese cu dnsul si mretia darurilor fcute lui Mamun. Nimeni clin cti veneau la dnsul, pentru orice pricin, orict de mic, nu plecau fr a primi un vas de argint plin cu bani de aur. Arabii fur impresionati de atta risip si ziceau ntre dnsii: Ce trebuie s aib stpnul su, dac supusul acesta are atta ?" Se povesteste c lund odat masa cu mai multi dintre arabii de frunte, porunci servitorilor s aduc bazinul n care obisnuia s-si spele minile. Acest bazin, numit n limba comun xepvi66^eoTov, era de aur, mpodobit cu pietre pretioase. Comesenii arabi l vzuser adesea si-1 admiraser pentru frumusetea si marele lui pret. Servitorii, ntorcnclu-se, spuser c a disprut. Oaspetii se tulburar foarte mult si se agitar s-1 afle pe fur, dar ambasadorul i rug s se linisteasc si ddu porunc s aduc alt bazin, tot att de pretios, adugnd c trebuie, la urma urmei, s se ntrebuinteze si acesta. Ceea ce e mai comic, dac-1 credem pe cronicar, este faptul c nsusi ambasadorul dduse ordin servitorilor s-i anunte furtul pretiosului vas, ca s fac impresie asupra arabilor. Altdat, Mamun, pentru a rspunde darurilor solului, i trimise si dnsul lucruri de pret, si pe lng acestea 100 de crestini dintre prizonieri, pe care avu grij s-i mbrace foarte bine. Dar loan nu primi acest dar pn nu primi de la Constantinopol tot attia musulmani, pe care-i oferi n schimb califului. Pe lng aceast drnicie fr msur, loan i uimi pe arabi si prin cunostintele sale, cci avu prilej s discute filosofic si mate119 Fr. Dcilger, Regesten, Abt. l Munchen 1924, p. 51 (sub nr. 425). 211 NICOLAE BANESCU matic, discipline califul pe care le pretuia. Ambasada nu reusi s ncheie pacea, dar pe Manuel l readuse n imperiu, unde fu tratat cu cinste. loan fusese la rndul su puternic impresionat de frumusetea cldirilor arabe si, ntors din ambasad, fcu mpratului descrieri att de entuziaste ale palatului califilor din Bagdad, nct mpratul cldi pe malul asiatic al Bosforului, la Btyas, un palat mret, n stilul arab. n ce priveste palatul imperial, el adug la vechile constructii (Daphne si Chrysotriclinium) una nou, un corp ntreg de cldiri, mpodobite cu toate strlucirile artei. Mai nti o sal a tronului Trikoncbos, pentru c se termina n trei abside; zidurile erau mbrcate n marmure de toate culorile, bolta aurit, naintea acestei sli se nchidea (spre apus) o teras deforma semicircular Sigma, acoperit cu un tavan aurit sprijinit pe 14 coloane de marmur frigian. naintea acestei terase se ntindea un peristil, de unde coborai n Phiale, o vast curte sub cerul liber, n mijlocul creia era o fntn ele bronz, cu marginile de argint, n prti erau trepte de marmur, ntr-un loc un dom de aur pe patru coloane de marmur verde, sub care se aseza tronul mpratului, cci aici obisnuia s se desfsoare unele serbri care nconjurau viata imperial. Aici prezentau suveranului caii lor mbrcati n aur factiunile Hippodromului, aici se dntuia solemnul dans al fcliilor, care nsotea receptia la Brumalia. De jur mprejurul acestei prti centrale a palatului veneau o serie de sli si pavilioane splendid decorate. Sala Amorului" servea de cabinet de arme, Triclinium, pe opt coloane marmur trandafirie, cu peretii mpodobiti de mozaicuri reprezentnd animale, camera de culcare a mprtesei, triclinii si cubicula cu acelasi mare lux de ornamentatie. Adug la acestea diferite minuni de argintrie si mecanic, pentru a mri pompa receptiilor, n sala Magnaurei: Pentapyr-gion, orgile ele aur, platanul, leii, grifonii de aur120.

La Curtea lui Theophilos se distinse Leo Matematicul (mai trziu episcop de Thessalonic), cel mai nvtat om al epocii, mare v. Diehl, Manuel d'art byz. 212 T" """ matematician. Nscut la Constantinopol, el nvtase primele elemente acolo, apoi trecuse la Andros, ca s asculte filosofia, retorica si matematica de la un dascl vestit, Psellos. Dar curiozitatea lui de a nvta nu o putu multumi numai aceasta. Leo cltori mult, cutreier mnstirile, cercetnd bibliotecile lor si copiind din ele crtile ce-1 interesau. Asa-si adun cunostintele, devenind cel mai bun geometru si astronom al epocii. Se ntoarse la Constantinopol si deschise o scoal. Unul dintre elevii si se afla printre captivi la Mamun; acesta ntreprinse, ctre sfrsitul domniei, a determina suprafata pmntului, prin msurarea unei prti a ecuatorului si vru s se foloseasc si dintre acei prizonieri care stiau matematic. Tnrul acela fcu mare impresie prin cunostintele sale si, ntrebat unde nvtase, el spuse c a fost elev al lui Leo. Mamun l trimise cu scrisoare la dnsul, invitndu-1 s vin la Bagdad, dar Theoktistos, cruia i se destinui, i atrase atentia mpratului, care-i interzise si-1 opri, punndu-i scoala n biserica Celor 40 de Mucenici. Califul Mamun l invitase la dnsul, prin scrisoare, dar el o art lui Theophilos si acesta l retinu, poruncindu-i a nvta matematica. Pentru stiinta sa, Theophilos l numi mai trziu episcop de Thessalonic. El invent o telegram de semnale luminoase pentru a sti repede ce se petrecea la hotarele Siriei, amenintate de arabi. Kedrenos mentioneaz cunostintele sale astrologice, prin care, la Thessalonic, lu msur s mpiedice foametea. El fu depus de patriarhul Methodius, dar nvt la Constantinopol mai departe. Elevii si: vestitul Constantin (Kyril) si Photios. n politica religioas, Theophilos a fost imprudent si a redeschis mult dezbtut chestiune a icoanelor. Se stie c tatl su avusese o atitudine tolerant si vechile patimi trezite n Biseric se potoliser n mare parte. Iconoclastii obtinuser rezultate mediocre. Theophilos era un spirit irascibil si autoritar. Avea o aplecare ctre discutiile teologice si adesea aducea naintea sa pe aprtorii icoanelor pentru a-si expune argumentele. 213 NICOLAF. HANF.SCU El interzise energic cultul icoanelor si, pe lng aceasta, interzise de a se mai pune cuvntul de sfnt" naintea numelor sfintilor, mpotrivirea pe care o afl mai ales printre clugri, ele multe ori chiar n familia sa, l fcu s recurg adesea la msuri violente. Continuatorul lui Theophanes ne-a lsat, n aceast privint, amnunte interesante, care ne arat ct de nrdcinat era cultul icoanelor si ct de mult intrase acest cult n viata credinciosilor, cu toate persecutiile dezlntuite, n timp de 100 ele ani. mprteasa Teodora era clin Paphlagonia, crescut n cultul icoanelor. Cnd ajunse pe tron, mama sa Theoktista fu ridicat la rangul de patrician cu centur Cn ^coorn Ttatpiida). Fetele mpratului se duceau adesea s-o vad, si atunci btrna scotea dintr-un cufr icoanele si le punea pe fete s le srute, chemnd binecuvntarea sfintelor icoane asupra lor. mpratul le ntreba de obicei pe fete ce au primit ele la bunic si ele se fereau a destinui amnuntul acesta. Dar cea mai mic i povesti odat cu naivitate cum btrna scosese clintr-un cufr niste ppusi si le pusese pe capetele lor si pe fat, ndemnndu-le s le srute, mpratul se mnie foarte mult si numai interventia sotiei sale l potoli; el ddu ordin ca fetele sale s mearg mai rar la bunica lor. Theodora nssi avea ascunse icoane n camera sa. si, odat, bufonul palatului ddu peste dnsa tocmai cnd le scosese si le sruta, nchinndu-se. El o ntreb atunci ce sunt acestea si mprteasa rspunsese: Sunt ppusile mele frumoase si le iubesc foarte mult" (toc KaXoc (iot) vivia KCU ayanco taina 7toA,X,6c). 214

mpratul era atunci la mas121. Bufonul alerg la dnsul si-i spuse povestea frumoaselor ppusi ale mprtesei. Theophilos pricepu despre ce era vorba si se nfurie. El fcu o scen violent sotiei sale, dar aceasta tgdui cu trie faptul ce i se imputa si pretinse c ceea ce bufonul luase drept ppusi nu era altceva dect chipul su si al servitoarelor vzute ele dnsul n oglinda n fata creia tocmai si fcea toaleta. Theophilos se potoli si Theoclora, prinzndu-1 pe bufon, i aplic o btaie bun, recomandndu-i s nu mai sufle alt dat vreun cuvnt despre ppusile sale. Cnd mpratul, dup ce buse, aducea vorba despre incidentul petrecut, bufonul punea o mn la gur, cealalt la spate, unde luase loviturile si repeta: Taci, taci despre ppusi, mprate !" (oiycc, aiycc Ttepi TCOV vivicov, 6aaimpratul simtea ce mult era rspndit n jurul su cultul icoanelor si ghicitorii, pe care avea obiceiul a-i consulta, i preziseser ruina apropiat a operei sale. De aceea el ceru, pe patul de moarte, sotiei sale si lo-gothetului Theoktistos, omul puternic al domniei, jurmnt solemn c nu vor schimba politica sa dup ce va muri si c nu se vor atinge de Patriarhul loan, prietenul si inspiratorul su n opera iconoclast, pe care, n 837, l ridicase n fruntea Bisericii. Msurile sale riguroase mpotriva recalcitrantilor re-nviar aproape timpurile lui Constantin al Vlea. nchisorile se umplur de clugri si episcopi, mnstirile fur prefcute n edificii publice civile. Zugravii de Theoph. Cont. 91, 19-20 , ,,. 215 NICOLAE BANESCU icoane fur mai cu seam prigoniti cu nversunare. Ei erau obligati, sub cele mai grele pedepse, a trata subiecte profane. Unul dintre dnsii, Lazr, nu voi s se supun. Btut cu vergi, pus la nchisoare, cum scp, se apuc a zugrvi iarsi icoane. Theophilos porunci s i se ard minile cu fierul nrosit; el suferi chinul si ndat ce-si vindec rnile, fcu icoana Sfntului loan Boteztorul. Doi frati, Theodor si Theophanes, au fost de asemenea chinuiti: li s-a nscris pe frunte, cu fierul rosu (n iulie 836), pn la 12 versuri iambice insulttoare. Cu toat aceast atitudine religioas, Theophilos ls la Bizant o amintire de glorie si mretie, iubirea lui de justitie 1-a fcut celebru, nct un Tratat din veacul al XH-lea 1-a asezat n Hades alturi de Eac si Minos, judectorii mortilor122. 4. [Restabilirea cultului icoanelor si a ortodoxiei] Theophilos muri la 20 ianuarie 842, lsnd un fiu, pe Michail al III-lea {Betivul, 842-867), care era atunci numai de vreo patru ani. n aceast situatie, Theodora si asum regenta, avndu-i ca sftuitori pe logothetul Theoctistos, pe magistrul Manuel, unchiul mprtesei, pe fratele ei Bardas si pe magistros Sergios Niketiates, un unchi al mprtesei. Theodora si restaurarea cultului icoanelor. Triumful ortodoxiei. Am vzut c Theodora mbrtisase cauza icoanelor. Toti cei clin jurul ei erau de asemenea adepti ai cultului icoanelor, aplecati, prin 122 Ch. Diehl, La legende de l'empereur T/yeopbile, SK, IV, 1931. 216 urmare, a pune capt unui conflict inutil si primejdios, care tulburase atta vreme pacea Bisericii. Partidul iconoclast era nc puternic, n fruntea Bisericii, Hylilas, multi episcopi n dieceze, armata nc era legat de dnsul. Theodora trebui s procedeze cu prudent. Ea si iubise sotul si se temea ca amintirea lui s nu fie condamnat; un an se petrecu n pregtiri. Prelatii condamnati ca iconoclasi fur iertati. Theodora se hotr, asadar, ndat dup moartea sotului su, a se ntoarce la politica religioas a Irenei. Pentru aceasta, trebuia mai nti nlturat loan Hylilas de pe Scaunul patriarhal, n care fusese ridicat de mpratul Theophilos. El era foarte urt de adversarii partidului iconoclast, care l socoteau vrjitor, supra-numindu-1 Lecanomantis. Era un om inteligent si energic, putea, prin urmare, fi o piedic la restabilirea cultului pe care l prigonise. Atunci e ridicat si surghiunit ntr-o mnstire, iar n locul su instalat ca patriarh un clugr, Methodius (4 martie 843), care suferise

pe timpul lui Michail Blbitul. Un sinod fu adunat dup aceea, ale crui acte s-au pierdut si care confirm canoanele sinodului de la Ni-ceea din 787 si restabili cultul icoanelor. Lucrul acesta se fcu fr nici o mpotrivire si fr nici o violent. Lumea prea obosit de o ceart care sfsiase societatea 100 de ani si mai bine. Proscrisii fur rechemati, cei nchisi eliberati si cinstiti ca martiri. Pe zidurile ba-silicelor aprur iarsi picturile pioase si din nou se ridic icoana lui Christos deasupra intrrii palatului Chalke, mrturie a piettii familiei imperiale, n sfrsit, n ziua primei Duminici a Postului, la 11 martie 843, Curtea, clerul, orasul ntreg se adunar la o ceremonie religioas, care srbtorea, cu o deosebit mretie, re217 NICOLAK BANESCU aducerea pcii n Biseric. Dup ce toat noaptea se rugase, cu preotii, n biserica din Blachernae, Theodo-ra, n mijlocul episcopilor si clugrilor, nconjurati de multimea entuziast, merse ntr-o procesiune solemn, de la Blachernae pn la Sfnta Sofia, unde aduse multumiri lui Dumnezeu. Seara, mprteasa ddu, n Palatul Sacru, un banchet prelatilor. De atunci, n amintirea acestui mare eveniment si a mprtesei, Biserica ortodox srbtoreste n fiecare an prima Duminic a Postului Mare K^piaicfi ir\c, 'Op'&odo^ia.q, ziua. restabilirii icoanelor. Se fcu atunci cireptate si mortilor, se aduser n Capital rmsitele lui Theodor din Studios si ale Patriarhului Nikephoros, care suferiser pentru credint si muriser departe, n exil. mpratul, toat curtea, cu lumnri n mini, urmar moastele venerabile, nsotiti de toat populatia orasului, pn la Biserica Sfintilor Apostoli, unde fur depuse. Iertarea lui Theophilos a fost certificat de Methodius si sinodul su. Ostilitatea lui contra icoanelor a fost iertat de Dumnezeu. (Symeon Magister, Theophanes Continuatus, Cedrenus). Aceast iertare a sa e cunoscut din trei izvoare principale, analizate de printele Grumel]Ti: 1. O Aif)yr|al?, cunoscut n trei redactri diferite, una publicat de Combefis (Graecolatinaepatrum bibliothecae novum auctarium, t. II, Paris, 1648), care a fost scris nainte de 1111, data manuscrisului clin Londra (una dintre variante), cci mai e una ntr-un manuscris din Madrid. 2. Cronicile lui Symeon Magister si neophanes Continuatus, care se urc la un singur izvor n privinta povestirii ce ne preocup. Ele atribuie Theodorei un discurs asupra convertirii in extremis a lui Theophilos. Regestes des actes du pat r. byz., p. 43-44. 218 ISTOKIA IMPERIULUI BIZANTIN 3. Vita SS. Davidis, Simeonis et Georgii, care cl o poveste foarte circumstantial. si aici se relateaz o convertire a mpratului, care a putut fi presupus de hagiograf pentru a face acceptabil indulgenta cu care a fost tratat persecutorul decedat. Aceste trei izvoare prezint diferit ordinea faptelor. Dup Vita, cererea Theodorei fu adresat clugrilor confesori nainte de alegerea lui Methodius si depunerea lui loan, dup cronicari, cererea se fcu clup alegerea lui Methodius. AvfiYT|oi<; nu precizeaz, dar l prezint pe Methodius ca patriarh. Oricare ar fi divergentele, fondul e de retinut, adic Theodora a vrut s garanteze memoria sotului su mpotriva anathemei printr-o promisiune formal a iconofililor si acestia aufcut-o din economie". Este probabil c ea a trebuit s-si ia msurile ele sigurant nainte de scoaterea din demnitate a lui loan si promovarea lui Methodius si, de asemenea, probabil c dup alegerea noului patriarh ea a luat din nou promisiunea sinodului si a sefului su, nainte de a le pune la dispozitie Sfnta Sofia12'1. Sinodul a avut loc ntre 4 si 11 martie 843. Izvoarele nu concord n privinta datei. Zonaras e mai precis n cronologia faptelor si el pune sinodul dup alegerea lui Methodius. S-a restabilit al VH-lea Sinod ecumenic si cultul icoanelor, anatemiznd vechii eretici (Simon, Manes, Arius, Maceclonius, Nestorius, Eutyches, Dioscor etc.) si iconoclastii (Grumel, Reges-tes, sub nr. 416 p. 44 urm).

Episcopii iconomahi fur depusi pentru totdeauna, ctva timp dup sinod (Grumel, Regestes, sub nr. 422 si 423). Leo de Thesalonic, iconomah, fu depus n virtutea aceleiasi msuri generale. n martie 843, un decret comun al mpratului, patriarhului si sinodului instituia srbtorirea restabilirii icoanelor, care avea s fie celebrat n fiecare an n prima duminic a Postului, n biserica Sfnta Sofia (Grumel, Regestes, sub nr. 418). Grumel, op. cit., p. 43-44. 219 NICOLAE 13ANESCU Astfel se ncheia definitiv cearta pentru icoane, care tulburase imperiul mai bine de o sut de ani. Pentru marea sa oper, Theodorafu canonizat de Biserica oriental. Ea obtinuse din partea Printilor Bisericii si iertarea lui Theophilos, declarnd c n ultimele sale momente ar fi srutat icoanele, ncredintndu-si astfel, ca bun crestin, sufletul n minile lui Dumnezeu. Timp de o sptmn, n toate bisericile Capitalei se fcuser rugciuni pentru mntuirea sufletului mpratului iconoclast. Din punctul de vedere al dogmelor, Biserica repurtase, desigur, o victorie desvrsit; clar din punctul de vedere al liberttii sale, pe care am vzut cum o sustinuse Theodor Studitul si altii, ea fusese biruit-. Biserica a trebuit s renunte la veleittile sale de neatrnare, pe care le manifestase n acest timp, si rmase, fat de stat, ntr-o supunere absolut. Autoritatea imperial se exercita de acum deplin n materie religioas si acesta a fost rodul politicii mpratilor iconoclasti. c. [OFENSIVA EXTERN sI MISIONAR] 1. Michail allll-lea Pentru domnia noului mprat, minor la moartea tatlui su, se deschideau noi orizonturi politice si misionare. S aruncm acum o privire asupra politicii externe a imperiului, n timpul acesta. In Sicilia, situatia se agrava. Sub marele aglabit Abu'l Abbas Mohammed I (841-856), africanii luar definitiv Messina (842); Leontinoi czu n minile lor la 847, apoi Butera, Enna (Castrogiovanni), Netos n anii urmtori. Crestinii din Sicilia si gsir de acum refugiul n Calabria si Peloponez. mpotriva tinuturilor slavizate sie Peloponezului, imperiul interveni cu mult energie. Triburile slave cele mai slbatice si mai rzboinice, milingii si ezeritii - oi MiA.r|yyoi, oi 'E^eprai - care locuiau pe coastele Taygetului, sau, cum i se zicea atunci, rievTa5cxKTuA,o<;, care se las prpstios spre mare, nu fur adusi la complet supunere, ca celelalte, dar constrnsi la plata unui tribut. Theoktistos Biyennios fusese numit strateg al Peloponezului, si n 849 el izbuti, cu ajutorul unei armate puternice, a-i aduce la ascultare. mpotriva califatului de Bagdad, imperiul fu mai fericit dect fat de arabii din Apus. ncercarea urmasului lui Mutassim - Watiq - de a ataca pe mare cu 221 NICOLAE BANESCU o flot puternic ddu gres, flota fiindu-i nimicit ele o furtun. Pe uscat, luptele de frontier, n Cilicia, nu avur niciodat un caracter hotrtor. Dup restabilirea icoanelor, Theoktistos, logothetul, conduse o flot contra Cretei, clar n-avu succes, n 844 fu btut si pe uscat, la Mauropotamos, o ap care se vars n Bosfor. Totusi, dificulttile interne ale urmasilor lui Mutasim i silesc la pace (845-846). n 853 o flot bizantin atac Egiptul, ia cu asalt Damietta la gurile Nilului, o arcle si se retrage. Era un mare act de curaj. Din nefericire, vederile nguste ale mprtesei zeloase de crestinism aduser n propriile sale provincii din Asia noi partizani arabilor, n tinuturile .de frontier ale Asiei, ctre Muntii Taurus si ctre Eufrat, locuiau paulichianii, o sect eretic fat de crestinismul oficial. Ei admiteau Treimea, dar nu credeau n natura uman a lui Christos si respingeau, prin urmare, Patimile si Rstignirea ca o simpl aparent, nvttura lor teologic se mrginea la cele patru Evanghelii, la cele 14

Epistole ale lui Pavel, la ale lui lacob, loan si Iuda si la Faptele Apostolilor, nlturau, prin urmare, Vechiul Testament si cele dou Epistole catolice ale Apostolului Petru. Ei n-aveau o ierarhie a Bisericii, numai niste interpreti ai Scripturilor, care nu se deosebeau printr-un port special de restul oamenilor. Ei nu admiteau apoi nici un semn exterior al adoratiei religioase, nici icoane, nici cruce, nici moaste sfinte, nici botez, nici cuminectur. Prin aceasta, paulichianii erau prin urmare adversarii cultului icoanelor. Ei fuseser prigoniti mai nainte si multi trecuser la arabi. O parte dintr-nsii fuseser strmutati de Constantin al V-lea n Thracia. Acum, sub Theodora, se dezlntuir iarsi prigonirile mpotriva acestor eretici care alctuiau ele fapt un puternic cordon de rezistent mpotriva arabilor. Comisari mprtesti fur trimisi n provinciile asiatice, pentru ai supune la ortodoxie si acestia procedar cu ultima energie mpotriva recalcitrantilor, ceea ce avu drept urmare faptul c cei mai multi cutau un refugiu la arabii din Melitene. Ei si aflar un sef n persoana lui Carbeas, un ofiter din armata anatolic si, cu ajutorul arabilor, se ntresc n Tephrike, o cetate de granit, la apus de Melitene, de unde vreme ndelungat se vor arunca asupra provinciilor bizantine, prdnd si pustiind. Adevratul stpn al Imperiului era acum Bardas, fratele Theodorei, un om capabil, dar fr nici un scrupul. El stiuse s scape de concurenta jenant a lui Theoktistos, si ministrul atotputernic al Theodorei fu ucis prin intrigile lui Bardas, din ordinele lui Michail al III-lea. Curnd dup aceea, el stiu de asemenea s-1 ndeprteze pe mprat de Theodora, care, n 856, fu silit s se retrag din viata public. De acum, n fruntea imperiului rmne Michail singur (857-867), o jucrie n minile lui Bardas. Cronicile (Genesius, Theophanes Continuatus) ni-1 nftiseaz sub cele mai negre culori, lucru explicabil, n parte, prin caracterul oficial al acestor cronici. Ele trebuiau s stearg amintirea crimei comise de ntemeietorul dinastiei macedonene, mosul Porphyrogennetului. Bardas, pentru a-1 stpni, i mguli toate slbiciunile si-i ncuraja toate viciile. Capitala asist acum la toate nebuniile tnru223 NICOLAE BANESCU lui ncoronat, care nu se sfia a njosi demnitatea tronului prin actele cele mai respingtoare. Odat, pe strad, mbrcat n hainele de patriarh si nconjurat de tovarsii si de petrecere, care-i nftisau pe episcopi n odjdii, ntlni cortegiul patriarhului Ignatios, pe care l nsoti cu cntece rusinoase, n public, parodiin-du-1. Bardas nu-1 putea suferi pe Patriarh, care l ex-clusese din comunitatea Bisericii pentru imoralitatea sa. El unelti pe lng Michail si, ctre sfrsitul anului 857, Ignatios fu depus de pe scaunul su si surghiunit ntr-o insul din Marmara (Terebinthon). Dar informatii de alt ordine ni-1 arat ca pe un rzboinic si administrator dintre cei mai buni. Na fost un mare suveran, dar a avut nsusiri de general, a condus armata personal si s-a ostenit pentru aprarea imperiului1551. El obtinu mari succese contra arabilor n Asia. n anul 856, Petronas conduse o expeditie pn la Amida, fiind biruitor, iar n 859, Bardas si mpratul ntreprind o expeditie la Samosata. La 863, emirul de Melitene, Omar (Omar-ibn-Ubei'd-Allah-al-Akta), fcuse o incursiune prdalnic si luase cetatea Amisos (Samsun). mpratul l trimite atunci asupra lui pe Petronas, strategul themei Tharakesienilor. Acesta l ncercuieste pe emir n-tr-un loc, n cmpia Amisiakon si-i zdrobeste cu totul pe arabi, Omar nsusi cznd n lupt. Ecoul acestor lupte e trecut n epopeea national bizantin Di-genis Akritas, cum a probat-o H. Gregoire, cu mult ingeniozitate, n studiul su intitulat Michel III et Basile le Macedonien dans Ies inscriptions d'Ancyre, publicat n Byzantion", V (1929-1930), 327-346. Autorul lui Digenis s-a inspirat din cronicari. Inscriptiile aflate la Ankyra, pe pietre din citadel, publicate de Jerphanion, n Mei. de l'Univ. St. Joseph" (Beyrouth), 13 (1928), pstreaz numele lui Michail al III-lea si al favoritului su Basilios, viitorul mprat. Pe una dintre acestea st scris: 224

(ieyA.ou (3a0iXecoq jioXoc ta ETI, iar pe cealalt: KE' B0' TO ao bou\o pccaiAeio aitai? apoKav5i5d-co (.sic !). Erau pe turnul sud-vest al fortretei puternice, restaurat n 859 de acest mprat. La 838, fusese distrus, ca Amorion, de calif, iar Michail al IlI-lea o refcu. Ct despre titlul de (xeyaq aaiAe'oq pe care-1 poart Michail al IlI-lea, singur ntre mprati, cci nu-1 mai aflm, oficial, nici nainte de dnsul nici dup el, H. Gregoire l explic foarte seductor, prin aceea c, dup pacea ncheiat de Michail I la 812 cu Carol cel Mare, titlul de ocai^etx; i s-a recunoscut mpratului roman din Apus si s-a respectat pn la Basilios I, n anul 872, cnd s-a fcut ruptura, n acest interval, se recunoscuse egalitatea celor doi Augusti, numai la 855, fat de slabul Ludovic al II-lea, oficialitatea bizantin a gsit momentul de a revoca umilitoarea concesie fcut n 812. Pentru a nsemna superioritatea incontestabil a Bizantului asupra Romei agonizante, ca si a lui Michail al IH-lea asupra slabului Ludovic, ea a cutat s-1 disting pe puternicul basileus din Orient de acela mai slab din Occident prin epitetul de ]aeyac;. Contra acestei opinii au fost Dolger, Os-trogorsky - rezult din discutia purtat c titlul acesta e dat n genere mpratului principal, spre a-1 deosebi de asociatii si, sau si unui membru al colegiului imperial, devenit singur suveran prin disparitia colegilor si - asa e cazul lui Constantin al IlI-lea, n toamna anului 641. Reabilitarea lui se datoreaz mai ales cercetrilor din urm ale lui Gregoire (Etudes sur le neuvieme siecle, Byzantion", 8 [1933D, Michel III et Basile le Macedonien dans Ies inscriptions d'Ancyre, Byzantion", 5 (1929). 2. [Bizantul si nceputurile Rusiei. Varegii rusi] n timpul domniei lui Michail al IlI-lea se ntm-plaj evenimente de cea mai mare nsemntate. ntr-una din zilele lui iunie 860, apar naintea capitalei, pentru ntia oar, varegii rusi, n 200 de luntri, 225 NICOLAE BANESCU mnate de un vnt favorabil. Bizantinii fceau astfel cunostint cu alt neam slav, care trebuia s aib mai apoi un loc nsemnat n istoria lor. Ei veneau din imensele stepe ale Rusiei, de unde, pe Nipru, coborau n Pontul Euxin. Am vzut c toate popoarele care nvliser n Imperiul bizantin treceau, pustiind, prin prtile sudice ale Rusiei de azi; interiorul acestei tri rmnea ns neatins. Acolo locuiau popoare de origine indogermanic, slavi si letoni. Patria primitiv a slavilor e nesigur. Cea mai veche locuint cunoscut a lor e regiunea de la vestul Carpatilor, de la Vistula la Niprul mijlociu, de unde popoarele acestea se m-prstiar n mai multe prti. La nord si n Rsritul deprtat, ei se atingeau cu populatii ele origine finnic, imigrat din Asia. Ctre sfrsitul veacului al V-lea, slavii ajunseser la Elba, se asezaser n Boemia si Mora-via si ptrunseser la Dunre, n Carinthia si Istria. Alte triburi umpluser, cum am vzut, Peninsula Balcanic, rzbtnd pn n Peloponez si ntemeiaser cu ncetul stpniri mai statornice n Croatia si Serbia. Ungurii se asezar mai trziu ca un cui ntre slavii de Nord si cei de Sud, pe care i va desprti nc si religia, cci polonii trec n veacul al X-lea la religia catolic si prin aceasta n cercul ele influent al Occidentului european. n explicarea numelui de varegi, varangi (BcxpaYY0, care ajunser pn n Bizant, servind n armata bizantin, nationalismul exagerat al rusilor a vrut s vad n ei slavi sau lituanieni. Dar Thomsenm a dovedit c ei erau scandinavi. Aceasta se con125 Ruska Rikets gnmdlaeggning genom Skandinaverna, Stoc-kholm 1883, ed. engl. 226 firm si prin manuscrisul descoperit de Vasiljievskij, Cecaumeni strategicon, n care Harald, fratele lui Olaf cel Sfnt si fiul scandinavului Sigur Syr, care veni la Constantinopol, e numit: 'ApXTTjt; 6ccciA,ECo<; Bapayyiac;...an6q: Varangia = Norvegia126. Bpayyoi deriv de la turc; warmak, barmak, prtie, waran, nseamn a merge, a colinda"-'. Numele s-a dat piratilor

scandinavi la sfrsitul sec. VIII de bulgarii de pe Volga si s-a ncettenit apoi si la Kiev. Tot asa Kot>X7iiyyoi e traducerea turc a scandinavului Sekonungar, Kolbjag (rege de mare). Rusii au fost ntemeietorii celui mai puternic stat slav si este un fapt nsemnat c cele dinti elemente ale acestui stat au venit de la un popor germanic. Se stie astzi c de la Marea Neagr si de la Caspica o mare activitate de comert strbtea n susul apelor, prin tara Chazarilor. Asia mahomedan, mai ales Tur-chestanul si Persia de Nord, fcea nc din veacul al VUI-lea negot, n susul Volgi, prin orasul chazar Itii (Atei, Astrachan). Mai departe, pe cursul ele sus al fluviului, negotul acesta l primeau bulgarii de pe Volga, la care veneau caravane din Buchara si care se aflau n legturi cu Nordul deprtat, cu populatiile finnice de la gurile Dvinei si Peciorei. Acolo veneau adesea corbii scandinave, dup negot si piraterie. Dar legturile comerciale cele mai nseninate se ndreptau de la Volga si afluentii si superiori ctre Marea Baltic, trecnd, prin insulele Gotland si Bornholm n Suedia si pe coastele de sud, slavice, ale Balticei. Comer126 v. L. Leger, Chronique dite de Nestor, Paris, 1884, index chronol., s.v. Varegues. 12" I. Brutzkus, Die Warjager" und Kolbjager", SK, 7 (1935), 81-102. 227 tul acesta oriental-arab nflori de la sfrsitul veacului al Vll-lea pn n veacul al Xl-lea, o dovedesc multimea monedelor descoperite n aceste prti ale Rusiei. Dar piata cea mare, care mijlocea comertul ntre Volga si Baltica, era Novgorod, situat la miaznoapte de lacul Ilmen. Acolo ajungea un alt drum de comert, foarte nsemnat si folosit mai cu seam de bizantini. Acestia veneau din Marea Neagr pe Nistru, n Polonia si de acolo mai departe, dar veneau mai cu seam pe Nipru. Kievul, atunci supus chazarilor, ajunse un emporium mondial. Aici veneau neguttorii greci. Ei cumprau blnuri si sclavi, ln, cear, miere si aduceau obiecte de lux, testuri, vin, fructe, aur, argint. De la Kiev, drumul ducea n susul apei la Smolensk, de unde, dup ce se strbtea o mic bucat de tar, ajungea la Dvina si apoi, pe cursul rului Lovat, la Novgorod. De aici, cursul rului Volchov ducea la lacul Ladoga, din care corbiile treceau, pe apa larg a Ne vei, n Marea Baltic. Drumurile de comert se fceau, desigur, si de la nord la sud, prin aceleasi puncte. Scandinavii erau cunoscuti n prtile acestea. Ei veneau la triburile slave de aici si mijloceau comertul cu bizantinii. Energia impetuoas care-i mpinse pe oamenii Nordului n afar, cu ncepere din veacul al VUIlea, se simti si n locurile acestea. Ei ajunser n golfurile finnice, puser piciorul si la lacul Ladoga. Suedezii de peste Mare trebuie s fi trecut aici. Fiindc n limba nordic oamenii din suita conductorului, care se ndatorau a-i fi credinciosi, se chemau Waringi sau Waregi, slavii primir aceast denumire pentru acesti rzboinici strini. Ea fu cunos228 cut si la bizantini, cci multi fii ai Nordului ajunser pn la Constantinopol, unde se nrolau n armat. Locuitorii Suediei se numeau ns, cu un cuvnt mprumutat de la finni, Ros", rusi, si numirea aceasta se extinse apoi la statul ce se creeaz acum n Rusia si la poporul rus. Orase mici comerciale existau de mult timp n Rusia, si atta timp cnd ungurii nu erau ntre Don si Nipru, ele putur face comertul cu Bizantul nesuprati, favorizat de chazari, care avur un stat puternic organizat. Cnd venir ungurii, orasele ncepur a se ngriji de aprarea lor. Atunci se ntrir cu ziduri si de la adpostul ntriturilor se fcea comertul, aprat n contra oricrui atac. La nceputul veacului al IX-lea ncepur a veni pe apele Rusiei companii de suedezi ntreprinztori, asa-numitii waringi, cltorind n bande armate la Bizant pentru comert. Ei ajunser n serviciul oraselor rusesti, grzi mercenare pentru caravanele comerciale. Orasele fortificate rusesti care dispuneau de o asemenea fort armat se dezvoltar cu timpul n mici state. Locuitorii oraselor mici vecine si satelor gravitar ctre aceste centre si asa se ridic

ntiul stat-oras rusesc, vo-losti. La nceput au fost republici, apoi multe principate. Aceste cetti-state nu erau ntemeiate pe baz de ras. Majoritatea lor erau compuse din diferite triburi sau prti de triburi. Vo-losta Kievului juca n curnd rolul cel mai nsemnat dintre toate aceste voloste. Ea ajunse centrul comertului rus. Germenii statului de Kiev sunt foarte vechi. Hrusevsky asaz organizarea unei armate si a puterii granitelor de Kiev mai vechi dect nceputul veacului al VUI-lea. E o exagerare. Dar nu ne putem ndoi c statul independent de Kiev exista la nceputul veacului al IX-lea. Ei fceau acum incursiuni de piraterie pe 229 NICOLAE BANF.SCU coastele Mrii Negre (izvoarele timpului i mentioneaz). Numele de Rusia a fost dat prima oar trii Kievului, si apoi tuturor tinuturilor (volostf), unite sub sceptrul Printului de Kiev. Relatiile scandinavilor cu Europa Oriental erau vechi, ele dateaz clin epoca preistoric. Slbite n epoca migratiilor, aceste relatii devin iarsi active n secolele VIII-IX, datorit comertului Europei Orientale cu califatul (noilor conditii economice create de comertul califatului cu prtile acestea ale Europei). Colonizarea normand se rspndi n aceste prti, ea fondeaz orase-cetti pe fluvii. n veacul al IX-lea, scandinavii ajung la Marea Neagr si ntemeiaz un principat la Tmutorokan, insula rus" ele care vorbesc izvoarele orientale. n prima jumtate a secolului al IX-lea, n regiunea Ilmen ncepe fuziunea centrelor varege, nconjurate de regiunile tributare lor, ntr-un mare principat. Acest proces se termin prin fundarea principatului lui Rurik la Novgorod, ctre anul 860. La nceputul jumttii a doua a secolului al IX-lea, trupele Rusiei septentrionale nvlir n regiunea Niprului, i mpinser pe chazari ctre Orient si se stabilir la Kiev, ncepnd a organiza triburile vecine ntr-o nou unitate politic, cea mai nsemnat. Mai trziu, aceast Rusie meridional si ntinse puterea sa asupra Rusiei de nord din Novgorod si a celei din Tmutorokan. Unitatea politic a tuturor regiunilor ruse o fcea la finele secolului al X-lea, probabil, Vladimir cel Sfnt. V.A. Mosin numeste epoca de dinaintea acestui moment perioada normand a istoriei ruse"lls. V.A. Mosin, Normanzii n Europa Oriental si originea Ru-szez(srb.), BS1, III (193D, p. 285307. 230 n Crestinismul n Rusia nainte de Sf. Vladimir, Mosin caut s dovedeasc existenta unui cnezat ru-so-normandm peninsula Taman, care ar fi cel despre care vorbesc izvoarele orientale n veacul al IX-lea, ca situat pe o insul n apropierea statului chazar. Autorul socoteste Tmutorokan, n acea epoc, o colonizare vareg. De aici ar fi plecat campaniile rusesti din 912, 943/944 si chiar expeditia din 860. Dar prerea aceasta schwebt in der Luft, chiar autorul scrie c nici un izvor nu atest existenta acestui cnezat, el se ntemeiaz doar pe expansiunea normand, care, n acea epoc, a colonizat Rsritul european. Originea Rusiei. Nici un critic competent nu se ndoieste acum c rusii, care au ntemeiat statele la Novgorod si Kiev, au supus triburile slave si le-au organizat ntr-o putere politic - care, n scurt timp, au fcut Rusia - au fost de origine scandinav sau norvegian. Deci, nu mai e necesar s tratm aceast materie pe larg, ca pe o chestiune disputat: e de ajuns a constata pe scurt cea mai important prob. Proba este ele fapt de nebiruit130. (1) Scriitorii timpurii care-i mentioneaz pe nis atest identitatea lor cu scandinavii sau normanzii. Prima stire n Annales Bertiniani la anul 839 (Pertz, MGH, I, 484), Rhos vocari dicebant... comperit eos gentis esse Sueonum. Liutprand (Antapodosiss, V 19) 129 Vladimirskij Sbornik" (988-1938), Beograd 1938, p. 7-8. 130 Buiy, ed. Gibbon, Decline and Fli, voi. VI Appendix n. 14.

231 NICOLAE BANESCU spune c ei erau normanzi (nos vero a positione loci nominamus Nordmannos). Cronica lui Nestor" i identific cu varangii sau i socoteste ca apartinnd semintiei varege; si varegii n sensul propriu si original al cuvntului nseamn scandinavi131. Continuarea lui Georgios Monachos (Symeon Ma-gister) stabileste mai mult general si mai putin exact originea lor german (= Theophanes Continuatus, p. 423, Bonn, LK Opctyycov yevotx;). (2) Rusii vorbeau norvegiana, nu slavona. Aceasta e probat de cap. 9 din De adm. imp., unde limbile rus si slavon sunt distinse OPcocncrd si ZKA,a6ivicm), si numele ruse ale cataractei sunt nvederat scandinave (v. n. 15). (3) Numele primilor principi rusi si numele semnatarilor primelor tratate rusesti sunt norvegiene. Riurik e vechiul norvegian Hruerikr; Oleg e Helgi; Olga, Hel131 V. nota 58 a lui Bury, la p. 155, din Gibbon, Decline and Fli, v. VI: n sensul initial al cuvntului, varegi nseamn scandinavi, n cronica lui Nestor Marea Baltic e marea variazi-lor. ncercri fr sfrsit au fost fcute, mai cu seam de nvtatii rusi s gseasc alt identificare (astfel cu khazari, slavi, finni); dar toate aceste ncercri au fost n mod eminent fr succes, ntelesul geografic al Varangiei a fost n mod clar exprimat ntr-un pasaj din cartea de sfaturi anexat la Strategicon al lui Kekaume-nos. n 246 (ed. Vasilievskij-Jernstedt), Harald-Hardrada e numit fiu al regelui Varangiei", adic al Norvegiei. Formarea grzii varegilor la Constantinopol si includerea n ea a altor teutoni (danezi, englezi etc.), duce la o extensie a ntelesului cuvntului varegi de la limitarea lui original la norvegieni sau scandinavi. Schaffarik deriv numele de la vara, vaere. ntelesul ar fi foederati. 232 ga; Igor, nger la Liutprand, e Ingvarr. Boierii care sunt numiti n tratatul din 912 (Nestor) sunt de asemenea cu nume suedeze si norvegiene. Exemple la Buiy. Tot astfel, mare parte din nume n tratatul din 945, sunt scandinave. (4) Numele finnic pentru Suedia e Ruotsi, estonian e Rots. si greu am evita s identificm acest nume cu numele de Russia, vechiul slavon Rous, greceste 'Fox;. Numele (nici finnic, nici slavon) e derivat de Thom-sen din scandinavul rods (rods-menn = vagabond, pirat, vslas). Astfel, opinia curent care a prevalat cnd rusii apreau ntia oar pe scena istoriei, evidenta limbilor, evidenta numelor lor si supravietuirea vechiului sens al numelui rus n finnic concur n a stabili originea scandinav a rusilor1". Cataractele Niprului. n cap. 9 al tratatului su De adm. imp., Const. Porphyrogennetos1571 d o interesant descriere a drumului negustorilor rusi din Nov-gorod (Ne6oYocp5d<;) la Constantinopol, prin Kiev si pe Nipru, si enumera cataractele fluviului, dnd n fiecare caz att numele su rus, ct si slavon. Pasajul e foarte important, pentru c el arat c limba pe care Constantin o ntelege prin rus OPcocncm) era scandinav, si nu slav. Vilhelm Thomsen din Copenhaga, n ale sale Ilchester Lectures" asupra Relatiilor dintre 132 Izvor nsemnat: V. Thomsen, The Relations between An-cient Russia and Scandinavia, and the Origin ofthe Russian State, (Ilchester Lectures), 1877; apoi E. Kunik, Die Berufung der swedischen Rodsen durch die Finnen und Slaven, 1844. 233 NJCOLAE HNF.SCU vechea Rusie si Scandinavia si originea statului rus" (1877), a dat un excelent comentariu. a. Prima cataract e numit Essupe CEa<jov>7rn), n ambele limbi cu sensul neadormit (\\.i\ Koiiaa'dai). Cele dou nume sunau asemenea lui Constantin. Slava pentru a nu dormi", ne spi (si poate eaco'OTrn e o greseal pentru veacoxmfj), si prof. Thomsen arat c notiunea corespunztoare n vechea norvegian e so-feigi sau sofattu. Aceasta nu e prea satisfctoare. b. A doua cataract e n ruseste (a) Ulvorsi (Oi)A,6opoi) si n slav (b) Ostrovuniprach COaTpo6ox>-viipa%), cu sensul: insulita cderii, (a) = holm-fors, (b) = ostrov'niiprag (cderea

insulitei). c. A treia cdere de ap e numit Gelandri (Fe-/Uxv5pi), care n slav nseamn zgomotul cderii. Numai un nume e dat si se zice a fi slav. Dar el reprezint evident participiul norvegian gellandi, rsuntorul", nct numele slav (probabil aproape acelasi cu numele modern zvonets cu acelasi nteles) e omis. Formula uzual a lui Constantin este: pcocncm |iLv...aK?ia6ivioTi 5e; dar aici ea se schimb. Bury sugereaz c t^tvitq ori a$iviT<; sau ceva cam la fel, a fost lsat afar dup 0K/>ia6ivicrd. d. A patra cdere de ap & Aeifor ('Aeupop) n rus si Neasit (NEaafit) n slavon, numit asa, spune Constantin, fiindc pelicanii si fac cuibul lor n piatr. Vechiul slav pentru pelican seamn cu NeaofiT, dar cderea nu poate fi numit pelican. Aceasta trebuie s fie o interpretare gresit. Thomsen sugereaz foarte ingenios c adevratul nume corespunde modernului nenasitets si nseamn nestiosul, un nume potrivit 234 acestei cderi, n timp ce Aeifor nseamn totdeauna pripit, mereu grbit. e. A cincea cataract e Varuforos (Bapoi^opoc;) n rus, Vulneprach (Boi)/Wri7i:p6cx) n slav; pentru c formeaz un mare lac", sau, clac citim 8ivr|v n loc ele >d|avnv, pentru c formeaz un mare vrtej". f. A sasea e Leanti (Aedvn) ruseste, Verutze (Be-pccut^ri) n limba slav, nsemnnd clocotul apei" (6pdajj,a vepou). Verutze este evident din v'rieti, a fierbe. Thomsen explic Leanti ca participiul lui hlae-jandi, rsete, n acest caz, sensul celor dou nume nu e identic, zice Bury. Noi credem c da, cci clac hlaejandi nseamn: hohotind de rs, n cazul nostru Leanti poate s nsemne hohotindul, cel n hohote. g. A saptea e Strukun (lTpo\)KO\)v) ruseste, Napre-ze (Na7cpe^f|) n slav, nsemnnd o cdere mic. Thomsen identific Strukun cu norveg. strok, suedezul struk, un curent repede (n special unde e strmt, cum e cazul acestei cderi) si sugereaz c numele slav poate fi n legtur cu brz, viu, iute. Bury bnuieste c (Na-)7tpe^f| reprezint un diminutiv din porog, prag (cdere ele ap). In chipul acesta ajung varegii de la Kiev, n iunie 860, pn n Propontis si dinaintea Constantinopolu-lui. S-a crezut mult vreme c aceast expeditie a avut loc n 865-866. Dar n 1894, Fr. Cumont a tiprit o scurt cronic anonim, care ne d data exact a expeditiei, 18 iunie 860"3. C. de Boor^5'1, confruntnd 133 A publicat-o n Anecdota Bruxellemia, I Croniques byz. du Ms. 11376, Gnd, 1894. 134 Der Angriff der Rhos auf Byzanz, BZ IV (1895) 445-466. 235 NICOLAE 13ANESCU aceast stire cu datele altor izvoare, probeaz exactitatea ei. Michail al III-lea se afla ntr-o expeditie mpotriva arabilor cnd fu nstiintat de ctre Oryphas, amiralul cruia i ncredintase aprarea Capitalei, c 200 de corbii rusesti ptrunseser n Propontis, dup ce prdaser coastele Pontului Euxin si amenintau Capitala. Michail al III-lea se ntoarse atunci napoi, n Constantinopol, dar rusii nu ndrznir s atace si se retraser, nclreptndu-se ctre locurile lor, distrusi n parte de o furtun. Urmasul lui Ruric, Oleg, va veni si el n anul 907 dinaintea Constantinopolului (chiar dac H. Gregoire neag acest lucru), ncheind un tratat de comert. Igor va conduce apoi iarsi o flot la Constantinopol, n 941, dar ea va fi nimicit ele focul grecesc. Mereu vom ntlni de acum nainte acest popor n destinele Imperiului bizantin, ele la care va lua credinta, cultura si organizarea politic. 3. [Misiunea kyrillo-methodian] Dar faptul cel mai nsemnat n aceast epoc e actiunea misionarilor crestini, prin care Bizantul se despgubeste de pierderile suferite pe urmele Islamului n Asia si Africa si cstig pentru crestinism popoare slavice si din regiunile nordice ale Pontului.

Cei mai de seam dintre misionarii greci din acea vreme sunt fratii Methodius si Constantin Filosoful" (mai trziu Kyrillos, cnd, naintea mortii, fcu fgduinta solemn a clugrului). Ei erau fiii unui grec din Thessalonic, Leon, un ofiter ele rang nalt (drungarios). Constantin, cel mai tnr, aplecat spre 236 viata contemplativ, primise o educatie aleas, mpreun cu tnrul Michail al III-lea, avndu-i ca profesori pe cei mai nvtati oameni ai veacului, pe loan Gra-maticos, Leon Filosoful si Photios, promovat mai trziu patriarh. Dup ce intr n cler, se retrage ntr-o mnstire din Muntele Olympos, unde mai trziu avea s vin si fratele su mai mare, care de asemenea renunt la lume. n Thessalonic, Constantin nvtase bine limba slavilor vecini. In al Vl-lea deceniu al veacului al IX-lea, el ntreprinsese cu izbnd convertirea populatiilor din regiunea fluviului Axios, la vest de Thessalonic, apoi amndoi fratii fur trimisi, la cererea haganului, n tara chazarilor, unde ptrunseser n mas evrei si musulmani, care fceau acolo oper de misionarism. Constantin discut, la Curtea haganului, cu teologii iudei si musulmani si-1 convinse pe hagan pentru crestinism. Misiunile religioase au fost de mult vreme o arm a influentei Bizantului asupra popoarelor barbare. Am vzut ce actiune vast a ntreprins lustinian I n aceast directie. Urmasii si au continuat aceast politic. Asezat ntre cele dou lumi, Bizantul a fost punctul de atractie al barbarilor din Orient si Occident; pentru a-i domina, el a cutat s-i atrag la crestinism; prin ierarhia religioas, intrau n sfera influentei imperiului; acesta putea s trateze cu dnsii mai usor fiind crestini. Cu popoarele slave din sud, imperiul a avut, cum am vzut, de mult timp astfel de legturi. O traditie veche istoric a fcut s se cread c n a doua jumtate a veacului al IX-lea s-a exercitat influenta religioas a Bizantului asupra slavilor, cu convertirea lor prin fratii Constantin si Methodius. n realitate, aceast influent se exercita ele multi ani printre slavi. Kuvrat fusese botezat de Heraclius. n populatia trt captiv de Kuvrat se aflau crestini care rspndeau credinta printre bulgari. Omurtag ucisese din 237 N1COLAE BANF.SCU aceast cauz patru episcopi, printre care pe Manuel, episcopul Adrianopolului. Fiul lui Omurtag, Enravota, fu convertit la crestinism si pieri ucis de Malamir. Heraclius ceruse papei preoti si misionari pentru a-i crestina pe slavii Dalmatiei si Croatiei. Printul lor, Vojnomir, se boteaz la nceputul veacului al IX-lea. Narentanii, cei mai refractari ideilor crestine, suferiser totusi influente crestine n acea epoc. Ambasadori ai lor se botezaser ctre 830 la Venetia. Bizantinii aveau si alte mijloace ca instrument ele propagand. Ei se servir mai ales de armat. Sistemul asa-zisilor foederati, inventat de Roma si adoptat de Bizant, era un mijloc de prozelitism, n armat, barbarii gseau un mediu crestin si sufereau influenta lui. La slavii din Asia, propaganda se rspndi de asemenea, n veacul al VH-lea gsim n eparhia Bithyniei un episcopat pentru slavii acestei regiuni, legat de mitropolia Niceei. si pentru convertirea slavilor din Peloponez se ntrebuintar aceleasi mijloace. Dup expeditia neizbutit a slavilor contra orasului Patras, mpratul Ni-kephoros supuse triburile slave bisericii Sf. Andrei din acest oras. Patras deveni o mitropolie, avndu-i sufragani pe episcopii de Me-thone, Lacedemonia si Corone. Ea fcu, ajutnd si colonizrile, ca aceste populatii slave s-si piard caracterul national. Expeditia rusilor din 860 fu ns decisiv pentru aceast politic de propagand religioas a Bizantului asupra populatiei din regiunea Pontului. Imperiul ntelese c nu trebuie s lase primejdia ce venise din aceste prti s se repete. si atunci ncepu opera de propagand a Bisericii n rndul populatiei din Crimeea si din jurul ei. Era pentru Bizant de o important mare s-si fortifice pozitiile la Marea Neagr, n prima linie, trebuiau ntrite legturile ce-1 uneau cu

haganul chazarilor. Atunci plec ntr-acolo misiunea n fruntea creia se afla Constantin, nsotit de fratele su Methodius, la sfrsitul anului 860 sau nceputul lui 861. Viata lui Constantin ne povesteste c haganul a trimis o ambasad la Constantinopol, cerndu-i mpratului un preot capabil a discuta cu evreii si musulmanii. Am vzut ce raporturi amicale avea imperiul cu acest popor. Theophilos l trimisese la chazari pe Petronas, cumnatul su, ca 238 s le ridice pe Don cetatea Sarkel, spre a-i apra de pecenegi. Numeroase colonii evreiesti se stabiliser acolo si lucrau s-1 cstige pe hagan si consilierii si pentru credinta lor. Islamul ns ptrunsese la chazari, de aceea haganul ceru la Constantinopol s i se trimit un literat care s discute cu evreii si musulmanii si s explice doctrina crestin, fiindc poporul su, n majoritate pgn, se gsea n prezenta a trei religii, care-si disputau favoarea sa. Constantin plec atunci cu o mare suit. Era si o misiune diplomatic. Constantin fusese ales pentru c se stia c stpnirea chazarilor se ntindea si asupra unor triburi slave, iar Constantin, la Thesalonic, nvtase limba slavilor, cunostea moravurile lor si el putea informa Curtea bizantin asupra populatiei de la nord, cu att mai mult cu ct din acele prti veniser barbarii ce asediaser Constantinopolul n iunie 860. Constantin putea s indice mijloacele de a conjura pe viitor aceast primejdie. Dup legend, Constantin a iesit n aceast disput biruitor. Dar acest succes n-a avut urmri; misiunea lor terminat, cei doi frati s-au ntors la Constantinopol, repatriind vreo 200 de prizonieri greci eliberati de hagan. n scrisoarea ctre mprat, adus de Constantin, haganul si declara dorinta de a se converti. Dar evreii cuceriser o mare influent n tar; ei l cstigar pe hagan si cu el cea mai mare mare a poporului su. Convertirea slavilor'^. Fratii Constantin si Methodius1581 s-au nscut n Thessalonic, Constantin ctre 827. n Thessalonic ei erau n mijlocul regiunilor slave si au avut prilej s nvete n tinerete limba slav. Constantin se duse la Constantinopol si ajunse preot. Pentru nvttura lui, i s-a dat titlul de filosof si se bucur de amicitia lui Photios. E probabil c, ndat dup ridicarea lui Photios la patriarhat (dec. 858), Constantin, care avea un dar pentru limbi, merse ca misionar la chazari (poate n 860-861), despre care se zice c-1 rugaser pe mprat s le trimit un nvtat, n timp ce se afla la Cherson, nvtnd limba chazar, el descoperi rmsitele papei martir Clement I, care fur aduse apoi Bury, ed. Gibbon, Decline and Fli, voi. VI, Appendixn. 12. 239 la Roma. La ntoarcerea lui din Chazaria, el ntreprinse o nou misiune. Crestinismul ptrunsese printre slavii din Moravia prin activitatea misionar a episcopatului de Passau. Astfel, Moravia prea anexat la Biserica latin. Dar regele morav Rostislav, aflat n ceart cu vecinii si german si bulgar, cut sprijinul politic al mpratului bizantin. El trimise ambasadori lui Michail al IIIlea si ceru, dup legend, un om capabil s nvete poporul su credinta crestin n limba lui proprie. Constantin, prin cunostinta sa de slavoneste si experienta-i de misionar, a fost indicat ca apostolul potrivit, si a plecat n Moravia, lund cu el pe fratele su Metho-dius (864). Ei lucrar printre moravi vreo trei ani si jumtate, obtinnd n aparent recunostinta potrivnic a epicopului de Passau. Papa Nicolae i invit pe cei doi frati (867) la Roma, dar muri nainte de sosirea lor si urmasul su, Hadrian al II-lea, l ordon pe Methodius ca preot (868). O moarte prematur l rpi pe Constantin la Roma (14 februarie 869). naintea mortii, el lu numele clugresc de Kyril. Methodius se ntoarse n Mor'avia. El fu fcut apoi episcop de Pannonia si muri n 885. Marea fapt a lui Constantin, sau Kyril, a fost inventarea unui alfabet slav. Opera lui imediat misionar a fost n Moravia; dar prin inventarea unui alfabet si traducerea Bibliei n slavon nruri asupra oricrui popor slav. El fcu ceea ce a fcut Ulfilas pentru goti, Mesrobpentru armeni, dar opera lui era destinat a avea o important ecumenic incomparabil mai mare.

Alfabetul pe care 1-a nscocit (nainte de 863) e cunoscut ca glagolitic si avem multe documente scrise n acest alfabet, n diferite prti ale lumii slave. Dar n cele din urm folosirea lui fu mrginit la Istria si la coasta Croatiei; pentru c a fost nlocuit cu alt alfabet, mai clar si mai practic, cunoscut ca cyrillic (chirilic) si se presupune c a fost inventat de Kyril. Alfabetul chirilic e grecesc netravestit, literele sunt uncialele grecesti (capitale), cu putine semne aditionale. Glagoliticul si-a tras originea cu bun stiint din literele cursive grecesti. Aceast prefacere a usurat primirea lui de ctre slavi. E probabil c, n opera lui literar, Constantin si-a avut ochii la Bulgaria; pentru c traducerile lui, compuse n slavona macedonean, erau nepotrivite pentru moravi, care vorbeau o form diferit a slavonei (_slovk~). 240 Cu convertirea bulgarilor nici Kyril, nici Methodius n-au nimic a face; dar aceast convertire avu loc n zilele lor. Inventarea alfabetului a usurat convertirea. Faptul pare a fi c, temndu-se ca Boris, care fcuse o aliant cu Ludwig al Germaniei n 863, s nu mbrtiseze crestinismul latin un pericol politic serios pentru Bizant - Michail al III-lea fcu o demonstratie militar n Bulgaria n vara anului 863 si constrnse pe Boris s primeasc crestinismul de la Constantinopol. n schimbul acestei supuneri, un mic district din Thracia fu cedat Bulgariei. Boris fu botezat, mpratul a fost nas si Boris lu numele de Michail (865). El introduse apoi crestinismul cu forta printre supusii si, executnd 52 de persoane care rezistar. Boris se ntoarse apoi de la Constantinopol, cutnd a lega Bulgaria de Biserica Romei. El trimise soli (866) papei Nicolae I cu 106 ntrebri, si rspunsurile papei, care s-au pstrat, arunc o lumin interesant asupra moravurilor bulgare. Dac urmasul lui Nicolae ar fi artat tact si discutie, Bulgaria ar fi fost, poate, cstigat de Biserica latin; dar Hadrian al Il-lea obosi rbdarea lui Boris si n 870 Bulgaria primi un arhiepiscop de la Constantinopol; episcopatul era ntemeiat. Boris l trimise pe fiul su Simeon s fie educat la Constantinopol. Nu trecu mult si n Bulgaria fur introduse crti n slavon si liturghia slav. 4. Bizantul si Moravia Mare n vremea aceasta, printul Rostislav al Moraviei (846-870), care se afla ntr-o situatie politic grea, ntre Ludwig Germanicul si bulgari, intr, n 862, n relatii cu Curtea bizantin. Motive politice si religioase l fceau s ncline ctre Imperiul bizantin, s caute o aprare mpotriva preotilor apuseni, care ddeau nval n statul su. El cere, printr-o ambasad, s i se trimit de la Bizant oameni nvtati care s-1 lmureasc n privinta credintei si s-i spun cuvntul lui Dumnezeu n limba sa. Michail al III-lea i trimite atunci pe fratii Methodius si Constantin, care vin la 241 NICOLAF BANESCU Velegrad (azi Hradisch), resedinta printului (primvara lui 863). Scopuri politice nu s-au atins, dar cei doi misionari le-au dat atunci moravilor regulile credintei si Kyril invent pentru ei alfabetul slav (dup numele su: chirilic), si le ddu traducerea Bibliei n limba slavilor, cel mai vechi monument al limbii vechi sloveni-ce; cei doi frati crear chiar o liturghie n limba slavon. Misiunile catolice, din Apus, fur biruite prin aceast inovatie, care aducea n serviciul religios, n locul limbii latine nentelese, limba national. Roma si ddu aprobarea n aceast privint. Bizantul a avut legturi cu Moravia Mare nainte de ambasada lui Rostislav. Roma a avut relatii comerciale cu aceast tar. Calea pe care se fcea traficul trecea Dunrea la Carnuntum si urma valea Moraviei pentru a ajunge n Silesia. Aceste relatii sunt intense n special n prima jumtate a secolului I crestin. Slovacia actual era interesat de aceste relatii. Relatiile acestea se fceau ns cu triburile germanice care ocupau teritoriile acestea. Slavii au fost n sfera de influent oriental si bizantin. Nu se poate vorbi de o influent roman direct asupra slavilor transdanubieni. Marea cale de comert care unea Roma-Aquileia-Carnuntum era blocat de triburile germanice aruncate asupra Italiei. Bizantul a nlocuit n Pannonia influenta Romei. Ea se constat n epoca lui lustinian. n Pannonia

erau avarii, iar slavii de acolo le deveniser supusi. Avarii aduseser cu ei civilizatia care se cheam Keszthely, dup locul unde s-au fcut mai multe descoperiri arheologice privitoare la ei. Dar obiectele de provenient avar sunt adesea nsotite ele obiecte a cror origine bizantin nu se poate pune la ndoial. Avarii au avut, deci, relatii comerciale cu bizantinii. Banii bizantini circulau aici, multe descoperiri s-au fcut. Mrturia lui Suidas (fceau comert si se nselau unii pe altii) se dovedeste exact. Slavii din Pannonia s-au mprtsit din aceste relatii. 242 Campaniile lui Carol de Mare, ntre 788-796, au pus capt imperiului avar. La nceputul veacului al IX-lea, avarii dispar complet din istorie. Slavii dintre Dunre si Tisa sunt uniti de Krum la Imperiul bulgar. Cei din Pannonia si Vest graviteaz n jurul Imperiului franc. Bizantinii, n conflict cu francii, reiau Venetia si Coasta Dalmat. Influenta bizantin ptrunde la moravi pe dou ci: pe vechea cale roman, prin Venetia, si pe calea care venea din Constantinopol pe cursul Dunrii, nluntrul trilor slave. Dup disparitia avarilor, intermediarii acestor relatii au fost bulgarii. Astfel, slavii transdanubieni au putut avea cunostint despre Bizant. Spturile din 1927 la Stare Msto, lng locul unde traditia pune centrul Imperiului lui Rostislav, au dat la iveal numeroase obiecte de provenient bizantin (obiecte de lux, cercei n bronz aurit, argint si aur, nasturi de bronz, inele, o diadem de aur cu pietre scumpe), datate din secolele IX-X. Examinat la lumina descoperirilor arheologice, ambasada lui Rostislav la Bizant nu mai pare enigmatic, n 863, trupele lui Boris cu ale lui Ludwig Germanicul l atacar pe Rostislav. Acesta a trebuit s-si caute aliante si cea mai bun contra bulgarilor era a Bizantului. De aceea s-a ntors el ctre Bizant. El va fi observat nainte de 863 atitudinea lui Boris. Tratativele moravo-bi-zantine ocupar anul 862 si din acest an trebuie s datm ambasada, ctre finele anului, cnd apropierea dintre franci si bulgari ncepea a deveni o realitate. La nceputul anului 863, trimisii bizantini au putut s-si fac aparitia n Moravia. Scopul lui Rostislav fusese politic - alianta cu bizantinii, dusmanii bulgarilor. Bulgarii i atac pe bizantini, naintea crestinrii lor; poate tocmai clin cauza aliantei cu francii, devin mai aroganti. Dar n anul 864 bizantinii nvlesc, flota face o demonstratie si Boris capituleaz si promite a se face crestin. Dac s-a supus att de repede, poate a fcut-o din cauz c armata sa era n mars ctre Moravia, s atace cu Ludwig Germanicul. Ludwig a vrut s-1 cstige pe Boris pentru crestinism si tratativele au fost nainte de 864. Acordul politic al lui Rostislav cu bizantinii sfrseste de asemenea cu un angajament religios: misionari greci trimisi n tara sa. Legenda lui Constantin si Methodius atribuie initiativa lui Rostislav. Acesta avea interes s-si ia misionarii de aiurea dect de la germani. Prin im243 &a W NICOLAE IBANESCU plantarea crestinismului greX n Moravia, Bizantul vroia s fac presiune si asupra lui Boris. Misiunea morav. Imperiul nu-si prsise pretentiile sale cu privire la Occident (orict de ocupat era n Orient cu arabii). El profita de orice ocazie pentru a-si recuceri terenul pierdut acolo. Aceast ocazie se prezent deodat, fr ca imperiul s o fi provocat, ntr-o zi din anul 862 sosi la Bizant o ambasad venit de departe, de la un popor ce n-avusese pn atunci nici o atingere cu imperiul, poporul morav. Fusese trimis de printul Rosti-slav. Ei prezentau mpratului si lui Bardas o cerere identic celei a haganului chazarilor. Printul cerea misionari care s cunoasc limba poporului su. Curtea ntelese repede ce ocazie excelent era pentru Bizant de a-si ntinde influenta imperiului n Apus. El putea, sprijinit pe slavi, s reia lupta cu Imperiul franc. Moravia se afla n mijlocul masei imense a triburilor slave, la hotarele Imperiului franc. Se nvecina la nord cu triburile cehe, la nord-est si est cu triburile poloneze. Slovenii, care ocupau Alpii si Pannonia, se atingeau cu ei la Dunre, n momentul n care ocupaser aceste teritorii, la

nceputul veacului al Vl-lea, slavii de Nord erau ntr-o situatie cu totul diferit de aceea a slavilor de Sud. Acestia trebuie s le ocupe prin lupt, s distrug. Cei de Nord le-au ocupat fr lupt: triburile germanice ce le detineau mai nainte le evacuaser. Dar aceast diferent nu stergea trsturile identice la unii si altii. Si cei din nord erau divizati n numeroase triburi independente, trind separat, cu sefi proprii. Trebuia s vin un impuls din afar pentru a-i grupa si a le da oarecare coeziune. Aceast impulsiune le-a venit mai nti de la avari. La nceputul veacului al VH-lea, sub presiunea avarilor, o prim ncercare de grupare politic a avut loc sub conducerea lui Samo, sef de origine franc. El i-a eliberat pe slavii Boemiei si Pannoniei de jugul avarilor. Nu se poate spune pn unde se ntindea puterea sa. Boemia forma nucleul statului creat de el. El a stiut s apere neatrnarea imperiului su contra atacurilor compatriotilor si. Dup moartea sa, n anul 650, aceast putere efemer s-a dislocat. Triburile slave si-au reluat viata lor mprstiat si nu se mai 244 vorbeste de ele pn n epoca expeditiilor organizate de Carol cel Mare contra avarilor. Campaniile lui avur ecou la triburile slave, armata franc strbtu teritoriile slavilor Boemiei, poate unele s-au unit cu trupele lui Carol cel Mare. Raporturile slavilor cu Imperiul franc se schimb. Carol cel Mare se privea ca un campion al crestinismului contra pgnis-mului. El nu putea privi indiferent o formatie politic de populatii neconvertite, n flancul statului su. Analele regilor franci ne vorbesc acum de lupte ntre franci si slavi. Unele triburi au putut fi atunci supuse. Ludovic Piosul numra ntre supusii si pe moravi. Din aceast epoc, o miscare de concentrare i grupa iarsi, n Boe-mia, cehii erau n fruntea miscrii. Dar lucrul merse ncet, n 845 gsim nc multi printi independenti. La 13 ianuarie acest an, 14 din ei se prezentau la Ratisbonna, naintea lui Ludwig Germanicul si cereau botezul. n valea morav, miscarea mergea mai repede. Slavii din aceste tinuturi intr n istorie cu numele comun de moravi. Unitatea lor se traduce n faptul c n-au dect un print, Mojmir, cel a crui amintire o pstreaz istoria. El ne apare ca acceptnd dominatia franc. Pgn, nu s-a opus la expansiunea crestin. Episcopii de Ratisbonna, Passau, trimiteau misionarii lor. La Nitra era un print independent, Pribina, pe care-1 goni, ntre 833-836, Mojmir. El primi de la Ludwig Germanicul teritorii n jurul lacului Balaton. El era crestin. Dup moartea lui Mojmir, Ludwig Germanicul interveni n Moravia si impuse ca succesor pe nepotul aceluia, Rostislav. El se baza pe recunoasterea sa. Dar acesta continu politica unchiului su, se sili a strnge unitatea populatiei morave. El ntelese c mijlocul de a uni aceste triburi era de a le da o credint unic. Astfel se crestin si favoriza din toate puterile misiunile ce veneau din toate prtile pentru a predica Evanghelia. Aceast politic l nelinisti pe Ludwig. n 855, n fruntea unei armate puternice, voi s impun vointa sa moravilor, n acelasi timp, o armat bavarez mergea asupra cehilor ca s-i mpiedice de a-1 ajuta pe Rostislav. Expeditia sfrsi nenorocit. Rostislav prad atunci teritoriul imperiului. 245 NICOLAE I3NESCU Rostislav se folosi de luptele lui Ludwig cu Carol cel Plesuv si se ntinse spre sud-est, cstignd teren asupra avarilor, slbiti de biruintele lui Carol cel Mare. Puterea lui se ntinse pn la Tisa. El ajut rebeliunea fiului lui Ludwig, Carloman. Aceasta era situatia n Moravia, cnd Rostislav trimise ambasada la Constantinopol. Moravia era la mare distant de Bizant, dar printul avea mijloace de a-1 cunoaste. Comerciantii bizantini reluaser de mult cltoriile lor la barbari. Aici duceau dou ci: prima, faimoasa cale roman, care mergea de la Constantinopol la Belgrad, prin Adrianopol si Nis. Dincolo, Dunrea indic drumul prin care caravanele ajungeau n Moravia, aproape de capitala lui Rostislav si de cetatea sa fortificat, Devin. A doua cale era drumul prin Venetia. Nominal, orasul acesta era bizantin. Juca

un rol mare de intermediar ntre Bizant si Occident. Nu e, prin urmare, de mirare c Rostislav a cunoscut Bizantul si a apreciat importanta sa. Misionari se mai aflau n tara lui Rostislav. De ce a mai cerut misionari greci la Bizant ? Istoricii cred c sub aceast ambasad n aparent religioas, se ascundea una politic. Printul morav ar fi cutat o aliant politic. Nu e probabil. Era prea departe de el, pentru a fi ajutat. Rostislav voise s aib misionari care s stie limba slav si se si adresase pentru asta la Roma, n 860, de unde nu primise rspuns. El vroia un om stiind slavona, s-i nvete pe supusii si n propria lor limb. El si ddea seama c poporul su trebuia s fie crestin, dac voia s existe alturi de un mare imperiu crestin, care tindea s-si lrgeasc hotarele n paguba slavilor. Constantin a inventat atunci alfabetul slav, zis glagolitic, cci era neaprat nevoie de un sistem de scriere perfect adaptat limbii slave, pentru o actiune cu reusit asupra lumii slave, nvtatii au discutat foarte mult asupra elementelor cu care si-a compus Constantin alfabetul. Jagic si altii caut originea scrierii glagolitice n scrierea greac. Altii au artat c multe elemente orientale au contribuit la aceasta (din ebraic, samaritan, copt etc.) - pentru sunetele speciale: s, j, ae, ja etc. n Bizant, Constantin tradusese n slav o selectie de lecturi din Evanghelie. 246 Cu aceste lucruri, cei doi frati pleac, nsotiti de preoti si clugri ce stiau slava. Ei ajung, n primvara anului 863, n Moravia, se prezint printului, care-i primeste bine si se pun la lucru. Situatia era ncurcat. Erau acolo clerici latini, care nu-i vedeau cu ochi buni pe acesti greci, dar sprijiniti de print, care era deja crestin, cei cloi frati reusesc. Adversarii lor germani nu se puteau msura cu dnsii, mai savanti, fini, cunoscnd perfect graiul si limba poporului n mijlocul cruia veniser. Sistemul de scriere plcu moravilor. Proced treptat. Le citi, n limba slav, Biblia, pe care o compusese la Bizant. Apoi cut s le dea si o liturghie n limba slav. Constantin si sotii si fceau slujba n greceste si ntr-un rit care nu era cunoscut. Nobilii si printul se obisnuiser cu liturghia latin, introdus de primii misionari. Poporul nu ntelegea nici latina, nici greaca. Atunci Constantin nu vzu alt mijloc dect de a nlocui si greaca si latina prin limba moravilor. Aceast reform ceru un timp. Mari controverse avur cu clerul latin. El a ales pentru liturghia slav ritul latin, mai cunoscut acolo. Aceast inovatie ndrzneat fcu zgomot. Cei doi frati vin apoi la Venetia, nu se stie exact de ce. Poate pentru a se mbarca pentru Constantinopol. Dar papa Nicolae I i chem la Roma. Ei pleac si ajung la Roma la nceputul anului 868. Nicolae I murise la 13 noiembrie 867. n decembrie, fusese ales Hadrian al II-lea. Receptie solemn, cci aduceau cu ei moastele Sf. Clement. Papa aprob actele lor n Moravia. n acelasi timp, la Constantinopol se ntmplaser mari evenimente, ncepuse conflictul cu Photios. Michail al IlI-lea fusese ucis la 24 septembrie 867 si Basilios I era mprat, cutnd mpcarea cu Roma. Pe cnd cei doi frati se aflau n Moravia si se dezlntuia lupta ntre Photios si Sf. Scaun, un alt eveniment venea s complice situatia, strnind rivalitatea dintre Biserica de Orient si cea de Occident: n acel moment, bulgarii erau pe cale s primeasc crestinismul. Occidentul descoperea existenta acestui popor si se silea a-1 cuprinde n sfera influentei sale. 247 NICOLAE BANESCTJ Constantin si Methodius soseau la Roma n momentul n care Curia se ndrepta n aceast directie. 5- {Convertirea bulgarilor. Photios si conflictul cu Roma] Schimbarea care se petrecea n prtile acestea i determin si pe bulgari, nc din vremea lui Omurtag (Mortagon) crestinismul ncepuse a se rspndi printre dnsii, dar hanul, pentru a opri aceast inovatie, cu cruzimea obisnuit a acestor barbari, l execut pe episcopul Manuel de

Adrianopol, pe care l luase n captivitate si care-si exercita printre bulgari zelul credintei sale. Clugrul grec Theodor Cupbaras, care sttu de asemenea n Bulgaria, pn ce fu eliberat printrun schimb, rspndi si el acolo crestinismul. De la 852, Boris se afla n fruntea bulgarilor. El cultiva raporturile cu francii si se gndi acum c noua religie era indispensabil pentru dnsul, ca s se poat mentine ntre vecinii franci, moravi si bizantini, toti crestini. Multi dintre slavii Macedoniei si Thraciei se crestinaser n vremea aceasta. Boris primi prin urmare, asa cum vor primi mai trziu rusul Vladimir si maghiarul stefan, din motive politice, crestinismul. Relatiile politice pe care le ntretinea cu Ludwig Germanicul l fcur la nceput s se gndeasc a se adresa la Roma. El trat cu Ludwig nainte de 864, care-1 nstiinta pe pap. Probabil c regele i puse conditii care nu-i convenir si atunci exemplul lui Rostislav, care se ndreptase ctre Constantinopol, i se pru bun de imitat. Convertirea bulgarilor. Aceasta nu s-a produs brusc. Ea se pregtea lent, de mult vreme. Contactul ndelungat al printilor 248 bulgari cu Imperiul bizantin de o parte, cu cel franc de alta i mblnzise pentru ideea crestin. Ei se vedeau nconjurati de toate prtile de civilizatii ptrunse de aceast idee. Triburi slave vecine aderaser la dnsa: slavii din Grecia, croatii, srbii. Ei stiau ce se petrecea n Moravia. Bulgaria va rmne izolat ? Boris si ddu perfect seama de situatie. Pentru a juca un rol n lume, trebuia s fii crestin. Dar el avea sovieli de a pune poporul su n minile patriarhului bizantin. Acest patriarh, misionarii si erau oamenii mpratului. Hanul voia s devin crestin, dar s-si pstreze independenta. El tinea seam n aceast privint si de opozitia ce o ntmpina din partea boierilor si. El ar fi vrut deci un patriarh si episcopi la ordinele sale. La nceput, se gndi a recurge la franci pentru acest scop. ncepu tratative cu Ludovic Germanicul, n 862 ncheie un tratat cu el. n anul 863, Ludwig notifica papei Nicolae I intentia lui Boris de a se boteza. Papa, n rspunsul su se felicita de aceasta. Nu se poate zice c conditiile lui Ludwig nu 1-au satisfcut pe Boris si acesta s-a ntors n alt parte. Proiectele lor au fost ncurcate de evenimente neprevzute. O mare foamete fiind dezlntuit n Bulgaria, Boris se vzu obligat a nvli n teritoriul bizantin pentru a-si procura cele necesare. El se retrase, dup ce se aproviziona, mpratul si Bardas se folosir de prilej. Ei urmriser tratativele lui Boris cu Ludovic si ntelegeau ce urmri poate avea aceast aliant dintre ei. Pentru a face act de represalii si a mentine influenta bizantin n Bulgaria, Michail si Bardas adunar o armat si o flot si-1 atacar pe han pe uscat si pe mare. Bulgarii nu sunt n stare a rezista. Bizantinii ofer pacea cu conditia crestinrii. Boris se decide. Un delegat al patriarhului celebreaz ceremonia; mpratul, reprezentat printr-un mare demnitar, fu nasul neofitului. Evenimentul se petrecu n anul 864. Aceasta provoc revolta boierilor. Boris i extermin pe rebeli. Zagorije, regiune situat ntre Debeltos si Anchialos, fu cedat bulgarilor. Dar Boris nu fu multumit ele aceast vasalitate religioas. El cuta mijlocul de a stabili o ierarhie eclesiastic indigen si liber de orice influent strin. La Bizant, nimeni nu voia acest lucru. 249 NICOLAE BANESCU Photios i scrie (mai 866) lui Boris etalnd stiinta sa, covrsindu-1 pe neofit cu dezvoltrile sale teologice asupra misterului Trinittii si a adevrurilor fundamentale ale religiei crestine. Vorbeste despre cele sapte sinoade ecumenice si reprezentanti de seam, i d lui Boris lectii asupra puterii ce trebuie s o aib un print, asupra modului de a vorbi cu supusii si a-i trata. Dorintele hanului erau altele, nu era o vorb nici despre episcop, nici despre patriarhul pe care-1 cerea. Atunci se hotr a se ndrepta n alt parte, si aduse aminte ele vechile sale interventii, pe lng Ludwig Germanicul. si atunci, o tentativ la Roma. Convertirea bulgarilor sub Boris-Michail a avut loc dup marea biruint a lui Petronas asupra

emirului Omar din Melitene, deci dup 3 septembrie 863. Anul 864, ca dat a convertirii bulgarilor136, este aproape sigur. Observatiile filologice ale lui A. Vaillant cu privire la faimoasa notit paleoslav a lui Tudor Doksov, care ne d cea mai direct indicatie asupra faptului, pledeaz, ca si consideratiile istorice ale lui M. Lascaris, pentru aceast dat13". Rzboindu-se cu Michail al III-lea, Boris ceru pace si folosi prilejul pentru a primi botezul de la Bizant. Evenimentul acesta avu loc pe la 864/865, chiar pe locul tratativelor ele pace. Preoti greci venir de la Bizant si Boris primi numele mpratului nas Michail. Odat cu dnsul se botezar si o multime dintre boieri. Ca un dar pentru aceast fapt nsemnat, si ca o pecetluire a noii legturi, n tratatul de pace li se cedeaz bulgarilor o regiune la picioarele Balcanilor, Zagora, de la pasul 136 V. Zlatarski, Istoria statului bulgar", 1927 137 V. A. Vaillant et M. Lascaris, La date de la Conversion des Bulgares, extrait de la Revue des etudes slaves", t. XIII, 1933. 250 Sidera (Poarta de Fier, Demircapu) pn la orasul de coast Debeltos. Trecerea bulgarilor la crestinism a fost un fapt de cea mai mare nsemntate pentru soarta Peninsulei Balcanice. El trebuia s aib si alt nrurire, n politica Bizantului fat de Roma, cci contribui - cum vom vedea ndat - la nsprirea raporturilor dintre mprtie si pap. Barclas ajunsese, dup uciderea lui Theoktistos si ndeprtarea Theodorei, omul atotputernic al imperiului. Manuel pierise n luptele clin Asia. mpratul era un simplu instrument n minile sale. Pentru a-i avea ncrederea, Bardas cultiva cu struint toate pornirile sale rele. Michail ducea o viat de orgii, mprtit ntre petreceri desfrnate si jocuri de circ. Tezaurul statului fu risipit n cheltuieli nebune pentru cai, n cldirea unui grajd mret, decorat ca un palat, cu cele mai pretioase marmure. Tria n societatea vizitiilor, pe ca-re-i covrsea de daruri si nu se rusina de a mbrca tunica de vizitiu si a se da nsusi n spectacol, ca n vremurile decderii vechiului imperiu, alergnd n Hippodrom. Am vzut mai nainte usurinta cu care parodia naltul cler al Bisericii. Mgulind astfel toate aceste slbiciuni ale nepotului su, Bardas fu ridicat la cele mai nalte onoruri. Rnd pe rnd magistros, domesticos scholarum, curopala-tes, el fu asociat n cele din urm la imperiu, cu titlul de caesar (862), domnind ele fapt sub numele lui Michail al III-lea. Cu toate viciile sale, Bardas era un om superior. Ambitios, avid de putere, ele bogtie, de lux, el era to251 NICOLAE BANESCU tusi un administrator energic si un judector drept, foarte inteligent, avnd o deosebit aplecare pentru litere si stiint. El are onoarea de a fi reorganizat vestita Universitate din palatul Magnaurei, un institut de stiint liber, care nu atrna de cler, si n care fur adusi cei mai nvtati profesori ai timpului, pentru filosofic, geometrie, astronomie, filologie si jurisprudent. n fruntea acestei Academii l puse pe vestitul Leon din Thessalonic, un matematician de seam, filosof si medic, unul dintre cele mai mari spirite din acel timp, care, din pricina acestei superioritti, avea, cum am vzut, reputatia unui vrjitor, a unui mag. Photios. Barclas, din pricina purtrii sale scandaloase n viata privat, fusese exclus de la mprtsanie, de ctre Patriarhul Ignatios si el se rzbunase pentru aceast insult, obtinnd de la Michail nlturarea patriarhului (23 oct. 858). n locul acestuia, el l ridic pe Photios, primul secretar al Imperiului, dintr-o familie nalt, nrudit cu familia imperial. Patriarhul Ignatios avea o situatie grea n mijlocul Curtii fr scrupule, conduse de Bardas. Imoralitatea acestuia i atrase dese nfruntri si n cele din urm patriarhul i refuzase mprtsania. Omul atotputernic al imperiului cuta numai prilejul de a-1 ndeprta. Ignatios avea dusmani. Cel mai nsemnat era Gregonus Asbes-tas, arhiepiscop de Syracusa, n

Sicilia (care fusese pus de Leo Isauricul sub jurisdicatia Patriarhiei de Constantinopol). El fusese consacrat de Methodius, un concettean, si era socotit printre prelatii a cror consacrare era necanonic. Ignatios era poate din rndurile acestor opozanti. Asbestas czu si el n aceast gre252 seal, ordonnd un episcop de Taormina fr aprobarea patriarhului. Aceasta aduse o ncordare ntre patriarh si arhiepiscopul de Syracusa. mpreun cu doi episcopi prieteni, Gregorius organiz o schism formal mpotriva lui Ignatios si acesta, dup ce ncerc zadarnic a-i aduce la supunere, ntr-un sinod ntre 847-848, i depuse ca vinovati de schism, mpotriva acestei judecti, Gregorius apeleaz la pap, si Benedict al 111-lea (de la 855) l socoti pe Asbestas si consortii si ca suspendati numai, fr a admite depunerea, care trebuia s fie hotrt. Acum, n conflictul ce se deschidea ntre Bardas si Patriarh, cel dinti avu un aliat n Gregorios. Photios era prieten cu acesta. Michail al III-lea fu cstigat usor de partea lor. Cnd Theodora fusese nlturat de la Tron (856), mpratul, sub influenta lui Bardas, care-i punea nainte soarta fiului Irenei, ceru patriarhului s-o tund clugrit, mpreun cu fiicele sale. Ignatios refuz acest lucru, sub cuvnt c nu le stie vinovate de nici o crim. Bardas instig atunci c patriarhul se gndeste a da un sot Theodorei spre a-1 nltura pe Michail al III-lea de la tron si astfel, sub influenta sa, patriarhul e acuzat de nalt trdare si depus, exilat n insula Terebinthos. Toate ncercrile de a-i lua demisia fur zadarnice. Ignatios socotea actul svrsit ca o violent si rezist. Trebuia s i se dea un urmas. Bardas, n ntelepciunea lui, se gndi c pentru a linisti poporul - Ignatios era respectat si avea multi partizani -trebuia pus n fruntea Bisericii un om care s nu fie adversar al fostului patriarh si care, prin naltele sale calitti, s fac a se uita nedreptatea fcut lui Ignatios. Omul acesta era Photios. El nu era, ca Asbestas, dintr-o provincie ndeprtat, nu era sef de partid. Era bogat si respectat, avea un mare prestigiu prin naltele lui calitti intelectuale si nrudirea cu casa imperial. Studiile sale, care se ntindeau si n domeniul teologiei, talentul lui de orator, adncimea geniului su, viziunea spiritului, energia surprinztoare, pasiunea de glorie si gustul lui de litere, la care se unea un exterior plcut, o atitudine grav si maniere plcute, toate acestea i ddeau un mare ascendent ntre contemporani. Era un simplu laic. 253 N1COLAE BNESCU n sase zile fu trecut prin toate gradele ierarhice: pe 20 decembrie tuns monah, pe 21 lector, pe 22 subdiacon, n 23 diacon, n 24 preot, la 25 decembrie 858 fu uns patriarh: se alese aceast zi pentru c unchiul su, Tarasios, fusese consacrat, cu 73 de ani mai nainte, n aceeasi zi. Alegerea aceasta era, fireste, atacabil. Mai nti, consacrarea fusese fcut de arhiepiscopul Syracusei, care nu era competent, ndrepttit era arhiepiscopul de Herakleia; el fusese depus si na-vea canonic puterea de a consacra. Apoi Photios fusese laic si canoanele prevedeau, n cazul ridicrii unui laic, un termen de cel putin trei luni. Scaunul, apoi, nu era vacant de jure, cum ar fi fost dac Ignatios ar fi renuntat la el sau ar fi fost depus canonic. Partizanii lui Ignatios nu-1 recunoscur. Toate mijloacele lui Bardas de a-i face s-1 recunoasc fur zadarnice. Ei se adunar n 858 n biserica Sf. Irene si l proclamar pe uzurpatorul Photios depus. Photios, n ntelegere cu Bardas, adun un contrasi-nod la Sf. Apostoli (martie 859), unde partizanii lor l depun pe Ignatios si-1 anatemizeaz. Partizanii lui Ignatios sunt nchisi, btuti, fostul patriarh, de asemenea, sufer toate maltratrile. Photios era o mare personalitate, omul cel mai nvtat al vremii sale. Fiindc era laic, pentru a putea fi ridicat n fruntea Bisericii, trebui s treac, n cteva zile numai, prin toate treptele ierarhiei religioase, n ziua de 20 decembrie 858 el se tunse si se clugri, a doua zi fu hirotonit lector (avayvcbcn;r|<;), a treia zi hy-podiacon, a patra diacon si n ziua a cincea preot. Toate aceste hirotonisiri i le ddu arhiepiscopul Syracusei, Gregorios Asbestas, un vechi prieten al su, unul dintre oamenii cei mai instruiti ai acelei vremi, n seara de 24 decembrie, aclunndu-se la

Palat toti arhiereii care se aflau n Constantinopol, fur siliti a-1 primi pe candidatul lui Barclas si a-1 proclama patriarh. 254 Photios s-a nscut n Constantinopol, nainte de anul 827. Tatl su, Sergios, provenea dintr-o familie de seam. El si capt mare ndemnare n toate stiintele, n gramatic, poetic, retoric, filosof ie, chiar n medicin si jurispnident. Studia nopti ntregi, aduna din toate prtile crti si-si dobndi, printr-o activitate trudnic, o comoar de cunostinte prin care-i ntrecu nu numai pe toti contemporanii si, clar putea s rivalizeze cu cei mai vestiti nvtati de mai nainte. Contemporanii si timpurile urmtoare se uimir de eruditia rar a acestui om; se vedea ntr-nsul, ca mai nainte n Lekanomantis, ceva monstruos, demonic. Ca profesor, a predat disciplinele filologice, filosofice si teologice. El a nteles s trezeasc dorinta pentru stiint la elevii si. Casa sa ajunse un loc de adunare pentru toti cei pe care-i pasiona iubirea stiintei, o academie n care se adunau tineri nvtati. Se citeau crti de tot felul, pe care el, dup form si cuprins, le judeca. Ddea ocazie la tratarea celor mai grele probleme de matematic, filosofic, teologie. El instruia, ncuraja, luda, osndea pe asculttori, cu o rbdare si grij corespunztoare necesittilor lor. El nsusi descrie cum i se oferea acas cea mai mare plcere de a vedea silinta scolarilor, zelul ce puneau n ntrebri, exercitiul n dispute si expuneri. n aceast activitate ele nvttor a lui Photios st cel mai mare temei al iubirii entuziaste cu care a fost nconjurat de tineri talentati, explicatia influentei adnci pe care o avu n imperiu. Admiratia aceasta i mri ambitia si mndria. Cinstit de toti, ei avea cu att mai mult o consideratie deosebit n clasa nalt a imperiului, cu ct s-a nrudit cu familia imperial Ceea mai mic dintre surorile mprtesei Theodora era cstorit cu fratele lui Photios, patriciul Sergios138). Ignatios si partizanii si protestar mpotriva alegerii lui Photios, se adunar la Sf. Irene si pronuntar excomunicarea. Photios cu ai si se adunar la rndul '}B V. Hergenrother J., Photius, Patriarch v. Konstantinopel. Sein Leben, seine Se h riften und das griechische Schisma, Regens-burg, 1867-69. >. ; .::,, . . v . 255 lor ntr-un contrasinod la Sf. Apostoli (ctre luna martie, anul 859)139 si-1 depuser pe Ignatios, aruncnd anatema asupra lui si a partizanilor si. Ei erau interesati s obtin aprobarea papei pentru aceast nou alegere si atunci, din ndemnul lui Photios, Michail al III-lea trimise o ambasad la Roma, cernd papei M-colae I care, de la 858 ocupa scaunul arhiepiscopal, a-si da aprobarea pentru alegerea lui Photios si a trimite delegati la un sinod, n Constantinopol, pentru dezbaterea unor chestiuni bisericesti si nlturarea ultimelor resturi ale iconoclasmului. Ambasada sosi la Roma n vara lui 860. Aducea dou scrisori: a mpratului si a lui Photios. Michail ddea ca pretext nlturarea ultimelor resturi ale iconoclasmului si necesitatea unui sinod. Despre Ignatios spunea c din cauza btrnetii si a snttii slabe s-a retras din Scaun, ntr-o mnstire, adugnd c s-a dedat apoi la acte de nalt trdare, pentru care a fost condamnat de un sinod si nltat n locu-i Photios. Scrisoarea lui Photios face profesiunea de credint si spune cum predecesorul su, depunnd demnitatea, clerul n unanimitate si mpratul 1-au silit a primi acest nalt loc de pstor al Bisericii. Dar Nicolae, un om luminat si onest, pstr toat rezerva n aceast privint. Papa hotr a trimite doi legati, care s examineze situatia. El trimitea cu ei rspunsul su: n cea adresat mpratului, spunea neted c nu poate cla aprobarea pentru Photios, ntruct Ignatios pe nedrept a fost depus, iar un laic nu poate 1 V. Grumel, Regestes, nr. 459, p. 73. 256

fi nltat n fruntea Bisericii; invocnd autoritatea sinoadelor si decretele papilor predecesori, astepta s fie informat, urmnd a se pronunta apoi. n rspunsul ctre Photios, scurt, cruia i se adreseaz simplu ca unui virprudentissimus, i laud profesiunea de credint, dar regret ridicarea lui ca laic la Patriarhat, amn aprobarea pn la o informare deplin si trimite, prudent, doi episcopi la Constantinopol ca s cerceteze pricina dintre Photios si Ignatios si s-i raporteze. Acestia (Rodoald si Zacharia) fur mputerniciti a lua hotrri numai n privinta chestiunii icoanelor, n-tr-o scrisoare, el amn recunoasterea lui Photios pn la ntoarcerea legatilor si. Dar Bardas si Photios stiur s lucreze cu viclenie si sinodul care se adun n aprilie 861 n Biserica Apostolilor fu cstigat n favoarea lor. Ei stiur nc a atrage, prin tot felul de mijloace, de partea lor si pe legatii papei, care, mpotriva prescriptiilor acestuia, consimtir la depunerea lui Ignatios. Cnd venir legatii si raportar, papa se indign. El contest alegerea lui Photios. n prezenta ambasadorului imperial Leo si adun Presbiterium si-i dezavua. La 18 martie 862, papa ddu enciclica sa ctre patriarhii de Alexandria, Antiochia si Ierusalim, n care face cunoscut c Ignatios a fost depus pe nedrept si Photios, un vicios, a ocupat locul su, primul n viat fiind. Cel dinti e adevratul patriarh legitim, al doilea, un intrus. Legatii si fuseser trimisi numai pentru o inquisitio si examinatio, rezervndu-si sie deffinitio. Dar cnd papa Nicolae I fu ncunostintat despre aceasta, dup ce ncerc zadarnic pe lng Michail s 257 NICOLAE BANESCU restabileasc lucrurile, el strnse la rndul su un Sinod la Lateran n Roma, n aprilie 863, care-1 depuse pe Photios, declarndu-i nule toate hirotonirile si re-cunoscndu-1 pe Ignatios ca adevrat Patriarh, legal. Crimele lui Photios erau urmtoarele: 1) el fusese de mai nainte ntre schismatici; 2) din starea de laic a ajuns deodat la episcopat; 3) a lsat s fie consacrat de un episcop depus (Asbestas); 4) a uzurpat n mod criminal tronul lui Ignatios, acesta fiind nc n viat; 5) a exercitat violent contra legatilor papali si i-a fcut s-si calce datoriile; 6) a prigonit, exilat multi epis-copi care nu voiau s aib cu el comuniune, 1-a maltratat pe Ignatios s.a. Cu aceasta, se deschise lupta ntre Biserica papal si cea de Rsrit, nceputul crizei celebre care va duce, mai trziu, Ia desprtirea lor definitiv. Dezbinarea ntre Roma si Constantinopol se accentueaz ndat si mai mult. Pe de o parte, fiindc Photios stiu s amestece propriile sale interese cu interesele generale ale Bisericii si el apru atunci ca adevratul reprezentant si lupttor al drepturilor Bisericii rsritene; pe de alt parte, fiindc atitudinea Curiei din Roma fat de bulgarii de curnd crestinati rni simtul national al grecilor. Hanul Boris-Michail ncepuse a se nelinisti cu privire la neatrnarea sa religioas, grecii vrnd s-i impun un episcop al lor. El se hotr atunci a se ntoarce spre Roma. In august 866, soli bulgari se prezentar papei Nicolae I, adu-cndu-i dorintele lor n 106 ntrebri, n noiembrie, doi episcopi latini veneau n Bulgaria, Paulus din Po-pulonia si Formosus din Porto, cu rspunsurile la ntrebrile lor privitoare la credinta crestin. Odat cu ei 258 se aducea si ritul roman n Bulgaria. La cererea lui Bo-ris de a avea un patriarh, papa rspunse c nu poate lua nc o hotrre pn ce legatii nu-i vor raporta. Deocamdat, trebuie s aib un episcop si cnd vor fi mai multi, unul din ei va fi consacrat arhiepiscop, de ctre pap; Boris fu multumit de acest rezultat si prelatii greci fur izgoniti. Formosus plcu lui Boris si acesta l ceru papei pentru organizarea arhiepiscopiei. Cnd acest rezultat i se aduse la Roma, n vara anului 867, Papa pstr ns toat rezerva fat de aceast cerere, el rspunse c Formosus trebuie s rmn pe lng turma lui si trimise alti doi episcopi, Dominicus si Grimoald, cu preoti, ca s sprijine actiunea misionarilor n Bulgaria. Dintre acestia doi avea Boris s-si aleag episcopul, care avea s primeasc apoi la Roma

consacrarea. Amestecul acesta al Curiei n Bulgaria, trimiterea misionarilor si, izgonirea clericilor greci fur privite la Bizant ca o insult adus Bisericii si imperiului. Photios lu atunci cu energie lupta care nu mai era a sa personal contra papei, ci o lupt national. Photios ridica o acuzatie mpotriva ntregului Occident, chem nationalitatea n ajutor mpotriva catolicismului si ddu separatiei ntre Biserica de Rsrit si cea ele Apus nu numai impulsul exterior, ci n acelasi timp temeiul teologic. Latinii au anulat hirotonirile fcute de preotii greci, respingnd sfntul mir binecuvntat de Photios, si aceasta era o nerecunoastere a calittii lui de patriarh. Dac ar fi respectat chrisma, mirul su, cu aceasta 1-ar fi recunoscut de patriarh. Acest lucru, precum si pier259 N1COLAE BNRSCU derea jurisdictiei n Bulgaria, rni adnc mndria bizantinilor. Photios, hotrt a rupe cu biserica occidental, trimite o circular patriarhilor din Orient, spre a-i invita la un Sinod n Constantinopol; n aceast scrisoare enciclic i acuz pe latini de attea rtciri, atacndu-i si n chestiunea punctului dogmatic al purcederii Sf. Duh si din Fiul, clauza Filioque. Amestecul acesta al Curiei n domeniile de influent bizantine pricinui o mare indignare la Constantinopol. Photios convoc atunci n Capital un Sinod, n 867, vara, si n enciclica sa yK'UK^ioq eUCTToXfi trimis, n acest scop, patriarhilor din Rsrit, spre a-i invita la Sinod, pe lng alte erezii" disciplinare imputate Latinilor, el combtea teoria roman si n punctul dogmatic cu privire la Purcederea Duhului Sfnt", socotind ca o falsificare a Sfntului Simbol formularea dup care Sfntul Duh purcede nu numai din Tatl, ci si din Fiul. Sinodul acesta, ale crui acte nu s-au pstrat, proclam depunerea papei Nicolae si excomunicarea partizanilor si. Ignatios ns si adeptii si se opuser, binenteles, acestor hotrri, invocnd protectia papei. Astfel, lupta ajunse foarte aprins. n timpul acesta, la Constantinopol a survenit o lovitur politic, unul dintre acele comploturi att de obisnuite n cercurile Curtii; aceast lovitur a adus n fruntea Imperiului un aventurier, pe Basilios, care va 260 fi unul dintre cei mai mari mprati, ntemeietorul unei noi si puternice dinastii. 6. Miscarea intelectual si artistic n epoca iconoclastilor si a dinastiei frigiene Aceast epoc a istoriei Imperiului bizantin a fost caracterizat drept epoca ntunecoas, veacurile obscure, cnd orice miscare intelectual a ncetat. S-a exagerat ns. n realitate, exist un gen literar care n-a ncetat niciodat, nici n aceast epoc zbuciumat: cronica. El a nflorit chiar. Apoi, n domeniul teologiei, s-au produs cteva opere de seam si miscarea a fost mare, dar cea mai mare parte din aceast literatur iconoclast a pierit, distrus de iconoduli, dup triumful lor. 1) Chronografia. Georgios Synkellos (sincel sub patriarhul Tarasios, dup moartea cruia s-a retras ntr-o mnstire si acolo si-a compus opera: 'EKXoyf) ^povo-ypacpiaq, de la Creatie la Diocletian - 284). Este mai mult o tabel istoric presrat cu explicatii, dect o istorie universal (Krumbacher). n ea stpneste spiritul teologic. Theophanes Confessor, nscut sub Kopronymos, lupt contra lui Leon al V-lea Armeanul, fiind exilat n insula Samothrake, unde muri ctre 817. l continu pe Georgios Synkellos pentru perioada cuprins ntre anii 284-813, adic pn la cderea lui Michail Rhan-gabe. Intitulat Xpovoypacpia, scrierea sa urmeaz principiul cronologic, nlocuieste multe izvoare pierdute, foarte important prin nsemntatea materialu261

NICOLAF, BNF.SCU lui, ca si din punct de vedere al limbii. Traductorul ei latin e bibliotecarul papal Anastasius. Nikephoros Patriarches (806-815) a fost urmasul lui Tarasios n scaunul patriarhal, nsemntatea lui const si n scrieri teologice contra iconoclasmului. 1) n domeniul istoriei, a redactat IcTopioc auvcojicx;, cuprinznd perioada ele la moartea lui Maurikios pn la cstoria fiului mai mare al lui Kopronymos, Leon al IV-lea, adic ntre anii 602-769- Este citat ca Brevia-rium Nicephori. Photios laud claritatea si simplicitatea lui. 2) A doua scriere istoric, XpovoypcccpiKov cruvTOJIOV, este o list cronologic seac, ele la Adam pn la moartea autorului (829): n tabele scurte, sunt cuprinsi regii iudeilor, persilor, ptolemeii, mpratii romani, episcopii de Constantinopol, Roma, Alexandria, Ierusalim si Antiochia. Georgios Monachos (Hamartolos) a scris sub Michail al III-lea o cronic m 4 crti, de la Adam pn la anul 842. Urmat n cele mai multe manuscrise de o continuare (pn la 948); ea vine din Cronica lui Symeon Magister (sfrsitul veacului al X-lea). Tradus n limba slav, a fost mult gustat si n lumea postbizantin. 2) Theologice. loan Damaschinul (6 Aap.aaKr|v6<;) este cel mai mare autor dogmatic al perioadei. Familia Mansur avea o functie la arabi, pe care Damaschinul a mostenit-o. Se retrase n mnstirea Sf. Sabbas din Pa-iestina, uncie a desfsurat activitatea sa literar. Mort nainte de 754. A scris trei cuvntri contra iconoclastilor, tratate dogmatice si scurte scrieri liturgice si ascetice. Ca predicator, e foarte mare: homelii la diferite aniversri ale sfi262 ntilor. Scrierea cea mai de seam: Izvorul Cunostintei (ririyfi yvobcecoc;), reprezint o prezentare sistematic a principiilor esentiale ale credintei si dogmelor crestine. Varlaam si losaphat o socotesc multi ca fiind a lui. Theodor Studitul Cf826). Scrieri ascetice: dou culegeri de Catechese, Miicp si MeydXri K<XTfixTiai<; (134 cuvntri ctre clugri, pe care le tinea ele patru ori pe sptmn); aveau drept obiect toate datoriile clugrilor. A scris Epigrame n trimetrul bizantin, Cntece bisericesti, Imnuri la sfinti. Kasia, cunoscuta poet, compune o serie de poezii, remarcabile prin originalitate, Imnuri religioase, precum si Cntece religioase (idiomela): trei asupra nasterii lui Christos (compar imperiul lui Augustus, care a curtit lumea de multe stpniri, cu al lui Christos, care a nlturat politeismul), unul asupra nasterii Boteztorului, unul la Miercurea postului. Poezia ei profan contine Sentinte si Epigrame. Editia Krumba-cher, Sitzungsber. der. Bayer. Ak"., 1896. Hagiografia. Se scrie mult la mnstirea Studios. nvtmntul superior, n epoca dinastiei amorie-ne, are loc o organizare bun a acestui nvtmnt de caracter laic. Theoktistos a fost nceptorul (el 1-a retinut pe Leo de Thessalonic, pus de Theophilus ca profesor la Cei 40 de Martiri). Bardas continu opera sa, aseznd scoala n palatul Magnaura. Cele sapte arte liberale, septem artes liberales, erau mprtite n dou grupe: trivium, gramatic, retoric, dialectic si qua-drivium, aritmetic, geometrie, astrologie, muzic. Se mai studiau filosofia si autorii clasici, nvtmntul era gratuit, iar profesorii pltiti. , 263 NICOLAE BANESCU Photios, Leo filosoful, loan Grammatikos, Constantin (Kyrillos) au fost dascli aici. S-a exagerat rolul lui Bardas n reorganizarea nvtmntului superior, nc sub Theophilos, logothe-tul Theoktistos juca un rol n aceast privint, iar dup moartea mpratului, ca regent, el se ngriji de nvtmnt. Leo Matematicianul, depus din arhiepiscopia Thessalonicului, ca iconoclast, a fost adus n nvtmntul superior, pentru c Theoktistos a sustinut politica de conciliere reprezentat prin Theodora. Tot el l va fi pus si pe Photios ca profesor, nainte de a ajunge protoasecretis1''0. Photios a fost marea figur intelectual a epocii. Era socotit cel mai mare de contemporani.

Legenda spunea c-si vnduse sufletul diavolului: apare, cum zice Bury, ca un precursor al lui Faust. A scris Myriobiblon (Bibliotheca), scrisori, tratate, homelii. Miscarea artistic. Epoca iconoclast a adus artei bizantine un nou curent de viat. A renviat traditiile antice, mai ales alexandrine si a introdus decoratia oriental, luat de la arabi. Dac au suprimat reprezentrile figurative, influenta oriental se observ n creatia artistic a perioadei lui Theophil, n acele pavilioane misterioase si fermectoare, ridicate n grdinile palatului imperial si care nconjurau sala tronului, n 140 F. Dvornik, Les legendes de Constantin et de Methode vues de Byzance, Praga, 1933, cap. II. 264 Trikonchos, n palatul de la Bryas, n acele minuni mecanice care mpodobeau sala tronului. ntoarcerea la antichitate se observ si n acele lzi de ivoriu decorate cu subiecte mitologice, scene de vntoare si hippodrom. Acelasi gust al artei profane se observ n mozaicurile constructiilor lui Theophil, peisaje, trofee de arme. E o art imperial, lucrnd pentru suverani, iubitoare de traditia clasic si de portret, de modelul viu, de realism. Dar si arta religioas iese, sub influenta acestui curent, din imobilitatea ei si devine creatoare, n miniaturi, se remarc Psaltirea Chludov (Moscova), ca si Psaltirea Barberini. n ilustratie se caut expresia, grija f at de natural si de viat. Arta religioas a iesit rennoit din aceast lupt. 265 PARTEA A DOUA [APOGEUL BIZANtULUI CLASIC. DINASTIA MACEDONEAN] ^t/A . "w t'jwrsva" fl^Vua*. ^ ^sr ^'X *&Jfcfat f l/n3fa&. 5""/wVi^^s '.'>'^-^t , / . 4,' '-M-^;'; Kcn/^g F^a-'nrj ; i^^ A^t ^7/<" ^^ t.. /J f ' ts,, ""^ "^^!^1' l rtrt ^- ^ t(rh ^ /1^MlLjtHliJ<! , /> "^ ^ ' Wi J [CONSOLIDAREA IMPERIULUI BIZANTIN sI A NOII DINASTII] A. BASILIOSI (867-886) Istoricii care au trit la Curtea lui Constantin al VH-lea Porphyrogennetos, nepotul lui Basilios, precum si Constantin al VH-lea nsusi, au fabricat pentru ntemeietorul strlucitei dinastii o genealogie glorioas. Noul basileus se cobora, dup acestia, din casa regal a Armeniei, din Arsacizi si era, dup rnam, nrudit cu familia marelui Constantin, n realitate ns, Basilios se nscuse pe la 812, ntr-o obscur familie de trani din mprejurimile Constantinopolului, foarte probabil din Chariupolis1, niste bieti coloni de origine armean, strmutati n Macedonia. 1 N. Adontz, L'ge et l'origine de l'empereur Basile I (867-886), Byzantion", 9 (1934), p. 223260. Autorul stabileste c dac originea arsacid a lui Basilios nu se poate dovedi, originea sa armean e n genere admis de autorii bizantini. Numele mamei lui Basilios ne e cunoscut: Panca-lo. Ea pare a f i o armeanca, judecnd dup numele fiilor ei. Sym-batios era nume curat armean; cel de Marianos era demult adoptat n Orient si n mediul armean clin Bizant. si izvoarele armene afirm c mama lui Basilios era o armeanca. Erau multi armeni n serviciul Bizantului, n toate domeniile, n Thracia erau multi armeni. La finele secolului VI, mpratul Maurikios deportase acolo o multime ele armeni, sub conducerea printilor lor (Se-beos). n veacul al Vlll-lea, Constantin Copronymos (741-775) fcuse acelasi lucru: a fost atunci o mare emigratie din regiunile de la Theodosiopolis ctre Thracia. (Leontius, Hist. arm., p, 129; Theopbanes, ed. de Boor, p. 429; Mihail Syrianul, II, p. 521-522). Adontz nsir numele tuturor armenilor celebri aflati n serviciul Bizantului A. Vogt, Basile Ier et la civil isation byzantine la f in du IX' siecle, Paris, 1908.

271 NICOLAE BANESCU n 813, incursiunea groaznic a lui Kruni, care pustieste pn la Constantinopol, dclu n minile bulgarilor [cetatea] Adrianopol si atunci, cu populatia luat n captivitate, fu trt si familia viitorului mprat, srcit cu totul n urma catastrofei, ntorsi mai trziu n patrie, sub mpratul Theophilos, strategul macedonean Kordyles, ca si fiul su Bardas, dincolo de Dunre conduser lupta macedonenilor" pentru a se ntoarce n patrie; tatl su muri dup ctva timp, iar Basilios trebui s se ngrijeasc de mama si de surorile sale. El era pe-atunci un tnr de vreo 25 de ani, nalt si voinic. Cronicarii ne vorbesc de puterea bratului su si de brbtia ce-1 caracterizau (acofJ.atiK'ri pobp,r| Kcd \|/X%IKTI v5pia). Nevoile vietii l silir s-si prseasc vatra, agricultura neputnd asigura existenta familiei si s mearg s-si caute norocul, ca odinioar Iustin, n capitala imperiului. si astfel, ctre sfrsitul domniei lui Theophilos, tnrul acesta robust intra pe Poarta de Aur a Constantinopolei, ntr-o duminic, pe nserate. Obosit, el se culc sub porticul mnstirii apropiate a Sfntului Diomede. Peste noapte, se zice c egumenul auzi n somn o voce care-i striga s se scoale si s-1 aduc nuntru pe mprat. Egumenul, iesind, l vzu pe tnrul zdrentros care dormea pe lespezi, se ntoarse nuntru si se culc. Dar vocea poruncitoare l trezi a cloua oar, si iarsi se duse egumenul, ns negsinclu-1 dect pe Basilios, care dormea adnc, se ntoarse din nou s se culce. A treia oar ns rsun vocea, poruncitor, invitndu-1 s mearg la poart si s-1 aduc nuntru pe cel care dormea acolo, cci el este mpratul (otToq yctp eemv 6 6aaiA,et><;). Egume272 nul de ast dat se duce si-1 desteapt pe Basilios, l ia cu sine nuntru, i d s mnnce si, a doua zi, l mbrac cu haine noi, clestinuind, spre mirarea cltorului, misterul viitorului su si cerndu-i s rmn prietenul si fratele su. Bizantinii erau foarte superstitiosi si adesea ntmplri n care se vedeau semne prevestitoare hrneau marile ambitii, mpingndu-le, cu puterea Fatalittii celor vechi, ctre tinta spre care se credeau chemate. Cronicarii bizantini, iubitori de minuni, adic ai elementului miraculos, au povestit si alte semne" care prevesteau, de timpuriu, mrirea viitoare a lui Basilios. Odat, printii si iesiser la cmp, la seceris si puseser copilul s doarm la umbra unor snopi. Soarele ajunsese cu razele sale asupra copilului si atunci un vultur apru deodat, cu aripile ntinse, plannd peste el si umbrindu-1. Muncitorii, observnd acest lucru, strigar speriati, temndu-se de pasrea de prad si mama alerg si alung cu pietre vulturul. Dar de ndat ce ea se deprta, pasrea veni iarsi si scena se repet ele mai multe ori11', n cele din urm, lucrul acesta fu interpretat ca un semn dumnezeiesc, care prevestea mrirea ce-1 astepta pe copil. Altdat, Sfntul Ilie Tesviteanul i se art n vis mamei sub nftisarea unui btrn cu barba alb, prezicnd viitorul strlucit al copilului. Prin mijlocirea egumenului de la Sf. Diomede, Basilios fu luat n serviciul unui nobil, rud cu mpratul si cu Barclas, numit Theophilos, poreclit, din cauza staturii sale mici, Theophilitzes. Acesta avea obiceiul ele a-si lua n serviciu oameni de statur nalt, 273 NICOLAE BANESCU robusti, pe care-i mbrca n strlucite haine de mtase si care formau escorta lui. Basilios cstig toat afectiunea lui Theophilitzes, cci era - mrturisesc izvoarele bine fcut si nalt, cu mn puternic si ndemnatic, cu prul cles si cret"2. O ntmplare fericit avea s asigure mai trziu norocul omului predestinat s ajung n fruntea imperiului. Theophilitzes fu trimis ntr-o misiune n Grecia. Basilios l nsotea, ca de obicei, n aceast cltorie, el se mbolnvi si trebui s se opreasc la Patras. Acolo o cunoscu pe nobila Danielis, o vduv bogat, care stpnea imense proprietti n Peloponez, mii ele sclavi, turme nenumrate, fabrici n care femeile teseau mtsuri si covoare, n fine, o adevrat doamn si

mprteas a tinutului" (wcrrcep TK; Secuowa TCQV EKevftev aaiAiaaa), dup expresia unui cronicar3. Ea l primi pe Basilios cu mult cinste n locuinta sa si cnd acesta plec, i drui bani, haine scumpe si 300 de sclavi pentru a-1 servi, cerndu-i numai s aib o iubire frteasc pentru fiul ei loan. Cu banii acestia de la Danielis, Basilios si cumpr multe proprietti n Macedonia, putnd acum s apar n lume ca un mare senior. El nu o va uita niciodat pe binefctoarea sa. Cnd va ajunge pe tron, vreo 20 ele ani dup aceea, el l va ridica pe loan la rangul de protospatha-rios si o va invita pe Danielis, atunci o femeie foarte btrn, care avea o mare dorint ele a-1 revedea pe tnrul ajuns mprat, la Constantinopol, unde avea s fie primit ca o suveran, n Palatul Magnaurei. Din 1 Zonaras, ed. Bonn, III, p. 410. Cf. Cedrenos (Bonn), II, p. 190. 3 Theoph. Continuatus, (Bonn), p. 319274 partea ei, Danielis aducea vechiului su amic nenumrate daruri pretioase, cum aproape nici unul dintre regii neamurilor strine nu adusese pn atunci mpratului Romeilor'"*: i ddea 500 de sclavi, clin care 100 eunuci, stiind ce mare ntrebuintare aveau la Curtea mpratului, 100 de femei foarte iscusite n arta broderiei, stofe splendide si, pentru biserica pe care mpratul o cldea tocmai atunci (Nea 'EKK^rjaia), punea s se fabrice n testoriile sale din Peloponez covoarele care trebuiau s acopere pardoseala. Basilios muri naintea ei. Btrna transmise atunci toat afectiunea sa asupra fiului mpratului, asupra lui Leon Filosoful. Veni la Constantinopol, cu acelasi alai de dinainte, ca s-1 vad, aducnd aceleasi mrete daruri si l ls apoi, prin testament, mostenitorul averii sale. Cnd se fcu inventarul averii, se gsi o bogtie imens pe urmele defunctei. Fr a mai vorbi de banii ele argint, de bijuterii, ele vesela din metal pretios, de miile de sclavi - din care mpratul eliber 3.000, trimi-tndu-i coloni n Italia sudic - mpratul singur primea partea sa ele mostenire, 80 de domenii5. Se vede elin acest exemplu ce avere enorm stpneau marile familii aristocratice din provincii, care joac un rol att de mare n istoria imperiului. Ctva timp mai n urm, o mprejurare l apropie pe Basilios de mprat, ntr-o zi, fiul lui Barelas, Anti-gonos, ddu un banchet n onoarea tatlui su. Printre oaspeti se gsi Theophilitzes si vreo ctiva bulgari, care se aflau tocmai atunci n Constantinopol. Bulgarii Ibidem, p. 318. Teoph. Cont., p. 320-321. 275 NICOLAE BANESCU se ludau foarte mult, avnd printre ei un atlet care nu putuse fi biruit de nimeni n Constantinopol. Vznd insolenta lor, Theophilitzes spuse lui Bardas c are printre oamenii si un tnr voinic, care ar putea veni de hac acestui bulgar ngmfat; s-i dea voie s-1 aduc s se msoare cu el, cci ar fi cea mai mare rusine pentru bizantini dac acesta s-ar ntoarce nebiruit n Bulgaria." Bardas ddu porunc s vin Basilios, care-1 nsfac puternic pe bulgar, l ridic n sus ca pe un somoiog usor de iarb sau de ln" si-1 trnti pe pmnt, spre marea bucurie a bizantinilor si spre rusinarea bulgarilor nmrmuriti6. Succesul acesta a rspndit faima lui Basilios n tot orasul si a atras asupra lui atentia oamenilor de la Curte. Cnd, cteva zile mai apoi, mpratul primi n dar, de la un guvernator ele provincie, un cal frumos, de care ns nimeni nu se putea apropia, Theophilitzes i recomand pe Basilios, foarte dibaci n mnuirea cailor. Acesta se arunc pe cal, l alearg si-1 domoleste, mpratul, uimit de puterea si dibcia lui Basilios, l lu de la Theophilitzes si-1 puse n serviciul grajdurilor sale. In momentul n care Basilios intra la Curte, Bardas era atotputernic, nvestit cu titlul de caesar, el guverna de fapt imperiul, Michael al III-lea clucndu-si viata sa obisnuit de scandal. Toti cti voiau s-i cstige simpatia trebuiau s se asocieze la nebuniile sale. Basilios ntelese lucrul acesta si fcea ceea ce fcuse si Bardas pentru a ajunge la nalta lui situatie. Atitudinea aceasta servil i aduse o avansare rapid, n 856 el era nltat

" Theoph. Cont., p. 229-230. 276 la rangul de mare comis (TtpcoToaTpd-ccop) si n 862, cnd Damianos, prietenul lui Bardas, fu nlturat din functia de parakoimomenos, adic mare sambelan, cubicularius, Basilios i lu locul, ajungnd, prin acest post nsemnat, n intimitatea mpratului, a crui ncredere o cstigase pe deplin, mpratul l fcu s se desfac de sotia sa, Mria, o macedonean - de la ca-re-1 avu pe Constantin, care muri nainte de el - si-1 cstori din nou cu o favorit a sa, Eudokia Ingerina. Pe msur ce Basilios se ridica astfel, favorizat de mprat, el si atrgea invidia lui Bardas, ngrijorat de trecerea nemrginit pe care acela o cstigase pe lng Michael. Un conflict surd izbucni ntre acesti doi rivali. Bardas le spunea adesea amicilor si care prici-nuiser nlturarea lui Damianos: m-am luat dup sfaturile voastre proaste si am alungat vulpea, introdu -cndu-1 n locul ei pe leu, ca s ne mnnce pe toti"7. n curnd, la Curte nu mai era loc pentru amndoi marii ambitiosi. Lupta ncepu a se da prin cunoscutele mijloace ale intrigii si perfidiei. Basilios se silea a-1 convinge pe mprat c Bardas comploteaz mpotriva vietii sale. Michael nu putea crede acest lucru. Macedoneanul l cstig atunci de partea sa pe propriul ginere al lui Bardas, pe Symbatios, pe care stiuse a-1 convinge c, bine vzut de mprat, e mpiedicat de a fi naintat numai de socrul su. n urma acestei intrigi, chemat n fata mpratului, Symbatios declar c Bardas ntr-adevr conspir, n urma acestei declaratii, Michael se hotr a-i lsa pe adversarii lui Bardas s lucreze. Dar caesarul era puternic la Constantinopol; Keclrenos, II, p. 198 (Bonn).' , ;^ vi 277 N1COLAE BANF.SCU fiul su Antigonos comanda garda si dispunea prin urmare de trupele capitalei. O ncercare mpotriva lui aici putea aduce complicatii. Trebuia prin urmare scos din Constantinopol. mpratul anunt o expeditie n Asia, mpotriva arabilor; Bardas trebuia s-1 nsoteasc. Bnuind cursa n care era atras, informat de intrigile mpotriva lui, caesarul tinu s aib asigurri si, nainte de a porni din Capital, el primi n biseric (Chalko-prateia), n prezenta patriarhului Photios, jurmintele mpratului si ale lui Basilios c nu au nici un gnd ru asupra lui. Curtea, armata trecur n Asia, n thema Thrake-sion, pe Meancler. ntr-o audient, n cortul mpratului (aprilie, 866), Bardas e mcelrit de conjurati sub ochii propriului su nepot. Basilios condusese toat aceast crim, ajutat de Symbatios. Cteva sptmni dup aceea, Michael l nlt pe Basilios la rangul de magistros, iar n ziua de Rusalii (mai 866) el l asocia la tron, ncoronndu-l cu mare pomp, n biserica Sfintei Sofii. Symbatios, nemultumit de acest rezultat al crimei la care ajutase, se revolt, mpreun cu un alt general din Asia, Peganes. Ei sunt ns biruiti, prinsi si adusi la Constantinopol, unde li se arcl ochii si, pe lng aceasta, lui Symbatios i se taie mna dreapt, iar lui Peganes nasul. Basilios era biruitor. De acum nainte, el ncepe la rndul su s se team de Michael. Cu un om att de capricios ca acesta, nu putea fi niciodat sigur ele favoarea cstigat, n curnd, el avu motiv s se team pentru puterea si pentru viata sa. ntr-o sear, pentru a-si srbtori o izbnd la cursele de cai, Michael ddu un ospt n palatul ele la Sf. Mamas. Patriciul Basi278 ISTORIA 1MPKIIULUI BIZANTIN liskianof lud atunci talentul cu care mpratul si condusese carul. Ametit de butur, mpratul i porunci s-i scoat coturnii ele purpur si s si-i ncalte el. Basiliskianos sovia si se uita la Basilios. mpratul se mnie si Basilios fcu semn patriciului s se supun. Acesta nclt atunci botinii imperiali si Michael, ntorcndu-se spre Basilios, i spuse: Semnul acesta mprtesc l prinde mai bine dect pe tine; oare nu-mi este ngduit mie, care te-am fcut pe tine mprat, s-1 fac si pe altul ?"9 El ncepu apoi a improviza versuri n cinstea noului su favorit. n vremea aceasta, Teodora, mpcat cu fiul su, se ntorsese la Palat si contribuia desigur la

nstrinarea lui Michael de Basilios, n care ea l simtea pe rivalul familiei sale. Aceasta-1 hotr pe macedonean s sfrseasc o situatie primejdioas. El urzi atunci un complot, pentru suprimarea colegului su incomod, n ziua de 23 septembrie 867, mpratul chemase la un banchet pe Basilios cu sotia sa, n palatul de la Sf. Mamas. Basilios ia toate msurile ca s dea lovitura pe care o proiectase. Dup ce, la miezul noptii, mpratul, ametit ele butur, se retrase n camer si adormi, conjuratii ptrund nuntru. La strigtele sambelanului surprins, Michael se trezeste. Unul dintre prietenii lui Basilios, cu o lovitur de sabie, i taie amndou mi-nile; altul l doboar pe Basiliskianos. Apoi un al treilea i d lovitura mortal si astfel si mntuie domnia Michael al III-lea. Conjuratii treceau apoi n grab 8 La Theoph. Cont. 9 Zonaras, Bonn, III, p. 416. 279 Cornul cie Aur si puneau stpnire pe Palatul Sacru. Basilios ajungea astfel singur n fruntea imperiului'". Cu el ncepe o nou dinastie glorioas, care concluse aproape dou veacuri imperiul cu energie si pe care grecii o numesc macedonic", dup tinutul din care se trgea ntemeietorul ei. Originea armean a acestei dinastii este ns n afar de orice ndoial. Basilios I domneste aproape 20 ele ani (867-886). Dac se ridicase, cum am vzut, prin perfidie si crim, se dovedi ns, odat stpn pe Imperiu, un om de energie, bun soldat si bun organizator. N-avea nici o cultur, dar era nzestrat cu o vie inteligent si cu un deosebit talent de administrator. Fat de poporul de jos el ajunse ndat foarte popular, prin grija ce puse necontenit de a veni n ajutorul sracilor, covrsiti de nedreptti si asupriri, de a-i scpa ct mai mult ele greaua povar financiar, de a-i face s-si cstige usor dreptatea naintea tribunalelor. La intrarea sa n domnie, Basilios afl tezaurul statului cu totul sleit, din pricina cheltuielilor nesocotite ale lui Michael; din marea avere pe care o lsase n Casa statului Theophilos, sporit de Theodora, se aflau acum, dup mrturisirea Continuatorului lui Theophanes, numai trei centenaria de aur - -epice Kod |u.6vcc KEVtrivccpia (cam 340.000 de lei aur de dinaintea primului rzboi mondial). Basilios convoc atunci Senatul si pe naltii demnitari ai Imperiului si fiindc se constat c averea public se irosise mprtit n dar ele ctre Michael favoritilor si, se hotr ca acestia s 10 V. Lcs romanesques aventures de Basile Le Macedonien, n Ch. Diehl, Figures byz., Iere serie, p. 157-181. 280 restituie jumtate din ce primiser, n acest mod, o multime de bani, 300 ele centenaria, dup afirmatia aceluiasi cronicar, se ntoarser n Casa statului. Pe ele alt parte, Michael topise o multime dintre obiectele de aur cu care Theophilos nzestrase palatele imperiale si le transformase n bani, pentru a-si satisface chefurile desfrului su. El napucase ns a-i cheltui, fiind ucis tocmai la vreme si Basilios, fr a mai fi nevoit s pun impozite noi, avu astfel la ndemn o sum nsemnat, cu care putu prentmpina cheltuielile urgente ale Imperiului. Pentru ca s pun capt abuzurilor din partea functionarilor nsrcinati cu ridicarea impozitelor, porunci s se nlocuiasc vechile semne folosite pentru fractiunile de impozite prin litere simple - yp|j.|j,aai Aaxoq - care s se citeasc usor si de ctre cei inculti", fcnd astfel controlul cu putint. Se ngriji apoi a pune n functii oameni dintre cei mai onesti, care s aib minile curate de orice mit" (%Epa<; KCfdccpaq arco Travtoio'u Xr|u,[j.ai;o<;)12, dup expresia cronicarului, de la care cerea nainte de orice s-i ocroteasc pe cei sraci de orice apsare din partea celor puternici. Aceeasi preocupare de ocrotire a sracilor se vede n msurile sale ntelepte privitoare la mprtirea justitiei. Pentru ca cei lipsiti s nu fie mpiedicati s-si caute dreptatea naintea tribunalelor din Capital, el lu msuri ca acestia s fie ntretinuti pe cheltuiala sa n timpul ct

stteau aici pentru judecti. Si cnd nu era ocupat aiurea, obisnuia a mprti el nsusi drepta11 Cedrenus, II, p. 202-203. u Ibidem, p. 204. 281 tea n asa-zisul FevtKOv fiindc din toate prtile veneau oamenii cu felurite pricini naintea sa". Prin toate aceste msuri, Basilios fcu, dup mrturisirea cronicarului amintit mai sus, ca legalitatea si dreptatea s se ntoarc iarsi, ca dintr-un surghiun, si s domneasc printre oameni (icrovo/j.ia noa Kcd 8iicaioc"6vr| waTisp ano Tivot tmspopto'D (puyfjt e8oKet Komevai npog iov 6iov KCU TOC, vSpwnoic, e Din aceeasi preocupare de a asigura buna functionare justitiei izvorste noua legislatie a lui Basilios. Culegerea lui Leon al III-lea, 'Eic/loyfi, era prea sumar pentru a fi putut nlocui colectia legiuirilor lui lusti-nian si nltura contradictiile ntre acea colectie si modificrile ce i se aduseser pn acum. Basilios ntreprinse atunci o nou lucrare de alegere a jurispru-dentei si ddu ele la 870-879, sub numele de Hp6%Li-poc, v6|j.oc;, adic Manual de drept" (n acest manual se vorbeste despre Ecloga lui Leon si Constantin ca despre o culegere de legi rele, inutile pentru imperiu), o culegere a dispozitiilor celor mai de seam ale legislatiei lui lustinian, cuprinznd si prti clin 'EicXoyri a lui Leon al III-lea, care rmne de acum abrogat. O alt lucrare, aprut n 884-886, ddea culegerea si ornduirea dispozitiilor n vigoare ale dreptului, n 40 de crti, sub numele de 'AvaKcc'r}ap0t<; TCOV vojicov (Revizuirea legilor) si dup publicarea acesteia, ctre sfrsitul domniei, o nou culegere ele legi, sub numele de Ejrocvaycoyri tcov voficov (Introducere n legi). Unii " Theoph. Cont., p. 260. 14 Teoph. Cont. (Bonn), p. 259. 282 au vzut ntr-nsa o editie nou, revzut si ntregit a manualului np6%eipo<; vo^ot;. n prefata ei, se spune c e o Introducere la cele 40 ele crti ale vechilor legi curtite", culese sub domnia lui Basilios. Cuprinsul e diferit de acela al manualului, are n partea I capitole cu totul noi, asupra puterii imperiale, puterii patriarhului, prerogativelor celorlalti functionari civili si religiosi. 1. Schisma lui Photios Energicul mprat cut s asigure situatia Imperiului si n afar; politica sa extern repurta succese si fcu s se simt iarsi autoritatea bizantin, sczut mai nainte. Ortodox credincios, Basilios se sili a aplana conflictul cu Roma si a restabili relatiile cu papa. Pentru aceea, el trebui s fac o mare concesie Curiei si-1 sili pe Photios, principala cauz a conflictului, s se retrag de la Patriarhie ntr-o mnstire si, la 23 noiembrie 867, Ignatios fu asezat clin nou n scaunul de patriarh. In acelasi timp, Basilios si Ignatios scriser papei, fcndui cunoscut schimbarea svrsit n Biserica Rsritului si cerndu-i s trimit reprezentanti la Constantinopol, la un sinod ecumenic, care trebuia s restabileasc deplina ntelegere ntre cele dou Biserici. Cnd sosir aceste scrisori la Roma, papa Nicolae murise si-i urmase n scaun Hadrian al II-lea. Acesta adun, n iunie 869, un Sinod la Roma, n care se pronunt anatema asupra lui Photios si a partizanilor si. El trimise apoi trei reprezentanti la Constantinopol, care trebuiau s obtin din partea tuturor 283 NICOLAE BANESCU membrilor sinodului ce avea s se deschid n Capitala Imperiului semnarea hotrrilor luate la Roma. 5z-nodulcesta., pe care latinii l numir al VUI-lea ecumenic, se deschise la 5 octombrie 869 si tinu pn la 28 februarie 870'\ El nsemna o mare biruint a papei asupra Bisericii de Rsrit. Reabilitarea lui Igna-tios, condamnarea tuturor hotrrilor lui Photios, excomunicarea acestuia si a partizanilor si marcau umilirea Bisericii Ortodoxe fat de Curia roman. Aceast lips ele msur din partea papei jignise adnc mndria bizantinilor si trebuia s aduc o reac-

tiune. De altminteri, la sinodul acesta participar numai 102 episcopi si multi rmseser prin urmare credinciosi lui Photios si prerilor sale. Un nou prilej de nentelegere se ivi ndat, din pricina bulgarilor. Am vzut cum acestia, cu ctiva ani nainte, se ndreptaser ctre Roma si Biserica de ritul roman se introduse la ei. Cnd fu vorba ns ca Boris s-si aib arhiepiscopul pe care-1 dorea, papa Ha-drian al II-lea se opuse cu ncptnare a-i mplini dorinta. Boris l ceruse pe episcopul Formosus, dar papa nu-1 accept. Ceruse atunci pe diaconul Mari-nus, dar nici acesta nu-i plcu papei, care-1 trimise pe Silvestru. Boris, la rndul su, l respinse, trimitndu-1 napoi. Aceast ncptnare a papei se explic prin succesele pe care tocmai atunci le cstiga fat de Biserica din Rsrit. Bulgarul, vznd attea piedici din partea Romei, se ndrept din nou ctre Constantino-pol, unde trimisii si sosir tocmai cnd Sinodul si ncheia lucrrile. 15 Dolger, Regesten Ier Teii, nr. 482 si 484 (p. 58-59). 284 Bulgarii cereau s se hotrasc de care dintre cele dou Biserici trebuie s apartin ei. Basilios i convoc atunci pe reprezentantii patriarhiilor orientale, ca s se pronunte asupra acestui lucru. Cu toat opozitia legatilor papei, care sustineau c bulgarii tin de ei, pe dat ce ele la Roma primiser nvttura si episcopi si preoti, se hotr c ei nu pot atrna dect de Biserica din Constantinopol, ca unii care se asezaser pe pmnt bizantin16. Ignatios le trimite atunci un arhiepiscop de la Constantinopol, pe losef, si acesta ntemeiaz n Bulgaria vreo zece episcopate. Fiul lui Boris, Symeon, era trimis ndat la Bizant, pentru a fi educat. Legatii papei se ntoarser astfel la Roma fr nici o izbnd. Prin marea lui personalitate, prin atitudinea energic ce o luase fat de pretentiile ele suprematie ale papei, Photios era simpatizat n tot Imperiul. Partizanii si erau foarte numerosi. Ei tineau strnse legturi cu acesta si se inspirau din sfaturile lui. Basilios, care nu ntrebuintase nici o rigoare fat ele el, l aprecia mult si l adusese elin mnstirea Skepe, unde fusese exilat, la Constantinopol, pentru a-i ncredinta educatia copiilor si. Iar cnd, n 877, patriarhul Ignatios muri, el fu nltat elin nou (26 octombrie) pe scaunul patriarhal. Photios fcu atunci cunoscut papei loan al VIII-lea (iarna 878-879) care-i urmase lui Hadrian al Il-lea (n acelasi timp cu scrisoarea mpratului ctre pap1"), restabilirea sa n fruntea Bisericii imperiului si-1 rug s trimit legati la Constantinopol, la un Sinod, pentru 16 Ibidem, nr. 486, p. 59. 17 Ibidem, nr. 497. 285 NIC:OLAE BNF.SCU recunoasterea celor ntmplate si readucerea pcii n Biseric. Papa era amenintat n vremea asta de atacurile arabilor africani si sicilieni si avea mare nevoie de sprijinul Imperiului mpotriva lor. Aceasta-1 fcu s primeasc propunerea. Sinodul care se ntruni atunci la Constantinopol, la Sfnta Sofia, prezidat ele Photios, cu mult mai numeros dect cel precedent si socotit ele Biserica ortodox ca al VUI-lea sinod ecumenic, fu o strlucit biruint a Bisericii de Rsrit. Superioritatea lui Photios se impuse reprezentantilor papei si, n sedintele care urmaser n perioada noiembrie 879-mar-tie 880, toate hotrrile sinodului din 869-870 fur casate, Photios recunoscut si n chestiunea dogmatic ce se ridicase mai nainte ntre cele ciou Biserici, formula credintei rsritene fu admis, suprimnclu-se termenul Filioque. Sinodul tinut la Constantinopol n 879-880, nu rupse, cum s-a crezut mult vreme, ntelegerea dintre Roma si Bizant. S-a crezut c papa loan VIII, indignat ele hotrrile sinodului, care sanctionase si formula oriental asupra purcederii Sf. Duh, trimise un legat la Constantinopol ca s duc protestul su, c acesta rupse relatiile cu Photios, pe care loan VIII l depuse si l excomunic, ceea ce aduse o a doua schism. O discutie recent a artat c lucrul acesta e inexact. Nici papa loan VIII, care avea n Italia mare nevoie de ajutorul bizantin, nici mpratul, care simtea nevoia ntelegerii cu Roma, nu doreau o

ruptur. Se pare c dup sinod, papa l recunoscu pe Photios ca patriarh legitim, n 880 - cnd se credea c s-a fcut ruptura - papa scrie amical lui Photios, care din par286 te-i rspundea cu mult atentie. N-a fost prin urmare o a doua schism dup Sinodul din 879-880. Pericolul arab l ameninta pe pap si el trebuia s pstreze alianta cu Imperiul, pentru care a trebuit s consimt la multe sacrificii; Basilios, ele asemenea, pentru a pstra ntelegerea cu Roma, i-a impus patriarhului su concesii, pe care Photios le-a primit18. 2. Luptele n Europa Basilios stiu s foloseasc mprejurrile din Apus pentru a extinde iarsi acolo influenta imperiului, pierdut n mare parte mai nainte. Arabii din Creta si Africa ajunseser foarte primejdios!. Ei atacau acum coastele Dalmatiei si ale Italiei, iar Basilios folosi acest prilej pentru a lega o aliant cu regele Imperiului franc Ludwig al II-lea, mpotriva dusmanului comun. Populatiile slave ale Dalmatiei, amenintate deopotriv de piratii arabi, primir protectia bizantin, iar odat cu ea crestinismul si influenta imperiului se stabili iarsi n aceste prti, prin strategul ce crmuia de la 18 Cf. Ch. Diehl, G. Marcais, Histoire du Moyen ge, III, Le monde oriental, n col. Histoire generale", publ. de G. Glotz, Paris, 1936, p. 443-444. Pentru discutie: Dvornik, Le second schisme de Photius, Byzan-tion" VIII (1933), p. 425-474. H. Gregoire, Du noiweau sur lepatriarche-fhotius, Ac. de Belgique", Bulletin de la classe des Lettres, 1934. R. P. Grumel, La liquidation de la querellc photienne, EO 1934, p. 257-288. Hergenrother (I.A.G.) Photius, Patriarch v. Konstantinopol, 3 voi., Ratisbona 1867-1869. 287 NICOLAE BANKSCU Zara. n 872 flota bizantin, cu ajutorul francilor, repurta la Salerno o strlucit victorie asupra arabilor, n 875, Bari, un punct nsemnat pentru stpnirea Italiei sudice, cdea n minile bizantinilor. Influenta lui Lud-wig se retrage din Italia de Sud si armatele biruitoare ale lui Basilios i alung pe arabi din Calabria si cstig imperiului o nou tem, Longibardia (Aoyyi(3ap5ia), care fu o compensatie nsemnat pentru pierderea Sy-racusei, smuls ele arabi dup o lung si eroic rezistent, n 878. Flota imperiului, sub conducerea energic a viteazului amiral (TOV jr?iaru,o'U 8pot>yy<xpio<;) Niketas Ooryphas, eroul acestei domnii, si recstig astfel suprematia pe apele Mediteranei. Un atac al emirului Esman din Tarsos mpotriva orasului Chalkis ciin Euboea fu respins (880) ele strategul Eladei Oeniates; un altul din partea piratilor din Creta si Africa, ajutati de renegatul Photios (881), asupra Peloponezului, fu ele asemenea zdrobit de amiralii Ooryphas si Nasar. 3. Luptele cu arabii mprejurrile erau foarte prielnice pentru o actiune mpotriva arabilor. Imperiul era n pace cu Bulgaria si cu mpratul germanic. Califatul n Orient era sfsiat de disensiuni, provocate de influenta tot mai mare a turcilor la Curtea arab, de defectiunea Egiptului, unde dinastia independent a Tulunizilor se ntemeia n 868, de rzboaiele civile din Africa de Nord si de situatia grea a Ommeyazilor spanioli n mijlocul populatiilor crestine. 288 Basilios putea prin urmare ntreprinde campanii fericite mpotriva arabilor, n Orient, lupta ncepu n 871 prin expeditia contra Paulicienilor. Aceasta i aduse pe bizantini n lupt cu arabii. Armatele lor se ciocnir de mai multe ori si imperiul putu pune stpnire pe trectorile din Taurus si pe pozitiile fortificate care duceau la sud n Cilicia. n Occident, rezultatele au fost mai nsemnate. Arabii ocupaser n mare parte Sicilia si atacau Italia sudic. Aceasta adusese interventia n Italia a mpratului germanic Ludovic II. El ocup (februarie 871) cetatea nsemnat Bari. Lui Basilios nu-i convenea s-1 vad pe Ludovic n Italia. El trimise flota sa n Adriati-ca. Basilios ncheie cu el un tratat de aliant pentru o actiune comun

contra arabilor. Ea n-aduse rezultatele dorite si n curnd fu rupt. La moartea lui Ludovic (875), Bari se ddu n minile bizantinilor. Tarentul fu apoi cucerit de bizantini (880). Armatele imperiului impuser autoritatea sa slavilor din Dalmatia. Dar Syracu-sa czu n minile arabilor (878)121. O serie de expeditii fur apoi ncununate de succes si stpnirea bizantin se ntinse n aceste regiuni, prin silintele generalului Nikephoros Pbokas, departe la Nord si Vest de Bari. Dou theme noi - Calabria si Longobardia - fur create de imperiu n aceste locuri recstigate. Printii longo-barzi, recalcitranti fat de Bizant (Capua, Salerno, Be-nevent), fur siliti a recunoaste suzeranitatea bizantin. Influenta religioas se ntinse si ea n peninsul, ajutnd actiunea administratiei imperiale. Basilios I ndeplini o mare oper n Italia19. " V. J. Gay. L'Italie meridionale et l'empire byzantin, [Paris, 1904]. 289 NICOLAE BANESCU 4. Relatiile cu Armenia1'* n secolul al Vll-lea, arabii ocupaser Armenia, odat cu Siria si Persia. Mai trziu, armenii ncercaser s se foloseasc de tulburrile clifarului, pentru a scutura jugul arab. Aceste ncercri de revolt fur ns reprimate prin teribile pustiiri. La nceputul secolului al VlII-lea, Armenia era complet ruinat de arabi. Seniorii feudali, numerosi n acele tinuturi, fur exterminati cu cea mai mare cruzime si frumoasele monumente ale artei crestine distruse. n secolul al IX-lea, califatul avu nevoie de sprijinul armean pentru lupta sa mpotriva Imperiului bizantin. De aceea, ctre mijlocul acestui secol (al IX-lea), califul conferi printului armean Asot, din familia Bagrati-zilor, titlul de Printul printilor", iar ctre sfrsitul secolului, i ddu titlul de rege. Astfel, un nou stat armean se stabilea la hotarele Imperiului bizantin. Cnd auzi acest lucru, ctre sfrsitul domniei sale, Basilios se grbi a-1 recunoaste din partea sa pe regele armean, trimitndu-i o coroan regal si ncheie cu el un tratat de aliant, ntr-o scrisoare pe care i-o adreseaz, mpratul l numeste fiul su prea iubit si-1 asigur c dintre toate statele, Armenia e acela care va rmne ntotdeauna aliatul cel mai bun al imperiului20. Dar dup moartea lui Asot, anarhia se ntinde n Armenia si aceasta aduce din nou interventia arabilor n afacerile Armeniei. Numai sub Asot II de Fier", n 20 loan Catholicos, Histoire d'Armenie, trad. Saint-Martin, Paris, 1841, p. 126. V. J. Laurent, L'Armenie entre Byzance et l'Islam depuis la conquete arabejusqu'en 886, Paris, 1919. 290 prima jumtate a secolului al X-lea, teritoriul armean a fost eliberat, pn la un oarecare punct, de arabi, cu ajutorul armatelor bizantine si al regelui Georgiei. Asot veni la curtea lui Romanos I Lekapenos, unde avu o primire strlucit. Asot al II-lea fu primul suveran care lu titlul de sahinsah" (Regele Regilor) n Armenia, n a doua jumtate a secolului al X-lea, Asot al III-lea transfer capitala regatului su n fortreata Ani, care se umplu de atunci de monumente mrete si fu un centru mare de civilizatie21. n Asia, Basilios mostenise de la regimul prigonirilor mpotriva Paulicienilor o situatie foarte primejdioas. Am vzut izbnzile acestor fanatici sub conducerea viguroas a lui Carbeas. Sub urmasul acestuia Chrysocheir, Paulicienii1''1 ajung o serioas primejdie pentru Imperiu. Basilios se hotr atunci a sfrsi pentru totdeauna cu acesti rebeli, n campania din anul 871, condus de el personal, a luat parte alturi de soldati la toate ostenelile si la toate primejdiile. Basilios l birui pe Chrysocheir, dar nu putu cuceri puternica cetate Tephrike. n anul urmtor, expeditia sa trecu de Eufrat, pn sub zidurile cettii Melitene, pe care n-o putu lua. Ptrunse atunci n interior, prefcu n cenus multe cetti si biruind rezistenta dusmanilor, mpratul, ncrcat de o bogat prad, reveni n Capital triumftor, intrnd pe Poarta de Aur, aclamat puternic de ntreaga populatie, si oprindu-se la Sf. Sofia, cu scopul de a aduce multumiri lui Dumnezeu pentru biruinta sa22. El nu se putea linisti ns ct timp Chrysocheir era nc n viat si pustia tinuturile imperiului. O 21 A. Vasiliev, Histoire de l'empire byzantin, I, p. 415.

22 Cedrenus, II, p. 208-209. 291 NICOLAE BNESC U nou expeditie trimis mpotriv-i l zdrobi ntr-o lupt, la Bathyrryakos, la 874 si, fugrit, Chrysocheir fu ucis de un grec care trise la Curtea sa ca prizonier23. Rebelii, lipsiti fiind de un sef att de energic, fur supusi cu totul si puterea lor nimicit. Parte dintr-nsii si gsir atunci refugiul n Armenia, parte intrar n serviciul imperiului. Armatele imperiului cuprind trectorile din Taurus si Antitaurus, sau de asemenea drumurile strategice care duceau n Cilicia, campanii fericite fur conduse n Cappadocia si Cilicia. Pe la 885, un regat al Armeniei era reconstituit n favoarea lui Asot Bagratuni. Basilios i trimise o coroan regal si fcu un tratat de aliant cu el, numindu-1 ntr-o scrisoare fiul su prea iubit. Un fapt nsemnat al domniei lui Basilios este zelul cu care el rspndi crestinismul printre populatiile imperiului rmase nc pgne pn acum. Odat cu influenta politic pe coastele Dalmatiei, imperiul aducea acolo, cum am vzut, si cealalt arm a stpnirii sale, religia crestin, si Biserica Rsritean cstig atunci acolo teren n paguba Curiei romane. Crestinismul ptrunse acum si n Peloponez, unde urmasii vechilor greci ai Laconici, la sudul Taygetului, locuitorii din Mana, care se pstraser pn n vremea aceea pgni, primir botezul. 5. Politica religioas a lui Basilios Pentru a ridica prestigiul imperiului n Occident, Basilios ntelese c numai pe mare putea s-1 obtin. 23 Lupta si fugrirea lui Chrysocheir snt descrise n amnunt de Cedrenus, II p. 210-212. 292 De aceea refcu flota. Situatia era critic mai ales n apele Adriaticei, unde nu numai arabii erau atunci obisnuiti, ci mpratul se afla si n fata unui rival nou, Ludovic II, mpratul franc. Acesta ducea si el rzboi contra arabilor. Toat Italia crestin urmrea cu interes expeditia sa. Basilios n-avea interes s-l lase pe Ludovic, care opera n Apulia, s-i alunge pe arabi pentru a-si aseza acolo stpnirea sa. El propuse ajutorul flotei sale. Ni-cetas Ooryphas apru atunci la Bari cu 400 nave. Cei doi suverani, gelosi unul pe altul, nu se ntelegeau prea bine. Dar Basilios profit de acest prilej pentru a-si ntinde influenta asupra slavilor de la Adriatica. Legatii papei ntorcndu-se n Constantinopol, czur n minile piratilor slavi. Basilios ordon lui Ooryphas s curete apele mrii de acesti suprtori corsari. Acesta se achit bine de misiunea sa si atunci narentanii si slavii acestei regiuni fur obligati a recunoaste dominatia bizantin. Ludovic II moare (august 875). Carol Plesuvul se zbtea n lupte cu Ludovic Germanicul si fiul su Car-loman, iar Basilios lucr activ n Italia si Dalmatia, n 877, Carloman era singur stpn. Tatl si unchiul su muriser. El intr n conflict cu croatii, care luptau pentru neatrnarea lor. Ocuparea cettii Bari ddea Bizantului o baz de operatii n Adriatica. Basilios voi s nlocuiasc pe coaste influenta Imperiului franc. Pentru a-i ataca pe croati, trebuia s se asigure de slavii care erau pe teritoriul imperiului. Toate grupele de srbi, chiar narentanii, se supuser complet. Basilios trimise acolo misionari pentru a-i boteza pe cei ce nc nu erau 293 crestini. Suzeranitatea Bizantului se stabili repede pe tot teritoriul srbesc si asupra triburilor ele pe coast, pn n Dalmatia. O oarecare autonomie le fu lsat, pentru c, dup mrturia lui Porphyrogennetos, mpratul le ls printii lor. Slavii trebuiau s-i dea contingente militare, n caz de lzboi. n fata Tarentu-lui, la 880-885, strategul Procopios avea ntre soldati si slavi, LKA,oc6r| voi. Influenta politic bizantin se oprea la frontiera Dalmatiei croate, unde ptrunse influenta Romei, care va rmne pentru totdeauna. In schimb, actiunea lui Basilios se ntinde si asupra slavilor din imperiu. Ceea ce fcu el pentru ai civiliza si crestina constituie unul dintre cele mai frumoase capitole ale istoriei bizantine si ale

Bisericii sale. El nu fcu dect s urmeze opera predecesorilor lui. Merse chiar mai departe. Crestinismul era asa de naintat la aceste popoare, nct trebui s constituie o ierarhie la acesti noi supusi ai imperiului. Invaziile si devastrile care dezolaser teritoriul bizantin reduseser considerabil numrul episcopatelor. Trebuiau restabilite si reorganizate. Printre cele ce apar sub Basilios, sunt unele care nu existau mai nainte si ele au nume slave. Ele apar n actele sinodului de la 879, erau n Macedonia, Thessalia, Thracia. Apoi si la slavii din Pelopo-nez (v. Notitiae episcopatuuni). Cu Basilios I viata religioas se reface si n Peloponez. Sub domnia sa se refac episcopatele si ele apar n lista lui Leon Filosoful. (Lacedemonia, Methone, Korone, Volaina, tin de mitropolia de Patras; Volena e episcopie a slavilor Po-liani; altele tin de Corint: Mana e nume slav). 294 n aceste mprejurri, se deschide ntre Roma si Constantinopol a doua faz a luptei, n jurul bulgarilor mai nti. loan VIII se sileste mereu a-1 ntoarce pe Boris la Biserica Romei. Numeroase scrisori, ambasade au loc n tot timpul pontificatului su. Dar totul a fost n zadar, ntruct Boris rmase credincios Bisericii Bizantului. Erezia paulician. Materialul pentru originea, istoria nceputurilor si principiile paulicienilor const din cartea I a operei lui Pbotios asupra maniheilor si Istoria Manicheenilor de Petros Sikeliotes. Apoi, povestirea despre bogomili din Panoplia lui Eu-thymios Zigabenos. n 1849, Gieseler public un tratat al unui Abate Petru, continnd o povestire asupra paulicienilor, similar celei a lui Photios si P. Sikeliotes (cu care e identificat ca autor Abatele Petru). Publicarea Cronicii lui Georgios Monachos de ctre Muralt (1859) arat c si aceasta a ncorporat o povestire similar. Toate presupun un original din care deriv, direct sau indirect, dac de fapt una din ele este izvorul comun. Chestiunea determinrii raporturilor dintre aceste documente si originalul comun e complicat. Karapet Ter. Mkrttschian (n tratatul su Die Paulikiener im by-zantinischen Kaiserreiche und verwandte ketzerische Erscheinun-gen in Armenien, 1893) a clarificat aceast chestiune, ncearc a proba c Abatele Petru e cel mai vechi dintre izvoarele noastre (G. Monachos si Photios). Dup Bwy24, iat starea actual a chestiunii: Izvorul original care schiteaz erezia paulician, originile si istoria ei, s-apierdut. Acest izvor a fost utilizat de G. Monachos (sec. al IX-lea), pstrat n dou forme: n manuscris Coislinianus un extras mai scurt, n cellalt manuscris si n textul lui Muralt, avem un text mai dezvoltat. Tratatul abatelui Petru a fost luat sau l Bury, ed. operei lui Gibbon, VI, nr. 6. 295 din editia a doua a lui Monachos, sau independent, din opera original. E probabil c Photios a folosit opera original. Problema lui Petros Sikeliotes este nerezolvat. Declaratia sa cu privire la misiunea lui la Tephrike, intentia paulicienilor de Est de a trimite misionari n Bulgaria, precum si dedicatia operei lui ctre Arhiepiscopul de Bulgaria, pun multe probleme greu de lmurit. El spune c a fost trimis de Mibail III la Tephrike pentru rscumprarea captivilor. Dar titlul tratatului su e curios: netpo-u ZtKr|Xi(0TOt> aiopioc... 7tpo0omojioir|i?eaa cbq rcpoq TOV 'Ap-%ie;u0KOJtov BouXyapiccq. Cuvntul Kpoaco7io7toir|i5eaa sugereaz c asezarea istoric a tratatului e nscocit. Ter-Mkrttschian si J. Friedrich (Der itrspriinglicbe bei Georgios Monachos nur teilweise erhaltene Bericht iiber die Paulikianer. n Sitzungsberichte a Academiei Bavareze, 1896) neag deopotriv propagarea pauli-cianismului n Bulgaria la acea dat timpurie. Erezia aceasta n-a intrat n Bulgaria dect dup moartea Sf. Clement al Bulgariei (916). nrudirea doctrinelor bogomile cu cea paulician e evident. Dar n-a fost dovedit c ele deriv

istoriceste din paulicianism. Influenta paulician e de presupus. O schism se produse n secolul al X-lea n Biserica bogomil. Se rspndise prerea c Satan nu e contemporan cu Dumnezeu, ci o creatie ulterioar, un nger czut. Aceast prere prevala n Biserica bulgar, dar dragovicii se agtar de vechiul dualism. Doctrina modificat fu adoptat ele cea mai mare parte a bogo-mililor din Vest (albigensii etc.), afar de Toulouse si Albano, pe lacul ele Garda". C. Conybeare public (1898) textul armean si traducerea englez a crtii paulicienilor de Thonrak n Armenia. Aceast carte e intitulat Cheia credintei, si e de la nceputul secolului al IX-lea. Liturgia aceasta modific considerabil vederile noastre cu privire la natura paulicianismului, care pare c n-are a face cu marcionismul, ci ar fi o renviere a adoptionismului, dup care lisus a fost un om, pn cncl n al treizecilea an al su a fost botezat de loan si Duhul Sfnt s-a cobort ntr-nsul; atunci el deveni Fiul lui Dumnezeu. Doctrina a supravietuit n 2" C. Jirecek, Gesch. der Biilgaren, p. 213. 296 Spania pn n secolul al VUI-lea si al IX-lea si aceasta sugereaz conjunctura c a lncezit n sudul Frantei, nct erezia catarilor si albigensilor nu a fost un bogomilism importat, ci o supravietuire veche local. Conybeare crede c a trit de timpuriu n Peninsula Balcanic, unde ea a fost baza bogomilismului. nvtatul englez crede c pattlicienii, forma armean a paiilieniloi; deriv de la Paul de Samosata, ai crui aderenti erau cunoscuti grecilor n secolul al IV-lea ca pauliani. Gregorios Magistros (care n secolul al Xl-lea a fost nsrcinat de mpratul Constantin al IX-lea s-i alunge pe paulicieni sau thonraki din Armenia imperial), arat legtura lor cu Paul de Samosata. Conybeare sugereaz c, goniti din imperiu, paulianii aflar refugiu n Mesopotamia si n cele din urm n regiunile mohamedane n genere, uncie erau tolerati. Ei au fost astfel pierduti timp de secole n ochii teologilor greci din Constantinopol si din alte mari centre. Cnd au aprut din nou n extrema stng a iconoclastilor, ei au fost introdusi din nou n cunostinta grecilor de armenii ortodocsi sau grecizati26. Tot n aceast epoc, primele asezri de clugri ncepur a ocupa Muntele Atbos, care avea s joace un rol att ele mare n istoria Bisericii. Basilios ddu n sprijinul lor un chrysobul (cea. 872) prin care hotra ca toti clugrii din diferitele asezri la Athos, ca si cei de la Sf. loan Kolobos, s fie liberi de orice nclcare a preotilor si s stpneasc regiunea Hierissos de la gtul peninsulei, si grdinile si viile de la Kamena. Alt chrysobullon din 873-874 pentru eremitii din Athos, prevedea ca acestia s fie eliberati de orice sarcini si nclcri ale functionarilor si persoanelor private. De acum ncepe dezvoltarea vietii clugresti la Athos, care sprijinit n domniile urmtoare, dotat de mprati 26 Pentru bogomili, v. Predica Presbiterului Cosnia, trad. de Al. Iordan, Universul, Bucuresti, 1938[6i. Ctre sfrsitul secolului al X-lea (bulgar). 297 NICOLAE BANESCU cu averi, va ajunge a avea cea mai puternic organizatie si a exercita o mare nrurire asupra Ortodoxiei171. 6. Guvernmntul intern al lui Basilios Prin gloria armelor sale n afar, prin msurile ntelepte ale crmuirii nuntru, Basilios ddu o nou strlucire imperiului si-si asigur ncrederea poporului. Dou conspiratii se fcuser mpotriva sa: a lui Symbatios, la nceputul domniei, a lui Curcuas, la sfrsitul ei. Dar amndou fur nbusite si autorii lor crud pedepsiti. Basilios se artase de la nceput un mare protector al sracilor, lund toate msurile pentru ocrotirea lor fat de cei bogati si de fiscalitatea de obicei att de abuziv n Bizant. Dar Basilios nu se atinse nici de privilegiile marilor proprietari, ale acelor Stivatoi care stpneau de multe ori provincii ntregi si considerabile. Cazul vduvei din Patras Danielis, pe care 1-am schitat mai nainte, e foarte instructiv n aceast privint. Senatul, demnitarii erau respectati si se nconjurau de o suit care rivaliza uneori cu aceea a Curtii. Obiceiurile feudale, care se ntreau atunci n Apus, se nftiseaz prin aceleasi influente si

necesitti si n Rsrit. Dar n afar de rnduiala bun pe care a pus-o n administratie si justitie, n afar de economia pe care a stiut s o introduc n finante, Basilios ddu un deosebit sprijin si artei; nct domnia lui este, n aceast privint, una dintre cele mai strlucite, socotit n genere drept a doua epoc de aur a artei bizantine. El a ridicat o multime de cldiri ele folos obstesc, aziluri pentru btrni, pentru sraci, pentru bolnavi si a zidit si reparat un numr foarte mare de biserici, pe care cro298 nicarii le nsir cu grij, n amnunt, ca pe o mare laud a slvitului ntre mprati" Basilios". Dou dintre cldirile acestea au atras mai cu seam atentia prin strlucirea si bogtia decoratiunilor: palatul pe care Basilios 1-a adugat vechilor constructii ale mpratilor si care se chema Kainurgion (Kaivo\)p-yiov) si noua biseric Nea, 'EKK^rjaia, pe care o ridic alturi de palat si care fu o adevrat Sfnta Sofia a acestei domnii. Pentru noul Palat Kaivo\)pyiov, Basilios ntrebuinta materialele cele mai pretioase. Mozaicuri splendide acopereau peretii, boltile, solul, o decoratie strlucit mpodobea slile. Una era sustinut de 16 coloane, dintre care opt ele marmur verde de Thessalia si sase de onix, acoperite de ramuri de vit sculptate si animale de tot felul. Cele din urm dou coloane, tot din onix, aveau suprafata brzdat de caneluri n spiral, care le ddeau o nftisare din cele mai plcute. Deasupra acestor coloane, pn la bolt si n absida de la Rsrit, erau frumoase mozaicuri pe fond de aur, n-ftisndu-1 pe Basilios, stnd nconjurat de rzboinicii care luptaser sub ordinele sale. Ei i prezint, drept daruri, orasele pe care el le cucerise. Pe bolt se nftisau isprvile herculeene ale lui Basilios (TOC TOV Baailecoq 'HpctK/lEia aGXa), rzboaiele si biruintele sale, faptele lui pentru fericirea poporului. De o frumusete nentrecut era ns camera de culcare (KOI-Tobv). Pe pardoseala sa era un splendid mozaic, n mijlocul ei, un pun n toat strlucirea culorilor sale, -~ Viata mpratului Basilios Macedoneanul, adugat la Teoph. Cont. (Bonn), p. 321 si urm. 299 NICOLAF. BANESCU nchis ntr-un cerc de marmur carian. De acolo plecau raze care ajung la un cerc mai mare; si dincolo de acest cerc, ca niste ruri de marmur verde ele Thessa-lia se desfsurau ctre cele patru unghiuri ale camerei. Patru vulturi, de asemenea n mozaic, mpodobeau de cele patru prti pardoseala att de bine imitati, nct ai fi crezut c sunt vii si gata s zboare, afirm Porphyrogennetos, care ne face aceast descriere28. Prtile de jos ale peretilor, acoperite de plci de sticl policrom", fermecau ochii prin diversitatea florilor. Partea de sus, mpodobit ele mozaicuri, n care se desfceau pe un fond aurit chipurile lui Basilios si al sotiei sale Eudokia, asezati pe tronuri, n costumul imperial, cu coroanele pe cap. mprejurul lor se nsir, ca stele strlucitoare", copiii lor, n acelasi costum, tinnd n minile lor crti sfinte (TO)J.OX)(; rt detcct evTo^aq 7tLpiL%ovTag). Tavanul strlucea de aur: n mijlocul su, crucea, de culoare verde si n jurul ei ca stelele pe cer" iarsi chipurile suveranilor si ale copiilor lor, care-si nltau minile ctre Dumnezeu si ctre cruce. Biserica nou, f| Nea181, era una dintre minunile artei bizantine; ea rivaliza prin frumusete si bogtie cu marea biseric a lui lustinian. Porphyrogennetos ne spune c mpratul o oferi lui Christos ca pe o mireas preafrumoas, mpodobit de mrgritare, de aur si de argint, gtit cu tot felul de marmure multicolore, cu mozaicuri si cu vesmntul testurilor de mtase." Plci ele bronz aurit acopereau cupolele pe dinafar. Aurul si argintul strluceau pretutindeni nuntru; marmurele cele mai pretioase mpodobeau, -" n Viata lui Basilios Macedoneanul, adugat la Theoph. Cont. (ed. Bonn), p. 332-333. 300 n savante combinatii, peretii si pardoseala. Cupolele scnteiau de aur si de chipuri, ca cerul acoperit de stele", n cupola principal, un mozaic splendid l nftisa pe Christos, nconjurat de ngeri; Sfnta Fecioar trona n absid, un cor ele Apostoli, ele martiri, de profeti si de patriarhi

mpodobea zidurile bisericii29. 7. Opera legislativ a lui Basilios Basilios I a avut si o nsemnat oper de legiuitor191. Motivele care 1-au ndemnat erau dou: primul, de ordin legislativ, care e amintit de biograful su, era acela de a risipi obscuritatea si confuzia care stpnea n dreptul civil, ca un rezultat al ordonantelor bune si rele, si nesiguranta n privinta legilor abrogate si a celor nc n vigoare. Al doilea motiv, de ordin politic, e numit n Introducerea la Procheiron si ntr-un pasaj din Epanagoge, dou dintre operele lui Basilios: era acela de a nlocui cu opere editate sub auspiciile lui Ecloga iconoclastilor, mpotriva crora Basilios a avut o ur care se trdeaz n judecata pe care o exprim asupra acestei opere, care e o rsturnare a legilor bune". Scopul su a fost de a reabilita legislatia lui lusti-nian, pe care legiuitorii o prsiser tot mai mult. Mai nti, Basilios a publicat un Manual de introducere la stiinta dreptului, npo^eipoc; vofioq (Lex Ma-nualis) sau Procheiron, promulgat ntre 870-879 ele el si de fiii si Constantin si Leon (nteleptul). Acest manual const din texte care aveau o aplicare curent. El a fost adesea comparat cu Institutele, elin care a folosit 29 V. C. Bayet, L'Art bizantin, Paris, ed. a 3-a, p. 141-144. 301 NICOLAF. BNF.SCU mult, bazat pe traduceri grecesti si comentarii ale operelor lui lustinian. n a doua parte se reproduc prevederi din Ecloga. Putine inovatii sunt datorate lui Basi-lios. Are 40 de titluri: logodn si cstorie, obligatii, mosteniri, drept public. S-a bucurat de o mare reputatie printre locuitorii civili si printre canonistii Bisericilor grecesti si rusesti. A doua oper a fost de asemenea un manual de legi, 'ETCOcvaycoyfi TWV vojicov, publicat n numele lui Basi-lios, Leon si Alexandru ntre 879-886. Acesta constituie o schit a unei a doua editii a manualului Prochiron, ca si introducerea la opera care trebuia s fie, dup Basilios, lucrarea sa principal: 'AvaK(rr}apcn<; TCOV TiaXairv vojicov (Repurgatio veterum leguni), o colectie de legi nvechite, mprtit n 40 de crti. Ea are 40 titluri, ce corespund n genere cu acelea din Prochiron. Trebuia s fie o revizuire a crtilor de drept ale lui lustinian si trebuia s apar n greceste cu ntregiri din noile legiuiri. Ea nsemna, ca si aceea, o ntoarcere la prevederile legislatiei lui lustinian. n privinta acestei opere care nu s-a pstrat, exist o mare nesigurant: unii nvtati socotesc c a fost de fapt executat sub domnia lui Basilios, desi exist unele ndoieli asupra scopului, fiindc n Prochiron se vorbeste despre o oper n 60 crti, pe cnd Epanagoge ne vorbeste de una n 40. Collinet crede mai probabil c n-a fost promulgat de Basilios, ci a servit de baz Basili-celor promulgate de Leon VI. Epanagoge reproduce n mare parte Prochiron, are ns n materia sa si schimbri. Dar are si prti cu totul noi si nsemnate, care se ocup cu drepturile mpratului si ale patriarhului, cu atributiile diferitilor demnitari laici si religiosi. E caracteristic c doctrina 302 raportului ntre imperium si sacerdotium si afl aici expresia clasic. Statul este socotit o unitate a diferitelor prti ce-1 alctuiesc; peste toate se ridic mpratul si patriarhul, cele dou cpetenii ale lumii (oikume-ne), care se ngrijesc de binele material si moral al supusilor. Astfel, sub toate raporturile, domnia lui Basilios I este una dintre cele mai nsemnate. Cnd el muri, la 29 august 886, panegiristul su mprtesc putea zice, pe drept cuvnt, c administrase imperiul n chipul cel mai bun, apurcoc p.ev TOC TioXvciKa 5iai3etq, c dduse armatelor strlucire, c lrgise hotarele imperiului si alungase nedreptatea si violenta din mijlocul supusilor si (nXa'C'Ovaq |j,ev ta opia Tfjt p%f|c;, Sticiav Se Kod |3iav e^eXdaaq ccrto TO) wrriKOO'D TtavTot); el putea s-i aplice versul att de potrivit al lui Homer: rege bun si brav lupttor". Un accident, la o vntoare din jurul Constantino-polului, pricinui moartea marelui mprat. Pornind n goana calului dup un cerb enorm care-i iesise nainte, Basilios, ajungndu-1 din urm, se gtea a-1 izbi cu sabia, cnd animalul imperial se ntoarse repezindu-se asupra calului, n

aprare. O ramur a coarnelor sale mari se prinse atunci de cingtoarea mpratului si, cnd cerbul o lu la fug, mpratul fu smuls de pe cal si trt n goana nebun a animalului. Mult vreme se tinu suita lui Basilios dup cerb, fr a-1 putea ncolti, pn ce ctiva soldati izbutir a-i tia calea si unul izbi atunci cu sabia cingtoarea de care spnzura mpratul. Acesta czu n nesimtire pe pmnt, fu ridicat si dus n Palat, unde, dup opt zile, muri la 29 august 886, n vrst de 74 de ani. 303 B. LEONVI Leon W (30 august 886-11 mai 912). Lui Basilios i urmar la domnie fiii si, Leon si Alexandru. Fiindc cel din urm era un vicios, care-si petrecea toat vremea n chefuri, imperiul rmase de fapt n minile lui Leon, si acesta l si nltur, n anul 904, pe fratele su de la domnie. Leon n-avea marile nsusiri ale tatlui su. El era, nainte de toate, un literat. Elev al vestitului Photios, cptase de la acesta gustul culturii clasice. Natura sa plpnd l fcea s se tin departe de actiunile militare; a trit n palat, ocupat cu studiile, chestiuni de ceremonial si intrigi de curte, supus influentei favoritilor si - Zautzes si Samonas. Scrierile pe care ni le-a lsat reprezint poezii, opere de edificatie moral, cuvntri la marile serbri religioase, o cuvntare fu-nebrl moartea lui Basilios P, o culegere de oracole, n care prezice soarta viitoare a imperiului. Ea s-a bucurat de mare atentie n lumea bizantin. Din prici30 A. Vogt si I. Hausherr, S. I:, Oraison funebre deBasilelr f>ar son file Leon VI leSage, Orientalia Christiana", voi. XXVI, l Roma, 1932. Semnalat ntia oar de D. Serrys (BZ, 12, 1903). Autorii au aflat manuscrisul n mnstirea Vatopecli si 1-au editat dup fotografii. Dicursul eTtitcxcpioc; a fost tinut de Leon a doua zi dup moartea lui Basilios, si dac n-aduce lucruri noi asupra domniei lui, cuprinde ns cteva date privitoare la Leon VI. 304 na acestei aplecri ctre studiu, el a fost supranumit nteleptul" sau Filosoful" (aocpoq, cpiAoacxpcx;). Imperiul avu s sufere prin urmare n cursul domniei sale multe nfrngeri si nenorociri din partea dusmanilor, care l atacar acum cu o deosebit furie. Domnia sa e totusi important n istoria bizantin prin opera legislativ, prin reorganizarea administratiei si a ierarhiei religioase, prin energia cu care a lucrat pentru consolidarea dinastiei. nuntru, Leon se amestec de la nceput n afacerile Bisericii, silindu-1 pe Photios s se retrag din Scaunul de patriarh si punndu-1 pe propriul su frate, Stephanos, ele la 18 decembrie 886 pn la 17/18 mai 893, un tnr ele vreo 18 ani, n fruntea Bisericii. Sub urmasul acestuia, Antonius Cauleas (august 893-12 februarie 901) se tinu un Sinod cu legati ai papei, care aduse mpcarea partidei lui Stylianus cu Biserica oficial si restabili ntelegerea cu Biserica Roman, Biserica Bizantin recunoscnd sinodul din Ravenna, care recunoscuse la rndul ei hirotonirile lui Formosus. n afar de acestea, domnia lui Leon fu cu totul nefericit. a. Se precizeaz data nasterii lui: nceputul lui octombrie 864. b. Ne face s credem c nu era bastard, cum s-a socotit (fiul lui Mihail III si al Ingerinei). Vorbeste n termeni foarte aspri despre Mihail III si foarte bine despre Basilios si Ingerina. Cstoria acestora a avut loc, cum rezult din discursul lui Leon, ctre 858. c. n privinta ajungerii la tron a lui Basilios, povestirea lui Leon concord cu ceea ce se spune n Vita Basilii. 305 NICOLAE BANESCU 1. Luptele cu bulgarii lui Simeon Bulgarii ajung acum o mare primejdie pentru Bizant. tarul Boris-Michail se retrsese, n 888, ntr-

o mnstire si lsase tronul fiului su mai mare, Vladi-mir. Acesta czu victima unei reactiuni pgne (893) si atunci se ridic n fruntea statului fratele su mai mic, Symeon (893-927). Acesta e cel mai nsemnat crmui-tor pe care 1-au dat bulgarii. Din cauza unei greseli a lui Leon al VI, Symeon rupse pacea cu bizantinii, ridic armele asupra lor si dezlntui un rzboi care tinu, cu mici ntreruperi, 30 de ani si n care existenta Constantinopolului fu pus adesea n cumpn. Motivul care aduse aceast ruptur era o afacere de comert. Doi negustori greci, lacomi de cstig, sprijiniti de Musokios eunucul, favoritul lui Zautzes, foarte influent atunci la Curte, nltat de Leon la demnitatea de paaiXeoTTOCTGOp3' (Tatl mpratului", fiindc o luase n palat pe fiica acestuia Zoe), obtinur monopolul comertului cu bulgarii si n acelasi timp si strmutarea pietei acestui comert de la Constantinopol, unde fusese pn atunci, la Thessalonic. Apoi, cei cloi greci i ncrcar pe negustorii bulgari cu mari contributii. Symeon, primind plngerea supusilor si, interveni la Bizant, clar Leon nu-i ddu satisfactie. Atunci tarul, care crescuse la Constantinopol, unde cunoscuse de aproape strlucirea imperiului, clar si slbiciunea sa, declar rzboiul. Cele mai bune trupe ale mpratului se aflau cu Nikephoros Phokas n Asia. Armata pe care Leon al Vl-lea o trimise mpotriva lui Symeon, condus de Krinites si de armeanul Kurtikes, nvli n Theoph. Cont., p. 357. 306 Thracia, fu nvins, iar prinsii, cu nasul tiat, fur trimisi mpratului32. Leon, dup vechiul obicei al diplomatiei bizantine, cut atunci s se apere cu ajutorul unuia dintre neamurile strine care se aflau dincolo de hotarele imperiului. Am vzut c popoarele din imensul tinut dintre Caspica si Carpati erau ndeosebi obiectul acestei politici dibace a Cancelariei bizantine. Puterea chazarilor, mult vreme prietenii imperiului, era atunci n decdere. Dusmanii chazarilor erau rusii, apruti de curnd n acele locuri, si mai cu seam pecenegii. Acestia, asezati pe cursul superior al fluviului Volga, amenintati de chazari si uzi, ptrunseser n secolul al IX-lea ctre Apus, asezndu-se, pe socoteala chazarilor si a neamurilor nvecinate, pe cursul de jos si de mijloc al Nipru-lui. De aici, ei rspndir groaza printre celelalte neamuri barbare si ajunser, de la Leon VI ncoace, un nou factor, deosebit de nsemnat, n socotelile diplomatiei bizantine. Dar nu de acestia se folosi atunci Leon VI, ci de un alt popor din prtile acelea, slbatic cu desvrsire, strin de orice cultur, anume de maghiari. Izvoarele principale pentru istoria ungurilor. nainte de stabilirea lor n Ungaria, sunt (1) Leon, TCXKTIKOC, c. 18 45 si urm.; Const. Porphyrogenetul, De adm.imp., c. 38, 39, 40; (2) stirile lui Ibn Rusta, care scrie la 912-913, si alti scriitori arabi; (3) unele nsemnri n cronicile clin Apus, clin secolul al IX-lea; (4) traditii n cronicile indigene ale Ungariei. 12 Ibidem, p. 358. ,.,, 307 NICOLAF. BANESCU Chestiunile principale discutate cu privire la unguri si antichitatea lor sunt dou: cu privire la afinitatea lor etnic si cu privire la drumul pribegiei lor de la locuinta cea mai primitiv pn la aparitia lor ntre Nipru si Dunre. n privinta pozitiei lor etnice, unii i-au considerat turci, altii /mm. Limba lor cuprinde ambele elemente. Cei care-i consider turci explic partea finnic a vocabularului printr-o lung sedere n vecintatea vogu-lilor si a ostiacilor. Cei care i socotesc frati cu vogulii, ostiacii si finnii, explic elementul turcesc prin mprumut n cursa pribegirilor lor. Pare mai probabil c maghiarii locuiau ntr-o vreme n lugria, n regiunea Irts, unde erau vecini cu vogulii. Ei au emigrat la Sud si la nceputul secolului al IX-lea s-au asezat n imperiul chazarilor si s-au amestecat cu un trib chazar numit kabari^, care au devenit parte din natia ungar. Acesti kabari, dup Porphyro-gennetos, i-au nvtat pe unguri limba chazarilor. nainte de ncorporarea kabarilor, ungurii au fost nruriti serios de influenta vecinilor turci.

Dup Porphyrogennetos, ungurii au locuit numai trei anim Lebedia, lng Khazaria". Aceast tar, Le-bedia, era probabil ntre Don si Nipru, si s-a presupus c data sederii lor a fost ntre 830 si 840, fiindc n domnia lui Theophilos, pe la 837-839 apar ntia oar la orizontul Imperiului bizantin34, cnd sunt numiti Ouyypoi, Oftvvoi si To'DpKOi. Dar trei ani" la Porphyrogennetos e, desigur, o greseal. Poate fi o eroare pentru 33 sau 30, sau mai mult. n orice caz, sederea 33 Porphyrogennetos, c. 39M Cf. Simeon Magister, p. 818 ed. Bonn. 308 n Lebedia a fost mai lung de 3 ani. n secolul al IX-lea, pecenegii i alung pe unguri spre Vest si ei se stabilesc n Atelkuzu (ntre ruri"), cum numeau ei tara dintre Nipru si Dunre. Vestberg pune data acestei migratii la 825, iar Bury mai trziu, pe la 860. Aceiasi dusmani care i-au alungat pe unguri din Lebedia i alung din nou si din Atelkuzu. Pecenegii erau atunci asupriti de un atac combinat al chazarilor si uzilor. Ei trec Niprul, i clizloc pe unguri, care au fost mpinsi spre Vest. si aceasta a fost cauza asezrii lor n Ungaria modern. Evenimentul s-a ntmplat cu 55 de ani nainte de a scrie Porphyrogennetos opera sa De administrando imperio, probabil n 896 sau 897. Numele de maghiar a fost mai nti numele unui singur trib, nainte de a se ntinde la tot poporul. si al treilea dintre cele opt triburi enumerate de Constantin Porphyrogenetul (c. 40) era acela zis Megeri (TCCU Msyepri). n alt loc (c. 37), Constantin pomeneste de Md^apot ca locuind n secolul al IX-lea lng fluviul Ural, cnd erau vecini cu pecenegii; dar fr nici o sugestie c ar fi identici cu ungurii, pe care totdeauna i numeste turci. Bury bnuieste c ar fi vorba de baskiri. nvtatii unguri afl alte urme ale numelui de maghiari ntre Marea Neagr si Caspica. Atunci erau dou sate numite Majar, n vecintate cu Derbend35. Maghiarii nu locuiau de curnd n regiunea celor cinci fluvii, Nipru, Bug, Nistru, Prut si siret, si mai nainte n-au locuit ntre Don si Cuban. Aceasta se bazeaz pe o fals lectur n textul grec De adm. imp., unde se citeste trei ani n loc de 300 ani! si pe o alta Bury, ed. Gibbon, voi. VI, Appendix 21, 13. 309 ntr-un text oriental, n care s-a recunoscut numele Kuban n loc de Dunre. Izvorul oriental este mai mult sau mai putin deformat n Ibn Rusta, al Bakii, Gardizi si Hududal-'Alam. Gardizi vorbeste de fluviul din stnga al tinutului maghiarilor (Dunrea), spune c acolo, n directia slavilor, e un trib din Rum, crestini, numiti N.n.d.r. Hu-dud are termenul Vn.nd.r. La Massudi e V.l.nd.r. Gardizi e cel mai bun martor, si acesti Nandar sau Nandarin sunt grupa aceea de macedoneni trti de Krum dup luarea Adrianopolei (813) la nordul gurilor Dunrii, unde rmaser pn la 836-837. Ungurii erau, se stie, acolo, n vecintate. Deci nandarin sunt adrianitii (fiindc cei mai multi captivi veniser din Adrianopol). ZocpapTOidcacpaXoi de la Porphyrogenetul, numele unui trib oriental al ungurilor (To'OpKoi la el) se explic acum: Ea(3apTOi = sabinii. "AacpaXoi snt spali, Spori (si. spolin"), identificati de Vernadsky - concluzia lui Gregoire: Les Hongrois sont la resultante d'une synthese se-culaire, elaboree du Vie au IXe siecle dans la vaste re-gion qui va du Don au Danube, et dont Ies ingre-dients sont diverses tribus turques et non turques, en prtie comprises deja dans l'empire des Huns, et par-mi lesquelles Ies spori ou spali etaient assez impor-tants pour avoir laisse leur nom, dans la memoire des hommes la nation magyare toute entiere et une race de geants fabuleux. En tout cas Ies "AacpocXov sont Ies Spali et ceux-ci Ies Ispolin."36 * H. Gregoire, L'habitat primitif" desMagyars Tomocpodoi, Byzantion", XIII (1938), p. 267278. 310

Numiti de bizantini turci" (ToiipKoi), maghiarii, un popor finnic nomad, din stepele de dincolo de Volga, veniser la Don si se alipiser de chazari. Nemaipu-tnd suferi jugul acestora, ei trecur, n secolul al IX-lea, n Atelkuzu, vechiul unghi", ntre Nistru, Gurile Dunrii si siret, venind n vecintate cu bulgarii. De aici ei se aruncau n nvliri asupra popoarelor vecine. Cnd regele german Arnulf porni rzboiul n 892 asupra lui Svatopluk, printul Moraviei Mari, o hoard maghiar, pe atunci n Ungaria, prad Marea Moravie. Maghiarii sunt atrasi de bizantini de partea lor37. Ni-ketas Skleros, patrikios, trimise ambasad la unguri, n Atelkuzu, circa 894, iar flota bizantin trece peste Dunre, n Bulgaria, un mare numr dintr-nsii. Sime-on, btut de mai multe ori, se nchide n Durostor si tara lui e pustiit pn la Preslav. Nikephoros Phokas, rechemat din Italia, conduce armata de uscat contra bulgarilor, n timp ce Eustatbios, comandantul flotei imperiale, bloca gurile Dunrii. Pentru a se apra, Si-meon ceru pacea, i atrase apoi de partea sa pe pecenegi si, n timpul unei expeditii a ungurilor n Panno-nia, se arunc mpreun cu pecenegii asupra celor rmasi n Basarabia, mcelrindu-i n mare parte si t-rndu-i pe ceilalti n captivitate. Lucrul acesta avu o 37 Dolger, Regesten, nr. 519 p. 63. Despre originea si migratia ungar, v. J. Moravcsik, Zur Gesch. der Onoguren, Ungarische Jahrbucher", 10 (1930); C.A. Macartney, TheMagyars in theNinth Century, Cambridge, 1930. Cf. Runcimen, A History of The First Bulgarian Empire, Londra, 1930. Zlatarski, Geschichte der Bulga-ren. Rambaud, Hellenes et Bulgares au Xe siecle, Etude sur l'his-toire byzantine, 1912. 311 urmare dintre cele mai nsemnate. Pecenegii ajunseser acum la Gurile Dunrii, iar maghiarii fur nevoiti a-si prsi pentru totdeauna vechile lor locuri si a se strmuta n tinutul dintre Dunre si Tisa, unde-si alc-tuir definitiv statul lor barbar (895-896), De aici se re-pezeau de-acum n prdalnicele lor nvliri asupra popoarelor vecine. De la data aceasta ncepu soarta tragic a Moraviei, slbite dup moartea lui Svatopluc (894), populatia ei slav fiind n mare parte supus de unguri. Acestia i desprtir acum pentru totdeauna pe slavii de Nord de cei de la Sud. Simeon i bate si pe bizantini la Bulgarophygon (896). La 904 se ajunse n sfrsit la pace cu Simeon. O ntreag corespondent a lui Nikolaos Mystikos ni s-a pstrat ctre el1101. Patriarhul i face mereu mustrri pentru sngele vrsat n zadar de dou popoare crestine si-1 ndeamn la pace. Pn la moartea lui Leon VI (912), pacea rmase netulburat ntre bulgari si bizantini. Cultura crestin bizantin ptrunse acum n Bulgaria si domnia lui Simeon e socotit ca adevrata epoc de aur a literaturii bulgare. 2. Luptele cu arabii Tot att de incapabil se art domnia lui Leon VI fat de atacurile arabilor, n Sicilia si Italia de Sud imperiul suferi nsemnate pierderi, n 889, bizantinii sufer o mare nfrngere la Mylae, din partea africanilor, n 901, ei pierd Rhegion, iar n august 902, Taurome-nion, cel din urm punct de sprijin al stpnirii lor n Sicilia. Bari cade, pentru un timp, n minile longo-barzilor clin Benevent. 312 Luptele cu arabii n est. Frontiera asiatic a fost, n genere, aprat cu succes. Generali distinsi, aventurieri armeni, n prtile de la frontier, lupt cu ndrzneal mpotriva arabilor si teritoriile smulse de la acestia sunt organizate de mprat ntr-o serie de cli-suri si turme, dintre care unele vor deveni apoi adevrate theme. G. Honigmann'9 a precizat dup izvoarele orientale si bizantine aceste noi creatiuni ale lui Leon VI. Erau mai multi armeni fugari la Melitene: Mleh (Me-lias la Bizant), trei frati, anume: Wasak, Krikorikios si Pazunes, n special unul Ismael. Ei scriu mpratului si strategului de Charsianon s

li se dea feude prin chrysobul, ca s intre n serviciul imperiului. si li se d. Cei trei frati se asaz n Larissa (din thema Sebas-teia, la nord-est de Charsianon). Wasak devine klisurarh n Larissa. Ismael ajunge klisurarch n Symposion (pustie n apropiere de Lykandos). Melias devine turmarch n Euphrateia. Melias cuceri apoi castrul Lykandos si se asez aici, Leon o face cleisur. Apoi ptrunse n muntele Tza-mandos si ridic acolo o fortreat, care devine de asemenea o cleisur. Leon fcu si din Symposion un turmarchat. La nceputul domniei lui Constantin VII si a mamei sale Zoe, Lykandos devine o strategis (them), iar clei38 G. Honigmann, Die Ostgrenze des byzant. Reiches von 363 bis 1071. Nach griechischen, arabischen, syrischen und armenis-chen Quellen (Corpus Bruxellense hist. byz.", 3; A.A. Vasiliev, Byzance et Ies Arabes, t. III., Bruxelles, 1935), p. 64-93. 313 surarhul Melias fu pus n fruntea ei strateg. Tot asa n-temeie Leon VI n Est noua them Mesopotamia, care n-are a face cu vechea Mesopotamie, ci era format clin districtul armean TO Teicfjg (Degik), pe Euphrat, la nord ele vrsarea lui Arcani. n Vest, situatia a fost mai rea: Rhegion cade la 901, Taurcmenion la 902, si cu aceasta soarta Siciliei fu pecetluit. Numai fat de piratii din Creta imperiul, n lipsa unei flote puternice, n-a putut opune o rezistent biruitoare. Incursiunile lor iau acum un caracter dintre cele mai slbatice. Ctiva renegati energici si cruzi se pun n serviciul lor ca amirali. Cel mai vestit a fost Leon din Tripoli. Se nscuse din printi crestini n Attalia Pamphyliei, dar si renegase credinta si se asezase la Tripolis n Syria, trecnd la mohamedanism. n 904, el porni din Tarsos cu o flot de 54 de corbii, fiecare purtnd cte 200 de oameni, n afar de ofiteri si putine trupe alese. Flota bizantin n-a ndrznit, slab cum era, s-i ntmpine pe corsari, s-a retras, cutnd adpost n Hel-lespont si lsnd Egeea n prada dusmanului. Arabii au atacat Tbessalonicul, a doua cetate a imperiului prin bogtia si locuitorii si. Era ntrit puternic mai nainte, dar acum se neglijaser fortificatiile si n oras aproape c nu era o garnizoan de trupe regulate. Zidul ctre mare era prea jos. mpratul a trimis mai multi ofiteri, Petronas, Leoniketas, care n-au putut face nimic, populatia fiind si ea indolent si punn-clu-si toat ndejdea n Sf. Dimitrie, ce le mai scpase cetatea de atacurile slavilor. La 29 iulie 904, dup clou zile de lupt, piratii ptrund n oras, unde are 314 loc un mcel ngrozitor. Douzeci si dou de mii de captivi sunt vnduti pe pietele Orientului1111. Himerios, comandantul flotei imperiale, merge n 911 cu o mare flot contra piratilor, n Cretas9. Dar nu face nimic si e respins n apele din Samos. si mai grele sunt acum loviturile venite din partea piratilor arabi din Creta. Sub conducerea unor renegati energici si cruzi, incursiunile lor au, la sfrsitul secolului al IX-lea si la nceputul celui de-al X-lea, un caracter dintre cele mai slbatice, n 888, amiralul emirului din Creta, renegatul Leon din Tripolis (originar din Attaleia), pustieste insula Samos, n 902, un altul, Damianos, prad si drm bogatul oras Deme-trias, n thema Hellas, pe trmul Golfului Pagasitic. O ncercare nereusit a bizantinilor mpotriva Cretei l hotr pe Leon din Tripolis a ntreprinde asediul Thes-salonicului, o mare ndrzneal, dat fiind multimea locuitorilor acestui oras, al doilea din imperiu, si ntririle sale solide, de care se frnseser mai nainte atacurile attor barbari, ntririle acestea aveau ns un punct slab: partea dinspre Mare fusese bine pzit de flota bizantin. Acum ns flota aceasta era n decdere, piratii stpneau de fapt Egeea si atacul pe mare fu de ast dat hotrtor. Numai cu 54 de corbii, n care erau mbarcati mai ales

etiopieni", apru Leon din Tripolis n fata orasului, la 29 iulie 904 si, dup un asalt de dou zile numai, piratii ptrunser nuntru dinspre mare. Ei fcur un mcel ngrozitor, luar o prad bogat si vreo 22.000 de lo39 Data fixat de R.H. Dolley, The Historical Significance ofthe Translation of St. Lazarosfrom Kypros to Byzantion, n Byzantion", t. XIX (1949), p. 71 (Revised Chronology). 315 NICOLAE BANESCU cuitori n captivitate. Un contemporan, loannes Came-niates, preot n acel oras, prizonier la arabi, de unde izbuteste mai trziu s scape, ne-a lsat o descriere misctoare a faptei ndrznete a piratilor din Creta*1. Aceast cucerire a Thessalonicului e mentionat de istoricii arabi. si nvtatii moderni i-au nregistrat, clar Gregoire a semnalat de curnd si un izvor arab contemporan cu evenimentul, scrisoarea lui Aba M 'dan din Raqqa, transmitnd din Tarsos, dup stirile primite, vestea victoriei lui Gulam Zurafa (Leon de Tripolis) n expeditia asupra romanilor la orasul Antakiya, uncie a ucis 5-000 de oameni, a fcut tot attia prizonieri, a eliberat 4.000 de prizonieri musulmani si le-a luat romanilor 60 de corbii, pe care a ncrcat argintul, aurul, mrfurile si sclavii ridicati. Gregoire arat c numele orasului a fost corectat de A. Vasiliev n cel de Antakiya (= Attalia), ceea ce 1-a fcut s cread c Leon de Tripolis a cucerit mai nainte acest oras n Asia Mic, dar aceast cucerire trebuie stears din istoria operatiilor preliminare ale lui Leon de Tripoli, dup Gregoire, cci n realitate numele orasului trebuie corectat n Salunikiya sau ten (ii\v) Salunikiya. Himerios izbuti ns a cuceri Cyprul din minile arabilor. Expeditia sa ncepu n vara anului 9064'. "' De excdio Thessalonicensi, editat mpreun cu Theophanes Continuatus (Bonn), p. 487-600. H. Gregoire, Le communique arabe sur la prise de Thessalo-nique (904), n Byzantion", t. XXII (1952), p. 373-378. 41 Art. Doiley, Oleg's mytbical campaign against Constanti-nople, n Bull. Ac. Roy. Belg." XXXV, (1949), p. 106-130. Doiley a stabilit c Byzantinii au cucerit Cypmln ultima parte a domniei lui Leon VI. Cucerirea a fost ntreprins de logothe316 ISTORIA IMPERIULUI BIZANTIN 3. (Disputa tetragamiei] ntr-o vreme att de crncen, mpratul, incapabil de a conduce ca Basilios actiunea de aprare a imperiului, era preocupat mai cu seam de interesele sale particulare si scandaliza, cu numeroasele sale cstorii, Biserica. El fusese mai nti cstorit cu Theopha-no, o femeie pioas, care niciodat nu tinu la el si pe care nici el n-o iubi. El nu se sfii de a o aduce n Palat pe frumoasa fiic a lui Zautzes, pe care tinea s-o ia de sotie, n dorinta lui de a avea un mostenitor care s asigure dinastia. Zautzes fu atunci ridicat la rangul nalt de tat al mpratului". Dar Leon VI nu-si putea realiza dorinta de a o ncorona pe Zoe, ct timp tria Theophano. Cnd ns aceasta muri, n noiembrie 897, el celebr cstoria (898). Dar nenorocul l urmrea, la sfrsitul anului 899, mprteasa muri si Leon trebui s se gndeasc la o a treia cstorie. Canoanele Bisericii opreau hotrt un asemenea lucru, mpratul birui ns toate rezistentele si n vara anului 900 lu o a treia sotie, o asiatic, pe Eudokia Baiane. Dar dup un an, basilissa murea nscnd un copil, care a murit, si tronul rmnea iarsi fr mostenitor. Chestiunea lua acum o gravitate exceptional, cci a patra cstorie era socotit pur si simplu o nelegiuire. tul Himerios, care si-a deschis atacul n vara anului 906, si noua provincie a rmas n minile bizantinilor pn dup moartea mpratului: c. 915. Arabii o recuceresc. {Leon VI and a Forgotten Conquest ofKypros, n BulI. Acacl. Roy. Belg." XXXIV, (1948), p. 209-224. Cf. The Historical Significance ofthe Translation of St. Lazamsfrom Kypros to Byzantion, Byzantion", t. XIX (1949), p. 59 si urm. 317

mpratul si gsi totusi o viitoare sotie n persoana Zoei Carbonopsina, cea cu Ochii Negri", dintr-o mare familie aristocratic bizantin si aceasta l nscu (n 905) pe Constantin VII Porphyrogennetos. n februarie 901, Cauleas murise si atunci Leon VI nltase la patriarhat un om devotat, pe Nikolaos Mystikos, adic secretarul intim". Dar acesta se mpotrivi cu energie la cstoria oprit de canoane. El consimtise a-1 boteza pe Constantin (6 ian 906), lund ns fgduiala mpratului c se va desprti de concubina sa. Acesta lu fgduiala n alt sens si se cstori cu ea. Un preot, Thoma, ndeplini ceremonia. Patriarhul protest si, n dou rnduri, interzise intrarea mpratului vinovat n Biserica Sfnta Sofia. Leon se adreseaz atunci Pontifului clin Roma (Sergius), care admise cstoria si ndat ce avu rspunsul l depuse pe Nicolae n februarie 9071- si-1 ridic pe Tronul Patriarhiei pe Euthymios, un clugr pios, duhovnicul si sftuitorul de mult vreme al lui Leon. Euthymios [12] ridic restrictiile Bisericii fat de Leon, iar legatii papei recunoscur cstoria. Constantin Porphyrogennetos fusese botezat nc mai dinainte, la 6 iunie 906, de nsusi patriarhul, amgit de fgduiala ce-i ddea mpratul c ndat dup botez se va desprti de sotia pe care si-o lua a patra oar. 42 J. Gay, Le patriarche Nicolas le Mystique et son role poli-tique, Mei. Ch. Diehl", I, Paris, 1930, p. 91 si urm. Schiteaz marea ambitie a patriarhului, care juca un rol politic foarte mare dup moartea lui Leon VI. El fu restabilit de Alexandru, lsat de acesta n fruntea regentei, ndeprtat dup readucerea Zoei n palat, rechemat apoi, el juca un rol mare sub R. Lekapenos. Corespondenta sa ne-o arat. -v 318 n Novellele sale, Leon condamnase cstoria a doua si a treia. El nu fcea dect s consacre o traditie. Ideile acestea erau demult admise, mprteasa Irene, la nceputul secolului al IX-lea, interzisese cstoria a treia si a patra, ca ilicite. Dar n curnd Leon cade el nsusi n aceast greseal. El fusese cstorit de Basilios I, n 881-882 cu Theo-phano, fat dintr-o mare familie, frumoas si pioas, plin de nsusiri. Theophano muri n 897. nc din timpul vietii ei, mpratul se namorase de Zoe, fiica lui Stylianos Zautzes. Dup moartea mprtesei, o aduse n palat si-1 numi pe tatl ei basileopator. El n-o putea lua n cstorie, cci era mritat cu un anume Theodor Gutzuniates. Dar dup un an, acesta muri. La finele anului 898 Leon se cstori cu Zoe, care muri si ea dup un an (899). Leon voia un biat si se cstori a treia oar n anul 900 cu o frumoas fat din thema Opsikion, Eudokia. Aceast cstorie nu fu mai fericit dect celelalte. Euclokia muri dup un an (la nastere). El si-alese atunci pe Zoe Carbonopsina, de la care avu n 905 un fiu, menit a-i primi mostenirea, Constantin Porphyrogennetos. La 6 ianuarie 906, copilul fu botezat cu toat pompa obisnuit la botezurile imperiale. El obtinuse botezul, cu conditia s se despart de Zoe, clar mpratul si lu seama si se hotr s se cstoreasc cu ea. Patriarhul adopt o pozitie energic. Un cleric al palatului, Thomas, celebr atunci aceast a patra cstorie a lui Leon. Nicolae patriarhul l depuse pe cleric si interzise mpratului accesul n biseric. Furios, mpratul l aresteaz, la l februarie 907, si-1 trece Bosforul. El ncearc s-i opun lui 319 NICOLAF. BANESCU Nikolaos Mystikos pe majoritatea mitropolitilor, pe ceilalti patriarhi si papa Sergius III [904-911] obtine de la ei, prin abile negocieri, recunoasterea cstoriei sale si ridicarea interdictiei. Apoi l implic pe Mystikos ntr-un complot si acesta, speriat, si d demisia. Eutbymios l nlocui si el accept, tacit, validitatea cstoriei a patra a mpratului, l admise la mprtsanie pe mprat si consimti a-1 ncorona pe Constantin la 9 iunie 911, refuznd ns de a o proclama pe Zoe drept Augusta. Evenimentele acestea dezbinar Biserica de la Con-stantinopol. Murind Leon, fratele su Alexandru l alung pe Euthymos si-1 restabili pe Nicolae pe scaunul patriarhal, ceea ce mreste tulburarea spiritelor. Calmul se ntoarse numai n 920, prin decretul celebru numit Tomus

Unionis. Acest decret sinodal, confirmat de mprati, fu de acum, n ce priveste cstoriile, nu numai ca o lege a Bisericii, dar ca lege de stat. El proclama c, ncepnd din anul de fat, cstoria a patra e respins n mod absolut. O aproba pe a lui Leon pentru a o condamna n principiu. Prima sotie a lui Leon VI, Theophano, a murit la 10 nov. 897 (nu 893, cum s-a admis pn acum). A doua, Zoe (fiica lui Zautzes), luat imediat n cstorie, ian.-febr. 898. Ea a murit cel mai trziu n sept. sau oct. 899A treia, Eudokia, n iulie 900 ncoronat, moare n aprilie 901. ntre Zoe si Euclokia, Leon VI a ncoronat pentru banchete pe fiica Zoei, Anna, care a fost deci basilissa interim. Demnitatea de basileopator a fost creat de Leon VI si conferit pentru ntia oar lui Zautzes, tatl Zoei. Theophano nc tria, [era cu] putin naintea mortii ei. 320 Explicatia: acest termen nu avea, n conceptia lui Leon, dect un sens moral: ar fi creat demnitatea ca recunostint pentru Zautzes, care 1-a scpat, sub Basil I, de nchisoare si 1-a restabilit n drepturile de succesiune la tron. Ideea de socru era strin de acest titlu si o dovedeste propunerea lui Zautzes fcut lui Ni-kephoros Phokas de a-i lua fata. Era, am vzut, dup moartea lui Guzuniates si naintea mortii mprtesei Theophano. Desigur, cronicarii explic aceast demnitate a lui Zautzes prin legturile lui Leon cu Zoe. E probabil c ele au influentat la crearea demnittii. Dac cronicarii stabilesc aceste raporturi, e fiindc mai trziu Zautzes devine socrul lui Leon al Vl-lea. Mai mult, sub Constantin VI, fiul lui Leon, Romanos Leka-penos primea aceeasi demnitate odat ce devenea socrul mpratului. Asa concord aceste concluzii cu ce spune Logo-thetul Simeon; n al treilea an al domniei lui Leon. Deci la nceputul domniei, cum spun alti cronicari43. Un fapt care trebuie mentionat n [legtur cu] domnia lui Leon e publicarea operei legislative a lui Basilios - pe care o comisie o revzu si care se public, ntre 887-893, sub numele de Basilicale, n 60 de crti. Leon impuse aceast legiuire n tot imperiul. 4. Opera legislativ a lui Leon al Vl-lea A redactat, sub titlul TOC BccaiXiKcc, monumentul cel mai complet al dreptului bizantin. Era o compilatie si 43 V. Grumel, La chronologie des evenements du regne de Leon l VI, E.O., 35 (1936), p. 5-42. t 321 NICOLAE BNF.SCU un rezumat n limba greac al tuturor lucrrilor juridice publicate sub Justinian. Numele nu vine ele la cel al lui Basilios I, ci de la BocaiAexx;, basilika fiind cleci legi imperiale". Au fost redactate ele o comisie de jurisconsulti. Materialul fusese adunat din timpul lui Basilios I si Leon al Vl-lea public opera, mprtit n 60 ele crti. Ea realiza planul lui Basilios I, pentru c relua opera legislativ a lui Justinian, omitnd legile czute n desuetudine sau inaplicabile prin transformrile ce se ntmplaser ele atunci. Basilicele nu sunt eleci o traducere a textelor lui lustinian, mai mult o adaptare. Autorii care au pregtit-o au folosit ca izvoare Codicele si Digesta, mai putin Institutele, anumite Novelle si documente juridice publicate dup lustinian. Basili-calele s-au servit chiar de mai multe novelle ale lui Basilios I si Leon al Vl-lea. Nu ni s-a pstrat nici un manuscris complet al Ba-silicelor. Diferite manuscrise pe care le avem azi cuprind diferite prti din ele, astfel nct posedm mai mult de dou treimi ale operei. O oper elin secolul al Xll-lea ne este de mare ajutor pentru reconstituirea citilor pierdute din Basilika: Tipu-citus (TiTtoUKeiTOc;) - Ti TCO\) Ketai - atribuit jurisconsultului bizantin Patzes, un registru la Basilice, repertoriu. Cu toat aceast oper adaptat noilor conditii de viat, numeroase prti din Ecloga Isaurienilor

rmaser n vigoare. Fiind redactat n limba greac si tratnd materia sistematic, pe cnd Corpus juris trata acelasi subiect n mai multe locuri, Basilicele s-au bucurat de mare aplicabilitate n Evul Mediu bizantin (baza stiintei dreptului). 322 O mare activitate legislativ sub Leon VI o atest si multele sale novelle: 113 studiate si strnse la un loc de H. Monnier, n Les novelles de Leon le Sage (Paris 1923). 5. [Administratia] Sistemul administratiei si aparatul birocratiei ajunge sub dinastia macedonean la capt. Organizarea themelor, nceput clin epoca lui He-raklios, ajunge la sfrsitul secolului al IX-lea la desvrsire. Din mprtirea treptat a marilor theme de la nceput n theme mai mici a rezultat o simplificare a administratiei civile. Fiindc themele din secolul al IX-lea erau abia ceva mai mari dect vechile provincii, se contopeste proconsulatul themelor cu administrarea provinciilor. Functia de proconsul al themei dispare si cu aceasta ultimul rest al sistemului cliocletianoconstantinian. n locul acelor av&tmaTOi apar ca sefi ai administratiei civile TtpcoTovoTOtpioi ai themelor, odinioar sefii cancelariei proconsulare. mprtirea n theme era, n anul 900, aceasta: n Asia-. Opsikion, Bukellarion, Optimaton, Paphla-gonia, Armeniakon, Chaldia, Koloneia, Charsianon, Anatolikon, Thrakesion, Kappadokia si thema maritim Kibyraioton. Pe mare: themele Samos si Aigaion Pelagos. n Europa: Thrakia, Macedonia, Strymon, Thessalo-nic, Hellas, Peloponnesos, Kephallenia, Nikopolis, Dyrrachion, Dalmatia, Sicilia, Longobardia, Cherson. Leon al Vl-lea, desi elev al vestitului Photios, ne-a lsat n domeniul literaturii, opere destul de mediocre: 323 NICOLAE RNESCU versificri fr nici o valoare, epigrame, apoi oracole asupra mpratilor, patriarhilor si sortii imperiului. Acestea s-au bucurat de o mare consideratie n lumea bizantin. Tratatul ele Tactic ia fost atribuit gresit (e al Isauricului). Mai nsemnat a fost activitatea lui n domeniul legislatiei: el a publicat colectia lui Basilios I, BaoiXtKcc (888-889), o colectie ele 113 nouelle, analizate de Henri Monnier (Les novelles de Leon le Sage, Paris, 1923), n care mpratul examineaz chestiunile cele mai variate si le d solutiile sale, motivate. Trebuie s mai mentionm nc si asa-zisa Carte a Prefectului, 'Ejtocp^iKOv Bi6AAov, cum spune titlul manuscrisului din Geneva, zis si Edictul lui Leon nteleptul", descoperit n 1892 de Jules Nicole ntre manuscrisele Bibliotecii din Geneva si publicat de el mai nti textul grec cu traducere latin n 1893; apoi si o traducere francez. Prefectul, enap^oq, era demnitarul care ngrijea de bresle, avea toat autoritatea asupra lor. Nicole a vzut n acest edict o oper a mpratului fcut dintr-odat pentru a reglementa corporatiile (Le livre du prefet ou l'edit de l'empereur Leon le Sage sur Ies corporations de Constantinople, Geneva, 1893, ed. 1894 cu traducere francez). Alb. Stockle, n Spdtromische und byzantinische Ziinfte (Leipzig, 1911), crede ns c aceast colectie cuprinde decizii luate ele stat n privinta corporatiilor, nu statute ale corporatiilor nsesi sau ale sefilor lor. Nu e o Culegere ele statute ale breslelor, ci o Culegere de hotrri pe care le decreteaz statul pentru ornduirea comertului, profesiunilor si industriei, care ntru att ating corporatiile, ntruct acestea au a face cu co324 mertul, profesiunile si industria capitalei. Se deosebeste de Nicole si n ceea ce priveste titlul, admite cu von Lingenthal: TO ercapxiKdv pi(3?iiov si data: argumente interne plaseaz textul sub Nikephoros Phokas. Zoras combate toate aceste preri, confirmnd datele lui Nicole. Ele s-au dat cu diferite ocazii si apoi s-a simtit nevoia de a se aduna toate la un loc (si atunci s-a

pus prefat). Acest edict este foarte important pentru cunoasterea vietii industriale si comerciale a Constantinopolu-lui din secolul al X-lea. Se vede ce mare era monopolul statului n aceast privint. Corporatia era oiJaTrijia n genere, uneori si Te%vt|. Corespunde latinului collegium (uneori coipus, aceasta ns pentru asociatiile autorizate de stat). Ele erau vechi, vin clin antichitate. Sunt n opera noastr dispozitii privitoare la: Ta[3ot)A,dpioi, notari (au si ndatoriri fat de stat) i, giuvaergii (li se zice si xpiXTo^ooi). = bancheri (.argentarii, numularii) p,LTai;o7tpcxTai = negustorii ele mtase brut (jiexa^a) KcxTapT.api.oi = negustorii de mtase toars, fire (KaTapTt^co). Ei o cldeau celor dinti, care singuri o vindeau apoi mai departe. atpiKccpioi = negustorii de mtase vopsit si de testuri de mtase (purpurarii, (3a(pec,) = neguttorii de haine = neguttorii ele stofe siriene ele mtase (7tpdv5iov, legtura) %apepia (arab.: harr) sunt bucti subtiri de mtase = neguttorii de pnz 325 NICOLAF. BANKSCU Lj.t>pex|/oi, neguttorii de droguri (unsori). Ei luau mrfurile de la /ccA,6aoi si Tparce^ow-uca (tinutul Chal-cleia, lng Pont, nu populatia Chaldeii) si din Siria. KT|pox)X,pioi = de cear, se ocupau cu fabricarea lumnrilor (din cear, Kipot;) aatcovoTtpccTca = de spun s. a. Erau apoi bresle care se ocupau cu articole de trai (hran): [iaK8A.A.dpioi, pTOTtoioi, Kcatr| Xoi etc. Sclavii (5ox>/Un), ucenicii ((a.a'ftriTcd) sunt de asemenea amintiti. N-au dreptul s vnd mrfurile stpnului. n ce priveste senatorii, oiKETai, nici ei n-au drept a vinde, iar (j.icrr}coToi sunt lucrtori cu plat. n Bizant, breslele sunt continuarea vechilor colle-gia romane, cci o arat Codex Theodosianus, legislatia lui lustinian, cu toate prescriptiile asupra lor. Se vede c organizarea veche s-a pstrat. Izvoarele literare nu contin nimic care s arate c lucrurile se schimbaser. Dac pentru o lung epoc novellele nu zic nimic de ele, e c nu au avut prilej, lucrul mergnd calea lui veche. Egiptul m schimb are multe stiri date ele papyri: o multime ele collegia sunt mentionate. Corporatiile romane n-au murit. In Italia, la Roma si Ravenna ele au continuat. Un studiu serios41, alctuit de Zoras, se opreste n expunerea sa mai nti asupra manuscrisului, a epocii Giorgio Zoras, Le corporazioni bizantine. Studio sull' (Ji.pA.iov deU'imperatore Lcone VI., Roma, 1931. 326 de compunere, titlului si mpratului sub care a fost compus. Titlul, pus de Nicole, e bine stabilit (eraxpxiicov fkpVtov), fiindc e citat asa n Tipucitus. Analizeaz apoi cuprinsul si precizeaz terminologia. Un capitol trateaz despre activitatea comercial a Constantinopolului. Prefectul Constantinopolului l reprezenta pe vechiul praefectus urbi al Romei. Dar avea aici puteri mult mai mari. Avea administratia, jurisdictia (judeca procese criminale si penale, ddea pedepse - cu recurs numai la mprat), era capul politiei, supraveghea ordinea, curtenia, ngrijea de mpodobirea orasului la iesirea mpratului si primirea oaspetilor strini. El avea si supravegherea corporatiilor. tineau numai ele el. Avea subalterni multi, ot>|j.7rovoc; (care era cel dinti, l substituia), oyo'rM'Triq tot) 7tpavccopiox>, mpreun cu cel anterior constituia Consiliul prefectului. Avea politia si ordinea public n capital: Kpiod TWV peyecbvoov, cu sediul n cele 14 regiuni, rezolvau controversele ce se iveau n cartierele lor; pcruAAcQTod

verificau exactitatea greuttilor si msurilor ntrebuintate, pe care puneau apoi 6o\)XXa; ETioTtToa controlau registrele comerciale s.a. Corporatia avea un sef. se numesc n unele corporatii TipoeaTCOTeq si TtpooTcxTou, notarii aveau un Ttpifu-Kfipioq (n altele se chemau si e^ap%oi). Unele aveau 2 presedinti, avnd n vedere importanta lor n capital (de exemplu, cele pentru mtase, pentru porci si peste15). " Mtasea fiind un articol att ele important pentru capital si negustorii numerosi (mbrcmintea mpratului, a curtii, darurile s.a.); xoipe^Tiopoi si ix''UOKpTai, pentru c pestele si carnea erau de prim necesitate n capital. 327 sefii corporatiilor erau alesi si numiti de prefect, n genere. Uneori, acesta i confirma pe cei desemnati de membri. Organizarea intern a corporatiei: l) sunt dispozitii care priveau admiterea membrilor, conditiile (s nu apartin n acelasi timp la alt b.reasl, s posede anume calitti, integritate si capacitate, consimtmntul membrilor si al presedintelui, plata unei taxe de intrare). Trebuia certificarea Prefectului. 2) Numrul membrilor, iesirea si expulzarea din corporatie. Pentru notari, Eparchikon stabileste expres c trebuiau s fie 24, nu stim despre altele. El tinea ns o list cu numrul membrilor n fiecare corporatie. Putea s demisioneze un membru, sau s fie exclus pentru vreo vin. n acelasi caz era si pedepsit, pentru vin grav i se tia mna. Corporatiile aveau subalterni (8ot>Xoi, i, t>KO'opyoi). Industria si comertul, n acest domeniu erau reglementate productia si vnzarea, exportul si importul, mrfurile care puteau fi exportate avnd nevoie de permisiunea Prefectului, fabricatia, locul unde s se vnd pestele n piete (Koc(j.dcpai); argintarii aveau prvlii pe Meat), lumnrarii n piata din fata Sf. Sofia, pretul fiind fixat. Erau prevzute pedepse pentru sabotori. Dispozitii de politie intern se adugau celor anterioare. Crciumile nu se deschideau n zile de srbtoare nainte de ora a doua a diminetii (sapte ceasuri si se nchideau la sapte seara, ca s nu se ntmple 328 scandaluri). Msuri privitoare la strinii ce veneau n oras cu mrfuri si se anuntau prefectului prin Xrvycc-mptoq, care le examina mrfurile si hotra vnzarea. Strinii aveau voie s stea n oras cel mult trei luni. 6. [ncheieri la capitolul Photios] A doua schism a lui Photios n-a existat. Cel dinti, V. Grumel, ntr-un articol publicat n sept. 193346, examinnd din nou textele pe baza crora Hergenrother si Hefele1" au conchis c Photius, rentors n scaunul patriarhal, pentru nesupunere, a fost din nou excomunicat ele Sf. Scaun, ajunge la ncheierea cu totul opus. Putin n urm, abatele Dvornik, publica un studiu asupra aceluiasi subiect48, ajungnd, pe alt cale, la aceleasi concluzii. Culegerea de acte si comentarii an-tifotiene (Mansi, Sacrorum collectio, t. XVI) contine falsuri, fcute de un antifotian. Printele Grumel reia chestiunea, discutnd prerile lui Dvornik si fcnd unele precizri pretioase, n alt articol din Echos d'Orient'a. Grumel constat c Photius a fost recunoscut patriarh legitim de loan VIII si urmasii si ct timp ocupa tronul patriarhal, n-a existat deci a doua schism 16 Y eut'il un second schisme de Photius?", n Revue des sciencesphilosophiques et theologiques, t. XII (1933), p. 432-457. f Histoire des Conciles, trad. Leclercq. 48 Le second schisme de Photius: une mystification historiqiie, Byzantion", VIII (1933). 19 V. Grumel, La liquidation de la querellephotienne, EO, 33, 1934, p. 257-288. 329

NICOLAE BANF.SCU a lui Photios. Uniunea restabilit n 879 n-a mai fost rupt nici din cauza sa, nici pentru el. Aceasta o constata si Dvornik, ale crui concluzii au fost adoptate si de H. Gregoire, care a expus problema la Academia belgian"". Stylianos, episcopul de Neocaesarea, dusmanul lui Photios, a produs mult timp o dezbinare n snul Bisericii bizantine, cci avea partizanii si, ignatienii. A scris de mai multe ori papilor, cernd s-1 condamne pe Photius a doua oar si s recunoasc numai hirotonirile lui, pentru a nu tulbura pacea Bisericii Ortodoxe. Papa stefan V a refuzat categoric acest lucru. Photios fusese recunoscut de predecesorii si. Papa Formosus (891-896) a ncercat, pentru a cla satisfactie ignatienilor, s oblige clerul care tinea hirotonirile de la Photius, s prezinte cte un libel n care s-si mrturiseasc greseala si s cear iertare, urmnd ca el s le acorde comuniunea, ca laicilor. Fireste, lucrul a strnit indignare si ncercarea sa n-a reusit. Dup moartea lui Formosus, Leon VI puse n fruntea Patriarhiei pe Antonios Cauleas, pentru c el fusese ordonat preot sub Ignatios sau sub Methodius, cci era foarte btrn acum (ca s nu mai fie discutie s-i mpace pe ignatieni si s se fac ntelegerea cu Roma). Leon VI si Cauleas scriseser papei despre dorinta de a restabili relatiile ntre cele dou Biserici asa cum erau nainte de Formosus. Roma, sfsiat de lupta n Biseric, avea interes s se nteleag cu Bizantul si loan al IX-lea (898900), w De nouveau sur le patriarche Photius, ,.Ac. de Belgique, Bulletin de la classe des lettres", 1934. 330 pap n urma lui Theodor II, care-1 reabilitase pe Formosus si ordinatiile sale (cci si acesta fusese la Roma osndit, cadavrul su aruncat n Tibru) cerea s se recunoasc la Bizant Formosus si Roma s-si retrag injonctiunile acestui pap. loan al IX-lea a gsit formula mpciuitoare: Pe Ignat ius si Photius, stefan si Antoniu - scrie el lui Sty-lian - n acelasi fel n care i-au admis prea sf. papa Nicolae si loan si al saselea, stefan, si toat Biserica roman pn acum, noi i admitem de asemenea n aceeasi ordine si te ndemnm a le ntinde deopotriv mna cu noi..." Las la o parte ntiul patriarhat al lui Photius si nu-1 aminteste pe Formosus, pricina nentelegerii. Actul lui loan IX, pacificator, fu adus la Constanti-nopol de ambasada compus din episcopul Nicolae si cardinalul loan si avu deplin succes, mpratul, patriarhul si clerul apreciar ntelepciunea lui si-si ddur adeziunea complet. Stylian se mpac si el. Se punea astfel capt schismei interioare a Bizantului si celei care separa Roma de Bizant. 7. [De la Leon VJ la Romanos l Lekapenos] Leon VI muri la 11 mai 912, lsnd domnia fratelui su Alexandros (912-913), care avea n acelasi timp tutela fiului nevrstnic, Constantin (acesta era numai ele 7 ani). Alexandros era, cum am spus, un om dedat cu totul viciilor, si cronicarii ne spun c nimic nobil sau vrednic de amintire" (ot>8ev yLvvaov ft Xoyot) ac,iov KCCTeTtp^oco) n-a svrsit1131, ocupat fiind cu 331 NfCOLAE BNESCU plcerile si destrblrile" lui (TO tpxxpv KOU acreA,yiai<; El ls conducerea imperiului fav oritilor si si toti cti serviser sub Leon fur ndeprtati din functiuni. patriarhul Euthymios fu depus, suferind cele mai crunte loviri din partea adeptilor lui Nicolae, care fu ridicat din nou pe tronul patriarhal, vduva lui Leon, Zoe, fu izgonit din palat. Himerios, seful suprem al flotei, dizgratiat, muri n nchisoare. Nechibzuinta lui Alexandros i strni din nou pe bulgari mpotriva imperiului. El insult solii lui Simeon, veniti la Constantinopol ca s rennoiasc pacea si s primeasc darurile obisnuite. Simeon reia atunci ostilittile si urmasii lui Alexandru vor avea de suferit urmrile ne-chibzuintei sale. La 913, Simeon apare sub zidurile Con-stantinopolului, n 914 ia Adrianopolul. O expeditie

mare contra lui (917) este nfrnt la Anchialos. Din fericire, domnia aceasta nu tinu mult vreme. Alexandru moare la 6 iunie 913, dup ce institui o regent condus de 6 membri, n frunte cu patriarhul Nicolae. Dintr-nsa fceau parte, ntre altii, generalul loan Eladas, un militar distins, devotat mpratului, precum si Stephanos Magistros, un om devotat dinastiei. Regenta aceasta se deschide sub cele mai rele auspicii. nainte de a-si da sufletul, Alexandru se gndise a institui o regent, care s asigure tronul lui Constantin al Vll-lea. Numi sase membri n frunte cu patriarhul Nicolae: magistros Stephanos, loan Eladas magistros, mare general, Rectorul loan, Euthymios si doi slavi ele "' Theoph. Cont., p. 378, cf. Cedrenus, p. 275 si Zonaras, III, p. 456. 332 origine, care se ridicaser la rang nsemnat la curtea mpratilor, Basilitzes si Gabrilopoulos. Consiliul acestei regente era dominat de patriarh, o fire ambitioas, care n tot timpul minorittii lui Constantin VII fu n conflict cu mprteasa Zoe, si dup nlturarea ei continu a juca un rol politic sub Lekapenos. mprejurrile erau grele. Bulgarii nvliser n Thracia, ajungnd la zidurile Constantinopolului. Un general din Asia, Constantin Ducas, se revolt, complicnd situatia. El era fiul lui Andronic, care fugise sub Leon VI la arabi, om ambitios si acesta si puternic prin relatiile lui. Trecnd Bosforul, izbuti a ptrunde pn n curtea palatului imperial cu partizanii si. Energia lui Eladas salv tronul lui Constantin VII. Usile palatului fur ncuiate, Eladas se arunc asupra rebelilor cu trupele grzii si o ncierare sngeroas se produce, n care Dukas czu. Urm represiunea, care fu crud. Zoe fu rechemat de fiul su n palat, cu ajutorul partizanilor pe care ea i avea si lu friele conducerii n minile sale, ajutat de Eladas (Helladas). Creaturile lui Alexandru fur gonite din regent, mprteasa cut s-1 mpace pe Simeon. Acesta, la rn-du-i, neputnd forta intrarea n cetate, se retrase, pri-mindu-si darurile refuzate de Alexandru. Dar n 914 Simeon se ntoarce, ia Adrianopol, si bulgarii cutreierar Thracia, devastnd tinuturile si n 9-75. mprteasa hotr o lovitur mare mpotriva barbarului, n anul 917. Un sol fu trimis la pecenegi, ca s-i atrag n aliant mpotriva bulgarilor, Bogas. O armat de uscat, sub conducerea generalului Leon Pho-kas avea s-i atace pe uscat, n timp ce flota iesea sub conducerea lui Romanos Lekcapenos, pentru a urca n 333 NICOLAF. BANF.SCU apele Dunrii spre a-i trece pe pecenegi n Bulgaria. Dar la Dunre, Lekapenos se ceart cu Bogas si pecenegii nu putur fi trecuti, se ntoarser din drum. Scpat de aceast primejdie, Simion se arunc prin surprindere asupra lui Phokas (20 august 917) si trupele acestuia, cuprinse de panic, suferir o mare nfrn-gre, lng Anchialos^'. Phokas abia scp la Messembria, uncie se mbarc cu resturile armatei, Lekapenos se ndrept si el ctre Constantinopol, dup ce i va fi luat pe fugari. mprteasa sperase s sfrme puterea lui Simeon si se vzu n fata unui dezastru. Ea ordon o anchet pentru a stabili rspunderile si Lekapenos, suspectat, era s-si piard vederea, fiind scpat numai prin influenta oamenilor Zoei (stefan si Gongyles). Strategul de Dyrrachion primi ordin s1 instige pe Petru, printul Serbiei, contra bulgarilor^ si s-i strneasc si pe unguri n spatele lor. O nou armat se ridicase sub conducerea lui Leon Phokas, care porni s-i ntlneasc pe bulgari n Thracia. Acestia l surprind ns cu atacul lor si armata bizantin fu zdrobit (n iarna 917-918). Zoe se gndi la pace. Simeon puse conditia cstoriei fiicei sale cu mpratul, ceea ce mprteasa respinse cu indignare. v- Tipoq TCO 'Axe^cbcp rcoTcq-i), e o confuzie datorat faptului c n Evul Mediu, cum arat C. Amantos, EEBS 1924, p. 49, Anchia-los se numea si 'A^eXo) si 'A^eXot, pe care istoriografii arhaizanti l ortografiau 'A%el(pot. v Dolger, Regesten, nr. 580. ..:>. -, V; .;.-..

334 Simeon continu a devasta provincii \r\ Balcani, se arunc asupra srbilor, l nlocui pe Petru cu un vr al acestuia, Paul. n acest timp, la Bizant se urzeau mari intrigi. Zoe voia s-si ntreasc tronul, patriarhul s-si cstige regenta, amndoi ru vzuti ele multime clin cauza nfrngerilor suferite si ochii acestei multimi se ndreptau ctre sefii militari. Phokas, cu parizanii si clin aristrocratie, era o putere si Zoe era ndemnat ele parakoimomenos Constantin, cumnatul generalului, a si-1 apropia. Runciman crede si n proiectul unei cstorii ntre ei (fapt care nu se documenteaz). Tnrul mprat avea un pedagog foarte devotat, Theodor. Temndu-se ele Leon Phokas, creznclu-1 capabil, odat stpn pe imperiu, ele a suprima drepturile porphyrogenetului, ceru ajutorul lui Lekapenos. i scrise, n numele mpratului. Dar aflndu-se la palat, Constantin parakoimomenos i porunci lui Lekapenos s plteasc marinarii si s desfac flota. Amiralul l pofti ns a ngriji personal de aceste lucruri si cnel parakoimomenos veni, Lekapenos l aresta. Zoe trimite oamenii si pentru a cere explicatii lui Lekapenos, dar poporul i mpiedic de a ajunge la tint. Pedagogul i impuse la crm pe magistrul stefan si pe patriarh, n cele din urm, fiindc Leon avea puterea armatei si cuta o ntelegere cu Lekapenos, Theoeior l ndeamn pe acesta a-si aduce flota n portul Bucoleon, unde venind i intimida pe cei elin palat. Lekapenos ptrunde nuntru, jur credint mpratului ntr-o capel a palatului. si acesta l numeste beteriarcb, la 25 martie 919. Dar ambitia lui nu se opri aici. n aprilie, el l cstori pe Constantin VII cu fiica sa Elena si 335 NICOLAE BANESCU lu titlul de basileopator, numindu-1 pe fiul su Cbris-toform locu-i heteriarch. n fata acestor uzurpatii, n ntelegere cu partizanii mprtesei, cu parakoimomenos, Leon Phokas se revolt la Chrysopolis, uncie se afla cu trupele. Se d o lupt, n care armata lui este btut, iar mai ncolo el e prins si-si pierde vederea. Romanos Lekapenos cut a-si consolida puterea. El o ndeprt din palat pe Zoe, cu toate plngerile lui Constantin VII, pedagogul Theodor fu si el exilat n thema Opsikion, astfel nct mpratul nu mai avu nici un protector pe lng el. El fu silit a-1 proclama, la 24 septembrie 919, pe Romanos caesar, iar n ziua ele l 7 decembrie 920, Constantin VII si patriarhul Nicolae l ncoronau ca mprat. Runciman pune ncoronarea lui n 919, dar Tomus Unionis, clin 9 iulie 920, avu loc sub Constantin basileus si Romanus basileopator91. Lekapenos si aduse ndat n palat numeroasa lui familie: avea, afar de Elena, nc trei fete mritate cu nobili de seam (din familiile Argyros, Saronites, Mu-sele) si patru bieti: Christophor, cstorit, Theophy-laktos, eunuc, destinat pentru Biseric, stefan si Constantin, care vor fi asociati ca mprati. Ca odinioar Basilios I, Lekapenos ambitiona s ntemeieze o dinastie. La 6 ianuarie 921, el o ncorona pe sotia sa Theodora drept augusta. Ceva mai n urm, l asocie pe Christofor la tron, ncoronndu-1 mprat. Pentru a-si ntri situatia si a-1 compromite pe mostenitorul legitim al tronului, aclun n iulie 920 un sinod, spre a restabili pacea n Biseric, tulburat de '4 Grumel, Regestes, nr. 669. 336 chestiunea cstoriilor lui Leon VI. Actul acestui sinod, Tomus Unionis, n ce priveste cstoria a patra a lui Leon VI, nu o ratific dect pentru a o osndi n principiu. Iat ce se spunea n adevr n acest T6|o.oq 'Evcbaecot: Scandalurile n secolele trecute au gsit n-todeauna o vindecare; tot asa si acum cu privire la cstorie: pricina scandalului nemaifiind, Biserica se ntoarce la buna sa rncluial. De aceea, adunati mpreun, noi, episcopi si preoti, fr a-i condamna pe cei care au trit astfel, decidem, cu ncepere din anul de fat 6428, indictia a 8-a, a interzice n chip absolut a patra cstorie" - dup care urmeaz sanctiunile. Cnd mprteasa Theodora muri, n februarie

922, Lekapenos o ncorona pe Sofia, sotia lui Christophor, ca augusta. Iar n 924 i ncorona ca mprati pe ceilalti doi fii ai si, stefan si Constantin. c. [ROMANOS l LEKAPENOS] l. [Romanos I Lekapenos si tarul Simeon] Abia instalat pe tronul imperiului, Lekapenos avu s nfrunte rzboiul furios al lui Simeon. n vara anului 919, acesta nvlea n Tbracia si ajungea pn la Dardanele. n 920 nu se aminteste nici o invazie. Simeon era ocupat n Serbia, uncie Bizantul organizase revolta printului Zacharia mpotriva lui Paul. Zacharia a fost alungat ele bulgari. n 921 se arunc ns asupra Thraciei, unde e atacat ele Potbos Argyros si nevoit a se retrage ctre He-rakleia si Selymbria. Nicolae Mysticul i scrie n tot acest timp sefului bulgar, pentru a-1 aduce la pace, dur fr nici un succes. n 922, o nou invazie a lui Simeon ajunge sub zidurile Constantinopolului. Lekapenos ncearc a apra palatul ele la Pege, clar nu izbuti. Armata bizantin e respins, palatul ars. n 923, Simeon ncearc a nvli iarsi. Dar e tinut mult timp pe loc de Adrianopolul pe care elin nou l atac. Generalul Moroleon, l apr cu ndrjire, n cele din urm, cetatea se pred elin cauza foametei si Simeon se rzbun barbar asupra aprtorului, ucis n torturi. Bulgarul nu merge mai departe; n fata armatei bizantine se retrase pentru a se ndrepta spre Serbia, unde Bizantul l atrsese ele partea sa pe Paul. Bulgarii nvlesc, Simeon l pune n locul printului Paul pe Zacharia. 338 n 924, Simeon se hotr a da asupra Constantino-polului un atac decisiv. Experienta i artase c cetatea nu putea fi luat numai pe uscat; el cut, prin urmare, o putere maritim pe care s-o aduc n ajutor si alegerea lui se opri asupra Fatimidului Al~Mahdi din Africa. O ambasad a sa venea la curtea sefului arab si ntelegerea se ncheia. Dar cnd ambasada se ntoarse, nsotit de misiunea african, n drumul lor czur n mna unor trupe grecesti clin Calabria, ca-re-i trimiser la Constantinopol. Lekapenos fu destul de dibaci n a-i opri pe bulgari, trimitnd pe africani napoi cu daruri, oferind arabilor africani rennoirea pcii si a tributului stabilit n 917 cu strategul de Calabria, Eustathios55. Oferta fu primit si astfel Simeon rmase nselat n asteptrile sale. n aceeasi vreme, Bizantul ncepuse negocieri n Orient, la Bagdad, pentru a-si avea armatele clin Asia libere, cci atacul bulgar era asteptat. n vara acestui an, 924, Simeon nvli n Macedonia si Thracia. n septembrie, el ajunse sub zidurile Capitalei. Aici, fie c-i venise vestea nereusitei sale n (Africa, fie c se astepta la sosirea trupelor clin Asia, se opri. n loc de a da asalt contra fortificatiilor, el cer~u s-l vad pe patriarhul Nicolae, care avu, n tot timpul acestor nentrerupte asalturi ale bulgarilor, o continu corespondent cu cneazul Simeon, pentru a-1 ntoarce la pace. Patriarhul veni, nsotit de doi demnitari, clar Simeon ceru s aib o ntrevedere cu mpratul. Lekapenos primi acest lucru si astfel avu loc, n cartierul Cosmiclion, adic n fundul Cornului de Aur, vestita Dolger, Regesten, n r. 603. 339 N1COLAF. BANF.SCU ntlnire dintre acesti doi suverani, rivali nempcati. Runciman pune data acestei ntlniri la 9 septembrie 924, iar Zlatarski si printele GrumeP6, la 923. Cronicarii se contrazic n privinta datei. E mai probabil c evenimentul a avut loc n 924, cum arat D6lgerr. Cronicarii bizantini au subliniat contrastul izbitor dintre cei doi suverani. Pe cnd cneazul bulgar aprea nconjurat de grzi strlucitoare, mbtat de aclamatiile soldatilor si, care-1 aclamau, n limba bizantinilor, ca basileus, adic mprat, Lekapenos se retrgea cu patriarhul n biserica Sfnta Fecioar din Blacherne, pentru rugciune. El se narma cu mantia sacr a Fecioarei, punnd-o pe el, ca o platos pe care sgetile n-o vor putea ptrunde si veni la ntlnire, tinnd lui

Si-meon o cuvntare plin ele umilint crestin si ele mndrie imperial: Am auzit c esti un om religios - i zise - si crestin, clar nu vd actele tale n armonie cu aceste cuvinte. Un om evlavios si crestin vrea pace si iubire, dac cel putin Dumnezeu este si se cheam iubire, dar numai un om fr Dumnezeu si necrestin se bucur ele mcel si de vrsarea sngelui nevinovat. Dac deci esti un adevrat crestin, cum credem, nceteaz cu nedreptul tu mcel si cu vrsarea sngelui nevinovat si f pace cu noi, crestinii. Om esti si tu si astepti moartea si nvierea si judecata si rsplata. Azi esti printre vii, si mine te vei risipi n trn, o febr va irosi toat trufia ta. Ce vei spune cnd vei merge dinaintea lui Dumnezeu, despre nedreptele tale mce* Grumel, Regestes, nr. 714, p. 196. 5" Dolger, Regesten, nr. 604. 340 luri ? Cum te vei nftisa dinaintea Teribilului, Dreptului Judector ?"58 Simeon fu adnc miscat de cuvintele mpratului. Cnd se ntoarse la ai si, nu putu s nu le vorbeasc de nobila atitudine care-i impusese. El nu mai nvli de la acea dat n provinciile bizantine. Se ncheie un armistitiu. Se pare - cum socoate Runciman - c el pstr unele cetti n jurul Thessalonicului si ddea napoi imperiului teritorii, n prima linie cettile de la Marea Neagr, Agathopolis, Sozopolis, Anchialos si Develtos. n schimb, Bizantul i pltea clarul de 100 skaramangidV{\ pe care le primise bulgarul de la Leon VI, iar mpratul aduga la acestea o sum de bani (monede de aur) si alte daruri. Dar Simeon nu se tinu de nvoial, nu ddu cettile, si Romanus nu-i plti dect 100 ele skaramangia si-i retrase bogata indemnizatie. Totusi lupte nu se mai pomenesc n Thracia. Lekapenos putea fi multumit de rezultatul ntrevederii. Patriarhul era ns furios. El scrise dou scrisori aspre. La 15 mai 925 muri. Curnd ns dup acest eveniment, Bulgaria si asigura independenta sa spiritual. Simeon, care avusese titlul simplu de cneaz sau ap%cov, nu se mai multumea acum, la captul vietii, cu acest titlu. El rvnea la cel de mprat" si, convins c niciodat nu-i va fi acordat de la Bizant, cut s si-1 ia n chip nelegitim. De aceea, n 925, se proclam basileus si spre a face titlul su mai strlucitor, adug cuvintele Poop.oda>v Kcd BorjX-ydpcov. n anul urmtor, un ambasador al papei i adu'8 Teoph. Cont., p. 408, care descrie n amnunt ororile comise ele barbar n aceast campanie. 341 N1COIAF. BNF.SCU se confirmarea acestui titlu imperial, n acest timp, probabil cu autorizatia papei, seful bisericii bulgare fu ridicat la rangul ele patriarh. Romanos era acum liber - avnd pace la nord - de a-si ndrepta fortele n Orient, mpotriva arabilor. Sime-on, la rndul su, se ntoarse asupra Serbiei, n 925, Za-charias se ridicase mpotriva bulgarilor, o armat trimis de Simeon mpotriva srbilor fusese nimicit, n 926, Serbia fu devastat crncen si suferi mari mceluri. Pentru a tine Serbia, trebuia controlat Croatia, care era alturi. Simeon lu ofensiva mpotriva ei. O mare armat trimis acolo cu Alogobotur, fu distrus59, si Simeon nevoit a face pace cu croatii. Aceast nfrngere l atinse si n 2 7 m i 92 7 el muri de boal de inim. Pe lng aceasta, rzboiul cu bulgarii ajungea acum la punctul su culminant, n sfrsit, n consiliul de tutel, stpnea o mare nentelegere. Situatia fu agravat n curnd printr-o rscoal. Un general capabil, Constantin Ducas, fiul lui Andronic, fugit la arabi, ncerc a rsturna regenta, pentru a se proclama mprat, si patriarhul Nicolae pare a nu fi fost strin de acest complot. Datorit prevederii si energiei lui loan Ela-das, conspiratia e nnbusit. Represiunea fu sngeroas: Ducas, familia sa si o multime de nalti demnitari, cuprinsi n aceast conspiratie, fur executati cu cea mai mare cruzime. Ducas ptrunse cu ai si pn n curtea palatului, unde Elaclas cu trupele grzii i nfrnge clup o lupt sngeroas, Ducas cznd n ncierare60. 59 Theophanes Cont., p. 411. 60 Descrierea n amnunt a acestui episod la Cedr., II p. 278-281, ecl. Bonn.

-M. . 342 La dorinta mpratului, mprteasa-mam Zoe e rechemat atunci n palat si ea conduse de la 914 regenta, nlturndu-i pe partizanii lui Alexandru si ncredintnd comenzile partizanilor ei. Politica nechibzuit a lui Alexandru dezlntuie furia lui Simeon, care n 913 pustii tinuturile pn n fata Constantinopolului. Adrianopol czuse n minile sale. Regenta se hotr atunci la o actiune energic mpotriva bulgarilor. Bizantinii se silir a-i cstiga cu ei pe arabi, pecenegi, srbi, maghiari, pentru a da o lovitur grea dusmanului. Trei ani se fcur mari pregtiri. Trupele imperiului fur concentrate clin toate prtile n Europa. Comanda trupelor de uscat se ncredinta lui Leon Phokas, unul dintre cei mai buni generali, iar flota, care trebuia s-i transporte pe pecenegi peste Dunre, n ajutor, fu pus sub conducerea drungarului (amiralului) Romanos Lekapenos sau Lakapenos. Dar invidia dintre generali compromise toat actiunea. Lupta se ddu la 20 august 917, la nord ele Anchialos, sfrsinclu-se cu nfrngerea total a bizantinilor. Toat peninsula rmase atunci n puterea bulgarilor. Frontiera lor mergea de la Mesembria, pe trmul Pontului, prin Adrianopol, pn la Rodope si la Apus pn la coasta Albaniei. Stpnitorul unei asemenea monarhii nu se mai putea multumi cu titlul ele cneaz (arcbon), pe care-1 purtaser Boris si naintasii si. El se intitula (925) cleci tar al bulgarilor si domn de sine stttor (autocrator) al Grecilor". Titlul ele tar, introdus ele Simeon, vine elin latinescul caesar. Un mprat trebuia s aib, dup conceptia ele atunci, un patriarh alturi ele el. Simeon ridic, prin urmare, 343 arhiepiscopatul bulgar la rangul de patriarhat, cu scaunul la Drstor. Coroana tarilor o primi el de la Roma61. La Constantinopol, partidele lui Phokas si Leka-penos se luptau ntre ele. Lekapenos ancorase n fata orasului. Pedagogul mpratului, Theodoros, l sftui atunci pe acesta ca s sprijine pe Lekapenos, s si-1 apropie, pentru a-si asigura domnia mpotriva attor primejdii. Constantin VII l proclam astfel pe Roma-nos Lekapenos, la 25 martie 919, H.EJO.C, LTocipemp%ric; (comandantul trupelor strine ale grzii) si acesta jur solemn, n Capela palatului, credint tnrului mprat. Romanos era ns un mare ambitios; el vroia s-si asigure conducerea imperiului. Fiica sa Elena fu cstorit cu mpratul si el fu nltat acum la rangul de paaiXeoiocTCQp, iar nalta comand militar pe care o avusese el fu ncredintat fiului su Christophoros. Leon Phokas se rzvrteste, putin dup aceea, rsculnd temele Orientului. Dar e prsit de cea mai mare parte a trupelor si, prins, si pierde vederea. Lekapenos urc n serie cele din urm trepte care l mai desprteau ele tron. n septembrie 919 el e numit caesar, iar la 17 decembrie era ncoronat solemn de ctre patriarh ca basileus, coregent al lui Constantin (decembrie 919-944). Constantin al VH-lea era socotit fiu nelegitim si aceasta i crea o situatie primejdioas, care tinu pn la publicarea faimosului Tomus Unionis, actul eliberat n prezenta lui Constantin, si n care cstoria a patra era condamnat (9 iulie 921), n care prin urmare 61 Jirecek, Gescb. derBulgaren, cap. VIII. 344 cstoria tatlui su nu se ratific dect pentru a o condamna n principiu. 2. Guvernarea lui Romanos Lekapenos, Luptele cu bulgarii, nvlirea maghiarilor si atacul rusilor Romanos Lekapenos fu un aprtor energic al imperiului. Primejdia de cpetenie erau acum bulgarii si piratii din Creta. Simeon asedia din nou Constantinopolul, n anul 924 si, pentru a avea o flot n ajutorul su, el

intr n tratative cu califul din Kairuan (Tunis), dar solii acestuia fur prinsi de bizantini, n anul urmtor, Romanos fu nevoit s ias din capital, pentru a se ntlni cu Simeon, ca s trateze pacea. Un proiect de aliant ntre arabi si bulgari a avut loc din initiativa tarului Simeon (893-927). El voia cucerirea Constantinopolului. Pe uscat n-o putea lua, i trebuia o flot. Pentru a o avea, se adres arabilor din Africa, f atintitilor, de alt parte, celor din Asia, n special emirului de Tarsos. Cu acesta nu reusir tratativele; diplomatia lui Romanos Lekapenos zdrnici pe cele cu africanii. Cedrenus62 schiteaz proiectul lui Simeon. Arabii, ispititi de proiect, trimit cu ambasada lui Simeon cteva personaje s ncheie actul. Dar toti cad n minile flotei bizantine din Calabria si fur dusi la Constantinopol. Lekapenos se poart bine cu arabii, le d drumul, cu daruri (ca s mpiedice alianta). Cedrenus nu precizeaz data. N-a putut fi dect clup 919, adic dup ncoronarea lui Leka62 Cedrenus, II, 356. 345 N1COLAE BANESCU penos, si anterior lui 923, cnd a avut loc ntrevederea lui Lekapenos cu Simeon, care a adus o suspendare a ostilittilor contra Constantinopolului. n Mas 'di (Livada ele aur"), exist un pasaj clin care s-a nteles c arabii clin Tars s-au ntlnit cu bulgarii la Venetia. Unii i-au vzut aici pe bulgarii de la Volga, o imposibilitate. Canard vecie n aceasta tot o ntrevedere cu bulgarii lui Simeon (923). Locul ? La Masudi e H.r.f.n. diya. Poate Chalcis, sau Chalcidia, ceea ce convine. Sau, zice Canard, trebuie corectat n Harquaduniya" = Chalkedon". tarul bulgarilor nu mai nvli de acum n provinciile bizantine. Bizantinii i aruncaser pe srbi asupra lui. Printul acestora, Paul, tinznd la neatrnare, fusese depus ele Simeon, care l nlocuise cu Zacharias. Acesta fcu ns aliant cu bizantinii si o armat puternic a bulgarilor, trimis mpotriva lui, fu nimicit. O a doua armat l sili pe Zacharias a se refugia n Croatia, iar Serbia fu pustiit atunci ngrozitor (924). Izbnzile acestea i duser pe bulgari la lupt cu Tomislav, regele Croatiei, dar generalul lor, Alogobotur, fu zdrobit de croati n 927. n mijlocul acestor lupte, tarul Simeon muri la 27 mai 927, si aceasta nsemneaz nceputul decderii puterii bulgare. Fiul lui Simeon, tarul Petru, care nu avea spiritul rzboinic al tatlui su, (927-969), dup cteva lupte n Macedonia, amenintat din toate prtile de vecini, se grbi a ncheia pace cu bizantinii. Pacea fu pecetluit, la 8 octombrie 927, prin cstoria lui Petru cu o ne"-1 M. Canard. Arabes et Biilgares au debut de X-e siecle. By-zantiorr, 11, 1936, p. 213 si urm.). 346 poat a lui Romanos, Mria. Noua politic bulgar se ntemeiaz acum pe o strns prietenie cu Bizantul. O mare ntelepciune politic a Cancelariei bizantine fu recunoasterea patriarhatului bulgar, prin care biserica national bulgar fu atras definitiv n comunitatea ortodox, rupnduse de orice legturi cu Vechea Rom. Mai trziu i se recunoaste tarului bulgar si titlul de poccnXetK; (sub Constantin VII)"61. Nemultumirile partizanilor rzboinici ai lui Simeon l vor ridica pe boierul Nicolae mpotriva tarului si, biruit, Nicolae se va retrage la Apus, unde fiii si vor ntemeia n Macedonia si Albania un nou tarat. Pecenegii prdar n timpul lui Petru Bulgaria, iar maghiarii o cutreierar ele 5 ori, n drumul lor ctre tinuturile bizantine. Luptele cu arabii. n rsrit, imperiul cstig biruinte mari asupra dusmanilor si. Vestitul renegat Leon din Tripolisfu btut att de tare, n 922, ele amiralul loan Radinos, la Lemnos, nct flota piratului fu distrus cu desvrsire si linistea asigurat iarsi n Marea Egee64. Tot att de fericite fur armatele imperiului mpotriva califatului din Bagdad. Lupte aprige, purtate timp de 22 de ani, ele ilustrul general armean loan Curcuas (Gurgen) (920-942) ca un alt Traian sau Belisarie('\ mpinser hotarele Imperiului ele la Halys pn la Tigru si Eufrat, cstignd mai bine de o mie de orase imperiului. Dup un lung asediu si mari lupte purtate ele

Curcuas, Melitene, puternica cetate ele lng Eufrat "' Data, considerat pn acum 924, e aceasta. Ea rezult dintr-o scrisoare a patriarhului Nicolae ctre Simeon, clin 922 (v. Grumel, Regestes, nr. 705, p.188). M Theoph. Cont., p. 427. .{.-,.,. 347 NICOLAF. BANESCU se pred n mai 934 bizantinilor. Emirul66 ajunse acum aliatul Bizantului n luptele cu coreligionarii si. Popoarele crestine din Orient, armenii si iberii, scuturar acum si ele jugul arab. nc clin vremea lui Basilios, Bagratizii (Bagratunii) ntemeiaser un stat armean neatrnat si Asot, Printul Printilor" (p%cov TCOV ccpxovTcov), primise de la mprat coroana de rege. Cellalt Asot, al Il-lea, nepotul celui dinti (915-928), cu ajutorul iberilor si n legtur cu Bizantul, ridic statul su la cea mai mare putere si califatul trebui s-i acorde n 922 titlul de Rege al Regilor". Armenia sttu de acum n cea mai strns legtur cu Imperiul bizantin, ca un post naintat al crestinittii. nc o izbnd rsplti, sub Romanos, armele biruitoare ale bizantinilor n Orient: dup cucerirea cettii Nisibis si a altor cetti din Mesopotamia de ctre viteazul Curcuas1171, n 942, locuitorii din Edessa, amenintat de el, pentru a scpa se hotrr (944) a-i preda sacrul palladium al acelui oras, giulgiul sau pnza cu chipul nefcut de mn omeneasc" al Mntuitorului lisus (TO toi) XpiOTOi) ayiov eKfiayeov)67, care, trimis la Constantinopol, fu ntmpinat peste tot de numeroase deputtii si ajunse, ntr-un adevrat triumf, n Capitala imperiului, mpratul iesea naintea sfintei relicve la Blacherne, ngenunchind naintea ei si nso-tind-o, mpreun cu patriarhul, cu mare alai, pn la Sfnta Sofia, ele unde, dup un serviciu divin, fu dus n palat. 66 Apochaps la bizantini (Abu-Hafs). '.' "" Theoph. Cont., p. 432. Cf. Zonaras, III, p.479: TO xeip6tet>K -iov eKfunroiia TO> ocoTfjpoq Xpioiov TO i^eov XEip6|a.cxKtpov. 348 Nvlirea ungurilor. n timpul acestei domnii, se nregistreaz si o nvlire a ungurilor, care au prdat Thracia pn la Constantinopol. Continuatorul lui Theo-phanes, mentionnd aceast prim invazie a lor, oprit prin iscusinta protovestiarului Theophanes, care, trimis ca s fac XXyiov, stiu n chip ntelept si ele admirat s ndeplineasc tot ce a voit, foarte ludat si admirat de barbari pentru prudenta si ntelepciunea sa68. nvtatii belgieni H. Gregoire si P. Orgels, ntr-un studiu recent69, aduc unele precizri privitoare la aceast invazie, scoase din Viata Sf. Vasile cel Tnr", redactat, dup ei, ntre 956 si 959- n aceast Viat" se vorbeste de o invazie a ungurilor (numiti turci), pe care un preot Theophanes, ntretinut n casa fratilor Gongyles, ntr-o convorbire la care ia parte si Sf. Vasile cel Tnr, i socotea un instrument al rzbunrii divine pentru pcatele crestinilor (scandalurile bigamiei si tetragamiei). Sf. Vasile intervine atunci pentru a spune c n acest moment chiar o viziune i reveleaz c blestematii de unguri, silindu-se a trece Dunrea, au fost necati n valurile sale. nvtatii belgieni fixeaz data acestei invazii n 933-934. Ungurii luaser, strbtnd Thracia, multi prizonieri, afirm cronicarul, mpratul Romanos Lekapenos n-a crutat banii pentru a-i rscumpra cu generozitate. Autorul arab Mas'ucli (Macoucli, Prairies d'Or) plaseaz evenimentul dup 932, fapt care concord cu datarea cronicarilor bizantini, care plaseaz reusita 68 Theophanes Continuatus, ecl. Bonn, p. 422-423. 09 L'invasion hongroise dans la Vie de Saint Basile lejeune", Byzantion", XXIV, tome (1954), fasc. I, p. 147-154. 349 NICOLAE BANKSCU protovestiarului Theophanes contra maghiarilor n aprilie 934". Atacul rusilor asupra Constantinopolului. Bizantul fu amenintat, n aceast vreme, si de rusi. Igor

concluse aici mai mult de 1.000 de corbii, cu 40.000 de oameni (941). Flota imperiului, comandat ele patriciul Theophanes, i ntmpin pe rusi la Hierion si nimiceste cele mai multe corbii. Cei care scap sunt pusi pe fug. Debarcnd n Bithynia, pentru a-si cuta merinde, sunt zdrobiti acolo de Curcuas si de Barclas Phokas. Ctiva ani mai trziu (944), ei sunt nevoiti a ncheia un tratat de comert cu bizantinii. 3. Actele interne ale guvernrii lui Lekapenos Dar Romanos Lekapenos desfsur o activitate binefctoare si n afacerile interioare. Foarte nsemnat e atentia pe care mpratul o ddu chestiunii agrare, care de mult vreme preocupa imperiul. El interveni anume n favoarea celor slabi, a micilor proprietari de pmnturi, apsati de ctre cei puternici", adic de cei avuti. n 927, o mare foamete bntui n imperiu si srcimea fu nevoit, pentru a-si procura existenta, s-si vnd bunurile. Cei bogati, oi 5t>va-coi, cum li se zicea atunci, se folosir ele acest prilej pentru a cumpra propriettile sracilor la un pret de nimic, n afar ele nedreptatea social, ele lipsa milei fat ele cel slab, a acelei filantropii" despre care vorbeste mpratul n novella sa, lucrul acesta izbea aelnc interesele statu" Cf. Theophanes Continuatus, ecl. Bonn, p. 422 si urm. 350 lui: cresterea nemsurat a marii proprietti ruina finantele si slbea n acelasi timp puterea de aprare a imperiului, ostirea; cci la bizantini serviciul militar se ntemeia mai cu seam pe bunurile inalienabile ale soldatilor. Cnd aceste bunuri se nstrinau n minile marilor proprietari, recrutarea armatei era mpiedicat. Pentru a stvili acest abuz al bogatilor si a proteja clasa micilor agricultori liberi, att de necesar economiei generale a statului, Romanos Lekapenos ddu dou novelle: o novell n 922 si alta n 934, prin care le interzicea celor puternici s-si nsuseasc proprietatea cuiva ntreag sau n parte, fie pentru ei, fie pentru domeniile mprtesti sau pentru cele ale bisericilor si mnstirilor. Cine clca aceast dispozitie, n orice chip - prin cumprare, danie, mostenire sau altcumva era obligat s restituie proprietatea, cu toate mbunttirile ce i-ar fi adus, vnztorulului sau rudelor lui si, n lipsa acestora, satului sau mosiei, fr nici un drept la despgubire si pe lng aceasta s plteasc fiscului, drept amend, valoarea propriettii sau s sufere vreo alt pedeaps"'. "' Romanos Lekapenos intervine cu energie n chestiunea agrar, care ajunge acum o problem grav pentru stat. Cei puternici (5\)vcxioi) acapareaz tot mai mult proprietatea mic trneasc si militar, primejduind interesele statului, cci, nc din epoca lui Heraklios, economia si finantele statului, ca si aprarea lui se ntemeiau pe aceast mic proprietate, mpratii de mai nainte n-au luat msuri n aceast privint. Leon W a usurat chiar aceast sporire a propriettilor mari n paguba sracilor (Ttevryuei;, TiTcoxoi). Erau dispozitii vechi n legislatie care le interziceau functionarilor de a cumpra n timpul functiunii lor proprietti sau de a obtine mosteniri, fr autorizatia special a mpratului. Leon VI 351 NICOLAE BANESCU Iar dac vreun mic proprietar de pmnt ar fi voit s mbrtiseze viata monahal, el n-avea dreptul s druiasc pmntul su unei mnstiri ori biserici. Crmuirea lui Romanos Lekapenos fu energic si nteleapt, ntr-un singur punct fu aceast crmuire atacabil: atitudinea lui Lekapenos fat de mostenitorul legiuit al tronului, Constantin VII. n tot timpul domniei sale, el lucr cu vdit intentie ele a-1 nltura ele la conducerea imperiului, substituindu-i propria sa familie. An de an, Lekapenos aduga, pentru ntrirea situatiei cstigate, noi uzurpatii. Ajuns basileus, el fcu, n 920, ca sotia sa s fie procamat augusta, n mai 921, fiul su cel mare, Christophoros, primi coroana imperial; n 922, el ia primul loc pe monede, n actele publice, n ceremonii, n paguba lui Constantin. Cnd sotia lui Lekapenos muri n februarie 922, titlul de augusta trecu asupra Sophiei, sotia lui Christophoros.

n 924, al doilea fiu al su, Stephanos, si apoi al treilea, Constantin, erau asociati la tron, obtinnd coroana imperial, n sfrsit, al patrulea fiu al su, un stricat, Theophylaktos, fu ridicat pe tronul patriarhal (februarie 933). Astfel, toti copiii lui erau nltati la cele dinti locuri ale imperiului; ei treceau totdeauna ridic aceast restrictie pentru functionarii capitalei si o ndulci pentru cei din provincii. El a slbit apoi printr-o novell si dreptul ele preemtiune (rcpoti^j,r|cn,q) al vecinilor, care mpiedica nstrinarea propriettii trnesti n minile celor bogati (numai n primele sase luni vecinii puteau s aib dreptul de excludere a altuia de la cumprare, vrsnd pretul cumprrii). Prin aceste msuri s-a usurat intrarea micii proprietti n minile celor puternici (Vezi G. Ostrogorsky, Geschichte des byzanti-nischen Staates, p. 179). 352 naintea lui Constantin VII, care, desi era adevratul reprezentant al casei macedonene domnitoare, rmnea pe planul al treilea. n 920, uniunea cu Roma recunostea principiul Bisericii grecesti asupra nulittii cstoriei a patra. Singurul mostenitor al casei domnitoare, prin aceast condamnare a cstoriei tatlui su, era stigmatizat n ochii credinciosilor ca bastard. Astfel lucrase omul de energie Lekapenos, pentru a trece tronul imperiului propriilor si urmasi, nlocuirea definitiv a casei lui Basilios prin dinastia cea nou, Lekapenos, prea numai o chestie de timp. Planurile sale fur ns zdrnicite de propriii si copii. Christophoros murise mai nainte. Ceilalti doi, Stepha-nos si Constantin, l ridicau pe Romanos din Palat la 16 decembrie 944 si-1 nchideau n mnstirea din insula Prote, clugrindu-1. Epoca lui Romanos Lekapenos a fost de o mare important pentru politica oriental a Bizantului. Dup trei veacuri de defensiv, imperiul ia, n sfrsit, ofensiva mpotriva arabilor.'loan Curcuas este eroul acestei epoci, cel mai strlucit soldat al imperiului, conduce ntmpltor aceast ofensiv. Un cronicar l numeste al doilea Traian" sau Belisarie. El ddu Bizantului 20 de ani de glorie, lu aproape 1.000 de cetti, dup expresia aceluiasi cronicar72. n curnd, aceeasi soart i astepta si pe ei. Temn-du-se s nu pteasc ceea ce ptise tatl lor, Constantin VII o lu nainte si, din ordinul su, cei doi core-genti fur luati, n ianuarie 945, din palat, unde nc ! Theoph. Cont., p.427. 353 NICOLAE BANESCU nu-si sfrsiser masa si exilati n mnstirea unde se pocia acum printele lor. Cu aceasta, urmasul legitim al casei macedonene reintra n drepturile sale. Pricina attor tulburri n preajma tronului era veche. Bizantul mostenise de la vechiul Imperiu roman unul dintre viciile sale constitutive, care-i aduse ruina: lipsa unei legi de succesiune. Pn n veacul al IX-lea, Imperiul bizantin nu fusese obisnuit a respecta filiatia natural, adevrata lege de ereditate monarhic. Orice tran, orice aventurier ndrznet putea fi destul de nobil pentru mostenirea lui Constantin cel Mare. Superstitia - preziceri, oracole, visuri - era, cum am vzut, un element puternic n aceste lovituri extraordinare ale norocului, mpratii cutaser a reactiona mpotriva acestei primejdioase tendinte; ei ncercar a nlesni transmiterea puterii, asociind, nc din timpul vietii lor, la imperiu, fie pe mostenitorii lor adoptivi, fie pe descendentii legitimi. Aceasta nu era nc de ajuns; trebuiau reformate moravurile, trebuia s se dea bizantinilor o religie monarhic. Uzurpatorii nteleseser de multe ori aceast necesitate. Basilios I stabilise legitimitatea copiilor nscuti n palatul de purpur (rcopcp'opoyEvvriTOt). ntmplrile descrise mai sus, bucuria cu care poporul primi restabilirea lui Constantin VI Porphyro-gennetos n fruntea imperiului, ca adevrat mostenitor al casei domnitoare, ne arat progresul ce-1 fcuse, n secolul al X-lea, ideea legitimittii monarhice. Asa ceva nu s-a putut vedea, bunoar, la sfrsitul secolului al VUI-lea, cnd nefericitul Constantin VI fusese nlturat cu atta cruzime de pe tron de ambitioasa lui mam.

354 D. f CONSTANTIN VII PORPHYROGENNETOS (945-959)] Acum, la anul 945, ncepe guvernarea personal a lui Constantin VII Porphyrogennetos. El ncepe prin-tr-o serie de destituiri, pentru a-si asigura concursul oamenilor pe care se putea bizui. Printre acestia se distingeau membrii familiei Phokas, care aduseser attea mari servicii imperiului. Bardas Phokas, fratele revoltatului Leon, fu ridicat la rangul de domestikos r>v a%oAxov, cei trei fii ai si, generali eminenti, Nike-phoros, Leon si Constantin, primir cele mai nsemnate comenzi militare n Asia. Foarte influent n aceast domnie fu apoi Basilios, supranumit 6 neTEivoc; (naripatul). Familia Argyros ddu de asemenea ctiva ilustrii generali, ca Pothos Argyros si Marianos Argyros patriciul, care lupt glorios n Italia meridional. Constantin VII era mai mult un om de studiu dect de actiune. Activittii sale literare i se datoreaz miscarea intelectual foarte nsemnat a acestei epoci. Grija crmuirii fu lsat mprtesei Elena si oamenilor de energie din fruntea imperiului. Blnd din fire, mpratul tolera scandalurile patriahului Theophylak-tos, singurul membru al familiei Lekapenos care-si pstrase situatia, care dezonorau biserica, pn cnd, fiind pasionat de cresterea cailor, a murit trntit de unul dintre ei (956). Fiul lui Constantin VIL, de a crui educatie mpratul se ngrijise cu deosebire, pentru care scrisese attea crti, iesi un lenes si un stricat, cel mai 355 ru mprat din toat dinastia. Dup ce, n 944, se ncheiase pentru el cstoria cu Berta, fiica regelui Hugo de Burgundia, care si fusese adus la Constantino-pol, unde luase numele de Eudoxia, aceasta muri dup cinci ani (949) iar Constantin consimti, ctiva ani mai trziu (956) la a doua cstorie a lui Romanos cu o femeie obscur, frumoasa Anastasia, care va lua numele nobil de Theophano, si va fi adevratul geniu ru al Casei domnitoare, provocnd n snul su o serie de asasinate. 1. Succesele externe Datorit marilor generali de acum, imperiul fu aprat cu energie mpotriva Hamdanizilor din Asia (Mesopota-mia)73 si mpotriva arabilor din Apus, care fur siliti la pace. Ungurii nvlir de cteva ori n imperiu, fur biruiti si doi sefi ai lor primir, n vremea aceasta, botezul la Constantinopol. Dar un fapt din cele mai nsemnate n domnia lui Constantin VII fu cltoria printesei Olga a Rusiei la Constantinopol n 957, cea dinti suveran barbar ce se vzu n Capitala imperiului. Ea era sotia lui Igor si acum i conducea pe rusi ca regent a fiului su, Sviatoslav. Primit cu mare ceremonie, ea primi la Bizant crestinismul, botezndu-se mpreun cu suita ei74. Crestinismul ntmpin nc rezistent din partea rusilor; dar actul svrsit de Olga la Constantinopol deschise drumul 73 Nou stat al arabilor, ntemeiat de familia Hamdanizilor n 'Mossul. Ultimii ani ai domniei lui Constantin al Vll-lea au fost marcati de luptele nversunate duse mpotriva emirului Saif-adDaulah de Alep, un membru al dinastiei independente a Hamdanizilor. 74 De Cerim., II, 4, 594-598. 356 influentei bizantine, care avea s prefac att de mult poporul ei nc barbar. Politica extern a Bizantului Influentele bizantine se ntindeau pn n fundul Caucazului si Armeniei si pn la extremittile lumii occidentale. Uzurpatiile barbarilor le socoteau afar din drept si ndjduiau a le nltura, mpratii afectau o protectie pentru toti suveranii strini. Cnd le confereau titluri aulice (magistrii, patriei, antipati), cnd le ddeau chiar nvestitura. Ce mijloace avea Bizantul pentru a-si impune vointele sale lumii barbare, pentru a impune

notiunea dreptului n acest haos ? 1. Prestigiul antichittii imperiului si prestigiul civilizatiei sale. Apoi superioritatea centralizrii administrative. 2. Propaganda religioas. 3. Diplomatia, admirabil organizat. Francii. Constantin VII era contemporan cu trei Capetieni si Carolingieni. n Germania, cu Conrad franconianul si cei doi succesori: Henric si Otto I. Relatii cu ei au fost dese. Bulgarii, faptul capital n istoria extern a Bizantului a fost rivalitatea lor. Ungurii. Asezati n Pannonia, n locuri unde i-au aflat pe bulgari, valahi, avari si evrei. 200.000 clreti strasnici bgau groaza n vecini. Continue nvliri. Asezarea lor mpiedic consolidarea unui imperiu slav. Rusii. Legturi cu Bizantul. Expeditia contra Constantinopolu-lui. Episodul cel mai important al relatiilor lor n Bizant - botezul printesei Olga la Constantinopol, 956-957. Relatii comerciale mai nsemnate dect cele religioase. Aveau un cartier special la Constantinopol. Pecenegii, chazarii, n cmpiile scitice. Apoi uzii, bulgarii negri de pe Volga. Zichii si alanii. Chazarii, pe Don, erau n decdere. Pecenegii pe Nipru, erau n schimb puternici, de aceea Constantin VII recomand n lucrarea sa bunele raporturi cu ei. 357 NICOLAF. BNESCU Arabii nregistrau imperiul si pontificatul omeiad (Spania si Mauretania), pe cel fatimid (Africa, uneori Italia meridional, Si-cilia), precum si pe cel abbasid (n restul Orientului). Vasalii Imperiului bizantin erau att ilirieni" [de fapt, populatii sud-slave], croatii, srbii, ct si italieni - un print de Capua, de Salerno, ducele de Neapole, apoi archon de Amalfi, archon de Gaeta, n sfrsit, dogele Venetiei. Legturile cu Venetia erau vechi, att n civilizatie, ct si n moravuri. Pstrarea Venetiei ntre statele de nord si Imperiul grec oferea o serie de avantaje. Orasele Dalmatiei, frmele vechii theme, aveau ca metropol administrativ Zara, cea comercial fiind Raguza. Vasalii Crimeii: Cherson. trmul nordic al Pontului grec era luat n seam nc n vremea lui Strabo. n vremea lui loan Chry-sostomul, se afla ns n plin decadent. Aici nvlir goti, huni, avari, turci, bulgari, cumani, pecenegi, chazari. Bosforus devine o cetate chazar. Din acest naufragiu al lumii elenice, singur Cherson rmne, sub Porphyrogenetul, continuatoarea n Evul Mediu a traditiei geniului elenic. Cu un strateg n frunte, pstreaz o autonomie, cu un proteuon municipal. Era ochiul deschis al imperiului asupra Sarmatiei. E distrus de concurenta genovezilor din Caffa (dup 1261). Armenia: aici arabii erau stpni n mare parte. Dar Armenia a avut ntotdeauna o organizare feudal. Suveranii, printi sau regi, erau zelosi dup neatrnare. Oprimati de arabi, avur ocazia s sfarme puterea lor, cnd Basilios I ncepu campania sa fericit la Eufrat. Dar ei se temeau de greci tot att de mult si nu se miscar. Bizantul le-a fcut servicii enorme de atunci: multi printi ai lor ctre fruntariile imperiului au fost salvati de Bizant, n lupta contra arabilor. Regele Regilor era titlul pe care-1 lua cel dinti di-nast al Armeniei. Asa fu Asot Bagratuni, pe la 885-886. Toti feudalii armeni - rude, n mare parte - se unir pentru a-1 ridica peste ei. Arabii i recunoscur titlul si Bizantul de asemenea. Acesta fu ns un simplu titlu, Asot putu avea mult prestigiu si era salutat de toti cu respect, dar feudalii nu ntelegeau s capete asupra lor o putere real. Dup el, titlul rmnea fr autoritate. Era archon ton archonton" la Bizant. Regi la ei erau multi si nici Bizantul nu le ddea important. Cea mai nsemnat dinastie era 358 aceea a Bagratizilor. Constantin VII l primi la curtea sa pe tnrul Asot, i ddu bani si trupe pentru a se impune. Alt dinastie mare era Ardzruni, ce stpnea n Vaspuracan. Mamiko-nian, se afla n lupt cu Bagratizii. Vasalii imperiului erau: printul de Vaspuracan, printul de Siu-nia, printul de Taron s.a.

Arabi, n sudul Armeniei, ctiva emiri erau vasalii imperiului. Decderea califatului abbasid Turcii pretorieni i fac si desfac pe califi, ajunsi o jucrie n minile lor. Aceasta trezi urile arabilor si khorasanienilor nlturati. Al Motasim fu silit a-si transfera capitala la Samarra, Bagdadul fiind prsit n 836. Evadnd din Bagdad, cu curtea si garda sa, califul se constituise aproape prizonierul grzii sale. n 908, n fruntea califatului era un copil de 13 ani, Al. Mogta-dir. Aceasta strni tendintele centrifuge. Califul fiind detronat de un vr, fu restabilit de garda sa turc si de seful ei, eunucul Mu-nis. Ca rsplat, acest servitor credincios primi titlul de amr-a-l-umar (emirul emirilor). Era o functie militar, ea ns deveni n curnd o suveranitate adevrat. Istoricul Ibn-Khaldun ne-a descris conditiile n care acest regent al imperiului si exercit puterile: El l tine pe print ntr-o nchisoare complet, i permite a se lsa n voia plcerilor, pentru ca s-i nlture gndul de a se ocupa de afacerile publice. Desi a pus mna pe ntreaga autoritate, el se fereste de a-i uzurpa semnele, emblemele si titlurile suveranittii. Face s se cread c lucreaz dup instructiunile pe care suveranul i le transmite." n aceste mprejurri, stpnirea abbasid intra n clisolutie. O miscare separatist crea stpniri independente n toate prtile. Tahirizii creaz un regat n Khorasan. Fondatorul, un persan, Tahir, pus la 820 de Al Mamun guvernator n Khorasan. Urmasii si dispuneau de aceast guvernare ca de un regat ereditar. Caffarizii ddur lovitura de moarte dinastiei Tahir (873) si luar stpnirea ei, ntinzndu-se mult si amenintnd Bagdadul. 359 Numele le vine de la ocupatia fondatorului, Yaqub, un fost cldrar (caffr). Smnizii i desfiinteaz (902) pe Caffarizi. Ei pornesc de la guvernarea diferitelor districte supuse Tahirizilor. Scutur stpnirea acestora si se ntind din Transoxiana pn la sud-vestul Caspicei. Ghaznavizii, turcii din Ghazna, la care fcu apel contra aristocratilor emirul Nuh, puser capt dinastiei Samanide n 999. Numele le vine de la Ghazna (Afganistan), capitala lor. Vor fi suveranii unui mare imperiu de la 999-1191. Buyizii dau o alt dinastie persan. Pretindeau a cobor din mari seniori sau chiar din regii sassanizi. Ctre 932, trei fii ai lui Buye s-au pus n serviciul guvernatorului semineatrnat din Ghln (sud-vest de Caspica). Certndu-se cu el si revoltndu-se contra califului Al-Qhir, se luptar mult timp si cutar a-si face state pe seama lor. Iau Ispahan si siraz. Unul din frati, Ahmed, intr la 945 n Bagdad, unde califul Al-Mostakfi i conferi titlul de amir-al-umar si supranumele onorific Mo'izz ad-Dawla (Glorificatorul imperiului). Aceast putere ridicat n ctiva ani lu o amploare extraordinar cnd, n 977, Adud ad-Dawla (Bratul imperiului), unul din neam, a reunit sub puterea sa toate posesiunile Buyizilor, adic dou treimi din Iran si Mesopotamia. El si-a luat titlul arab de sultan si vechiul titlu persan de regele regilor", shnsh. Califul ajunse o jucrie n minile sale, el pstr o autoritate spiritual sub protectia acestui emir, care tinea solid imperiul si-1 guvern bine. Dominatia acestei familii tinu pn la aparitia Selgiucizilor. Miscri separatiste avur loc si n Egipt. Tulunizii se proclam stpni n Egipt si Siria, Achmed ibn Tulun fu mpratul acestei dinastii, care tinu 36 de ani (fiul unui sclav turc, Tulun), la Fostat. n 905, flota califului Mektafi intr n Postat. Iksiditii iau n stpnire Egiptul 30 ani n urm. Fondatorul era tot un turc. Supranumele de Iksid, pe care l lu, era un vechi titlu iranic, purtat de regii din Turkestanul oriental. Ca Ibn Tulun, el restabili ordinea n afacerile Egiptului si semn un acord cu Bagdadul, ndatorindu-se la un tribut. Suveranul cel mai nsemnat fu Khfir, un negru, sub care Fostat, capitala, fu un centru de cultur arab. Al-Motanabbi, poetul, tri la curtea lui. Doi 360 ani dup moartea lui, Egiptul nu putu rezista atacului Fatimizilor (969) si dinastia czu.

Hamdanizii ntemeiar, n fine, un regat arab. Dinastia tinea de tribul arab Taghlib. Strbunul Hamdan si copiii lui fuseser colaboratorii califului, rnd pe rnd credinciosi sau disidenti, n 905, unul din ei, Abul-Haidj, fu numit guvernator de Mossul si Mesopotamia de Sus. Fiul si nepotul su pstrar postul pe care Buyizii, apoi Kurzii, li-1 rpir la sfrsitul secolului al X-lea. Al doilea fiu al lui Abu'l-Hadja, este cel a crui amintire a pstrat-o istoria sub numele de Saifad-Dawla, Sabia imperiului". n 944, a smuls Alepul guvernatorului ce-1 reprezenta pe Iksid. O armat trimis din Egipt fu nvins. El lu apoi Damascul, dar o conventie cu Khafur, regentul Egiptului, recunostea Hamdanidului tot nordul Siriei. Damascul rmnea Iksiditilor. Din acest post naintat al Islamului, Saif nvlea necontenit asupra Imperiului bizantin. Curtea lui de laAlep era centrul strlucit al culturii arabe. Saif si datoreaz renumele mai ales protectiei acordate poetului Al-Motannabi, una dintre gloriile literaturii arabe. Criticii arabi laud ingeniozitatea imaginilor lui si bogtia vocabularului. Europenii nu primesc aceast hiperbol, l socotesc un retor secular (laic). Filosoful Al-Frabi a fost comentator al lui Aristotel. Politica extern a imperiului fu condus cu energie. Luptele cu arabii n Rsrit nu nceteaz n cursul acestei domnii. Adversarul principal era acum n Asia emirul Saif-ad-Dawlah, seful dinastiei independente a Hamdanizilor, suveranul de Alep. La nceput, el fu biruit de bizantini, n 949, Maras (Germanikeia) cdea n minile acestora, n 950, emirul e btut iarsi, Theodosiopolis cucerit, n 957 si 958 Amida, Samosata cad de asemenea n minile bizantinilor. Numai mpotriva piratilor din Creta imperiul nu izbuti. O expeditie mare porni n 949 mpotriva lor. Constantin VII ne-a lsat n De Cerim. (II, 45) o relatie amnuntit asupra echiprii acestei expeditii. Constantin Gongyles, care o conduse, fu btut si pierdu cea mai mare parte din flot. 361 NICOLAE BANESCU n general, frontiera imperiului era dus pn la izvoarele fluviului Tigris si mprejurimile lacului Van. Un fapt nsemnat n domnia lui Constantin VII a fost si cltoria printesei Olga, vduva lui Igor, la Constantinopol. n 957, regenta venea din Kiev si era primit cu mare pomp de ctre mprat. Era prima suveran barbar care se vzu la Bizant. Cartea Ceremoniilor ne descrie (II, 4) receptiile care avur loc cu acel prilej la curtea lui Constantin VII, darurile bogate pe care printesa si suita ei le primir de la mprat. Cronica ruseasc vorbeste de crestinarea printesei ruse la Constantinopol, nas fiind nsusi mpratul, iar botezul svrsit de patriarh. si izvoare bizantine, ca Skylitzes. Prima descriere a Crtii despre ceremonii prezint receptiile fcute kneaghinei si suitei sale n marea sal a Magnaurei si n palatul lui lustinian (al II-lea, Rhinotmetos), primirea intim n snul familiei imperiale, n apartamentele acesteia, darurile n bani fcute lor. Descrierea numeste apartamentul destinat printesei pentru odihn, Kainurgion. Cealalt descriere relateaz receptia dat n onoarea printesei, cnd mpratul a luat masa cu solia, n Sala de Aur, iar Olga cu mprteasa si familia imperial n somptuosul Pentakubuklion de la Sf. Paul. n ele nu se spune nimic despre botez, de aceea unii savanti rusi s-au ndoit n legtur cu crestinarea Olgi si socotesc c ea se crestinase mai nainte la Kiev. Dar, observ Mosin, relatia din De Cer. nu face dect s dea protocolul urmat n acele mprejurri, si din alte izvoare se vede c printesa primise la Constantinopol crestinismul, care, odat ntoars n patrie, fu o chestiune personal a ei1181. Constantin VII muri la 9 noiembrie 959, lsnd imperiul fiului su Romanos II, care nu era vrednic a-i conduce destinele. Moartea Porphyrogennetului fu primit cu mare durere de toat lumea. Nu se puteau descrie, mrturiseste un cronicar, multimea poporului ngrmdit pretutindeni, cnd alaiul funebru porni 362

ctre Sf. Apostoli, suspinele si plansetele cu care toti ntmpinau aceast nefericire comun" (TCO KOIVCQ 2. Miscarea intelectual n timpul lui Constantin VII. Activitatea literar a mpratului Cu moartea lui Constantin VII Porphyrogennetos (959), ajungem la mijlocul epocii dinastiei macedonene. Epoca acestei mari dinastii ncepe de la Basilios I, fondatorul ei de la anul 867 si merge pn la moartea mprtesei Theodora, n 1056, ultimul vlstar al acestei dinastii, cu care ea se stinge. mbrtisnd 200 de ani, epoca dinastiei macedonene a fost cea mai strlucit din istoria politic a Bizantului. Rzboaiele purtate la toate frontierele, n Orient si n Occident mpotriva arabilor, la nord mpotriva rusilor, au fost ncununate de cea mai mare izbnd. Triumful imperiului a fost n special nsemnat sub domniile lui Nikephoros Phokas si loan Tzi-miskes; el atinge punctul culminant sub Basilios II. Influenta imperiului se restabileste n Siria musulman. O parte a Armeniei este acum anexat imperiului; cealalt adus la vasalitate-, Bulgaria e desfiintat si prefcut n provincie roman; Rusia tnr, care ncepuse a da de lucru acum Imperiului bizantin, e mereu nfrnt si influenta bizantin strbate si acolo adnc, n aceast epoc, n care crestinismul e primit de la Bizant si relatiile comerciale strnse se leg ntre ; Teoph. Cont., p. 467-468. 363 NICOLAE BANESCU acest stat si imperiu, aducnd pe urmele lor relatii religioase, politice si intelectuale. ntr-un cuvnt, imperiul ajunge n aceast perioad la apogeul puterii sale. O ntins oper legislativ, o activitate intelectual din cele mai mari, pe care am vzut-o, n parte, legat de numele patriarhului Pho-tios si al mpratului Constantin VII, adaug noi elemente la gloria acestei dinastii. Constantin VII a domnit, nominal, de la 912-959, aproape o jumtate de veac. De fapt ns el a fost tinut sub tutel si nlturat din fruntea imperiului pn n 945, cnd abia izbuteste a lua personal friele crmuirii, cum am vzut, n tot acest timp, cnd conducerea efectiv a imperiului era n grija altora, Constantin VII se cufund n studiile sale, pentru care arta, din tinerete, o mare aplecare. si chiar cnd ajunse a conduce el nsusi destinele imperiului, de la 945, am vzut c a stiut s se nconjoare de oameni vrednici, care au purtat cu energie campaniile mpotriva dusmanilor numerosi, nct el a putut si atunci s continue ocupatiile sale de predilectie. Astfel, Constantin al VH-lea a fost n msur s lase mai cu seam amintirea unui om de litere; protector al artistilor si nvtatilor, el fu initiatorul unei adevrate opere culturale care face din domnia sa una din cele mai nsemnate pentru istoria cultural a Bizantului1191. Viata intelectual se concentra atunci la Constanti-nopol. Universitatea, reorganizat n timpul dinastiei phrygiene, luase pe atunci un mare avnt. Theoktistos fusese initiatorul si opera sa fu continuat de Bardas, care deschisese n sala Magnaurei nvtmntul supe364 rior Tfjt e^co aocpiocq, expresie care arat caracterul laic al nvtmntului lui. Mai nainte fusese o scoal de nvtmnt clerical, oiKOX>|0.eviK6v SiSaoKocXeov76. El l pusese n .fruntea scolii pe vestitul Leon 6 Oi-Xoaocpcx; sau 6 Mai3rmaTi.K6<;. Acesta fusese chemat de califul Al-Mamun, iar faptul atrsese atentia mpratului Theophilos asupra lui. Constantin, apostolul slavilor (Kyrill), a fost elevul lui Leon. Photios, de asemenea. Acesta fusese apoi profesor la scoal. Universitatea lui Bardas fu nnoit n chip strlucit de Constantin Porphyrogennetos. Acesta i ddu o nou viat, reorganizndu-i nvtmntul, aducndu-i n fruntea ei pe cei mai destoinici nvtati ai timpului su, pentru filosofic, retoric, geometrie si astronomie. Protospatharul Konstantin, pe atunci n/ucraKoq, fu numit pentru nvtmntul filosofic (Kai3r|Yr|Tn<; tcov cpilococpcov). Mitropolitul de Nikaia [Niceea], Alexandros, pentru retoric, Nikephoros patriciul

pentru geometrie, iar Gregorius, a secretis, pentru astronomie, mpratul i pltea nu numai pe profesori, dar se ngrijea si de ntretinerea scolarilor. Se interesa personal de nvtmnt, era zilnic n cercul profesorilor si scolarilor77. Panegiristul su ne spune c stia s pretuiasc virtutea si stiinta ca nimeni dintre naintasii si78. Arhitectura l pasiona si Continuatorul lui Theopha-nes ne nsir cu mari elogii constructiile strlucite ale mpratului. Pictura nu numai c o pretuia, dar o cul76 V. Fr. Fuchs, Die hoheren Schulen von Konstantinopel im Mittelalter, Leipzig, 1926, p. 8-14. 77 Theoph. Cont., p. 446. 78 Ibidem, p. 447. .; '. 365 tiva el nsusi cu un talent care fcea dintr-nsul, dup mrturisirea aceluiasi biograf, un adevrat maestru, care ndrepta lucrrile multor pictori. Cultiva muzica si cunostea bine artele tehnice, fiind si n privinta aceasta un ndrumtor79. Nu era strin nici de arta construirii navelor, obisnuind a da si aici indicatii. Printre toate aceste nsusiri, Constantin VII contribui la ntretinerea si provocarea miscrii intelectuale a epocii sale. Ceea ce caracterizeaz aceast miscare este mai nti faptul c artistii si literatii se ridic mai cu seam dintre clugri. Apoi, putina ei originalitate. Bizantinii triau din mostenirea vechii Rome si a Greciei clasice. Al treilea caracter al culturii acestei epoci e universalitatea cunostintelor: nvtatii Bizantului nu se specializeaz. n lucrrile literare ale epocii lui Constantin VII se deosebesc dou grupe: I. acelea pe care le-a scris el nsusi, precum si II. cele care s-au ntreprins din ndemnul si sub auspiciile sale. I. Lucrrile proprii ale lui Constantin VII sunt urmtoarele: l. Istoria lui Basilios I, care se ntemeiaz pe Gene-sios, si care formeaz acum Cartea 5 a Continurii lui Theophanes. A fost compus n timpul domniei personale a lui Constantin (945959). Din punct de vedere istoric, ea are defectele tuturor operelor contemporane: istoria palatului, a campaniilor, a conspiratiilor, a biruintelor, a cldirilor, cu un cuvnt, istoria extern, nu cea intern. Cartea e o apologie a domniei lui 79 Ibid., p.450. 366 Basilios si pentru a afla adevrul, trebuie s consultm si alte izvoare asupra acestei domnii. 2. O oper asupra administratiei statului, cunoscut de obicei sub titlul: De administrando impericf0. Cartea avea un scop educativ si a fost scris pentru fiul su, Romanos. Autorul voia s1 nvete pe acesta: a) care sunt popoarele primejdioase pentru Bizant si prin care alte popoare s-ar putea ele combate; b) mijlocul de a eluda cererile lor indiscrete; c) originea, moravurile, institutiile diferitelor popoare, natura legturilor dintre ele si imperiu; d) evenimentele si inovatiile produse la curte sau n imperiu. Valoarea deosebit a crtii const n stirile pretioase , pe care ni le d asupra neamurilor care nconjurau atunci Imperiul bizantin. 3- O oper asupra mprtirii militare si administrative a imperiului, De Thematibus (.De praefecturis), Tot acxpcoTCXTOi) (3acriA,Ecoq KcovaTavTivot) TOU riopcpi)-poyevvfrTO'U nepi TGOV $e(a.ccTcov etc., n 2 crti. E o lucrare de tinerete, pur compilatie n anumite prti. Autorul nu cunoaste imperiul dect din crti. Ne-am astepta s aflm n aceast lucrare date geografice asupra imperiului din secolul X. n loc de aceasta, autorul ne d geografia imperiului din secolul VI. Singur mprtirea imperiului n cele 12 themata ale Europei si 17 ale Asiei este din epoca lui Constantin al VH-lea. Pentru descrierea fiecreia, el se mrgineste a-i copia pe autorii vechi. Cei care au fost pusi mai mult la contributie sunt Stephanos din Bizant (secolul 1 Titlu dat de [umanistul] Meursius. :' 367 NICOLAE BANESCU

al V-lea) si Hierokles, autorul unui Vademecum (Sy-nekdemos), din vremea lui lustinian. 4. O lucrare asupra Ceremonialului Curtii bizantine, care s-a tiprit n prima editie sub titlul ''EKI^ECTK; ir\q 6acriAeiox> Toc^ecoq, De Cerimoniis aulae byzantinae. Cartea aceasta este cea mai curioas si cea mai indigest din compilatiile ntreprinse de dinastia macedonean. Ea cuprinde prescriptii pentru solemnittile Curtii la botez, cstorie, ncoronare, nmormntare, la primire si concedierea ambasadorilor, la srbtorile mari ale Bisericii, la promovarea marilor fuctionari si la instalarea lor s.a. Este totusi de netgduit nsemntate cultural-istoric; dintr-nsa putem cunoaste factorul prin care Bizantul s-a impus atta vreme popoarelor barbare, cu care diplomatia sa iscusit l punea n relatii. Caracterul de compilatie al acestei lucrri s-a stabilit. Unele capitole ale Crtii I se datoresc scrierii lui Petros Patrikios (nepi Tno^mKfjc; KaTaaTotaECOc;), un scriitor din secolul VI. Sfrsitul Crtii II e luat din Cartea asupra locului dup rang al demnitarilor si a oaspetilor strini la mesele mprtesti, compus de pro-tosptarul Philotheos, sub Leon nteleptul, la anul 899 (Kletorologion). II. Lucrrile ntreprinse din ndemnul lui Constantin VII sunt urmtoarele: 1. Basilicalele (Toc BccmXiKoO, sunt compilatia de legi nceput de Basilios I si sfrsit de Leon cel ntelept. Sub Porphyrogennetos, textul lor a fost sporit cu extrase din prelucrrile Digestelor, Codicelui lustinian si Novellelor. 368 2. O compilatie asupra stiintelor rzboiului trece sub numele lui Constantin VII si e datorat poate ndemnului su: ZTpcrcriyiKov 7iLpi Li3>v Siacpopcov Li3vcov. n aceast lucrare, fr nici o valoare si pstrat numai fragmentar, se adun informatiile mai vechi asupra felului de lupt al popoarelor strine. 3. rLconoviKOc, un tratat asupra agriculturii. Aceasta fcuse adesea obiectul expunerilor stiintifice, n special de la epoca alexandrin ncoace. Vindanios Anato-lios compusese o Zuvaycoyri yecopyiKcov L7UTT|5L'U|j.oc-TCOV, pe care o cunoscuse Photios (secolul IX). Mai trziu, n secolul 5, un anume Didymos alctuise un tratat, FECopyiKd, n 15 Crti. Apoi Cassianus Bassus fcuse, cu ajutorul acestor scrieri, o mare colectie agricol, n secolul al Vl-lea sau la nceputul celui de-al VH-lea. O prelucrare a acestuia se ntreprinde acum, sub Constantin VII. 4. O Enciclopedie a medicinei, 'laTpiKct, pe baza crtii lui Oribasius (secolul IV), 'E7UTO|a,fi tcov ioapiKCOV l3LCOpT|)J.6cTCOV. 5. Colectia Vietilor Sfintilor, alctuit de Simeon Me-taphrastes, o lucrare imens, care s-a pstrat numai n parte. Psellos ne spune c Vietile sfintilor nu mai erau acum la nltimea gustului literar, n urma renvierii vechii eruditii grecesti si atunci, din ndemnul mpratului, Simeon ntreprinse prelucrarea acestor Vieti, pe care le mbrc n eleganta stilului su, pentru a le face iarsi citite de bizantini. Metaphrastes era un om ntreg, care nu se nchidea ntr-o singur specialitate. Diplomat, ambasador, general, membru al consiliului privat, era un om de gust si de lume. Trebuia s adune miile de manuscrise din 369 NICOLAE BANESCU bibliotecile Rsritului, prin mnstiri din Grecia, Athos, Venetia etc. Pentru a traduce n greac toate aceste Vieti", scrise n limba copt, siriac, ebraic, armean, arab, latin, trebuia s dispun de un numeros personal de ep^riveinoci. Trebuia s compare textele cu traducerile, s suprime ce nu prea adevrat, s corecteze barbaria vechilor hagiografi, s mbrace legendele n elegantele stilului su. Aceasta a fost opera imens a lui Simeon Metaphrastes. O parte a acestei munci a pierit. 6. loseph Genesios si compuse, tot din ndemnul mpratului, cele 4 crti ale istoriei mpratilor

(ntre 945-959), care trateaz domniile lui Leon V, Michael II, Theophilos, Michael III si Basilios I. 7. Continuarea istoriei lui Theophanes se scrise de asemenea din acelasi ndemn al lui Constantin VII, de la Leon al V-lea pn la moartea lui Mihail III). 8. Dar cea mai nsemnat dintre colectiile ntreprinse n timpul lui Constantin VII este Enciclopedia istoriei. Scopul aceste lucrri era ca s se extrag metodic ce era mai nsemnat la vechii istorici, pentru a pune astfel la ndemna contemporanilor un mijloc mai comod de a-i cunoaste, ntregul material se mprti n 53 capitole (ambasade, administratie, rzboi, literatur s.a.), n chip sigur se recunosc astzi din toat aceast urias compilatie 4 titluri: a) 'EtcXc-yat rcepi npea6euov, Excerpta de legationi-bus, o monografie, n care se strngeau informatiile privitoare la ambasade. Totul mprtit n dou capitole: unul asupra soliilor popoarelor strine la romani, si altul asupra celor trimise de romani la popoarele strine. 370 b) riepi a.peir\c, KOU KaKiocq, De virtutibus et vitiis, o colectie moral. c) Ilepi yvcop.cflv, De sententiis. d) Hepi L7ti(3ox)Xcc)V KOCTCC 6aaiXecov tEtOVOICOV, De insidiis. Ni s-a pstrat ntreag colectia De legationibus, jumtate De virtutibus, si fragmente din celelalte dou. Mai sunt fragmente cu primire la tehnica militar, la poliorcetic, altul cuprinde povestiri de asedii de orase, btlii, altul proclamarea mpratului. Meritul acestei colectii e c ne-a pstrat fragmente din foarte multe opere de seam care s-au pierdut. E. [SITUAtIA INTERN A IMPERIULUI BIZANTIN N SECOLUL AL X-LEA] 1. Organizarea imperiului n secolul al X-lea ntocmirea monarhic absolut ce caracterizeaz Imperiul bizantin capt acum un caracter si mai pronuntat. Am vzut progresul fcut n vremea aceea de principiul monarhic, ideea legitimittii dinastice. Lucrul acesta, care pune capt necontenitelor uzurpa-tiuni brutale, e opera dinastiei macedonene, care ddu imperiului o familie domnitoare pentru aproape dou veacuri. De acum nainte membrii casei sunt cei nscuti n purpur", singurii mostenitori legiuitori ai tronului. mpratul, marii demnitari. n fruntea imperiului, puternic centralizat, se afl, cu puteri nemrginite, mpratul. Mostenitor al vechilor caesari ai Romei, el este seful suprem al armatei si ntia autoritate legislativ. Puterea aceasta absolut a mpratului are diferite origini: una roman, alta oriental, una crestin, n contact cu Orientul, el este acum autocrator, despotes si, mai cu seam, n imperiul elenizat din secolul VII ncoace - limba latin se pstreaz numai n comenzile militare si n unele formule ale ceremoniilor - basi-leus, mpratul KOCT' L^o%r\v, ca Marele Rege al monarhiei asiatice ce fusese modelul. si titlul acesta nu s-a recunoscut altuia dect tarului bulgar, cnd acesta a intrat n legturi de nrudire cu familia imperial. sefii 372 arabi din Africa erau fat de imperiu niste simpli e^ot>-cncxCTTcd sau cpiAoi, mpratii din Apus aveau, n protocolul cancelariei bizantine, titlul de pfjyec;81, iar sefii popoarelor barbare ale Orientului pe acela de ap%ovT8t. Crestinismul i adugase mpratului un nou prestigiu, fcnd dintr-nsul alesul lui Dumnezeu, isaposto-los, seful suprem si aprtorul religiei (ev XpiGTcp TCQ 0eco a'UTOKpccTcop, ev Xpiai evcrepru; atiTOKpdTWp). Crestinismul i-a dat mpratului o ultim trstur caracteristic: el era alesul lui Dumnezeu, vicarul su pe pmnt si, cum se zicea la Bizant, iaaTtocnolog. El apare ca sef suprem si aprtor al religiei, mprat si preot n acelasi timp. Dup fictiunea constitutional, la Bizant, ca si la Roma, demnitatea imperial era conferit prin alegere. n teorie, aceast alegere era dreptul Senatului, care o prezenta aprobrii poporului si armatei. Dar acest j principiu electiv era adesea nlturat de principiul eredittii, cnd mpratul

si asocia la tron pe fiul su le-jgitim ori adoptat sau pe cine voia si aducea aceast voint la cunostinta Senatului, poporului si armatei. De alt parte, lipsa unei norme hotrte n privinta dreptului de succesiune deschidea portile tuturor uzurpatiilor, pe care prezicerile de attea ori le nteteau. De la sfrsitul secolului IX un progres se fcuse l n privinta ideilor de legitimitate si aceasta a fost ope-Jra dinastiei macedonene. De acum se crea o religie Imonarhic si o opinie public credincioas dinastiei Ipe care o socotea legitim. Uzurpatorii nu mai cu81 Cf. Liutprandi, Legatio, adugat de Leo Diaconus, ed. Bonn, p. 344. 373 teaz a-i nltura pe reprezentantii legitimi ai dinastiei si asasinarea unui mprat era considerat ca o ofens, care cerea o explicatie. Odat ajuns la tron, mpratul avea o autoritate absolut. Traditia roman, urmat la Bizant, punea pe mprat deasupra legilor. Totul atrn - zice o no-vell a lui Leon VI - de gndirea imperial si este rnduit, cu ajutorul lui Dumnezeu, de prevederea sa." mpratul exercit puterea militar, fie c el nsusi conduce armatele, fie c generalii si cstig biruintele n numele su. Are puterea legiuitoare, de la lusti-nian la Comneni, toti mpratii bizantini au fost mari legiuitori. El supravegheaz administratia, numeste si destituie dup plac pe toti functionarii si-i nainteaz cum vrea n ierarhia complicat a demnittilor. Este, de asemenea, judector suprem: tribunalul imperial judec si n prim instant si n apel. Are o grij statornic de administrarea financiar, esential pentru puterea imperiului. Dar trstura cea mai caracteristic a autorittii mpratului e puterea sa religioas. Din secolul V, de la Marcian, mpratul e solemn ncoronat; din al IX-lea, e uns de patriarh la Sf. Sofia, si aceasta ddea puterii sale caracterul divin, n titulatura sa, mpratul se chema TUCTTOC; ev XptaTco ia OECQ ocaiA.e'bq, mpratul credincios ntru Christos Dumnezeu", ei)OL(3EaTaxo<;, mpratul prea cucernic". Pe monedele sale se nftisa crucea, Christos tronnd sau Fecioara, cu legende pioase, care-1 proclam pe lisus biruitor si rege al regilor. Arta nconjur capul su cu nimbul cuvenit fiintelor divine si sfintilor, mpratul domneste din gratia lui Dumnezeu, el triumf cu ajutorul lui Christos. n timp de rzboi, lupt pentru 374

aprarea credintei, sub protectia Domnului si a Fecioarei, n timp de pace, viata lui se amestec strns cu a preotilor, el nsusi fiind preot, p%iLpevc, 6ocaiAe-6<;1201. mpratul guverneaz, prin urmare, Biserica, dup cum guverneaz statul. El desemneaz episcopii de ales si le d nvestitura si, dup cum i numeste, i depune dup voia sa. El face legea, n materie religioas ca si n materie civil. El convoac sinoadele, conduce dezbaterile lor, le ntreste canoanele. Se amestec n certurile teologice si adesea impune nssi dogma. E aprtorul Bisericii, si are datoria de a combate ereziile, si a propaga credinta ortodox pe tot pmntul (oiKov>|^evri). Astfel, puterea imperial la Bizant e o autoritate despotic si sacr, n constitutia bizantin nimic nu pune piedic acestei puteri supreme. Dar n practic, ea ntlneste obstacole, n fata mpratului este, ca si n Roma Veche, Senatul si poporul, n secolul al X-lea, Senatul (at>yKA,r| i;o<;) pierduse multe dintre privilegiile sale. El nu mai era dect o adunare de nalti functionari, un fel de consilieri de stat, n general devotati suveranului. Pstra totusi un loc nsemnat n stat. l vedem, cnd e un minorat si o regent, intervenind n afacerile statului, renviind puterile marilor functionari, impunnd vointa sa primului ministru, l vedem amestecndu-se n chestiuni religioase. Autoritatea lui creste prin faptul c e locul de ntlnire al acelei nobi-limi administrative care se numea clasa senatorial, a-uyKXitUKoi. Ea era format din cei care primeau una din cele 18 demnitti aulice (a^iobja.(XT(x), pe care le conferea mpratul, si din care fiecare avea drept la o anumit functie administrativ. Nobilimea aceasta

375 asigura recrutarea administratiei imperiale, care gsea uneori mijlocul de a rezista mpratului Poporul n epoca aceasta nu nsemna mare lucru. Demele, care aveau acum ca sefi nalti functionari, erau n mna crmuirii si nu mai jucau dect un rol de parad. Dar plebea Capitalei era ntotdeauna tumultuoas si izbucnea adesea n miscri si revolutii sngeroase. Era un factor de care mpratul trebuia s tin seama. E nc un factor care tempereaz puterea absolut a mpratului. Dup expresia lui Mommsen, crmuirea era la Bizant, o autocratie temperat de dreptul legal al r evolutiei" Si. Armata era o putere mai mare si ea nfrunta cu trie autoritatea imperial, cnd sustinea ambitiile generalilor si. Pentru a nlta prestigiul si mretia puterii imperiale, Bizantul a stiut s-1 nconjoare pe suveran de o strlucire, s-1 prezinte ntr-o apoteoz n' care el aprea ca emanatia vie a divinittii. Titluri mrete nsotesc numele mpratului. Uneori epitete sonore, amintind biruinte. Tot ce se atinge de persoana sa e socotit ca sacru. El poart un costum somptuos, o rob strlucitoare de purpur mpodobit de pietre pretioase si de aur, pe cap coroana, mpodobit cu crucea, si de care atrn de cele dou prti nestemate prinse n lanturi de aur, n picioare ncltminte de culoare rosie. Pentru fiecare srbtoare, pentru fiecare solemnitate, protocolul prescrie un alt costum, de culori diferite, dar strlucind de bogtie. O etichet 82 J. Bury, The Constit, ofthe Later Roman empire. Selected es-saysofJ.R. Bury, Ed. Temperley, Cambridge 1930). 376 minutioas si complicat conduce toate actele vietii sale: procesiuni, cortegii, receptii, audiente, banchete, srbtoriri mrete. 2. Ierarhia demnittilor si a functiilor n jurul mpratului, n palat si n capital, gravita o lume de demnitari aulici si de nalti functionari, care formau curtea si personalul guvernului central. Pn ctre sfrsitul secolului VI, imperiul pstrase organizarea administrativ roman. Un mic numr de functionari nalti, rspunztori naintea mpratului, conduceau marile servicii ale administratiei publice si ei purtau acelasi nume ca si n epoca propriu-zis roman. Dar pe msur ce imperiul se orientaliz, guvernul si administratia luar o form nou. Marile departamente ministeriale de altdat fur fractionate n servicii mai numeroase, nceput n epoca lui Hera-klios, aceast evolutie se urm n cursul secolului VIII. n secolul al X-lea, administratia imperiului se gsea stabilit definitiv'211. Ea se ntemeie pe o ndoit ierarhie, foarte exact. Notita lui Philotheos ne face s cunoastem precis sistemul si gradele acestei ierarhii. Ea determina rangul tuturor personajelor care tineau de Curte si de administratia public. Optsprezece demnitti (ocolea, a^idb(j.aTa) constituiau clasele unui fel de nobilime administrativ, n care se nainta din treapt n treapt prin vointa mpratului. Cele mai nalte din aceste titluri onorifice, - inferioare celor de caesar, nobilissimus si curopala-tes, rezervate printilor familiei imperiale - erau acelea 377 de magistros, anthypatos, pairikios, protospalharios, spatharios, dishypatos, spatharocandidatos etc. Opt alte demnitti erau n special rezervate eunucilor, foarte numerosi la curte si n lumea bizantin. La aceste demnitti, ale cror insigne (ppocfMai) erau remise titularilor de ctre mprat, se adugau cel mai adesea functiuni efective, clasate si ele dup o strict ierarhie si care erau dup Philotheos n numr de 50. Erau, de o parte, naltele functii de Curte, ai cror titulari: prepositus

(marele maestru de ceremonii), pa-rakoimomenos (marele sambelan), protovestiarios (mare maestru al garderobei), protoasecretis (seful cancelariei imperiale) - conduceau diferitele servicii ale casei imperiale (KOt>|3cn)KA.eiov), toat acea lume de impiegati cubiculari, vestiari, chitoniti, chartulari, stratori, secretari ai cancelariei etc. care fceau din Palat, prin numrul lor, un fel de oras n oras. Erau, pe de alt parte, cei 60 de titulari ai marilor servicii ale administratiei publice, care ocupau posturile guvernului central, naltele functii militare sau administrative la Constantinopol sau n provincii. Ei aveau sub comand un personal numeros. Numiti prin decret imperial (5m A,6yox>) si revocabili dup placul suveranului, ei naintau la cariera onorurilor prin gratia mpratului. Iar ntre gradele ierarhiei demnittilor nobiliare si succesiunea functiilor administrative exista n general o corespondent. Astfel, orice functionar la Bizant purta un ndoit titlu, unul onorific, nsemnnd rangul su n rndul nobilimii administrative, altul indicnd slujba efectiv cu care era nvestit, naintarea n demnitti si functii, n ambele ierarhii atrna de mprat, si zelul personalu378 lui administrativ era ntretinut mereu de speranta functiunilor mai nalte, de asteptarea unei naintri. Niciodat administratia nu fu mai mult n mna suveranului, mai puternic centralizat si mai savant or-ganizatK. 1. Guvernmntul central, n capital, sefii marilor servicii, ministrii, transmiteau, pn la capetele extreme ale imperiului, vointa mpratului. Ei erau mai nti cei 4 logotheti: Logothetes tcru 5p6p,ot), care avea la nceput serviciul transporturilor si postei (dromos e traducerea expresiei cursuspublicus). El a devenit treptat ministru de interne si al politiei, al afacerilor externe, mare Cancelar al imperiului. Va fi numit, simplu, dup se83 V. Benesevic, Die byzantinischen Ranglisten, BNJ, V (1926), p. 97-167. Public din nou listele, dup Kletorologion al lui Philotheos (De Cer., II, c. 52) si dup un ms. din Ierusalim. Aceste liste merit mentionate n continuare. Lista lui Uspenskij, dup ms. 39 din Biblioteca patriarhal din Ierusalim (Taktikon). n aceeasi bibliotec e un ms. nr. 24 de la nceputul secolului al X-lea, fotografiat de Benesevic. El public acest nou Taktikon, n paralel cu al lui Uspenskij si cu listele din De Cer., studiate de Bury. Ajunge la urmtoarele concluzii: 1) Niciodat n-a existat o epoc n secolele IX-X, n care toti marii functionari s mbrace una si aceeasi demnitate (proto-spatharios sau patrikios sau anthypatos-patrikios). Unii din ei nu au fost chiar niciodat patriei (sau anthypatoi-patrikioi). 2) De nici o functie nu a fost legat un rang precis. 3) Numai ordinea functiilor poate fi privit ca bine determinatpentru fiecare epoc anume. 379 NICOLAE BANESCU si va ajunge un fel de colul al X-lea, prim-ministru. AoyotfeTn; iov yeviKo), ministrul tezaurului public, avea conducerea finantelor. Aoyo$8Tr|c; to\> aipaticoTtKoO, marele casier al armatei. ngrijea de ntretinerea, ncartiruirea, plata soldatilor n timp de rzboi, mai ales de tinerea listelor de ofiteri si soldati ai armatei regulate, cu soldele lor: aTpaTicoTiKoi KaTocXoyoi. Apoi si listele ndatoririlor populatiei fat de armat. Aoyo'frETriq TCOV ayeXcov (al turmelor), administra hergheliile si domeniile. Era mai putin nsemnat. Se dezvoltase din officium al vechiului comes reiprivatae. La Philotheos, ntiul functionar al finantelor e acc-KeXXdcpioQ: pare a fi luat atributiile lui comes sacrarum largitionum. El privegheaz toate birourile financiare, . n locul su apare sub

Comneni |j.Lyac; Xoyoc-. Lng el st A,oyo$eTr|<; Tot yevuam Era apoi chestorul, b KomiaTCop, singurul dintre functionari care-si pstreaz numele latin. Era ministrul Justitiei. Prefectul orasului era E7tap%o<;. 2. Guvernmntul provinciilor: tbemele84. Armata are o important covrsitoare n preocuprile mpratilor. Constantin VII spune, ntr-o novell, c ea este pentru stat ceea ce e capul pentru trup. Ea se recruta n parte dintre locuitorii imperiului. Cei care dau acest element national se cheam cnpa-Cei care reveneau n cavalerie, primeau V. si Infra, p. 68 si urm. 380 pmnturi - crcpaTtGmKcc KtfmaT.cc, fiefuri inalienabile, ereditare, ai cror posesori aveau numele de cavaleri, KapccAApun si pe care, prin legile lor, mpratii le ocroteau mpotriva uzurpatiilor. Dar alturi de acest element national, se fcea apel la mercenari, a cror credint prea mai sigur. Bine pltiti, ei veneau din toate prtile la Bizant, mpratul le fcu loc chiar n garda sa, unde unul din regimente constituia hetairia. Ea era compus, n secolul al X-lea, din rusi, scandinavi si chazari. Faimoasa gard a Varegilor, compus la nceput din rusi, se recrut la sfrsitul secolului al X-lea rnd pe rnd din scandinavii Rusiei, normanzii Norvegiei si Islandei si din anglo-saxoni. Multi din acesti strini fcur la Bizant o strlucit carier, ajungnd la cele mai nalte comandamente. Trupele care compuneau armata bizantin se deosebeau n dou grupe-. 1) Totyio.a'ca, care aveau garnizoana n Constantinopol sau n mprejurimile capitalei, si 2) 0L(j.aToc, cantonate n provincii. Prima grup cuprindea cele patru regimente de cavalerie ale grzii: Scholele (cr%oX(xi), Excubitores (TOC s;KO'upiTa), Arithmos (dpn?(a6^) si Hikanatoi. Era si un regiment de infanterie, numeri. Fiecare din aceste corpuri, care se ridica la 4000 de oameni, era comandat de un domestic (So^iEcmKoc;). Cel al schelelor -5ojj.ecTiKO<; T.COV o%oXcov, era, n secolul al X-lea, seful armatei bizantine, n a doua jumtate a secolului al X-lea, acesta se dubleaz, aprnd si unul TTJC; AUCTECOC;. Flota l avea n fruntea ei pe marele drungarios. Ljj.aTa, corpurile de trup ale provinciilor, al cror efectiv mergea de la 4 000 la 10 000 de oameni, aveau n fruntea lor un strateg. Erau si oi EK Ttpoaobjio'U. Ele 381 NICOLAE BANESCU se compuneau mai ales din cavalerie: cavaleria grea: kataphraktari si cavaleria usoar, trapezitai. Mai era apoi armata frontierelor - ocKpmKCC i^e^ata - organizat dup modelul vechilor limitanei din secolele V-VI. Ocupau de-a lungul frontierei, pmnturile ce li se ddeau si n care se instalau cu familiile lor. Rolul lor era s apere frontierele, s ocupe castelele si fortretele, punctele strategice, s nchid defileurile, s supravegheze drumurile, s observe atent tot ce pregtea dusmanul si s resping invazia. Thema se desprtea n dou turmai OrcvupiJ.a), iar acestea n mai multe (36cv5ov si ixopa, cu turmarches, drungari si comites. Clisurile aveau un klisurarches, inferior n putere strategului, dar superior turmarchilor. Strategii erau asistati de un personal numeros. Domesticul themei era un sef de stat major, care-l nlocuia pe strateg n lips. Protonotarul themei, n rang dup strateg, era seful administratiei civile. Este si judector, KpiTTiq TOU fre^atoc;. Desi supus strategului, poate purta corespondent direct cu mpratul. XaptoDXdcptoq TOU i3e|j,(XTO<;, care pstra registrele, se ocupa de recrutare si intendent. K6p.ru; Tfjc; KOpTriq, ngrijea s se ridice cortul mpratului. Protocancellarios, protomandator se aflau n fruntea celor ce formau biroul strategului, officium. mpratul si avea numeroasele sale palate, mpodobite, cum am vzut, cu toate strlucirile artei; el poseda ntinse domenii si o bogtie mare n tezaurul su particular, ei5iKov, pe care o putea

cheltui tot att de 382 bine pentru propriile sale plceri, ca si pentru interesele statului. O multime de nalti demnitari, de eunuci, alctuiau Curtea sa, o multime de paji cu numele romane de silentiarii, vestitores sau cu acela grecesc de SictKOvca l serveau, o gard anume, asa zisii scholarii, vegheau la siguranta persoanei sale. Pompele cele mai strlucite nconjurau actele vietii sale, mrindu-i prestigiul n ochii multimii si ai oaspetilor strini. Cartea Ceremoniilor, scris de Constantin VII, ne-a pstrat prescriptiile vietii reprezentative si pontificale a mpratului, n care eticheta cea mai riguroas conducea fiecare gest. O mare parte aveau, alturi de mprat, cei doi demnitari mai nsemnati ai Curtii: KOUpoTtocAxxTnt, care avea toat grija Curtii85 si 7tccpaKOi|j.6|ievo<;, paznicul camerei sacre a mpratului. Sub Leon VI o nou mare demnitate aulic fu creat, aceea de (3aaiA,LO7tctTCOp, pe care el o ddu lui Stylianos Zautzes. Romanos Lekapenos o avu apoi din partea lui Constantin VII, cnd acesta o lu de sotie pe fiica lui. Bizantul a avut o ierarhie de titluri, care nu implicau atributii. Ele erau ns foarte adesea unite cu functia. Titlul cel mai nalt a fost timp de secole cel de patrikios, creat pentru o clas foarte restrns, de Constantin cel Mare. 85 La origine, desemneaz pe seful grzilor cu serviciul la palat, maresalul palatului sacru (Anecdota, lui Procopius, ed. Bonn, III, p. 44). Era deosebit de curator, care avea curapalatii, din corpul de intendenti, care aveau grija diferitelor palate imperiale, fiind mai multi (v. Martroye n Melanges Scblumberger). 383 NICOLAE BANESCU Mai nalt demnitate era acum, n secolul al X-lea, aceea de (j.dyiCTTpoq, la nceput seful grzii imperiale si cel mai de frunte dintre demnitarii aulici. Demnitatea aceasta se combin apoi cu una dintre functiile cele mai nalte ale imperiului. Astfel Zautzes, nainte de a primi rangul de BaoiXeoTtcticop, fusese |j,cxyicrcpo<; Kod Xoyo'deTTiq iov 8p6|iox). Romanos Lekapenos fusese la nceput |4,cxyio"ipoc, KCU |4,eya<; mipeicxp%rig. Sub urmasul lui Constantin VII, Nikephoros si Leon Phokas au rangul unui |j.ocyicTpo<; KCXI 8ou,eaTiKoc; TCOV o%oA,cov. Erau apoi patru Xoyoi^ETai, dintre care cel mai nsemnat era A,oyoi3ei;r|c; TOU Spo^oi), un fel de cancelar al Imperiului (la nceput ministrul curselor, postelor); asa a fost Staurakios sub Irene, Symbatios sub Michail al III-lea. Altul era Xoyoi3eTT|<; TOX> yeviKoi (sau ye-VIKOC; X,oyoi3-LTr|(;), administratorul finantelor statului; apoi Xoyoietriq toi) giSiKoi) sau TCOV oiKEiaKrv, administratorul averii mpratului si, n sfrsit, A,oyoi3et;r|<; TOU cmpaToO (aTpotTicoTiKO'u), casierul armatei. Sub Alexios Comnenul l distingem si pe oyoMTriq TCOV aeKpetcov cu mari puteri contrasemnnd deciziile mpratului. Mai trziu, la sfrsitul secolului al Xll-lea, aceast functiune e nlocuit de |j,eyac; Xoyoi3LTr|c;86. Capitala avea doi functionari superiori: e7iap%o<; Tfj<; TTOecoq, prefectul orasului, nsrcinat cu politia si jurisdictia asupra locuitorilor orasului si a celor din raza a 50 mile n jur, precum si 6 KOtcxioTCOp, questorul, judectorul tuturor celor care veneau din provincii s-si caute dreptatea n Capital. Vezi Ch. Diehl, n Melanges lorga. 384 Alturi de mprat se pstra nc Senatul, (pox>A,f|), de multe ori un factor nsemnat de care mpratul trebuia s tin seama. Era o adunare de nalti demnitari civili, militari si eclesiasti. Din aceast nobilime senatorial si recruta mpratul naltii functionari administrativi.

Clerul. Biserica nu mai era n vremea aceasta o putere care s pun n cumpn autoritatea imperial. Lupta ndelungat a iconoclastilor avusese drept rezultat ntrirea acestei autoritti; Biserica iesise slbit din aceast lupt. Mnstirile risipite, despuiate de averile lor, se refac, e adevrat, ncetul cu ncetul, de la restabilirea ortodoxiei; ele nu-si mai pot ns recpta bogtia dinainte si prestigiul puterii ce izvora din-tr-nsa, cci mpratii dinastiei armene au cutat s mpiedice, prin msurile lor, acest lucru. Am vzut c Romanos Lekapenos interzicea, printr-o novell, celor care se nchinau vietii monahale, de a-si drui bunurile unei mnstiri. Nikephoros Phokas, unul din urmasii lui Constantin VII, opreste de asemenea hotrt astfel de acte pioase. Episcopii ajung prin urmare sraci, ei nu mai dispun de imensele averi pe care evlavia oamenilor le ngrmdise odat n minile lor. Liutprand, episcopul Cremonei, ambasadorul regelui Otto la mpratul Nikephoros Phokas, a fost izbit de calicia episcopilor greci: Divites sunt, pauperes sunt: Divites aureis, quibus plena luditur arca: pauperes ministris, seu utensilibus. Soli mensulae assident nudae, ipsi vendunt ipsi emunt; ostia ipsi claudunt, ipsi aperunt". El si explic aceast srcie prin impozitul pe care trebuiau s-1 plteasc mpratului. Epis385 copul de Leucade i jurase c trebuia s plteasc n fiecare an lui Nikephoros o sut de aurei*1. Afar de aceasta, politica prudent a mpratilor pune adesea n fruntea Bisericii simpli laici, membrii ai familiei imperiale, cum au fost Stephanos, fiul lui Basilios I si Theophylaktos, fiul lui Romanos Leka-penos. Eunuci devotati erau adesea preferati pentru locurile de episcopi si uneori ridicati chiar la patriarhat. Liutprand a nregistrat acest lucru: ipsi capones; sed, ha, caupones volui scribere; verum res ipsa, quae vera est, veritatem etiam nolentem compulit scribere: dicimus enim, quia capones sunt, id est eunuchi, quod canonicum non est."88 mpratul l poate depune, n asemenea mprejurri, pe patriarh, fr s mai apeleze la Sinod si abuzul acesta nu mai provoac acum revolte n Constantinopol, ca n vremurile aprinse ale ortodoxiei atotputernice de odinioar. 3- Administratia. Guvernmintele (&z\\.a. Am vzut c, de la lustinian ncoace imperiul ncepuse a se desface n guvernminte militare (i3e| o.aTa, CTTpaTrryicu), n care se putea mai usor asigura ordinea, sprijinit pe forta armatei. Organizatia aceasta, aplicat mai nti n provinciile asiatice, unde primejdia era mai mare din partea dusmanilor, se ntinde tot mai mult de la Heraklios nainte si cpt, sub ntemeietorul dinastiei siriene, ntocmirea unui sistem. Sistemul acesta era, n secolul al X-lea, pretutindeni nfp87 Liutprandi, Legatio, loc. cit., p. 371. 88 Ibidem. 386 tuit. Numrul si alctuirea themelor" se schimba, cum am spus, dup trebuintele vremii. Mai putine sub Leon Sirianul, ele sunt, n secolul al X-lea, cu mult mai numeroase. Constantin VII Porphyrogennetos ne-a lsat, n cartea sa De Thematibus, mprtirea imperiului n gu-vernminte militare (i3ejj,otTa) asa cum era n vremea sa. n Cartea despre Ceremoniile Curtii avem nc, n dou locuri, lista themelor" imperiului, din timpul printelui su. ntr-una din listele cuprinse n De Cerimoniis aulae byzantinae, c. II, 52, imperiul e mprtit n themele Orientului", 'AvaToAaicoc i3e|j.aTa, si ale Occidentului", ai Tfjt Avaeox; aTpocTnyiai. Ceea ce ne izbeste aici e faptul c mprtirea nu e geografic, ci ierarhic. Themele" Orientului sunt cele mai nsemnate; ale Occidentului cad pe al doilea plan. ntre themele" Orientului, deci asiatice, se numrau toate provinciile nsemnate, chiar cele din Europa: Thracia si Macedonia; pe cnd ntre cele occidentale, europene, erau trecute si theme" din Asia, de mai putin nsemntate: TO TCOV Kipt>ppcucoT;cGV, Samos, Marea Egee. A doua list din De Cerim II, 50, ne d o mprtire mai apropiat de a lui Constantin VII. Thracia

si Macedonia se pstraz nc ntre themele" Orientului, dar themele" TCOV KipuppaicoTcov, Samos, Marea Egee au fost alipite Asiei, de care tineau din punct de vedere geografic, mprtirea este si acum ierarhic, fcn-du-se dup sumele, ai poyai, cu care se plteau anual sefii lor, strategii. Erau anume, dup aceast list, cinci clase: 1) a strategilor pltiti cu 40 de litre (livre)89 de 453,6gr. =20 mrci, 20 silingi. , 387 NICOLAE BNESCU aur (cam 45.600 lei, dup valoarea monedei de aur, nomisma)90; 2) a celor pltiti cu 30 de livre de aur (cam 34000 lei); 3) a celor care primeau 20 de livre de aur (aproape 23000 lei); 4) a strategilor cu 10 livre de aur anual (cam 11500 lei) si 5) a celor care primeau 5 livre fiindc aveau numai rangul de icA.eicro'Opocpxcu (cam 5700 lei). Aceast mprtire, dup plata strategilor, pare a se fi pstrat si sub Constantin; numai c acum se tinea seam de situatia geografic, n Cartea Themelor (De Tbematibus), ele sunt grupate n themele europene", ale Occidentului", si cele asiatice, orientale, iot 'AvaToA,iKO'0. Limitele lor si capitalele din care se conduceau nu ne sunt cunoscute, ntinderea lor a variat dup mprejurri. Un lucru e ns sigur: themele Orientului erau cele mai nsemnate. Aici erau tinuturile cele mai bogate, care dau statului cele mai sigure venituri, de aici se recrutau cei mai buni soldati ai armatei. n Europa se aflau themele" care alctuiau una din cele dou mari prti ale imperiului, t) Axxnq. 1. Mai nti a Thessalonicului, una din cele mai nsemnate, cu Capitala sa, care era al doilea oras al imperiului, fortreat puternic de unde se sprijinea actiunea militar mpotriva populatiilor care nvleau n prtile grecesti. Chalcidica, Athosul cu multele lui mnstiri, o parte nsemnat a vechii Macedonii intrau n aceast provincie. Ea se nvecina pretutindeni la miaznoapte si rsrit cu Imperiul bulgar, care pusese stpnire pe interiorul Peninsulei Balcanice. ' 4,4 grame dup lustinian. 388 2. Thema" Strymon, mai mic, ocupat de triburi slave pe jumtate supuse. Aici se gseau, pe fluviul Axios, Turcii Vardarioti, populatie rzboinic strmutat din Asia de mpratul Theophilos si menit a prentmpina nvlirile bulgare. 3. Macedonia, la Rsrit de Strymon, cuprindea o parte a Macedoniei vechi si ceva din marea cmpie care se ntindea de la Marea Egee si Propontida pn la Pontul Euxin, cu capitala n Adrianopol. 4. Thracia, hinterlandul Capitalei, fiind mpreun cu Macedonia, una din fortele imperiului, regiuni bogate si locuite de o numeroas populatie. Capitala themei" Thraciei era Constantinopolul. Grecia continental si Peninsula Moreei erau mprtite ntre cele dou theme" numite (5) Hellas si (6) Peloponezul, cea dinti cu resedinta guvernatorului probabil la Theba, a doua la Castron Corinthu. Nvlirea triburilor slave transformase adnc vechea peninsul greac. Ei ocupau interiorul, cmpiile; Mardaiti strmutati din Asia se aflau de asemenea aici. Vechea populatie indigen se retrsese pe munti, pstrn-du-se n orasele nstrite, la Patras, la Corint, Monembasia, Argos, Nauplia, Methone, Coron s.a. Cele mai multe insule ale Mrii Egee, cu Peninsula Gallipoli, cu Troada si trmul de sud al Propontidei alctuiau thema" maritim a (7) Mrii Egee (tox Aiyocio-u TieXocyotx;). Strategul, care-si avea resedinta probabil n Chios, comand n acelasi timp escadra imperial nsrcinat cu politia pe aceste ape bntuite statornic de pirati. 389 NICOLAE BANESCU Coasta Epirului, cu Etolia si Acarnania, formau mica them Nicopolis, cu capitala n orasul cu acelasi nume.

Thema Dyrrachion, mrginit la nord de Serbia Diocleian, la Rsrit de Bulgaria, se ntindea pe trm de la Avlona pn la Antivari. n vremea de care ne ocupm, aceast them" czuse n cea mai mare parte n stpnirea bulgarilor. Bizantinii si pstrau numai cettile de coast Dyrrachion, Dulcigno, Antivari -aprate de zidurile lor tari mpotriva cuceririi slave revrsate puternic n acele regiuni. Ct despre them" Dalmatiei, mai la miaznoapte, aceasta era acum o simpl fictiune, care tria numai n arhivele imperiului. tinutul czuse complet n minile nvlitorilor slavi. Insulele ionice formau thema"Kephallenia. Strategul si avea resedinta n orasul cu acelasi nume. n Italia, stpnirea bizantin se pstra acum numai n prtile de miazzi, cu multe greutti si acolo. Cea mai mare parte a peninsulei czuse n puterea lui Otto al Germaniei. Venetia singur, vasal Bizantului, se bucura de o neatrnare aproape complet. Thema" Longobardiei, aceea a Calabriei era tot ce mai stpnea imperiul n Italia meridional1221. Hotarele lor variau dup rezultatele luptelor necontenite cu vasalii longobarzi (la Salerno, Capua, Benevent). Strategii bizantini aveau a purta aici grele lupte cu arabii din Africa si Sicilia, pentru aprarea acestor posesiuni ale imperiului. Principalele cetti erau Bari, Tarentum, Rossano, Croton, Rhegium s.a. Sicilia era pierdut ntreag n minile arabilor. Arhivele o citeaz, dup cum citeaz si Dalmatia. 390 La cealalt extremitate a Europei, la Nordul Pontului, bizantinii aveau nc puternica piat economic Cherson, care alctuia, cu o parte a teritoriului dimprejur, thema" cu acest nume. Foarte nsemnat pentru supravegherea barbarilor din nemrginitele cmpii ale Rusiei, pentru relatiile unui comert activ cu acesti barbari, thema" aceasta avea n fruntea ei un strateg, sub acesta un Ttpo'ce'ucov, prim magistrat municipal, si un senat local. Asia Mic alctuia a doua parte mare a Imperiului bizantin si cea mai nsemnat, f] 'AvoctoXfi, Rsritul, n aceast parte stteau mai cu seam acum puterile imperiului, aici era mai activ viata comercial si agricol, de aici se recrutau cei mai multi si mai buni soldati. Cea mai apropiat de Constantinopol era thema" Optimaton ('O7mu.aTov), cu resedinta la Nicomedia. Numele-i venea de la Optimates sau Optali, rzboinici goti mproprietriti odinioar de mprati n acea provincie. Alturi thema, care cuprindea cea mai mare parte a Bithyniei, Opsikion COv|/iKiov). Capitala sa era Niceea, oras bine ntrit. Ea-si lua numele, dup Rambaud, de la vestitii Obsequentes, militie de gladiatori organizat de Marcu Aureliu si care si avea cantonamentele n aceast provincie. Cuprindea o multime de populatii, mysieni, phrygieni, clardanieni, bithynieni, si o numeroas colonie slav sub ordinele unui catepano. Thema Thracesienilor, TCOV paKTjcicov, era una dintre cele mai nsemnate ale Asiei Mici si cuprindea toat Lydia veche. Sardes, Pergamon, Laodiceia, Philadelphia erau orasele ei de cpetenie. 391 Apoi venea Samos, cu insula si o parte din litoralul de alturi, de la Adramyttion pn la Milet. Capitala era Smyrna si era o them naval". Kibyrraiotes, Kip-oppcaonr|<;, alt tem naval la sudul Asiei Mici, era alctuit din vechile provincii Lycia si Pamphylia si o parte a Cariei. Rhodos, Cos, Leros si alte insule se tineau de ea. Marea them Anatolicon (TO 'AvaxoAaKOv), cea dinti prin dimensiunile sale mari si multimea populatiilor, ddea o parte nsemnat a armatei bizantine. Un mare strateg" comanda aceast them central a Asiei Mici. Nu se stie unde-si avea resedinta; dar orasele principale erau Amorion, Antiochia Pisidiei, Iconion, Metropolis. Seleucia se ntindea pe trmul meridional, la rsrit de Kibyrraiotes. Creat de Romanos Lekapenos, ea cuprindea Isauria si partea de Apus a Ciliciei, neocupat de arabi, constituind una din themele de hotar, menite a sustine, cu populatiile lor rzboinice, primele lovituri ale armatelor musulmane, slujind drept cordon de aprare themelor mai mari din interior.

Lantul acestor provincii de hotar se continua cu themele" Cappadociei, Lycandos, Charsianos, Sebas-teia, Coloneta si Mesopotamia, regiuni muntoase, acoperite de fortrete, ntinzndu-se pn la Eufrat si spri-jinindu-se pe puternicul masiv al muntelui Anti-Taurus. Erau un vast cmp de nencetate lupte de frontier, cuibul vestitilor akritai, cntati de epopeea bizantin1231. Lycandos, puternic cetate, Caesarea, Tzamandos, Melitene, Germanikia, Tephrike, Sebasteia, Coloneia erau punctele de aprare cele mai tari. , i 392 n sfrsit, de-a lungul Pontului, alte patru theme completau sistemul provinciilor asiatice: a Bukellarilor, TWV Boi)KLM,ocptcov, a Paphlagoniei, TCOV ncKptaxyovoov, Armeniakon si Chaldia, cu marile lor piete de comert, care erau n acelasi timp cetti puternice: Heracleia, Amastris, Sinope, Amasia, Trapezunt, Ankyra s. a. Thema insular a Ciprului era n mna arabilor. Ni-kephoros Phokas o va readuce n stpnirea imperiului. Acestea erau, n secolul al X-lea, themele" imperiului bizantin: 12 n Europa, ale Occidentului, 17 n Asia, ale Orientului. Cele din urm alctuiau, cum am spus, puterea de seam a imperiului; de aceea si nrurirea Orientului a fost, n epoca aceasta, cu mult mai nsemnat asupra destinelor Bizantului. Themele" erau comandate de nvestiti cu depline puteri militare si civile n acelasi timp. Ei nu cunosteau alt sef ierarhic dect pe mprat. Vechii prefecti praetorio, proconsules, vicarii, care formau legtura ntre administratorii provinciilor si mprat, nu mai exist acum. Strategii sunt cu totul neatrnati si corespund de-a dreptul cu mpratul. Strategii aveau sub ordinele lor ofiteri subalterni, dintre care cel mai nsemnat era iovp\np%r\t, comandantul unei turma, cci subdiviziunile themei" erau, n secolul X Tot>p|o,oa si 6otv5a (vexilla), aceasta din urm cuprinznd un corp de trup mic, inferior turmei, uneori un simplu manipulus, sub comanda unui drongarocomes. O alt subdiviziune a themei", dar special, n afar de ierarhie, erau guvernmintele coloniilor strine cantonate n imperiu si care se bucurau de anumite 393 NICOLAE BANESCU privilegii, avnd un comandant al lor, numit catepan, 6 KCttETtvco. Astfel erau Mardaitii din thema" Kipx>ppa-lancov, care si aveau catepanul lor, numit direct de mprat. Imperiul mai avea asa-zisele clisurae, KX.eiao'upai, fortrete militare ridicate n strmtorile themelor", mai cu seam la hotare. Ele par a nu fi fost supuse sub ordinele strategului; formau, ca atare, niste mici provincii particulare si multe din themele" mai noi ale imperiului fuseser anterior asemenea ale altor theme". n fruntea lor se gsea un potp^Tlt, inferior n putere strategului, dar superior unui turmarches. Comandantii acestor clisurae se luau de obicei dintre protospatharioi, pe cnd cei ai asa-numi-telor turmae se recrutau dintre spatharocandidatoi sau spatharioi, din clase, prin urmare, inferioare. Strategii n-aveau toti aceleasi titluri. Ei nu se deosebeau numai dup rangul provinciilor pe care le comandau, dar chiar acei care se urmau n aceeasi them" n-aveau o situatie identic. Apoi, strategii propriu-zisi se deosebeau de cei trimisi temporar n fruntea provinciilor, ca reprezentanti ai mpratului, oi EK upo-067101). n monumente ntlnim uneori si titluri inferioare n rang strategilor, ca acela de comes si archon. Unul (al themei tot) 'O7m|j.cn;ot>) poart titlul de domesticos. Tot astfel aflm un catepan de Nicopolis si de Paphla-gonia. ntre ofiterii subalterni la ordinele strategilor, mai nsemnati sunt acestia: 1. Un protonotar al themei", TcpcoTovotdpioq, n rang dup strateg, dar neatrnat de el. El este si judector (8iKaCTTT)<;) al themei". Administreaz finante394 l

le, depinznd de marele dregtor al tezaurului si, cnd armata imperial trece prin provincie, trebuie s-i procure alimente si furaje. E ajutat de inspectori, inoniai. Este si Kpi/cf|<; iov tfenaccx;. 2. Un protocancelarsi un protomandator, n fruntea celor care formau biroul (officiurri) strategului. 3. Un chartularios (%ocpTot>A,ocpio<; T.OV) i3ep.aTot), care tine registrele; un domesticos al themei", care st la cartierul general si-1 nlocuieste pe strateg n lips; KOjariq Tfjt KovpTrit, care avea grij s se ridice cortul mpratului cnd acesta lua parte la expeditie. Armata. Feudele militare. Armata bizantin se alctuia din dou prti deosebite: una care cuprindea oastea si flota mprteasc, asa-zisele Tccyj4,ccTa si 6oc-OI^IKOC 7tA,cbjia, care atrnau de-a dreptul de guvernmntul central, de mprat, si alta compus din oastea si flota themelor", f>L|j.aTa si f}en.cmKa KXcbi|j.a, puse, cum am vzut, sub comanda strategilor. Ceea ce mai deosebea aceste dou mprtiri era faptul c trupele imperiale pstrau acelasi numr totdeauna, pe cnd cei din theme" se reduceau de obicei n timp de pace la strictul necesar. Asa-zisele T.ayjj.ccTcc cuprindeau: 1) corpurile de oaste imperial cunoscute sub numele de L %oA,od, comandate de un Ao(j.eaTiKO<; TCOV a%oA,cbv Tfjt; 6cvccToA,f|<; si de un Ao| o,e<mKO<; TCQV a%oXcbv if\c, 5\>aeco<;, 2) Garda imperial ((ppccupcc), din care fceau parte urmtoarele corpuri: f) et-cupeia, alctuit din mercenari strini, care se bucurau de privilegii speciale. Ea avea n fruntea sa unul dintre cei mai nalti demnitari ai imperiului, pe marele hetaireiarch.es, (j.eyoc<; eTCXipeicc-;. Unele din aceste companii strine erau cantona395 NICOLAE BANESCU te n locurile unde triau si ele si aveau sefii lor proprii: iberii un couropalates aproape independent, armenii printi de-ai lor, apxovTEt. Td e^KO'uiTa (oi e^KO^iTopei;), cum arat numele lor latin, fceau de gard n Palat, ori -r Textele mentioneaz uneori si un corp de gard cu numele dpvdnoq sau vo'op.epa (n De Cer. aflm, ntre alti ofiteri ai acestui corp, un 5o)iecmKO<; TOU ocpvdjj.o-0 sau TWV vounepcov) si un altul pentru (oi) iicavatoi (numit Sofiecmicoc; TCQV iicavdTcov). Flota, TO paaiXiKov 7tXau|j,ov, era pus sub comanda general a unui Spo'uyydpioq TCOV 7tA,o ncov. Ea era alctuit din marile corbii numite 8pojj.6ve<;, cu cte dou linii de vslasi. Ele erau prevzute la mijloc cu o fortreat de lemn, ^i)A,OKaaTpov, care i proteja pe lupttori. Unele erau mari si puteau cuprinde mai bine de 200 de oameni; altele mijlocii, de o capacitate mai mic, dar tot cu patru rnduri de lopeti; altele mici, cu o sigur linie de lopeti de fiecare parte. Partea cea mai nsemnat a acestei flote imperiale era aceea care cuprindea corbiile incendiare, prevzute cu tubul prin care se sufla focul (aicpcov), sub conducerea unui aupcovdTCop. n epoca dinastiei armene, flota era una din fortretele imperiului, care-i asigur stpnirea mrii, ftccA.aoaoKpcma91. Marina bizantin. Istoria puterii pe mare bizantine e nc de scris12'". Izvoarele principale (naintea secolului X) sunt Taktika ale lui Leon, c. 19 (nepi va^ayiaq); ntoarcerile oficiale din cele dou expeditii n Creta, n secolul X, cuprinse n De Cetim., c. 44 91 V. Rug. Gfrorer, Byz. Geschichten, II, Cap. XXII. 396 si 45; si (asupra comenzilor navale sub Basilios I si Leon VI) De adm. imp., c. 51. Studiile moderne principale cu acest subiect: Gfrorer, Das byzantinische Seewesen (c. 22 din Idem, Byzantinis-che Geschichten, voi. II, p. 401 si urm.); C. de la Ronciere, Char-lemagne et la civilisation maritime au IXe siecle (n Moyen Age", 2 serie, t. l, p. 201 si urm., 1897); C. Neumann, Die byzantinische Marine (n Hist. Zeitschr.", v. 45, 1898, p. l si urm.); /. Bury, The Naval Policy ofthe Roman Empire, n Centenario della nascita di Michele Amari", voi. II, p. 21 si urm., Palermo 1910. Add. G. Schlumberger, Nicephore Phokas, p. 52-66.

n secolul VI, dup cderea regatului vandal, imperiul n-a mai avut un dusman pe mare, si de atunci n-a mai fost nici un motiv s se mentin o flot puternic. Mediterana, desi toate coastele sale nu fceau parte din imperiu, era n mod practic odat mai mult un lac imperial. Aceast mprejurare e o aprare suficient mpotriva acuzatiei aduse de Gfrorer lui Justinian pentru neglijarea marinei. Situatia se schimb n a doua jumtate a secolului VII, cnd arabii pun mna pe mare. mpratii au a apra coastele si insulele lor contra unei puteri maritime ostile. Prin urmare, o nou organizare naval a fost ndeplinit, si putem atribui meritul acestei organizri succesorilor lui Heraklios. N-avem de fapt nici o stire n vreuna din autorittile noastre, despre creatia flotelor imperiale, dar e clar c noul sistem a fost stabilit nainte de zilele lui Anastasios UI si Leon III. Sub Theophilos si Mihail III, organizarea naval a fost rennoit si perfectionat. Asezarea arabilor n Creta si incursiunile lor n Marea Egee erau fapte care i-au silit pe mprati s se ngrijeasc urgent de corbiile lor. Din acest timp pn n ultima parte a secolului XI, flotele imperiului au fost cele mai puternice din Mediterana. Erau dou flote: imperial si provincial (a themelor). Unele contingente ale flotei provinciale, date de themele Kibyrrhaeotis, Marea Egee si Samos, erau ntotdeauna gata de actiune, ca si armatele themelor. O flot imperial fix exista n secolul IX sub mpratii Amorieni si era comandat de amiralul imperial (Spovy-ypioc, TCQV 7tA,co jacov). Acest amiral, marele drungarios, era strict comandantul flotei imperiale, dar n cazuri n care flotele impe397 rial si provincial lucrau mpreun, el era natural comandantul sef. Amiralii diviziilor flotei provinciale aveau titlul de drunga-rios, cnd au fost instituiti ntia oar. Dar dup aceea au fost promovati la titlul de strategos. Flota imperial n secolul X era mai mare dect cea provincial. Astfel, n expeditia cretan din 902, contingentele flotei au fost urmtoarele: Flota imperial 60 dromones 40 pamphyliane Flota provincial thema Kibyrrhaeotis 15 dromones, 16 pamphyliane thema Samos 10 dromones, 12 pamphyliane thema Aegee 10 dromones, 7 pamphyliane thema Helladic, 10 dromones Desi escadrele provinciale formau un armament mai mic, ele aveau avantajul c erau ntotdeauna pregtite pentru rzboi. Cauzele decderii marinei bizantine n secolul XI au fost studiate de Neumann. El arat c politica anti-militar a mpratilor n al treilea sfert al acestui veac a atins marina, ca si armata. Dar cauza principal a fost cucerirea selgiucid. Ea dezorganizeaz complet themele care ddeau contingentele flotei provinciale, n secolul XII, mpratii depind n marin de Venetia, pe care ei o pltesc cu privilegii comerciale. Dromones sau biremele erau de diferite mrimi si constructii. Astfel, cele mai mari puteau fi echipate cu o trup de 300 oameni; cele de mrime mijlocie puteau cuprinde, ca triremele vechi grecesti, cam 200 oameni. Erau si mai mici, care, afar de 100 vslasi care le mnau, contineau numai putini ofiteri, crmaci etc. (poate 20 n total). Apoi erau un fel special de bireme, deosebite prin constructie, nu prin mrime, numite pamfiliane si probabil nsemnate prin viteza lor. mpratul Leon, n Tacticele sale, arat c corabia amiralului va fi mare, rapid si de constructie pamfilian (16 8f| Xeyofievov ndjjxpDXov). Corbiile pamphylie-ne din expeditia cretan de la 902 erau de dou mrimi: cele mai 398 mari erau echipate cu 160 oameni, cele mai mici cu 130. Importanta acestor vase pamphylice

trebuie pus n legtur cu importanta themei Kibyrrhaiotai, care-si ia numele de la Kibyra Pamphyliei, care va fi fost un centru de constructii navale. Alturi de bireme, corbii cu un singur rnd de vslasi erau ntrebuintate ca iscoade. Ele erau numite galee (yaX.odaq r| LLOvfipen; n Takt. 19 10). Numele de dromon sau alergtoare" era un nume general pentru o corabie de rzboi si poate fi aplicat galerelor, ca si biremelor; dar n uzul comun era restrns probabil la bireme, si anume la acele bireme care nu erau de constructie pamphylian. HuXoKOtoTpov era o cldire ridicat aproape de mijlocul covertei corbiilor celor mai mari pentru a proteja soldatii care aruncau pietre si sulite mpotriva dusmanului. Era o alt cldire de lemn la pror, echipat cu soldati, dar servea scopului principal de a proteja tubul cu foc asezat la pror. Substantele combustibile ntrebuintate de bizantini n rzboiul lor naval erau de diferite feluri si folosite n deosebite chipuri. Ele erau cuprinse n numele comun de focul grecesc sau marin (al crui ingredient principal era nafta, bitum). Arma cea mai simpl a focului era probabil tubul de mn (xeipooicpcov), un tub plin cu combustibile, care era aruncat cu mna ca o rachet si exploda n marginea vasului inamic. Marinarii care aruncau aceste arme erau grenadierii" Evului Mediu. Focul artificial" - probabil n stare lichid - era pus n oale (x^tpai), care se aruncau asupra vaselor dusmane cu masini. Asemenea oale snt reprezentate n picturile de vase de rzboi ntr-un vechi manuscris pstrat la Bibliotheque Nationale din Paris si reprodus de Schlumberger n Nicephore Phokas. Dar era si alt metod de aruncare a focului artificial". Combustibile care explodau cnd atingeau corbiile dusmane erau mpinse prin tuburi, mnuite de un tunar (.siphonatof)n. n theme", am vzut c armata l avea n fruntea sa pe strateg. Ea se ridica, n fiecare provincie, la 10 000 92 J.B. Bury, ed. operei lui Gibbon, voi. VI, Appendix n. 5. 399 NICOLAE BANESCU de oameni si se mprtea n dou to'upja.ca; fiecare turma cuprindea cinci banda, comandate de drongari; un bandon se mprtea la rndul su n cinci pentar-chii, n fruntea crora se gsea cte un comes. Populatia nu avea obligatia serviciului militar. Ea se deosebea la bizantini n dou clase: civilii, rcoXTai si militarii, ctpcmeoTca. Cei dinti nu serveau n armat, dar sustineau statul prin impozitele pe care le plteau; cei din urm l sustineau prin tributul sngelui. Ei primeau n schimb un feud, o proprietate, care se trecea n registrele militare si era scutit de orice dare. Cu vremea, strategii ori marii feudali ai imperiului se fcur stpni, prin diferite mijloace, pe aceste pmnturi militare, CTtpomooTOTOJtux si prin aceasta puterea militar a imperiului suferi o mare scdere: soldatii, ajungnd fr proprietate, nu se mai puteau pregti pentru rzboi, cum erau ndatorati, si numrul recrutilor sczu simtitor, mpratii dinastiei armene au meritul de a fi intervenit energic n aceast privint, fcnd ca pmnturile nstrinate, vechile feude militare s reintre n posesia primilor lor stpni si decretnd inalienabilitatea lor. Sistemul si avea totusi viciile sale organice. Cnd soldatul murea, proprietatea sa trecea mostenitorilor legitimi, si dac acestia erau mai multi, fiecare dintre ei nu mai avea mijloacele prevzute de lege pentru a se narma pe socoteala sa. Novellele lui Constantin VII Porphyrogennetos si ale urmasilor si Romanos II si Nikephoros Phokas stabiliser valoarea pmntului pentru cavalerie si marin la 4 livre (pfunzi) de aur. Cnd aceast valoare scdea prin trecerea feudei militare n minile mai multor mostenitori, obligatia mili400 tar nu se mai putea ndeplini si atunci se cut un mijloc care s acopere acest neajuns. Mostenitorii erau anume ndatorati a-si da cu totii contributia la procurarea celor trebuincioase unui soldat, ei trebuiau s dea prin urmare mpreun un soldat (de aceea se cheam <yuv66Tca).

Alt msur pentru refacerea armatei micsorate prin aceste nstrinri ale propriettii, fu nrolarea soldatilor care nu aveau nici o avere, ca usor narmati sau ca simpli servitori ai armatei. Prin toate aceste msuri, prin organizarea militar a provinciilor, prin crearea unei clase militare, legat de pmntul pe care si-1 apr luptnd mpotriva dusmanilor din afar si care se transmitea urmasilor, prin fortificatiile numeroase ridicate n toate prtile imperiului, prin dezvoltarea artei rzboiului, care fcu preocuparea multor mprati, imperiul cpt n timpul dinastiei armene o mare putere militar, care-1 fcu s ating, n aceast epoc, cele mai nalte culmi ale mririi sale. 4. Problema social. Bogatii si sracii ntre secolele al Vl-lea si al Xl-lea, chestiunea social luase n Imperiul bizantin un caracter primejdios pentru bunul mers al statului. Am vzut cum n acest spatiu de timp marea proprietate ia ntinderea acelor enorme latifundii, fat de care mica proprietate dispare tot mai mult si oamenii liberi tind a ajunge n servitute. Novellele mpratilor care reactioneaz mpotriva acestui neajuns ne arat cine erau acesti latifundiari, puternica aristocratie provincial care ntelesese ce avantaje politice se legau de stpnirea marilor ntin401 NICOLAE BNESCU deri de pmnt: erau mari demnitari ai statului si ai Bisericii, patricieni, guvernatori de provincii, comandanti militari, membrii ai Senatului, episcopi, mitropo-liti, egumeni de mnstiri, toti acestia formau clasa avutilor lacomi, apxovteq, SuvocToi, fat de micii proprietari, %CQptccTca, 7iEvr|Te<;, care-si pierdeau, odat cu pmntul, smuls prin tot felul de procedee, si conditia de oameni liberi. n provincii, pmntul militar si pmntul tranilor mici proprietari era anexat necontenit la marile proprietti, iar interesele financiare ale statului si puterea sa de aprare se ruinau din aceast pricin, mpratii dinastiei macedonene intervin atunci n repetate rnduri pentru a pune capt unui abuz ce primejduia bunul mers al lucrurilor. Ei tind a pstra totdeauna pmntul n familia ori mcar n clasa posesorului su. De aici dreptul de protimisis la nstrinarea acestui pmnt. Printr-o serie de novelle Romanos Leka-penos (anul 922) si Constantin VII Porphyrogennetos hotrsc c la vnzarea unei proprietti mici, ori la nchirierea ei pe timp determinat au dreptul de a cumpra: 1. rudele; 2. coproprietarii (membrii obstii din care face parte proprietatea); 3. vecinii bunului ce se vinde; 4. membrii comunei (cei din aceeasi clas de impozite). Numai n cazul cnd nimeni din aceste patru categorii nu vrea s cumpere, se poate prezenta oricare altul. Apoi se interzice de a se mai lua bunurile celor sraci sub orice form cumprare, nfiere druire, patronaj s.a. - iar aceia care obtin n acest chip asemenea bunuri le pierd, expunndu-se si la o amend ctre fisc. Numai cnd, n timp de 10 ani, nu se va nftisa n aceast privint plngerea din partea 402 r celui interesat, proprietatea rmne neatins. Dar bunurile militare - x crtpaTiamKCC KTfi| j.ocTa - care n ultimii 30 de ani au fost nstrinate, urmau a se ntoarce posesorilor, fr nici o despgubire. n alte novelle, Constantin VII declar drept nule si inexistente" toate nstrinrile bunurilor celor sraci mpotriva dispozitiilor stabilite. Bunurile uzurpate astfel de ctre cei avuti vor fi prin urmare restituite proprietarilor initiali, rudelor sau coproprietarilor lor, fr nici o despgubire; aceasta putea fi hotrt de justitie numai dac vnztorul stpnea o avere mai mare de 50 de nomismata. Feudele militare sunt declarate categoric inalienabile. Referitor la Constantin VII Porphyrogenetul, un inventar privitor la cele 16 novelle din epoca domniei lui, arat c cinci au fost publicate sub guvernarea lui Lekapenos: prima, Tomus Unionis, 920, restabili pacea n biseric; a doua, promulgat n 922, precum si a treia, promulgat n 939, erau destinate a promova unul din interesele sociale cele mai de seam ale imperiului, prin faptul c interziceau bogatilor a dobndi bunurile sracilor si militarilor, instituiau contra acestor

nclcri dreptul de retragere si preemtiune (protimisis). Se mai atribuie lui Romanos alte dou novelle, una care deschidea vnztorului contra dobnditorului o actiune de 4 ani, n supliment de pret; alta care confirma nulitatea achizitiilor fcute n dispretul dreptului retragerii. Legile guvernului personal al lui Constantin VII, contrasemnat de numele ilustre ale lui Theoctist si Theodor Decapolites, care ndeplinir succesiv sarcina de quaestor, sunt inspirate de aceleasi principii ca si cele ale lui Lekapenos. n anul 947, o novell rennoieste toate interdictiile predecesorului contra achizitiilor bunurilor sracilor de ctre bogati, contrare intereselor sociale. O alta confirm interdictiile anterioare contra dobndirii fondurilor militare. O a treia ordon c bu403 nurile oricrei persoane moarte fr testament si fr a lsa copii, nu vor apartine n totalitate rudelor sau, n lips de rude, fiscului; acestea vor primi numai dou treimi; cealalt treime va fi consacrat lui Dumnezeu, si n aceast treime vor fi copiii si sclavii, ei vor dobndi libertatea. Aceast novell arat stpnirea ideilor religioase asupra printilor macedoneni si progresele ideilor sociale cu privire la sclavi. Celelalte novelle ale lui Constantin au mai putin important. n acelasi sens, n favoarea micii proprietti sunt dispozitiile luate de Romanos Lekapenos, de Constantin VII, si de urmasul acestuia, Romanos II. Dar marea proprietate era tot att de necesar intereselor imperiului si ea fu pstrat, mpratul Nike-phoros Phokas, urmasul lui Romanos II, interzice anume, ntr-una din novellele sale, sracilor (Ttevri'ceq) de a putea obtine proprietatea scoas n vnzare a vreunuia dintre cei bogati (Kirpa TCOV 5x>vaTcov). Bunurile acestora nu puteau fi cumprate dect tot de cineva dintre ei (6cp%ovTiKov TtpoacoTrov)93. Foarte greu apsau asupra imperiului marile proprietti cstigate cu vremea de biserici si mnstiri. Nikephoros Phokas, ctiva ani dup Constantin VII, va lua mpotriva lor severe msuri. Pornind de la principiul evanghelic al desertciunii bunurilor pmntesti ale vietii, Nikephoros condamn, n prima sa novell, cu un mare lux de citate din Sfnta Scriptur, lcomia oamenilor Bisericii de a strnge averi, adevrat batjocur a nvtturii Mntuitorului. El hotrste deci ca bunurile de prisos ale fundatiilor religioase, oricare ar fi ele, s se vnd laicilor; apoi opreste de a se mai 93 Novell V, n anex la Leo Diac. (ed. Bonn), p. 321. 404 drui de acum nainte bunuri mnstirilor, spitalelor, azilurilor, ori Mitropoliilor si Episcopiilor94. n lupta aceasta, pe care mpratii dinastiei armene o deschiser mpotriva abuzurilor celor puternici, acela care atinge mai mult interesele acestora e Basi-lios al II-lea. Dac n practic era foarte greu ca s se redea tranilor serbi libertatea, precum si ca micii proprietari deposedati s ajung din nou stpni pe propriettile lor, toate aceste msuri ale mpratilor dinastiei armene au putut pune cel putin o piedic la continuarea abuzurilor, lsate mai nainte n voia lor. Starea economic a imperiului n acea epoc era nfloritoare. Industria era dezvoltat. Din Cartea Pre-fectului vedem ce loc nsemnat tineau breslele, bine organizate, n fruntea lor veneau cele care produceau articole de lux: argintari, neguttori de mtase. Totul era strict reglementat. Statul intervenea, erau articole rezervate fabricilor de stat, de aceea s-a zis c Bizantul a f ost paradisul monopolului si privilegiului. Expresia aceasta a fost lansat de Jules Nicole, cnd a publicat ErcccpxvKov BipXtov. De atunci, ea se regseste aproape pretutindeni, se repet adeseori n felurite studii. Andreades o socoteste exagerat. Sunt, n stiinta economic, monopoluri economice, dictate de consideratii comerciale sau industriale, si monopoluri fiscale, introduse n interesul Tezaurului, inseparabile deci de ideea de

stat. n ce priveste economia privat, se poate vorbi de monopoluri si privilegii, n sensul c nici munca, nici comertul nu erau libere la Bizant. Ibidem, p. 310-317. ; f ....; 405 NICOLAE BANESCU Regimul corporativ n-afost ns mai putin liberal dect aiurea. E incontestabil c: 1. Statele Occidentale ale Evului Mediu si Renasterii au cunoscut dispozitii asemntoare celor decretate n EicctpxiKOv BitiXiov, si au luat fat de strini aceleasi msuri. 2. Legislatia bizantin e mai liberal dect cea care o precede, n Imperiul Roman din faza sa de declin, grija de a asigura executarea numeroaselor obligatii (munera) ce acesta le impunea corporatiilor, nu permitea s se schimbe profesia si statul fcu chiar ereditar exercitiul fiecrei profesii. 3. Pe cnd n alte prti ale lumii sau n alte timpuri corporatiile erau obligate adesea a vrsa impozitele de patent sau capita-tie datorate de membrii lor, mpratii par a nu se fi gndit s trag foloase fiscale din regimul corporativ. Multe monopoluri la Bizant au fost numai temporare, nu permanente (grul, mtasea). n ce priveste grul, statul impunea restrictii la exportul cerealelor, n caz de lips. El nu vindea dect grul provenit din impozitul n natur (annond) din domeniile sale, care puteau fi ntinse. Reactia (produs n vremea lui Mihail al VH-lea) la ncercarea de a institui n acest domeniu un monopol, arat c msura nu era permanent. Iar pentru mtase, era lsat libertatea (vedem din Cartea Prefectului) n secolul al X-lea, dar se fceau exceptii pentru anumite stofe a cror fabricatie si-o rezerva statul sau pentru care el cerea o licent. Stockle a artat c o dispozitie a Codului lustinian, reprodus si de Basilik, fcea restrictii pentru stofele de purpur, pe care singuri mpratii si naltii demnitari aveau dreptul de a le purta. Andreades arat c pe lng aceste consideratii protocolare, administratia bizantin avea si alte motive pentru a stabili un astfel de monopol. a) Stofele de lux erau ntrebuintate nu numai pentru nevoile Curtii, ci si n scopuri diplomatice si administrative. Darurile oferite suveranilor strini, ambasadorilor, constau de preferint n mtsuri, produse ce era greu a se procura de aiurea. 406 Apoi, retributia functionarilor cuprindea pe lng roga (plata n bani) si siteresion (plata n natur), si o distributie anual de vesminte care pentru naltii functionari erau stofele de pret. Guvernul avea nevoie deci s aib ntotdeauna la ndemn mari cantitti de articole de acest fel si numai fabricile de stat puteau s i le asigure. b) Monopolul asigura secretul procedeelor de fabricatie si buna calitate a produselor fabricate. Deci sntem n fata unui monopol mai mult administrativ si economic, dect fiscal. Concluzii: n ce priveste economia privat, privilegiile si interventionis-mul nu deosebesc legislatia imperial de aceea, a celorlalte state care au cunoscut regimul corporativ. Ea s-a artat chiar mai liberal dect multe state, ncepnd cu Imperiul roman trziu. n ce priveste monopolurile de stat, monopolurile permanente au fost destul de rare si de natur mai mult administrativ dect fiscal. Monopolurile pe care autorittile bizantine le-au putut introduce, reamintesc pe ale cettilor grecesti, cnd erau silite de nevoie"95. Erau expediente financiare, de natur temporar*. 5. Comertul Cu toate pierderile ncercate pn acum, Imperiul bizantin este n epoca dinastiei armene cel dinti stat de comert, Constantinopolul piata comercial cea mai nsemnat, unde toate popoarele veneau s-si ia produsele de care aveau nevoie. Arabii, prin cuceririle lor n Asia si Africa, ncepuser a juca un rol nsemnat n privinta relatiilor

comerciale, servind si ei ca mijlocitori ntre Orientul n95 Aristotel, Politica, A. IV, 6. 96 A. Andreades, Byzance, paradis du monopole et duprivilege, Byzantion" IX, 1934, p. 171185. 407 deprtat si trile din Apus. Sub dinastia Abbasizilor, mai cu seam comertul arabilor ia o dezvoltare nsemnat. Ei stpneau cele mai importante artere ale comertului asiatic, cursurile fluviilor Tigru si Eufrat. Bagdadul, ntemeiat sub aceast dinastie, pe trmul Tigrului, legat printrun canal cu Eufratul, ajunge acum un mare centru economic, de unde produsele Orientului treceau spre Apus prin Damasc si Antiochia, iar mai sus, prin Rakka (mai nainte Callinicum) si Ba-lis, la Haleb, care avea un loc nsemnat n viata comercial a Siriei de Nord. n prtile de miaznoapte, ei veneau pentru negot pn n Trapezunt, un mare antrepozit al comertului oriental, aflat n stpnirea bizantinilor; iar din posesiunile lor din jurul Caspicei, arabii si ntindeau influenta pn la Scandinavii din regiunile Balticii. Ei nu-i puteau totusi concura n mod serios pe bizantini, care aveau n vremea aceasta o veche si solid organizare. Astfel, primind mrfurile Indiei si Chinei pe drumul caravanelor din Asia Central, pe acela din tara chazarilor, cu care au cultivat raporturi de prietenie, bizantinii le transmiteau, mpreun cu produsele propriei lor industrii, n Apus, fiind n secolele X si XI, mijlocitorii principali ntre Orient si trile din Apus si Miaznoapte, n secolul al X-lea ei aveau nsemnate legturi de comert chiar cu arabii; pietele principale, n care ei luau din minile arabilor mrfurile orientale, erau Alexandria, Antiochia, Trapezunt. Din toate aceste prti, corbiile ncrcate ajungeau pe apele Mediteranei si ale Pontului Euxin la Constanti-nopol; drumurile de caravane, din Asia Mic aduceau aceleasi mrfuri tot aici. 408 Monedele bizantine erau primite peste tot, capitala Imperiului bizantin era locul unde se ndreptau neguttorii din toate prtile lumii, pentru mirodeniile si pietrele pretioase ale Rsritului, aurul, argintul si stofele de mtase vestite ale industriei bizantine. Con-stantinopolul adposteste acum ntre zidurile sale colonii comerciale trimise de diferite popoare strine, rusi, bulgari, italieni. Am vzut cum au ajuns rusii, pe cursul mereu btut de greci al Niprului, pn la Con-stantinopol. Imperiul ncheie cu ei tratate de comert: cu Igor, la 944'251. Imperiul era foarte bnuitor fat de acesti oaspeti iubitori de aventuri si de prad, dn-du-le un cartier n afar de oras, la Sf. Mamas, supra-veghindu-le cu mult atentie miscrile. Ei trebuiau s intre n oras pe o singur poart, nenarmati, nsotiti de un functionar bizantin si n grupe care s nu treac de 50 de oameni; nainte de nceperea iernii, trebuiau s prseasc orasul97. Rusii aduceau n Capitala imperiului blnuri, cear, miere si sclavi, si luau mai cu seam stofele pretioase, foarte cutate n prtile de miaznoapte, aur, vin, fructe si mirodenii. Prin intermediul lor, mrfurile bizantine ajungeau n tinuturile germanice. Bulgarii intraser de asemenea n relatii comerciale cu Bizantul, dup ce-si ntemeiaser statul lor la sud de Dunre. Neguttorii bulgari se asezau n Constanti-nopol si fceau un comet activ, care strni invidia Grecilor. Se stie c Leon al Vl-lea le nchise Capitala, admitndu-i numai n a doua piat comercial a impe97 Heyd, Gesch. des Levantehandels im Mittelalter, I, p. 79. 409 riului, la Thessalonic, si aceast msur dezlntui rzboiul, purtat cu atta nversunare, de tarul Simeon. Francii, n epoca aceasta n care arabii erau stpnii mrii n Apus, n-au putut lega, fireste, relatii directe cu Bizantul. Comertul l fceau, n prtile acelea, orasele italiene. Stpnirea bizantin asupra Italiei, orict de redus acum, atrase totusi n cercul influentei sale economice

populatiile ntreprinztoare ale oraselor maritime: Venetia, Amalfi, Neapole, Bari, Brindisi, Tarent. Printr-nsele, stofele pretioase ale Bizantului si mrfurile orientale ptrundeau n statele Apusului. Amalfitanii, foarte activi, aveau relatii comerciale n secolele al IX-lea si al X-lea si cu arabii din Africa si Egipt. Ei i concurau pe Venetieni, n rolul acesta de introductori ai mrfurilor orientale n trile Apusului. Relatiile Venetiei cu bizantinii erau destul de vechi. La nceput (secolul VI) una din provinciile Italiei bizantine, sub autoritatea exarhului de Ravenna, condus de tribuni alesi, dar confirmati de mprat, ea primi, la sfrsitul secolului al VH-lea un duce (viitorul doge). Acesta era numit de guvernul imperial; dar, de la 726, ducele fu electiv, supus totusi mpratului bizantin. Totul, la curtea sa, amintea legturile cu Bizantul: mbrcmintea, ceremonialul de care se nconjura, titlurile demnittilor aulice bizantine pe care le primea n secolul al IX-lea si al X-lea: tmcctcx;, 7tpG)TOa7tcc$6cpio<;, TtaTpiKioq. Imperiul lui Carol cel Mare amenint un moment viitorul republicii. Am vzut ns c prin tratatul de la 812, odat cu Istria si Dalmatia, Venetia era ntoars Imperiului bizantin, fapt de o mare nsemntate pentru mrirea ei viitoare. Pstrnd bune relatii cu Cesarii germanici, Venetia avu ns o legtur din cele mai strnse cu Imperiul bizan410 r tin, n serviciul cruia punea corbiile sale, pentru a lupta mpotriva piratilor adriatici ori mpotriva arabilor care l atacau n posesiunile din Italia meridional. Aceast aliant i asigura mari avantaje pentru comertul su. Marina Venetiei se dezvolt repede, neguttorii si ajunser a avea locul nti la Constantinopol. Tratatul de comert pe care l vor ncheia n 992, cu mpratul Basilios al II-lea, va acorda reduceri asupra drepturilor de vam la intrarea si iesirea din Dardanele, le va da garantii mpotriva vexatiunilor functionarilor bizantini si protectia unei jurisdictii speciale n posturile imperiului. Aceste avantaje crear Venetieni-lor o situatie fr egal cu Imperiul bizantin. Ei ajung mijlocitorii principali ai negotului ntre Constantinopol si Occident. Venetienii avur, la mijlocul secolului al X-lea, monopolul transportului scrisorilor ntre Italia, Germania si Imperiul bizantin; corbiile lor aduceau n capitala acestui imperiu grnele, vinul, fierul, lemnul, sarea, si sclavii si luau de acolo mtsurile, stofele de purpur, covoarele, mirodeniile si pietrele pretioase. Un nou drum de comert se deschise astfel ctre trile din Apus, acela al Adriaticii. Pe cursul Pa-dului, mrfurile acestea erau transportate la Pavia, de unde, prin trectorile Alpilor, se duceau n Imperiul franc si n Germania, iar prin Apenini n regiunile litoralului98. Prin toate aceste relatii comerciale cu popoarele strine, relatii cultivate cu mult sruint si dibcie, Bizantul ajunse a concentra toate bogtiile lumii. 98 V. n aceast privint Ch. Diehl, Une republique patricienne, Venise, Paris, 1915, C.I., cap. II. 411 NICOLAE BANESCU I,, 1 Pentru aspectele demografice, judecnd dup recensmntul imobilelor unit la Notitia Dignitatum Orientis, dup cantitatea cerealelor distribuite populatiei, dup suprafata cettii, dup caracterul capitalei, administrativ, comercial si industrial, A. An-dreades evalueaz populatia Constantinopolului n secolul IV nu inferioar la 500.000 suflete. Aceast cifr se regseste ca minimum sub lustinian. Dup edictul 13, cap. 8 al acestui mprat, grul importat numai din Egipt se urca la 8 milioane artabe, adic la 26 1/2 milioane modii romane, ceea ce, dup calculele lui Beloch pentru Roma, corespunde unei populatii de 700.000 suflete. Din a doua jumtate a secolului VI, trecnd si prin Iconoclasti, adic pn la dinastia macedonean, imperiul cunoscu mprejurri triste, care s-au repercutat n demografie (arabii, ciuma). Sub Phokas, Basilios II, cnd imperiul e la culmile gloriei, n-a putut scdea populatia Constantinopolului sub 500.000 de locuitori. Ea n-a putut scdea sensibil sub Comneni. Sub Paleologi da. Cruciatii (a IV-a) socotesc populatia capitalei la 800.000-1.000.000. Deci ne putem tine la cifra de 500.000 ca minimum al populatiei Constantinopolului ntre secolele IV-XII.

n imperiu, populatia urban a fost considerabil. Cnd limitele statului se micsorau, populatia scdea; n Renasterea bizantin din secolele IX-XII ea crescu ns. Dar n-avem date sigure pentru a ncerca o evaluare fie si conjunctural a totalului populatiei. Beloch socoate c provinciile care formau Imperiul roman sub August aveau 54.000.000 oameni. Ceea ce se poate constata, e c scderea populatiei n Occident a fost n Evul Mediu cu mult mai mare dect n Orient, erau motive care n-au existat aici (servajul, luptele feudale de la castel la castel, igiena inferioar)99. 99 A. Andreades, Lapopulation de l'Empire byzantin, Extrait des Actes du IV-e Congres international des et. byzantines" (Bulletin de l'Inst. archeol. bulgare", t. IX, 1935), Sofia, 1935. 412 Politica economic a imperiului se ntemeia ns pe o conceptie gresit a relatiilor comerciale, n loc de a importa el nsusi mrfurile din afar, el i lsa pe strini s i le aduc; n loc de a-si deschide debuseuri comerciale, imperiul astepta ca strinii s vie s si le caute singuri la Constantinopol. Lucrul acesta mgulea mndria lor, mpratul se putea luda cu bogtiile Capitalei sale, care-i uimea pe strini. A fost o greseal pe care bizantinii vor avea s-o plteasc scump, de ndat ce popoare mai active vor ncerca s-i nlocuiasc pe pietele Orientului. Statul supraveghea riguros fabricatia, fixndu-i cantitatea si calitatea, prescriind pretul vnzrii. El oprea exportul unor anumite produse, cum erau stofele de mtase vopsite n purpur violet, rezervate numai pentru folosinta Curtii imperiale. Taxele vamale se percepeau asupra mrfurilor importate si asupra celor care se exportau, asupra cumprrii si vinderii, n porturi, la trecerea prin strmtori, commerciarii inspectau ncrcturile corbiilor, scotoceau prin bagajele cltorilor, pentru a mpiedica iesirea mrfurilor prohibite. Liutprand de Cremona, ambasadorul mpratului Otto la Nikephoros Phokas, fu perchezitionat la plecarea din Constantinopol cu o rigoare jignitoare, stofele de purpur ce le luase cu sine fur confiscate, ca articol prohibit, KCoA.'Oo^eva, spre marea indignare a episcopului, care amintea functionarilor c n vremea lui Constantin al VH-lea, cel de fericit memorie", venise aici, trimis din partea mpratului, ca acum, si nu ca episcop, ci doar ca simplu diacon si a putut lua cu mult mai multe si mai de pret stofe (mul-toplura ac pretiosiora pallia emi), fr ca s fie cerce413 N1COLAE BNESCU tat. La acestea, functionarii i rspund arogant c s-au schimbat vremurile; Constantin era blnd, homo le-nis", si-si petrecea timpul n palat, fcndu-si prin asemenea mijloace prieteni; dar Nikephoros e un om cu mna iute", homo Ta^xeip", care nu ntelege s-si cstige cu daruri natiunile strine, ci le supune terrore et gladio". Cu toate aceste rigori si vexatiuni, imperiul si scotea din comertul su venituri considerabile. S-a calculat c n secolul al XH-lea Constantinopolul singur ddea un venit anual de 7.300.000 de aurei, adic mai mult de 500 de milioane lei. Iar cu sistemul de impozite cunoscut, veniturile imperiului se ridicau la nceputul secolului al Xl-lea la 650 de milioane, care ar face, n moneda de azi, mai mult de trei miliarde. [EPOPEEA DINASTIEI MACEDONENE] A. ROMANOSAL II-LEA (959-963) 1. Luptele cu arabii. Marile biruinte ale imperiului Constantin al VH-lea Porphyrogennetos murise, la nceputul lui noiembrie 959, dup o scurt boal, pe care zadarnic ncercase s si-o tmduiasc n apele termale din Bithynia, unde fusese cu putin nainte de fatalul deznodmnt. Rugciunile pentru care mersese, tot atunci n Olympos, vestitul munte acoperit de anahoreti al Bithyniei, nu i-au folosit nici ele la nimic. Tponul fu ocupat acum, fr nici o zguduire, de fiul su, Romanos al II-lea, un tnr de vreo douzeci de ani, cruia, dup mrturisirea izvoarelor, nu-i lipseau calittile care-i fac pe mprati destoinici; dar, crescut, cum am spus, n cercul corupt al lingusitorilor, se nchin cu totul

plcerilor, care-1 ruinar n ctiva ani, ducndu-1 la o moarte prematur. Leo Diaconul, un contemporan, o spune neted: cei din jurul mpratului, robi ai pntecului si ai viciului, au stricat firea cea bun a tnrului"100. Conducerea imperiului ntrecea puterile sale; de aceea o ls n grija altora. Romanos avu norocul de a gsi n aceast privint oameni dintre cei mai nzestrati. Adevratul conductor al Imperiului fu n toat vremea domniei sale, eunucul loseph Bringas, mare praepositus si mare drongarios n acelasi timp, un fel de sef al Cabinetului, Prezident al Consiliului. El fusese cel dinti sfetnic al lui Constantin al VH-lea, care, pe patul de moarte, tinuse s recoDe Cer., ed. Bonn, p. 30. - > ' '<', 417 NICOLAF. BNESCU mande fiului su a-1 pstra pe acest om inteligent, dibaci si energic n fruntea treburilor publice. Aceste bune nsusiri de administrator, care-1 impuser n domnia lui Constantin VII, nu 1-au scutit de unele mari neajunsuri, pe care le gsim adesea la marile personalitti bizantine: Bringas era un om fr scrupule, intrigant, avid de bogtie si de putere, aspru, trufas si brutal. Romanos l ridic la treapta de parakoimo-menos, punnd n minile sale toat conducerea imperiului. Bringas ajunge astfel de fapt stpnul destinelor Statului. Cronicarii au nfierat avaritia si abuzurile sale, purtarea lui trufas, nesuferit. Cu toate acestea el a fost un mare ministru, un crmuitor energic, care a stiut s conceap unele gnduri mari si s afle oamenii destoinici care s le ndeplineasc. Lui i se datoreaz ideea expeditiei mpotriva piratilor din Creta, care deschide seria campaniilor strlucite ntreprinse de acum cu o deosebit vigoare de Imperiul bizantin mpotriva dusmanilor si. Cucerirea Cretei. Am vzut cum fusese ocupat, la 827-828, Creta, sub conducerea emirului AbuHafs. Khandaq, cetate puternic ridicat de emir, ajunse cuibul piratilor Mediteranei. Tot comertul imperiului fu paralizat n prtile acestea, iar nenorocita populatie a insulelor si oraselor de coast sistematic prdat si distrus. Am vzut jaful si mcelul ce-1 fcuser fio-rosii aventurieri n Thessalonic, la 904. Tot ce fusese crutat din populatia orasului fu trt n insula lor, unde asteptau negustori din toate pietele lumii arabe. Oamenii, att de fericiti cteva zile mai nainte, se mprstiau astfel n deprtat sclavie, de unde mai nici unul nu avea s se mai ntoarc. 418 Toate silintele imperiului mpotriva Cretei rmaser zadarnice. O expeditie puternic se trimisese din nou, ctre sfrsitul domniei lui Constantin al VH-lea, asupra piratilor arabi. Condus de patriciul Constantin Gon-gyles, originar din Paphlagonia, expeditia aceasta se sfrsi cu un dezastru101. Bringas hotrste acum o ncercare suprem, pentru a scpa imperiul de aceast permanent si mare primejdie. El avu meritul de a pune n fruntea acestei noi ncercri pe cel mai bun dintre generalii imperiului, pe Nikephoros Phokas. Acesta se distinsese nc din timpul domniei precedente, prin rzboaiele fericite purtate n Asia mpotriva sefilor arabi. El avusese, cu titlul de magistros, cea mai nalt comand militar: domesticos al scholelor Orientului (n aceast epoc seful suprem al fortelor din Asia). El se trgea dintr-o veche si nobil familie din Cappadocia, ai crei membri se distinseser mai toti n cariera armelor. Bunicul su, tot Nikephoros, luptase glorios, sub Basilios I, n Italia si Sicilia, mpotriva arabilor. Un fiul al acestuia, Leon Phokas, mare general, fusese implicat ntr-un complot sub Romanos Lekapenos, si-si pierduse vederea. Un altul, Bardas Phokas, general ilustru si popular, fusese, n timpul lui Constantin VII, spaima arabilor. Acum, btrn, el era nlocuit n comanda ce o avuse de ctre propriul su fiu, Nikephoros, pe care Bringas l punea n fruntea expeditiei mpotriva Cretei. Alti doi fii ai acestui Bardas erau tot att de distinsi: Constantin, strategul the-mei Seleucia, luat prizonier ntr-o lupt cu arabii, pieri apoi n captivitate; Leon, n sfrsit, era dintre marii generali ai timpului. El l va nlocui pe fratele su NikeLeo Diaconus, p. 7 (ed. Bonn). 419

phoros la comanda armatelor din Asia, n tot timpul ct acesta va conduce operatiile mpotriva Cretei102. Expeditia aceasta fu una din cele mai mari sfortri pe care le fcu imperiul, mprejurrile erau de altminteri prielnice pentru bizantini. O mare anarhie stpnea, n acest timp, n lumea musulman. Califul de Bagadad, Motbi, era o umbr de suveran, condus de sultanul buyid Muizz ed-Dauleh, stpn asupra unei mari prti a Persiei si Mesopotamiei. Pretutindeni, n Asia, se ridicau atunci dinastii neatrnate, geloase de situatia Buyizilor, provocnd necontenite si teribile lupte mpotriva lor si a califului. Cei mai nsemnati dintre acesti sefi erau Hamdanizii, doi frati care stpneau la Mossul (Nasser Eddauleh) si la Haleb (Seif Eddauleh). Acesta din urm, avnd sub ascultarea sa total Mesopotamia de Miaznoapte si o mare parte a Siriei, a fost, cum vom vedea, dusmanul nempcat al Bizantului, cu care poart un rzboi cumplit, aproape fr rgaz. Egiptul era n mna altora, Icsiditii, care rvneau adesea la posesiunea Siriei, n aceste mprejurri, arabii din Creta puteau avea putine sperante de a fi ajutati n greaua lor lupt ce aveau s o sustin de ast dat cu bizantinii. Pregtiri uriase scoaser din toate themele maritime ale imperiului o flot cum nu se mai vzuse n Cornul de Aur. Datele asupra acestei expeditii nu ne sunt pstrate amnuntit de cronicari. Avem ns, n cartea Ceremoniilor10* o notit asupra alctuirii expeditiei ce 102 Asupra expeditiilor lui Nikephoros si a faptelor domniei sale, v. G. Schlumberger, Un empereur byzantin au dixieme sie-cle, Nicephore Phokas, Paris, 1890. Detalii la contemporanul Leo Diaconus, p. 7-l6 si 24-28 (ed. Bonn). .. , . 103 De Cer., ed. Bonn, p. 664 urm. ; 420 fusese trimis mpotriva Cretei sub Constantin al VH-lea (949 sau 956), iar timpul care desparte aceast expeditie de cea de acum fiind att de scurt, datele ei ne pot servi pentru a ne face o idee despre puterea si alctuirea acesteia. Flota, dup mrturisirile cronicarilor, cuprindea mai bine de 3-000 de corbii, de toate felurile. Erau vestitele 6p6|j.ovEq, marile corbii de transport, si %eA,<xv5ux (ceva mai mici dect cele dinti), cu cte patru rnduri de lopeti, vase puternice, narmate cu turnul de lemn ce se ridica la mijloc, xylokastron, de unde se manevrau masinile de rzboi, cu aparatul special ce arunca focul grecesc" (numit din aceast pricin 7tt>p-(popoq). ntre cbelandia, unele erau ovcricct, imitate dup marile brci ale rusilor, altele Jidjo.cp'oA.oi, ocupate de vestitii marinari ai coastelor Pamphyliei. Cteva sute de Kocp<x6ux duceau aprovizionrile si imensul aparat de rzboi. Trupele cele mai bune ale themelor Europei, vigu-rosii trani ai Thraciei si Macedoniei, cele din themele asiatice ale Cappadociei, Pontului si Armeniakon, de unde se recrutau soldati admirabili, se mbarcar alturi de numeroase contingente strine: mercenarii waregi, renumiti prin vigoarea slbatic a atacului lor, aventurieri slavi, colonizati n diferite prti ale imperiului, foarte pretuiti n armatele bizantine, mardaiti, descendenti ai fanaticilor sectari din muntii Libanului, vestiti prin slbticia lor. Cavaleria era totdeauna un element de mare nsemntate n rzboaiele bizantinilor. Pe lng cavaleria usoar, care trebuia s fac obisnuitele recunoasteri, se mbarcar si cteva esca-droane de cavalerie greu narmat, KCXTCtcppaK'coi,, osteni acoperiti cu zale de solzi metalici. 421 n fiecare dromon se puneau apoi obisnuitele arme de rezerv: platose, csti de metal, csti cu acoperitoare a fetei, sbii, scuturi de piele, cngi pentru prinderea corbiilor dusmane, lnci, sulite, baliste, sgeti, crlige, s.a., al cror numr e dat exact ntr-un paragraf al crtii De Caerimoniis104. Flota aceasta imens iesea, sub conducerea lui Nikephoros Phokas, pe la sfrsitul lui iunie, nceputul lui iulie 960, din Chryso-keras (Cornul de Aur), n prezenta

mpratului, binecuvntat de patriarh si urmat de aclamatiile multimii, ngrmdite la trmuri. Un capitol din lucrarea mentionat mai sus, De Caerimoniis, ne d pe scurt105 descrierea drumului pe care trebuia s-1 urmeze flota bizantin pn n Creta, enumernd diferitele statiuni, pe tot acest parcurs socotit la 792 mile. Aceasta va fi fost si calea apucat de Nikephoros Phokas. Dup ce iesea din Chrysokeras (Cornul de Aur), flota mergea de-a lungul trmului de miaznoapte al Propontidei pn la Hercleia, cea dinti statiune naval, nsemnat n De Caerimoniis". De aici, o lua ctre sud-vest, ctre coasta Asiei, oprindu-se n insula Prokonnesos, a doua statiune, n Marmara, de unde mergea apoi la Abydos, mare vam imperial a Apusului (TTJC; Atxrecoc;), cealalt, a Rsritului, fiind la intrarea Bosforului ctre Pontul-Euxin (Hieron). Dup aceea venea statiunea numit m Fleuida (Pinii ?), poate, dup cum crede Schlumberger, o unic halt la intrarea Dardanelelor. A cincea statiune era Tenedos, puternic fortificat, fiind de cea mai mare nsemntate pentru stpnirea strmtorilor. Flota se ndrepta apoi m4 Ibidem, p. 669: "Ecmv fi e^6nX,T|CRc; Spojiovoi; d. 105 Ibidem, p. 678: Zra8io5po|j.iK6v. 422 la Mytilene, vechea insul Lesbos, o statie naval dintre cele mai nsemnate, un detasament al flotei imperiale stationa aici n permanent. De la Mytilene trecea n Chios, capitala themei Arhipelagului, apoi la Samos, unde asteptau contingentele din acea them si din Ki-byrraiotes. De aici, flota se deprta de Coasta Asiei si, ndreptndu-se ctre Creta, trecea pe la micile insule Furnaei, apoi la Naxos, de unde trecea la los, la The-rasia si Thera, la insula TOC Xpumocva si n sfrsit la Dia, pe care numai o distant de 12 mile o desprtea de Creta. Sosirea expeditiei conduse de Nikephoros se rspndi rapid, pricinuind o adevrat panic printre locuitorii arabi ai insulei. Emirul Abd-el-Aziz el Kotorbi, numit la cronicarii bizantini, Kurupas, desfsur o activitate febril pentru a pune n stare de aprare orasele de coast. Trupele bizantine debarc nu se stie n care anume punct. Debarcarea nu se fcu fr lupt. Corbiile cele mari dromones trase la uscat, si clesfcur flancurile, din care lupttorii ieseau clare, narmati, galopnd ndat pe trm, lucru care-i umplu de spaim pe arabi. Pn seara, armata bizantin ptrunse n interior, zdrobind orice rezistent. Un detasament de recunoastere sub conducerea lui Pasti-ls, strategul themei Thrakesienilor, renumit prin vitejia sa, n-ascult sfaturile lui Nikephoros si, risipindu-se dup belsugul cmpurilor bogate ale insulei, fu surprins de arabi si aproape nimicit. Pastils pieri el nsusi, eroic, n aceast ciocnire106. Leo Diaconus, p. 8-10 (Bonn). . 423 NICOLAE BNESC U Aceast pierdere l hotr pe Nikephoros s dea o lovitur ndrzneat. El se ndrept asupra capitalei Chandax, vestit cetate puternic ntrit. Armata, nimicind totul n drumul ei, prefcnd splendidele cmpuri ale insulei n pustiuri, ajunse n fata cettii. Zidurile strasnice, att de groase nct dou care puteau merge alturi pe ele, cu multimea turnurilor tari, puternic fortificate, i impresionar pe bizantini. Nikephoros o ncercui din toate prtile. Flota fu risipit de jur mprejurul insulei, pentru a mpiedica orice putint de aprovizionare, ori de ajutor. Armata imperial se ntri ntr-un lagr, la trei stadii de oras107, n vremea aceasta, corpuri de oaste cutreierau insula n interior, lund castelele si silind orasele la supunere. Populatia nefericit a cettii ncepu a suferi de foame. Toate ncercrile de a sfrma lantul asediatorilor fur respinse sngeros. Un ajutor de vreo 40 de mii de arabi, poate trimisi din Egipt, ori arabi din insul, venir asupra lagrului bizantin. Nikephoros prentmpin lovitura, aruncndu-se asupra lor si nimicindu-i aproape pe toti. Capetele lor fur nfipte n pari, n fata asediatilor ngroziti, altele fur aruncate cu balistele n cetate, spre dezndjduirea arabilor. Asediul se prelungi toat iarna anului 960-961. Foametea ncepu a se simti si n lagrul bizantin (recolta anului fusese foarte slab si n tot imperiul se simti lipsa de hran) si numai energia lui Nikephoros pstr disciplina trupelor pn ce provizii din belsug se trimiser de la Constan-tinopol. n primvar (96l),

Nikephoros arunc trupele la asalt, ntr-o zi de martie, alegnd un punct mai 107 184 x 3=552 metri 424 slab al zidurilor, ncepu a-1 lovi cu toate masinile. Mineri spar santuri adnci sub zid si punndu-i foc, zidul se prbusi pe o mare ntindere. Trupele ptrunser furios nuntru si, din acea clip, orice rezistent fu inutil. Un mcel ngrozitor se dezlntui mpotriva populatiei si numai cu greutate izbuti Nikephoros a-i pune capt. O prad imens czu n minile sale. De o sut cincizeci de ani, piratii cretani ngrmdiser aici toate spoliile oraselor prdate. Nikephoros puse s se drme pn n temelii zidurile si construi, pe o nltime vecin, un castron", cu numele de Temenos, n care se instala o garnizoan, sub ordinele unui castrophylax". n fata acestui dezastru, populatia musulman din toate prtile insulei si fcu supunerea; moscheile fur distruse peste tot, insula organizat n provincie a imperiului, sub conducerea unui strateg. Crestinismul fu din nou propvduit aici, Sfntul Nicon distingn-du-se ntre misionari, prin zelul desfsurat n serviciul cauzei crestine. Rsunetul biruintei lui Nikephoros fu imens. Numele vestitului domesticos" ajunse ndat cel mai popular n imperiu. Bizantul primi aceast veste cu o explozie de entuziasm. O slujb se oficie o noapte ntreag, n fata mpratului si a Curtii, la Sfnta Sofia. Dup o sut cincizeci de ani de umilinte, de nespuse nenorociri dezlntuite asupra celor mai nfloritoare regiuni ale imperiului, din partea slbaticilor pirati ai Cretei, imperiul izbutea n sfrsit a-si recstiga stpnirea n apele Mrii Egee. El si asigura din nou thalas-socratiam. 425 Gloria de care se acoperi marele general strni invidia lui Bringas. ntotdeauna viteazul care-si cstiga, prin biruintele sale, o mare popularitate era temut de Curtea bizantin, fiindc el ar fi putut folosi aceast popularitate pentru a ncerca o uzurpare. Astfel, Nike-phoros fu rechemat la Constantinopol, unde el obtinu, n locul triumfului complet pe care-1 merita, o simpl ovatiune pedestr", si srbtori adic triumful n Hippodrom, dar nu n cadrul obisnuit, tras de patru cai albi, ci pe jos. Atunci trecur pe dinaintea ochilor multimii, n fata mpratului si a Curtii, Nikephoros, soldatii si, captivii, printre care emirul Kurupas si fiul su Anemas, cu toat familia lor, atrgeau privirile tuturor, slbatici si negri n constumele lor albe; apoi stofe scumpe, vesminte brodate n aur, covoare de purpur, coliere de pietre pretioase, arme de tot felul, toat prada bogat smuls din minile piratilor. Kurupas si petrecu de acum viata nconjurat de familia sa, ntr-o semicaptivitate, mprejurul Capitalei, unde mpratul i drui pmnturi cu venituri mari. Fiul su Anemas trecu la crestinism, obtinu un rang n ierarhia bizantin si se distinse n armatele imperiale, pierind cu glorie n 971, n luptele cu rusii. 2. Luptele cu arabii din Asia n vreme ce Nikephoros nimicea cuibul piratilor arabi din Creta, fratele su Leon Phokas repurta n Asia biruinte tot att de strlucite mpotriva arabilor de acolo. n Asia, dusmanii cei mai mari ai imperiului erau, n aceast a doua jumtate a secolului al X-lea, puter426 nicii Hamdanizi, nepotii lui Hamdan, ntemeietorul acestei glorioase dinastii arabe, care din prima jumtate a secolului X joac rolul principal n luptele cu Imperiul bizantin. Califatul de Bagdad, sfsiat de rscoale si uzurpri, nu mai era n stare s poarte acum rzboiul mpotriva Bizantului. Sarcina aceasta o iau asupra lor, n toat aceast vreme, fratii Hamdanizi, Nasser si Seif Eddauleh (sau Sayf ad-Dawla), unul cu resedinta la Mossul, pe Tigris, cellalt la Alep. Cel din urm mai cu seam fu un dusman nempcat al Bizantului; an de an, fr rgaz, si arunca trupele, furios, asupra nefericitelor provincii ale Asiei Mici, nimi-'cindu-le prosperitatea, mcelrind populatia

ori t-rnd-o n captivitate. Cronicile bizantine sunt pline de descrierea acestor incursiuni slbatice, numele emirului de Alep se repet necontenit n paginile lor dramatice. Pentru bizantini, Seif Eddauleh este Xa(j.(35v, Xoc(35v, Xct|j,5v, Xa^St. Instalat, de la 944 n Alep, vechea Berroia, smuls din mna arabilor egipteni, acesta ducea acolo o viat strlucit, nconjurndu-se de poeti si literati, el nsusi fiind un om superior, nzestrat cu nsusiri poetice. De acolo, n fiecare an aproape, el ntreprindea, vara, cte o expeditie fulgertoare n provinciile bizantine, biruind de cele mai multe ori armatele care cutau s-1 opreasc. Odat, n 950, pe cnd se ntorcea, ncrcat de przi, din strfundul provinciilor asiatice ale imperiului, pustiite cumplit, el fu surprins de Bardas Phokas ntr-un defileu, iar armata lui strivit cu totul, n 953 bizantinii sunt btuti de dou ori n prtile Euphratului si atunci czu n minile arabilor fiul lui Bardas, Constantin Phokas, tnr de tot, pierind n captivitate, n anii ur427 mtori, luptele crncene se urmeaz la frontierele imperiului, biruinta trecnd dintr-o parte ntralta. Leon Phokas, loan Tzimiskes, cubicularul Basilios, eunuc, fiul natural al lui Romanos Lekapenos, se disting n aceste sngeroase lupte, n cei de pe urm ani ai lui Constantin al VHlea, n 958 si 959, armatele bizantine ptrunser adnc n posesiunile arabe, cutreiernd Ci-licia, ptrunznd biruitoare n Syria, naintnd pn n Mesopotamia. n momentul n care Nikephoros pornea cu expeditia sa asupra Cretei, Seif Eddauleh, profitnd de slbirea garnizoanelor din Asia, pentru a face poate o diversiune care s vin n ajutorul emirului Cretei, ptrundea n fruntea a treizeci de mii de clreti, peste frontierele imperiului. Cu putinele sale forte, Leon Phokas nu putu s se mpotriveasc. El ocup ns trectorile muntelui Taurus, pe unde emirul avea s se ntoarc. Cteva sptmni pustii emirul regiunea situat pn dincolo de Melitene, ncrcndu-se cu o prad bogat. Dar pe cnd se ntorcea din acea incursiune, n trectoarea Kylindros (dup altii An-drassos)108, Leon l atac prin surprindere, nchisi din toate prtile, arabii pierir striviti sub stncile si trunchiurile de copaci aruncate asupr-le, o multime czur prizonieri, iar vestitul emir, urmrit mult vreme de oamenii lui Phokas, nu scp, dup afirmatia lui Leon Diaconul, dect aruncnd necontenit n urm banii de aur si argint ce-i avea cu el si care-i fcur pe urmritori, ocupati a-i strnge, s-i piard urma. Dup mrturisirile aceluiasi cronicar, att de mare fusese 108 Poate, crede Schlumberger, dou localitti vecine. 428 mcelul, n care pierir multi dintre sefii arabi, nct mult vreme pmntul rmase acoperit de grmezi de oase omenesti. Crestinii prizonieri fur atunci scpati, toat prada czu n mna biruitorilor. Biruinta aceasta strlucit asupra vechiului dusman de moarte al provinciilor asiatice avu un rsunet mare. Leon Phokas si srbtori n Constantinopol triumful, putin nainte de acela al fratelui su Nikephoros. Curnd dup aceea, Nikephoros, ntorcndu-se acoperit de glorie din expeditia n Creta, va lua conducerea luptelor att de fericit ncepute de Leon, n Asia. Nikephoros nu sttu dect foarte putin n Constantinopol. El fu din nou nvestit cu comanda suprem a trupelor asiatice si trimis numaidect mpotriva emirului, pentru ca s nu-i lase timp a-si veni n fire din marea lovitur ce o primise, ntoarcerea sa n Asia, precedat de marea faim ce si-o cstigase, i umplu de groaz pe arabi. Expeditia aceasta, nceput n 961, deschise seria strlucitelor fapte de arme care, continuate n timpul domniei lui Nikephoros, a urmasului su Tzimiskes, constituie una din cele mai glorioase pagini ale istoriei militare a Bizantului. Pentru a-1 putea scoate pe Hamdanid din Siria, armata bizantin trebuia s se asigure mai nti de Cili-cia, tinutul acesta din coltul Mediteranei, mrginit la miaznoapte de puternicul lant al Muntilor Taurus. Toat provincia aceasta se gsea acum n minile emirului, oamenii si stpneau cettile si capetele de miazzi ale strmtorilor care duceau n Cappadocia si de acolo

nluntrul Asiei Mici. mpotriva acestei provincii si ndrept prin urmare Nikephoros ndat ar429 matele sale. Dup ce strbtuse Asia Mic, unde-si strnsese contingentele si organizase expeditia, el trecea, n ianuarie 962, cu o armat numeroas muntii Taurus, prin vestitele trectori dinspre Apus, numite Portile Ciliciei, drumul obisnuit de trecere n aceste prti. Pozitia era dintre cele mai tari, tot lungul defileului fiind acoperit de fortrete si presrat de obstacole naturale. Trecerea defileului se fcu fr nici o mpotrivire, n fata fortelor impuntoare ale imperiului, arabii se retraser ngroziti. Armata lui Nikephoros se revars la sfrsitul lui ianuarie 962 n cmpiile Ciliciei, rspndind teroarea n populatia arab, care-si cut scparea n cettile ntrite. sefi arabi, vasali Hamdanidului din Alep, domneau la Tarsos, Anazarbos, Adana si n alte orase. Cel din Tarsos se arunc n fruntea trupelor sale asupra lui Nikephoros, aflat n drum spre Anazarbos. El fu ns btut cu desvrsire, lsnd cinci mii de morti, printre care si pe fratele su, pe cmpul de lupt, n apropierea Pastilor, Nikephoros suspend actiunea si petrecu srbtorile la Caesarea Cappadociei. n toamn, el reia cu energie ostilittile, ndreptn-du-se mpotriva cettii Anazarbos, vestit prin fortificatiile sale puternice, capitala vechii theme bizantine a Seleuciei. n fata atacului impetuos al bizantinilor, cetatea se pred. Populatia fu izgonit afar din oras, zidurile rase la pmnt, moscheile distruse, totul prdat, si tinutul ntreg pustiit ngrozitor. O multime de alte castra ale Ciliciei occidentale czur n minile bizantinilor, printre care puternica fortreat Sis (Sizia), situat la nord-vest de Anazarbos. Acum rmnea s se ocupe psurile muntelui Amanus, care desparte Ci430 licia de Siria, pentru ca dusmanul s fie lovit n inima trii sale. Prin decembrie 962, armata lui Nikephoros trecu si aceste psuri, unde se pare c emirul, surprins de repeziciunea loviturii, nu putu opune dect o slab rezistent. Toate cettile din nord, ctre Eufrat, czur pe rnd n minile bizantinilor, care se ndreptar apoi spre Alep (Haleb), strlucita capital arab a Siriei, aprat de ziduri tari. Seif Eddauleh luase n grab toat msurile de aprare. Imensa populatie a orasului fusese scoas la ziduri, narmat, pentru a se mpotrivi nvlitorilor. Un corp de trup a fost trimis, sub conducerea unui locotenent distins al su, n ntmpinarea lui Nikephoros, ca s mai cstige timp. El nsusi iese cu un corp de elit s-1 nfrunte pe Nikephoros, dar n fata imensei armate care se apropia fulgertor de Capital, sustine o scurt lupt n care fu zdrobit si, urmrit ndeaproape de oamenii lui Nikephoros Pho-kas, se pierdu n cele din urm n cmpia de la sud de Alep. Orasul fu asediat si, dup cteva zile, cu prilejul unei rscoale militare izbucnite nuntru, bizantinii sar peste ziduri, n noaptea de 23 decembrie 962, fcnd un mcel ngrozitor. Capitala fu apoi prdat cumplit, distrus n mare parte. Prada care czu n mna trupelor lui Nikephoros fu imens. Dousprezece mii de crestini fur scpati din robie cu prilejul acesta. Singur fortreata, care stpnea orasul, nu putu cdea n mna biruitorilor, care, dup o ncercare neizbutit, o prsesc. Nikephoros, dup aceast mare lovitur, nu merse mai departe. El se retrase, gndindu-se poate c era posibil a fi atacat de trupele proaspete ale emirului de Damasc, sau poate, de asemenea, era doritor de a se ntoarce la Constantinopol, de unde primise 431 NICOLAE BANESCU stiri ngrijortoare asupra snttii tnrului basileus" si unde o nou perspectiv se putea deschide pentru el, n urma gloriei de care se acoperise. Imperiul si luase o revans strlucit asupra sngerosului Hamdanid. B. [NIKEPHOROSIIPHOKAS (963-969)] Nikephoros, dup o cale de aproape trei luni, ajunse la Tzamandos, n Cappadocia, cnd primi

stirea c mpratul Romanos II murise. El se sfrsise, aproape subit, n ziua de 15 manie 963, ceea ce arunc bnuiala asupra sotiei sale Theophano. Aceasta, tnr si frumoas, rmnea cu doi bieti mici, Basilios si Constantin, precum si cu dou fete, Theophano, care va ajunge sotia mpratului Otto al II-lea, si Anna, viitoarea sotie a lui Vladimir al Rusiei. La primirea gravei stiri, Nikephoros, care si risipise trupele n cantonamentele lor, ca s se odihneasc, trimise prada si captivii la Constantinopol, zbovindu-si plecarea. El ajunse omul cel mai de vaz n imperiu. Marile sale succese treziser n cercurile Curtii conduse de Bringas o team ndrepttit. Ambitia sa era cunoscut, popularitatea ce si-o cstigase imens. Negocieri secrete avuseser foarte probabil loc ntre el si mprteasa Theophano. Aceasta, ru vzut de Bringas, se astepta a fi nlturat, ndat dup moartea lui Romanos, de la regent. Pentru a-si pstra locul, ea si ndreptase privirile ctre marele general, pe care-1 va fi tinut la curent cu fazele bolii mpratului. Romanos, nainte de a muri, i ridicase drept urmasi pe cei doi fii, ncoronati mai dinainte ca basileis, si si exprimase vointa ca Theophano s aib, asistat de Bringas, regenta n timpul minorittii copiilor. Cunoscnd ura lui Bringas mpotriva lui Nikephoros, el poruncise ca sub nici un pretext s nu i se ridice viteazu433 lui domesticos" al Orientului comanda trupelor Asiei. Acesta fu ns lucrul cel mai greu de respectat din partea atotputernicului ministru, nfricosat de imensa popularitate a generalului. Bringas avea de fapt conducerea afacerilor imperiului. Theophano nu putea hrni dect o vie dorint de a scpa de aceast tutel suprtoare. Ea l chem deci pe Nikephoros la Constantinopol. Acesta sosea n Capital n aprilie, si, cu toat ura sa, Bringas nu-1 putu mpiedica de a-si serba triumful, aclamat de o multime enorm, care venise din toate themele vecine. Curnd dup aceasta Bringas, simtind cum i fugea terenul de sub picioare, se hotr a pune mna pe Nikephoros si a-1 orbi. Acesta se refugie atunci n Sfnta Sofia, unde multimea agitat alerg pentru a-1 apra. Nikephoros ceru protectia patriarhului Polyeuctos, care l conduse n Palat, izbutind a convoca Senatul, dinaintea cruia expunea cauza dreapt a lui Nikephoros. Acesta, n mijlocul primejdiei care clin toate prtile ameninta imperiul, nu cerea altceva dect s se ntoarc la trupele sale si patriarhul ceru energic s fie nvestit din nou cu comanda pe care o avusese. Bringas, neputnd birui curentul n favoarea lui Nikephoros, trebui s primeasc acest lucru. Generalul subscrise un jurmnt, prin care se ndatora a nu ntreprinde nimic mpotriva drepturilor tinerilor basi-leis, si trecu la trupele sale din Asia, unde avea apoi s pregteasc lovitura109. Cinndu-se de a-1 fi lsat din minile sale, Bringas, convins de corespondenta dintre Nikephoros si mprteas, ncerc a-1 suprima Leo Diaconus, ed. Bonn, p. 29-34. 434 prin obisnuitele mijloace ale perfidiei: cut s se slujeasc n acest scop de generalul Marianos Argyros, care nu ndrzni ns a se msura cu un adversar ca Nikephoros110 si-i recomand pe Tzimiskes, ca singurul n stare a-1 servi. Eunucul scrie atunci lui Romanos Curcuas sau Gurgen si lui Tzimiskes, omul cel mai de vaz din imperiu, dup Nikephoros. Acesta i destinuie ns lui Nikephoros planurile criminale urzite de Bringas si, mpreun cu Gurgen, l ndeamn s se ncoroneze si s porneasc asupra Capitalei. Nikephoros, dup ce se fcu a rezista la nceput, se proclam, n ziua de 3 iulie, la Caesarea Cappadociei, n fata tuturor trupelor Orientului, basileus. El fu ncoronat de ctre mitropolit, n catedrala orasului. Tzmiskes fu naintat domesticos" al trupelor Rsritului, n locul su alti sefi fur de asemenea naintati n rang, apoi, n fruntea trupelor, porni spre Bosfor. La 9 august, avangardele lui Nikephoros apreau pe trmul asiatic, n fata Capitalei. Nikephoros se instala ndat n palatul Hieria. Bringas luase toate msurile de aprare. Flota fusese retras toat din apele Bosforului si armatele din Asia nu puteau trece

strmtoarea. Furia lui Bringas se ndrept atunci asupra partizanilor lui Nikephoros. El i arunc n nchisori, si vru s se rzbune asupra tatlui rivalului su, asupra btrnului Bardas Phokas, vestitul rzboinic care comandase trupele Asiei, acum un octogenar glorios. Bardas si cut azil n Sfnta Sofia si, cnd grzile lui Bringas venir s-1 smulg din lcasul acesta, populatia Capitalei se ridic tumultuos, alung soldatii si, narmat Leo Diaconus, p. 37. , : /,..,. ; 435 cu ce-i cdea n mn, l lu sub protectia sa pe btrnul Bardas. Bringas aprnd insulttor, a doua zi n fata multimii, fu primit cu o furtun de injurii. O revolutie teribil se dezlntui n Capital, Bardas fu dus n palatul su, pzit de popor, o lupt sngeroas se ddu pe strzi, n fata primejdiei ce-1 ameninta acum, Bringas fu nevoit a-si cuta el un azil n Biserica Sfintei Sofii. Multimea furioas i nimici palatul, surpn-du-1 pn n temelii. Timp de trei zile, focul, distrugerea si jaful stpnir n Constantinopol. Miscarea aceasta sngeroas si gsise un conductor n persoana faimosului bastard al lui Lekapenos, eunucul Basi-lios, dusmari nempcat al lui Bringas, care-1 nlocuise n rangul de parakoimomenos111. Condus de el, populatia ia cu asalt portul, scoate flota din Cornul de Aur si o conduce mpreun cu galera imperial splendid mpodobit dincolo de Bosfor, spre a-1 mbarca pe noul basileus mpreun cu armata sa. n ziua de 16 august, Nikephoros debarca n Heb-domon, cartierul orasului de-a lungul trmului Pro-pontidei, dincolo de ziduri. Acolo se constitui alaiul strlucit si Nikephoros, aclamat de popor, de corpurile constituite ale Statului, strbtu orasul pe marea strad a Bizantului, Mese, care ducea de la Poarta ele Aur pn la Palatul Sacru. Patriarhul Polyeuctos, urmat de tot clerul su, l primi la intrarea Sfintei Sofii, n Catedral. Dup svrsirea slujbei traditionale, Nikephoros fu ncoronat basileus. < >* -' * ;- Leo Diaconus, p. 46-47. 436 Astfel se urc pe tron, la 16 august 963, Nikephoros II (963-969), unul dintre cei mai gloriosi mprati ai Bizantului. Am vzut, cnd am vorbit despre administratia imperiului n timpul lui Constantin al VH-lea Porphyro-gennetos, care era ntinderea acestui imperiu n secolul al X-lea. S vedem, pentru a ntregi acest tablou, care erau popoarele din apropierea hotarelor bizantine. n Peninsula Balcanic, poporul cel mai potrivnic erau acum bulgarii. Ei ajunseser, sub tarul Simeon, stpnii celei mai mari prti a acestei peninsule; statul lor se ntindea de la Dunre pn n muntii Rhodopi si de la Marea Neagr, prin Zagoria, pn la muntii care despart Thessalia de Epir. Urmasul lui Simeon, Petru, primise, odat cu ncheierea pcii, o sotie bizantin si titlul de basileus. El tinea, n resedinta sa Preslav, aproape de Dunre, o Curte imitat dup cea bizantin. Dincolo de Dunre, n spatele bulgarilor, se aflau maghiarii. Pentru scriitorii bizantini, ei erau turcii"; sefii lor au titlul de archontes" n corespondenta oficial a Bizantului. Ei erau acum o primejdie pentru imperiu, cci statul bulgar, slbit sub domnia lui Petru, nu-i putea opri n nvlirile lor furioase asupra Thra-ciei si Macedoniei. Dac n vremea lui Nikephoros imperiul avu o liniste relativ din partea lor, aceasta se datora luptelor care-i ocupar n Occident, cu Otto al Germaniei. Pecengii sau patinaki ocupau prtile de miazzi ale Rusiei, de la hotarele Ungariei, pn la Marea de Azov. Ei ocupau prin urmare si tinuturile noastre de 437 NICOLAE BANESCU azi. Diplomatia bizantin intrase n legturi cu acest popor. Drumul la rusii din Kiev ducea prin tara lor. Chazarii se ntindeau n aceleasi stepe ale Rusiei meridionale, de la Don pn la Marea Caspic,

numit pe atunci Marea Chazarilor. Ei stpneau si Crimeea. Mai sus de pecenegi locuiau varegii rusi, ross" la bizantini, o ntins feudalitate a printilor de origine scandinav, de care ascultau natiile slave cucerite. Cel rnai nsemnat dintre acesti printi era cel din Kiev. Soldati admirabili, neguttori ndrzneti, rusii se nrolau n armata bizantin si fceau un comert activ cu Con-stantinopolul, cruia i ziceau tarigrad". Am vzut de cte ori ncercaser atacuri neizbutite asupra Bizantului. De la crestinarea principesei Olga, raporturi de bun prietenie stpneau ntre imperiu si rusi. Ctre Adriatica, dincolo de hotarele Bulgariei, se aflau micile state slave, trecute pe listele oficiale ca vasale imperiului. Dup cartea Ceremoniilor, era un ar-chon sau mare jupan" al Chrobatiei", un archon al Srbilor, altul al Trebunienilor, n sfrsit cei de Zachlu-mia, de Diocleia, de Kanali si Moravia. Narentanii erau un trib de pirati, spaima Adriaticii. n timpul domniei lui Nikephoros, aceste mici state se aflau n bune raporturi cu Bizantul. n Italia de miaznoapte si de mijloc stpnea Otto cel Mare al Germaniei. Printi longobarzi stpneau la Capua, Benevent si Salerno, desfcndu-se tot mai mult de Bizant si gravitnd spre puternicul suveran de la nord. Republicile de Neapole, Amalfisi Gaeta pstrau legturile cu Imperiul bizantin; Venetia recunostea suzeranitatea acestui imperiu. 438 n Asia, vecinul cel mai apropiat era Hamdanidul de la Alep si cel de la Mossul, stpni pe Cilicia, Siria de Nord si Mesopotamia de Apus. Califul de Bagdad era captivul Buyizilor, stpnind restul Mesopotamiei si Persia. Siria meridional si Egiptul era n mna Icsiditilor, Africa de nord n aceea a Fatimitilor de la Kairuan. n sfrsit, ctre Caucaz, se aflau principatele armene si georgiene, iar dincolo de acestea, Alania, Abasgia si Albania. Fat de attea popoare care-1 nconjurau din toate prtile, Imperiul bizantin ducea, la frontierele sale, un rzboi aproape continuu, mai cu seam n Asia. Micile theme de granit trebuiau s resping necontenit desele incursiuni ale bandelor organizate militar, pentru care bizantinii au numele, celebru n cntecele medievale, de apelatai, mpotriva crora lupt eroic paznicii frontierelor, sentinele ale posturilor naintate, vestite, n acelasi cntec al epopeei bizantine, sub numele de akritai. Nikephoros fu unul dintre cei mai strluciti mprati ai Bizantului, n mprejurrile grele n care se afla imperiul, atacat cu furie de dusmanii si, noul mprat desfsur o putere care acoperi de glorie armatele si ridic iarsi prestigiul imperiului, att de sczut n vremea aceea. l. nceputurile domniei lui Nikephoros Nikephoros se ncoronase autocrator, dar el era numai un tutore al copiilor nevrstnici ai lui Romanos II, un administrator n locul lor. Acestia erau singuri adevratii basileis de drept divin, n realitate ns, Nikephoros fu, de la nceput, stpnul de fapt al Impe439 riului. Putin vreme de la ncoronarea lui, copiii mprtesti trecur pe al doilea plan n ceremoniile solemne, n care Nikephoros lua loc singur pe tronul imperial. La Curte se fcu obisnuita schimbare a demnitarilor, locurile de frunte fiind acum ocupate de rudele si prietenii noului mprat. Btrnul Bardas primi titlul de caesar, loan Tzimiskes, generalul vestit care ajutase la aceast lovitur, fu pus n fruntea trupelor Orientului, ocupnd demnitatea pe care o avusese pn acum Nikephoros; Leon, fratele mpratului, ajunse magistros si curopalates, maresalul Palatului Sacru, titlu pe care l mai avea n imperiu numai seful casei regale a Iberici; iar Basilios, bastardul care condusese miscarea popular a capitalei, fu ridicat la treapta cea mai nsemnat a ierarhiei nobiliare, aceea de proe-dros, anume creat pentru el de ctre mprat. Era un titlu, nu o functiune, cum a artat Ch. Diehl112, cel mai nsemnat, care venea imediat dup cele conferite membrilor familiei imperiale, n fruntea magistrilor. mprteasa Tbeophano, care nu era strin de toat aceast lovitur, fu scoas din Palatul sacru si condus n castelul Petrion, ctre Cornul de Aur. Msura aceasta era o simpl comedie, jucat

pentru ochii multimii, cci, dup o lun numai (la 20 sept. 963), Nikephoros si celebr cstoria cu frumoasa basilissa, n Biserica cea Nou, ctitoria strlucit a lui Basilios I. Iarna acestui an 963-964 o petrecu Nikephoros la Constantinopol, mprtind poporului daruri si oferin112 De la signification du titre de proedre" Byzance, n Me-langes offerts G. Schlumberger", Paris 1924. 440 du-i spectacole att de iubite, jocurile de circ, participnd n fine la numeroasele ceremonii pioase obisnuite n Capitala imperiului, aclamat cu entuziasm de ctre supusi, n acelasi timp, gndul su cel dinti era de a porni n primvar, n fruntea trupelor Orientului, mpotriva emirului Hamdanid, pentru a-i da lovitura definitiv, n acest scop, el strnse o armat puternic, pe care o instrui n tot timpul iernii, insuflndu-i energia sa nebiruit si spiritul de disciplin. Afacerile civile si religioase l ocupau, n acea vreme, deopotriv. Novella din 964 ce ni s-a pstrat de la el, mrturiseste nsusirile sale administrative, grija deosebit pentru interesele superioare ale Statului. Cu toate c Nikephoros era un om pios, cu toate c avea .o mare prietenie si iubire pentru Sfntul Athanasie, care-1 ncurajase n expeditia mpotriva piratilor din Geta, si cruia, dup marea izbnd, i dduse din partea sa de prad, suma enorm de 100 livre de aur, pentru a cldi n Athos celebra mnstire Laura, unde se gndea, n vremea aceea, s se retrag el nsusi mai trziu, cu toat aplecarea lui pentru linistita viat monahal, Nikephoros, n fata naltelor preocupri de ordin militar, nu se opri de a lua msuri mpotriva mnstirilor si institutiilor de binefacere, cnd constat c acestea primejduiau opera de aprare a imperiului. Mnstirile, am vzut mai nainte, se nmultiser foarte mult, numrul clugrilor ajunsese considerabil, multi cutndu-si la adpostul lor o viat linistit, n epoca aceea de necontenite primejdii si aflnd ntr-n-sele mijlocul sigur de a scpa de serviciul militar, att de greu ntr-o vreme stpnit de crncene rzboaie. Dar aceasta mpiedica recrutarea regulat a armatelor 441 imperiului, si mpratul, care era nainte de toate un brav soldat, se simti dator a lua msuri serioase pentru stvilirea rului. Una din novellele sale (a. 964), privitoare la mnstiri si ospicii, interzicea prin urmare de a se mai cldi noi mnstiri ori fundatiuni pioase, socotind c cele existente sunt de ajuns. Opreste apoi de a li se mai drui bunuri, cele pe care le au fiind destule. Caracteristic este motivarea msurilor acestora restrictive. Clugrii, afirma mpratul, s-au deprtat de virtutile evanghelice, ei nu se gndesc dect a-si dobndi noi ntinderi de pmnt, a-si ridica imense constructii, a-si cumpra un mare numr de cai si vite de tot felul, a se mbogti astfel, nct viata lor nu se mai deosebeste ntru nimic de aceea a oamenilor de lume. Nikephoros le amintea viata sfnt a clugrilor din veacurile dinainte. Luptnd mpotriva cresterii numrului clugrilor inutili, care scdeau rndurile ostirii, slbind astfel puterea de aprare a imperiului, Nikephoros Phokas se sili n acelasi timp a mbuntti cel mai mult soarta trupelor sale. Pentru aceea, mai trziu, n dou din novellele sale, lu msuri pentru asigurarea feudelor militare, uzurpate, nc din domniile anterioare, de marii proprietari. Pmntul militar trebuia s rmn n minile soldatului si familiei sale. Tot astfel, printr-o alt novell, din 967, pmnturile celor bogati trebuiau s rmn n stpnirea lor. Legiuitorul hotrste c diferitele clase sociale, bogati, sraci, militari, nu pot cumpra dect de la egalii lor. Prin urmare, decretele lui Nikephoros, ca si acelea ale predecesorilor si, aveau un singur scop: s mentin pmntul n aceleasi mini1271. 442 n anul 960, o veccp vonoi?eaicc cu privire la bunurile soldatilor, stabilea c acestea nu se pot vinde, ci pstra n mrimea trebuitoare pentru ntretinerea lui, pentru clret, n valoare de patru

livre aur, de asemenea pentru marinarii din Aigaion Pela-gos, Samos si Kibyrrhaiotai. Pentru matrozii din marina imperial si celelalte contingente ale flotei, 2 livre aur. Transmiterea prin mostenire a unor asemenea bunuri e permis, dar cu respectarea si a sarcinilor (serviciul militar). Alte dispozitii erau pentru cazurile vnzrii unor asemenea bunuri. Romanos II, 10 nov. 959-15 mart. 963. a. (=anul) 962, manie, eSiKiov ctre thema Trakesion, bunurile soldatilor trebuie s se restituie celor ce le reclam. Posesorii de bun credint nu trebuie pedepsiti, ci au s restituie doar. Cei de rea credint (furt, silnicie) vor fi pedepsiti (vrsarea pretului n casa statului). Dac cei 2 contractanti soldati sunt sraci", pretul de cumprare trebuie dat ntr-un termen de 3 ani etc. Nikeph. Phokas, 3 iulie (16 aug.) 963-10/11 dec. 969. Coregenti: Basilios si Constantin a. 964, novell: \|/r|{pic)j.a BacnAncov: Cine vrea s se nchine vietii religioase trebuie s-si vnd averea si s-o dea sracilor'. Cine vrea deci s ntemeieze mnstiri, aziluri de strini si btrni, e liber s-o fac. Dar n prima linie trebuie s ajute vechile fundatii, czute n ruin. Ct timp sunt asemenea fundatii, altele noi nu se pot ntemeia. Dar si acestora nu li se pot procura prin testament proprietti sau case, ci sclavi si vite. Nici mitropoliile si scaunele episcopale nu trebuie s primeasc avere nemisctoare (nr. 699). a. 967. veocpcx. Sracii", la nstrinarea de bunuri ale puternicilor", nu pot exercita dreptul de preferint pe temeiul comunittii de bir (6|ioTeXeia), nici al comunittii de sat (vaKoivcooiq), fie ei soldati sau civili. De la puternici" trebuie s cumpere puternicii". Dac ns ei i asupresc pe sracii ve443 NICOLAE BANESCU cini, n loc de a-i ajuta, si pierd toat proprietatea, nu numai respectiva sporire a propriettii. Pe de alt parte, de la sraci" numai sracii" dobndesc. 2. Luptele cu arabii Dup retragerea lui Nikephoros din strlucita expeditie mpotriva lui Seif Eddauleh, acesta se ntorsese ndat, cutnd a repara imensele ruine ce le lsaser pe urmele lor bizantinii. El ncepu apoi numaidect luptele de frontier n care loan Tzimiskes se acoperi de glorie. Dar steaua Hamdanidului de Alep ncepuse a apune. El czu bolnav si aceasta i paraliza n parte actiunea. Insurectia unui vestit locotenent al su, foarte ambitios, atacurile din partea Clifarului din Bagdad, i dduser de lucru, n timp ce Tzimiskes cstig mari biruinte asupra trupelor arabe n Cilicia. Luptele acestea cu emirul de Alep nu sfrseau niciodat. tinuturile lui trebuiau cucerite definitiv, pentru ca imperiul s aib liniste. Aceasta l hotr pe Nikephoros la noua sa expeditie. El porni, n primvara anului 964 din Constantinopol, n fruntea trupelor pe care toat iarna le instruise, nsotit de mprteas si de cei doi basileis. Imensul cortegiu strbate Asia Mic, de la Pylae, n golful Nicomediei, pn la Caesarea Cappadociei, locul de ntlnire al themelor asiatice, de unde calea pornea direct ctre Cilicia, prin Portile-Ciliciei, trectoare vestit a Muntelui Taurus. La intrarea acestei trectori, pe pmntul Cappadociei, se ridic un puternic castron, Drizibion. Aici si ls mpratul pe Theophano si copiii, pentru a nu-i expune pe pmntul dusman, iar el trecu, n iulie 964, cu numeroasele sale trupe, n Cilicia. 444 Ca si n campania precedent, bizantinii fur pretutindeni biruitori. Anazarbos, Adana si numeroase castele vecine sunt luate cu asalt. Armatele trec apoi n Siria, unde castelul Issos, portul ntrit Rhosos de lng Portile Siriei cad n minile bizantinilor. Campania se ncheie n apropierea iernii si mpratul si duce trupele n cantonamentele sale de iarn, la hotarele Cappadociei. n asteptarea primverii, pentru a-si relua ostilittile, Nikephoros ar fi trimis califului Muthi din Bagdad o provocare n versuri, plin de insulte si amenintri, compus de un renegat

arab. Califul i rspunde tot n versuri, nfruntndu-1 pe basileu pentru desart lui mndrie si nsiruindu-i multimea biruintelor arabe, discutnd apoi cu el asupra lui lisus si Mohamed. Scrisoarea, compus de un nvtat de la curtea califului, nu e lipsit de calitti literare113. Dar autenticitatea acestei scrisori e pus la ndoial astzi, iar forma pe care o are nu se potriveste cu firea serioas a lui Nikephoros. n iarna anului 964-965, pe care Nikephoros o petrece cu trupele sale n Cappadocia, imperiul adaug o nou biruint mare asupra dusmanului su asiatic: insula Cypru fu smuls din minile arabilor, care o stpneau de la nceputul cuceririlor lor, de mai bine de trei veacuri. Cucerirea aceasta se dator patriciului Niketas Chalcutzes, care comandase expeditia. Insula va rmne de acum n minile bizantinilor, organizat ca them", si ocupat de o garnizoan puternic. 113 n traducere la G. Schumberger, Nicephore Pbokas, p. 427-435. si, cum observ Dolger, e mai degrab un exercitiu poetic al unui arab, D Iger, Regesten, I, nr. 701 (p. 90). 445 NICOLAE BANESCU n primvara anului 965, Nikephoros reia ostilittile mpotriva emirului de Alep. Armata care opereaz acum e foarte mare. Arabii stpneau nc n Ci-licia dou cetti puternic ntrite: Tarsos si Massissa, vechea Mopsuestia. Pentru stpnirea definitiv a acestei provincii, amndou cettile trebuiau neaprat cucerite. Nikephoros se ndrept asupra Massissei, trimitnd un corp de trup, sub conducerea fratelui su Leon, ca s nvluie Tarsos, spre a face cu neputint orice ncercare de a veni n ajutorul celei dinti. Asediul Massissei, cetate dintre cele mai tari, fu ncununat de izbnd. Ea czu la 15 iulie 965. Populatia scpat din mcel fu strmutat pe pmnturile imperiului. Tarsos urm curnd dup aceea. Blocat din toate prtile, decimat de foamete, cetatea se pred si mpratul puse conditia crud obisnuit n acele timpuri: iesirea tuturor locuitorilor, si trecerea lor n Siria. Rnd pe rnd, cad apoi toate celelalte fortrete n minile bizantinilor. Un strateg se instaleaz la Tarsos, cte un patrikios ca guvernator la Massissa si Adana. n toamna anului 965, Nikephoros se ntoarse n sfrsit, triumftor, ncrcat de bogate si numeroase przi, n Capitala pe care o prsise de aproape doi ani. Curnd dup aceasta se ncepur negocieri pentru rscumprarea si schimbul prizonierilor, ntre emir si mprat. Dar ostilittile se reiau aproape ndat. Nikephoros porneste n 966 o nou expeditie, care fu mai mult o expeditie ele prad n stil mare. Atacurile se ndreapt acum mpotriva cettilor Me-sopotamiei, de unde trec apoi n Siria, pustiind cu repeziciune pe o mare ntindere. 446 n ianuarie 967, marele dusman al bizantinilor, Seif Eddauleh, unul din cei mai nsemnati oameni ai timpului su, muri, n vrst numai de 54 de ani, dup o zbuciumat viat de necurmate rzboaie si violente emotii. Urmasul su fu Saad Eddauleh, singurul fiu n viat al Hamdanidului. Nikephoros se ntoarse, n iarna anului 966, la Con-stantinopol, unde popularitatea de care se bucurase ncepe acum a scdea repede. Pentru a-si putea ntretine armatele, pentru purtarea uriaselor sale expeditii militare, el covrsi populatia de impozite grele, pricinuind nemultumirea tuturor claselor sociale. Mnstirile, prin msurile ce le luase mpotriva lor, l urau de asemenea. Ceea ce spori nc nemultumirea clerului fu hotrrea lui Nikephoros de a supraveghea numirea episcopilor, rezervndu-si dreptul de a-i alege dintre candidatii prezentati de Sinod. O alt msur a lui Nikephoros, prin care acesta cerea s se onoreze ca martiri soldatii czuti n luptele mpotriva necredinciotilor, strni o energic opozitie a clerului, n frunte cu Polyeuctos. Cronicile vorbesc si de o depreciere a monedei bizantine, fcut de mprat cu scopul de a-si mri veniturile. El emise o nou nomisma, cu o greutate mai mic (tetarteron) fat de vechea nomisma, moneda de aur care si pstra greutatea. Fiscul nu primea, la perceperea taxelor, dect pe cele cu greutatea mare, n pltile ce le fcea ns el, se folosea de monedele cu greutate mic"4, n sfrsit, protectia deosebit ce o ntinse asupra

soldatilor, lsnd adesea nepedepsite vexatiunile de tot felul pe care acestia le aduceau populatiei civile, era nc o 114 Cedrenos, ed. Bonn, p. 369. 447 l pricin de nemultumire general n imperiu si mai cu seam la Constantinopol. Toate acestea fcur s scad repede simpatia mare de care mpratul se bucurase la nceputul domniei. Miscrile populare, care nu se mai vzuser de multi ani la Constantinopol, izbucnesc acum violent, n anul 967 mpratul e insultat si atacat de multime pe ulite, n timpul unei procesiuni solemne (prbkenson). n fata acestor grave simptome, mpratul, ngrijorat, temndu-se de populatia agresiv a Capitalei, lu msuri de sigurant si fcu s se ridice un zid n jurul Palatului Sacru, desprtindu-1 astfel de restul orasului. Apoi ntri n chip deosebit palatul de la Bucoleon, portul imperial de la Marmara, fcnd din acest palat o adevrat fortreat. 3- Luptele cu bulgarii Imperiul bulgarilor, care amenintase sub Simeon att de serios existenta vechiului Imperiu bizantin, era acum, sub Petru, cu totul slbit. Bizantinii, dup obiceiul lor, plteau o sum anual bulgarilor, care se ndatorau n schimb a-i mpiedica pe maghiari de a trece Dunrea si a merge, dup prad, pn n provinciile grecesti. Nikephoros, care obtinuse strlucite izbnzi mpotriva arabilor din Asia, urmrind o restaurare a vechilor frontiere, se gndi a se folosi de slbiciunea n care se aflau acum bulgarii, pentru a sfrma si stpnirea lor, att de incomod pentru imperiu. Statul lor luase, din timpul lui Simeon, o mare ntindere, n paguba Bizantului, n Balcani. Pretextul pentru a se rupe ndelungata pace cu bulgarii se afl usor. mpratul i 448 nvinui pe bulgari c nu-si observ ndatoririle, ungurii ptrunznd de mai multe ori n tinuturile bizantine. Petru rspunse sovitor, scuzndu-se c nu se poate expune mpotriva unui vecin att de primejdios pe care-l are n spate. si cnd ambasadorii si venir, n 967, la Constantinopol, pentru a reclama tributul", Nikephoros i insult violent, n fata Curtii ntregi, socotind c o decdere pentru romani s plteasc tribut acestui popor de cersetori115. Cubicularii i btur apoi si-i expediar la Preslav. Dup toate acestea Nikephoros, pentru a nu-i da timp tarului s se pregteasc, porneste cu ostirea asupra lui, cuprinse cettile de la sud de Rhodopi si se ntoarse apoi, nu se stie de ce, la Constantinopol. Fie c se temu a se expune n psurile grele ale Balcanilor, fie c situatia n Siria chema iarsi atentia sa, mpratul se retrase si cut atunci a-i zdrobi pe bulgari cu ajutorul vreunui popor strin, pe care diplomatia bizantin se pricepea att de bine s-1 cstige pentru cauza pe care ea o urmrea. Nikephoros se ntoarse ctre rusi, poate fiindc se temea mai putin de ei, fiind mai deprtati de imperiu, mpratul, pregtindu-se pentru a se ntoarce la luptele sale din Siria, trimise n aceast nsemnat misiune, la Kiev, pe un grec din Cherson, patriciul Kalo-kyres, fiul cpeteniei (Ttpctne'ucov) din acea ndeprtat colonie bizantin. Sviatoslav, tnrul fiul al tarinei116 Olga, se convinse ndat de perspectiva frumoas a acestei expeditii, n august 967, rusii varegi debarcar undeva mai sus de Gurile Dunrii si, n cteva zile, 115 Leo Diaconus, p. 61-62 (Bonn). 116 [Desigur c, printr-o inadvertent, cneaghina Olga e numit aici tarin"]. 449 NICOLAE BANESCU toat Bulgaria de Nord czu n minile lor. Nicieri bulgarii nu putur rezista slbaticilor lupttori ai Nordului. Drstor si toate cettile dunrene sunt cucerite; Preslavet, la rsrit de Tulcea de azi, a fost, n aceast fulgertoare expeditie, baza de operatii a lui Sviato-slav. tinuturile de miaznoapte

ale Bulgariei fur pustiite cumplit de furioasele bande ale nvlitorului. Nefericitul tar se nchide n Capitala sa, Preslava cea Mare. n lipsa lui Sviatoslav si a rzboinicilor de elit pe care acesta i luase cu sine, pecenegii se aruncar la rndul lor asupra trii rusilor si mpresurar Kievul, n fata acestei primejdii, Sviatoslav se ntoarce la Kiev si, ptrunznd adnc n tinuturile pecenegilor, si asigur frontierele mpotriva lor. Dar ndat ce primejdia aceasta fu nlturat, Sviatoslav si ntoarse iarsi privirile ctre Dunre, atras de bogtia locuitorilor ce aflase n acele prti. Gndul su era de a cuceri pentru el Bulgaria, de unde avea apoi s mearg asupra Imperiului bizantin. Trimisul lui Nikephoros nu era strin de aceste ndrznete planuri. El l convinsese pe Sviatoslav s cuprind tinuturile bulgare unde avea s se aseze apoi, si s-1 ajute pe el a se urca pe tronul Bizantului, fgduindu-i n schimb mari avantaje. Nikephoros, ntelegnd acum ce mare greseal fcuse, aducnd la hotarele imperiului acest dusman cu mult mai primejdios si mai puternic dect bulgarii, poate informat de trdarea lui Kalokyres, si schimb ndat atitudinea. O ambasad e expediat de lng tarul Boris II, care-i urmase lui Petru (f 30 ian. 969), pentru o aliant, propunndu-se cstorirea printeselor bulgare cu printii imperiali (Dolger, Regesten, I, nr. 718, p. 92). 450 n vara anului 969 Sviatoslav aprea din nou, cu temutele sale trupe, pe trmurile Dunrii. Sviatoslav cuprinde ndat toat tara, pn n Balcani, cei doi mostenitori ai tronului (Boris al Illea si Roman, trimisi de la Bizant pentru a urma la domnie tatlui lor n Bulgaria), cad n minile sale. n primvara anului urmtor va trece Balcanii, aruncndu-se asupra Thraciei, venind prin urmare n ciocnire cu Imperiul bizantin. El va ntlni n calea sa un adversar de talia sa, pe loan Tzimiskes, urmasul lui Nikephoros. O lupt urias se va da acum ntre cele dou natii, pn cnd imperiul va izbuti n cele din urm s ias biruitor si asupra acestui nou dusman. 4. Conflictul cu Otto I. Luptele din Italia Nikephoros se ngriji si de stpnirea bizantin, amenintat acum si n Occident. n vremea n care Nikephoros si desfsura campania sa n Asia, imperiul avu s sustin lupte grele mpotriva arabilor africani, care l atacau n posesiunile sale din Italia meridional si Sicilia. Am vzut progresele cuceririi arabe n acele prti, nc nainte de venirea la tron a lui Nikephoros. Sicilia era acum toat n minile lor, afar de o puternic fortreat, Rametta, aflat la o mic distant de Messina. n aug. 963, cteva zile dup ncoronarea lui Nikephoros, arabii hotrti s sfrseasc si cu acest mic oras crestin, aprur sub zidurile sale si ncepur asediul. Nikephoros, n fata dezastrului din Sicilia, hotr a trimite acolo o puternic expeditie care s ajute nefericita insul pierdut si s mntuie garnizoana eroic din Rametta. Flota de ajutor sosi abia n cursul anului 964. Corpul expeditionar era comandat de patriciul Manuel, un 451 vr al mpratului, iar flota de eunucul Niketas Proto-spatharios, un om erudit, dar incapabil de o actiune militar superioar. Dup ce debarc n Sicilia si repurta cteva succese, Manuel se avnt imprudent, n locurile nguste, asupra arabilor pentru a veni n ajutorul Ramettei. Armata bizantin e zdrobit, dup o lupt nversunat corp la corp. Manuel nsusi cade, dup o aprare eroic. Iar flota, cnd porni, mai trziu, din portul Rhegium, pentru a merge la Constantinopol, fu atacat de escadra african si sfrmat. Niketas czu prizonier, petrecnd la Curtea califului fatimit doi ani, pn cnd va fi rscumprat de Nikephoros. Nefericitii locuitori din Rametta rezistau nc n pozitiile lor tari, n primele zile ale anului 965. Cnd arabii se convinser c rezistenta lor ajunsese la capt -foametea fcuse din acesti bravi aprtori niste adevrate spectre - ddur asaltul viguros. Ei ptrunser n cetate si-i exterminar pe lupttori pn la unul. Imperiul fu prin urmare mai putin norocos n Apus. Nikephoros va ncheia, n 967, o pace definitiv cu Fatimidul din Kairuan. Bizantinii si arabii fatimiti erau deopotriv interesati n

aceast pace, n fata progreselor necontenite ale lui Otto I, care i ameninta si pe unii si pe altii, n posesiunile ,lor din Italia si Sicilia. n Germania domnea, de vreo treizeci de ani, vestitul Otto I, al doilea suveran al Casei de Saxonia117, ncoronat rege la 936. El sfrmase puterea regelui Ita117 Cel dinti fusese Henric de Saxonia, urmnd lui Conrad de Franconia, ales dup stingerea dinastiei Carolingienilor. Otto i aduce la ascultare pe toti ducii, asigurnd unitatea monarhiei germane. El trece si n Italia, unde papalitatea se zbtea n mare anarhie. 452 Hei (Longobardiei, cum se zicea atunci) Berengar II si se ncoronase mprat, la Roma, n 962 (2 februarie). Toat partea de nord si de mijloc a peninsulei era n stpnirea sa. Ducele de Capua, Pandulf Cap de Fier" trecuse de partea sa, sustinndu-1 cu trupele, n luptele purtate. Ceilalti printi longobarzi, din Beneventsi Salerno urmar ndat exemplul su, rupnd legturile lor cu Bizantul si recunoscnd autoritatea lui Otto. Fiul acestuia, Otto II, fusese ncoronat de pap n ziua de Crciun a anului 967. Prin aceasta, marele mprat german si urmrea gndul su de a-si asigura Imperiul german n Italia pe mult vreme118. 118 L.M. Hartmann, Gesch, Italiens im Mittelalter, IV, Bd., 1. Hlfte, Gotha, 1915, p. 21-23. Otto I a restaurat puterea monarhic n Germania. Ultimii Carolingieni si primul lor urmas, Conrad de Franconia, lsaser tara n mare anarhie. Popoarele dinluntrul hotarelor ei ncepuser a se desprti unele de altele, constituind adevrate state cu caracterul lor propriu. La Nord era Saxonia, care dduse atta de lucru lui Carol cel Mare, rmas n parte pgn, se deosebea prin caracterul su de asprime extrem. Bavaria avea o dinastie de duci nationali. La Dunrea de sus si la Rhinul superior si de mijloc poporul alaman sau suab" se prezenta ca popor deosebit, si dduse un duce. Franconia avea si ea un duce (francii de Est") la nceputul secolului X; el primi n 911, cnd se stinse ultimul carolingian, coroana regal. Lotharingia, unde erau Francii din Valea Mosellei si Meusei, numit dup Lothar II, nepotul lui Ludovic cel Pios, se dezvoltase ntr-un stat. Rolul de a pune capt acestei anarhii reveni Saxoniei. La moartea lui Conrad de Franconia (918), fu ales n locul su ducele Henric de Saxonia. Murind n 2 iulie 936, fu ales fiul su Otto, de 24 ani. O delegatie de printi si seniori ratific la Aix-la-Cha-pelle, vechea capital carolingian, aceast alegere a primilor electori. El impuse autoritatea regal n Bavaria, n Franconia, n 453 Dar pentru realizarea acestui gnd ambitios, el trebuia s smulg Sicilia arabilor si s cstige si posesiunile bizantine ale Italiei meridionale, Apulia si Cala-bria. Interesul su cerea ca s se nteleag cu bizantinii, de la care ndjduia s obtin usor aceste posesiuni ale lor, att de ndeprtate de ei, pentru ca s poat ntreprinde, cu ajutorul lor, actiunea mpotriva arabilor Mediteranei. Un mijloc pentru a intra n stpnirea posesiunilor bizantine i se pru a fi traditionala politic matrimonial. O printes bizantin putea aduce drept zestre fiului su cele dou theme" bizantine ale Italiei sudice. Bizantul avea ns de ast dat un suveran energic, hotrt a-si apra cu toat puterea drepturile. Nikephoros, absorbit cu luptele sale uriase din Asia, asistase neputincios la ntinderea puterii lui Otto n Italia. El nu putea fi linistit de aceast agresiune n domeniile la care imperiul nu reLotharingia. Interveni apoi n luptele din Franta, impunnd vointa sa. La 955 el repurta o victorie decisiv asupra ungurilor, care nvliser n numr considerabil n Bavaria. La Lechfeld, aproape de Augsburg, ei fur zdrobiti, n fine, el intr si n Italia, unde erau 3 state: la nord cel longobard, cu capitala Pavia, la sud Italia bizantin, ntre ele Roma si provincia roman, unde papalitatea czuse n dependenta unei aristocratii ambitioase si tulburtoare. Otto supune Lombardia si n 95^7 e recunoscut rege de Italia. La apelul papei loan XII, trecea n august 961 Alpii, venea la Pavia, unde era aclamat rege al Italiei, apoi intra n Roma, unde la 2 februarie 962 era ncoronat de suveranul pontif s\ salutat de asistent ca mprat si august'. Imperiul era restaurat. L.

Halphen, Les barbares. Des grandes invasions aux conquetes turques du XF siecle. In col. Peuples et civilisations. Hist. generale par L. Halphen et Philippe Sagnac, IVe ed., Paris, 1940, livre II, chap. VIII (Otton le Grand et la restauration de l'empire d'Occidenf). 454 nuntase formal niciodat, ncoronarea lui Otto la Roma era un act de violent, titlul de mprat pe care acesta si-1 luase, o curat uzurpare, el fiind o proprietate exclusiv a urmasilor lui Constantin cel Mare. Defectiunea printilor longobarzi, toti vasali ai Imperiului bizantin, era nc o lovitur pe care un om ca Nikephoros n-o putea uita lesne. Dup ntoarcerea sa biruitoare din Asia, mpratul se pregti prin urmare a interveni pentru aprarea drepturilor sale n Italia, n fruntea unei numeroase armate, el se ndreptase n 967 spre Apus, cnd un sol al lui Otto, venetianul Dominicus, l ntmpin n Macedonia. El era nsrcinat a cere pentru Otto II mna fiicei lui Romanos II, Theophano. Trimisul lui Otto pare c izbuti a potoli mnia lui Nikephoros, asigu-rndu-1, n numele stpnului su, de posesiunea teritoriilor care tineau de imperiu, cci Nikephoros se ntoarse atunci la Constantinopol. Rezultatul ambasadei lui Otto nu-1 multumi ns pe acesta; el nu obtinuse alianta pe care att de mult o dorea. Aceasta l hotr pe Otto la actiune. O ambasad venise din partea lui Nikephoros, dar ea nu aducea nimic mai mult. Otto atac atunci posesiunile bizantine, n manie 968 el asedia Bari, capitala stpnirii grecesti n Italia sudic. Dar se nselase n privinta acestei cetti, una din cele mai puternice ale Italiei, si ntreprinderea sa se frnse de aprarea eroic a bizantinilor. Otto se pare c n-avea cu el o armat numeroas si, dup o lun de lupte zadarnice, el trebui s ridice asediul. Neizbnda aceasta l fcu s se ntoarc iarsi la proiectul de a obtine provinciile bizantine prin cstoria fiului su cu o printes de la Constantinopol. Liut-prand, episcopul Cremonei, care fusese odat la Con455 stantinopol, ca trimis al regelui Berengar pe lng Constantin VII Porphyrogennetos si care avusese acolo o primire din cele mai bune, se oferi de data aceasta a negocia, pe lng noul mprat bizantin, cstoria dorit de Otto. El fu atunci nsrcinat cu aceast delicat misiune si raportul pe care-1 fcu suveranului su, asupra misiunii acesteia, ni s-a pstrat, desi nu n ntregime. El este unul din cele mai pretioase documente asupra epocii lui Nikephoros Phokas si ne d unele amnunte nsemnate asupra domniei acestui mprat119. Povestirea lui Liutprand1281 este, desigur, exact, evenimentele sunt nsemnate n mod precis. Aprecierile lui cu privire la bizantini nu pot fi crezute ns n litera lor. Vremurile lui Constantin VII trecuser, si, la Curtea lui Nikephoros, solul lui Otto nu mai putu afla primirea plin de atentie de odinioar, mpratul de acum, pornit mpotriva suveranului german, vzu n solul acestuia un dusman, un spion si l primi ca atare. Liutprand fu tinut cteva luni ntr-o adevrat captivitate la Constantinopol, pzit de o gard, neputnd iesi din casa n care fusese internat, dect atunci cnd era invitat la vreo receptie ori banchet, unde era umilit, ori cnd era chemat n vreo audient, pentru tratarea chestiunilor care fceau obiectul soliei sale. Episcopul de Cremona se rzbun pentru toate aceste umilinte pe care le suferi, zugrvindu-ne n cele mai negre culori pe mprat, Curtea si poporul su. Naratiunea sa ncepe din momentul intrrii sale n Constantinopol, n ziua de 4 iunie 968. Fr nici o receptie, dup ce trebui s astepte cu nsotitorii si pn E publicat la un loc cu Cronica lui Leo Diaconus, ed. Bonn. 456 seara, n ploaie, la Poarta de Aur, fu condus pe jos, la Palatul de Marmur", departe de Palatul Sacru, unde li se puse gard, neputnd iesi fr o autorizatie formal. Dou zile dup aceea,

Liutprand obtinu o audient. Dar, mpotriva asteptrilor sale, nu fu adus dinaintea mpratului, ci a fratelui acestuia, curopalates Leon. Discutia fu violent. Leon protest mpotriva titlului de mprat (6cccn?iL"D<;) pe care si-1 luase Otto, si care era rezervat numai suveranului bizantin, nerecu-noscnd lui Otto dect titlul de rege (pf|^). n ziua urmtoare, 7 iunie, ambasadorul lui Otto era adus n fata mpratului. Episcopul ne schiteaz portretul fizic al mpratului cu o vdit exagerare: urt, scurt, cu capul mare si ochii mici, de sobol, cu barb scurt si aspr, deas si crunt, cu pielea neagr ca un etiopian, nct n-ai dori s-1 ntlnesti noaptea (cui per mediani nolis occurrere noctem); avea pntecele mare si picioarele foarte scurte, n ce priveste calittile sale morale, episcopul l gsea viclean ca o vulpe si mincinos ca Ulysse". Comparnd acest portret cu acela schitat de Leon Diaconul, l gsim, n liniile sale mari, exact; dar se recunoaste exagerarea voit a solului jignit. Nu putem intra n amnuntele acestei audiente. Nikephoros i blama energic lui Otto faptele sale recente din Italia, invazia n teritoriile sale, si-i imput faptul c-1 trimite acum pe episcop ca spion. Liutprand cut s-1 apere cu voiciune. tinuturile italiene ocupate de Otto, - pretinse de mprat, nu tin de imperiu, iar Calabria si Apulia sunt o sarcin pentru bizantini si e n interesul lor s se desfac de ele; Liutprand expune n acest scop obiectul de cpetenie al misiunii sale: legturile de cstorie proiectate. Nikephoros, iritat, ntrerupe audienta, trebuind s ia 457 NICOLAE BANESCU parte la procesiunea TCpoLA.e"Ucnc, care avea loc, fiind n ziua aceea srbtoarea Rusaliilor. Liutprand ia parte la aceast procesiune, pe care ne-o descrie fcnd ironii pe socoteala ei. Multimea ngrmdit de la Palat pn la Sfnta Sofia, pe marginile drumului, pentru a-1 aclama, cei mai multi desculti, poate zice el pentru a mpodobi mai bine acea Sfnt procesiune. Demnitarii, optimates, mbrcati cu tunici mari aproape sfsiate de marea lor vechime magnis et nimia ve-tustate rimatis tunicis erant induti. Ornamentele imperiale purtate de Nikephoros l deformau. La aparitia lui, aproape trndu-se, quasi reptans - psaltii intonar aclamatiile, jroAAcc LTT|. Mndru de acele mincinoase cntece, intr n Sfnta Sofia, cei doi stpni adevrati mprati veneau la o mare dinstant de dnsul". El particip apoi si la banchetul dat de mprat, asezat departe, n chip umilitor, nu cum i s-ar fi cuvenit ca sol al mpratului german, la loc de onoare. mpratul afl si acum prilej de a-1 insulta pe suveranul su, batjocorindu-i puterea militar si amenin-tndu-1 cu flota puternic a Bizantului. Ambasadorul fu apoi nchis din nou n locuinta sa, unde suferea cumplit, din lipsa oricrui confort. El scrie lui Leon, si se rug s se sfrseasc negocierile pentru care venise, sau s-i dea voie s plece. Dup o lung asteptare, Leon l primi din nou ntr-o audient la care asistau alti doi nalti demnitari palatini. La propunerea de cstorie, asprul curopalates i spuse c e o ndrzneal s se cear o porphyrogennet de sotie pentru un barbar120. 120 inaudita res est. ut Porphyrogeniti, Porpbyrogenita hoc est, in purpura nati filia, in purpura nata, gentibus misceatw. 458 Totusi, pentru ca lucrul acesta s se fac, Otto trebuia mai nainte s renunte la toate uzurprile sale din Italia; s elibereze Roma, principii de Benevent si Ca-pua, odinioar servii Sfntului nostru imperiu", s fie redati servitutii de dinainte. n ziua de 29 iunie, srbtoarea Sf. Apostoli, ambasadorul lu parte la ceremonia religioas si la banchetul care avu loc n palat. De data aceasta ambasadorii tarului bulgar Petru fur asezati naintea lui si Liut-prand, socotind ca o mare insult faptul de a-i trece nainte pe acesti barbari grosolani, cu capul ras" si ncinsi n lanturi de aram, prsi masa. Zadarnic ncerc Leon Curopalates si Simeon, protoasecretis, s-1 conving c tratatele pe care le poart imperiul cu bulgarii i ndatoreaz la aceast atentie fat de solii lor, Liutprand nu vru s sufere aceast insult. El este pus atunci s mnnce cu oamenii de serviciu. O satisfactie i ddu Nikephoros,

care avu grij s-i trimit din mncruri din care luase el - o mare atentie, pe care episcopul o aminteste cu multumire. Dup opt zile, el lua parte iarsi la un ospt mprtesc, discutnd de ast dat teologie cu patriarhul Polyeuctos. Cteva sptmni mai n urm, episcopul, bolnav de atta asteptare si ru tratament, obtinu nc o audient la Nikephoros la Pegai. Acesta i fcu violente mustrri cu privire la uzurparea titlului de mprat de ctre Otto, cu privire la actiunea acestuia n posesiunile bizantine din Italia. Utraque non sunt ferenda. O flot pornea n iulie, pentru a duce trupe de ntrire n Italia, unde Nikephoros organiz rezistenta mpotriva 459 NICOLAE BANESCU germanilor. Liutprand vzu aceast flot, de pe acoperisul nchisorii sale. Nikephoros se pregtea s porneasc iarsi n expeditie, n Asia, mpotriva arabilor. La 20 iulie, nainte de a porni, l cheam din nou pe Liutprand dinaintea sa. mpratul se plnse iarsi de perfidia lui Otto. La sfrsit, l anunt pe Liutprand, spre marea sa bucurie, c va putea pleca, pentru a duce rspunsul su suveranului german. In ziua de 22 iulie, Nikephoros iesea cu pomp din Capitala sa, pentru a lua comanda armatelor din Asia. n palatul Bryas, de pe trmul asiatic, el l primi pentru ultima oar pe solul lui Otto, pe care l concedie apoi definitiv, nainte de aceasta l opri la mas si acolo ntreb dac stpnul su are n parcurile lui asini slbatici, onagri. Spunndu-i c Otto are toate animalele, afar de onagri, - du-te i zise Nikephoros, n parcul nostru, si te vei minuna de mrimea lui si de mgarii slbatici". Nefericitul Luidprand, care se pregtea de plecare, fu tinut nc o bucat de vreme la Constantinopol sub cuvnt c piratii arabi cutreier Marea Egee, iar calea pe uscat e primejduit de incursiunile ungurilor. Spre nenorocul su, o ambasad a papei loan al XlII-lea aduse n acest timp o scrisoare a acestuia, insulttoare pentru bizantini: papa l intitula pe Otto mprat august al romanilor. Scrisoarea fu expediat lui Nikephoros, de la care se astept rspunsul, iar legatii papei fur aruncati n nchisoare, n septembrie sosi rspunsul mpratului si atunci, n ziua de 17, Liutprand fu chemat n fata lui Christophoros, eunucul care avea, n lipsa lui Nikephoros, conducerea afaceri460 lor. ntrevederea fu violent, amenintri se schimbar ntre ambele prti. Ambasadorul putea, n sfrsit, s plece. Vamesii imperiali i revizuir bagajele si-i oprir cinci bucti de purpur de mare pret, sub cuvnt c sunt mrfuri oprite (Ka>A/u6p.eva), care nu puteau fi folosite de natiile barbare. Episcopul protest energic, amintind c nu fusese astfel tratat pe vremea lui Constantin VII, desi venise ca ambasador al unui print, nu ca acum, din partea unui puternic mprat, si fiind atunci un simplu diacon, nu episcop; el jur c Nikephoros n audienta de la Bryas i dduse voie de a cumpra asemenea stofe pentru biserica sa din Cremona si invoc mrturia fratelui mpratului, Leon, si a altora care fuseser de fat. Cu toat interzicerea aceasta, adaug Liutprand, neguttorii din Venetia si Amalfi duc aceste mrfuri n Italia. Dar functionarii mprtesti fur nenduplecati. Rspunser c vor ngriji s pun ordine n aceast privint, iar ct pentru Constantin VII, pe care ambasadorul lui Otto l invoca n favoarea sa, oamenii mprtesti i spuser cu cruzime c acela era un suveran pacific, care sttea nchis n palatul su si prin asemenea apucturi doritor de a-si face amici (homo lenis, in palatio manens pei*petuo, huiusmodi rebus amicas sibi nationes effecerai); Nikephoros ns e un om cu mna iute, rzboinic, care urste palatul ca ciuma si nu tine s-si fac prin bani natiile strine prietene, ci s le supun prin teroare si sabie. (Nicephorus vero Basileus, homo Ta%"5%Etp, id est militae deditus, palatium, ceu pestem abhorret... qui non pretio sibi gentes amicas, sed terrore el gladio sibi subditas facit"). 461

NICOLAE BANESCU n sfrsit, i se ncredintar lui Liutprand dou scrisori: una pentru Otto, un chrysobullion, scris n litere de aur si semnat cu chinovar (rosu) de mna lui Nikephoros, pecetluit cu marea pecete de aur; alta, un argyrobullion, scris n litere de argint si pecetluit cu o bul de metal, destinat papei si semnat de fratele mpratului, Leon Curopalates, ca semn al dispretului fat de Pontiful Romei. Dup attea peripetii, n ziua de 2 octombrie 968, Liutprand iesea din Capitala alt dat bogat si nfloritoare" (ax illa quondam opulentissima et florentissi-md), iar acum fometoas, sperjur, mincinoas, viclean, rapace, cupid si avar, trufas" {nune famelica, periura, mendace, dolosa, rapace, cupida, avara, cenodoxa civitate), lund calea de uscat, - de teama, poate, a piratilor arabi. El se rzbun pentru toate vexatiile ndurate, scriind pe zidul locuintei sale si pe masa de lemn 19 hexametre n care-si vrs ura mpotriva lui Nikephoros si pe care a avut grij s ni le transmit. El ajunse la Naupaktos, la intrarea golfului de Co-rinth, dup 49 de zile de cltorie. Acolo se mbarc si oprindu-se la Leuks, unde se plnge de primirea brutal ce-i fcu episcopul, un eunuc, care i se plnse de impozitul greu ce trebuie s-1 plteasc lui Nikephoros. De acolo se opri la Coryphos (numele nou al vechii Corcyra)121, unde suferi multe neplceri de la strategul themei celor 7 insule. De aici atinse n fine trmurile Italiei. -., ; Corfu. 462 Misiunea lui Liutprand nu izbutise, nainte de ntoarcerea sa, Otto, care a trebuit s afle de ntririle trimise n iulie n Italia bizantin, luase ofensiva n sudul peninsulei, pentru a cuceri cu armele ceea ce ncercase a obtine pe cale de ntelegere. Trupele lui Otto rmn pe teritoriul bizantin pn la sfrsitul lui aprilie 969- Ele cuceresc o multime de orase ntrite din interiorul trii, devastnd tinuturile. La sfrsitul lui aprilie 969, nu se stie din ce cauz, Otto se retrase n nordul Italiei. Luptele mpotriva bizantinilor fur urmate ele printul de Capua, Pandulf. La asediul cettii Bovino, fu biruit de bizantini si czu prizonier. Patriciul Eugenios, comandantul fortelor imperiului, l trimise la Constantinopol. Armata bizantin atac apoi Capua si Beneventum, fr a le putea lua. Luptele se ntoarser apoi n favoarea germanilor, rezultatele cstigate de acestia fur cu toate acestea nule: bizantinii si pstrar toate teritoriile lor. 5. Ultima expeditie a lui Nikephoros n Asia Luptele din Siria. Am vzut c mpratul iesise n iulie 968, din Capital, pentru a porni iarsi, cu trupele din Asia, mpotriva arabilor, n urma expeditiei anterioare, Cilicia intrase n stpnirea imperiului, clar Siria se gsea din nou n minile urmasului marelui Hamdanid. Ct vreme Antiochia si Alep erau stpnite de arabi, linistea Asiei Mici nu putea fi asigurat. Pentru aceea, aceste dou orase formeaz acum obiectivul de cpetenie al campaniei. Nikephoros se ndrept mai nti, cu toate fortele sale, asupra Alepu-lui. O prim ciocnire de avangard, la nord de oras, 463 se sfrseste cu biruinta bizantinilor. Cu tot acest succes, Nikephoros nu merge asupra puternicei cetti: lsnd-o la stnga drumului su, el se coboar ctre Liban: Hamah, puternic cetate, cade n minile sale si e prefcut n cenus; apoi Homs, vechea Emesa, are aceeasi soart. Dup ce pustieste tot acest vast platou al Siriei nordice, Nikephoros trece Libanul si pentru ntia oar de atta vreme armatele imperiului se revars asupra oraselor bogate ale Feniciei. Giaba-lat, vechea Cabala, Arca, la rsrit de Tripolis, sunt luate cu asalt. O prad imens cacle n minile bizantinilor, o multime de alte cetti sunt cucerite pe rnd (Hierapolis, Laodicea), n aceast fulgertoare expeditie. Apoi Nikephoros se ndreapt ctre Antiochia, pe care o asediaz, n noiembrie 968. Nikephoros avea mrete planuri: el vroia s sfarme centrul puterii arabe din Siria, s elibereze de sub stpnirea arabilor Ierusalimul si toat Palestina. Dar mprejurrile politice l recheam la Constantinopol. El las comanda trupelor patriciului Michael Burtzes si lui Petru Phokas strato-pedarchul, un nepot al su, amndoi cpitani ilustri, cu ordinul de pstra energic

blocarea marii cetti, de a supraveghea toate cile, mpiedicnd orice posibilitate de aprovizionare, asteptnd ntoarcerea sa, cnd avea s se dea lovitura final. mpratul intr triumftor n Constantinopol, la nceputul anulu 969. Dar, dup plecarea lui Nikephoros, numeroase ncierri se ntmplar ntre arabi, n Antiochia si Burtzes, informat de aceast stare anarhic a adversarului, de slbirea aprrii, de lipsa de provizii care se simtea greu n populatia obosit de lungul asediu, 464 hotr, cu toate ordinele ce le lsase mpratul, s dea asaltul. Printr-o lovitur ndrzneat, el i surprinde pe asediati si cuprinde o parte a ntriturilor. Dar, nea-vnd dect putine trupe, e nevoit la rndul su s poarte dup aceea o lupt aprig, asediat de arabi de toate prtile, nstiintat la timp, Petru Phokas, care se afla n drum spre Alep, alearg n ajutorul lui Burtzes si sosirea acestor noi trupe aruncate la asalt desvrseste biruinta. Antiochia cade, la 29 octombrie 969, n minile bizantinilor. Prada care se culese din aceast puternic fortreat a arabilor, pierdut de mai bine de 200 de ani, fu imens. n vreme ce stratopedarchul Petru se ndrepta asupra Alepului, Burtzes pornea spre Constantinopol, unde era primit ru de Nikephoros, care nu-i putu ierta faptul de a-1 fi lipsit de gloria unei cuceriri att de nsemnate, mpratul i retrase comanda si Burtzes va avea un rol nsemnat n asasinarea lui Nikephoros. Antiochia rmase de acum o sut si mai bine de ani n minile imperiului, alctuind mpreun cu vastul su teritoriu un guvernmnt militar special, administrat de sefi militari cu titlul de duci ori catepano. Cderea acestei cetti puternice avu un rsunet enorm n lumea arab. Dup un asediu de aproape o lun, orasul Alep cdea la rndul su, luat cu asalt de trupele stratopedarchului. Emirul Carguyah, care se desfcuse de Saad Eddauleh, izbutise ns a se nchide n puternicul castron, care stpnea cetatea. Petru primi atunci a trata cu el si emirul semneaz un tratat prin care se lega a fi toat viata vasalul mpratului pentru Alep si teritoriul su. 465 Astfel, actiunea ndrtnic a lui Nikephoros era ncununat de cele mai mari rezultate. Toat Siria, din vrfurile Libanului si pn n marginea Eufratului, asculta din nou de basileus, hotarele arabe se retrgeau necontenit dinaintea armelor biruitoare ale imperiului. In mijlocul acestor mari izbnzi, care duseser n lumea arab faima lui Nikephoros, unde numele su era pronuntat cu groaz, la Constantinopol, n jurul mpratului, se tesea conspiratia care avea s pun capt domniei sale att de glorioase. Am vzut mai nainte cum popularitatea lui Nikephoros ncepuse s scad, din cauza impozitelor pe care uriasele sale rzboaie le reclamau, ca si din cauza minii energice ce se simtea n crmuirea imperiului. Populatia, attat de clugri, care, loviti n interesele lor, l urau pe mprat, era vdit ostil acestuia. Biruintele care nltau att de sus prestigiul imperiului, costau, ca odinioar, pe vremea lui lusti-nian, prea mult. nc de la ntoarcerea sa din Siria, Nikephoros nu mai gsi aclamatiile de dinainte ale populatiei care-1 adorase, mprteasa Theophano, tnr si vicioas, l ura de asemenea. Ea intrase n legturi cu loan Tzimiskes, strlucitul domesticos care, dup Nikephoros, era cel mai vestit lupttor, iubit de soldati. Intriga aceasta nu ne e cunoscut de aproape. Suspectat, la ndemnurile lui Leon Phokas, Tzimiskes fu izgonit de la Curte si se retrase pe domeniile sale din Asia. Furios, el continu atunci a conspira mpreun cu Theophano. Aceasta, prin struintele sale, l determin pe Nikephoros s-1 recheme din exil. Tzimiskes nu apare ns la Curte, poate fiindc mpratul, nencreztor, i poruncise astfel; el se retrsese n locuinta printilor si, la Chalkedon, dincolo de Bosfor. 466

De acolo era usor a ntretine o corespondent secret cu mprteasa. Ei hotrr definitiv moartea lui Nikephoros, Theophano fgduind lui Tzimiskes mna ei si tronul. Domesticul si gsi usor complici printre nemultumiti; cei mai de seam fur Michael Burtzes, disgratiatul cuceritor al Antiochiei, si patriciul Leon Pediasimos. Lovitura fu hotrt n noaptea de 10 spre 11 decembrie. Unii din conjurati, travestiti n haine de femei, sunt ascunsi n apartamentele mprtesei, n noaptea aceea, Tzimiskes trecu Bosforul, cu trei nsotitori. Ei ptrund n palat, Theophano i conduce n cubiculum imperial, printr-o us pe care avusese grij s o lase nencuiat, mpratul dormea, dup obiceiul su, ntr-un colt al camerei, pe o piele de tigru. Ei l trezesc prin lovituri de picior si-1 izbesc, judecndu-1 fiecare pentru jignirile lui, si insultndu-1, pn ce l ucid. Grzile se agit, trezite de zgomot. Atunci, la o fereastr luminat de torte aprinse, capul nsngerat al lui Nikephoros e artat multimii care se aduna. La aceast priveliste, mercenarii nteleser c totul se sfrsise. Tzimiskes nclt apoi ciubotele de purpur si mbrc vesmntul imperial, se urc pe tron n Chrysotri-clinion si fu aclamat basileus de ctre conjurati si de partizanii si, care alergaser din toate prtile n palat. Corpul lui Nikephoros, aruncat pe fereastr n grdina Palatului Sacru, zcu pn seara, a doua zi, pe zpad. Apoi fu ridicat si ngropat, fr zgomot, n Biserica Sfintilor Apostoli. Astfel pieri, prin crim, unul din cei mai gloriosi mprati ai Bizantului, acela care sfrmase puterea arabilor si ntinsese pn departe hotarele imperiului, n Asia. 467 c. IO AN ITZIMISKES (969-976) Astfel se urc pe tron loan Tzimiskes, de origine armean, din vestita familie Curcuas (Gurgen), care dduse imperiului attia ilustri generali, si nrudit, dup mam, cu nsusi nefericitul Nikephoros. Numele su armean era Cemskik sau Cemeshgig, din cauza staturii sale mici. Asa se chema si un oras din Armenia Mare, de unde se trgea Tzimiskes. ndat ce se proclam, noul mprat pune la cale cele dinti acte ale guvernmntului su mpreun cu faimosul parakimomenos Basilios, fiul bastard al lui Lekapenos. Am vzut ce rol nsemnat jucase acesta n domnia lui Phokas; el este acum ntrit n functia lui, iar functionarii cunoscuti prin legturile lor cu Nikephoros sunt ndat destituiti. Rudele fostului mprat sunt apoi destituite din naltele demnitti ce le ocupau si trimisi n exil. Fratele lui Nikephoros, vestitul Curopalates Leon, fu exilat mpreun cu fiul su Nikephoros n insula Lesbos, la Methymna; al doilea fiu al lui Leon, Bardas Phokas, ducele themei Chalde-ia, fu surghiunit la Amasia, pe trmul Pontului. Al treilea, stratopedarchul Petru, cuceritorul Antiochiei, fu lsat n libertate, poate fiindc era eunuc si nu putea aspira la tron. O alt dificultate rmnea s fie nlturat. Trebuia s se obtin din partea patriarhului Polyeuctos ncoronarea traditional a uzurpatorului, n biserica Sfintei Sofii. Energicul patriarh interzise mpratului intrarea n biseric, fiindc l socotea mnjit de sngele lui 468 Nikephoros. El i impuse o penitent sever, i ceru anume s o alunge din Palat pe femeia criminal, care luase o parte att de activ la asasinarea sotului su, si s fie pedepsiti asasinii, l sili apoi s se desfac de ntreaga sa avere, mprtind-o n binefaceri, n sfrsit, Polyeuctos stiu s foloseasc acest prilej pentru a smulge noului mprat o serie de concesii nsemnate n favoarea Bisericii, att de mult atinse n privilegiile sale de ilustrul naintas. El pretinse anume s se abroge toate msurile vexatorii ale lui Nikephoros, s se recunoasc iarsi Bisericii libertatea ei de a hotr n materie religioas, de a-si alege episcopi fr consimtmntul prealabil al mpratului, consimtmnt impus de Nikephoros. Ceru apoi s se recheme toti episcopii izgoniti din Scaunele lor n domnia precedent si s se abroge novella care oprea constructia ori restaurarea lcaselor religioase. Pentru a-si putea consolida situatia, Tzimiskes fu nevoit a satisface toate aceste cereri, mprteasa fu izgoniz din Palat si exilat ntr-o mnstire din insula Proti, spre marea ei

dezndejde. Doi dintre conjuratii care participaser la crim, Balantes si Atzypotheodo-ros, fur executati, pentru a se da impresia rzbunrii asasinatului, al crui prim vinovat era totusi, alturi de Theophano, Tzimiskes nsusi, mpratul si drui apoi imensa avere particular n scopuri de binefacere: jumtate fu mprtit tranilor sraci din jurul Capitalei, cealalt jumtate druit vestitului Spital de leprosi (nosocomeiori) de la Chrysopolis, pe trmul asiatic al Bosforului, n sfrsit, episcopii ndeprtati de Nikephoros fur restabiliti n scaunele lor, iar novelle-le acestuia mpotriva Bisericii fur toate abrogate. 469 Numai astfel obtinu T2imiskes coroana din minile patriarhului, n Marea Biseric, n ziua de Crciun a anului 969. El jur totodat c nu se va considera dect ca simplul coleg al celor doi basileis legitimi, nc minori. Putin mai n urm, n ianuarie 970, marele patriarh muri si Tzimiskes i ddu ndat un urmas n persoana unui simplu pustnic, Basilios, acceptat de ctre Sinod si care va fi un patriarh vrednic de naintasul su. J. Luptele cu rusii lui Sviatoslav Abia ncoronat, Tzimiskes trebui s fac fat unei primejdii din cele mai mari pentru Imperiu. Am vzut cum, printr-o greseal a traditionalei politici bizantine, Nikephoros l adusese mpotriva bulgarilor pe Sviatoslav. Acesta, nimicind puterea statului bulgar, se instalase acolo, asteptnd numai trecerea iernii, pentru ca, la instigatiile ambitiosului Kalokyres, s ia calea Constantinopolului. n primvara anului 970, el trece, cu numeroasele sale trupe, Balcanii, aruncnduse asupra orasului Philippopolis, pe .care-1 prad ngrozitor, mcelrindu-i populatia. Tzimiskes ncerc mai nti s negocieze, pentru a opri naintarea barbarului. El trimite lui Sviatoslav mandatari (basilikoi), somndu-1 a evacua Bulgaria si a-si primi plata serviciului ce-1 fcuse imperiului, cci numai pentru acela fusese chemat. Sviatoslav rspunse arogant c Bulgaria e a lui si n-o va prsi niciodat. O a doua ambasad rmase tot att de zadarnic122. 122 Leo Diaconus, cartea VI, cap. 8 si 10. 470 Tzimiskes ntelese c era vorba acum de nssi existenta Constantinopolului, care obseda necontenit, cu bogtiile sale, nchipuirea aprins a rusilor. El trimite ndat o expeditie mpotriva dusmanului, condus de cumnatul su Bardas Skleros si de stratope-darchul Petros. n aceeasi vreme organizeaz o trup special de tineri de elit, Nemuritorii" (OCI^CCVOCTOI), poruncind s stea n jurul su123. Sviatoslav ocupase ntinsa Cmpie a Thraciei de miaznoapte, si cstigase alianta ungurilor si pecenegilor, de la care obtinuse bande numeroase de clreti narmati cu lnci si arcuri, cunoscuti de bizantini prin slbticia lor n lupte. Ciocnirea avu loc (aprilie 970) n cmpiile de la Arcadiupolis. Atras n curs, cavaleria pecenegilor e distrus. Skleros, folosindu-se de nvlmseala n care-1 aruncase pe dusman, se arunc ndat asupra grosului bandelor lui Sviatoslav. Prin miscrile sale dibace, el hotrste biruinta. Trupele lui Sviatoslav sunt zdrobite, urmrite, pn seara, n cmpiile Thraciei. Pe cnd acestea se petreceau n Thracia, mpratul primea necontenit din Anatolia noi contingente, pe care le instruia si le expedia pe cmpul de lupt. Sviatoslav, zdrobit la Arcadiupolis, se retrsese n Bulgaria. Skleros petrecu iarna n Thracia, si pn n primvara anului 971, e probabil c luptele nu s-au reluat ntre bizantini si rusi. Tzimiskes nu putu continua campania fericit mpotriva lui Sviatoslav din pricina rscoalei, n Asia, a lui Bardas Phokas, n toamna anului 970. 123 Leo Diaconus (ed. Bonn), cartea VI, cap. 11. 471

Bardas Phokas, fiul lui Leon, scpase de la Amasia, unde fusese surghiunit si ridicase steagul revoltei, n curnd o armat puternic se strnge sub steagul rzvrtitului, familia Phokas avnd, n Asia, ntinse legturi, n fata acestei revolte care se apropia de Capital, Tzimiskes e nevoit a-1 rechema pe Skleros cu trupele din Europa (n Asia armata se dezorganizase n urma revoltei) si a1 trimite mpotriva rzvrtitului. Skleros lucreaz cu ajutorul agentilor si la dezorganizarea fortelor lui Bardas si acesta, prsit de o multime dintre credinciosii si, se nchide, cu o mn de oameni, n fostul Tyriaion, la sud-vest de Caesarea. mpresurat, el se pred, constrns de foame. Din ordinul mpratului, el fu apoi clugrit si nchis cu familia sa n Chios. n aceast vreme, tatl si fratele su, bnuiti de ntelegere cu el, fuseser condamnati a-si pierde vederea si scpar, din umanitatea mpratului, cu un simulacru al crudei operatiuni. Tzimiskes nu se putu ntoarce asupra lui Sviatoslav. El se gndi acum a-si consolida tronul prin unirea sa cu o porfirogenet si-si celebr, n noiembrie 970, cstoria cu Theodora, fiica lui Constantin VII, ncoro-nnd-o apoi ca basilissa. n primvara anului 971, Tzimiskes porni n sfrsit n fruntea unei numeroase armate, asupra dusmanului care pustia necontenit fertilele tinuturi ale themelor Thraciei si Macedoniei. D. Anastasijevic n mai multe articole studiind cronologia acestui eveniment, a ajuns la concluzia c expeditia lui Tzimiskes a nceput n primvara anului 971, dar nu s-a terminat, cum e n genere admis, n vara acestui an, ci n vara anului 973-974. El a ciat o nou interpretare izvoarelor: Skylitzes, 472 Leo Diaconus, Iahya si Nestor. (Leon Diakonus uber das Jahr der Befreiung Bulgariens von den Russen durch Tzimiskes, SK, 3 (1929), p. 1-4; Les indications chro-nologques de Iahya relatives la guerre de Tzimisces contre Ies Russes, Byzantion", 6 (1931), p. 337-342; Die chronologischen Angaben des Skylitzes (Kedrenos) uber den Russenzug des Tzimiskes, BZ, 31 (1931), p. 328-222. Fr. Dolger, Die Chronologie des grossen Feld-zuges des Kaisers Johannes Tzimisikes gegen die Russen, BZ, 32 (1932), p. 275-292, combate rezultatele lui Anastasijevic. Dolger probeaz c n adevr expeditia n-a putut ncepe dect n primvara anului 971, dar ea s-a ncheiat, cum afirm Diaconus, dup 4 luni, nspre sfrsitul lui iulie acelasi an, 971. n timp ce flota imens, sub comanda marelui drongarios Leon se ndrepta ctre Dunre, pentru a tia retragerea rusilor, mpratul iesea din Capital, pe la sfrsitul lui martie, cu armatele de uscat. Trupele, mpreun cu cele rmase, sub comanda lui loan Curcuas, la Sudul Balcanilor, se concentreaz la Adrianopol. Informat de iscoade c trectorile Balcanilor nu sunt bine pzite, Tzimiskes si conduce numaidect armata, vreo 30.000 de oameni, n frunte cu splendidul corp al Nemuritorilor"129', prin pasul Sidera" si, printr-un mars repede, fr a ntlni cea mai mic rezistent, strbate dincolo, n Cmpia Bulgariei. Sviatoslav fusese cu totul surprins de naintarea fulgertoare a bizantinilor. Acestia ajung ndat n fata Capitalei tarilor bulgari, Preslava Mare. O parte a armatei rusesti se afla aici, n lagrul de sub zidurile cettii, sub conducerea viteazului sef vareg Sphengel. O lupt crncen se ncinge ntre cele dou osti, n cmpia din fata Capitalei. Atacul impetuos al clrimii 473 Nemuritorilor", pstrati n rezerv de mprat, pentru momentul decisiv, hotrste soarta luptei. Rusii se retrag n cetate, urmriti de aproape de bizantini, lsnd mii de morti n urma lor. Lupta aceasta, care se ddu n ziua de 3 aprilie, n Sptmna Mare, fu un adevrat dezastru pentru rusi. A doua zi, cetatea fu mpresurat din toate prtile si trupele lui Tzimiskes aruncate la asalt. Dup o lupt nversunat, masinile bizantinilor asigur biruinta, si cetatea e cucerit. Printre prizonieri se descoperi Boris II, fiul tarului Petru, tinut n captivitate de rusi. El fu adus, cu familia sa, dinaintea mpratului, care-1 primi cu mult cinste si l asigur c a venit s-1 rzbune pe bulgar pentru cte a suferit din partea scitilor"124. Cei din urm lupttori se nchid n curtea regal, o incint nconjurat de palisade tari, unde se

apr mult vreme eroic, pn ce Tzimiskes o ia cu asalt, punndu-i din toate prtile foc. Afar de Sphengel, care se strecur prin norii de fum, fugind la Dorysto-lon sau Dristra (Silistra), la Sviatoslav, toti aprtorii pierir pn la unul. Tzimiskes si odihni trupele trei zile, srbtorind, n Capitala cucerit, ziua nvierii Domnului. A doua zi de Pasti, armata se pune n mars, ndreptndu-se spre Dorystolon. Aici se ddu lupta suprem. Sviatoslav refuz propunerile ce i se fceau si iesi sub zidurile cettii, gata s-1 nfrunte pe dusman. Cele dou armate se izbir n ziua de Sf. Gheorghe. ncierarea fu crncen. Ea tinu pn seara, izbnda trecnd de mai multe ori dintr-o parte n cealalt. Pmntul se acoperise de cadavre. Spre 121 Leo Diaconus, cartea VIII, cap. 5. 474 sear, Tzimiskes ordon o sarj a ntregii cavalerii, el nsusi aruncndu-se nainte. Admirabilii si cataphrac-tarii sfrm rezistenta auxiliarilor pecenegi. Lupta dureaz pn la miezul noptii, cu o nversunare slbatic, pn ce rusii, covrsiti de asaltul viguros si continuu al cavaleriei bizantine se risipesc, mcelriti n gloate, cutndu-si scparea n cetate. Biruinta rmase si acum de partea lui Tzimiskes. A doua zi, mpratul se ntri n lagr aproape de cetate, asteptnd sosirea flotei, care nc nu se vestise, pentru a tia retragerea rusilor. Sviatoslav ncearc o iesire, dar e respins n chip sngeros, n ziua urmtoare, flota si face aparitia si atunci Dorystolon e blocat complet. O iesire se ncearc iarsi, n seara de 26 aprilie, dar si aceasta e nefericit pentru rusi, vestitul Sphengel si pierde viata n ncierare, n sfrsit, con-vingndu-se de tria cettii, Tzimiskes hotrste s o sileasc a se preda prin foame. Asediul se strnge puternic, toate cile ce duceau la oras sunt ocupate de trupe si orice posibilitate de aprovizionare e suprimat, nfometati, rusii ncearc de mai multe ori iesiri violente, dar sunt ntotdeauna respinsi cu mult vrsare de snge, dup lupte nversunate. Descurajati, redusi la cea mai mare foamete, nchisi din toate prtile, rusii tin, la 21 iulie, un consiliu. Sviatoslav trezeste, prin cuvintele sale nflcrate, energia soldatilor. Toti se hotrsc, ntr-o suprem sfortare, s biruie ori s moar. A doua zi, spre sear, toti cti puteau tine n mini o arm ies din Dorystolon, n mas, la atac. Lupta fu cea mai crncen din toate. Anemas, fiul emirului cretan adus la Constantinopol dup cucerirea Cretei, pieri n aceast sngeroas ncierare, 475 NICOLAE BANESCU dup ce-1 uimise pe dusman prin vitejia sa. Mult vreme lupta rmase nehotrt. O furtun violent, nsotit de ploaie, i izbeste pe rusi n fat. Bizantinii se arunc din nou cu mare furie asupra lor, nflcrati de vedenia Sfntului Theodor Stratelates, care lupta n fruntea lor. Rndurile dusmane se frng de astdat cu totul, rusii sunt mcelriti pn la ziduri. Astfel se sfrsi aceast mare si sngeroas lupt sub zidurile Si-listrei. Sviatoslav ntelese n sfrsit c toate silintele sale erau zadarnice si c nu-i rmneau dect s trateze cu acest dusman superior. El trimise, n ziua ele 25 iulie, soli la Tzimiskes pentru pace. Se ndatora a prsi cetatea, a evacua Bulgaria, s i se garanteze numai ntoarcerea si s i se dea gru, dorind a fi socotit, ca si mai nainte, printre prietenii" imperiului, mpratul primeste aceaste propuneri si fiecare om al trupei ce mai rmsese lui Sviatoslav urma a primi cte dou medimne de gru. nainte de a pleca, Sviatoslav ceru o ntrevedere mpratului. Acesta se cobor atunci clare, la trmul Dunrii, n armura sa aurit si nconjurat de multime de clreti strlucitori, nvinsul trecu Dunrea ntr-o barc din acele monoxyla cu care-si adusese armata, vslind laolalt cu ceilalti. Se apropie de trm si schimb cteva cuvinte cu Tzimiskes. Leo Diaconus, care ne-a pstrat aceast relatie, ne schiteaz portretul interesant al eroului care disputase cu atta ndrtnicie bizantinilor stpnirea Balcanilor. Era potrivit de talie, bine fcut, cu umerii largi; avea sprncenele dese, ochii albastri, barba rar, musttile groase si lungi, capul ras, numai la tmple atrnndu-i cte o suvit, semnul nobletei. De o nftisare crunt si slbatic -crKt>$pco7t:6<; 5e Tig KCCI i3t| picbr|c; SeiKVDTO - el purta

476 ntr-o ureche un cercel mpodobit cu dou mrgritare, desprtite printr-un rubin. Vesmntul su alb nu se deosebea de al nsotitorilor si dect prin curtenia lui125. Dorystolon fu apoi evacuat. Sviatoslav i eliber pe prizonierii greci, primi cte 2 meciimne de gru de fiecare lupttor si lu drumul, pe Dunre, n brcile sale, ctre patrie. O nou ncercare l astepta pn acas. Pecenegii, informati de marele su dezastru si de micul numr al trupelor cu care se ntorcea, i atineau calea. Sviatoslav ceruse interventia mpratului pentru a-si asigura ntoarcerea prin locurile acestor primej-diosi nomazi. Dar interventia aceasta rmase fr rezultat. Ajunsi la gurile Niprului, rusii fur nevoiti s se ntreasc n lagr, n jos de cataractele marelui fluviu si s ierneze acolo, n asteptarea ajutorului de la Kiev, care s-i asigure drumul. Dar ajutorul nu sosi si n primvar Sviatoslav se hotr a-si deschide drum printre vrjmasi, ca s se ntoarc la Kiev. La cataracte l pndeau pecenegii; acestia i nimicesc pe rusi, mpreun cu ei cade si Sviatoslav. Pecenegii fac din tigva lui o cup, din care beau. Astfel sfrsi viteazul sef al rusilor, care visase o clip a se aseza n scaunul mndrilor basileis de la Constantinopol. Tzimiskes restaureaz cettile de pe malul drept al Dunrii, las ntr-nsele garnizoane puternice, pune un strateg la Dorostolon (=Dorystoon) si se grbeste a se ntoarce n Capitala sa. Bulgaria danubian fu efectiv anexat la imperiu. Boris va fi transportat la Constantinopol, unde va intra n ierarhia demnitarilor bizantini cu rangul de magistros. Patriarhatul bulgar 25 Leo Diaconus, cartea IX, cap. 11. '< 477 NICOLAE BANESCU de la Dorystolon fu desfiintat, patriarhul Damian depus. Episcopiile vechii monarhii a lui Simeon fur supuse direct patriarhului ecumenic de la Constantino-pol. n amintirea interventiei minunate a Sfntului Theodor, Dorystolon primi de la Tzimiskes numele de Theodoropolis, devenind o metropol bizantin1-6. Pentru a-si asigura ocupatia provinciilor recucerite, Tzimiskes strmut aici, dup un vechi obicei practicat n Bizant, pe Paulicieni, vestitii eretici ai Asiei, n Thracia, n tinutul Philippopolis, la picioarele Balcanilor. Erezia lor se dezvolt aici repede, si ei fur pentru imperiu paznicii frontierei de nord. mpratul intr apoi n Constantinopol, pe Poarta de Aur, n triumf, primit, afar de ziduri, de toat populatia, n frunte cu clerul, Senatul si Curtea, care-i oferir coroana si sceptrul de aur mpodobite cu pietre pretioase. f 2. Evenimentele din Italia. Pacea cu Otto I Am vzut luptele purtate de Otto I cu bizantinii din sudul Italiei. Pandulf Cap de Fier, viteazul print de Ca-pua czuse, sub zidurile cettii Bovino, n minile bizantinilor si fusese trimis la Constantinopol. Moartea neprevzut a lui Nikephoros Phokas strni din nou atacurile lui Otto, care afla acum momentul prielnic de a da ultima lovitur puterii bizantine din Italia. El ptrunde din nou cu ostile n Italia meridional, pusti-ind tinuturile. 126 Ibidem, cartea IX, cap. 12. 478 Tzimiskes avea prea mult de lucru n Orient, pentru a-si consolida tronul, spre a putea interveni n chip serios si n Apus. Rupnd cu politica naintasului su, el se art prim urmare aplecat a trata cu mpratul germanic. Pandulf, eliberat din captivitate, fu nsrcinat cu tratativele ntelegerii pe lng suveranul su. Dolger pune n vara anului 970 aceast ambasad, nregistreaz anume ordinul mpratului ctre strategul de Bari, Abdila, de a-1 conduce pe Pandulf cu gard de onoare la Otto I pentru tratative: evacuarea de ctre Germania a Italiei sudice, si cstoria lui Otto II cu Theophano. Noul mprat era gata s satisfac cererea colegului su din Apus n privinta legturii matrimoniale pe care acesta o dorise si cerea numai ca germanii s evacueze posesiunile bizantine din Italia.

Otto primi cu bucurie aceste propuneri. El trimise la rndul su o ambasad la Constantinopol care, condus de Arhiepiscopul Coloniei, Gero, fu primit cu mult cinste la Curtea bizantin, de unde o aduse pe fiica lui Romanos II, Theophano, sora minorilor basi-leis", ca logodnic a lui Otto II. Astfel, puternicul mprat din Apus si atingea scopurile pentru care atta vreme se luptase. El nu mai ridic acum chestiunea posesiunilor bizantine din Italia sudic, pe care mai nainte le cerea drept zestre a porphyrogennetei. La 14 aprilie 972, cstoria lui Otto al II-lea cu Theophano se celebr n biserica Sfntului Petru din Roma cu mare solemnitate. Mostenitorul german i constituia, printr-un act ce ni s-a pstrat, o dot compus din ntinse domenii n Italia si dincolo de Alpi127. "^ K. Uhlirz, Uber die Herkunft der Theophano, Gemahlin Kai-sers Otto II., BZ, 4 (1895), p. 467477. 479 NICOLAE BANESCU n noaptea de 6 spre 7 mai 973, marele mprat, care asigurase imperiului germanic suprematia n Occident, se stinse din viat. Fiul su i urm la domnie,-astfel Theophano ajunse mprteasa Apusului, exercitnd o mare influent asupra sotului su si ridicnd proteste prin viata de lux ce o introduse la Curte. 3. Evenimentele din Asia. Luptele cu arabii Scpat acum de primejdia rusilor, de aceea a bulgarilor, al cror stat l desfiintase dup zdrobirea lui Svia-toslav, netulburat apoi n posesiunile sale din Italia, n urma relatiilor de nrudire stabilite cu Imperiul din Apus, Tzimiskes putea s-si ndrepte toat atentia n Asia, unde arabii se miscau iarsi, amenintnd cuceririle bizantine din urma uriaselor rzboaie ale lui Nike-phoros. Cderea celor dou cetti de frunte ale Siriei, Alep si Antiochia, trezise ntreaga lume arab, care se ridica pentru a rzbuna aceast umilint, nc din 970 arabii atacaser n Siria si asediaser Antiochia. Tzimiskes l trimise n ajutor pe strategul Mesopotamiei, patriciul Combate cu succes teza sustinut de I. Moltmann n Disertatia sa, tiprit la 1878, c Theophano nu era o printes din casa macedonean, ci o fat din familie aristocratic nrudit cu Tzimiskes. A fost, crede autorul, o fiic a lui Romanos II, desi izvoarele bizantine nu o mentioneaz, lucru ce se explic prin aceea c n genere fetele sunt trecute cu vederea (numai n legtur cu vreun mare eveniment se citeaz pe nume). Argumentele sunt solide, scoase din izvoarele bizantine si occidentale. P.E. Schramm, n Historische Zeitschrift", 1924, p. 424 si urm., reia aceast chestiune, cutnd a contesta din nou calitatea de fiic a lui Romanos a logodnicei lui Otto II, care ar fi fost o rud a lui Tzimiskes. 480 '' Nikolaos, care-i sileste pe dusmani a se retrage. Bizantinii iau apoi ndat ofensiva n regiunea Eufratului128. n 973, Al-Moizz de la Kairuan, nsotit de o mare armat, lund cu el comorile sale si sicriele familiei, porni ctre Egipt, n iunie 973 si fcea intrarea n noul Cairo. Astfel se stabili n Egipt puterea Fatimiti-lor, care avea s dureze dou secole129. n 973, armatele bizantine, sub conducerea marelui domestikos Mleh, ntreprind o nou campanie pe Eufrat. Ele pustiesc cumplit Nisibe, tinuturile vecine, cuceresc Melitene si asediaz apoi Amida. Dar aici armatele lui Mleh sunt zdrobite de arabi, el nsusi e dus prizonier la Bagdad, unde peste putin timp moare. Catastrofa aceasta hotrste expeditia din 974, condus de Tzimiskes. Fatimitii se stabiliser la Damasc. Califatul de Bagdad era sfsiat de revolutii si arabii egipteni puteau s ridice acum, la hotarele imperiului, o putere primejdioas pentru acesta. n primvara anului 974, Tzimiskes porni n expeditie, ndreptndii-se ctre Mesopotamia. tinta sa era Califatul de Bagdad, slbit mult n timpul din urm prin nenumratele rzboaie civile ce le avusese de purtat, mpratul ptrunde mai nti n Armenia, sfsiat de luptele ntre dou partide, ncercnd a o

128 S-a constatat n timpul din urm" c n 972-973 Tzimiskes a condus personal aceast expeditie si s-a ntors din Asia n Con-stantinopol cu o bogat prad. (Dolger, art. cit. n BZ 32 (1932), p. 285). 129 V. Ch. Diehl., G. Marcais, Histoire du Moyen Age, t. III, Le monde oriental (n coli. Hist. generale", publ. de G. Glotz), Paris, 1936, p. 434-435. 481 NICOLAE BANESCU pacifica. Asot III, Regele Regilor, sub care puterea Armeniei ajunse la cele mai nalte culmi, tratase cu mpratul nc din toamna anului 972 si se nvoise a-i procura provizii si a-i da un corp auxiliar de trupe alese130. Tzimiskes nvli n Mesopotamia. Arabii, ngroziti de aceast mare armat, se nchiser n cettile lor tari. Bizantinii nimicesc, dup obicei, ntinsele tinuturi fertile, prefcndu-le n pustiu. Amida, admirabil ntrit, pe Tigru, cade n minile lor, rzbunndu-se astfel dezastrul lui Mleh; dup aceea Martyropolis si Nisibe, care fusese golit de locuitorii speriati de soarta ce-i astepta. Emirul se ndatora a plti tribut. n fata apropierii armatei bizantine, la Bagdad izbucni acum o revolutie care-1 sili pe incapabilul calif Mothi s abdice n favoarea fiului su. Tzimiskes ptrunse adnc n Mesopotamia, cu gndul de a da o lovitur definitiv Califatului ce se zbtea n anarhie. Dar lipsa de provizii, seceta mare ce bntuia n locurile acelea, l silir a-si prsi acest gnd, si el se ntoarse ctre miaznoapte. Trupele rmaser n cantonamentele din Tarsos si Antiochia, iar mpratul, ncrcat cu o prad enorm, se ntoarse, n vara acestui an, triumfal, n Constantinopol. ndat dup ntoarcerea sa n Capital, Tzimiskes l depuse pe patriarhul Basilios, clugrul auster pe care el nsusi l nltase n fruntea Bisericii. Cronicile nu ne deslusesc bine cauza acestui conflict. Se pare ns c ea trebuie cutat n relatiile acum ostile ale papalittii fat de Bizant. Bonifaciu VII (974) fusese alungat din Scaunul Romei, sub influenta partidului german. BoniFr. Dolger, Regesten, nr. 746, pag. 95. 482 faciu se refugie atunci la Constantinopol si Tzimiskes vru s ia atitudine mpotriva noului pontif, dar ntmpin rezistent din partea patriarhului, obisnuit a pstra, ca si naintasul su, supunerea fat de pap. mpratul afl cu usurint oameni care s ridice plngeri mpotriva smeritului ierarh si acesta fu atunci nlturat de la patriarhat. Tzimiskes avu meritul de a-1 nlocui prin Antonios din Studios, un clugr vestit prin virtutile sale. n primvara anului 975, mpratul si reia campania mpotriva arabilor. Aceast a treia expeditie are acum ca obiectiv Siria. Din partea Mesopotamiei nu mai ameninta nici o primejdie: puterea abbasizilor se sfrmase n mijlocul unei mari anarhii ce urmase abdicrii lui Mothi. Arabii Egiptului se ntinseser ns n posesiunile avute de Icsiditi n Siria meridional. Ei stpneau prin urmare orasele Feniciei si Palestinei, tinznd a pune mna si pe Siria de Miaznoapte si a arunca dincolo de Taurus garnizoanele bizantine instalate n aceste prti de biruintele lui Nikephoros Phokas. mpotriva lor se ndreapt de astdat Tzimiskes, care, la rndul su, vroia s elibereze Sfntul Mormnt, s smulg din minile necredinciosilor Palestina si Fenicia, restaurnd astfel vechile hotare ale imperiului n aceast regiune. stirile bizantine sunt cu totul laconice n privinta acestei a treia expeditii a lui Tzimiskes. Din fericire, ni s-a pstrat n Cronica lui Matei din Edessa, scris n limba armean (nceputul secolului XII), o scrisoare trimis de Tzimiskes lui Asot III, marele suveran Ba-gratid al Armeniei, si aceast scrisoare e un adevrat buletin al campaniei din 975; mpratul tine s-1 infor483 NICO1AE BANESCU meze pe prietenul su crestin despre biruintele strlucite asupra dusmanului comun si expune, pe larg, toate fazele campaniei sale fericite.

El pornise, n aprilie acest an, din Antiochia, supunnd rnd pe rnd Apamea, Emesa, Heliopolis, Damasc, Ramleh, Ierusalim, Tiberias, Berytos, Caesarea, Sidon si toate orasele trmului Feniciei si Palestinei. Tripolis singur rezist, prin fortificatiile ei tari, dar tinutul din jur fu pustiit cu totul. Toat Fenicia, Palestina, Siria fur aduse astfel n stpnirea imperiului. Relicve pretioase czur acum n minile bizantinilor: chipul Mntuitorului Fctor de Minuni, sandalele purtate de el, capul Sfntului loan Boteztorul. Lsnd guvernatori si garnizoane n toate orasele cucerite, Tzimiskes se ntoarce apoi, prin Cilicia, spre Constan-tinopol. n drum, oprindu-se la Atroa, pe marginea lacului Ascania, pe domeniile unuia dintre marii demnitari bizantini, el se mbolnveste de o boal ciudat, care mistuie n cteva luni energia trupului su de atlet. Cronicarii au vzut n aceast moarte rapid a eroului mna criminal a lui Basilios, atotputernicul paraki-momenos. Ei povestesc anume c, pe cnd mpratul se ntorcea din Siria, trecu prin ntinse domenii la picioarele muntelui Taurus, de o parte si de alta si fu uimit de bogtia acestor lacuri fertile, ntrebnd ale cui sunt aceste domenii, i se rspunse c toate sunt ale lui Basilios. mpratul, auzind repetndu-i-se necontenit acest nume, se umplu de indignare si nu se putu nfrna s si-o exprime, vznd c aceste pmnturi admirabile, pentru care se vrsase atta snge si pentru care mpratii s-au ostenit n lungi si grele campanii au ajuns n posesiunea unui eunuc. Basilios ar fi fost 484 nstiintat despre aceste cuvinte si, asteptndu-se la o ndeprtare din functie si confiscare a bunurilor, lu msuri mpotriva lui Tzimiskes. Acesta ar fi fost otrvit de un eunuc la masa patriciului Romanos, de la Atroa, unde mpratul fusese gzduit. Eunucul, cumprat de Basilios, ar fi turnat n paharul lui Tzimiskes una dintre acele otrvuri lente care mistuie cu ncetul puterea trupului131. Simtindu-se ru, mpratul si grbeste ntoarcerea la Constantinopol, unde, dup o zcere scurt, muri la 10 ianuarie 976, n vrst de 51 de ani. Cedrenus, ed. Bonn, p. 415 D. BASILIOSII BULGAROCTONUL " (11 IANUARIE 976-15 DECEMBRIE 1025) 1. nceputurile domniei sale. Revolta lui Bardas Sklerosm Dup moartea lui loan Tzimiskes, puterea trecu n minile celor doi porphyrogeneti, Basilios //si Constantin, urmasii legitimi ai strlucitei case macedonene. Ei erau acum destul de mari pentru a nu mai putea fi vorba de o nou regent. Basilios avea 17-18 ani, iar fratele su era cu vreo trei ani mai tnr. De fapt, Basilios, deosebit de bine nzestrat, conduse singur imperiul; fratele su, aplecat spre plceri, sttu alturi de dnsul, n umbr, mentionat numai, dup vechiul obicei, n actele publice. Psellos l caracterizeaz astfel: se arta ntotdeauna treaz si gnditor si plin de grij", pe cnd Constantin le prea tuturor dezmtat, ducnd o viat trndav, ahtiat dup plceri". Numai dup moartea lui Basilios (1025) el rmase singurul mprat si avu, timp de trei ani, o domnie stears, dovedindu-si nestatornicia fat de marele si gloriosul su frate. Basilios II, numit si cel Tnr, spre a se deosebi de cel dinti, ntemeietorul dinastiei macedonene, condu132 Pentru nceputurile acestei domnii, vezi lucrarea lui G. Schlumberger, L'epopee byzantine la fin du V-e siecle (Jean Tzimisces, Les jeunes annees de Basile II, le tueur de Bulgares (969989), Paris, 1896), cap. VI si urm. .. 486 se o jumtate de veac imperiul, avnd una dintre cele mai lungi domnii. Cnd moartea l rpi fulgertor pe Tzimiskes, care crmuise sase ani n numele lor, cei doi basileis, tinuti pn acum departe de treburile publice, erau cu totul nepregtiti pentru greaua sarcin la care erau chemati. Doi oameni erau atunci cei mai de vaz n imperiu: unul era mare ministru, vestitul parakimomenos Basi-lios, fiul bastard al lui Lekapenos, eunucul energic care

jucase rolul principal sub patru mprati, atotputernic pn n cele din urm zile ale lui Tzimiskes133; altul, mare cpitan, Bardas Skleros, care se acoperise de glorie pe cmpurile de btaie, luptnd alturi de Tzimiskes n Europa, mpotriva bulgarilor, iar n Asia, mpotriva arabilor. La moartea lui Tzimiskes, el se afla n fruntea armatelor din Asia, domestikos al schelelor Orientului. Eunucul era, cum zice Psellos, din familia imperial; el avea o mare afectiune pentru Basilios -si deci nu e de mirare c acesta si ntoarse privirile ctre dnsul. Fiecare dintre acesti doi oameni, bucurndu-se de o mare consideratie n imperiu, aspira s-1 nlocuiasc pe ilustrul disprut n rolul de tutore, de prim sftuitor al tinerilor basileis. Dup mrturisirea lui Psellos, Basilios nsusi simtea nevoia de a avea pe lng dnsul un asemenea consilier, pentru a se initia n complicata si greaua sarcin ce si-o lua acum asupr-si. Eunucul era mai aproape de dnsul, Skleros aflndu-se la trupele 133 Cea mai mare personalitate a imperiului, Lieyiotov a^ (Psellos) prin nltimea cugetrii si prin prestanta lui fizic si frumusetea sa vrednic de un rege. 487 NICOLAE BANESCU sale din Asia. El fu, prin urmare, din acel moment, adevratul sef absolut al puterii. Primul su act, n aceast nou domnie, fu dictat de consideratii politice. Tbeopbano, mama mpratilor, fu rechemat din exil. Ea nu mai putu juca ns niciodat un rol de cpetenie n imperiu. Pn Ia sfrsitul vietii sale, o tcere adnc se las n jurul acestui nume, care fcuse mai nainte atta zgomot [31]. Al doilea act al eunucului fu ndreptat mpotriva lui Bardas Skleros, care, sprijinit de trupele n fruntea crora se afla, putea oricnd s ncerce o lovitur. El se grbi, prin urmare, s-i ia comanda nsemnat pe care o avea, trimitndu-1 la marginea imperiului, ca duce al themei Mesopotamiei. Comanda suprem a fortelor Asiei fu ncredintat cunoscutului stratopedarch si patriciu Petru Phokas. Bardas Skleros nu era omul care s ndure aceast umilint. El se duse n noua sa them" si, foarte popular printre trupele Asiei, se hotr a se folosi de aceast popularitate pentru a pune mna pe putere si a-1 nltura astfel pe nesuferitul parakimomenos. Un crncen rzboi civil se dezlntui atunci, nsngernd Asia timp de patru ani. Skleros se proclam, n mijlocul trupelor sale, basileus, strnse n jurul su o armat puternic de nemultumiti, mari proprietari, prieteni ai si, aventurieri n cutarea norocului, sefi arabi venind sub steagurile sale. Pentru a-si procura banii de care avea nevoie, puse mna pe oamenii fiscului, confiscndu-le impozitele strnse si i puse la contributie pe cei avuti. La Malatya (Melitene), pe care o ocup prin surprindere, puse mna pe casa de bani a guvernatorului, n fruntea unei armate mari, el porni, 488 Bf ""** n vara anului 976, ctre Caesarea Cappadociei. Patriciul Petru Phokas fu trimis mpotriv-i; ducele Antio-chiei, Mihail Burtzes, primise ordinul s-si uneasc trupele cu dnsul. nainte de a ncerca puterea armelor mpotriva rzvrtitului, eunucul Basilios cut a-1 convinge s renunte la ntreprinderea sa. Mitropolitul de Nicome-dia, Stephanos, e nsrcinat pe lng el cu aceast delicat misiune. Ea fu zdrnicit. Cele dou ostiri se ciocnir la Lycandos (Lapora). Armatele imperiului fur zdrobite. Burtzes trecu atunci de partea lui Skle-ros. O multime dintre puternicii stpni de domenii din Cappadocia mrir contingentele revoltatului. Flota din Attalia, n Pamphylia, aceea a themei" Kibyrra-iotes trecur de asemenea de partea sa. Tzatnandos, vestita fortreat care deschidea drumul ctre Caesarea, si deschise portile naintea lui Skleros. n fata primejdiei ce se apropia, Curtea l trimise cu noi forte mpotriva rzvrtitului pe protovestiarul Leon, investit cu puteri dictatoriale, asociindu-i-1 pe patriciul loan. In primvara anului 977, ei se aflau la Kotyaion, n Phrygia. Skleros, dup ce intrase n Caesarea, o apucase pe calea cea mare care ducea la Constantinopol si se afla acum n mijlocul Phiygiei. Protovestiarul Leon se strecur n grab cu trupele sale n spatele lui Skleros, ndreptndu-se ctre Caesarea, pentru a-i tia retragerea si a pune n acelasi timp mna pe proviziile dusmanului, ncercnd a

provoca o contrarevolutie cu ajutorul celor credinciosi mpratilor. Skleros desface din armata sa un detasament, sub comanda lui Burtzes, aruncndu-1 pe urmele lui Leon. La Oxylithos, Burtzes e biruit ns cu 489 greu de imperiali, pierzndu-si o bun parte din trupe. Bardas Skleros porneste atunci el nsusi n mars fortat mpotriva armatelor imperiului. O lupt nversunat se ddu la Rhageas, unde Skleros repurta o mare biruint. Leon, patriciul loan, o multime de ofiteri distinsi ai armatei imperiale czur pe cmpul de lupt. Drumul Constantinopolului rmnea astfel deschis, n acest timp, flota lui Skleros, comandat de Michail Curtikios, blocase Hellespontul, mpiedicnd aprovizionarea Capitalei. Skleros ajunse, n sfrsit, sub zidurile Niceei. Ea fu aprat cu deosebit energie de patriciul Manuel Erotikos, din vestita familie a Comne-nilor. Toate asalturile lui Bardas Skleros se frng de rezistenta eroic a adversarului su. El blocheaz atunci cetatea si numai foamea l sili pe viteazul aprtor s o predea, sub conditia de a se retrage, cu toate trupele sale, unde va voi (978)134. Cucerirea Niceei era o izbnd dintre cele mai mari. De acum, pn la Constantinopol nu mai era nici o piedic. Dar n vreme ce puternica cetate cdea n minile revoltatului, flota sa era distrus n apele Hellespontului de amiralul imperiului, Theodor Ka-rantenos, iar Capitala dobndea prin aceasta iarsi posibilitatea de a se aproviziona. Se ntelege usor ce impresie a putut face n Constantinopol apropierea trupelor biruitoare. Energicul eunuc nu-si pierdu ns cumptul nici n aceast situatie grav, nbusindu-si propriile sentimente, el ntelese c n imperiu nu era dect un om care se putea "" Cedrenus, II, p. 428., ed. Bonn. 490 opune cu succes lui Bardas Skleros: acesta era Bardas Phokas, rzvrtitul de la nceputul domniei lui Tzimis-kes, care, exilat n insula Chios, si ducea acolo obscura existent de clugr. El l scoase din insula n care vegeta, i ddu rangul de magistros si comanda suprem a fortelor Orientului (domestikos al schole-lor)135 pentru a-1 nfrunta pe vechiul su rival, acela care, cu sapte ani mai nainte, i zdrobise visurile de nltare. Phokas era, dup mrturisirea lui Psellos, superior lui Skleros prin experienta si geniul su militar, prin puterea lui fizic: cine primea de la dnsul o ran era sigur o ran de moarte; un strigt al su, chiar de departe, tulbura ntreaga armat. El era ns, prin aceste nsusiri si prin familia imperial, mai primejdios dect Skleros. De aceea i se iau cele mai strasnice jurminte c nu va ncerca rebeliunea si e trimis la trupele sale n Asia1321. Noul domestikos izbuti s se strecoare prin tinuturile ocupate de trupele revoltate si ajunse, n ascuns, la Caesarea, unde Eustathios Maleinos si adunase resturile armatei sfrmate si unde se afla si faimosul Burtzes, care trecuse de partea imperialilor. Phokas i nsufleti pe soldatii descurajati, reorganiza armata, recrut din toate prtile trupe proaspete, ntemein-du-se pe influenta familiei sale, att de popular n Cappadocia. Informat de cele ce se petreceau n interior, amenintat a fi atacat din dou prti, Skleros se vzu silit a porni de pe marginea Bosforului pentru a-1 rpune pe 135 N. Adontz, Tomik le moine, Byzantion, XIII (1938), p. 143-164. Face corecturi n cronologia confuz a lui Kectrenos. . , .,, 491 NICOLAE BANESCU adversarul su. Cei doi generali, cei mai mari cpitani ai vremii, se ntlnir n Cmpia Pancala, la rsrit de Amorion, aproape de Chalys. Raportul lui Cedrenus asupra operatiunilor militare ale lui Bardas Phokas contra rebelului B. Skleros e ndoielnic136. El face confuzii, vorbeste de dou btlii: prima la Amorium, a doua la Pankaleia, dar cea din urm e tot una cu cea dinti, unde Bardas lupt cu Constantin Gabras, general al lui Skleros. La Pankalia lupta se d ntre Skleros si Phokas: dou versiuni ale aceluiasi

subiect. Ultima btlie, decisiv, la care au luat parte trupele lui David curopalatul s-a dat la Basilica Therma, pe 24 martie 979. David a intervenit la cererea lui Bardas Phokas, dup Cedrenus. Cronica georgian pretinde c mpratul Basilios a fcut apel la David. Izvorul ei a fost Viata Sf. loan si Euthymios^7. Aici se povesteste despre interventia mpratilor Basilios si Constantin, a mprtesei-mam, prin mijlocirea lui loan si Tornik, pe ca-re-i cheam din Athos. Datele Vietii sunt ns ncurcate, dup cum arat Adontz. Cedarea de ctre David a statelor sale a avut loc numai dup expeditia trimis de Basilios contra lui (990-991), din cauz c sustinuse rscoala lui Bardas Phokas mpotriva mpratului, n 987989. Bardas piere la 13 aprilie 989 si Basilios se rzbun, trimitnd contra lui David o expeditie. Acesta, nfricosat, face pace si, btrn cum era, promite dup moartea sa statele sale lui Basilios. mpratul i conferi demnitatea de curopalat si-1 onor cu vesminte mpodobite cu ornamente pretioase. Documentul georgian raporteaz fals aceast concesiune la anul 979, n legtur cu serviciile fcute de Tornik. Discutia e important, evidentiind c: 1) Btlia de la Pankaleia este acelasi lucru cu cea din Amorium; 2) Interventia georgienilor la Basilica Therma (979); 3) David curopalatul si cedeaz statele sale n 991. 136 N. Adontz, op. cit., Byzantion, XIII (1938), p. 143-164. ir Vezi trad. lat. a lui P. Peeters, An. Boli., t. 36-37. 492 pp"" "*""* Ciocnirea fu crncen. Phokas fu biruit (iunie 978). Fiind el nsusi rnit, abia putu scpa din nvlmseal. El si conduse ns trupele n retragere, dincolo de Sangarios. Phokas nu-si pierdu totusi curajul. Se retrase n prtile Caucazului, pentru a obtine ajutoare de la puternicul curopalates David al Iberici. Tornikios, general de origine armean, care se retrsese clugr n la-vra Sf. Athanasie la Athos, e scos din retragerea sa si trimis n Iberia, dup ajutor. Theophano si Basilios pa-rakoimomenos se gndir c doar David curopalatul din Iberia i-ar putea ajuta. Tornikios e trimis cu scrisori. El comand corpul de cavalerie de 10.000 de georgieni oferiti de curopalatul David1'31 si contribui la succesul campaniei138. Cu acest ajutor139 si cu trupele sale refcute, Bardas Phokas se ntoarce, n primvara anului 979, ctre Apus. A doua mare lupt se ddu la Basilika Therma, 138 V. Paulus Peeters, Un colophon georgien de Thomik le moine, An. Boli., t. 50 (1932), p. 358371. 139 Paulus Peeters, Vie des SS.Jean et Euthyme, An. Boli., 36-37 (1917-1919), Thornicius, ad Lauram magni Athanasii pervenit (p. 19). Fat de rebeliunea lui Skleros, reges autem cum regina (ma-tre), intra urbem condusi in summo discrimine et angustia er-ant. Dum igitur in ista sunt condicione, ita secum cogitarunt: Praeter Davidem curopalatem, neminem habemus vis nobis opemferat"(p. 20). Dar fiindc Skleros pzea toate drumurile, nu se putea trimite sol. Atunci se gndesc la Tornikios si trimit la dnsul un ceiJoco'-Tosopoc, cu scrisori si-1 cheam la Constantinopol, rugndu-1 a merge la David cu scrisorile lor pentru ajutor. 493 thema Charsianos (24 martie), o lupt decisiv1341 n acest crunt rzboi civil140. Trupele lui Phokas ncepuser a da napoi si acesta, n disperare de cauz, se arunc n galopul calului asupra lui Skleros, care, la rndul su, observnd miscarea, porni mpotriv. O clip, btlia se opreste n fata acestei lupte homerice. Skleros, cu o lovitur de sabie, taie urechea dreapt si frul calului lui Bar-das; acesta l izbeste n cap cu o strasnic lovitur, cu mnunchiul su de arme grele si Skleros se rostogoleste n nesimtire de pe cal. Crezndu-1 mort, ai si si

pierd curajul. Cavalerii georgieni i fugresc aprig, armata rebelului fiind n cea mai mare parte decimat141. Venindu-si n fire, dup ce fusese ridicat de ai si, Bardas Skleros si caut scparea, nsotit de ai si si de vreo 300 de clreti, dincolo de Eufrat, n Martyropo-lis, cetate acum arab. Cu prada luat de la dnsul, Tornikios, covrsit cu liberalitti de basileus, construi vestita mnstire Iviron, de la Athos142. 140 V. N. Adontz, Tornik le moine, Byzantion, XIII (1938), p. 143-164. 141 Vezi detaliile luptei homerice la Cedrenus II, p. 431-432, care o situeaz la Pancalia (confuzie). 142 Paulus Peeters, Un colophon Georgien de Thornik le moine, An. Boli, L (1932), p. 358-371. loan Tornikios, nvingtorul lui Bardas Skleros la 979. Un memorial al acestui personaj se citeste pe o foaie de pergament ce face parte din ms. grec nr. 62 al Bibi. Sinodale din Moscova, scris pe dou coloane. loan Thornik, donatorului manuscrisului la mnstirea Iberilor din Athos, unde a petrecut el, n calitate de clugr. Memorialul lui Thornik dintr-un alt manuscris, Codex nr. 9 de la Iviron, cuprinde date si mai pretioase, n ora critic a revoltei 494 Bardas Skleros e internat de Califul arab la Bagdad, unde e tinut n captivitate ndelungat, pn n decembrie 986143. Partizanii si se supun, obtinnd amnistia mpratului si astfel se sfrseste cumplitul rzboi civil care amenintase att de mult tronul tinerilor mprati ai dinastiei macedonene. Bardas Phokas si srbtori triumful n Constantinopol, rspltit de mprat, care-1 confirm n marea sa comand de domestikos al schelelor Orientului. n legtur cu miscarea lui Skleros se afl, poate, si demisia patriarhului Antonios Studitul, petrecut n 980, prin urmare ndat dup nbusirea acestei miscri, pe care el o va fi ajutat. Locul su este luat, abia n 984, de Nicolaos Chrysoberges. 2. Evenimentele din Italia. Luptele cu arabii sicilieni si Otto al II-lea mprejurrile grele n care se zbtea imperiul n timpul revoltei lui Skleros ncurajar incursiunile aralui Bardas Skleros (977-978), fostul strateg bizantin, devenit clugr n Lavra Sf. Athanasie, la rugmintile regentei Theopha-no, iese din retragerea sa, si obtinnd de la curopalatul David din Iberia un ajutor militar, a crui comand o ia, 10.000 de clreti georgieni, l bate pe Skleros, si-1 urmreste pn sub Ma-iafariqn. S-a ntors apoi la Athos, pentru a-si sfrsi viata n contemplatie, nu ns n tcere si uitare, mpratii a cror coroan a salva t-o l covrsesc de liberalitti, care servir la fondarea lavrei iberilor (Iviron). Paulus Peeters, Un colopon georgien de Thornik le moine, n An. Boli., t. L (1932) p. 358-371. 143 Basilios fcu o interventie pe lng emirul de Bagdad, Adud-ad-Daulah pentru a nu-1 sprijini pe rebel (Dolger, Regesten, I, nr. 763, p. 98). 495 bilor n tinuturile bizantine ale Italiei sudice. Magistrul Nikephoros, nsrcinat nc din vremea mpratului cu acelasi nume, de a reface regiunile devastate ale the-melor italiene, fcea acum mari pregtiri pentru a prentmpina atacurile repetate ale dusmanului secular. Impuse orasele maritime la pregtirea flotei si provoc prin aceasta revolta locuitorilor din Rossano, expusi la toate ororile acestui rzboi. Numai interventia venerabilului ascet Nilos i scp de pedeaps. ntre 978 si 981, Abul-Kassim, emirul din Sicilia, si reia expeditiile asupra Italiei bizantine. O primejdie si mai mare se abtu, n aceeasi vreme, asupra themelor bizantine ale Italiei. Ambitiosul Otto II al Germaniei nzuia acum, ca si tatl su mai nainte, s-si ntind stpnirea asupra ntregii Italii si s sfrme apoi, pentru a-si asigura aceast stpnire, puterea arabilor din Sicilia. Bizantul nu ar fi putut acum s-i opun o rezistent serioas, n 981, el ptrunde cu ostile sale n

Roma, unde-si restabileste autoritatea, asezndu-1 n Scaunul pontifical pe Benedict VII, izgonit mai nainte de partida advers, n toamna acestui an, el se cobor n posesiunile bizantine, unde garnizoanele slbite nu-i puteau opune dect o mic rezistent. Bari, capitala acestor posesiuni, czu n minile sale. La nceputul anului 982, Matera si Tarentul fur de asemenea ocupate. Dup ce cuceri astfel mai toat Apulia, Otto se ciocni cu bandele emirului din Sicilia, care, dup obicei, odat cu primvara, se npustiser asupra trmurilor Calabriei. O mare btlie se ddu la Stilom, mai jos de Cotron (Capo di Colonna); ea sfrsi cu biruinta lui Otto, emirul nsusi cznd n crncena ncierare. 496 Dar, mbtat de izbnda pe care o credea definitiv, mpratul porni, imprudent, n urmrirea bandelor arabe. Acestea se revrsar ns mai trziu din munti si, aruncndu-se asupra armatei germane, o strivir n-tr-o a doua mare lupt, din care mpratul scp cu mare greutate, mbarcndu-se pe o corabie bizantin, care l aduse la Rossano1361, unde l astepta mprteasa. Aceast btlie, care se ddu n ziua de 13 iulie 989 si n care pieri floarea nobilimii teutone si italiene, fu un mare dezastru pentru germani; ea fcu o impresie adnc n toat Europa144. Otto, descurajat, prsi de ndat tinuturile n care intrase cu atta fal1371, retrgndu-se spre nord. Astfel, posesiunile bizantine, scpate de garnizoanele de ocupatie, se ntoarser din nou, fr lupt, n minile vechilor posesori145. 144 V. L.M. Hartmann, Gesch. Italiens im Mittelalter, IV, Gotha, 1915, p. 81-85. 143 G. Schlumberger, Recits de Byzance et des Croisades, I-ere serie, Paris, 1923, p. 31-42. La Bataille de Stilo en l'an 982. L'empereur Otton II d'Ale-magne contre l'emir de Sicile Abu'l Kassem, le Bulcassin des chroniqueurs". A pornit din Tarent, unde sttuse mult, pentru a-1 ntlni pe emir, care nainta pe coast. Drum greu, ngust, prins ntre muntii prpstiosi si mare, trt de torentele care coboar din munti. La Rossano, o las pe mprteas n paza episcopului Dietrich de Metz (ea l nsotise n aceast campanie) si porneste cu armata nainte. La Stilo, Capo di Collonna, mai jos de Cotron, atinge avangarda lui Abul Kassem. Dou chelandia bizantine l nsoteau pe mare, luate cu mare pret de dnsul de la Tarent. Ele i-au adus probabil stirea c arabii, ngroziti de marea oaste german, s-au ntors din drum. mpratul alearg cu floarea ostirii. La 13 497 NICOLAE BNESCU mpratul german fcea pregtiri pentru o nou mare expeditie mpotriva Siciliei. Dar la 7 decembrie iulie i ajunse pe arabi. O lupt aprig se ddu, emirul pieri cu o grup de nobili arabi n jurul su. Ceilalti se risipesc, prin munti. Otto fcu imprudenta s-i urmreasc pe unii, nsotit numai de o mic suit. La un moment dat arabii se arunc din toate prtile asupr-i. nconjurat, nu-i mai rmase alt scpare dect s se arunce n mare, unde una din corbiile ce asistase la lupt se arta n fat. Porni n goan pe plaj. Arabii n galop dup el. Calul su obosit, refuza a mai merge. Un evreu credincios din Apulia, sau Calabria, ce-1 nsotea (Kalonymus), descleca si-i ofer calul zicnd: Ia calul meu, dac voi muri aici, d pine copilului meu !" Era momentul suprem, arabii l ajungeau. Se arunc n valuri. Dar corabia trecu nainte. Se ntoarse. Evreul l astepta, arabii nestiind cu cine aveau a face, plecaser. Dar deodat alt grup apare, npustindu-se dup dnsul, n drum, ei l ucid pe evreu, mpratul se arunc din nou n valuri, a doua corabie trecea. Cpitanul, impresionat de acest fugar care tia valurile pentru a se mntui, opreste, l trage n corabie. Dar primejdia era tot att de mare pentru dnsul. Era n mna bizantinilor, pe care-i atacase neloial. Un ofiter slav, care servise mai nainte sub Otto, l recunoaste. El i sufl s nu se descopere. Spune bizantinilor c e un ofiter mare al lui Otto si c vor avea o rscumprare bun dac l duc la Rossano, unde se afl tezaurul german. Ofiterul se las convins, nainte de Rossano, Xolunta, slavul merge sub cuvnt s trateze

rscumprarea. D de stire la trm, episcopul vine cu ctiva ofiteri cu o corabie, se urc, vorbeste cu mpratul, la un moment dat acesta se arunc n valuri si o ia not spre trm. O lupt se d pe bord, ntre ai si si greci, reveniti din surpriza lor. Otto era bun nottor, mai multe corbii porniser de la trm, el izbuteste a atinge malul. Recunosctor cpitanului, care-1 salvase, voi s-i plteasc, dar acesta nu primi nimic, si o lu n larg. Astfel scp din aceast extraordinar aventur mpratul german. 498 983 el muri la Roma, lsnd sceptrul imperiului n minile fiului su, micutul Otto al III-lea. 3. Luptele cu arabii din Siria. Conspiratia sefilor militari. Cderea lui Basiliosparakimomenos Am vzut slbiciunea necontenit a Califatului de Bagdad, n Siria, autoritatea sa fusese n vremea din urm nlocuit de noii stpni ai Egiptului, califii fatimiti. Un fapt nsemnat se ntmplase, n Siria, n epoca n care fiii lui Romanos al II-lea ajungeau singuri n fruntea imperiului: Hamdanidul1381 Saad, fiul vestitului Saif-ad-Daulah, care rtcise atta vreme, despuiat de mostenirea tatlui su, izbuti a intra n sfrsit biruitor n Alep (martie 976), dup un asediu de patru luni. ncurajat de greuttile n care se zbtea imperiul, n lupt cu Bardas Skleros, emirul ncet plata tributului si provoc astfel ciin nou ostilittile cu bizantinii. Dup nbusirea rscoalei lui Skleros, Bardas Phokas porni, deci, n fruntea trupelor din Asia, asupra lui Saad. O lupt avu loc sub zidurile Alepului si emirul fu nevoit s semneze un tratat, ndatorindu-se a plti tributul. Alte lupte, asupra crora izvoarele bizantine tac, se purtar n aceeasi vreme, ntre garnizoanele bizantine din orasele de coast ale Feniciei si trupele arabe africane. Izvoarele arabe si siriene au nregistrat aceste ncierri, care domin anii 981-986. Bardas Phokas se ntoarce iarsi la Alep, n 983, pentru a-1 proteja de ast dat pe vasalul imperiului mpotriva egiptenilor care-1 atacaser si, poate, pentru a-1 face s-si respecte tratatul. Bardas cucereste apoi ndat Homs (vechea Emessa) din minile arabilor 499 NICOLAE BANESCU dusmani. Pe la mijlocul anului 985, domesticul se ntoarse iarsi cu puternicele sale armate la Alep, pentru a pedepsi perfidia emirului, care nu se tinea de obligatiunile tratatului, n vreme ce Phokas asedia Apa-meia, Saad devasta tinuturile de frontier, nimicind n aceast incursiune vestita mnstire a Sfntului Sime-on Stilitul, de lng Alep. Trupele egiptene cuceresc, la rndul lor, Balanea, situat pe trmul Mrii Medite-rane, de unde amenint celelalte cetti bizantine de pe coast. n fata acestei primejdii, mpratul l trimite pe magistrul Leon Melissenos cu ordinul de a recuceri Balanea. n momentul acesta, la Constantinopol se urzea un complot mpotriva mpratului. Faimosul parakimo-menos1391, atotputernic de attia ani, vedea scpndu-i din mn conducerea imperiului. Basilios, acum un tnr destul de matur, ntelegea s domneasc. Fr a mai consulta pe nimeni, el lua msurile pe care le credea necesare. sefii militari de frunte, Bardas Phokas si Leon Melissenos, mprtseau nemultumirea eunucului, fiind redusi la un rol prea sters n conducerea treburilor publice. Astfel se urzeste un complot ntre dnsii si parakimomenos. mpratul l descoper ns la timp si vestitul Basilios eunucul si pierde atunci locul, fiind trimis n exil, despuiat de imensele sale averi. Melissenos fu obligat s mearg n expeditia pentru recucerirea cettii Balanea, care fu smuls iarsi din minile Fatimitilor; Bardas Phokas pierdu comanda trupelor Asiei, rmnnd cu titlul de duce al Antiochiei. Scpat de tutela suprtoare a eunucului, Basilios II si schimb cu totul modul de viat. Istoricii insist asu500 pra acestei prefaceri a tnrului mprat. El nu mai tri dect pentru ambitia si gloria sa,

exercitndu-si autoritatea cu o energie care se simtea n toate actele sale. 4. Primul rzboi cu bulgarii Teribila revolt a lui Bardas Skleros, care sleise attia ani fortele imperiului, provoc o mare miscare n Bulgaria. Dup ce i zdrobise pe rusii lui Sviatoslav, Tzimiskes anexase la imperiu toat partea de rsrit a Bulgariei, cuprins ntre Dunre si Balcani. Fiii tarului Petru fuseser adusi ca trofee ale biruitorului, dezbrcati de titlul lor regal si retinuti ca simpli demnitari la Curtea bizantin. Dar n 976, ndat dup moartea lui Tzimiskes, bulgarii profitar de luptele pe care le ducea mpratul n Asia si se ridicar pentru a scutura jugul bizantin. Boris II cu familia lui e pomenit de Ce-drenus, dar si fratele su Roman era atunci cu dnsul, spune Iahya. Pentru c nu mai exista vreun descendent al familiei regale bulgare, ei si aleg o nou dinastie n fiii unui sef national din boierimea bulgar, foarte puternic, Nicolae, care avusese titlul de cornel. nvtatii bulgari, si cu ei Jirecek, crezuser c nc nainte de 976 un stat occidental se rupsese din Bulgaria lui Simeon1401, sub acel comes si c asupra acestei Bulgarii occidentale nu se ntinsese actiunea rzboinic a lui Tzimiskes - neatrnarea se pstrase aici neatins, fat de catastrofa ce lovise partea de rsrit a 146 D. N. Anastasijevic, L'hypothese de la Bulgarie occidentale, n Premier recueil dedie la memoire de Th. Uspenskij", Paris, 1930, p. 20 si urm., colectia Orient et Byzance", IV, a lui Gabriel Millet. 501 NCOLAE BNESCU stpnirii bulgare. Se socotea un fapt stabilit c lungul si crncenul rzboi purtat de Basilios II cu bulgarii si are nceputul n regatul acesta neatrnat al Bulgariei occidentale. Dar Anastasijevic a dovedit inexistenta acestei Bulgarii occidentale. Profitnd de greuttile n care se afla noul mprat, n urma revoltei lui Bardas Skleros, fiii comitelui se ridicar, cutnd s-si ntind puterea n paguba imperiului. Nicolae lsase patru fii: David, Moise, Aaron si Sa-muel. Scriitorii bizantini i numesc de obicei "fiii comitelui", Kou.rrTOTto'uXoi. Dintre acestia, David lu mai nti domnia si el pieri dup ctiva ani, ucis de niste vlahi chervangii147 ntre Castoria si Prespa, la locul numit Stejarii Frumosi" (TOCI; Xeyo|xevac; KaA,6c<; Apuc;). Moise muri n timpul asediului orasului Serres, la nceputul campaniei; Aaron fu ucis de Samuel, pentru simpatiile sale grecesti, ceva mai trziu, n anul 980, Samuel se afla n fruntea regatului bulgar occidental. 1/17 Cci acesta e sensul expresiei lui Kedr., Bcc^oi oSTOci (V. Bogrea, Sur Ies B%oi oSrai de Cedrenus, Bulletin de l'Institut pour l'etude de l'Europe sud-orientale", 7 (1920), p. 5053). nvtatii n genere au luat aceast expresie cu sensul de \1aques nomadei, des passants valaques". La notion est iden-tique celle de kjelator des documents serbes medievales, expliquees par Jirecek en opposition avec la notion de voinik (Staat u. Gesellschaft im mittelalterl. Serbien, I, 70). Ces deux termes obscurs s'eclairent mutuellement: kjelator est Pequivalent roumain du terme de 65iTTit. Bogrea signale Ies BXctxov oTpie-UTOi du diplome d'Andronic Paleol. (1324) publie par Lambros, Neoq 'EXA,T)vo^v., XII, p. 38 si urm.; ils ne seraient donc que Ies kjela-tori des documents Serbes, Ies Vlaques qui faisaient le service de transport, conducteurs de caravanes", et c'est en ce sens que nous devons entendre le terme de Cedrenus. 502 Ostilittile bulgarilor ncepur ndat dup moartea lui Tzimiskes. Pe de o parte, regatul occidental, sub cei patru comitopuli", atac provinciile vecine ale Imperiului bizantin, pe de alta, n Bulgaria supus izbucnesc o serie de rscoale, garnizoanele bizantine fiind acum slbite din pricina fortelor trimise necontenit n Asia, mpotriva lui Skleros. Atacurile lor se ndreptar mai nti asupra cettii de frontier, Serres, unde fu ucis Moise. La 980, rmas singur n fruntea Regatului, Samuel continu cu mare energie atacurile mpotriva provinciilor bizantine. Centrul puterii sale fu statornic, vechea Macedonie, la rsrit de Vardar. Capitala se schimb adesea, dup

vicisitudinile luptelor: mai nti la Sredetz, Triaditza (Sofia de azi), apoi trecu pentru scurt timp la Moglena, dup aceea la Vodena si la Prespa, unde nc se mai vd pe insulele lacului si pe trm ruinele vechiului oras. Mai trziu se va muta, n sfrsit, la Ohrida. Actiunea lui Samuel se ndreapt mpotriva provinciilor de la miazzi ale imperiului, ptrunznd, prin Thessalia, pn n tema Helladei. Ctre 986, n fruntea unei puternice armate, el nvleste n Macedonia si Thessalia, cucerind mai multe cetti; ntre care Larissa, de unde ridic moastele Sfntului Achilles, episcopul ce participase la Sinodul de la Niceea1411. Populatia fu strmutat n Bulgaria. De aici si lu Samuel de sotie o frumoas bizantin. tarul bulgar cobor dup aceea pn la Istmul de Corint, amenintnd Peloponesul. Aceast mare primejdie l fcu pe mprat s se hotrasc s ntreprind prima sa campanie mpotriva bulgarilor, preludiul marilor si cruntelor rzboaie care vor nimici cu totul statul bulgar. 503 NCOIAE BNESCU Cei doi printi legitimi ai Bulgariei scpaser din Constantinopol, ncercnd, n acea vreme tulbure, s recstige tronul printelui lor. Adontz crede c nsusi mpratul le-a dat drumul, pentru a-i opune fiilor comitelui. Boris pieri pe drum, fiind ucis de un bulgar care-1 luase drept grec, dup hainele ce le purta. Roman ajunse n Bulgaria, obtinnd de la Samuel comanda cettii Scoplje (Skopje). n anul 986, Basilios II si adun, prin urmare, o armat puternic, a crei comand o lu el nsusi, hotrt fiind s dea o lovitur definitiv dusmanului, pe care nu-1 credea att de puternic. Pentru a-1 sili s se retrag din posesiunile sale, Basilios ia drumul care ducea, pe la nord-vest, n inima statului bulgar al lui Samuel, pe cursul Hebrului (Mrita). tinta sa pare s fi fost Triaditza. Dup ce trecu prin Poarta lui Traian, defileul care ducea ctre Triaditza, mpratul tbr cu oastea la locul numit Stoponion (Stiponje). Apoi, dup cte ne spune Leo Diaconus, martorul acestui eveniment, mpratul asedie Triaditza, dar n-o putu cuceri. Lipsit de provizii, fu silit s ridice asediul si, n drumul prin munti, ctre Constantinopol, fu atacat de Samuel, iar armata sa fu n bun parte nimicit (august 986). Cu mult greutate, mpratul, cu resturile armatei sale, ajunse la Philippopolis148. Astfel, ntia expeditie a lui Basilios II fu nenorocoas. Dup unii nvtati, Bulgaria occidental, cu resedinta la Ohrida, se constituise cu mult nainte de 976, printr-o revolt a comitelui Nicolae sau a fiilor si contra tarilor legitimi ai Bulgariei, 1 V. ns versiunea lui Cedrenos cu rebeliunea lui Mellissenos. 504 ISTORIA IMPERIULUI BIZANTIN urmasi ai lui Simeon, care stpneau la Preslavul cel Mare. Aceast Bulgarie ochridean s-ar fi mentinut n urm alturi de cea danubian; Sviatoslav (n 969) si Tzimiskes (n 971) n-au cucerit dect Bulgaria danubian; cealalt a continuat ns mai departe. Teorie expus ntia oar de istoricul bulgar Drinov n dou articole, reunite apoi n operele lui, publicate de Zlatarski, I, Sofia, 1909. Nici un izvor nu ne confirm existenta a dou state bulgare, unul n Moesia de Jos, sub dinastia legitim si altul n Macedonia, sub dinastia nou a lui Nicolae Cornitele. Bulgaria fiilor lui Nicolae nu s-a constituit dect dup moartea lui Tzimiskes (976), n urma revoltei bulgarilor contra stpnirii bizantine. * La moartea lui Petru (969), fiii unui anume comite Nicolae ncercaser s pun mna pe tronul bulgar (fiii lui Petru se aflau la Constantinopol). Ei se revoltar contra guvernului central din Preslav. Dar nu reusesc, cci Nikephoros Phokas trimise din Constantinopol pe fiii lui Petru si ei intrar n Preslav149. Mai departe nu se spune ce s-a ales de acesti patru comitopouli. Nici alte izvoare nu spun nimic de existenta Bulgariei occidentale. Presbyter Diocleas si Iahja de Antiochia concord cu izvoarele bizantine. Jirecek adopt ipoteza lui Drinov (Bulgaria Occidental), dar crede c n-a putut fi creat n 963,

cum sustine Drinov, bazn-du-se pe Cedrenus (care relateaz tratatul lui Petru cu Bizantul la 963 si nvtatul bulgar crede c aceste fapte sunt gresit raportate la 963, n realitate fiind vorba de tratatul din 968-969). Jirecek socoate c Bulgaria Occidental a fost creat n 969-971 si c ea se afl n legtur cu cucerirea rus n Bulgaria n acea epoc si cu capturarea lui Boris II. Prtile occidentale, neocupate de Sviatoslav, s-au constituit, zice el, n Imperiul bulgar indepen1 V. Cedrenus, II 347, si urm. 505 NICOLAE BANESCU dent si si-au dat o dinastie nou. Apoi a revenit la teoria lui Dri-nov si pretinde c Bulgaria occidental s-a nscut printr-o sciziune n 969, putin nainte de rzboiul lui Sviatoslav, n momentul revoltei fiilor lui Nicolae contra lui Boris II, care era absent (de care vorbeste Cedrenus, II, 347). Boris, nlturndu-i cu ajutorul lui Phokas pe comitopoli, acestia au smuls atunci de sub autoritatea lui Boris partea occidental a imperiului su si au domnit acolo ca tari independenti. * Cornitele se chema Nicolae si nu Sisman, cum a crezut Dri-nov si cum s-a acceptat, n genere, de la el ncoace. Ne-o arat adugirile la Cronica lui Skylitzes, care se afl ntr-un manuscris din Viena. Acest manuscris, necunoscut mai nainte, cuprinde o serie de adnotri marginale fcute de episcopul Mihail de Devol. 5. Revolta lui Bardas Phokas. Relatiile cu Vladimir al Rusiei nfrngerea pe care o suferise mpratul din partea bulgarilor ncurajeaz pornirile de revolt ale sefilor militari, nemultumiti de purtarea sa despotic fat de dnsii. Mult emotie a trebuit s produc la Constanti-nopol stirea scprii lui Bardas Skleros din lunga lui captivitate de la Bagdad. Psellos povesteste cum califul avnd un rzboi greu, l scoate pe Skleros cu ai si din captivitate pentru a-1 avea n ajutor. Acesta l nimiceste pe dusman, dar apoi, n loc de a se ntoarce, o ia n galop spre hotarele bizantine. Urmrit, se ntoarce, i bate pe arabi si scap. Ajuns n imperiu, afl c si Phokas s-a ridicat n acelasi timp, si atunci, gndind 150 B. Prokic, Die Zustze in der Hs. d. I. Skylitzes cod. Vindob. hist. gr. LXXIV, Munchen, 1906. 506 c va fi greu s lupte contra lui, intr n ntelegere cu dnsul151. nsotiti de oamenii credinciosi lui, mpreun cu care ndurase aceast captivitate, el intrase iarsi n Melitene, organiznd din nou revolta mpotriva lui Ba-silios. mpratul, n fata acestei primejdii, l investeste iarsi pe Bardas Phokas cu comanda suprem a trupelor din Asia, trimitndu-i ntriri, cu ordinul de a merge asupra rebelului, pentru a-1 izgoni de pe teritoriul imperiului. Dar Phokas avea el nsusi umilinte de rzbunat si, n loc de a porni mpotriva lui Skleros, trdeaz cauza, suveranului su. Urmrind acelasi scop ambitios ca si vechiul su rival, socotind momentul propice de a-si ncerca nc o dat norocul, el caut s-o ia nainte lui Skleros. La 15 august 987, sefii armatei asiatice, mpreun cu o mare parte a nobilimii teritoriale, n care familia Phokas si avea vechi si credinciosi prieteni, adunati n locuinta cunoscutului ma-gistros Eustathios Maleinos, n thema Charsianos, l aclamar ca mprat pe Bardas Phokas. n Cappadocia, unde familia sa era popular, acesta si putu spori contingentele, la care se uni o armat de iberieni, adic georgienii vestiti n armatele imperiului. Skleros si strnsese la rndul su o armat puternic, sprijinit pe dinastii arabi, printre care era foarte cunoscut. Cei doi rivali nteleser ndat c, dac se vor lupta ntre dnsii, vor face jocul adversarului. Ei intrar n negocieri. La o ntrevedere, n Cappadocia, Bardas Phokas pune ns mna pe Skleros, l dez151 Ed. Em. Renauld, Cbronographia, 10-11. Cf. Cedr., II, p. 439-440. 507

NICOLAE BNF.SCU brac de atributele imperiale si-I nchide n fortreata Tyropoion, situat ntre Lykandos si Meliteia, conform opiniei lui H. Gregoire. O mare parte dintre aventurierii strnsi n jurul lui Skleros trec acum de partea lui Phokas. In fruntea numeroaselor sale trupe, el aprea, pe la nceputul anului 988, pe malurile Bosforului. O parte a armatei sale, aflat sub comanda lui Nikepho-ros, fratele su si a lui Delphinas, lua pozitie la Chry-sopolis, tind comunicatia Capitalei cu Bosforul si aruncnd spaima n populatia sa impresionabil; cealalt parte, sub comanda lui Leon Melissenos, asedia Abydos, pe trmul asiatic al Dardanelelor, pentru a pune mna astfel pe cealalt strmtoare, izolnd complet Constantinopolul, spre a-1 constrnge prin foame. Situatia lui Basilios prea dezndjduit. Toat Asia era n minile rebelului; n Europa, bulgarii, biruitori, ocupau o bun parte a themelor bizantine, mpratul se art ns la nltimea acestei mari primejdii. Cel dinti lucru de fcut era s se zdrobeasc armata de la Chrysopolis, nainte de a se ntri pentru a da asalt Capitalei. Trupele sale disponibile erau putine; el stiu ns a-si cstiga n grab mercenari, cu care s ntreprind lovitura. Intr anume n legturi cu Vladimir, care domnea asupra rusilor, la Kiev, cerndu-i un ajutor grabnic de trupe; acesta obtinea n schimb mna sorei sale Anna, ndatorndu-se a trece, cu poporul su, la crestinism, n urma acestei ntelegeri, 6.000 de varegi rusi fur trimisi la Constantinopol. Ei alctuiau un corp organizat aparte, o drujina, dup expresia rus de azi. Acesti rzboinici aveau s constituie nucleul corpului auxiliar rus permanent la Constantinopol, al vestitei drujine care va da celebra gard vareg 508 a mpratului si se va ilustra, mult vreme, pe toate cmpurile de btaie. Avnd acest ajutor la ndemn, mpratul trecu, probabil la nceputul anului 989, la ofensiv. Pentru a ntreprinde o diversiune, el l trimise pe mare, la Tra-pezunt pe magistrul Taronites, spre a strnge acolo trupe si a ameninta spatele adversarului, ntr-o noapte, pe la nceputul lui martie, Basilios transport cu flota trupele sale, pe coasta Asiei, n zorii zilei varegii se arunc asupra lagrului soldatilor lui Bardas. Acestia, surprinsi, fur mcelriti n cea mai mare parte; cei doi sefi, Delphinas si Nikephoros Phokas, fratele revoltatului, orbit mai nainte de Tzimiskes, cad n minile mpratului. Cel dinti e ucis, al doilea, fiind inofensiv, e aruncat n nchisoare. Dup aceast biruint, Basilios si ndreapt fortele mpotriva rebelului, care, adunndu-si restul trupelor, se unise cu armata de la Abydos. n noaptea de 13 spre 14 aprilie, flota lui Bardas fu aprins de corbiile incendiare ale mpratului, iar acesta se arunc asupra armatei sale de uscat. O mare ncierare se produse. Un eveniment neasteptat ddu biruinta de partea mpratului: Bardas, zrindu-1 pe Basilios n fruntea armatei sale, deodat se npusteste, n goana calului, asupr-i, urmat de o trup de georgieni. Basilios, din partea sa, l astepta n aprare. Ajuns aproape, spre mirarea tuturor, si ntoarce iute calul, urc n galop o nltime, descleca, se ntinde pe pmnt si si d sfrsitul, n privinta acesta, stirile dup Psellos se contrazic. Unii povestesc c a fost lovit mortal de o lance aruncat asupr-i, altii c a fost lovit de o sincop, de o congestie, n urma furiei cu 509 care se aruncase asupra rivalului su; dar, mrturiseste Psellos, zvonul curent, care stpnea, era c fusese otrvit de un om de serviciu, cumprat, care i-ar fi turnat otrav n paharul de ap ce-1 buse nainte de a se avnta n lupt152. Se crezu, la nceput, c Bardas fusese rnit, ori c vroia s se odihneasc. Dar cnd se vzu c rmne nemiscat si se constat c e mort, efectul acestui accident att de extraordinar fu neasteptat. Trupele lui Bardas nceteaz lupta si o iau la fug. Urmrite de imperiali, multi sunt ucisi, iar altii cad prizonieri. Astfel se ncheie teribila revolt care amenintase att de serios tronul mpratilor macedoneni. Basilios intr triumftor n Constantinopol. Capul lui Bardas fu plimbat pe strzile Capitalei,

nfipt ntr-o lance. Complicii si fur executati; singur Melissenos obtinu iertarea. 6. Crestinarea lui Vladimir si a rusilor, mpcarea cu Bardas Skleros. Noua campanie m Bulgaria Alte complicatii se iveau ns ndat. Skleros, eliberat de sotia lui Bardas Phokas, de ndat ce dnsa afl sfrsitul tragic al acestuia, ncepea iarsi lupta, aclu-nndu-si partizanii, n Asia. Bulgarii, folosindu-se de dificulttile n care se zbtea din nou imperiul, devastau tinuturile din Thessalia si Macedonia, cucerind puternica cetate Berroia. Rusii, rupnd alianta cu Bizantul, atacar puternica posesiune bizantin Cherson. E probabil c Basilios, n urma triumfului su, amn mplinirea fgduintelor fcute de el lui Vladimir si 152 Ed. Renauld, I, XVI, p. 11. 510 acesta rspunse prin asediul cettii din Crimeea, care czu n minile sale. Basilios, fat de attea dificultti, se hotr a ajunge prin bun ntelegere la o mpcare cu fostii si aliati, si a-1 aduce, prin bunvoint la supunere pe Skleros, pentru a-si putea ntrebuinta toate fortele mpotriva temutului dusman bulgar. El o trimise atunci lui Vladimir pe Anna, nsotit de preoti si egumeni, care s-i converteasc pe rusii pgni Ia crestinism. Vladimir se recunostea crestin, declara oficial c Rusia accept crestinismul. Lsnd apoi cetatea n mna Grecilor, se duse la Kiev, unde rsturn idolii si puse poporul s se boteze, n apele Niprului, ceea ce nu fu greu, crestinismul fiind dinainte rspndit printre locuitorii din Kiev si pgni nu erau multi acolo, n alte prti ns, introducerea crestinismului ntmpin rezistent; la Novgorod s-au desfsurat scene sngeroase. Vladimir construi biserici. Pacea domni de acum netulburat ntre rusii crestini si bizantini, mpratii i Uimiser cu acest prilej lui Vladimir, la Kiev, coroana si nsemnele suveranittii1421. N. De Baumgarten1" analizeaz izvoarele vechi rusesti, confuze si anacronice. Sagas islandeze sunt puse la contributie pentru precizarea faptelor, nainte de conversiunea lui Vladimir, crestinismul era cunoscut printre varegii care l nconjurau pe print. Vladimir a primit crestinismul n Rusia, nu la Cherson, cum spune legenda. Botezul su a avut loc n 987. Poate sub influenta lui Olqf Tryggunson fu chemat de Basilios II contra lui Bardas Phora Saint Vladimir et la conversion de la Russie, Orientalia Christiana, voi. XXVII, l, Roma, Pont. Institutum Orientalium Stu-diorum, 1932. ,.,..,, 511 NICOLAE BNESCU kas n 988. El a fost probabil n fruntea celor 6.000 de varegi, pe cmpul de lupt. Sosind n Constantinopol a fost ndat cstorit cu Anna, si apoi a pornit la lupt, n aprilie 989 (12-13), avea loc cderea lui Bardas. Dup biruint, mpratul nu si-a mplinit promisiunea si Vladimir a iesit cu Varegii si pe corbii, ndreptn-du-se ctre Taurida, pentru a se rzbuna contra imperiului15'1. Chersonul fu blocat, el czu n puterea lui Vladimir n vara anului 989- Aceasta schimb atitudinea curtii bizantine. Anna fu silit a pleca la Cherson. Erau si mprejurrile critice: Samuel ataca n peninsula Balcanic, Bardas Skleros ridica iarsi steagul revoltei. Anna fu nsotit de un cortegiu de mitropoliti si prelati. Vladimir se recunostea crestin, declara oficial c Rusia accept crestinismul. Chersonul fu restituit mpratului1". O bun parte din Varegi fu lsat n serviciul imperiului, desigur n schimbul unei mari sume de bani-, ei se regsesc n serviciul Bizantului. Dup spusele cronicilor, Vladimir, ntors la Kiev, se dedic imediat operei crestinismului. Locuitorii au fost botezati (ceea ce nu a fost greu, crestinismul fiind dinainte rspndit printre kieveni). Idolii au fost sfrmati, pgnii nu erau prea multi n Kiev. Introducerea crestinismului nu se petrecu pretutindeni att de usor ca la Kiev, dar el fu propagat si n alte prti. Vladimir construi biserici. Ddu un statut, care poart pecetea influentei canonului german (influenta occidental). Vladimir muri la 15 iulie 1015.

Rusii (convertirea). V.A. Mosin'*5 exprim aceeasi prere, fcnd o sintez a propsirii crestinismului, pornind din primele secole ale crestinismului din orasele grecesti de pe trmul nordic al Pontului, mai trziu n Caucaz si Georgia. La crestinarea rusilor, n prtile nordului, au contribuit si misiunile din Apus care au 154 Ibidem, p. 69-80. 15t Ibidem, p. 83-85. 156 Cf. V.A. Mosin, Crestinismul n Rusia nainte de Sf. Vladimir (Hristianstvo v Rosii do sv. Vladimird), extras din Vladimirskij Sbornik" (988-1938), Belgrad, 1938. 512 rspndit crestinismul spre finele secolului al X-lea n Ungaria, Danemarca si Norvegia, nainte de Vladimir, crestinismul a putut fi rspndit la Kiev. S-a crezut c numai n 1037 s-a constituit Mitropolia din Kiev si c mai nainte, n epoca urmtoare botezului Sfntului Vladimir (987-988) a fost o perioad de autocefalie, n care s-au ncrucisat influentele latine si bulgare157. V. Laurent examineaz texte putin cunoscute si ajunge la concluziile urmtoare: 1. Primele misiuni din Rusia au fost opera latinilor veniti din Moravia sau trimisi direct de Roma. Actiunea lor se simte n institutii, mai ales n jurisprudent. Bulgarii exercitar o actiune paralel, nainte de desfiintarea patriarhatului de Ohrida. 2. Evanghelizarea tinuturilor ruse era nceput cnd Vladimir se gndi a se conveni, mpratul Basilios II exploata aceast situatie cnd o cstori pe sora sa cu cneazul rus. Se impuse n Rusia prin misionari o ierarhie constantinopolitan. 3. n aceste mprejurri, nu e de crezut ca ntia ierarhie a Kievului s nu fi fost bizantin. Botezul rusilor a fost ndeplinit de preoti bizantini, si primii pstori au fost ei. E sigur pentru Novgorod si trebuie s fi fost asa si n alte scaune. 4. O dovedeste si transferarea sigur a mitropolitului din Se-bastia, n 1025, ca arhiepiscop de Kiev. 5. Succesiunea episcopal bizantin nu e sigur s fi continuat pn la 1037. Poate numirea lui Alexios-ca episcop trimis de Be-nedict VIII (1012-1024) a rupt seria. Dar grecii au restabilit-o apoi. 6. Regimul Bisericii fu cel al unei autocefalii proprii marilor arhiepiscopii nationale. 7. Actul din 1037, constituind mitropolia, reprezint o degradare adus de mprejurri necunoscute, dar consecvent stpnirii de 50 de ani a clerului grec. 157 V. Laurent, Aux origines de l'Eglise russe. L'etablissement de la hierarchie byzantine. Echos d'Orient" (=EO), 38 (1939), p. 279-295. 513 NICOLAE BANESCU Basilios ncepe atunci tratative si cu Bardas Skleros, invitndu-1 la supunere, fgduindu-i, sub jurmnt', a nu-i face nici un ru si a-i ierta pe toti partizanii si. Manuel Erotikos fu nsrcinat cu aceste negocieri, care ajunser la rezultatul dorit. Bardas Skleros renunt la titlul de basileus, si depuse nsemnele imperiale si fu iertat, obtinnd demnitatea foarte nsemnat de curo-palates. Partizanii si si pstrau si ei rangurile obtinute, mpratul avu o ntrevedere solemn pe coasta asiatic a Bosforului cu temutul su adversar, mbtrnit si slbit de viata att de agitat ce o dusese; dup aceea, Skleros si lu resedinta la Didymoteichon, n apropierea Capitalei, unde putea fi usor supravegheat. El se stinse acolo, de boal, putin dup aceast mpcare, n martie 991158. mpratul relu, n primvara anului 991, rzboiul cu bulgarii. Izvoarele bizantine sunt laconice n privinta acestei a doua campanii a lui Basilios cu bulgarii, dar din Cronica lui Yahias, sirianul, aflm c ea tinu patru ani, n care mpratul lu mai multe cetti, fcu un mare numr de prizonieri si smulse din minile lui Samuel Berroia, cucerit mai nainte159. Alte stiri confirm aceast lung campanie din Balcani: un act privat al Lavrei Sf. Athanasios de la Athos, datat din septembrie 993, ne vorbeste despre o amba-

158 V. Psellos, ntrevederea celor doi rivali si conditiile mpcrii, (ed. Renaud, XXVII, p. 16). 159 G. Schlumberger, L'epopee byz. la fin du Xe siecle, II (1900), p. 59 urm. Cf. N. Adontz, Samuel l'Armenien, roi des Bul-gares, n "Bull. de l'Acad. Royale de Belgique", 39 (1938), p. 16. 514 sad a srbilor trimis la Bizant, si care a fost condus n tabra, mpratului160, ocupat atunci cu noua sa campanie mpotriva lui Samuel. n primvara anului 992, Vasile II primise de asemenea n lagrul su, n timpul rzboiului cu bulgarii, pe sirianul Malkun, ambasadorul regentului emiratului de Alep161. Avnd acum liniste, mpratul relu, n primvara anului 991, rzboiul cu bulgarii. Izvoarele bizantine sunt foarte laconice n privinta acestei a doua campanii a lui Basilios n Bulgaria. Din cronica lui Yabia, sirianul, aflm c tinu patru ani, n care Basilios lu mai multe cetti, fcu un mare numr de prizonieri si smulse din minile lui Samuel Berroia, pierdut mai nainte. Numai evenimentele serioase care se desfsurau n Siria l scoase pe mprat n 995 din aceste locuri att de grele, n care purtase de astdat destul de norocos, necontenite lupte. 7. Interventia lui Basilios II n Siria Emirul de Alep, Saad-ad-Daulah, fiul vestitului Seif'431, care ddu atta de lucru lui Nikephoros Pho-kas, murise n decembrie 991, lsndu-1 ca urmas pe fiul su nevrstnic Abul-Fadail, sub conducerea regentului Lulu. Acesta se zbtea n grele lupte cu armatele egiptene ale lui Al-Aziz si, pentru a nconjura 160 G. Ostrogorsky, Une ambassade serbe aupres de l'empereur Basilell, Byzantion", t. XIX (1949) p. 187-194. Autorul crede c aceast ambasad venea de la loan Vladimir, care domnea atunci n Dioclea. MIbidem, p. 193. 515 N1COLAE BANF.SCU primejdia, recurse la ajutorul mpratului bizantin. Michael Burtzesm, ducele Antiochiei, primi atunci ordinul de a veni n ajutorul su; el nu rspunse ns asteptrilor, poate din cauza fortelor superioare ale dusmanului, care asedia acum pentru a treia oar Alepul. Solicitat din nou, mpratul repet ordinul su ctre Burtzes, trimitndu-i nc si ntriri nsemnate, sub comanda lui Leon Melissenos. Cele dou armate imperiale se ciocnesc, la 15 septembrie 994, cu trupele egiptene, la trei ceasuri de Antiochia, la un vad al fluviului Orontes. Bizantinii sunt zdrobiti n lupt; cei doi sefi abia si afl scparea, cu resturile armatei sfrmate, n Antiochia, urmriti pn sub zidurile ei. O pustiire groaznic a tinuturilor Siriei de nord fu rezultatul acestei nfrngeri a imperiului. Egiptenii se ntorc apoi asupra cettii Alep, asediind-o din nou, cu mare nversunare. Rezistenta nefericitilor locuitori se apropia de sfrsit. Proviziile ncep a le lipsi cu totul si foametea dezarmeaz curajul aprtorilor. Ei fac atunci un ultim apel dezndjduit la Constantinopol, amintind mpratului vechile tratate semnate mpreun. Trimisul emirului de Alep l afl pe Basilios n plin campanie n Bulgaria. Strivirea armatelor sale pe Orontes, starea disperat a cettii vasale, primejdia ce ameninta Antiochia, n cazul cnd cea dinti ar fi czut n mna califului egiptean, trebuie s fi fcut o puternic impresie asupra energicului mprat. El se hotrste atunci a merge n persoan n ajutorul vasalului sirian. Lsnd locotenentilor si grija rzboiului cu Bulgaria, Basilios se ntoarse ndat la Constantinopol, de unde porni n iar516 l na anului 994-995, strbtnd cu o armat de vreo 40.000 de oameni, Asia Mic, spre Siria. Pentru a sosi la vreme, el transport toat aceast armat clare, fiecare soldat avnd la dispozitia sa doi catri. Astfel, printr-un mars rapid, care-i lsa n urm pe toti cti nu se puteau tine de dnsul, Basilios ajunse n Antiochia Siriei, n aprilie 995. Lund de acolo pe Burtzes si Me-

lissenos cu contingetele lor, se ndrept apoi, repede, ctre Alep. stirea sosirii sale czu ca un trznet n mijlocul armatei de asediu. seful egiptean, ngrozit la aceast veste, nu ndrzni s astepte armata imperial, desi avea trupe mult mai numeroase. El ridic asediul, distruse tabra, magaziile enorme de provizii si furaj si se retrase n fug la Damasc. Basilios ajunge n fata cettii, fr lupt. Primeste nchinarea emirului, las o garnizoan puternic si, dup trei zile numai, se pune n mars. El cuprinde, n drum, saizar (Caesarea), Homs (vechea Emesa), Antaradus; Tripolis, pe care o asediaz ctva timp, rezist, ca si alt dat, prin puternica ei fortificatie, mpratul se opreste apoi la Antiochia, unde-1 numeste duce pe Damian Dalassenos, retrgndu-i comanda lui Burtzes, care se dovedise nedestoinic n evenimentele din urm. n sfrsit, el se ntoarse repede la Constantinopol. Campania tinuse un an (aprilie 995-aprilie 996). Califul Egiptului pregtea o rzbunare a acestei lovituri. El si construi o flot impuntoare, cu care rencepu ostilittile n Siria. Moartea neasteptat a califului Al-Aziz, la 14 octombrie 996, puse capt acestor noi lupte. Urmasul su Hakem avu o domnie tulburat la nceput de numeroase revolte. Dalassenos, cutnd s se foloseasc de aceste disensiuni care sfsiau califa517 NICOLAE BANESCU tul, atac (998) Apameea. Trupele califului se ntorc asupr-i si, ntr-o lupt aprig, ducele fu ucis, iar armata sa nimicit. 8. Noi lupte cu bulgarii. A doua campanie a lui Basilios n Siria. Expeditia sa n Georgia si Armenia n vremea n care Basilios II se afla n Siria (995), luptele cu bulgarii se urmau nencetat. Atacurile lor se ndreptar de ast dat mpotriva Thessalonicului. mpratul l numise acolo ca guvernator pe Grigore Taronites, unul din printii armeni din Taron, care, mpreun cu viteazul su fiu Asot, nfruntase de mai multe ori atacurile bulgarilor. Odat, Samuel i ntinse ns o curs, spre a-1 scoate din cetate. Ascunzndu-se, cu grosul trupelor sale, el trimise un mic detasament sub zidurile Thessalonicului. Gresind n urmrirea lor, Taronites czu n curs si, dup o aprare eroic, el czu pe cmpul de lupt, iar Asot fu luat prizonier si dus n Bulgaria162. Taronitiiia armeno-bizantini ncep prin fiii lui Asot, mort n 968. Taron fu anexat la imperiu n 968, dup moartea lui Asot (fiul lui Krikorik). Ultimul print de Taron a fost Asot ( 968). El avu doi fii: Gregorie si Bagrat. Gregorie ridicat la demnitatea de magistros, ajunse duce de Thessalonic si pieri n rzboiul bulgar n 995- Se cunoaste istoria romantic a fiului su AsotM51. 162 Cedrenus, II, p. 449. 163 N. Adontz, Observations sur la genealogie des Taronites, Byzantion", 14 (1939), p. 407413. [Rspuns lui R.P. V. Laurent, EO, 37 (1938) p. 129]. '" Cedr, II 450. 518 r Bagrat se cstori cu Elena, fiica lui Mihail, magistros si rector (acesta era fiul lui Christofor, fiu al lui Romanos Lekapenos). Aflnd despre dezastrul garnizoanei din Thessalo-nic, mpratul l expediaz din Asia, unde se afla el atunci, ca generalissim al fortelor din Occident, n locul nefericitului Taronites, pe Nikephoros Uranos, un militar de merit'461. Acesta, sosind la Thessalonic, afl c tarul, ncurajat de marea sa izbnd, se ndreptase ctre sud, rspndind groaza si ruina pn la istmul de Corint. Noul comandant porneste n urmrirea dusmanului si-1 afl pe trmul fluviului Spercheios, ntors cu o mare prad din Grecia si asteptnd s scad apele umflate de ploi ale fluviului, pentru a-si urma calea mai departe. Uranos izbuteste a afla un vad de trecere si-i surprinde, noaptea, pe bulgari. El face un mcel ngrozitor n oastea tarului, acesta mpreun cu fiul sau abia scap rniti din nvlmseal, retrgn-du-se, prin munti n Epir164.

Generalul biruitor intr n Constantinopol, cu 12.000 de prizonieri si o mie de capete ale victimelor mai de seam (996)165. n anul urmtor, Nikephoros Uranos ptrunde pn n mijlocul tinuturilor bulgare, prdndu-le. Dyrra-cbion, pe care pusese stpnire tarul bulgar, cade acum iarsi n minile bizantinilor (997)166. Asot fusese nsurat cu o fat a lui Samuel si trimis s pzeasc cetatea de pe Adriatic. Dar el fugi mpreun cu sotia sa la Constantinopol, unde duse mpra161 Aceast mare biruint fu nceputul dezastrului care-i astepta de acum pe bulgari. 166 Pentru dat, Dolger, Regesten, I. Teii, nr. 786 (p. 102). 519 tului scrisorile unui dinast Chryselios, care-i oferea cetatea, dac Basilios i ddea rangul de patrikios. Asot fu bine primit la Constantinopol si nltat la rangul de magistros, iar sotia sa ^cocrtfi. Apoi o flot de rzboi venea la Dyrrachion si lua cetatea n primire de la fiii nobilului Chryselios, cci acesta murise. Aceasta e tot ce stim cu privire la evenimentele luptelor cu bulgarii, de la ntoarcerea mpratului din Siria (iarna anului 995-996) pn la plecarea sa n a doua expeditie n acele prti, deci pn n primvara anului 999In primvara acestui an, Basilios porni iarsi n Siria, unde avea de rzbunat dezastrul ducelui Dalasse-nos. Aceast a doua expeditie, confundat cu cea dinti, n cele mai multe izvoare, ne e cunoscut numai din putinele indicatii ale istoricilor orientali167. Basilios intr n Siria, pe la sfrsitul anului 999, cucereste sai-zar, Homs, Acera, alte fortrete, pe coasta Feniciei, si asediaz, fr a o putea lua, puternica cetate Tripolis, care si mai nainte rezistase tuturor asalturilor bizantine. El se retrage apoi la Tarsos, de unde avea poate de gnd, cu ntoarcerea primverii, s renceap actiunea sa militar mpotriva califului egiptean. Dar alte evenimente l cheam acum, aiurea, unde avea de aprat interese tot att de mari ale imperiului. Vestitul print georgian David (Tavith) cel Mare, stpnul Caucazului n acea vreme, muri la 30 martie, anul 1000168, ucis n cetatea sa Tao (Tayk). Am vzut 1(>" Yahia, sirianul si Asoghig, armeanul (v. Schlumberger, op. cit., p. 150 si urm.) 168 Adontz stabileste aceast dat, pe cnd altii pun moartea lui David n 1001. 520 w ce parte nsemnat avusese acest puternic senior n evenimentele ce agit Imperiul bizantin ctre sfrsitul secolului X. El obtinuse rangul de curopalates, si asa ni-1 mentioneaz istoricii armeni, n urma unui tratat ce-1 ncheiase cu Basilios, dup zdrobirea revoltei lui Bardas Skleros, el se legase a lsa mpratului prin testament toate provinciile sale, orasele, fortretele, seniorii si vasali, nobila legiune", cum le zicea el. Cnd stirea mortii sale ajunse la Tarsos, mpratul se hotr a merge n prtile acelea, pentru a se asigura n persoan de mostenirea nseninat ce-i lsase vestitul curopalates. El porneste ndat, strbate Armenia, ntmpinat de numerosii printi indigeni, cu suitele lor strlucite, mpratul i rsplteste cu daruri si ranguri, l nalt pe regele Bagratid al Abhaziei la rangul de curopalates, pe tatl su Gurgen, regele Georgiei pro-priu-zise, la acela de magistros, ptrunde apoi n posesiunile fostului curopalates, ocupndu-le cu garnizoane, numind guvernatori dintre oamenii si de ncredere. Apoi, n anul 1001, lu drumul ndrt spre Constantinopol. n apropiere de cetatea Charsianon169 el fu gzduit, mpreun cu toate trupele, pe domeniile cunoscutului magistros Eustathios Maleinos, din puternica familie cu acest nume, nrudit cu Phokas. Izbit ele primirea strlucit ce i se fcuse, de imensa bogtie a acestui nobil, mpratul l lu cu sine la Constantinopol sub pretext de a-1 rsplti. El nu se va mai 169 E. Honigmann, Charsianon Kastron, Byzantion", io (1935), p. 129-159, examinnd materialul arab si grec, stabileste c aceast cetate trebuie cutat n Cappadocia. Ea corespunde

actualei Musalim Qual'e, la nord de Halys, sud-vest de Sebastopolis. 521 l' ntoarce niciodat n posesiunile sale, trind, de altfel n belsug, la Constantinopol, iar dup moartea sa, mpratul i va confisca imensele domenii si toat averea170. 9. Continuarea rzboiului cu bulgarii. Evenimentele din Italia La ntoarcerea sa din expeditia n Georgia, mpratul Basilios II ncheie pacea si cu dusmanul care-i ddu atta de lucru, cu Hakem, califul de Egipt. Propunerile vin de ast dat din partea acestuia si ele nu fur dect urmarea strlucitelor biruinte ale mpratului n cele dou expeditii ale sale n Siria. Patriarhul de Ierusalim, Oreste, nrudit prin aliant cu Hakem, vine din partea acestuia la Constantinopol, unde ncheie cu imperiul o pace de 10 ani. Linistit acum din partea arabilor, dup ce asigurase imperiul n prtile Armeniei si Georgiei, Basilios II si ntoarce din nou puterile mpotriva bulgarilor. stirile ce ni le dau cronicarii asupra acestei noi perioade de lupte sunt foarte laconice. Ele ne arat totusi struinta marelui mprat, hotrrea lui de a slbi an de an imensa ntindere ce o luase statul slbaticilor vecini, pentru a-i da, n cele din urm, lovitura de moarte. Deci n 1001, dup semnarea pcii cu califul Egiptului, Basilios ptrunde n Bulgaria. Expeditia sa dureaz si de ast dat patru ani, n care el distruge puterea bulgarilor n cea mai mare parte a Macedoniei si n vechea Bulgarie dunrean. Mai nti se ndreapt n regiunea Sardicei, lund o multime de cetti clin 170 Kedr., II, p. 447-448. 522 mprejurimi si numerosi prizonieri. O mare armat ptrunde n Paristrion, sub comanda patriciului Theo-dorokanos si a protospatharului Nikephoros Xiphias, cucerind vechile orase principale bulgare: Pliska, Marea Preslav, Mica Preslav. De Silistra nu se spune nimic. Apoi Basilios II se ndreapt spre Macedonia, la frontiera sudic a Imperiului bulgar. Berroia cade iarsi n minile bizantinilor. Servia, puternic cetate, aprat de Niculit, dintr-o vestit familie de aromni care va juca mult vreme un rol nsemnat n aceste prti, cade de asemenea1471. Niculit e dus la Constanti-nopol, onorat patrikios. El va fugi, ntorcndu-se n tabra lui Samuel. Apoi Vodena (vechea Edessa), cetate tot att de puternic, are aceeasi soart. Ptrunznd de aici n Thessalia, Basilios ia o multime de fortrete, n sfrsit, ncetul cu ncetul, puterea lui Samuel era mrginit din toate prtile, strns ca n cleste de necontenitele cuceriri ale lui Basilios. n 1003171 mpratul asedie Vidinulm, o puternic fortreat bulgar pe Dunre, care cade n minile mpratului, cu toat diversiunea tarului Samuel, care ptrunse n Thracia si se arunc asupra Adrianopolei, aflat atunci fr aprare. Basilios se ndreapt ctre miazzi, cucerind Skopje (turc. Uskilb), dup ce o ncercare a lui Samuel de a se opune fu zdrobit pe Vardar. Cetatea fu predat de Roman, fiul tarului Petru; mpratul l trimise ca strateg s comande cetatea Abydos (1004). Dup aceste mari biruinte, mpratul se ntoarce, la nceputul anului 1005, n Constantinopol. Expeditia se V. Cedr., II. . 523 N1COLAE BANESCU ncheia cu cele mai strlucite rezultate. Monarhia lui Samuel era strmtorat acum n prtile muntoase de Apus ale Macedoniei, pentru cucerirea crora va fi nevoie de lupte aprige vreme de nc 15 ani. * n Italia, dup nfrngerea armatei lui Otto II, la Sti-lo, posesiunile bizantine si recapt linistea. Moartea energicului emir al Siciliei, czut n luptele acelea, puser capt pentru o bucat de

vreme, si incursiunilor arabe n acele nenorocite provincii ale Italiei sudice. Imperiul si recapt astfel, nceput cu ncetul, stpnirea n Calabria si Apulia. Aceste dou theme, conduse de strategi deosebiti, erau acum reunite sub comanda unui catepano de Italia", sef suprem care si avea resedinta la Bari. Titlul su suna uneori: Catepano de Italia si Calabria", ceea ce arat pozitia subordonat a strategului de Calabria. Linistea se restabili acum n aceste prti, necontenit devastate pn aici de bandele arabe. O nfloritoare activitate intelectual si comercial fu rezultatul acestei perioade de pace. Dar administratia bizantin, deprtat att de mult de puterea central, ca atare greu de controlat, se deosebeste n prtile acestea prin rapacitatea ei fr exemplu. Aceast administratie va primi adesea revolte, nstrinnd simpatiile pentru imperiu. n Apus, dup moartea lui Otto II (983), mprteasa Theophano lu n minile sale regenta, nu fr mari dificultti ridicate mpotriva acestei bizantine de partidul national. Ea conduse n numele fiului su Otto III, cu mult ntelepciune si energie destinele imperiului, n acea vreme de mari si multiple complicatii, n tot timpul conducerii sale, linistea domni ntre 524 Imperiul de Rsrit si germani. Cu toate mprejurrile priincioase, dup moartea marelui Otto, Basilios nu voi, poate, s creeze dificultti sorei sale si se mrgini numai la ocuparea din nou a oraselor pierdute ale Apuliei. Theophano muri, tnr nc, la 15 iunie 991W}. Otto al III-lea era atunci un copil. Bunica sa Adelaida lu conducerea regentei mai departe, n 996 o ambasad venea la Constantinopol, pentru a cere mna uneia din fiicele mpratului Constantin pentru tnrul suveran al Germaniei, ncoronat la Roma, de papa Grigore V, n 996. n fruntea acestei ambasade se aflau doi prelati de seam, fosti conductori ai mpratului: arhiepiscopul de Placentia, loan Philagathos si episcopul de Hildesheim, Bernward. Dar ntorcndu-se de la Constantinopol, ambasada fu zdrnicit de tulburrile ce se produser atunci la Roma. Arhiepiscopul Philagathos, om foarte ambitios, fu atras n revolta lui Crescentius si primi demnitatea pontifical n locul lui Grigore V, alungat din Roma. mpratul Otto III intervine atunci pentru a restabili autoritatea sa si vinovatii sunt aspru pedepsiti. La nceputul anului 998, Crescentius fu executat, partizanii lui Grigore V l prind pe Philagathos, pe care, pentru ca mpratul s nu-1 ierte, se grbesc a-1 mutila oribil si-1 arunc n nchisoare, n aceste mprejurri, ambasada trimis la Constantinopol n-avu nici un rezultat. O alt ambasad va veni n 1001, n frunte cu arhiepiscopul de Milan, Arnulf, n aceeasi misiune, la Constantinopol. E primit cu toate onorurile. Otto III, fiu de bizantin, era un entuziast al culturii Imperiului de Rsrit. Roma nou fascina nchipuirea lui de co525 NICOLAE BANESCU pil. El nu putea s-si afle dect ntr-o printes bizantin o sotie vrednic de dnsul. Moda greceasc era n asemenea msur imitat, nct nobili germani preferau s semneze n litere grecesti. El purta o mantie brodat cu aur, pe care erau tesute figuri din Apoca-lips, imitatie a vesmintelor bizantine, n jurul su, demnitarii purtau titluri bizantine: protoasecretis", protovestiarius", logothetes", protospatharius"172. Basilios primi ambasada sa cu toate onorurile, episcopul sttu lng dnsul, pe cnd toti demnitarii si episcopii de fat stteau n picioare. El era bucuros de o legtur care-i putea asigura posesiile italiene, acum cnd avea nevoie s-si ndrepte toate puterile n rzboiul cu bulgarii. Ambasada izbuti prin urmare n misiunea sa. Dar cnd se ntoarse, la nceputul anului 1002, n Italia, mpreun cu printesa bizantin, afl cu emotie, debarcnd la Bari, c Otto III1501 murise mai nainte (24 ianuarie 1002), aproape n exil, alungat din Roma. Influenta bizantin se ntinsese acum iarsi puternic n Italia de miazzi. Dup o liniste destul de lung, incursiunile arabe ncep iarsi n aceste prti, n 1004 ei ndrznesc a-i ataca pe bizantini n capitala lor, Bari. nconjurat pe uscat si pe mare, puternica cetate rezist cteva sptmni, sub

conducerea catepanului Grigore Trachaniotes. Cnd aceast rezistent ajunse la capt, n momentele cele mai critice, interventia dogelui Venetiei Pietro II Orseolo, care alerg cu o flot nsemnat n ajutorul ei, o mntui. 172 Ludo Moritz Hartmann, Gesch. Italiens im Mittelalter, IV. Bd., I. Halfte, Gotha 1915, p. 138139. 526 Pietro II Orseolo, cruia Venetia i datoreste din mrirea sa, se afla n cele mai bune legturi cu Imperiul bizantin, n martie 992, el obtinuse de la mprati un chrysobullon173 prin care venetienii dobndeau nsemnate privilegii comerciale n statele lor, ndatorn-du-se a tine gata corbiile lor pentru transporturi imperiale, n special pentru transportul trupelor n Italia meridional. Mai trziu, locuitorii Dalmatiei romane, atacati necontenit de piratii slavi (narentani) uniti cu croatii, cer interventia republicii si Pietro II Orseolo ntreprinse atunci (1001) expeditia ncununat de izbnd pe coastele Dalmatiei, supunndu-i pretutindeni pe pirati si asigurndu-si stpnirea Adriaticei. El adaug la titlul su de duce al Venetienilor pe acela de senior si duce al Dalmatiei". Interventia aceasta nu se fcu fr aprobarea Curtii de la Constantinopol, bucuroas de a lsa pe seama tinerei republici grija aprrii ndeprtatelor sale posesiuni. Venetia guvern aici n numele mpratilor si atta era de ajuns pentru cancelaria bizantin. Cnd Bari fu prin urmare asediat de arabi, interesele Venetiei nssi cereau o interventie grabnic, pentru a-1 alunga pe dusmanul care o ameninta tot att de mult n apele Adriaticei. Dogele conduse n persoan flota, care scp capitala bizantin a Italiei sudice de o cdere sigur. Basilios fu recunosctor pentru acest pretios ajutor. Fiul Dogelui, tnrul loan Orseolo, fu chemat la Constantinopol, unde obisnuiau a merge fiii Dogilor, obtinnd prin aceasta o recunoastere de succesiune legi" Dolger, Regesten., I. Teii, nr. 781, p. 100. 527 NICOLAE BANESCU tim. Acolo i se ddu o sotie dintr-o familie ilustr, Mria, fiica lui Leon Argyros, magistros si clomestikos tcov a%oXwv, o mare personalitate a imperiului. n Italia erau doi strategi, n cele dou theme ale imperiului, Calabria si Longobardia. Nikephoros Phokas trimise pe la 965 la Bari pe Nikephoros magistros s conduc ambele theme; msura aceasta, chiar dac era exceptional, arat trebuinta ce se simtea de a stabili o legtur ntre cele dou provincii. Aceasta duse Ia crearea catepanuhii de Italia. Acest titlu nou l aflm n 975 ntia oar, n o diplom acordat mnstirii Sf. Petru din Tarent. Ca-tepano rezida la Bari si l nlocuia pe vechiul strateg de Longobardia, cci cele dou teme nu sunt confundate. Se afl adesea expresia Italia si Calabria", ca pentru a arta c n acest context Calabria rmne distinct de Italia. Unii catepani din secolul al Xl-lea se intituleaz catepani de Italia si de Calabria", cei dinti ns de la care avem diplome se numesc numai catepani de Italia". E probabil c strategii de Calabria erau ns subordonati catepanuhii de Italia. Acesta avea puteri mai mari dect simplul strateg: era un fel de vice-rege. Dac la curtea bizantin se prefer termenul de Italia", aceasta e desigur n legtur cu pretentiile noului Imperiu occidental de a fi singurul stpn peste regatul Italiei, regnum itali-cum\ Bizantul prin urmare se simtea dator a reaminti drepturile sale n aceste prti. Instituirea acestui comandament e anterioar anului 975, cci diploma din acest an reaminteste donatia anterioar a altui cate-pan. Ea trebuie atribuit, cum crede /. Gay"'1, lui Nikephoros Phokas. * La 1003, o flot numeroas arab asediaz Bari de la nceputul lui mai pn la 20 sept. Blocat complet, flota dogelui Pier4 J. Gay, L'Italie meridionale et l'empire byzantin depuis l'avenement de Basile Ier jusqu' la prise de Bari par Ies Nor-mands (867-1071), Paris 1904, p. 345-349.

528 tro Orseolo elibereaz cetatea. Dogele e primit cu entuziasm n palatul catepanului. * ntors din ambasada sa la Constantinopol, Philagathos (era calabrez) fu atras n aventura lui Crescentius, care sfrsi att de tragic pentru dnsii. Episcopul de Placentia era un literat distins, care fusese educatorul lui Otto III. Gregorius V e alungat din scaun de Crescentius si Philagathos pus n locul su, sub numele loan al XVI-lea. Dar n conflictul acesta dintre partida national si germani, cei dinti sucomb. Philagathos e prins de armatele lui Otto, mutilat si nchis. Otto Kohlschiitter, Venedig unter dem Herzog PeterlI Orseolo, 991 bis 1009. Abhandlung zur Erlangung der philosophischen Doktorwiirde in Gottingen, Gottingen, 1868. La finele secolului X Venetia era sfsiat de rzboaie civile. Ura care desprtea familiile de seam izbucnea n revolte. Cnd dogele Tribunus muri (991), ochii tuturor se ntoarser asupra tnrului Pietro Orseolo si asa fu ridicat, la 30 de ani, pe scaunul ducal. Temeiul ntregii bune stri a poporului se sprijinea n Venetia pe comert. Din produse naturale, ea n-avea dect sare si peste. Industria atunci nu era dect morritul. Prima grij a dogelui fu s restabileasc legturile de comert n Est si Vest, ambasadele lui pornir la Constantinopol, la arabi si la Otto II, n primii ani ai domniei, si aduser de pretutindeni privilegiile comerciale care fcur din nou s prospere orasul mult ncercat. Otto al III-le a fu un mare amic al Venetiei. El acord ntinse privilegii comertului venetian. Orseolo se ngriji de protectia supusilor si care fceau negot n toate trile, obtinndu-le privilegii, n Adriatica, acest comert era nctusat de pirateria croatilor de pe trmul de Est. Orasele de coast si insulele Liburniei si Dalmatiei (Veglia, Arbe, Cherso, Lussin, Zara, Trau, Spalato, Ragusa) care, cu populatia lor romanic, stteau sub autoritatea Bizantului, sufereau jafurile vecinilor slavi - croati, narentani si zachlu-mieni (acestia la sud de Narenta pn la Ragusa). n anul 1000, 529 l NICOLAE BNESCU Zara, unde sttea comandantul bizantin al Dalmatiei, fu atacat, 40 de locuitori trti n captivitate. Dalmatinii romani cerur ajutor venetienilor, care erau si ei dusmanii naturali ai slavilor. O ambasad merse la Petru, fgduind a recunoaste suveranitatea Venetiei asupra Dalmatiei, dac i vor scpa de primejdia slav. Petru narma flota si la 9 mai 1000 porni din portul de la Olivo-lo, trecu pe coasta Istriei, salutat de episcopul de Parenzo si Pola, veni la Ossero, capitala insulelor Cherso si Lussin. Trecu la Zara, ntmpinat de prior (seful comunittii orasului) si de episcop cu suita lui, episcopii de Arbe si Veglia i fcur jurmnt de credint; de asemenea, marele jupan Dirzislavmcercz tratative (marele jupan croat). Petru surprinse 40 narentani care veneau din Apulia. Locuitorii din Bielograd, atunci capitala Croatiei, i se nchinar. La Trau i se prezent Surigna, fratele marelui jupan, cu fiul su stefan (viitorul mare jupan al Croatiei si ginerele lui Petru), spernd de la doge restabilirea lui n locul din care-1 gonise Dirzislav. Petru trecu la Spalato si primi de la episcop si ai si jurmnt de credint. Narentanii se supuser si ei. Lu cu asalt insula Lagosta (la sud de Curzola), cuibul piratilor. Pe continent fcu jurmnt episcopului de Ragusa cu ai si. n dou luni obtinu rezultate att de mari. Venetia fu stpna Adriaticei si ceremonia cstoriei cu marea - Sposalizio del mare -, care se srbtori anual la nltare, trebuie s dateze din acest an. Petru se numi ele acum duce al Venetienilor si Dalmatinilor", si nimeni nu se bucur mai mult de succesele acestea dect Otto ///(acum de 20 ani). El trecuse n 1000 a treia oar Alpii, afl n Pavia de la trimisul lui Petru (loan Diaconul) de aceste succese si ceru o ntrevedere cu dogele n Venetia. Fu primit la Sn Servolo, gzduit restul noptii la mnstirea Sn Zacharia. Apoi merse la

Palatul Dogilor, mpratul i botez o fiic dogelui. Apoi se ntoarse la corabia sa, la Pomposia, si n ziua urmtoare plec la Ravenna. Cnd Bari fu atacat de Saphii (1002), un renegat si subaltern al lui Giafar, suveranul Siciliei, si luni ntregi fu asediat, Petru alearg cu flota sa, apoi la 6 sept., ajuns n fata orasului, ptrunde 530 n port, aduce provizii nfometatilor si mpreun lupt trei zile, punndu-i pe arabi pe fug. Basilios II si Constantin VIII l rspltesc cu daruri bogate si cer s trimit pe fiul su lo.in la Con-stantinopol pentru cstoria cu Mria, fiica patriciului Argyros. El primeste din mna mpratilor pe sotia gratioas si frumoas, ve-nusta, spectabilis sponsa. (Cbronicon Venetum, 36, 15 si 24). 10. Cele din urm lupte cu bulgarii. Zdrobirea lor definitiv Asupra faptelor ntmplate de la 1005, cnd Basilios se ntoarse n Constantinopol din lunga lui campanie n Bulgaria si pn la 1014, n-avem aproape nici o stire precis. Ceea ce pare sigur e c rzboiul cu bulgarii n-a ncetat, n toat aceast perioad de timp, nici o clip. Skylitzes si dup el Cedrenus, afirm c mpratul ptrunse n fiecare an n inima Bulgariei, nimicind naintea lui tinuturile (II, 457). Samuel nu mai putea acum ataca si se mrgimea la defensiv, cutnd a mpiedica intrarea mpratului prin psurile Macedoniei, pe care le nchidea cu santuri si ntriri. Cea dinti mare lupt pe care ne-o descriu acesti autori e aceea care avu loc, n 1014, n strmtoarea Kim-balongu (Kt|ipoc Aoyyoi)), Cmpulungul romnesc, n prtile unde romnii erau numerosi, n valea Strymo-nului de Sus - si Kleidion. Samuel, stiind c mpratul obsnuia a intra prin aceste strmtori, le ntri puternic, cu santuri si palisade de lemn, ngrmdind acolo trupele sale. Cnd armata bizantin ptrunse nuntru, bulgarii i atacar de toate prtile, prvlind de sus asupra lor tot felul de proiectile. Situatia era foarte critic si numai datorit curajului strategului Nikephoros Xiphias, al themei Macedoniei, biruinta fu cstigat. 531 Acesta ocoli muntele Belasita (Balathista) si czu n spatele bulgarilor, care, prinsi din dou prti, fur cu totul zdrobiti. tarul abia scp din nvlmseal, fugind, cu fiul su, la Prilep. Cincisprezece mii de bulgari czur n minile bizantinilor175. Cronicarii bizantini afirm c Basilios voi s dea o lectie teribil ndrtnicilor si dusmani. Toti prinsii bulgari fur orbiti din ordinul su la fiecare sut si se las unuia un singur ochi, pentru a-i putea conduce pe ceilalti, cci ei fur trimisi la Prilep, lui Samuel. tarul, dobort de attea dezastre, era bolnav si, la vederea privelistei ngrozitoare, czu la pmnt, fr simtire. Dup dou zile el si ddu sufletul (6 octombrie 1014176)Biruinta aceasta de la Cmpulung, urmat de moartea tarului Samuel15", nseamn nceputul agoniei statului bulgar. Luptele se mai urmeaz, cu nversunare, ctiva ani. Dar lipsiti de curajul si talentul militar al sefului lor, bulgarii nu mai puteau spera vreo mntuire. Partidul national sczu simtitor, n urma attor nenorociri; marea, majoritate a poporului dorea acum pacea cu orice chip. Basilios continu mersul su biruitor nainte, cucerind fortul Matzukion, pe valea Strumitei. Unul din generalii si de seam, Theophylactos Botaneiates fu surprins de bulgari, n strmtoare si aproape toat armata ce o avea cu dnsul pieri. El nsusi czu n aceast lupt, mpratul asedie apoi Melnic, care se pred, si si retrase trupele la Mosynopolis, ca s se 175 Kekaumenos d cifra de 14.000. 176 Cedr., II, p. 458. 532 odihneasc. Acolo afl stirea mortii lui Samuel si, fr a lsa timp dusmanului s se refac, porni

iarsi asupr-i, ndreptndu-se de ast dat ctre Pelagonia. Bitolia, Prilapon (Prilep), Stypion (Istib, Stip) czur n minile sale. n 1015 el cuceri Vodena. Urmasul si fiul lui Samuel, Gabriel Roman, numit si Radomir, trimise un sol la Basilios cu scrisori de supunere. Acesta, drept rspuns, l expediaz n primvara 1015 pe Xiphias mpreun cu Constantin Diogenes ca s atace Moglena. Cetatea, puternic, se mpotrivi cu nversunare, mpratul e silit a veni el nsusi cu armata pentru a o asedia, si Moglena cade n minile sale. Basilios strmut de aici toat populatia la frontierele deprtate ale Persiei. Cetatea fu drmat la pmnt. tarul Gabriel Roman e asasinat n acel an de vrul su loan Vladislav, fiul lui Aron (1015). Noul tar face la rndul su propuneri de nchinare, care se primesc. Dar informat c Vladislav se pregteste pentru a ataca, mpratul se ntoarce cu armata iarsi n inima Bulgariei, devasteaz Pelagonia, ajungnd pn la Achrida, capitala tarilor bulgari, unde Samuel si fixase n cele din urm resedinta. Dup ce o cuprinde si pe aceasta, Basilios se ndreapt ndat ctre Dyrrachion, pe care loan Vladislav ameninta s pun mna. Dar nfrngerea suferit de o armat, trimis n Pelagonia, sub conducerea strategului Gonitziates si a protospatharu-lui Oreste, l face s se ntoarc n locurile acelea, mpratul se retrage apoi la Thessalonic, trimitnd un corp de expeditie sub comanda lui Xiphias ctre Tria-ditza. Toate fortretele din acea regiune cad n minile bizantinilor. La sfrsitul anului 1016, mpratul vine nc odat n aceast parte, asediind, fr izbnd, Pernikon (Pernic). 533 MCO1AE BANESCU n primvara anului urmtor, luptele se reiau. Cetatea Longos cade n minile bizantinilor; Castoria e asediat apoi, fr a putea fi luat. De aici, mpratul cucereste alte cetti, ntre care Setaena, unde se aflau enorme cantitti de gru. n ianuarie 1018, Basilios se ntoarce n Capital, n vremea aceasta, loan Vladi-slav e ucis la asediul cettii Dyrrachion, pe care se silea a o cuceri, n urma acestui eveniment, Basilios se ntoarce iarsi cu armatele n Bulgaria, pentru a nfrnge cele din urm rezistente. Aceast ultim campanie fu un adevrat triumf prin tinuturile sleite de attea rzboaie ale dusmanului. Krakras, unul din cei mai nsemnati sefi ai bulgarilor, se supune mpratului, mpreun cu peste treizeci de cetti. El se prezint biruitorului la Serrhes. Alt sef, Dragomuzos, cpetenia regiunii Strumitei TOC ev Tfj ZTpoi)|4.7UT^ri Ttapeaxrpcax;, urm exemplul su. Apoi Bogdan, castelanul fortre-telor din interior" (6 TCOV ev8oTepco Kctaipcov La Strumita, mitropolitul Bulgariei, David, i iesi nainte cu scrisori de la vduva lui Vladislav, care declara c renunt la drepturile sale asupra Bulgariei. Trecnd apoi prin Scopje, Stypion, Basilios intr biruitor n resedinta puternicilor tari bulgari, Achrida. Acolo i se nftis tnra vduv cu toti copiii si nepotii si, supunndu-se mpratului. Acesta o primi cu cinste, fgduindu-i a o lua la Constantinopol, unde avea s obtin rangul de patrikia zoste la curtea bizantin1521. O multime de alti nobili bulgari alergar aici, pentru a se supune cuceritorului. Acesta i primi cu 177 Ibidem, p. 467. 534 bunvoint, dndu-le ranguri nobiliare. La Deabolis (Devol) i se aduse Ibatzes, unul din aprigii lupttori, care singur nu voise a depune armele si fusese prins si orbit de generalul Daphnomeles. Trecnd de aici la Castoria, primind pretutindeni nchinarea celor din urm cpetenii bulgare, mpratul se ndrept ctre miazzi, strbtu Thessalia, locul attor nvliri prdalnice ale bulgarilor, aclamat de populatiile mntuite de lunga nenorocire, oprindu-se la Atena, pentru a aduce multumiri Panaghiei Atheniotis-sa, Fecioarei adorate n Parthenon. mpratul drui Mitropoliei din Atena multe si bogate odoare si porunci s se restaureze bisericile czute n ruine. G. Schlumberger, Recits de Byzance et des croisades Iere serie, Paris 1924, p. 58 si urm.: L'empereurBasileII Athenes. mpratul se ndrept ctre Sud, trecu frontiera Thessaliei, ajunse n Athena. El voia s

srbtoreasc triumful su pe vechea Akropole, fcnd acest pelerinaj la vatra elenismului. Vizita mpratului era o mare cinste pentru Athena, lsat de mult n istorie. Acest om aspru de rzboi, care ura stiinta si eruditia, zice Gregorovius, avea totusi constiinta c prin nimicirea monarhiei bulgare, el decisese victoria lumii grecesti asupra celei slave. Astfel amintirea gloriei nemuritoare a Athenei trebuia s trezeasc n inima eroului o veneratie mare pentru patria lupttorilor de la Marathon si Salamina. De aici el se ndrept n sfrsit spre Capitala sa, un-de-si fcu intrarea, triumfal, n primele sptmni ale anului 1019, aducnd n alaiul su strlucit pe vduva lui Vladislav, Mria, cu fiii si fiicele sale, pe toti printii si printesele statului strivit, dup uriasele lupte purtate timp de trei decenii. Una din fiicele lui loan Vladislav, 535 NICOLAE BANESCU Caterina, mritat cu Isaac Comnenos, va ajunge pe tronul mprtesc al biruitorilor si178. Astfel se ncheie acest rzboi crncen, care puse capt puternicei monarhii a tarului Samuel, si care ddu lui Basilios II supranumele cu care a trecut n posteritate, acela de Bulgaroctonul". Ultima campanie a lui Basilios II contra bulgarilor ndat ce afl de pieirea lui loan Vladislav, ucis la asediul cettii Dyrrachion de comandantul bizantin Niketas Pegonites, mpratul iese din Constantinopol. Ajungnd la Adrianupolis, l ntmpin fratele si fiul vestitului Krakras, predndu-i faimoasa fortreat Pernik si alte 35, pe care i primi cu cinste, nltndu-1 pe Krakras la rangul de patrikios. Veni apoi la Mosynopolis. Acolo se prezentar soli din Pelagonia, Morovisdos si Lipenion, prednd mpratului orasele. Pornind de acolo, sosi la Serres, unde veni si Krakras cu sefii celor 35 de castele predate, fiind bine primiti. Se supuse de asemenea Dragomuzos, oferind Strumitza si vzndu-se cinstit cu rangul de patrikios, aducnd cu dnsul si pe patriciul loan de Chadia, liberat din nchisoare (cci fusese prins de Samuel si sttuse nchis 22 de ani), ndat ce se apropie de Strumitza mpratul, veni arhiepiscopul Bulgariei David, cu scrisorile Mriei, sotia lui loan Vladislav, promitnd a ceda Bulgaria, dac va obtine mplinirea dorintelor sale. Veni n ntmpinarea lui si Bogdan, seful castelelor din interior si e cinstit si acesta cu rangul de patrikios. De acolo merge la Skopje si lsn-du-1 ca strategos autokrator n oras pe David, patriciul Areianites se ntoarce pe la Stypion si Prosakon n aclamatiile poporului. Lund-o apoi spre dreapta ajunse la Ahrida, si aseaz lagrul, tot poporul primindu-1 cu aclamatii. Orasul e asezat pe o nltime, lng un lac foarte mare, de unde si ia izvorul fluviul Dri-nos, mergnd ctre nord, apoi ntorcndu-se spre Apus si vrsn Schlumberger si altii o socotesc fiica lui Samuel, dar e mai probabil c a fost fiica lui loan Vladislav (v. art. lui Lascaris): Sceau de Radomir Aaron, BSI, III, 1931 (404-412). Aaron fu ridicat de Isac Comnenul n 1057 la rangul de proedros. 536 du-se n Marea Ionic (eig TO loviov), la castelul Ilissos, metropol fiind ntregii Bulgarii, n care s-au construit palatele regilor bulgari si se aduna tezaurul lor. Deschizndu-le, mpratul gsi multi bani si coroane btute cu mrgritare si haine tesute cu aur si 100 centenarii de aur, pe care toate le cheltui n plat la soldatii si, lsndu-1 pe Eustathios Daphnomeles cu o puternic garnizoan. Iesi apoi n lagr si o primi pe vduva lui loan Vladi-slav, cu cei trei fii si sase fiice ale sale, prezentndu-i si pe fiul natural al lui Samuel si dou fiice ale lui Radomir, fiul lui Samuel, si cinci fii, dintre care unul orbit de loan, cnd l ucise pe Radomir, fiul lui Samuel, cu sotia lui si pe Vladimir, ginerele lui. Erau si alti trei fii, nscuti din loan, dar fugiser n muntele Tmoron. mpratul o primi cu bunvoint si ddu ordin s o pzeasc, mpreun cu ceilalti. Se prezentar mpratului si alti megistani ai bulgarilor, Nestoritzes, Zaritzes si Dobromir cel Tnr, fiecare cu trupele sale, si fur primiti binevoitor si cinstiti. Atunci si Prusia-nos cu cei doi frati ai si, copii ai lui Vladislav, fugiti n Trnovo, unde fuseser nconjurati, trimit la mprat, cernd garantii pentru a se supune si ei. mpratul ddu un rspuns plin de filantropie. Merse apoi la Prespa, construind n drumul su dou castele; de la Prespa, vine la Diabolis unde-i primeste cu

vorbe mngietoare pe Prusian si fratii si, cinstindu-1 magistros, iar pe frati patricii. Acolo fu adus si Ivat (Ibatzes), orbitrs>. Atunci si Nikolitzas, de attea ori capturat si eliberat, veni noaptea ca s se supun mpratului. Acesta ns nu vroi s-1 vad, ci-1 trimise la Thessalo-nic poruncind s fie nchis. Rndui apoi cum crezu mai bine n privinta oraselor Dyrrachion, Koloneia si Drynupolis, si punnd grzi n theme si strategi, dnd voie ca din prinsii romani cti vor s rmn n tar, iar care nu s-1 urmeze, veni la Castoria ((ptiXocKaq Toq i5e(j,aoi iccci OTpatityo'bc, eTucifiaaq...). Acolo i se aduser dou din fiicele lui Samuel, care, vznd-o pe Mria, sotia lui loan, stnd lng mprat, se aruncar asupra ei ca s-o omoare. Dar mpratul le potoleste mnia, promitnd s le cinsteasc si s le covrseasc de bogtie, iar pe Mria, cinstindo cu demnitatea de tcoatr], o trimite n captivitate, mpreun cu copiii. Xiphias distruge castele ev Zeppioic; mi tco SCOCKCO. Si merge mpratul la castelul Stayoik;, unde veni Elemgos, archon de 1 Cedr. II, 467-470. 537 I Belograd, n haine umile, cu colegii si. De acolo pornind, veni la Athena. La Zetunion, vznd oasele bulgarilor czuti acolo, cnd magistros Nikephoros Uranos l btuse pe Samuel, se minun. si admir zidul ridicat de Rupen la Thermopile, pentru a-i opri pe bulgari. Fiind n Atena, aduse n sanctuarul Maicii Domnului multumiri pentru victoria sa si mpodobind templul cu mrete si strlucite daruri, se ntoarse la Constantinopol. si prin marele portic al Portii de Aur intr triumfal, mpodobit cu coroan de aur, precedat de Mria, vduva lui Vladislav, de fiicele lui Samuel, si de ceilalti bulgari. Era indictia a Il-a, anul 6527. si astfel, cu trofee si biruint, intrnd n Marea Biseric si nltnd cntece de multumire, merse n palat. Dup supunerea Bulgariei, trec la dnsul si croatii, cu sefii lor, doi frati. Numai comandantul de Sirmium, fratele lui Neston-gos, Sermon, nu voi s se supun. Constantin Diogenes, comandantul din prtile vecine, e trimis sol la dnsul. Diogenes l suprim si e pus s conduc tinutul, n locul su. Dup supunerea definitiv a ntregii Bulgarii (cel din urm sef adus la ascultare fu Sermon, castelanul faimoasei cetti Sirmium, pe Sava, ucis de Constantin Diogenes), mpratul reorganiza aceast tar, multumindu-se a ocupa cettile principale cu garnizoane bizantine si a pune n fruntea administratiei guvernatori cu titlul de duci" sau catepano". Vechile obiceiuri ale statului bulgar nu se rsturnar prin urmare si, afar de ocupatia militar, nu se inova nimic, impozitele de exemplu, se percepur n natur ca pe vremea tarului Samuel. Basi-lios II dovedi n aceast privint nu mare simt politic. El ls Bisericii bulgare forma sa national180. 180 n myiAXvov din mai 1020 ctre loan arhiepiscopul de Ohrida: ei yp if\q x&puq eyicpaTEq Lyev6^e$a, cc/l^ toc TOdJtrtq 5i.Kaioc TcapoTtaota 5ie/ripfioa|j.Lv. Cf. Dolger, Regesten, I. Teii, nr. 806807, p. 104. [I. Snegarov, Istorija na Ohridskata arhiepiskopija, ed. II, voi. I, Sofia, 1995, p. 52-631. 538 Numai patriarhatul fu nlocuit cu arhiepiscopatul de Achrida. Trei novelle ale mpratului prescriau ntinderea arhiepiscopatului, asa cum fusese pe vremea tarului Petru. Jurisdictia sa se ntindea si asupra Vlahilor din toat Bulgaria". Numai Mitropolitul de Drstor rmnea supus Patriarhiei de Constantinopol. B. Granic, Kirchenrechtliche Glossen zu den vom Kaiser Basilios II. dem autokepbalen Erzbistum von Achrida verliehenen Privilegien, Byzantion" XII, 1937, p. 395-415. Basilios II ddu 3 edicte de privilegii pentru arhiepiscopatul de Achrida, din care numai al doilea e datat (mai 1020). N-au ajuns la noi n original, ci numai n documentul de confirmare a privilegiilor, dat de Mihail VIII Paleologul n august 1282. Motivele acordrii acestor privilegii au fost politice mai ales. La asta a contribuit poate si

momentul politic religios (n-a vrut s mreasc sfera de influent a patriarhului de Constantinopol). ndemnul pentru acordarea privilegiilor i-a venit de la arhiepiscopul de Achrida, loan. ntinderea teritorial a arhiepiscopatului de Achrida (=Ohrida) era mult mai mare dect a lustinianei Prima. Structura etnic: mai ales slav, cu o mpletire de resturi ale populatiei romanice (numit aci P^oc^oi) si ale elementelor grecesti din orase mai cu seam. De-a lungul Vardarului apar si asezri turcesti (oi rcepi TOV pkxp86cpetov ToupKoi). Situatia de drept a arhiepiscopatului autocefal de Ohrida nu e determinat mai de aproape, si nici raporturile cu celelalte regiuni autocefale. Basilios o presupune cunoscut, cci ntreste numai situatia ce o avuse sub Samuel. Era o organizare bisericeasc independent, alturi de celelalte organizatii independente, deci pus alturi de patriarhii de Roma, Constantinopol, Alexandria, Anthiochia, Ierusalim, de arhiepiscopul de Cipru (p. 103). Cpetenia acestei organizri poart titlul de p%iEKiaKonoq, dieceza sa: ocpxieTuaKOTiT]. n novellele mpratului lustinian, episcopii de Roma, Constantinopol, Alexandria, Antiochia si Ierusalim au titlul complet de pxvercioKortoc; tcod JiaTpmpxriq. Jurisdictia nu e cuprins n edict, dar prin analogie cu vechile auto539 NICO1AE BNESCU cefale diecese trebuie s admitem c aveau consacrarea episco-pilor sufragani, precum si supravegherea. Constitutia si organizarea se deosebesc de ale celorlalte prin lipsa categoriei de mijloc a episcopilor, aceea a mitropolitilor, care n organizarea patriarhatului erau a doua instant n domeniul administrativ si al judectii bisericesti. Dispozitii pentru imunitatea clericilor, se ntind la ETtipeia, oKou,68iov. Regleaz situatia material a arhiepiscopului, i d dreptul de a ridica darea KCIVOVIKOV de la episcopii sufragani si de la toti vlahii si turcii din arhiepiscopat. Boierii si pstrar privilegiile. Multi dintre ei fur primiti n nobilimea imperiului, fiind atrasi astfel n serviciul su. 11. Expeditia n Armenia si Georgia (1020-1022). Noi anexiuni la imperiu ndat ce sfrseste cu bulgarii, Basilios II porneste n expeditie n regiunile Caucazului, unde stpnirea sa ncepuse a fi serios amenintat. Regele din Georgia (p%cov if\c, 'Apaayicc<;, i zic bizantinii), Giorgi sau Keorki I, uzurpase posesiunile mostenite de mprat n acele prti prin testamentul lui David. El atrsese n aceast revolt pe Sempad (Sembat, Smpad), regele Armeniei si nvlea adesea peste frontierele imperiului, jefuind. Basilios se hotr a-i aduce la ascultare pe rebeli si, n fruntea unei puternice armate, porni, ctre sfrsitul anului 1020, prin ntinsele theme ale Asiei. Urcnd cursul superior al Eufratului, el ajunse la puternica cetate Karin (Erzerum de azi), care se afla atunci n minile bizantinilor, mpratul trimise de aici emisari adversarului su, invitndu-1 la supunere, n urma rspunsului negativ ce-1 primi, nainta mai de540 W * parte, n inima trii, devastnd tinuturile. Pe marginile lacului Balagatsis, o parte a trupelor sale se ciocni cu ariergardele armatei georgiene, mpratul se arunc n urmrirea dusmanului, care fuge necontenit din fata lui. Detasamentele trimise n toate prtile pustiesc tinuturile fertile ale trii, mpratul ierneaz la Trape-zunt, unde primeste propuneri de pace. Patriaihul Armeniei, Bedros I, i aduce scrisori de supunere din partea regelui Sembat (nceputul lui 1022), aflat n lupt cu propriul su frate si amenintat pe deasupra de turcii selgiucizi, care acum si fac ntia oar aparitia n prti ale Armeniei pe care aveau s le pustiasc apoi de attea ori; regele armean se hotr a ceda dup moarte statele sale imperiului, asigurnclu-si astfel protectia care-i era acum foarte necesar, mpratul primi aceste propuneri, rspltindu-1 pe rege cu titlul de magistral. Un alt puternic sef armean, Senakherim, suveranul din Vaspuracan (BaaTtpaKccvia), hrtuit de

luptele intestine ce sfsiau Armenia, amenintat de sefii arabi din apropiere si speriat mai cu seam de aparitia turcilor selgiuciti, se hotr de asemenea de a-si ceda regatul mpratului bizantin, care-i ddu n schimb titlul de kuropalates si provincia Sebasteia (Siwas), unde se strmut cu toat familia sa, cu sefii, rzboinicii si o parte nsemnat a supusilor si. tinutul su fu anexat la imperiu, cettile ocupate de garnizoanele mpratului182. Regele Georgiei rezist ns si, n timp ce schimb ambasade cu mpratul, artndu-se gata a se retrage din domeniile ce fuseser cedate de David, el Dolger, Regesten, I. Teii, nr. 813 (p. 105). : n 1021/1022, cf. Dolger, Regesten, I. Teii, nr. 809 (p. 104). 541 NICOLAE BANESCU cuta numai s cstige timp pentru a-1 birui pe mprat. O rscoal se produse atunci n spatele mpratului si regele georgian nu era strin de ea. Cei doi generali lsati n Asia Mic, vestitul Nikephoros Xiphias si Nikephoros Phokas, fiul lui Bardas, se nteleser pentru a ridica mpreun armele mpotriva lui Basi-lios. Dar Phokas fu ucis de Xiphias, la o ntrevedere ce o avur si acesta nsusi e prins, fr mult greutate, de ctre Theophylaktos Dalassenos, trimis de mprat mpotriva rsculatilor, n amintirea marilor servicii ce i le adusese n rzboaiele cu bulgarii, mpratul i ls viata si Xiphias fu silit numai a se retrage ntr-o mnstire. n sfrsit, n septembrie 1022, Basilios zdrobi, ntr-o mare lupt, armatele lui Giorgi si acesta fu silit a cere pacea. El prsea n minile bizantinilor toate cettile si teritoriile care fcuser parte din mostenirea marelui curopalates David, precum si o parte chiar din propria sa stpnire. Astfel se ncheie aceast expeditie care mpinse hotarele imperiului dincolo de Eufrat. Ea fu cea din urm biruint strlucit din lunga si zbuciumata carier militar a lui Basilios II. Z. Avalichvili, La succesion du cumptate David d'Iberie, dy-naste de Tao, Byzantion", 8, 1933, p. 177-202. Istoria curopalatului David din Tao (t 1000) e cunoscut prin interventia sa viguroas pentru a salva tronul lui Basilios II, amenintat de rscoala lui Bardas Skleros (978-979). Contingentele trimise de el au decis, se pare, n a doua btlie de la Pancalia, victoria imperialilor. David, om de stat ntelept, obtinu n schimb anume compensatii teritoriale ce i s-au dat cu titlu viager numai. El a lsat la moartea sa toate posesiunile lui Basilios II si acesta 542 venea n persoan acolo, ca s-si ia mostenirea n primire. Un nou statut teritorial a fost fixat la aceast frontier a statului bizantin si violarea lui de regele abkhazo-georgian Giorgi I a adus rzboiul din 1021, care a ntins hotarele imperiului pn n valea fluviului Kour. n pragul secolului al Xl-lea, un curent se desemna n politica caucazian, la hotarele Imperiului bizantin, curent plin de viitor si destul de puternic pentru a tine piept si imperiului si, mai trziu, turcilor. El tindea a reuni ntr-un mnunchi diferitele tinuturi georgiene, un fel de tendint pancaucazian. Aceast miscare din care va iesi monarhia abkhazo-georgian, singura formatie politic autohton durabil n Caucaz, se leag de persoana si activitatea curopalatului David din Tao. Pentru a vedea clar n certurile bizantino-iberiene din vremea lui Basilios II, trebuie deci s tinem seam de aceste dou tendinte contradictorii si profunde, care se izbeau n Caucaz, anume absorbirea treptat a principatelor si regatelor armene de ctre Imperiul grec si formarea regatului Georgiei, nucleu al unui vast stat caucazian. Cobortor n linie direct din curopalatul Asot (f 826), David fcea parte din acea familie a B agratizilor georgieni ale crei ramuri exercitau, sub vaga si deprtata suveranitate bizantin, un fel de condominium pe teritoriile Ciorokului de mijloc (Tcho-rokh) si cursului superior al fluviului Kour (Kura). La nceputurile lor n aceast regiune muntoas, ei o gsir aproape pustie, devastat de rzboaie si invazii. Coloni georgieni fugind de regimul arab, repopular aceste tinuturi. Ei se grupar n jurul familiei domnitoare, instalate cu Asot curopalatul la Arta-nandj, n Clardjeth. Se form o

traditie dinastic pe care Porphy-rogenetul o nregistra n secolul al X-lea si care si-a gsit interpretul su n Soumbat, fiul lui David, poate un Bagratid, autorul unei cronici a acestei familii. Pe acest pmnt se ridicar catedrale, biserici, mnstiri georgiene, adesea n locul vechilor cldiri armene, n epoca curopalatului David, aceast parte a bazinului Ciorocului era georgian de dou secole. Nu se poate spune cum a nceput situatia politic a lui David Curopalatus. Stpn pe un domeniu ereditar modest n Tao, el fu apreciat de timpuriu de bizantini, ca un aliat pretios n raporturi543 le lor cu numeroasele principate crestine si musulmane care se formar, ntre lacul Van si Caucaz, pe urmele dominatiei arabe. Preeminenta sa ncepe din timpul lui Romanos II (f 963), cci e probabil c n acea epoc a primit n beneficiu de la imperiu anumite teritorii n tara superioar, despre care vorbeste Viata georgian a hagioritilor loan si Euthymios (Vita Beatip.n. loban-nis atque Euthymii, An. Boli., t. 36-37). Dar importanta lui iesi la iveal cu prilejul luptelor intestine de la Bizant, n anii 978-979, apoi cu rolul su de arbitru ntelept n afacerile Georgiei si Armeniei. Principalul motiv pentru care David merit recunostinta armenilor a fost eliberarea teritoriilor lor ntre Erzerum si lacul Van. n Georgia, rolul su fu eminent. El a fost creatorul regatului Georgiei, sau al monarhiei abkhazoiberice. Iat faptele principale. Neavnd copii, adopt si crescu ca mostenitor n Tao pe tnrul Bagrat, cobortor, prin mama sa, din regii Abkhaziei, si prin tatl su, Gurgen, din dinastia bagratid din Karthli, creia David nsusi i apartinea, ndemnat de tendinta unitar care se manifesta atunci, curopalatul ncerc a asigura lui Bagrat cele trei mosteniri: Tao (prin adoptie); Abkhazia (domeniul mamei sale); Karthli, patrimoniul su propriu, administrat de tatl su Gurgen. Bagrat fu proclamat (974-975) ca mostenitor de Karthli; devenit major, fu proclamat n 977-978 ca rege de Abkhazia. n 1008 i succed tatlui su n Karthli si rmase n fruntea regatului unit pn la moartea sa, n 1014. Basilios II, beneficiarul ultimelor dispozitii ale lui David, veni n conflict cu George I, regele Georgiei, fiul lui Bagrat III, mostenitorul prezumtiv al curopalatului. * Ajutorul dat lui Basilios II contra lui Bardas Skleros fu rspltit cu cesiuni teritoriale n tinuturile superioare ale Greciei". Autorul istoriei universale", stefan din Taron, zis Acolik, precizeaz aceste teritorii: Karin (Theodosiopolis biz., viitor Erzerum), Basian (Phasiane), fortreata Sevuk etc. Instalarea lui David la Karin si n Phasiane fu conform politicii urmrite de Bagratizii georgieni. Cantoanele din Harkh si Apahounikh erau orientate ctre lacul Van, de asemenea. Aceste teritorii cedate de imperiu ntre Erzerum, Olthisi (afluentul Ciorokului) si lacul Van trebuiau 544 n mare parte s fie cucerite. Curopalatul duse o politic de largi vederi. Principala provincie cedat, Apahounikh, rmase n puterea lui Bad, emirul de Akhlat, un Nerwanid, pn la moartea sa, n 990-991. Atunci fu cuprins Manazkert de trupe aliate ibero-ar-meniene (998-999). Pierdut n 1070, n minile lui Alp-Arslan, fu recucerit de Romanos Diogenes, pentru a fi pierdut definitiv dup marea nfrngere a Bizantului din 19 august 1071. Marele curopalat muri 30 martie 1000. Cronicarii armeni l acuz pe Basilios II de a fi instigat pe nobilii din Tao pentru a-1 asasina. Ar fi turnat otrav n caliciul oferit curopalatului n timpul slujbei. Matei de Edesa vorbeste de asemenea de un nelegitim complot contra acestui venerabil print. si el mentioneaz liturghia homicid" si o tentativ infructuoas de otrvire prin cuminectur; n fine, curopalatul ar fi fost nbusit cu o pern de episcopul georgian Hilarion, la instigatia nobililor curtii sale. Cronicile georgiene nu pstreaz amintirea acestui asasinat. Se poate presupune c aceast versiune a fost fabricat n mediul antigrec si antiortodox al autorilor armeni. La Arisdaghes, curopalatul a fost asasinat de nobilii si, din factiunea prieten

bizantinilor, la Mathei de Edessa dimpotriv, mpratul rzbun asasinatul, prin pedeapsa cu moartea a asasinilor. ntre Bagrat III si tatl su adoptiv a f ost mare nentelegere. El a fost acuzat, la un moment dat, de a fi hrnit cele mai negre gnduri fat de curopalat. Cearta aceasta se pune ctre anul 988. David era ru vzut pentru legturile lui cu imperiul. Asa s-ar explica schimbarea sentimentelor Iui David fat de Bagrat III si testamentul su n favoarea lui Basilios II. Curopalatul odat disprut, Basilios II alerg pentru a-si lua n posesie mostenirea. El fu primit la Havacic, lng Erzingian, de regele abkhazilor Bagrat, prin adoptia lui David, si de tatl su Gurgen, regele Iberilor. Acesta fu nltat la rangul de magistros, fiul su la aceea mai nalt de curopalates. De acolo Basilius continua vizita propriettilor sale, trecnd la Manazkert si de acolo la Olthisi. nainte de a se ntoarce la Constantinopol, proced la instalarea noilor autoritti: guvernatori, judectori, comandanti etc. Grbit a se ntoarce, bulgarii i dau de lucru, nu duse pn la capt litigiul teritorial cu printii georgieni. Conflictul izbucni pu545 tin dup plecarea sa. Gurgen, mai lezat de vecintatea grecilor, deschise campania si ocup partea bizantin din Tao. Neputnd lua fortreata Olthisi, si instala tabra la Mamruan. O armat bizantin veni contra lui n Phasiane. Se negocie apoi. E sigur c n 1001 Basilios nu putu s-si impun vointa cu totul dinastilor georgieni: o parte a mostenirii curopalatului era lsat lor. mpratul trebui s se acomodeze cu acest compromis si situatia rmase neschimbat ct tri Bagrat III, om activ si energic. Sub urmasul su, George I, rzboiul izbucni. Fie c el vru s ocupe o parte din mostenirea lui David ocupat de bizantini, fie c Basilios, liber n Balcani dup 1018, vru s pun ordine n chestiunea teritorial din Iberia. Dou campanii avur loc: 1021 si 1022. n interval, Basilios, care comanda personal, sttu n Trapezunt. Trupele fur cantonate pentru iarn n Khaldia, pe trmul Mrii Negre, dup o prim campanie fr rezultat. Campania din 1022 sfrsi cu o victorie complet a bizantinilor. Dar care fu rezultatul acestui conflict sngeros, din punct de vedere teritorial ? Olthisi, Erzerum, Basian, fur ocupate de bizantini. Georgia fu aruncat dincolo de linia care desprtea Tao n dou. O serie de fortrete n valea superioar a fluviului Kour fur asigurate de asemenea pentru Bizant. Acest rezultat nu constituia mai putin un succes considerabil. Stabilirea la Olthisi si n enclavele din propriu-zisa Georgie i usurar opera de dezintegrare a Georgiei. Prin mijloace de atractie, Bizantul stiu s-si cstige feudalitatea provinciilor georgiene si multi vasali ai lui Bagrat IV (George I moare n 1027) trecur n serviciul Bizantului. O nou faz a relatiilor ibero-bizantine ncepea si influenta bizantinilor devine tot mai mare. Liparit Orbeliani, puternicul vasal al lui Bagrat IV, va aprea ca un adevrat aliat al imperiului. Achizitiile lui Basilios II, fcute n paguba Georgiei si Armeniei, fur ncorporate n thema bizantin a Iberiei, cu Erzerum si Ani ca bulevarde principale. Statele armene fur absorbite cu totul, n momentul n care se termina rzboiul ibero-bizantin, acordul definitiv fu semnat, prin care Senakherim, dinastul din Vas-puracan si socrul lui George I, ced domeniul su, la Est de Van, mpratului grec. Mai trziu, anexarea micilor regate ale Bagrati-zilor armeni fu desvrsit, n timp ce se arta tot mai mult peri546 colul turc. Constienti de puterea lor restaurat, bizantinii conce-pur, ctre finele secolului X, planul unei lichidri generale a acestor regate si domenii, aproape independente, care umpleau frontierele orientale ale imperiului, n Armenia si Iberia. Plan de lung durat, favorizat de altfel de frmitarea n care se afla mai ales Armenia. Sub presiunea bizantinilor, Bagratizii georgieni, prsind domeniile lor n Armenia, se vor retrage n posesiunile lor abkha-zo-georgiene. Mai bine situati geograficeste dect confratii lor din Armenia, ei vor lupta acolo unde altii abdicau si vor ajunge mai trziu la un grad considerabil de prosperitate si putere. Ei vor urma exemplul lui David Curopalatul, ncercnd a-si asocia la opera

de consolidare a Georgiei trile limitrofe din Armenia1'31. 12. Tulburrile din Italia. Restaurarea puterii imperiului n Apus Dup moartea lui Otto III (1002), Henric II de Bava-ria se urcase pe tronul Imperiului de Apus. n posesiunile bizantine ale Italiei, nemultumirea populatiilor lon-gobarde stoarse de administratia abuziv a imperiului, provoc o miscare violent, care lu proportii si amenint a pune capt stpnirii grecesti din Italia sudic. n fruntea miscrii se afla un bogat longobard, din Bari, cu numele Meles sau Melo. mpreun cu fratele su sau cumnatul su Datto (Dattus), el se hotr a scutura jugul nesuferit al guvernatorilor bizantini. Revolta izbucni n mai 1009. Rebelii ptrunser n Bari, pe care-1 tinur o vreme. Ei si asigurar ajutorul arabilor, care atacau, n aceeasi vreme, tinuturile sudice ale Italiei. mpratul era ocupat cu rzboiul su n Bulgaria; trimise ns, mpotriva rsculatilor, pe protospatharul 547 N1COLAE BANESCU Basilios Argyros (Mesardonites), strategul de Samos, cu o puternic armat. Dup dou luni de asediu, Bari fu ocupat de bizantini (iunie 1011) si Meles cu fratele su si gsir refugiul pe lng printul de Ca-pua, Pandulf II. Meles si caut atunci aliati pretutindeni, pentru a relua lupta. Bizantul va cunoaste acum un nou dusman, care va fi pentru el mult vreme o primejdie real: normanzii. Papa Benedict VIII, care nu era bucuros de a vedea ntinzndu-se iarsi influenta bizantin n apropierea sa, i ddu tot sprijinul. Normanzii pelerini, care de mult vreme obisnuiau s se nchine n biserica Sfntului Mihai de pe muntele Garganus, mai sus de Bari, pe coasta Adriaticei, l ntlnesc pe Meles n haine de mod bizantin; acesta le povesteste istoria si nefericirile sale, i convinge c grecii ar putea fi usor alungati si le spune c dac ar vrea s lupte cu el, ar gsi acolo o prad bogat. Ei fgduiesc s se ntoarc cu tovarsi de-ai lor mai numerosi. Ajunsi acas, trsc cu dnsii pe mai multi si se unesc cu rebelul. Cu ajutorul lor, Meles porneste n primvara anului 1017 asupra Apuliei. Catepano" al tinuturilor bizantine era acum Leon Tornikios, supranumit Kontoleon (Leon cel Scurt). O lupt, pe care o pierde, deschide drumul nvlitorilor ctre sud. Tornikios e rechemat la Constantinopol si n locul su e trimis Basilios Bojoannes sau Bojannes, un sef energic, care sosi la 1018 cu ntriri. Acesta stiu s-si atrag de partea sa pe printul de Capua. ntro lupt sngeroas (oct. 1018), aproape de Cannae, el zdrobeste armata lui Meles. Normanzii pier aproape toti n aceast aprig izbire. Meles, nemaiputnd afla sprijin pe lng 548 r sefii longobarzi, care, n urma dezastrului su, cutau a se apropia iarsi de bizantini, se retrase la nceputul anului 1020 n Germania la Bamberg, ndjduind a-1 hotr pe Henric II a interveni n favoarea sa n Italia sudic, mpratul i recunoaste titlul de duce de Apu-lia. Dar Meles moare acolo, n aprilie 1020, fr a-si fi putut ndeplini visul. Biruitor, noul catepano" ridic o serie de cetti la granita de nord a Apuliei, printre care cea mai puternic era Troia, a crei paz o ncredinta normanzilor intrati n serviciul su. Obtine de la Pandulf trecerea armatei prin teritoriile sale si-1 atac n 1021 pe Datto, n turnul su de la mbuctura apei Garigliano183, unde papa i oferise azil. Dup un asediu de dou zile, turnul fortificat cade si Datto este luat prizonier la Bari, plimbat pe un mgar si aruncat n mare (iunie 1021). Astfel puterea imperiului se ntinse iarsi, datorit acestui mare sef militar, n Italia de la Troia pn la limitele statului pontifical. tinutul de nord al Apuliei, unde ridic si restaura orase, se si cheam tara Cate-panului, de unde numele de Capitanato". Henric II trecu, la struintele Papei, n Italia, pentru a nfrna aceast expansiune a grecilor de la sudul peninsulei (1022). El asedia puternica cetate Troia, aprat cu mare ndrtnicie de normanzii lui Bojoan-nes. mpratul sttu sub zidurile ei zadarnic, mai bine de trei luni si trebui s se multumeasc n cele din urm cu o aparent de capitulare. El se retrase ctre nord, fr alt

rezultat dect recunoasterea autorittii sale din partea principilor longobarzi. ndat dup re1 Mai sus de Napoli, n golful Gaeta. ;<~ 549 NICOLAE BANESCU tragerea sa, nemultumirile si luptele izbucnir iarsi n sudul Italiei. Bizantinii si recstig nrurirea lor atotputernic asupra micilor state longobarde. mpratul Basilios II, la captul vietii sale glorioase, hotrse a pune piciorul si n aceste ndeprtate posesiuni zbuciumate ale imperiului su. El se gndea serios a smulge Sicilia din minile arabilor, pentru a-si asigura stpnirea Italiei sudice. O armat numeroas, compus din varegi rusi, bulgari, vlahi, turci (unguri) si din contingente ale themei Macedoniei, fusese expediat, n primvara anului 1025, pentru a deschide aceast campanie care ar fi ntors, poate, pentru mult vreme mersul lucrurilor n Italia sudic, n curnd trebuia s urmeze si mpratul. Dar moartea sa puse capt acestui mare proiect. Cu un an nainte o expeditie a rusilor, sub comanda unui sef ndrznet, Chrysocheir, ptrunsese n Bosfor, amenintnd Capitala. Iesind n Arhipelag, flota ruseasc fu nimicit cu totul de flota themei Kibyrraiotes, de strategul de Samos David si de Nike-phoros Kabasilas, ducele de Thessalonic (Cedrenus, II, p. 478-479). La 15 decembrie 1025, Basilios si ddu sfrsitul, dup o scurt boal. El l chemase, cu cteva zile mai nainte, pe fratele su Constantin, si depusese n minile sale conducerea imperiului. El lsa imperiul n cea mai mare putere. Lunga sa domnie, de 50 de ani, i zdrobise pretutindeni pe dusmani, restaurase hotarele cele mai ndeprtate. Niciodat Imperiul bizantin n-a avut un prestigiu mai mare. 550 13- Actele interne si novellele lui Basilios II Cu aceeasi rar energie, Basilios stiu s intervin n afacerile interne ale statului, silindu-se a pune capt relelor care spau la temeliile lui. El fu nsufletit de nobila dorint de a pune capt ntinderii marii proprietti n paguba celor mici. mpratii Romanos Leka-penos (922 si 936, novelle) si Constantin VII interveniser energic pentru a opri aceste abuzuri. Nikephoros Phokas fusese pentru un tratament egal, el sustinuse si drepturile clasei proprietarilor feudali. Adversarul lor nenduplecat fu Basilios II. Revoltele teribile ale lui Skleros si Phokas l fcur s ia msuri severe pentru a mpiedica puterea lor. Basilios ddu n aceast privint o novell celebr n 996 (Dolger, Regesten, nr. 783, p. 100), prin care lua msuri mpotriva bogatilor, ntrind vechile dispozitii ale lui Romanos Lekapenos (novell din 922). Novell aceasta cuprinde un numr de adnotatii scrise de mpratul nsusi, pe marginea textului ce i se prezentase spre semnare, mpratul ncepea prin a constata numeroasele plngeri ce primise, n timpul cltoriilor sale, din partea celor sraci (tEvrjTEq) mpotriva celor puternici (8i)vocToi), care le uzurp propriettile, asigurndu-si posesiunea prin mpiedicarea pgubasilor de a-si reclama drepturile n timp de 40 de ani (dup care urma prescriptia). Basilios ilustreaz constatrile sale cu numele celor mai de seam latifundiari ai vremii: familiile Phokas si Maleinos. mpratul relateaz un caz nou, care ne arat cum se putea ajunge din clasa mai de jos la aceast situatie, prin acaparare; este al lui Philo-kales, simplu tran, care mai nainte tria ca oricare altul, din munca bratelor sale, iar acum era mbogtit, 551 NICOLAE BANESCU ajuns la nalte demnitti si stpnind imense domenii. mpratul, trecnd prin posesiunile acestuia si primind plngeri de la cei despuiati, porunci ca toate constructiile ridicate de dnsul pe aceste pmnturi rpite sracilor s fie rase si pmnturile restituite acestora. Basilios hotrste c asa se va ntmpla cu toti aceia care si vor apropria n chip silnic bunurile sracilor. Prescriptia, de 40 de ani ori chiar mai lung, nu va avea puterea de a mpiedica ntoarcerea bunurilor ctre vechii lor posesori, care nu sunt tinuti a rscumpra cheltuielile si mbunttirile fcute.

Mai departe, mpratul, convins c o multime de mici proprietti au fost cstigate de mnstiri, prin aceea c un tran, cldind o biseric, i druia proprietatea, pe care, dup nastere, punea mna mitropolitul ori episcopul, interzice acest lucru pe viitor, poruncind restituirea pmnturilor. Unde se afl cel putin doi sau trei clugri n serviciul bisericii, bunurile nu se vor restitui, dar ele si vor pstra calitatea de bunuri trnesti si episcopul ori mitropolitul nu vor avea dreptul de a dispune de dnsele. mpratul interzice mai departe transformarea bisericilor de sat n mnstiri, prin sporirea numrului clugrilor la mai mult de nou sau zece. El declar nule toate hrisoavele (chrysobullele) date de fostul parakimomenos Basilios, recunoscnd valabile numai pe cele revizuite de dnsul, care vor purta mentiunea etr|pfrf}r| (a fost confirmat"). Basilios II, novella din l ianuarie 996 Cvo^o-erna, mpratul, prin judecarea personal a proceselor si cu prilejul sederii sale recente n Asia Mic, a observat cu propriii si ochi rapacitatea celor puternici", de aceea hotrste: 552 [STORIA IMPERIULUI BIZANTIN Achizitii ale puternicilor" de la cei srac?, care dateaz dinainte de prima lege a lui Romanos I (deci nainte de aprilie 922) si pot fi dovedite prin documente corespunztoare, vor rmne valabile. Dar pentru dobndiri care s-au fcut dup acest termen, pn la l ianuarie 996, sau se vor face n viitor, prescriptia nu va avea nici un efect (n genere 40 ani); proprietatea lor trebuie restituit sracilor", fr nici o despgubire a pretului de cumprare si a mbunttirilor. Alt dispozitie a novellei: Se ntmpl c n comunittile rurale (%(opia), un tran (xcopitrit) cldeste o biseric pe pmntul su si druieste, cu consimtmntul tovrsiei, acestei biserici partea sa de pmnt, se face clugr si-si petrece viata n biserica sa; c un al doilea si al treilea fac acelasi lucru si asa se naste o mnstire de doi sau trei clugri. Dup moartea sa, mitropolitul sau episcopul pune pe o astfel de mnstire mna si vtma pe sraci", prin druirea ei ctre puternici". Asemenea fundatii trebuie numite case de rugciune" , iar nu mnstire", si restituite sracilor", chiar dac au fost druite de mitropolit sau episcop si dac termenul a l expirat. Ele vor fi supuse comunittii satului si vor avea tot attia j clugri cti au avut la nceput. Casele de rugciune care se bucur de indemnitti regulate j (ooA.ejj.via), de bani de lumnri (cpo>i5ai|/iai) sau au KCci5io|j.aTa (Stiftsitze, rezidente), chiar n mod nedrept, rmn sub mitropolitii j sau episcopii sub care se afl, dar nu pot fi date altor persoane. Dac, n felul artat, s-au format mnstiri de nou-zece j clugri, ele sunt supuse mitropolitilor, episcopilor, dar noi pose-siuni nu pot dobndi. Mitropolitii si episcopii nu pot, pentru a t forma mnstiri", s mreasc numrul clugrilor la nou sau mai mult, chiar dac se afl proprietate suficient pentru asa de l multi. Mai mult, asemenea case de rugciuni" apartin comunittii, pe cnd mnstirile" al cror numr din mprejurri nefavorabile a sczut sub nou, rmn supuse mitropolitilor si episcopilor. Alt dispozitie: Chrysobulele date de la intrarea n domnie a mpratului pn la cderea lui Basilios proedros si parakimomenos sunt nule, dac n-au formula mpratului, eir|pf|i5r|. 553 Documentul acesta e de cea mai mare nsemntate. El ne arat energia cu care mpratul cut s sfrme atotputernicia marii aristocratii agrare, care-i dduse atta de lucru n Asia Mic. Novella pare ns c nu s-a aplicat cu toat rigoarea. stim de pild c Eusta-thios Maleinos, dup cinci ani,

se gsea nc n domeniile sale imense, unde-1 gzduia pe Basilios, la ntoarcerea acestuia din expeditia sa n Georgia. mpratul, constatnd de visu ntinderea avutiei lui Maleinos, l lu cu dnsul n Constantinopol, unde-1 tinu ntr-o captivitate binevoitoare pn la moarte, cnd i confisc bunurile. nc una din nevoile cele mai mari ale imperiului era ncasarea regulat si ntreag a impozitelor. Numai asa putea face fat Basilios II enormelor sale cheltuieli cu rzboiul urias purtat mpotriva bulgarilor. Un decret din cele mai nsemnate este prin urmare si acela prin care dnsul restabileste impozitul att de impopular cunoscut sub numele de allelengyon (garantie mutual)1551. Nikephoros I, urmasul Irenei (802-811), crease acest impozit, care nu nsemna altceva dect faptul c bogatii vecini cu sracii trebuiau s rspund si pentru acestia la impozitele pe care sracii nu le puteau plti184. Si aceast msur apsa prin urmare asupra celor bogati. Ea strnise o nemultumire general si urmasii lui Nikephoros o desfiintaser. Basilios, 184 Unii au identificat acest impozit cu e7u6oXfi (mentinerea sumei impozitului pltit de o comunitate prin adaoul locurilor sterilia la rude sau vecini). Dar Dolger a artat c n realitate nu a fost nlocuit epibole prin allelengyon, ci a continuat a exista alturi de el, ct timp acesta din urm a fost n vigoare, (v. Beitrge zur Gesch. der byz. Finanzverwaltung, Leipzig-Berlin 1927, p. 128134). 554 silit a gsi bani cu orice chip, pentru marile sale rzboaie, restabili acest impozit, izbind si n acest mod n marea proprietate. Urmrile acestei novelle fur ruina bogatilor si ura mare ce purtar acestia mpotriva clasei de jos. mpratul si asigur ns o popularitate mare n multimea celor sraci, si prin aceasta i putea tine pe cei dinti la respect. Impozitul vexatoriu fu, dup Basilios II, din nou abolit. (Dup Skylitzes, acest fapt se ntmpl sub Ro-manos III Argyros). PARTEA A TREIA [CRIZA IMPERIULUI BIZANTIN N SECOLUL AL XI-LEA] [DECLINUL sI SFRsITUL DINASTIEI MACEDONENE] l A. CONSTANTIN VIII (1025-1028) Constantin VIII era contrastul izbitor al marelui su frate. Dedat plcerilor, n tot timpul lungii domnii a lui Basilios II el fusese tinut departe de conducerea statului, petrecndu-si vremea n mijlocul favoritilor si, n chefuri, curse de hippodrom si vntori. Lund acum n mn friele imperiului, Constantin VIII se cufund n viata obisnuitelor sale plceri, risipind cu mare usurint bogtiile adunate de naintasul su. Cea dinti grij a noului mprat a fost nlocuirea naltilor demnitari ai statului, distinsi pentru meritele lor de Basilios. Locurile pe care acestia le ocupaser, n fruntea armatei si a administratiei civile, fur ncredintate lingusitorilor si, oameni de rnd, cu totul incapabili pentru aceste nalte functiuni. O multime de eunuci ajung acum n fruntea imperiului: Nicolae, primul cu-bicularius, fu nltat la postul nsemnat de domestikos al schelelor Orientului si la acela de parakimomenos; Nikephoros e pus n fruntea personalului Palatului, cu titlul de protovestiarios; Symeon, eunucul mai de ncredere al mpratului, e numit drungarios TTJI; piyA,ri<;, prefect al politiei orasului; Eustathios ajunge mare EToupeidpxrig, seful suprem al trupelor mercenare ale grzii imperiale. Un al cincilea eunuc, Spondyles, e naintat duce de Antiochia, castelanul celei mai mari cetti a Imperiului; n sfrsit, Niketas este guvernatorul Iberici si Georgiei, al tinuturilor anexate de marele Basilios II. 561 NICOLAE BANESCU n schimb, el i prigoni cu deosebit cruzime pe oamenii distinsi care i-ar fi putut sta n cale. Nikephoros Komnenos, strategul provinciei Vaspuracan, pe care Basilios II o anexase imperiului,

fu adus la Constanti-nopol si orbit. Bardas Phokas, suspectat de Constantin, avu aceeasi soart. Basilios Skleros, n urma unui conflict cu strategul Prusianos bulgarul, fiul vestitului loan Vladislav, fu nchis, ca si rivalul su, ntr-una din insulele Printilor si mai trziu orbit. O multime de alti nobili suferir deopotriv ura si rzbunarea incapabilului urmas al lui Basilios II1, care, dup mrturisirea istoricului contemporan Psellos, cuta a-si asigura prin astfel de cruzimi linistea cea mai complet. Organizarea puternic pe care cei doi mari naintasi ai lui Constantin o dduser imperiului fcea ca acesta s se impun, cu toate aceste neajunsuri, nc o bucat de vreme, dusmanilor. Astfel nu este de mirare c istoria Bizantului nregistreaz, chiar n aceast domnie de slbiciune, cteva succese n afar. Un atac al pecenegilor, dincoace de Dunre, n Bulgaria (1026), fu respins sngeros de ctre Constantin Diogenes, guvernatorul de la Sirmium (strmutat acum duce al Bulgariei), care le impuse linistea mcar o bucat de vreme2. Un altul, din partea arabilor din Africa, fu reprimat cu aceeasi energie. Piratii ptrunser n 1027, cu o flot puternic, n apele Arhipelagului. Strategul de Samos, Georgios Tbeodorokanos, si acela de Chios, Beriboes, i atacar cu flotele lor si o puser pe fug pe cea arab, pricinuindu-i mari pierderi. ' Vezi Cedrenus, II, p. 481-483. 2 Cedrenus, II, p. 483. 562 Armatele imperiului intervin si n Georgia, sub conducerea eunucilor Niketas si Simeon, pentru a apra posesiunile bizantine din acele prti zguduite iarsi de tulburri, n Italia, influenta imperiului, restabilit prin energia lui Bojoannes, se pstreaz si acum. O ambasad vine din nou la Constantinopol, din partea mpratului german, cutnd iarsi o aliant matrimonial ntre cele dou imperii. Conrad II, urmasul lui Henric II, trimitea aceast ambasad, n frunte cu episcopul de Strasbourg, Werner, spre a cere mna unei printese bizantine pentru mostenitorul Imperiului germanic. Fiicele lui Constantin erau ns prea btrne pentru tnrul print si ambasada n-ajunse la nici un rezultat3. Domnia lui Constantin VIII se ncheie repede. Btrn si istovit de viata fr fru ce o dusese, el se mbolnvi la nceputul lui noiembrie 1028 si numai dup cteva zile muri. nainte de a-si da sfrsitul, se gndise a asigura soarta imperiului. El avea trei fete, singurele urmase ale glorioasei dinastii care nviase puterile deczute ale imperiului. Cea mai mare, Eudo-kia, desfigurat de urmele vrsatului, se nchinase vietii mnstiresti. Celelalte dou, Zoe si Theodora, foarte naintate n vrst, si petrecuser tineretea n Gyneceu, unchiul si printele lor gsind mai prudent a nu-si crea complicatii cstorindu-le. Ratiunea de stat l silea acum pe Constantin s-si caute un ginere, pentru a-i transmite succesiunea. Unul dintre nobilii de seam ai imperiului, rud cu mpratul, membru al Senatului, Romanos Argyros sau Argyropolos, pe atunci 3 V. G. Schlumberger, L'epopee byz. la fin du Xe siecle, III. Les Porphyrogenees Zoe et Theodora, Paris, Hachette, 1905, cap. I. 563 desprtit de sotia cu care trise cea mai mare parte a vietii, fu nsurat, fr voie, cu Zoe, mostenitoarea pre-zumptiv a tronului dup ce Theodora, mai tnr, cu ctiva ani, refuzase mna sotului ce i se oferea cu pretul unui divort. Trei zile n urm, Constantin VIII si ddu sfrsitul si ginerele su lu astfel, la 12 noiembrie 1028, n minile sale destinele imperiului. B. ROMANOSIIIARGYROS (ARGYROPOLOS, 1028-1034) Era un om cultivat, elocvent, iubitor de a discuta filosofic si chestiuni militare. Psellos, care 1-a cunoscut de aproape, i face portretul astfel: era, zice dnsul, initiat n literele grecesti si se mprtsise si din cultura latin. Era delicat n vorbire si avea glasul maiestuos, era de statur puternic, de erou, si de o nftisare cu adevrat imperial. Era ns foarte prezumtios, socotea c stie mai multe dect stia", avndu-1 drept model pe Marc Aureliu filosoful si pe Augustus; el se

apleca mai cu seam asupra acestor dou lucruri: studiul literelor si studiul armelor4. Dar n acest din urm domeniu era complet ignorant, iar n privinta literelor era superficial, aduga Psellos. Avea ambitia de a-i supune pe barbarii Orientului si ai Occidentului; mai cu seam se ntorcea ctre cei din Orient, care i se prea c i vor aduce o glorie mai mare si de aceea fcea preparative de rzboi contra arabilor111. n realitate, Romanos III a fost un soldat fr valoare si un crmuitor lipsit de nsusiri. Spre a-si cstiga o popularitate de care avea nevoie, el art mult bunvoint fat de cler. Mri veniturile Sfintei Sofii cu o nsemnat sum anual, desfiinta prin decret impozitul att de ruintor pentru clerul nalt si nobilimea teritorial, vestitul allelengyon, aplicat fr crutare de Basilios II. Veni apoi n ajutorul ne4 Chronographie, ed. Renauld I, p. 32-3. NICOLAE BANESCU voiasilor care nu-si putuser achita datoriile fat de stat, anulnd aceste datorii, naintasul su, Constantin VIII, procedase n aceast privint cu o mare cruzime. Basilios lsase s se ntrzie perceperea impozitelor, crutnd lipsa populatiei sleite de lungile sale rzboaie; n schimb, Constantin VIII ceruse ncasarea dintr-odat a tuturor rmsitelor adunate si nchisorile se umpluser cu aceia care nu putuser rspunde acestei msuri. Ei si recptar acum libertatea, n acelasi timp, captivii trti de pecenegi n desele lor nvliri peste Dunre fur rscumprati. Romanos III i multumi apoi pe toti cti suferiser de pe urma prigonirilor socrului su. n curnd, Romanos III avu prilejul s-si ncerce talentele sale de general, ndat dup moartea lui Basilios II, care rspndise groaza n lumea musulman, sefii arabi ncepuser s se miste mpotriva imperiului. Trupele emirului de Alep nelinisteau mai cu seam tinuturile din jurul Antiochiei. Aceasta l hotr pe Spon-dyles, ducele Antiochiei, s porneasc o expeditie mpotriva lor. El fu btut ns de arabi si silit a se nchide n cetatea sa (oct. 1029). Fortreata Menik, construit pe o nltime vecin, pentru a atine calea nvlitorilor dinspre Alep si ncredintat sefului arab Musaraf, fu predat de acesta prin trdare arabilor, ceea ce fcea situatia si mai critic pentru bizantini5. Spondyles fu atunci nlocuit cu Constantin Karantenos, cumnatul mpratului, mpratul nsusi conduse apoi, n 1030, o mare armat mpotriva rebelilor. El fu ns zdrobit de arabi aproape de Alep, atras ntr-o curs si cu mult ' Cedrenus II, P. 490-491. 566 greutate putu scpa la Antiochia, lsnd o mare prad n minile biruitorilor. A doua zi se grbi a lua drumul spre Constantinopol6. Cu prilejul acestor evenimente din anul 1030, ntlnim pentru ntia oar numele unuia dintre cei mai ilustri comandanti militari ai epocii, Georgios Maniakes, de origine probabil turanian121. Dup nfrngerea mpratului, arabii ajunser cu incursiunile lor prdalnice pn la poalele muntelui Taurus. Opt sute de arabi, care escortau prada ce le czuse n mini dup nfrngerea lui Romanos III, ajunser ntr-o sear sub zidurile cettii Teluch (Te?iO'()%), vechea Doliche. Maniakes, strategul unicei theme de hotar, care-si avea acolo resedinta, izbuteste a-i surprinde pe arabi n timpul noptii, mcelrindu-i pn la unul. Toat prada luat de la bizantini fu recstigat astfel si, mpreun cu nasul si urechile celor ucisi, dus ca trofeu mpratului, pe care l ajunse n Cappa-docia. Maniakes fu rspltit pentru fapta ndrzneat cu titlul de catepano" al Mediei inferioare - KOC-TL7idvo> TTJ<; Kcacfl Mri8iaq - adic guvernator al tinuturilor de pe cursul superior al Eufratului7. Romanos III Argyros lasa comanda trupelor din Siria lui Symeon, eunucul ridicat-la treapta de domesti-kos, iar n locul lui Karantenos l numise ca duce al Antiochiei pe Niketas din Mistheia, nsrcinndu-1 a smulge cu orice chip din minile dusmanului fortreata Menik. Ei fur btuti de Musaraf la asediul acestei cetti si, din aceast pricin, destituiti. Theoktistos, 6 Ibid., II, p. 493. 7 Ibid., p. 494.

marele heteriarches, trimis ca duce al Antiochiei, mpreun cu emirul de Tripolis, Pintzarah, cuceri fortreata, punnd mna pe Musaraf, care fu ucis8. Dup ce se ntoarse la Constantinopol, Romanos III si schimb deodat politica intern. Dac la nceputul domniei se artase att de blnd n materie de impozite, acum, n urma cheltuielilor mari ce le fcuse cu expeditia sa neizbutit din Siria, lu cele mai riguroase msuri pentru restaurarea finantelor zdruncinate. Toate datoriile vechi fur acum reclamate fr crutare. Mania constructiilor somptuoase nghitea cea mai mare parte a tezaurului. El mbrc n aur si argint capitelurile coloanelor Marii Biserici si ale Sfintei Theo-tokos de la Blachernae9 si ncepu ridicarea strlucitei biserici nchinate Nsctoarei sub numele de Periblep-tos (care e vzut de toti si din toate prtile). O mnstire populat de o sumedenie de clugri fu alipit bisericii, nzestrat cu venituri enorme. Conspiratiuni par a fi amenintat n acest timp tronul nesigur al lui Romanos III. Prusianos (Fruzin) bulgarul", care fusese scos din surghiunul su si fcut ma-gistros si strateg al temei BotHceAAocpioov, acuzat de complot n ntelegere cu Theodora, sora basilissei, fu condamnat asi pierde vederea si a se nchide ntr-o mnstire. Constantin Diogenes, biruitorul de la Sir-mium, bnuit de asemenea de complot mpotriva mpratului, fu strmutat n Asia, ca strateg al themei Thracesienilor. Rechemat apoi la Constantinopol, a fost tuns si clugrit n mnstirea Studios. Theodora, 8 Cedrenus II, P. 495-496. 9 Ibidem, p. 497. 568 necontenit bnuit de sora sa, mprteasa Zoe, implicat n acest complot dinastic, fu ndeprtat din Palat, nchis n mnstirea Petrion, n partea extrem a Cornului de Aur10. Pe cnd aceste intrigi ocupau naltele cercuri ale Curtii de la Bizant, n Asia, Maniakes, printr-o lovitur ndrzneat, punea mna pe Edessa, vestita cetate smuls bizantinilor de ctre arabi nc din vremea lui Heraklios. n urma luptelor intestine ce-i sfsiau pe arabi n Edessa, Salman, unul din sefi, i pred ntr-o noapte lui Maniakes trei turnuri dintre cele mai puternice ale cettii. Odat instalat acolo, cu 400 de lupttori, Maniakes sustine un lung si teribil asediu, ap-rndu-se cu o rar ndrtnicie mpotriva a o multime de emiri care alergar aici, cu trupele lor, n ajutorul cettii. El birui n cele din urm silintele dusmanului cu mult superior si puse stpnire pe ntreaga cetate (1032). Aceast cucerire avea un mare pret pentru imperiu: ea punea n minile bizantinilor tot tinutul stng al Eufratului. Printre alte spolii, se gsi atunci n cetate scrisoarea olograf a Mntuitorului, n limba sirian, adresat regelui Abgar11. Ea fu trimis la Constantinopol, unde produse o adnc impresie de evlavie, fiind ntmpinat cu mare alai de mprat, nsotit de naltii demnitari si de patriarh131. O a doua expeditie a mpratului avu loc n anul 1032 n Siria, dar asupra ei nu stim nimic precis, nainte de a ajunge acolo, mpratul primi stirea unui nou complot care fusese descoperit la Constantinopol. ' Ibidem, p. 498. ' Zonaras, voi. III, p. 580. 569 NICOLAE BNESCU Constantin Diogenes, implicat n acest complot, mpreun cu augusta Theodora si mitropolitul de Dyrra-chion, se arunc de pe zidurile nchisorii sale si-si ncheie astfel viata. Pecenegii trecuser n acelasi timp Dunrea, pusti-ind cmpiile Bulgariei, iar o flot a piratilor arabi din Sicilia bntuia insulele si coastele Adriaticei. Atacati de strategul de Nauplion, Nikephoros Karantenos, ei se retraser cu mari pierderi. O foamete ngrozitoare decima, pe lng toate aceste nenorociri, populatia redus la cea mai mare mizerie. Ciuma izbucni n aceeasi vreme, contribuind la calamitatea public, mrit nc de un mare cutremur de pmnt.

Toate aceste nefericiri l silir pe mprat s se ntoarc la Constantinopol. n iarna anului 1033, el intra n capital dup ce ncercase a usura, n drumul su, suferintele nespuse ale populatiei nenorocite. n acest an ncepu Roman al III-lea recldirea templului de la Sf. Mormnt, distrus nc de la 1010 de furiosul Hakem, califul egiptean. Urmasul acestuia, Al-Zahir, fiul unei crestine, autoriz aceast recldire, lucrare ncheiat mult mai trziu, n vremea lui Constantin Monomachos (1048). Dac amintim o expeditie neizbutit a flotei imperiului mpotriva Alexandriei, strngerea legturilor cu Georgia prin cstoria nepoatei mpratului, Elena, cu tnrul rege al Georgiei, Bagrat IV, luptele necontenite ale printilor longobarzi din Italia, care aduser ntrirea normanzilor n acele prti, tulburate nc si de incursiunile arabilor sicilieni - am ncheiat seria evenimentelor din domnia fr nici o strlucire a vanitosului Romanos III. 570 ISTORIA IMPERIULUI BIZANTIN O intrig amoroas a mprtesei puse n sfrsit capt acestei domnii. Romanos Argyros avusese n serviciul su, nainte de a ajunge mprat, un eunuc din Paphlagonia, loan, un om de nimic, dar inteligent si activ'2. Cnd Romanos se urc pe tron, omul acesta, cunoscut sub numele de loan Orphanotrophos (el ndeplinea functiunile de director al orfelinatului cunoscut din Constantinopol)141, ajunge s hotrasc soarta imperiului, prin marea sa influent asupra mpratului. El avea patru frati, tot att de necunoscuti si compromisi. Acestia, multumit protectiei sale, sunt pusi acum n cele mai nalte demnitti, n Palat. Cel mai mic, Michail, un tnr bine fcut, gratios, cu ochii vii, desi suferind de accese de epilepsie, si atrage favoarea mprtesei Zoe, care, trecut de 50 de ani, face o pasiune pentru el. n orbirea patimei sale, sprijinit de atotputernicul eunuc, hotrt de a-1 ridica pe tron pe acest favorit, oferindu-i mna, mprteasa simti nevoia de a grbi moartea btrnului mprat, care, de o bucat de vreme, zcea de o boal curioas, care-i schimb cu totul firea. Psellos, care 1-a vzut, ne spune c nu se deosebea mult de un mort, fata i se umflase si avea respiratia precipitat, nct simtea nevoia s se aseze adesea, prul din jurul capului i czuse ca de pe un cadavru. n noaptea de 11 spre 12 aprilie 1034, Romanos III Argyros fu necat de oameni pltiti n piscina palatului, pe cnd si fcea baia spre a asista la slujba din Vinerea cea Mare. 12 TipaK-aicoc; avOprajtog cov Kcd Spaotfipioq (v. Cedrenus, p. 506). 571 n noaptea aceea, basilissa, sub presiunea lui loan Orphanotrophos, l aduce pe Mihail n hainele de ceremonie, l asaz pe tron, alturi de dnsa, i pune pe cap coroana mprteasc, silindu-i pe toti cti locuiau n palat s se prosterneze dinaintea lor si s-i aclame. A doua zi, prefectul orasului si senatul se prezint pentru a se nchina noului mprat, dup ceremonial. Astfel Mihail e proclamat basileus autokrato^'. Primind marea sarcin a imperiului, Mihail se schimb deodat si ca un brbat trecut de la adolescent la maturitate, dup expresia istoricului, lu frie-le imperiului cu mult brbtie si noblete14. Grija administratiei si mai ales a finantelor o lsase n seama lui loan Orphanotrophos, inteligent si vigilent. Adesea, n puterea noptii, iesea clare, trecnd prin toate colturile capitalei strbtnd ca un fulger toate cartierele locuite" (Psellos, I, p. 59). Aceast vigilent neasteptat i fcea pe toti s se team.. La banchete, n toiul petrecerii, pndea toate gesturile si convorbirile si descoperea, n expansiunea obisnuit n asemenea prilejuri, acte reprobabile, pentru care apoi cerea socoteal". 13 V. Michel Psellos, Cbronograpbie, ed. Renauld, I, p. 54. " Op.cit., p. 57. ..... 15 Psellos, ed. Renauld, t. I, XII. . .,; '- . . ,, c.

MIHAIL IVPAPHLAGONIANUL (1034-1041) A fost, cu tot trecutul su detestabil, un mprat bun si generos, pe care Psellos l asaz printre mpratii alesi. El a dus de aici nainte o viat de ascet, interesndu-se ndeaproape de operele de binefacere, nzestra cu sume nsemnate mnstirile, restaura biserica Sf. Anargyri de dincolo de ziduri, mpodo-bind-o cu toate strlucirile artei, cu grdini si fntni, cldi la Constantinopol un mare azil pentru sraci, Ptochotrophion, si, n dorinta sa de a mntui de pcat sufletele celor czuti, ridic un imens penitenciar, n care femeile de moravuri usoare puteau afla o viat la adpost de mizerii, sub haina monahal. Toate aceste bune nsusiri ale mpratului fur ns ntunecate de viciile fratilor si. Toti acesti parveniti, care abuzau peste msur de situatia lor, fcur cu totul impopular domnia lui MihaiP. Unul dintre ei, Niketas, numit duce de Antiochia, a provocat rscoala populatiei din acest oras, care nu a vrut s-1 primeasc, n cele din urm, fgduindu-le locuitorilor amnistia, acestia i deschid portile si el se rzbun cu mult cruzime asupra lor: unsprezece dintre cei mai de seam fur trimisi n lanturi la Constantinopol, iar mai multe sute fur ucisi. Patriciul Constantin Dalassenos, unul dintre cei mai distinsi nobili din vremea aceea, care nc de la nceput protestase mpotriva acestei ridicri infame a lui Mihail IV, a fost 573 implicat acum n aceast rzvrtire a Antiochiei si exilat n insula Plati16. Imperiul este atacat acum din toate prtile de dusmanii si. O expeditie mpotriva cettii Alep, care se pare c rupsese legturile de vasalitate cu imperiul, avu un sfrsit nenorocit. Cetatea maritim Myra, de pe coastele Lyciei, vestit prin moastele Sfntului Nicolae, fu prdat de piratii arabi din Africa si Sicilia, n primul an al domniei lui Mihail IV. Continundu-si incursiunile prdalnice n aceste prti, ei fur n cele din urm zdrobiti de flotele themelor maritime ale imperiului. Edessa, sub comanda energicul Maniakes, primeste un nou comandant, n persoana lui Leon Le-pendrinos. Maniakes fu transferat guvernator n Media Superioar si Aspracania (Vaspuracan)17, poate pentru a mpiedica naintarea turcilor selgiucizi n aceste prti, ncurajati de plecarea lui Maniakes, emirii arabi din prtile Eufratului atac Edessa (la sfrsitul anului 1035), care e salvat doar de sosirea la timp a ajutoarelor aduse de fratele mpratului, ducele Antiochiei18. Pentru aceast izbnd, Constantin e naintat do-mestikos al trupelor Orientului, deci generalissim al fortelor Asiei. n ce priveste Georgia, imperiul era nc nelinistit. Bagrat IV s-a ridicat sub pretextul de a rzbuna moartea lui Romanos III, unchiul sotiei sale, si anex cettile si fortretele cedate mai nainte imperiului161. 16 Cedrenus, II, p. 510-511. 17 TOUTOV nev ap^eiv TrpccKaviaq (Cedrenus, p. 512). 18 Cedrenus, II, p. 515. 574 vco Mr|8iaq KOU ti\c, 'AoPecenegii trecur, la nceputul acestei domnii, Dunrea si pustiir tinuturile imperiului pn la Thessalonic. n 1038, imperiul izbuti s smulg din minile turcilor selgiucizi orasul Pergri, pe care acestia l cuceriser de mai mult vreme de la armeni. n Armenia, bizantinii poart de asemenea o lupt ndelungat, sub Mihail IV, pentru prefacerea acestei tri vasale n simpl provincie a imperiului. Armata bizantin e zdrobit ns sub zidurile capitalei, Ani. La cealalt extremitate a imperiului, n posesiunile din Italia, luptele mpotriva arabilor sicilieni sunt reluate sub aceast domnie. Sfsieri interne aduc interventia bizantinilor n Sicilia. Emirul Akhal- 'Ato^occpotp, la scriitorii bizantini - pentru a rezista adversarilor si, condusi de propriul

su frate, Abu-Hafs ('ATtoxocxjr l numesc bizantinii), cere sprijinul imperiului. Atunci se ncheie o conventie, prin mijlocirea lui Probatas, trimis de la Constantinopol. Trupele lui Abu-Hafs, ajutate de emirul de Tunis, sunt nfrnte n mai multe rnduri (1037). n cele din urm, Akhal piere n aceste lupte si atunci bizantinii, folosindu-se de aceste disensiuni, au hotrt s intervin energic pentru a readuce Sicilia sub stpnirea imperiului. O armat puternic porneste atunci sub comanda vestitului Maniakes. Contingentele viteze ale themei Armeniakon iau parte la expeditie sub conducerea bravului sef Katakalon Kekaumenos; vestitii varegi, pe care i ntlnim mereu n armatele imperiului, si au de asemenea locul lor, comandati de legendarul erou Harald Hardrada (aspru la sfat"), fratele regelui Norvegiei, Olaf II cel Sfnt. O flot, aflat sub ordinele patriciului Stephanos, cumnatul mpratului, trebuia s sustin armata con575 NICOLAE BANESCU dus de Maniakes, iar Mihail Spondylos, catepano" al themelor bizantine din Italia, fusese nsrcinat s ridice militiile Calabriei si Apuliei pentru a le uni cu armata venit de la centru. Un corp de cteva sute de normanzi se nrola sub steagurile sale, printre care strluceau Wilhelm Brat de Fier si Drogo. n fruntea acestei armate, Georgios Maniakes debarc n Sicilia pe la mijlocul anului 1038 si atac Mes-sina, care czu n minile sale. Urmar lupte grele apoi, cci arabii, n fata primejdiei comune, si uitar discordiile dintre ei si se unir, sub comanda emirului Abdallah, fiul emirului de Africa. Bizantinii cuceresc cea mai mare parte a insulei, restabilind autoritatea imperiului. La nceputul anului 1040, Maniakes asediaz Syracusa. Cetatea puternic ntrit fu aprat cu ndrjire, iar Maniakes fu nevoit s ridice asediul pentru a face fat unei mari armate ce-1 ameninta din spate, sub conducerea lui Abdallah. n cmpia Trama se ddu o lupt sngeroas, care sfrsi printr-o strlucit biruint a bizantinilor (1040). Numele lui Maniakes trieste pn astzi n aceast regiune. Curnd dup aceasta, Syracusa cade n stpnirea generalului bizantin. Aceste frumoase succese aveau s fie, din nefericire, zdrnicite de ndat. Stephanos, care trebuia s supravegheze bine coastele, l ls pe emir s scape si Maniakes l acoperi de insulte. Cumnatul mpratului se rzbun, denuntndu-1 la Constantinopol ca trdtor. Maniakes fu astfel rechemat si aruncat n fiare, n fruntea armatei din Sicilia rmaser Stephanos, eunucul Basilios Pediadites si Mihail Dokeianos, toti trei incapabili s conduc operatiunile att de bine ncepute. Ctre sfrsitul anului 1040, toat Sicilia, afar de Messina, cdea iarsi n minile arabilor. 576 T Normanzii folosir acest prilej pentru a ataca ei nsisi stpnirea bizantin din Apulia. Biruit n dou rnduri de acesti ndrzneti lupttori, cu toate c erau mai putin numerosi, Mihail Dokeianos fu destituit din postul su de catepano" si trimis n Sicilia, la trupele rmase acolo, n locul su este trimis fiul vestitului Bojoannes, exaugustos. Acesta fu la rndul su zdrobit n lupta de la Montepeloso (septembrie 1041), cznd prizonier el nsusi. Astfel, normanzii repurtar trei mari biruinte ntr-un singur an (1041). Autoritatea bizantin e amenintat acum serios n Italia171. Bojoannes ntrise stpnirea bizantin n Italia meridional. Papa loan XIX (1024-1032), fratele lui Benedict VIII (1012-1024), e cstigat n favoarea politicii sale. Se pare c el i-a fcut catepanului o mare concesie, recunoscndu-i noului arhiepiscop de Bari, Bizantius, drepturile de mitropolit. Astfel, autoritatea bizantin este restabilit n Adriatica, unde sfrmarea statului bulgar si succesele din Italia ale catepanului fac ca imperiul s stpneasc nestnjenit. Adriatica e acum un lac bizantin. n ultimul an al domniei sale, Basilios II trimise o mare oaste cu protospatharios Oreste n Sicilia. Bojoannes trece si el la Mes-sina cu trupele sale. Dar eunucul e btut, n curnd mpratul moare. Constantin VIII, mprat mediocru, nu a continuat actiunea fratelui su n Italia. Incapabilul Oreste e chemat la Constantino-pol; n acelasi timp, catepanul primeste un succesor. Bojoannes

prseste Italia cu cteva sptmni nainte de moartea lui Constantin VIII. El guvernase themele Italiei timp de 10 ani. A fost unul dintre oamenii care au contribuit prin activitatea lor neobosit si struinta lor abil la a face din domnia lui Basilios II una dintre cele mai strlucite din istoria Bizantului19. Odat cu rechemarea lui Bojoannes, incursiunile bandelor arabe pe coastele Italiei se dezlntuiesc iarsi. Apulia e slab 'J. Gay, op.cit.,p.42729577 aprat. Unul dintre locotenentii lui Bojoannes sau Oreste, cu numele Christophoros, a primit n 1028 nsemnele de catepan, dar dispare putin mai trziu. Cnd succesorul su, Pothos Argy-ros, a sosit la Bari (iulie 1029), e atacat sub zidurile orasului de seful arab Rayca. Doi ani mai trziu, arabii ocup Cassano. Cate-panul d o lupt, dar e btut. Cteva luni mai trziu (1032) sosesc forte noi bizantine, comandate de un nalt demnitar al curtii, protospatbarios Michail, sambelan. Nu stim ns nimic despre actiunea acestui catepano. Un an mai trziu, el este nlocuit de Constantin Opos (sau Leon). O biruint asupra arabilor repurta strategul de Nauplion, Nikephoros Karantenos (1032). Nikephoros IVPaphlagon, la sfatul lui loan Orphanotrophos, ministru atotputernic, trimise o ambasad emirului Siciliei, Akhal. Pacea e ncheiat n 1035- Georgios Probatas, care dusese negocierile, vine la Constantinopol. Rzboiul civil care izbucneste atunci ntre arabi arat slbiciunea emirului si graba lui de a solicita favoarea Curtii bizantine. Emirul Africii l trimite pe fiul su Abd-Allah n Sicilia. Akhal, fiind btut, se refugiaz pe lng ca-tepanul bizantin Opos. La Constantinopol este organizat o mare expeditie pentru a ncerca o lovitur n Sicilia. Maniakes, celebru datorit expeditiilor sale din Asia, e trimis n ajutorul rebelilor arabi, care ceruser sprijinul mpratului mpotriva emirului Africii. Akhal piere asasinat la Palermo. Abd Allah, unind toate fortele musulmane, ia n stpnire toat insula. Sosirea lui Maniakes (1038) provoac ntoarcerea normanzilor m Italia meridional. PandolflH, fiind protejat de catepanul bizantin, ducea o actiune nversunat pentru a sterge orice urm a influentei mpratului german. El cuprinde Gaeta, si impune autoritatea la Monte Cassino. Intr n conflict cu printul de Salerno. Conrad II primeste clugri fugari de la Monte Cassino si pe emisarii printului de Salerno, trimisi la el pentru a interveni (1038). Conrad proclam depunerea lui Pandolf n favoarea printului de Salerno. Pandolf se refugiaz ntr-o cetate. Guemar de Salerno si ntinde puterea asupra litoralului campanian. Cu Bizantul duce o politic prudent; cnd Maniakes vine cu expeditia sa, el trimite un corp de normanzi. Pandolf se refugiaz la Constantinopol, unde nu obtine nimic. Mai trziu, se ntoarce n Italia. 578 Actiunea eroic a lui Maniakes duce, n 1040, la lupta de la, Trama. > Discordia ntre sefi compromite totul. Maniakes e rechemat. Arabii recstig teren. Normanzii, care luaser parte la lupta cu Maniakes, se ridic si ei, nemultumiti de prada ce li se dduse, si nvlesc n Apulia. Catepanul Dokeianos Mihail trece la sfrsitul anului 1040 diri Sicilia la Bari. Normanzii, la instigarea lui Arduin, un milanez, cu- prind Melfi. Cettile vecine cer ajutorul catepanului pentru a nu; suferi aceeasi soart. Catepanul Dokeianos e btut lng Venosa? desi dispunea de forte superioare. Normanzii prad tinutul. Locuitorii cer din nou ajutor catepanului. Adunndu-si trupele, iese contra normanzilor, dar e btut din nou, pe malurile fluviului Ofanto. Acest lucru se afl la Constantinopol si Dokeianos este destituit, n locul su este trimis fiul lui Bojoannes, exaugustus. n btlia de la Montepeloso (septembrie 1041), bizantinii sunt btuti, ex-augustus este luat captiv, eliberat, apoi rscumprat. Bizantinii rmn stpni numai pe partea maritim a Apuliei, afar de Capitanat si Terra d'Otranto.

Mihail IV moare n decembrie 1041. Mihail al V-lea cu Zoe l trimit n Italia pe Maniakes, general sef. Acesta debarc n aprilie 1042 la Tarent. Normanzii l cstig pe fiul lui Melo, Argyros, din Bari, pe care l proclam duce si print de Italia20. n aceast vreme, boala lui Mihail IV se agravase n chip serios. La vechea sa boal, epilepsia, care-1 chinuia ngrozitor, se adugase si hidropisia, fcndu-1 cu totul nepotrivit pentru sarcina de a conduce imperiul. Astfel, energicul loan Orphanotrophos concentra n minile sale toat puterea. Asteptndu-se la un deznodmnt fatal, care nu putea ntrzia prea mult, inteligentul eunuc se gndi s asigure familiei sale succesiunea la tron. Singurul care putea aspira la aceast 20 Vezi Jules Gay, op. cit., p. 437-461. 579 onoare era Mihail, fiul surorii sale, Mria, cstorit cu Stephanos, obscurul crpaci de corbii (KocXoupocTrit;), care, datorit acestei aliante, ajunsese n fruntea flotei siciliene. Tnrul acesta stricat si pervers, care nutrea n ascuns o mare ur mpotriva tuturor unchilor si, fu adoptat atunci solemn, n biserica de la Blachernae, de ctre mprteas, adevrata mostenitoare legitim a tronului si ridicat la rangul de caesar, ceea ce-1 consacr drept mostenitor al tronului. Rscoala bulgarilor sub Delianos. n mijlocul acestor mprejurri, o mare primejdie national l sili pe mpratul bolnav, care-si tra biata lui viat de lung agonie, s fac o suprem sfortare pentru mntuirea imperiului, n timp ce Mihail IV se afla, pe la jumtatea anului 1040, n Thessalonic, unde petrecea ca de obicei rugndu-se adesea pentru suferintele sale la mormntul marelui mucenic Dumitru, n Bulgaria izbucni o rscoal violent. Populatia acestei tri suferea cu greu jugul apstor al bizantinilor. Un anume Petru, supranumit Delianos (Ae^idvot, la Psellos: AoAaocvoq), fiul unui prizonier din Constantinopol, fugi din capital n prtile Belgradului de azi si, dndu-se drept urmas al dinastiei legitime, strnse n jurul su puternice bande de rzvrtiti. Cnd stirea acestei miscri ajunse la Thessalonic, mpratul, cu toate suferintele sale fizice, se simti dator s porneasc n fruntea ostilor asupra rebelului21 si conduse trupele n prtile Ohridei cu o energie care 21 El suferea de hidropisie, care-i umfla trupul, ntrindu-si slbiciunea trupului prin ardoarea sufletului", zice Psellos, fcu pregtiri de rzboi. 580 r strni admiratia tuturor. Bulgarii primir un nou contingent din prtile Adriaticei, avndu-1 n frunte pe Ti-homir. Acesta fu n curnd suprimat de Delianos, care, proclamat tar al bulgarilor, se ndrept asupra mpratului, silindu-1 s se retrag n grab spre capital. Un corp expeditionar lu Dyrrachionul, un altul ptrunse n prtile Greciei, unde numeroasele triburi slave, mai ales n Peloponez, neputnd suferi administratia brutal si rapace a eunucului loan, trecur de partea bulgarilor181. Situatia era foarte critic pentru imperiu. Un eveniment neasteptat complic ns situatia pentru bulgari, n septembrie 1040, un fiu al fostului tar bulgar Ion Vladislav, cu numele Alusianos*2, strateg al unicei the-me de frontier, Theodosiopolis, din Asia, la vestea miscrii din patria sa, si prsi postul si familia, veni travestit la Constantinopol, unde lu informatii de la un prieten si izbuti s se strecoare pn n Bulgaria, nselnd vigilenta bizantinilor. Vechii prieteni l recunoscur si n curnd o multime de credinciosi se strnser n jurul acestui urmas legitim al gloriosilor tari. Delianos fu nevoit s-1 recunoasc, desi avea pentru el toat ura - pe care nu se putea s nu i-o trezeasc acest nou concurent care se trgea din vechea semintie regeasc a bulgarilor. Alusianos fu trimis atunci, cu o mare armat, asupra Thessalonicului. Pe la sfrsitul lui septembrie 1040, el asedie puternica cetate bizantin, atacnd-o cu nversunare. Respins pe 22 Mult confuzie a domnit n privinta acestuia si n privinta lui Aaron Vestes", cumnatul mpratului Isaac Comnenos." Din adaosul la cronica lui Skylitzes - Cedrenus, publicat de Prokic,

rezult c amndoi erau fiii lui loan Vladislav. Vezi M. Lascaris, Sceau de Radomir Aaron, Bvzantinoslavica", m (1931), p. 404 si urm. 581 NICOLAE BANESCU toat linia, n ziua de 26 octombrie, srbtoarea patronului orasului, dup rugciuni ce duraser toat noaptea, bizantinii fcur o incursiune energic asupra bulgarilor, sfrmnd complet rndurile lor si punndu-i pe fug. n atacul acesta nvalnic se distinse legiunea mrinimosilor", TO Tccy(j.a TCOV MeyccfK)|a.cQV, n care Vassilievsky a vzut vestita drujin a varegilor rusi. Din alt izvor (Strategikon al lui Kekaumenos), se stabileste c faimosul Harald, care, dup ce luptase n Si-cilia, venise la Constantinopol, fusese n fruntea acestei brave trupe a mercenarilor nordici. Dup acest dezastru de la Thessalonic, vrajba ntre cei doi sefi bulgari se nteti si mai mult. Alusianos l atrase n curs pe Delianos si, la un ospt, oamenii si l orbir si-i tiar nasul, mpratul ptrunse cu armata sa n Bulgaria si restabili ordinea. Alusianos, dup o slab ncercare de rezistent, se supuse mpratului, cernd numai s-si pstreze situatia pe care o avusese si e trimis la Constantinopol. Bulgarii, mprstiati si lipsiti de cpetenie, fur supusi repede. Mihail IV si fcu astfel, n 1041, intrarea triumfal n Constantinopol, trnd n alaiul su multime de sefi bulgari, printre care atrgea ndeosebi privirile nefericitul Delianos. Psellos a asistat la acest triumf si noteaz c mpratul se cltina pe cal ca ntr-un convoi funebru si degetele sale, care tineau friele, preau degete de urias, att erau de umflate, iar chipul su nu mai pstra nici o urm din ceea ce fusese mai nainte. Astfel conduce la palat un triumf spledid, artndu-le romanilor c ardoarea nvie mortii si c zelul pentru actiunile frumoase biruie slbiciunea"23. 23 Psellos, I, p. 82-83. 582 n acelasi timp, imperiul lupt fr succes mpotriva lui stefan Voislav (Boa'dA.ccpcx; 6 TCOV Zepfkov ap^cov) al Serbiei, iar toparchul de Zara, Dobronas, fu nchis la Constantinopol, unde muri sub Constantin Monomachos. Mihail IV Paphlagonianul, dobort de boal, se apropia de sfrsit. Intr, n ziua de 10 decembrie 1041, n mnstirea Sfintilor Anargyri, ntemeiat de el, mbrc rasa de clugr, se cufund n rugciuni si muri, n aceeasi zi, ca umil crestin, fiind nmormntat n acest asezmnt al su. D. MIHAIL V (1041-1042) Mihail V, supranumit Kalaphates (dec. 1041-apr. 1042), pentru a se deosebi de omonimul su Paphla-gonianul, fu ncoronat ndat, cu consimtmntul mprtesei Zoe, creia i fcu cele mai solemne jurminte de supunere. loan Orphanotrophos, care administra atunci statul, cum declar Psellos, i-a ndemnat pe cei doi frati ai si si pe Mihail s nu ntreprind nimic fr basilissa, s se duc la ea si s fac tot posibilul pentru a o hotr, amintindu-i adoptiunea lui Mihail, s-1 ridice pe acesta pe tron, fgduindu-i c el nu va avea domnia dect cu numele si c ea va conduce de fapt, Mihail avnd a-i executa poruncile ca un sclav. Btrna mprteas se ls convins si atunci se celebreaz pentru caesar solemnitatea ncoronrii, dup obicei. Dar dup putin vreme, firea perfid a lui Mihail V se dezvlui n toat goliciunea ei. loan uneltise atta pentru a-1 ridica pe tron socotind c-si va pstra prin aceasta propria sa putere si va asigura situatia familiei sale, dar ironia sortii fcu din aceast ridicare tocmai ruina lui si a familiei sale. Mihail nutrea o mare ur mpotriva unchiului su atotputernic si se gndea cum s scape mai repede de tutela lui. Constantin nu putea s-1 sufere nici el si-1 att mpotriv-i pe Mihail, cci era singurul pentru care nepotul avea oarecare simpatie. Constantin l nconjurase cu grij pe cnd ocupa demnitatea de caesar, i pusese la ndemn tezaurele sale, cutnd s-si atrag bunvointa lui. Mihail se ridicase la rangul de nobilissimus. Psel-

584 los ne arat n amnunt toat intriga care a dus la prbusirea omului atotputernic al mprtiei. La o cin cu mpratul, Constantin se ceart cu loan, i adreseaz cuvinte tari, iar acesta se ridic si pleac departe de capital. Temndu-se s nu urzeasc vreo conspiratie mpotriva lui, Mihail l recheam sub pretext de a-i comunica unele lucruri secrete. loan se astepta ca mpratul s-1 ntmpine cu cinste, dar acesta plec nainte de sosirea lui, fr a lsa nici o dispozitie. loan se retrase furios, mpratul i ddu atunci ordin s se urce ntr-o corabie si s se prezinte imediat naintea sa. Dar cnd corabia intra n marele port, Mihail fcu din palat semnul convenit mai dinainte si o alt corabie se apropie, l lu la bord si-1 duse ntr-un loc ndeprtat, n exil. Astfel se ncheie cariera omului care exercitase atta vreme cea mai mare putere n imperiu. El va pieri nefericit n acest exil. Mono-machos l va orbi. Rmnea mprteasa, de care noul mprat se gndea s scape, de asemenea, nefiind nclinat a mprti cu ea puterea suprem. Psellos afirm c de cte ori, n aclamatiile publice, auzea pronuntndu-se numele mprtesei naintea numelui su, parvenitul nu se putea stpni. Dup ce o nltur tot mai mult de la conducerea treburilor publice, dispretuind-o, tinnd-o nchis ca pe un dusman, se hotr s o expulzeze din palat. Implicnd-o ntr-un complot, acuznd-o c a ncercat s-1 otrveasc, el o ridic, n aprilie 1042, din palat, surghiunind-o n insula Prinkipo. Oamenii care au condus-o i-au povestit istoricului scena emotionant care se petrecu pe corabie, n clipa n care iesea n larg: basilissa, ridicnd ochii spre cldirea imperial si evocnd amintirea tatlui si a strbunilor si, a unchiului su Basilios II, aduse palatului apostrofa plngtoare ca un threnos, worcep ttvcc npoo-Ka'kiav i5pT|v<i>5r| rcpoc; ta vaic-copa e O ur mare l desprtea pe nepot de unchii si. Singur Constantin, care-1 cultivase si fusese ridicat la rangul de nobilissimus, avea oarecare trecere n fata lui. Cel mai urt dintre toti era loan Orphanotrophos. Acesta fu ridicat ntr-o bun zi din vila sa si surghiunit 585 NICOLAE BANESCU n mnstirea Monobatae. Rmnea btrna mprteas, care-1 adoptase si-1 ridicase pe tron. Mihail V n-o putea suferi si Psellos ne spune c se nfuria ori de cte ori n protocolul curtii Zoe trecea naintea lui. Bizuindu-se pe popularitatea de care se credea sigur n Capital, o izgoni, n aprilie 1042, din Palatul Sacru, surghiunindu-o ntr-o mnstire din insula Prinkipo. Dar a doua zi el ncerc s-si justifice actul n fata poporului printr-o proclamatie (dvoccpopoc) citit n Forum Constantini; n aceasta o nvinuia pe mprteas de conspiratie mpotriva vietii sale si atunci un protest unanim se ridic din multimea Constantinopolului fat de ingratitudinea aventurierului. Furioas, populatia, narmat cu ce aflase la ndemn, nvleste asupra Palatului. Locuintele membrilor familiei lui Mihail V sunt drmate de furia popular, iar palatul asediat; nobilissimul" Constantin, care nu era n palat la acel moment, veni n goana cailor cu oamenii si narmati, pentru a-1 apra pe mprat. Putinele trupe de mercenari ai grzii rmase credincioase abia au putut opri asalturile repetate ale multimii, mprteasa Zoe e adus atunci din mnstirea unde fusese surghiunit si, n costumul imperial, artat plebei, n kathisma Hippodromului. Dar multimea nu voi s stie nimic de aceast comedie. Atacat n loja sa, mpratul fu nevoit s se retrag repede n palat. Asediul continu cu nversunare. Nobilii care nu1 puteau suferi pe Kalapha-tes si participau la rscoal se temur ca nu cumva prezenta Zoei s potoleasc furia multimii si ei o scoaser atunci pe Theodora, sora mprtesei, din mnstirea Petrion, unde fusese izgonit si tria cu totul uitat. Condus la Sfnta Sofia, fu mbrcat n hainele 586 imperiale si ncoronat de patriarh. A doua zi, lupta se ddu cu furie n jurul Palatului, iar n zorii zilei a treia Mihail fugi, mpreun cu Constantin, n galera imperial, la mnstirea Studios, unde amndoi mbrcar rasa de clugr, pentru a-si mntui viata. Revolutionarii le proclamar pe cele

dou surori augustae, iar Senatul si multimea le aclamar. Kalaphates si Constantin fur smulsi apoi din altarul de la Studios, unde si cutaser azil, fur orbiti si surghiuniti fiecare n cte o mnstire. Psellos, secretar imperial, a fost martor la dramatica scen, pe care ne-o descrie emotionant. Astfel se ncheie aceast domnie, dup patru luni si unsprezece zile191. Guvernarea imperiului trecu la 21 aprilie 1042 n minile celor dou surori, mostenitoarele dinastiei macedonene. Dar vechea gelozie a Zoei mpotriva surorii sale deschise iarsi o lupt surd n jurul tronului. Temndu-se s nu fie nlocuit de Theodora, Zoe se hotr, n ciuda vrstei sale avea 62 de ani - s-si caute un sot, care s-i asigure stpnirea. Alegerea ei czu asupra lui Constantin, nscut la Dalassa, om de mare prestant, predestinat pentru imperiu, foarte popular. tinut departe de Mihail IV, fusese clugrit de urmasul su. Era adus acum la palat, dar atitudinea lui aspr, vorbirea ndrzneat fcur ca el s le par tuturor un om intransigent si ca urmare fu ndeprtat. mprteasa se gndi atunci la Constantin Artokli-nes, care nu avea o conditie ilustr, dar era un tnr distins, frumos, secretar sub Rornanos si pe care-1 deprtase urmasul su gelos din capital. A fost chemat la palat si toat lumea l plcea, ns o moarte 587 NICOLAE BNESCU neasteptat l smulse sperantelor investite n el. mprteasa si aduse aminte atunci de Constantin, din ilustra familie aristocratic Monomachos. El fusese exilat n Lesbos de Mihail Paphlagonianul, tocmai din pricina simpatiei pe care i-o arta, nc de pe atunci, basilissa. nvoindu-se Senatul la aceast alegere, Constantin Monomachos fu condus solemn din exilul su n Capital de o ambasad care-i aduse din partea suveranei atributele imperiale. In ziua de 11 iunie el se cstori solemn cu Zoe n capela Palatului, iar a doua zi fu ncoronat basileus. E. CONSTANTIN IX MONOMACHOS (1042-1054) Acest mprat se bucur, n mijlocul acestor repezi schimbri, de o domnie destul de lung1101. Incapabil ns s fac fat grelei sarcini la care fusese chemat, el a avut, dup mrturisirea lui Psellos, care s-a aflat n slujba lui, un singur gnd: acela de a tri linistit si de a se bucura ct mai mult de avantajele imense pe care i le punea la ndemn noua sa situatie. Nu se rusina s o instaleze n palat, alturi de mprteas si de Theodora, pe favorita sa, frumoasa vduv Skleraena, din vestita familie Skleros. Proclamat augusta (cyepoccrrfi), Skleraena aprea alturi de cele dou basilissae la ceremoniile oficiale. Tezaurul fu risipit n cheltuieli zadarnice, cu o drnicie care o egala pe aceea a btrnei mprtesc Zoe. Dup Psellos, Constantin Monomachos fusese cstorit de Romanos Argyros nainte de a urca pe tron cu o nepoat a sa, fiica surorii sale Pulcheria, mritat cu Basilios Skleros, care mai trziu fu orbit. (Basilios II si Constantin VIII l tinuser departe de ei, cci n-aveau nici o ncredere n el.) Romanos, mprat, nu fcu nimic pentru el, dar l pstr n palatul imperial, din cauza nrudirii. El era foarte bine vzut. Fiind tnr si frumos, plin de gratie n vorbire, mprteasa l iubea si lumea vorbea n jurul lor. Mihail Paphlagonianul, vznd n el un competitor la tron, l implic ntr-un complot si-1 trimise n exil n Lesbos. Constantin suferi o dizgratie de sapte ani. Acum l scotea din exil mprteasa, care-si adusese aminte de el. 589 Dup ce fu ncoronat, el o convinse pe mprteas s-o aduc n Palat pe iubita sa Skleraena, o nepoat a sotiei defuncte. Aceasta i ndulcise exilul din insula Lesbos si Monomachos avea pentru ea o mare pasiune, i ddu rangul de augusta si la ceremonii aprea alturi de cele dou basilisse. Psellos i mai reproseaz aceluiasi mprat faptul c dac nainte existase o ordine a onorurilor statului si o regul invariabil a oricrei avansri, el, tulburnd acea ordine si suprimnd aceast regul, a fcut aproape toat multimea de rnd si vulgar prtas a Senatului, si aceasta n-a

acordat-o unora sau mai multora, ci numaidect, dintr-odat, punndu-i pe toti n demnittile sale mai nalte." Aceluiasi mprat nu-i plcea s vin cineva la dnsul ngrijorat, preocupat de interesele statului; Monomachos l socotea un caracter execrabil. Dac cineva voia s-i propun ceva serios, nu trebuia s-o fac de ndat, brusc, zice Psellos, ci s nceap cu glume sau s le amestece cu chestiunea. n vremea aceasta, imperiul fu atacat cu furie din toate prtile. Domnia lui Constantin IX Monomachos rmne astfel celebr prin calamittile ce se abat asupra statului bizantin. Lupte necontenite si adesea nefericite se dau la hotare cu turcii selgiucizi, cu armenii si georgienii, cu rusii, n Orient, cu pecenegii la Dunre si n Balcani, cu normanzii, n Italia; frmntri religioase noi duc la schisma definitiv a Bisericilor de Rsrit si de Apus; pe deasupra, o multime de revolte zguduie iarsi, n chip serios, tronul. 1. Luptele din Italia. Revolta lui Georgios Maniakes nc din primele zile ale domniei sale, Constantin IX, sub influenta favoritei sale, l ridic pe fratele acesteia, Romanos Skleros, la demnitatea de magistros si proto590 strator. Acesta nutrea o ur veche mpotriva lui Ma-niakes si se folosi acum de situatia sa pentru a se rzbuna, strnind o mare furtun n imperiu. Dup nfrngerile suferite din partea normanzilor n Italia, Zoe si Mihail V avuseser fericita idee de a-1 aduce pe Maniakes din exilul su si de a-1 trimite, n fruntea unei armate, cu depline puteri, n themele Italiei, pentru recucerirea Apuliei pierdute; normanzii l atrseser de partea lor pe Argyros, fiul rebelului Melo, proclamndu-1 cpetenie, duce de Italia". Maniakes a debarcat n aprilie 1042 la Tarent. El si pstrase comanda si dup cderea rapid a lui Mihail V. Asediat de normanzi n Tarent, Maniakes rezist si, cnd acestia se retrag, el iese din cetate, pedepsind cu mult cruzime orasele care trdaser cauza imperiului si-si face n toat regiunea reputatia unui tiran odios. Curnd ns dup ridicarea lui Constantin Monoma-chos n fruntea imperiului, sub influenta lui Romanos Skleros, Maniakes e rechemat din Italia, n acelasi timp, rivalul su i ocup domeniile din Asia, vecine cu ale sale. Dup Analele din Bari, o solie a mpratului debarca n septembrie 1042 la Otranto. Maniakes o primeste, dar i aresteaz pe doi dintre membrii ei si-i ucide, n acelasi timp, o alt solie sosea de la Constan-tinopol pentru Argyros, cruia i aducea o diplom a mpratului, acordndu-i iertarea si titlul de patrikios si vestis, dac se declar vasal credincios al imperiului si-i cstig pe normanzi n serviciul mpratului. Argyros fu astfel cstigat pentru imperiu. Maniakes se revolt, se proclam augustus si porneste ctre Bari. 591 NICOLAF BNESCU Faima de general a lui Maniakes, bravura sa ncercat n attea rzboaie atraser o multime de partizani de toate vrstele sub steagurile sale. n primvara anului 1043, o nou armat sosea din Constantinopol la Bari, sub comanda magistrului Basilios Theodoroka-nos, care venea catepan de Italia. Maniakes fu asediat n Otranto de fortele unite ale bizantinilor si, neputnd rezista, si mbarc armata, se strecoar neobservat de flota rival si debarc pe coasta opus a Adria-ticii, la Dyrrachion. De aici, el porneste grabnic, pe vechea cale Egnatia" ctre Constantinopol, n speranta c-1 va putea detrona pe Monomachos nainte ca acesta s organizeze o rezistent. Maniakes se bizuia n aceast actiune si pe ajutorul srbilor lui Vojslav, care cu putin nainte distruseser lng lacul Scodra o puternic armat bizantin. Vestea naintrii rebelului fcu o puternic impresie la Constantinopol. Maniakes era cel mai bun general din vremea aceea. Monomachos ncerc s negocieze cu acesta, dar propunerile i fur respinse. O armat puternic, sub conducerea eunucului Stephanos sevastophorus, este expediat atunci naintea sa. O lupt nversunat se ddu lng Thessalonic, la Ostrovo. Maniakes iesi biruitor, dup cte ne relateaz si Psellos si Skylitzes, dar norocul, care 1-a ocrotit pe Monomachos n tot cursul domniei sale, l

scap si de astdat. El se avnt nvalnic pe calul su, strbate liniile dusmane strignd cu vocea lui de tunet si arunc spaima n oastea imperial, care se rupe ndat, nefiind nimeni care s-i stea n cale. Biruinta era cstigat fulgertor, ne mrturiseste Psellos, iar ai si ncepuser a-1 saluta ca basileus. Dar atunci un necunoscut l lovi cu o sgeat n coaste. 592 Sngele se porni si Maniakes si pierde simtirile, apoi alunec de pe cal. Nici atunci oastea dusmanului nu ndrzni s se repead, n cele din urm, ctiva oameni se apropiar si-1 vzur mort, minunndu-se de ct loc acoperea trupul su. Ei i taie capul, acesta fiind dus la Constantinopol si purtat n triumf, eveniment pe care mpratul l srbtori la Hippodrom. nainte de cderea sa, Mihail V mpreun cu Zoe decid s-1 trimit n Italia, cu puteri de catepan, pe fostul sef al armatei siciliene, exilat cu doi ani mai nainte. E vorba de Georgios Maniakes. El debarc la Tarentm aprilie 1042, cu o armat nou, contingente albaneze adugndu-se la trupele themelor. Dar n dezorganizarea ce domnise attea luni, normanzii avuseser vreme s-si ntreasc pozitia. Certati cu printul de Benevent, ei negociaz cu locuitorii principali din Bari si i propun lui Argyros, fiul lui Melo, s-1 recunoasc drept seniorul lor. sefii normanzi sunt introdusi n Bari pentru a ncheia acordul. Argyros e proclamat duce si print de Italia (februarie 1042). Sosirea lui Maniakes le tulbur planurile. Argyros face apel la normanzi n Melfi si Aversa. Atunci sosesc mai multe mii rzboinici. Ei se grbesc s-i atace pe bizantini, dar acestia se retrag n cetate, asteptnd o ocazie mai prielnic pentru a purta lupta. Normanzii asediaz n zadar orasul si se retrag spre nord. Trani rmsese credincioas imperiului. Argyros o asediaz, stnd cteva luni sub zidurile ei. n acelasi timp, Maniakes iese din Tarent, respinge bandele normande care ncearc s-1 opreasc. El i pedepseste cu cruzime pe locuitorii oraselor care trataser cu dusmanul. Maniakes si cstig n toat regiunea reputatia unui tiran odios. Atunci se produc la Constantinopol evenimente noi, care provoac revolta lui Maniakes. Monomachos ajunge mprat. Roma-nos Skleros, mare proprietar n Asia Mic, unde domeniile sale erau vecine cu ale lui Maniakes, avusese dese certuri cu el. Atotputernic acum, se rzbun contra lui, ocupndu-i domeniile. Informat, el att soldatii contra lui Monomachos, se proclam m-parat si cut a atrage n revolta sa populatiile italiene. 593 Dup Skylitzes, numai dup ce a aflat depunerea si rechemarea sa s-a revoltat. Psellos i imput" crmuirii imperiului lipsa de tact, tratndu-1 pe catepanul Italiei ca rebel nc de cnd era numai bnuit. I s-au trimis, spune el, mesageri cu reprosuri mari si amenintri. Maniakes e provocat astfel n toate chipurile. Dup Analele din Bari, n septembrie 1042, mai multi reprezentanti ai mpratului debarc la Otranto. E ambasada de care vorbeste Psellos. Maniakes i primeste, apoi i aresteaz pe doi dintre ei si-i ucide. n acelasi timp, alti soli veneau de la Constantinopol la Argy-ros, atunci la asediul orasului Trani, aducndu-i o diplom a lui Monomachos, prin care-1 ierta si-i conferea titlul de patrikios si vestis, dac se declar vasal credincios al imperiului si-i atrage pe normanzi n serviciul mpratului. Maniakes ncearc a-si mri numrul partizanilor. Merge la Bari, ca s fie recunoscut, dar se fcuse impopular prin cruzimile sale si locuitorii din Apulia rmn de partea lui Argyros. Dar situatia nu se putea decide n Italia. Maniakes se decide s treac n themele illirice, pentru a se ndrepta asupra Capitalei. El spera s-si afle acolo auxiliari, cci tocmai aveau loc luptele cu Vojslav al srbilor. Printul de Salerno, ostil si el lui Maniakes, prda n regiunea Tarentului. Strategul rebel, pentru a nu fi blocat, negsind nici o simpatie la populatia indigen, se decide a merge asupra cettii Otranto pentru a trece marea.

n acest moment, soseste la Bari Theodorokanos cu flota, cu titlul catepano de Italia. Argyros cu normanzii ocup mprejurimile din Otranto, Theodorokanos blocheaz cetatea pe ap. Maniakes reuseste a se strecura pe corbii la Durazzo si nainteaz prin munti pn la frontiera Macedoniei. Basileus ncearc a negocia. Maniakes refuz. Armata mpratului era condus de se-bastophoros stefan. Btlia se ddu lng Salonic. Biruitor, Maniakes e lovit de o sgeat rtcit n coaste. Cade si moare. Cronicarii bizantini au cuvinte de laud pentru el. Fr a-i scuza revolta, au admiratie pentru el, Maniakes fiind singurul care ar fi putut salva atunci imperiul n Europa contra normanzilor, iar n Asia contra turcilor. 594 Cronicile Apuliei, din contr, l arat ca soldat brutal si sngeros, care nu si-a putut cstiga simpatia populatiei, rmas din aceast cauz pe lng ofiterii bizantini credinciosi mpratului. O alt revolt, aceea a strategului din thema Cypru-lui, Theophilos Eroticos, fu si ea nbusit n aceeasi vreme. 2. Atacul rusilor asupra Constantinopolului (1043) Abia se potolir aceste miscri, cnd se ivi o nou primejdie. Rusii, am vzut, triau de mult vreme n relatii amicale cu Bizantul. Neguttorii lor veneau ntruna, n mare numr, la Constantnopol, unde un cartier ntreg, lng Sf. Mamas, era populat de contoarele lor. ns ntr-o zi, n 1043, n acest cartier avu loc un incident ntre bizantini si rusi. Unul dintre cei dinti neguttori din Novgorod fu ucis n ncierare. Novgo-rodul era, n secolul al Xl-lea, o adevrat republic, hotrnd prin votul poporului toate chestiunile care priveau comertul, relatiile cu vecinii, alegerea magistratilor s.a. n semn de unire cu Kievul, ea primea de acolo un sef din casa domnitoare, care supraveghea ordinea si aplicarea legilor municipale si mai cu seam comanda expeditiile militare. Novgorodul cere socoteal la Constantinopol pentru uciderea cetteanului su. Marele duce al Rusiei, laroslav cel Mare, i cere mpratului Constantin, n numele su, o mare despgubire n aur. Refuzndu-i-se aceast pretentie, Novgorodul trimite o mare expeditie mpotriva Bizantului, n fruntea republicii Novgorod se gsea atunci Vladimir, unul dintre fiii lui laroslav cel Mare. El con595 NICOLAE BNF.SCU duce o flot numeroas, la intrarea Bosforului. Nea-vnd curajul a strbate pn la Constantinopol, se opreste acolo la trmul asiatic, unde-si debarc trupele, ntrindu-se n lagr. Se pare c aceast aventur a rusilor i-a surprins cu totul pe bizantini. Ea produse o mare spaim n Constantinopol si mpratul trimise o solie de pace. Vladi-mir nici nu voi s-o primeasc. Atunci, Monomachos lu cele mai repezi msuri de aprare. Flota imperiului se afla mprstiat n diferite prti, mpratul adun putinele vase pe care le avea la ndemn, trireme imperiale si corbii usoare, mbarc pe ele toate trupele din Constantinopol si, lund personal comanda, se ndrept ctre intrarea Bosforului n Pontul Euxin, acostnd la trmul european, n fata flotei dusmane. O nou ncercare de pace a mpratului fu din nou respins de Vladimir. A doua zi, n revrsatul zorilor, Ba-silios Theodorokanos atac numai cu vreo cteva corbii incendiare flota dusman. Atacul, dat cu mult impetuozitate, arunc dezordinea n flota ruseasc. La un semn al mpratului, care urmrea lupta de pe trm, pornesc la atac alte vase si ncierarea devine general. O multime dintre corbiile rusesti sunt aprinse, altele scufundate, numai putine putnd scpa cu fuga n Pontul Euxin. Expeditia sfrseste astfel printr-un dezastru. O parte dintre rusii care au luat drumul ctre patrie pe uscat fur atacati, n prtile Varnei, de Katakalon Kekaumenos, care pzea, linia ntrit a Dunrii si multi dintre ei fur ucisi, iar 800 trimisi prizonieri la Constantinopol. Dup aceast nfrngere, rusii ncheie iarsi pace cu Bizantul'"1. Slbirea statului de la Kiev, dup moartea 596

l lui laroslav cel Mare (1054), a contribuit la pstrarea ndelungat a acestor bune raporturi cu imperiul. 3. Luptele din Armenia. Cderea vechiului Regat armean sub bizantini n anul urmtor, evenimente grave atraser armatele imperiului la frontiera extrem a Asiei. Dup multe tulburri, n fruntea Regatului armean ajunse, n 1042, tnrul Gagik (Kakig) II, nepotul lui loan Sempad si cel din urm din strlucita dinastie a Bagratizilor. Aparitia turcilor selgiucizi, atacurile lor necontenite la aceast ndeprtat frontier i fcuser pe bizantini s se gndeasc serios la ncorporarea Armeniei, a crei stpnire ar fi fost o barier puternic n calea temutilor nvlitori ai stepei. Constantin Monomachos relu politica naintasilor si fat de regatul armean. In calitate de mostenitor al lui Basilios II, el ceru s se execute contractul lui Sempad, prin care acesta se ndatorase a trece imperiului dup moartea sa posesiunile pe care le avusese, precum si puternica resedint Ani. Gagik II ntelegea ns s-si pstreze mostenirea. O armat condus de Mihail lasites, menit a fi instalat ca archon al Iberici, fu biruit n 1044. O a doua, n frunte cu domesticul trupelor Orientului, Ni-colae, avu aceeasi soart. Monomachos l arunc atunci asupra Armeniei pe emirul de Tovin (Dvin), Abul Sewr ('AuXriocpdprii; la bizantini), fgduindu-i s-i recunoasc stpnirea asupra teritoriilor pe care le-ar fi cucerit de la regele armean, n acelasi timp, armatele din Orient invadau din nou Armenia. Krikorikios (Grigorie), unul dintre cei mai de seam oameni ai Arme597 niei, pierznd ncrederea regelui su, se refugie, n 1044, la Constantinopol, unde studiase. Bine primit de mprat, el fu ridicat la rangul de magistros. n fata acestei mari primejdii dezlntuite asupra trii sale, Gagik II, ru sftuit de factiunile care sfsiau tara, se hotrste s mearg el nsusi la Constantinopol, asigurat de jurmintele solemne ale mpratului. Monomachos l primeste cu pomp, dar l opreste n captivitate, din care Gagik n-avea s se mai ntoarc n patria sa. Resedinta Ani e nchinat mpratului de vestitul catholicos al Armeniei, Bedros (Petru). Regele a fost nevoit apoi s-si dea consimtmntul la aceast despuiere, primind n schimb titlul de magistros, o pensiune din tezaurul imperial si vaste domenii n Cappadocia, Charsianos si Lycandos, unde-si petrecu viata. Ani si teritoriul su sunt acum un guvernmnt de frontier al imperiului, ocupat de o garnizoan bizantin1121. Bedros, patriarhul, fu adus mai trziu la Constantinopol, de unde nu se mai ntoarse, mpratul i permise s se stabileasc la Sebasteia. Dup ce puser mna pe Armenia, bizantinii pur-tar un rzboi crncen cu emirul de Tovin, ale crui cuceriri nu mai voir s le respecte. Mihail lasites si Nicolae fur btuti sub zidurile cettii emirului. Atunci a fost trimis n locul lor viteazul Katakalon, ca duce de Iberia, avndu-1 ca general, n locul lui Nicolae, pe marele heteriarch, eunucul Constantin. Acestia poart rzboiul cu succes pn n 1047, cnd revolta lui Leon Tornikios l sileste pe mprat s-si recheme cea mai mare parte a trupelor din Orient si s fac pace cu emirul. 598 Dup Skylitzes, ei cuceresc cteva cetti puternice si asediaz Chelidonion (pe care Peeters o identific cu fortul Dsidsernak de la Erevan), care ar fi czut, zice Skylitzes, dac ambii comandanti nu ar fi fost rechemati n Europa din cauza revoltei lui Leon Tornikios24. Rscoala lui Tornikios a izbucnit n toamna anului 1047 si a amenintat la un moment dat n chip foarte serios tronul lui Monomachos. Msurile luate de acesta n tinuturile Armeniei, nlocuind tributul de snge pe care-1 datorau acolo supusii, dup vechea organizare a lui Basilios I Macedoneanul, cu plata n bani, strni

nemultumirea general. Vechile militii rzboinice, desfiintate acum, expuser hotarele fr aprare ale Armeniei incursiunilor slbatice ale selgiucizilor, iar aceasta a fost cauza principal a progreselor invaziei turcesti n acele regiuni, n asemenea mprejurri, este usor de nteles ostilitatea trupelor si a sefilor lor mpotriva mpratului. Nemultumirea se manifestase cu alt ocazie n armata de Occident, care-si avea cartierul general la Adrianopol. Ea izbucni acum ntr-o form mai grav, tot la Adrianopol. n acel oras se afla Leon Tornikios, din ilustra dinastie a Bagratizilor armeni, un om impuntor, incapabil ns s fie energic. Era vr de-al doilea cu mpratul. Sustinut de sora lui Monomachos, Eupre-pia, el si atrase ura mpratului, care l trimise n Ibe-ria. Psellos l descrie ca pe un om cu o figur putin comun, de caracter prefcut, nc de tnr fusese so24 P. Peeters, Quelques noms geograpbiques armeniens dans Skylitzes, Byzantion", VI, 1931, p. 435 si urm. 599 NICOLAF, BNESCU cotit de multi un om pe care-1 asteapt un mare destin. Euprepia era foarte ru dispus fat de mprat si pentru c Tornikios era ru vzut de acesta, ea l nconjur cu simpatie. Pentru a-i desprti, mpratul l trimise cu o comand n Iberia. Mai trziu, la ndemnurile unora, el l sili a se clugri. Venind la Constan-tinopol ca s implore mila lui Constantin, acesta l trat cu asprime. Un complot se urzi dup aceea mpotriva mpratului, detestat de aristocratia bizantin, n fruntea acestui complot se afla loan Vatatzes, rud cu Tornikios, sef militar ndrznet si capabil1131. Conspiratorii ies din Constantinopol mpreun cu Tornikios, n persoana cruia ei l vd pe viitorul mprat, se duc la Adrianopol, atrag de partea lor trupele nemultumite si Tornikios e proclamat mprat. Armata macedonean, sporit cu contingentele nemultumitilor, se ndreapt apoi imediat, ctre sfrsitul lunii septembrie, asupra Capitalei, care era pe atunci lipsit de trupele sale, trimise s lupte n Armenia. Monomachos organizeaz aprarea cu slaba gard a palatului si putinii voluntari pe care i-a putut strnge. Asediul ncepe n ziua de 25 septembrie si numai slbiciunea lui Tornikios, care se ncptna s intre n Capital fr vrsare de snge si asteptnd ca cettenii s-i deschid singuri portile, fcu ca vremea s fie pierdut n zadar si actiunea s sfrseasc n chip lamentabil. Trupele din Orient, ocupate n luptele din Georgia, rechemate de la nceputul acelei rscoale, se apropiau n mars fortat de Capital. Obosit de un asediu att de lung, armata lui Tornikios se descompune; dezertrile, sustinute cu banii Curtii, se nmultesc n rn600 durile ei. n primele zile ale lui octombrie, pretendentul ridic asediul si se retrage la Arcadiopolis. ncercarea sa de a lua cu asalt Rhaidestos, pe Propontis, nu izbuteste, n sfrsit, armatele de Orient si fac aparitia pe malurile Bosforului. Ele trec n Europa si, sub conducerea lui Mihail lasites, pornesc asupra rzvrtitilor, nchisi de jur mprejur, cei mai multi sefi ai armatei rebele trec de partea mpratului; Tornikios si Vatatzes sunt siliti s-si caute azil ntr-o biseric din Bulgaro-phygon, cetate situat la apus de Arcadiopolis. Ei sunt smulsi din biseric si dusi la Constantinopol, unde amndoi si primesc pedeapsa att de obisnuit n asemenea cazuri, orbirea. Astfel se ncheie revolta care prea c va aduce o neaprat schimbare n fruntea imperiului. Norocosul Monomachos scp nc o dat datorit numai incapacittii sefilor acestei revolte. 4. Luptele cu turcii selgiucizi Abia se potolise aceast miscare, cnd o nou furtun se ridic la hotarele cele mai deprtate ale imperiului, n Asia. n acele prti se ivise un dusman nou, cu mari nsusiri rzboinice. El avea s-i nlocuiasc pe arabi n lupta pentru sfrmarea puterii bizantine. Acest nou dusman primejdios sunt turcii selgiucizi. Desfcuti din marea familie uralo-altaic, turcii1141 duceau de veacuri o viat de nomazi rtcitori prin imensele stepe de la rsritul Caspicei, reusind s nchege de mai multe ori imperii trectoare. Bizantul i-a cunoscut de aproape ntia oar n timpul lui Iustin II,

601 care schimb cu acesti barbari, atrasi n sfera influentei bizantine, mai multe ambasade. Ilik-Chan izbuteste s-i adune, n secolul al X-lea, din nou la un loc. Opera nceput de el a fost consolidat de fiul su Bochra-Chan, care-i sili pe supusii si s mbrtiseze mahomedanismul. De atunci, ei pun solid piciorul n Buchara. Pe la anul 1000, un anume Selgiuc sau Selgic trece cu numeroase bande dincolo de Oxus, cernd voie de la Mahmud, puternicul sef al statului musulman din Ghazni, si ptrund apoi mai departe, ntinzndu-se peste cea mai mare parte a Persiei. Dup moartea lui, doi nepoti, Ciacar si Togrul, duc cuceririle si mai departe. Ei intr n iunie 1038 biruitori n Nishapur si se proclam independenti. Selgiucizii l proclam rege pe Tugril Beg. De acum, cuceririle lor se ntind spre vest. Masud, urmasul lui Mahmud, pierdu n 1039 Chorasan, unde selgiucizii se asezar definitiv. n lumea Islamului stpnea n secolul al X-lea o mare anarhie. Imperiul Abbassizilor era numai o umbr. El s-a desfcut ntr-o multime de stpniri arabe, care-i pregteau sfrsitul. La vest, Mossul si Mesopota-mia au trecut n 905 n minile Hamdanizilor. La sud, Arabia iese de sub autoritatea califului, n prtile Mrii Rosii, ea intr sub autoritatea fatimitilor, ctre Golful Persic cade sub puterea sefilor locali. La est, n Kho-rassan si Turkestan, familia iranic a Samanizilor si-a croit un guvernmnt imens, la care pentru un moment sunt unite si Afganistan si Seistan. Apoi, o serie de sefi turci, nrolati n serviciul lor si trimisi ca guvernatori n provinciile din Extremul Est, i-au imitat si s-au constituit n jurul resedintei lor Ghazni (sau 602 Ghazna), ntr-un principat independent. Unul dintre acesti sefi, Sabaktegin (Subuktagin), bate moned cu numele su. Fiul su, Mahmud (999-1030), zis Ghaz-nevidul", profitnd de anarhia Indiei de Nord, si consolideaz situatia, purtnd mari lupte si reuseste s smulg de la Samanizi Khorasanul. Turcii din Extremul Orient, desfcuti n trei grupe principale (uiguri, karluki si ghuzi sau oghuzi), sunt mpinsi de chinezi spre vest. China si restaurase puterea sub T'ai-Tsou si ncepea s reactioneze mpotriva barbarilor si a discordiei interne. Aceasta aduse o deplasare a popoarelor Mongoliei ctre vest. Efectele se resimtir si n Turkestan. Ghuzii sau oghuzii atinseser nc din secolul al IX-lea Marea de Arai si valea inferioar a fluviului Syr-Darya. La finele secolului al Xlea, ei sunt nevoiti, sub presiunea dinspre Rsrit, fie s ocoleasc Marea Caspic, pentru a-si deschide drum ctre vest, fie s ptrund spre sud. O parte se hotrr pentru prima solutie si ajung pe Volga, de acolo n stepele Rusiei, mpingndu-i pe pecenegi si ajungnd pn la Dunre; dar grosul populatiei oghuz, sub printi din familia Seldjuq, iau drumul ctre sud si trec n Transoxiana", cum se numeste tinutul dintre Syr-Darya si Oxus (Amu-Darya). Emigrantii se islamizar si sub fiii lui Seljuq obtin voie de la Mahmud, care era atunci n culmea puterii sale, s se aseze la frontiera statului su. n urm, Mahmud, ngrijorat de cresterea puterii lor, va lua msuri, dar n zadar. Doi nepoti ai lui Seljuq, Ciagri-Beg (Thagri-beg) si Tugril-Beg trec dincolo de Oxus, aruncnduse asupra Khorassanului. Urmasul lui Mahmud, Mas'ud, ddu or603 NICOLAE BANESCU din guvernatorului s-i alunge, dar acesta fu btut si sel-giucizii intr n iunie 1038 n marele oras Nishapur, de-clarndu-se complet neatrnati si ridicndu-1 pe Togml-Beg rege. Mas'ud (Massud) era despuiat de Khorassan. Astfel se stabileste statul seldjukid n Khorassan, de unde tinde necontenit spre apus, ajungnd n aceast expansiune pn la hotarele Imperiului bizantin'5. Atacurile selgiucizilor, sub un atare sef, iau, n timpul domniei lui Monomachos, un caracter violent. La aceasta contribuie, fr ndoial, starea de anarhie n care czuse Armenia n urma anexrii ei de ctre imp'eriu. Politica nechibzuit a Curtii bizantine sfrmase, n aceste prti,

buna organizare militar, care din vremurile lui Basilios I Macedoneanul contribuise la a da hotarelor primejduite ale Armeniei o deosebit putere de aprare. Ostilittile ncep n anul 1048. Qutlumus, Kethelmis sau Kutulmiz (Koin^oufioui;), vrul lui To-grul-Beg, luptase cu mari forte mpotriva dinastului arab de la Mossul, Qurais, cunoscut la bizantini sub numele de Kappecriot. Btut de acesta, el fu nevoit s se retrag n Azerbaidjan, prin provincia Vaspuracan, de curnd ocupat de bizantini. Catepano" imperial era acolo patriciul Stephanos Lichudes, fiul primu-luiministru Constantin Lichudes. El i refuz generalului turc trecerea prin provincia sa si atunci o lupt se ddu ntre cele dou armate, la nordul lacului Van. Turcii iesir biruitori si Lichudes czu n minile lor. 25 L. Halphen, Les barbares (Histoire generale. Peuples et civi-lisations, par Halphen-Sagnac), IVe ed., Paris, 1940, p. 393394, 40)402. 604 Pentru a rzbuna insulta adus trupelor sale, Togrul trimise o expeditie sub comanda altui nepot al su, Hassan sau Assan26, mpotriva provinciei bizantine. Turcii ptrund pn nuntrul Armeniei, mcelrind populatia si rspndind pretutindeni ruina. Guvernator al Iberiei era Aaron, fiul celui din urm suveran bulgar, loan Vladislav. In fata maselor puternice ale nvlitorilor, el cere n grab ajutorul lui Katakalon Ke-kaumenos, care guverna la Ani, de cnd aceast veche resedint a regilor armeni fusese anexat imperiului. Izvoarele armene amintesc un al treilea sef al contingentelor imperiale, pe faimosul magistros Gregorios, duce al micii theme de hotar a Mesopotamiei; acesta avea sub comanda sa trupe armene. Hassan fu zdrobit de imperiali la Stragna; el nsusi rmase, cu floarea lupttorilor si, pe cmpul de btaie. Togrul, nfuriat de acest dezastru, a trimis n Armenia o nou armat, numeroas, sub comanda fratelui su Ibrahim Inal. n fata acestor forte covrsitoare, armata imperial se retrage n Georgia, unde Liparit, vestitul senior care stpnea jumtate din aceast tar, primise ordinul mpratului de a sri cu trupele sale n ajutor, n vremea aceasta, Ibrahim pustii cumplit tinuturile pn la Arzen (azi Erzerum), metropola Armeniei de Sus, care czu, dup o nversunat lupt de sase zile pe strzi, n minile sale. Bogata cetate se mistui n flcri dup aceast eroic rezistent. Populatia ei pieri mcelrit. 26 Poate Hasan, fiul lui Baighu (unchiul lui Togrul Beg sau Toghril-Beg), crede Cahen (op. cit., p. 19, n. 1). 605 Ibrahim se ndrept apoi, cu toate fortele sale, mpotriva imperialilor, care l asteptau ntriti la picioarele fortretei Gabudru, Kapetron al bizantinilor (KccTie-ipov cppoupiov). O lupt sngeroas se ddu acolo, la 17 sau 18 septembrie 1048. Katakalon si Aaron pun pe fug contingentele dusmane din fata lor, la cele dou aripi; Liparit ns e biruit la centru si cade prizonier. Rezultatul luptei nu a fost, asadar, decisiv. Turcii se retrag, bizantinii se opresc s-i mai urmreasc. Monomachos trimite apoi un ambasador ncrcat de daruri la sultanul turc pentru a obtine eliberarea lui Liparit. Togrul se art mai mrinimos dect l socoteau dusmanii si: el l pune n libertate fr nici o rscumprare pe Liparit, cruia i druieste si banii trimisi de mprat. Pacea nu se putu ncheia ns din pricina pretentiilor exagerate ale lui Togrul, iar luptele vor rencepe. Ostilittile nceteaz numai vreme de doi ani, din pricina greuttilor prin care trecea n acest timp Togrul. El avu s lupte mpotriva lui Ibrahim si a lui Kutlumiz, amndoi rzvrtindu-se mpotriva sa. n 1052, el trecea ns n Georgia, rspndind, dup obicei, jaful si mcelul. O armat sub ordinele lui Akoly-tos l silea s se retrag, pentru a se ntoarce iarsi n 1053, cu o armat puternic. De ast dat, el asedie puternica cetate Manaskerd sau Mantzikert, aprat cu deosebit energie de patriciul Basilios Apokapes. Dup nenumrate asalturi zadarnice, Togrul fu nevoit s ridice asediul.

5. Rzboiul cu pecenegii Pe cnd aceste lupte se purtau aprig la frontierele de Rsrit ale imperiului, un rzboi crncen se dez606 lntui n tinuturile de miaznoapte, la frontiera mereu amenintat a Dunrii, de ast dat cu pecenegii. Ei ocupau tinuturile de la Delta Niprului pn la gurile Dunrii. n 1048, acesti temuti barbari fuseser mprtiti n dou tabere de o disensiune. Kegen sau Kegenis (KEyevriq), seful peceneg de o mare valoare militar, se ridicase n fruntea a dou triburi mpotriva hanului Tyrach. nvins, rebelul trecu Dunrea pe la Silistra si se prezent comandantului imperial din acele prti, Mihail, fiul lui Anastasios, exprimndu-si dorinta de a intra n serviciul mpratului, mpratul i face o primire clduroas la Constantinopol, unde barbarul se boteaz, obtinnd rangul de patrikios. Trupa lui e cantonat la frontiera dunrean, unde trei cetti sunt cedate acestei colonii, menite a apra tinutul mpotriva nvlirilor prdalnice de peste Dunre. Politica traditional a Bizantului cstiga astfel noi aprtori. Rezultatul fu ns de ast dat cu totul pgubitor pentru imperiu. Cci Tyrach protest, prin-tr-o ambasad, la Constantinopol, mpotriva acestei atitudini fat de un nesupus al su. Monomachos nu voi s stie nimic de pretentiile hanului barbar si-i con-cedie pe ambasadori fr nici un rspuns. Rzboiul se dezlntui atunci ntre pecenegi si imperiu. n iarna anului 1048, cnd Dunrea nghet, Tyrach trecu n Bulgaria cu imensele sale bande clri, nimicind totul n calea sa. Constantin Arianites, ducele de Adrianopol si Basilios Monacbos, guvernatorul Bulgariei, fur trimisi n ntmpinarea barbarilor. Unindu-se cu fortele comandate de Mihail si Kegenis, ei i atac impetuos pe pecenegi si-i silesc s se predea. Multi607 NICOLAE BANESCU mea pecenegilor fu colonizat dup aceea n cmpiile de la Triaditza, Naissos si Eutzapelos, iar Tyrach mpreun cu sefii principali fur trimisi la Constantino-pol, unde, fiind bine primiti de mprat, primesc toti botezul. Se credea c primejdia peceneg era nlturat pentru ceva vreme mcar. Dar ea lu n curnd proportii si mai mari. Era tocmai timpul nvlirii biruitoare a lui Ibrahim n Vaspuracan. La Constantinopol se hotr s fie folositi mpotriva lui pecenegii asezati n Bulgaria. Au fost narmati vreo 15.000, sub sefii lor si trecuti n Asia Mic, pentru a fi condusi n Vaspuracan. La ctiva kilometri de Bosfor, ei se revolt si o iau napoi, trec Bosforul cu caii not si apoi se pierd n galop prin psurile Balcanilor, la Triaditza. Ridicndu-i si pe cei din aceste prti, si asaz tabra, narmati, lng Dunre, la vrsarea rului Osma, unde e Nicopole de azi. De acolo, trec adesea pe teritoriul imperiului, fcnd mult ru (iarna 1048-nceputul lui 1049). Pentru a pune capt acestei stri de lucruri, mpratul l cheam la Constantinopol pe Kegenis. Acesta, nsotit de bandele sale, vine la portile Capitalei. Noaptea, ctiva ncearc s-1 ucid n cort. A doua zi, seful peceneg intr, rnit, n Constantinopol, trndu-i n alaiul su pe cei trei conspiratori. Acestia i explic mpratului atentatul lor ca pe o rzbunare mpotriva sefului trdtor, care astepta s ptrund cu trupele sale n Constantinopol pentru a-1 ucide pe mprat si a prda. Monomachos l arunc atunci pe Kegenis la nchisoare, n palat si ncearc s pun mna, peste noapte, prin surprindere, pe trupele sale. Acestea se ndeprteaz ns n fuga cailor, mai nainte ca 608 mpratul s-si pun n aplicare planul. Ajunsi peste Balcani, ei i strng pe ceilalti si se ntorc apoi pn sub zidurile Adrianopolului. Constantin Arianites se arunc asupr-le cu toate fortele, dar e btut (primele luni ale lui 1049). mpratul, nstiintat despre aceasta, l scoate pe Tyrach si tovarsii si din captivitate, iar dup ce le ia jurmntul, i pune n libertate pentru a-i potoli pe

compatriotii lor. El se uneste ns cu aceia, n acelasi timp, fortele Asiei, libere acum, dup ncheierea luptelor cu Togrul, sunt aduse la Constantinopol si trimise sub generalul Nikephoros asupra pecenegilor. Vestitul Katakalon Kekaumenos si normandul Her-ve, cruia bizantinii i zic Francopulos", seful auxiliarilor normanzi, sunt pusi sub ordinele sale. Nikephoros Rector si conduce armata dincolo de Balcani si-si asaz tabra la Diakene. Era n primvara anului 105027. O lupt crunt se desfsur aici, bizantinii iau fuga, singur Katakalon cu o mn de oameni se bate eroic, cznd rnit de moarte. Monomachos si strnge atunci restul fortelor si le trimite, sub Arianites, asupra dusmanului. Are loc o nou lupt sngeroas si iarsi biruinta fu a pecenegilor. Arianites nsusi, rnit, muri dup cteva zile. Restul armatei bizantine se nchise n lagrul ntrit de sub Adrianopol, pe care pecenegii l asediaz ndat. Interventia la timp a protospatharului Glavas, cu trupele grzii, i sileste pe barbari s se retrag. Monomachos face o nou sfortare. El adun toate trupele de mercenari, varegi, normanzi, sub comanda 27 P. Orgels, Kekaumenos et la guerre petchenegue, Byzan-tion", XIII (1938), dateaz aceast lupt n vara anului 1049. 609 NICOLAE BANESCU lui Nikephoros Bryennios, ajutat de patriciul MihailAco-lytosm, un normand din Italia, n acelasi timp, ncearc s negocieze, trimitndu-1 la pecenegi pe Kegenis. Acesta e mcelrit ns de compatriotii si. La frontiera dintre Thracia si Macedonia (Chariopolis), imperialii izbutesc s-i nfrng pe pecenegi ntr-un atac de noapte, mcelrind o mare parte dintre ei (1051), n primvara anului 1053, fu pornit o nou ofensiv asupra bandelor pecenege. Acolytos l asediaz pe dusman n Preslava Mare, unde se nchisese acesta. Lipsa de provizii l face s se retrag si, urmrit de-aproape, fu zdrobit n Balcani. Resturile armatei sale se nchid n Adrianopol. Noile pregtiri uriase pe care Monomachos, hotrt s isprveasc odat cu acest primejdios dusman, le ncepuse i intimidar n cele din urm pe pecenegi. Obositi de necurmatele lupte n care suferiser mari pierderi, ei cerur pacea si aceasta se ncheie, pentru 30 de ani, ctre sfrsitul anului 1053. Pecenegii si pstrau astfel cantonamentele din Bulgaria dunrean1161. Luptele cu normanzii n Italia. Nici n posesiunile italiene ale imperiului nu stpnea linistea, n aceast vreme tulburat pretutindeni de rzboaie. Normanzii se ntriser mult n Italia sudic. Am vzut mai nainte ct de slab se mai sustinea acum, n prtile acestea, stpnirea bizantin, n 1047, mpratul Henric III i recunoaste ca vasali pe cornitele normand de Aversa si pe cel de Apulia. nc din 1046 soseste n Italia de Sud tnrul normand Robert Guiscard, care avea s joace aici un rol att de strlucit1171. Luptele purtate acum mpotriva normanzilor de ctre papa Leon IX, n unire cu bizantinii, pe care cu610 1 noscutul Argyros i debarc, n primvara anului 1051, la Bari, se sfrsesc prin biruinta complet a celor dinti (1053). 6. Miscarea literar sub Monomachos O ntmplare fericit i strnge n jurul tronului sub aceast domnie pe cei mai de frunte reprezentanti ai culturii acestei epoci. Constantin Lichudes, un literat, care ocupa cea mai nalt demnitate, fiind prim-minis-tru al lui Monomachos, i cunoscuse la Constantinopol pe Mihail Psellos, pe loan Xiphilinos si pe loan Mau-ropus, o rud a sa, trei nvtati ilustri pentru epoca lor. Primul loc l ocup, prin marea sa personalitate, Mihail Psellos. Prin influenta deosebit pe care o avea la Curte, Lichudes i strnse n jurul mpratului pe acesti oameni de talent. El impuse o inovatie n privinta ocuprii functiunilor. De unde pn aci se lua n considerare mai cu seam

nobletea candidatilor, meritul se punea acum naintea nasterii. Psellos, bine apreciat de mpratul nsusi, care-1 cunoscuse, fu nltat la rangul de vestarches (mare sambelan) si pro-toasecretis (primul secretar) imperial. Colegul su de scoal Xiphilinos fu judector la Tribunalul imperial si apoi nomophylax, nsrcinat cu administrarea justitiei. Sub nrurirea lor se redeschise acum si vechea Universitate din Constantinopolm, care fusese lsat n prsire, nc din vremea lui Basilios II, ocupat cu lungile sale rzboaie, nvtmntul deczuse. Tinerimea nu mai avea nevoie atunci, pentru a nainta n carier, de nvttura vestitei scoli de drept si filosofic. Administratia statului se resimtea de acest neajuns. 611 Monomachos are meritul de a fi recunoscut acest lucru si, ascultnd de sfaturile oamenilor luminati ce se adunaser n jurul su, redeschise Universitatea n 1045. Ministrii mpratului urcar atunci catedrele. Psellos fu pus n fruntea Faculttii de filosofic, cu titlul oficial de consul al filosofilor, tiTtaTog TCQV (piXoao^cov, titlu echivalent cu acela de decan n universittile noastre; Xiphilinos, ministrul de justitie, era seful Scolii de drept; Mauropus, care avea s ajung Mitropolit de Euchaita (n Asia), preda retorica. nvtmntul lui Psellos avu mai cu seam un mare rsunet. Om de litere distins si brbat politic n acelasi timp, Mihail Psellos e cea mai mare personalitate a secolului al Xl-lea bizantin, nzestrat cu o cultur dintre cele mai ntinse, el rezum calittile si defectele spiritului grec. Poligraf fecund, Psellos ne-a lsat sute de opuscule asupra celor mai variate subiecte, o multime de scrisori, de cuvntri si poezii si o istorie care are caracterul de memorii28. El este un precursor al Renasterii din timpul Com-nenilor, mare admirator al lui Platon. Iubitor pasionat al Antichittii, si propune reabilitarea culturii clasice n ochii contemporanilor. Lucrul acesta nu era cu putint, pentru vremea crestin n care tria, dect prin-tr-o interpretare care s descopere la cei vechi revelatia inconstient a adevrurilor crestinismului. Astfel afl Psellos n Platon un drum mai simplu si mai scurt ctre doctrina evanghelic; poetii i destinuiau ade28 Editate ntia oar de C. Sathas, Bibliotheca*GraecaMedii Aevi, voi. IV si V, Paris 1874 si 1876. 612 vrul n icoane frumoase: Homer era pentru el un fel de profet biblic29. nvtmntul su strlucit atrgea o mare multime de auditori, din toate prtile lumii civilizate, n curnd, ajunse ns n conflict cu patriarhul Kerularios, care-1 acuz de erezie. Urmasul acestuia, Xiphilinos nsusi, l atac de asemenea. Monomachos gsi c Psellos face prea mult zgomot si, dup ctiva ani numai, cursurile fur din nou nchise. Aceasta nsemna biruinta intrigantilor asupra mpratului, care czuse din nou sub influenta lor. n curnd, Lichudes va cdea n dizgratie si, dup nlocuirea sa, toti prietenii l urmar, prsind Curtea si mbrtisnd viata monahal. Psellos, spirit activ, om de un gust rafinat, se va ntoarce ns n curnd n mijlocul societtii strlucite pe care n-o putea uita att de lesne si va juca mai departe un rol nsemnat n evenimentele domniilor urmtoare. 7. Schisma celor dou Biserici (1054). Mihail Kerularios Fapta cea mai nsemnat a domniei lui Monomachos, aceea de care se leag mai cu seam numele su, este Marea Schism dintre Biserica de Rsrit si Biserica de Apus. 29 A. Rambaud ne-a schitat un portret al lui Psellos n articolul clin Revue historique (1877), reprodus n Etudes sur l'histoire by-zantine, Paris, 1912, III. Un altul la Cari Neumann, Die Weltstel-lung des byzantinischen Reiches vor den Kreuzziigen, Leipzig, 1894, pp. 81-93. Cf. Krumbacher, Geschichte der byzantinischen Litteratur, p. 433-444. '" 613

Persoana care a provocat aceast ruptur, ale crei urmri le resimtim pn astzi este patriarhul Mihail Kerularios (1043-1058). Ceea ce pare curios e faptul c vechea ur ce exista ntre Roma si Bizant si pe care am cunoscut-o cu prilejul ambasadei lui Luitprand dispruse aproape cu totul. Ctiva ani naintea conflictului care aduce ruptura, ba chiar pn n ajunul acestui eveniment, Biserica de Apus si Biserica de Rsrit se aflau n cele mai bune raporturi. Predecesorul lui Kerularios, Alexios Studitul, nu avusese nici mcar un conflict ct de mic cu Roma. Petru, patriarhul Antiochiei, fcea cunoscut papei, n 1052, alegerea sa si-i trimitea o mrturisire de credint, iar papa Leon al IX-lea (10491054) i rspundea n 1053, aprobnd alegerea si Mrturisirea de credint si fgduindu-i tot sprijinul. Credinciosii celor dou Biserici erau de asemenea n cele mai bune legturi, respectndu-si unii altora cultul, n Orient, se aflau biserici si mnstiri latine, n care ritul se ndeplinea n toat libertatea. La nceputul secolului al Xl-lea, stefan cel Sfnt al Ungariei ridicase la Constantinopol, cu nvoirea lui Basilios II, o biseric pentru natiunea sa; garda varegilor si avea biserica n acelasi oras, aproape de Sfnta Sofia, Panagia Varangiotissa. Apusenii mergeau tot mai numerosi n pelerinaj la Locurile Sfinte, ctre mijlocul secolului al Xl-lea, fiind primiti de greci peste tot cu cea mai mare bunvoint. Acestia cltoreau, la rndul lor, n Occident si erau vestite pelerinajele lor la mormntul Apostolilor, la Roma. Nici o ur, nici o prigonire nu-i desprtea pe greci de latini. Cum se explic asadar aceast mare schimbare a legturilor dintre cele dou Biserici, produs n numai 614 ctiva ani ? Explicatia trebuie cutat la oamenii aflati atunci n fruntea Bisericilor. Cauzele rupturii au avut esentialmente un caracter doctrinar, scrie A.A. Vasiliev30. L. Brehier, constatnd mprejurrile care pn atunci fcuser s domneasc cele mai bune raporturi ntre Orient si Occident, crede c motivele doctrinare n-au fost dect un pretext, n realitate totul explicndu-se prin caracterul celor dou personalitti din fruntea Bisericilor, Kerularios si Leon IX. W. Norden31 e mai aproape de adevr cnd afirm c motivele de ordin dogmatic agitate de Kerularios au conferit doar un temei abstract durabil schismei, dar cu adevrat hotrtor a fost momentul politic. Papalitatea n adevr intervenea n Italia meridional ntia oar ca putere politic. Dou momente, cum arat foarte bine Norden, au dus la desprtirea definitiv a celor dou Biserici: 1) renvierea Bisericii Apusene, sub influenta ideilor de reform de la Cluny; 2) naintarea biruitoare a puterii din Occident n Italia de Sud bizantin. Otto I, ncoronat la Roma (962), a nceput aceast ofensiv. Tronul pontifical era ocupat de Leon IX, ale crui preocupri nu erau doar eclesiastice, ci si politice. Miscarea de la Cluny, care avu un mare succes n Biserica occidental, se dezvolt sub protectia sa. Scopul acestei miscri era de a reforma Biserica, de a-i ridica nivelul moral, de a restabili disciplina slbit, de a suprima moravurile profane ce nvliser n Biserica (simonia, cstoria preotilor, nvestitura temporal etc.). Miscarea de la Cluny fcu progrese simtitoare n Italia meridional, ceea ce-i indispuse pe greci, cci ideile reformatoare erau n contrast cu Biserica greac]"91. 30 Histoire de l'empire byzantin, trad. Brodin-Bourguina, Paris, 1932, I, p. 446. 31 Walter Norden, Das Papsttum un d Byzanz. Die Trennung der beiden Mcbte tind dos Problem ihr Wiedervereinigung, Berlin, 1903. . ........ 615 Papa, extinzndu-si acolo influenta, spera s lege de Roma provinciile din sudul Italiei si, n acelasi timp, s le stpneasc si din punct de vedere politic. El se vzu beneficiar al vechilor privilegii ale carolingienilor si ale lui Otto I, care i acordaser papalittii domenii n acele regiuni. Totodat, papa, n corespondenta cu Kerularios, face aluzie la faimoasa Donatio

Constantini, care nu lsa ndoial asupra autorittii temporale a episcopului Romei. De fapt, actul de la 1054 nu era dect pecetluirea definitiv a unei stri de lucruri care ncepuse de mult vreme; ntre cele dou Biserici n-a existat niciodat o ntelegere. Criza ncepuse nc din epoca lui Photios; Nikephoros Phokas interzisese ritul latin n Calabria. Distingem patru etape ale acestui conflict, care sfrseste cu schisma: 1. ncadrarea papalittii n Imperiul lui Carol cel Mare; 2. Conflictul, mpletit cu lupta pentru Bulgaria, dintre papa Nicolae I si urmasul su imediat si patriarhul Photios; 3. ncorporarea papalittii n imperiul lui Otto cel Mare (jumtatea secolului al X-lea). 4. Emanciparea papalittii sub influenta Reformei de la Cluny si naintarea sa n Italia meridional: lupta Bisericii bizantine mpotriva acestui fapt, care duce la ruptura definitiv (jumtatea secolului al Xl-lea). Cauzele schismei le reprezint nu att divergentele religioase, ct chestiuni de putere politicoreligioase. Papalitatea se sili s recstige acele provincii ale Bisericii care la nceputul procesului de separare fuseser smulse Romei de mpratul Leon III Isauri-cul si subordonate patriarhului de Constantinopol. Cmpul luptei fu, sub Nicolae I, Bulgaria, o parte a vechii Illyrii, iar sub Leon IX, Italia meridional. Papa fcuse progrese religioase n Italia meridional, aflate n legtur cu cuceririle politice ale normanzilor. Deci, statul si Biserica erau pgubite de Bizant n acelasi chip. Acum, papalitatea intervenea ntia oar ca putere politic. Tocmai pentru aceasta intr Leon IX n conflict cu normanzii si se uni mpotriva lor cu Bizantul. 616 Schisma Criza ncepuse pe vremea patriarhului Photios. In Sinodul de la Constantinopol din 869/870, socotit al optulea Sinod ecumenic, prelatii Orientului subscriseser o formul prezentat de legatii papei Hadrian II, prin care recunosteau suprematia acestuia si Photios fusese depus. Dar succesul Romei fu paralizat de nfrngerea suferit n chestiunea bulgarilor, putine zile dup ncheierea Sinodului. Photios si recstig influenta si un nou Sinod adunat la Constantinopol n 879/880, socotit de greci ca al optulea ecumenic, anul actele celui prezent. Photios fu depus n 886 de Leon VI, pentru a nlesni mpcarea. Nikephoros Phokas ddu o lovitur populatiei prin patriarhul Polyeuktos (968), oprind ritul latin n Calabria. El cuta prin aceasta s taie din scurt influenta roman care ameninta s se ntind, odat cu progresele mpratului german n Italia de Sud, longobard. Papalitatea, aflat sub influent german, se nstrina de interesele Bizantului. La nceputul secolului urmtor, papa Benedict VIII (1012-1024) nu sovi, la cererea mpratului Henric II, s aprobe ceea ce Leon III i refuzase lui Carol cel Mare de teama Bizantului: primirea lui Filioque n simbolul credintei. De la Constantinopol se rspunse: patriarhul Sergios I (999-1019) sterse numele papei de pe dipticele Bisericii sale. si va trece mult timp pn cnd s fie scris din nou. Cci la mijlocul secolului al Xl-lea avu loc separarea definitiv a celor dou Biserici. Ea a fost explicat prin unele motive personale ale patriarhului bizantin Kerularios. Norden arat c rdcinile unui fapt att de grav sunt mai adnci dect aceste simple motive. Au existat dou momente care au adus desprtirea definitiv a Bisericii grecesti de cea roman: renvierea Bisericii apusene sub impulsul ideilor de reform de la Cluny si naintarea biruitoare a puterii occidentale n Italia de sud bizantin. Otto I se ncoronase la 962 ca mprat la Roma si odat cu el ncepe ofensiva Imperiului germanic n Italia. n ce priveste pretentiile papilor de a stpni din punct de vedere politic sudul Italiei, ei se bazau pe vechile privilegii ale Ca-rolingienilor si ale lui Otto I, care i acordaser papalittii domenii private n acele regiuni. Se adaug apoi nchipuitul hrisov al 617 NICOLAE IANESCU

lui Constantin cel Mare, care nu lsa nici o ndoial privitoare la dreptul Curiei asupra ntregului domeniu roman. Afar de aceste scopuri, papii ncepur a-si extinde influenta bisericeasc n Italia sudic, ncercnd s impun aici ideile de la Cluny, pentru a lega strns Bisericile de Roma. Astfel se uni cu expansiunea Occidentului n paguba Bizantului ptrunderea ideilor reformatoare de la Cluny, care n disciplin si conceptie erau n contrast izbitor cu Biserica greceasc. Intentia Ottonilor de-a cuceri sudul Italiei fusese nimicit odat cu nfrngerea lui Otto II la Cotron (982). De atunci, stpnirea bizantin se restabileste aici. Numai n al doilea deceniu al secolului al Xl-lea ea fu din nou amenintat, prin revolta din Apulia; Melo, un om bogat din Bari, se afl n fruntea revoltei pe care papa Benedict VIII (10121024) o sprijini din toate puterile. Cnd aceast revolt fu nbusit, papa l chem n ajutor pe Henric II din Germania. Henric, dup ce ntri vechile privilegii ale papei asupra Italiei sudice, veni el nsusi acolo n 1022. Dar nu izbuti. Influenta bizantin se ntinsese n toat Italia de Sud, longobard. Henric II si Benedict VIII murir n acelasi arr'(1024). Basilios II ncercase (1025) s aduc pe cale pasnic o ntelegere, cernd ca Biserica din Constantinopol s fie n Orient ecumenic, iar Roma n Occident. Papalitatea s renunte deci la primatul su asupra Bisericii orientale. Papa loan IX era gata s se supun; dar partidul reformelor de la Cluny se agit energic mpotriva acestei negocieri. Papa fu amenintat. loan a fost atunci abtut de la intentia lui. Cu mai mult noroc dect Henric II si Benedict VIII, norman-zii ntreprinser n 1040, n legtur cu elemente rzvrtitoare, lupta contra Apuliei bizantine. Cele dou mari puteri ale Apusului, Imperiul german si papalitatea, se grbir s legitimeze aceast naintare a Occidentului mpotriva Orientului: Henric III ngloba noua provincie la Imperiul de Occident, acordnd n 1047 normandului Drogo comitatul Apuliei. n acelasi timp, el fcu Italia longobard si comitatul de Aversa normand, asezat acolo, supuse imperiului. Papa Clement II (1046-1047) interveni n Capua si Salerno, sfintind acolo clerici. Dar mai cu seam Leon IX (1048-1054) urmri energic ideea de a ncorpora sudul Italiei si Bisericile Occidentului, legnd regiunile longobarde si normande 618 de Roma, prefcndu-le dup ideile reformatoare de la Cluny. El merse mai departe si, spernd c va anexa si Italia mahomedan, numi un arhiepiscop pentru Sicilia. Dar se dovedi c normanzii, care apsau groaznic populatia Italiei sudice, nu erau un element destoinic pentru ideile Bisericii de Apus. Papa se gndi atunci s-i scoat pe normanzi din Italia. Ambele Imperii, si cel de Rsrit si cel de Apus, trebuiau s-1 sprijine. Pe cnd ns Henric III se multumi cu un decret, prin care trecea papei Beneventul si aproape toate bunurile imperiului din Italia meridional, Leon spera un ajutor armat de la Argy-ros, catepano bizantin n acele prti, care deja luptase cu succes contra normanzilor. Dar dac interesele politice cereau o asemenea aliant din partea Bizantului, cele religioase se opuneau. Patriarhul Kerularios nu putea lsa s se nrdcineze acolo puterea papei. El condamn prin urmare obiceiurile latine, pinea numit azim. nchise toate bisericile si mnstirile latine din Constantinopol, pn ce acestea se vor conforma ritului grec". Arunc latinilor termenul injurios de azimiti". Mihail Kerularios, dintr-o familie senatorial din Constantinopol, fcuse studii ngrijite, n filosofie, dialectic si teologie. El intrase la nceput n viata politic si, fiind implicat ntr-un complot n 1040, Mihail Pa-phlagonianul l exilase, ndat dup aceea el se clugri si, sub Constantin IX Monomachos, ajunse s aib o nalt situatie la Curte. Consilier intim al mpratului, Kerularios ndeplinea functia de ai)yKeA,-A,oq, prima demnitate a Bisericii din Constantinopol, dup aceea de patriarh32. Dup moartea patriarhului Alexios, vointa mpratului l ridic la aceast nalt treapt (1043). 32 V. Louis Brehier, Le schisme oriental du Xle siecle, Paris, 1899- Aceast lucrare fundamental a fost folosit n toat expunerea capitolului nostru.

619 NICOLAR BNESCU Kerularios era, dup mrturisirea contemporanului su Psellos, un om nscut pentru a comanda. El ntelegea s porunceasc la Constantinopol. O mndrie nemsurat unit cu o voint de fier alctuiau fondul sufletesc al noului patriarh. n acelasi timp, scaunul papal era ocupat de un om tot att de distins: Leon IX, ilustrul reformator al clerului latin. Leon IX nu era omul care s se ndoaie n fata caracterului hotrt si autoritar al patriarhului. Jules Gay33 a artat c papa n-a fcut dect s rspund la scrisorile primite de la mprat si Kerularios. Acestia au scris mai nti papei, propunndu-i o ntelegere, cum rezult clar din rspunsul papei, mprejurrile politice grave din Occident au fcut s se fac aceast interventie de la Bizant. Papa rspunde, bucuros a sta de vorb, pentru ncheierea unei aliante politice contra pericolului normand comun. Dac mpratul cuta s nlture orice motiv de ceart, patriarhul Kerularios ns nu era dispus s recunoasc suprematia papei, revendicrile sale religioase. Legatii papei duceau n 1054 rspunsul ctre mprat, rspunsul ctre patriarh, o scrisoare memoriu n 41 de articole, care revendica suprematia Bisericii de Apus, o expunere a doctrinei romane n chestiunea azimei. Kerularios se temea de Argyros, catepan al Italiei, un latin, si de aceea l pusese pe arhiepiscopul de Ohrida s-i scrie Episcopului de Trani, un partizan al bizantinilor. Trebuia s-i previn pe greci, s-i destepte la rezistent. 33 L'Italie meridionale et l'empire bizantin, Paris, 1904. 620 MP """ Lupta dintre cele dou Biserici izbucni n 1053- Arhiepiscopul de Achrida[Ohrida], Leon, fost chartophy-lax la Marea Biseric, adres n acest an o scrisoare episcopului din Trani (Italia meridional), loan. Ea tintea ns mai departe si era menit, dup cum declara autorul, tuturor episcopilor franci si prea onorabilului pap". Scrisoarea era o acuzatie n toat regula mpotriva obiceiurilor Bisericii latine. Erau condamnate mai cu seam dou dintre aceste obiceiuri, calificate drept evreiesti": ntrebuintarea azimei n taina euharistiei si postul Sabatului. Scrisoarea fu predat papei prin intermediul cardinalului Humbert, unul dintre cei mai mari eruditi ai epocii. n 1054, primvara, legatii sosir la Constantinopol, unde fur bine primiti de mprat. Ei se purtar arogant fat de patriarh. Kerularios, ntr-o scrisoare ctre patriarhul Antiochiei, se plnge de trufia lor, de aerul ele superioritate ce-1 manifestau fat de el. Legatii aduceau o scrisoare patriarhului si alta mpratului. Cea dinti era plin de amenintri. Papa contesta ridicarea lui Kerularios la patriarhat, numindu-1 neofit", pentru c nu trecuse prin toate treptele ierarhice pn la episcopat. Ii imputa apoi calomniile la adresa Bisericii latine, anatema aruncat celor care se mprtseau cu azim, ndrzneala sa, n sfrsit, de a trata cu el ca de la egal la egal. Cu totul n alt ton era scrisoarea adresat mpratului. Exprimndu-se n termenii cei mai mgulitori fat de acesta, papa declara la urm c prima conditie a aliantei politice era pacea religioas si-1 ruga pe mprat s dea tot sprijinul legatilor si pentru realizarea acestui scop. 621 NICOLAE DANESCU Scrisorile acestea avur ca rezultat desprtirea lui Monomachos de cauza sustinut de patriarh. Legatii hotrar s atace tratatul lui Niketas Stethatos (Pecto-ratus), clugr la Studios. Acesta, la ndemnul lui Ke-rularios, compusese un tratat n latineste, n care-i ataca n chip violent pe latini, denuntnd drept erezie interzicerea cstoriei preotilor. Faptul l jignea profund pe Leon IX, care n tot timpul pontificatului su se silise a ndrepta moravurile deczute ale clerului. Kerularios nchise bisericile latine din Constantinopol, anatemizndu-i pe preotii si clugrii lor ca azimiti"1201. Nikephoros, cancelarul su, le calc n picioare anafura, sub cuvnt c nu era din pine dospit. Legatii papei compuser atunci un Dialog ntre un latin si un grec, cutnd, pe un ton

moderat, s conving Biserica oriental de rtcirea n care se afla. Un alt tratat ns, adresat lui Niketas, fu compus n tonul cel mai violent. O ploaie de invective czu asupra adversarului. La 24 iunie 1054 - ziua nasterii Sf. loan Boteztorul - legatii, n fata mpratului, discutar cu Niketas, la Studios si acesta se declar convins de greselile sale, iar cartea sa fu ars; el nsusi arunc anatema mpotriva dusmanilor Bisericii romane. Patriarhul fusese umilit prin toat aceast ceremonie. El pstr ns toat rezerva, se abtinu de la orice discutie cu legatii, n vremea aceasta, papa Leon IX murise (aprilie 1054) si situatia legatilor era acum mai putin favorabil. Kerularios se gndi s-i cstige de partea sa pe episcopii de Rsrit. El scrie patriarhului Antiochiei, denaturnd lucrurile, cutnd s le nftiseze ntr-o lumin favorabil siesi, pentru a-i cere s nu-1 mai recunoasc pe pap. 622 nainte ns de a organiza aceast rezistent, legatii pontificali hotrr ruptura. Ei venir, n ziua de 15 iulie 1054, n biserica Sfnta Sofia, unde n toate zilele se fcea un serviciu solemn, n fata poporului adunat. Ei ptrunser prin multime pn la altar, vorbir poporului, plngndu-se mpotriva patriarhului, depuser pe sfnta mas o bul de excomunicare, ndreptat contra patriarhului si a sustintorilor si. Apoi, iesind din biseric; si scuturar praful de pe ncltminte, strignd dup cuvntul Evangheliei: Dumnezeu s vaz si s judece !" ( Videat Deus etjudicetlf). Legatii rmaser nc o zi la Constantinopol, unde sfintir noi biserici de rit latin. Dar la 17 iulie, ei plecar din capitala imperiului cu o grab care semna a fug. mpratul i ncarc cu daruri pretioase cu acest prilej. Abia plecaser c atunci Kerularios se art dispus s aib o ntrevedere cu ei. mpratul i rechem de la Selymbria, unde ajunseser deja, iar ei se ntoarser. Kerularios prea c voia s-i atrag ntr-o curs. Convorbirea trebuia s aib loc la Sfnta Sofia, unde patriarhul ar fi attat multimea s-i ucid. Monoma-chos simti intentiile lui Kerularios si impuse conditia de a asista el nsusi la ntrevederea cu legatii. Patriarhul refuz si mpratul le trimise legatilor ordinul de a-si relua cltoria. Neputndu-se rzbuna mpotriva latinilor, patriarhul si ntoarse toat mnia asupra mpratului. Strni o mare miscare pe strzile Constantinopolului si Mo-nomachos a fost un moment n pericol s-si piard tronul. Pentru a-1 potoli, i trimise patriarhului o scrisoare de umilint. O ambasad numeroas, n care se afla si Psellos, fu nsrcinat a i-o remite, mpratul se 623 scuza de purtarea sa fat de legati, din pricina caracterului lor de ambasadori si arunc ntreaga vin asupra lui Argyros, cruia i si retrase apoi protectia sa. Kerularios era biruitor. Pentru a-si ncorona triumful, rmnea s ndeplineasc actul solemn al desprtirii celor dou Biserici. Cu autorizatia mpratului, el adun un Sinod cu episcopii patriarhului de Con-stantinopol si edictul sinodal publicat de aceast adunare nsir toate acuzatiile mpotriva Bisericii romane, aruncnd anatema asupra ei. La sfrsit, pentru a-1 umili pe mprat, se public scrisoarea pe care acesta i-o adresase n mprejurrile cunoscute. Bula de excomunicare fu ars si cei care contribuiser la redactarea ei anatemizati. Conflictul se declar cnd cele dou puteri (papa si Kerularios) se ntlnir n Italia meridional. Kerularios se temea de restaurarea autorittii Romei asupra Bisericii din Apulia. Argyros prsise Italia n 1046, venise la Constantinopol, unde sttu pn la 1051. Fusese bine primit de mprat si ajunsese membru al consiliului su n momentul revoltei lui Tornikios (1047). Atunci se certase cu patriarhul, pe chestiunea ritului latin. Argyros venise la Constantinopol s-1 informeze pe mprat asupra strii din Italia sudic si s-1 ndemne la o aliant cu papa Leon IX. Voia s apere politica de mpcare si prudent fat de ritul latin, care stpnea n Apulia - el nsusi era longobard si de rit latin. Aceasta nu-i convenea lui Kerularios. n ciuda patriarhului, el se ntoarse n 1051 cu un mandat pentru a semna un tratat de aliant ntre imperiu si Leon IX. Dar Kerularios ncepu ostilittile contra Romei, adoptnd o politic opus

celei a mpratului. n 1053 i scrise noului patriarh de Antiochia, Petru, artn-du-si mirarea c numele papei e pomenit la slujb n Antiochia si expunndu-i disputa lui cu Argyros asupra azimei. n acelasi moment, Leon, arhiepiscop de Ohrida, i adresa lui loan de Trani o scrisoare, n care condamna obiceiurile latinilor (azima n euha624 ristie si postul Sabatului). Scrisoarea i fu comunicat papei prin intermediul cardinalului Humbert. Kerularios ngriji apoi ca Ste-tbatus (Niketas), clugr la Studios, s scrie un tratat n latin, n care i ataca pe latini. Mai violent dect scrisoarea lui Leon, ataca celibatul preotilor ca opus traditiei bisericesti, n fine, patriarhul nchise bisericile si mnstirile de rit latin de la Constantinopol, excomunicndu-i pe latini ca azimiti. n acea vreme, alianta dintre imperiu si pap suferi mari nfrngeri. Argyros, fiind btut de normanzi, se retrase la Nord, cteva luni mai trziu papa fu fcut prizonier ia Civitate. loan, episcopul de Trani, fu trimis la Constantinopol, pentru a cere ajutoare. Faptele ce au urmat nu sunt destul de lmurite. O corespondent ntre patriarh si pap a fost interpretat diferit de mprati. E probabil, cum spune Brehier34, ca situatia grea din Italia s fi silit guvernul bizantin s fac presiuni asupra patriarhului pentru a ncerca o conciliere. Dar nici un compromis nu era posibil ntre cei doi capi ai Bisericii. Hotrt s obtin supunerea patriarhului, papa trimise trei legati la Constantinopol, alesi dintre consilierii si principali: cardinalul Humbert, Friedrich de Lothringen, cancelar al Bisericii romane, si Petru, episcop de Amalfi. Ajunser la Constantinopol pe la sfrsitul lui aprilie 1054. Ei au fost primiti solemn de mprat, ns vizita la patriarh a fost rece si a dus la atitudini ostile. Papa scrisese dou scrisori: cea ctre patriarh i fcea imputri pentru atitudinea lui fat de Biserica roman, cea ctre mprat era n termeni mgulitori. Alianta politic era conditionat de mpcarea religioas, papa rugndu-1 pe basi-leus s-i sustin pe legati pentru a restaura pacea n Biseric. Discutia era deschis. Humbert si Friedrich scriser rspunsuri la tratatul lui Niketas Stethatos n chestiunea azimei. Ei aprar Biserica roman si atacar energic obiceiurile Bisericii grecesti si mai ales cu violent tratatul lui Niketas. La 24 iunie 1054, mpratul si legatii vin la mnstirea Studios. Dup ce tratatul lui Niketas, tradus n greceste, a fost citit, s-a deschis o discutie n urma creia clugrul s-a declarat nvins. El si-a afurisit propria oper si pe toti cti nu fgduiesc c Biserica Cambridge Medieval History, IV, p. 268-269. '' 625 NICOLAE BANESCU roman e capul tuturor Bisericilor, mpratul a pornit s se ard tratatul. Niketas a fost primit atunci n comuniunea latinilor. Studios ajunge iarsi o citadel a partidei romane. Fireste c Kerula-rios n-a luat parte la toate aceste lucruri, care constituiau o nfrngere a lui. Papa Leon IX muri la 19 aprilie 1054 si Scaunul Romei rmase vacant timp de un an (Victor II a fost ales n aprilie 1055). Keru-larios nu le mai recunoscu legatilor autoritatea si cut s pregteasc contra Bisericii romane un manifest al episcopilor de Rsrit. Legatii decid atunci actiunea decisiv: pe 15 iulie 1054 ei vin la Sfnta Sofia, cnd toat lumea era adunat pentru serviciul religios; dup ce vorbir multimii si denuntar ncptnarea lui Kerularios, depuser o bul de excomunicare pe altar si prsir biserica scuturndu-si praful de pe ncltminte. n aceast bul, legatii spuneau c ei primiser de la Roma o misiune de pace si unire. Ei s-au bucurat gsind la Constantino-pol, la mprat ca si la cler si popor, o ortodoxie perfect, dar au descoperit la patriarh tendinte eretice, n virtutea puterilor lor, ei arunc anatema asupra patriarhului Kerularios, a lui Leon arhiepiscopul de Ohrida si a sacellarului Nikephoros si tovarsilor lor. Pentru a-si impune triumful si mai mult, ei consacr, nainte de a pleca, vreo

cteva biserici de rit latin. Constantin IX a continuat a le arta bunvoint si i-a ncrcat de daruri. Triumful acesta a fost scurt. Abia plecar, pe 17 iulie, cnd patriarhul se art dispus a avea o ntrevedere cu ei. O scrisoare a mpratului i recheam de la Selymbria (19 iulie). Dar mpratul nu permite ntrevederea de la Sfnta Sofia dect n prezenta sa (pentru c se temea de intentiile lui Kerularios). Acesta nu vru si mpratul le ordon legatilor s-si continue cltoria. Kerularios, fiind popular, dezlntui o miscare de strad, iar mpratul i scrise scuzndu-se. Patriarhul si consum apoi triumful adunnd un Sinod la Constantinopol, reproduce n actul sinodal enciclica lui Photios ctre episcopii orientali, recapituleaz aici toate acuzatiile contra Bisericii romane: dubla procesie (purcedere) a Spiritului Sfnt, pinea azim, postul Sabatului, celibatul preotilor, arunc anatema asupra Bisericii romane si, ca 626 un trofeu al victoriei, reproduce scrisoarea mpratului ctre el. La 20 iulie 1054, bula a fost condamnat si zece zile mai trziu, ars naintea poporului. Dup aceast biruint asupra Romei, cstigat cl> ajutorul reprezentantilor patriarhatului de Constariti-nopol, Kerularios, n dorinta sa de a mri prestigiul acestui patriarhat, cut s obtin adeziunea ntregului Orient la actul svrsit. Dintre cei trei patriarhi orientali, el se adres celui de Antiochia, singurul care fcea parte efectiv din imperiu. Cstigat pentru cauza schismei, se ngriji apoi ca prin intermediul su s obtin adeziunea celorlalti doi, patriarhul de Ierusalim si cel de Alexandria, care se aflau n stpnire musulman. Nu stim rezultatul acestor interventii, dar e probabil c cei trei patriarhi rmaser uniti n ortodoxie. Ambitia lui Kerularios tindea s aduc sub ascultarea sa si vechile Biserici eretice ale Asiei. Ei ntreprinse, nc nainte de schism, readucerea Bisericii armene n snul ortodoxiei. Opera nceput de el fu continuat cu mult zel de mprati. Oricum, toate Bisericile Orientale se unir n acelasi gnd al ortodoxiei si al urii mpotriva Romei. Solidaritatea aceasta ntre Scaunele episcopale din Orient, Constantinopol, Kiev, Antiochia, Alexandria si Ierusalim - cimentat n secolul al Xl-lea - va zdrnici mai trziu orice tentativ de unire cu Roma. F. MOARTEA LUIMONOMACHOS. DOMNIA THEODOREI La putin timp dup marele eveniment al schismei, Constantin IX Monomachos, slbit de guta ce1 chinuia, s-a mutat n mnstirea Sf. Gheorghe din Mangana, pe care o ridicase el nsusi'2" pentru a-si petrece acolo cele din urm zile ale vietii sale triste, n primele zile ale anului 1055, boala i se agrava. Un consiliu suprem se adun atunci n jurul su pentru a hotr un succesor la tron. Alegerea tuturor czu asupra lui Nikepho-ros, proteuon", comandantul Bulgariei si ctiva trimisi plecar n grab pentru a-1 aduce la Constantinopol35. Dar Theodora, mostenitoarea legitim a glorioasei dinastii macedonene, avnd peste 70 de ani, tria nc ntr-o mnstire, poate la Petrion, tinut ntr-o sever captivitate. Ea si avea partizanii si la Constantinopol, unde era nc foarte popular. Acestia o scoaser din nchisoare, o aduser la palat si, cstignd de partea lor grzile, o proclamar basilissa. Monomachos, aflat n agonie, nu mai putu reactiona. El se stinse n ziua de 11 ianuarie 1055 si fu nmormntat n cavoul pe care si-1 pregtise n mnstirea Sf. Gheorghe din Mangana, alturi de iubita sa Sklaerena. Nikephoros primi ordinul de a rmne pe loc. Prins la Thessalo-nic, el fu deportat n Asia, iar Theodora rmase nc o dat basilissa necontestat a bizantinilor. 35 Zonaras, III, ed Bonn, p. 650. 628 Theodora domni mai putin de doi ani, cu destul energie si pricepere. Kerularios crezuse un moment c o va putea conduce pe btrna basilissa; aceasta ns ntelegea s-si pstreze toat autoritatea si, nltu-rndu-1 de la conducerea afacerilor pe patriarh, distribui cele mai de seam demnitti civile si comenzi militare favoritilor si eunucilor si. Nikephoros Bryennios, Isaac Comnenos, ilustri sefi ai trupelor asiatice, fur destituiti din comenzile lor. n fruntea guvernului

mprteasa puse un om de altfel capabil, dar aspru si avar, pe Leon Paraspondylos. Norocul acestei scurte domnii fu linistea ce stpni n imperiu. n august 1056, mprteasa czu greu bolnav, si atunci eunucii si ministrii, pentru a nu scpa din mini puterea, se gndir s aleag un urmas. Ei se unir n recomandarea unui btrn soldat, simplu, un caracter slab, usor de stpnit, Mihail Stratiotikos36. mprteasa, aflat n agonie, neputnd articula un cuvnt n fata patriarhului care trebuia s-1 ncoroneze pe ales, cltin numai din cap si alegerea fu socotit valabil, n aceeasi zi, 31 august, Theodora si ddu spre sear sfrsitul, iar Mihail Stratiotikos fu proclamat basileus si autocrator al romanilor. Acesta pare s fi ndeplinit functia unei XoycrdETriq ToO aTpcmamKoi), pentru a fi fost numit Stratiotikos". Pentru Psellos, este Mihail Btrnul, 6 yepcov, b Ttpeo'OTric;. Tot Psellos ne spune c mpratii din acea vreme se socoteau stpni pe imperiu, solid asezati pe tron dac aveau de partea lor partidul civil, TO Tto-Pe cnd siguranta lor se sprijinea pe acesti 36 Psellos, Chronogr., ed. Renauld, p. 82. ': ' >'>:t 629 NICOLAE BNESCU trei factori: poporul, senatul si armata-, ei se ngrijesc mai putin de al treilea, iar celorlalte le mpart numaidect favorurile imperiale. mpratul Mihail VI i ridica nu numai la treapta imediat superioar, ci i trecea peste dou-trei trepte mai sus, nct generozitatea lui era un haos (ax>yx'OCTi.<; fjv TO cpi?i6Ti)4,ov). Cu moartea Theodorei se stinse cel din urm vlstar al glorioasei dinastii macedonene. Imperiul e ocupat de ctiva mprati slabi, zbtndu-se, timp de 25 de ani, n mari greutti, atacat cu furie de dusmani, la toate frontierele, pn la 1081, cnd n fruntea imperiului ajunge dinastia Comnenilor, care i va reda gloria si prestigiul nc o sut de ani. Adus n fruntea imperiului prin actul uzurpator al lui Basilios I, de la 867, aceast dinastie conduse destinele lui timp de 200 de ani, dndu-i o strlucire si un prestigiu dintre cele mai mari. Uzurpatorul se dovedise un om de o rar energie: el duse cu izbnd lupta imperiului, asigur acestuia prin actele sale interne linistea si prosperitatea si ntri principiul legitimittii dinastice, care feri de acum nainte statul de convulsiuni si fcu astfel nct succesiunea s fie trecut n chip natural. Att de mult se nrdcina acum acest principiu n constiinta public, nct atunci cnd mostenitorii tronului au fost copii, urmasii lui Romanos II, uzurpatorii puterii imperiale Phokas si Tzimiskes nu ndrznir a-i nltura, ci se socotir doar tutorii lor, asociati la imperiu, domnind n numele minorilor. Iar cnd nu au mai existat succesori 630 pe linie brbteasc, femeile, Zoe si Theodora, socotite mostenitoare legale, au putut dispune de coroan. n ce priveste politica extern, Bizantul aflat sub dinastia macedonean ddu o serie de rzboaie glorioase si-si zdrobi dusmanii la toate hotarele. Arabii fur scosi din Creta n 961 de bratul viguros al lui Nikephoros Phokas, punndu-se astfel capt pirateriei pe care vreme de 150 de ani o exercitaser bandele lor n apele Mrii Egee. Ei fur biruiti pretutindeni n Asia de armatele glorioase ale lui Phokas, ale lui Tzimiskes si Basilios II, n a doua jumtate a secolului al X-Iea si autoritatea Bizantului restaurat n Me-sopotamia, Cilicia, n Siria si Palestina, n Italia meridional, stpnirea bizantin se impune de asemenea energic sub acesti mprati. Bulgarii, care sub tarul Simeon smulser Bizantului Balcanii, fur considerabil diminuati ca stat. Sviatoslav fusese adus de la Kiev mpotriva lor. n cteva zile, fortele ruse ocupar statul bulgar. Sviatoslav nu mai vru ns s plece napoi si Tzimiskes purt cu el un crncen rzboi, n vara anului 971, zdrobindu-1 dup mari lupte la Preslav si Dorostolon, unde-1 asedie timp de patru luni, silindu-1 a capitula si prsi tinutul. n ndelungata sa domnie, de o jumtate de veac, Basilios al II-lea duse gloria dinastiei

macedonene la culmile ei. El zdrobi noul Tarat bulgar al lui Samuel n Balcani, dup sngeroase rzboaie purtate vreme de 40 de ani si-1 prefcu n provincie bizantin, i supuse pe srbi si croati, extinznd iarsi autoritatea imperiului pn la Dunre si Marea Adriatic. Sfrm puterea arabilor care se ridicaser n Siria, cucerind puternicele fortrete din acea regiune si de pe coasta 631 NICOLAE BANESCU Feniciei. Purt armatele biruitoare ale imperiului pn n Caucaz, anexnd prti ale Armeniei si Georgiei. Trimise o expeditie la Nordul Mrii Negre. In Occident, Basilios al II-lea interveni de asemenea cu energie. Generalul Bojoannes impuse acolo autoritatea imperiului, zguduit de mari revolte. La sfrsitul secolului al X-lea, puterea Bizantului era astfel restaurat pn la hotarele cele mai deprtate. De la Dunre pn n inima Siriei, de la trmurile Italiei pn n masivurile Caucazului, Imperiul bizantin si refcuse stpnirea. G. MIsCAREA CULTURAL N EPOCA DINASTIEI MACEDONENE Epoca dinastiei macedonene reprezint una dintre cele mai glorioase epoci ale istoriei Imperiului bizantin. Actiunea militar a marilor mprati pe care-i numr aceast dinastie a restaurat pretutindeni autoritatea slbit a imperiului; provinciile uzurpate de arabi fuseser, dup secole, recuperate prin campaniile glorioase din a doua jumtate a secolului al X-lea, statul bulgar ce amenintase att de serios hegemonia bizantin n Balcani czu sfrmat de armele biruitoare ale Bulgaroctonului. In Italia, autoritatea bizantin fusese de multe ori aprat eroic mpotriva arabilor si a puterii n ascensiune a normanzilor. Din punct de vedere cultural, aceast dinastie reprezint de asemenea o epoc dintre cele mai nsemnate. Am vzut marea miscare literar ce ncepe la Bizant odat cu domnia lui Leon VI Filosoful, el nsusi un scriitor de talent, cu Photios, marea personalitate intelectual a vremii'22'. Constantin VII Porphyrogene-tul fu apoi initiatorul marii activitti care ne-a lsat pretioase opere ale literaturii bizantine. Istoria nflori ndeosebi n aceast perioad. Pe lng lucrrile personale transmise sub numele mpratului, analizate la timpul su, Genesiossi scrise n aceast epoca istoria sa, cronica cunoscut sub numele de Continuarea lui Theophanes a fost compus de asemenea n acest timp, povestind ntmplrile de la 813-961. n secolul al X-lea au trit cronicarii Symeon Magistros kai Logo633 thetes si Leon Grammaticus, precum si istoricul Leon Diaconus, foarte nsemnat pentru cunoasterea domniilor glorioase ale lui Nikephoros Phokas si loan Tzi-miskes. Genesios, la ndemnul lui Constantin VII, compune patru crti de istorie a mpratilor (BocaiAeicov): Leon V (813-820), Mihail II (820-829), Theophilos (829-842), Mihail III (842867) si Basilios (867-886). n planul su, el trebuia s trateze numai domniile celor patru, pn la dinastia macedonean. Viata lui Basilios o expune pe scurt, la un loc cu a lui Mihail III si se nftiseaz ca o anex a operei. Symeon, magistros si logothetis, compuse o cronic a crei povestire mergea probabil de la creatie pn la moartea lui Romanos Lekapenos (948). A scris n primii ani ai domniei lui Nikephoros Phokas. Probabil este identic cu Symeon Metaphrastes. Leon Grammaticus a scris o cronic, mutilat la nceput, ncepe de la Adam, urmeaz o istorie a iudeilor, a regilor babilonieni si persi, a lui Alexandru cel Mare, a Ptolemeilor pn la Cleopatra, n sfrsit o istorie a romanilor si a mpratilor bizantini pn la sfrsitul lui Romanos Lekapenos (948). loan Kameniates, preot din Thessalonic, ne-a lsat descrierea emotionant a cuceririi acestui oras de ctre piratii arabi n 904. n alte domenii ale literaturii, n literatura juridic, epoca dinastiei macedonene desfsur o activitate dintre cele mai mari. E destul s amintim opera legislativ a mpratilor acestei dinastii, ncepnd cu Prochiron, Epanagoge si Anakatharsis ale lui Basilios I si

sfrsind cu Basilika, marea colectie 634 publicat de Leon VI si cu Cartea Prefectului, datat sub aceeasi domnie. Symeon Metaphrastes ne-a lsat vestita colectie a Vietilor Sfintilor si tot din secolul al X-lea dateaz An~ thologia Palatina a lui Constantin Kephalas, culegere de mici poeme si epigrame din timpurile pgne si crestine, care face cea mai mare onoare delicatetii gustului literar al secolului al X-lea. Suidas ne-a dat, n acelasi veac, vestitul su Lexic, monument al eruditiei bizantine, ntr-o epoc n care n vestul Europei stpnea completa decadent. Patriarhul Nikolaos Mystikos ne-a lsat epigrame, poezii de ocazie, imnuri religioase de mare interes pentru ntelegerea epocii, n sfrsit, mentionm pe Christophoros din Mytilene, autor fecund din prima jumtate a secolului al Xl-lea, cunoscut tot mai mult n vremea din urm prin poemele sale, n versuri iambice n mare parte, scrise ntr-un stil plin de gratie. Vestitul poem Digenis Akritas, adevrat epopee bizantin, s-a nscut, cum a artat n ultimii ani Henri Gregoire, n acest veac de lupte aprige cu arabii, n regiunile Eufratului, n legtur cu epopeea arab. Am vzut apoi reorganizarea Universittii din Con-stantinopol sub Monomachos, care strnse n jurul ei cele mai de seam personalitti ale timpului: Psellos, Xiphilinos, Mauropus, dndu-i nvtmntului o strlucire si un prestigiu care ptrunser departe de hotarele imperiului. Iar n istoria anei bizantine, epoca dinastiei macedonene e socotit pe drept cuvnt a doua perioad de aur a artei. Constantinopolul fu centrul artistic principal al imperiului. E destul s reamintim n aceast pri635 NICOLAE BANESCU vint constructiile lui Basilios I, Nea (Ekklesia), ce rivaliza, prin splendoarea decoratiunii, cu Sfnta Sofia si palatul Kainurgion, cu sli de o bogtie uimitoare si mpodobite cu mozaicuri care reprezentau, afar de familia imperial, ntr-o serie de tablouri istorice, isprvile herculeene ale mpratului, marile lui biruinte. El restaura si mpodobi de asemenea Sfnta Sofia si Sfintii Apostoli. Provinciile si avur si ele partea lor la aceast oper de strlucire artistic. Biserica din Skri-pu, n Beotia (874); bisericile din Athos, Lavra, Iviron, Vatopedi, datnd din acea epoc, Sfntul Luca din Phocida (nceputul secolului al Xl-lea), biserica mnstirii Daphni n Attica (finele secolului al Xl-lea), Nea Moni din Chios (jumtatea secolului al Xl-lea); bisericile din Cappadocia, tiate n stnc si semnalate de curnd de G. de Jerphanion, ne arat prin frescele lor nflorirea uimitoare de care se bucur arta bizantin sub aceast mare dinastie37. Miniatura se distinge de asemenea; e vestit n aceast privint Menologiul lui Basilios al II-lea (la Vatican). Elemente noi se adaug artei n aceast epoc. Arta e plin de amintiri clasice, la care se adaug acum, n 57 Cappadocia e una dintre prtile Asiei Mici n care crestinismul si arta crestin s-au dezvoltat de timpuriu si mai strlucit. Asezrile monastice s-au nmultit acolo repede. Pretutindeni s-au scobit n stnc biserici subterane, capele funerare, cu peretii acoperiti de picturi, multe bine pstrate pn azi si datnd, cele mai multe, din secolele XXI. Ciclul evanghelic e reprezentat pe larg. Aceste fresce au un caracter popular, artistii care le-au executat fiind mediocri, fr talent, tonurile lor sunt putine. Au avut 636 contact cu arta arab, gustul ornamentatiei pure. Pe urma iconoclasmului, pictura istoric luase un loc de onoare, subiectele agreate acum le aflm n toat strlucirea n palatul Kainourgion. Se creaz o iconografie nou, fixat de canoanele Sinodului din 787, n care costumele si portretele sunt mprumutate din mediul contemporan; alturi de influenta clasic, se accentueaz o cutare a

expresiei, a realittii. ns modele de o mare frumusete si sunt mrturiile aproape unice ale picturilor bizantine din epoca macedonean, reflectnd arta mare din trecut (la Sonagi, Tokali Kilisse). {Le millenaire du Mont Athos, 963-1963, 3 voi., Paris-Chevetogne,1963-1964; colectia Archives de PAthos", n care au fost editate actele mai multor mnstiri athonite; TIB, I, 141 si urm., 205 si urm.; TIB, II; Nicole Thierry, Nouvelles eglises rupestres de Cappadoce, Paris, 1963; L. Rodley, Cave Monasteries of Byzantine Cappadocia, Cambridge, 1985]. 637 LUPTA PENTRU PUTERE NTRE ARISTOCRAtIA CIVIL sI CEA MILITAR 1. Mihail Stratiotikos (1056-1057) E cunoscut, n seria mpratilor bizantini, sub numele de Mihail VI. El se trgea din vestita familie Bringas si era un om n vrst, total lipsit de energie si de priceperea de a conduce. Ridicarea sa pe tronul imperiului se fcuse numai dup ce jurase s nu fac nimic mpotriva vointei ministrilor si eunucilor atotputernici ai Theodorei. El n-avea prin urmare dect nftisarea si numele domniei, n realitate puterea se afla n mna consilierilor si (a%fj|j.cx ja.6vov Kcd 6vojj.cc if\q pacnA-etag, afirm Kedrenos)38. Domnia aceasta fu, ca si aceea a Theodorei, o reactie mpotriva puternicei aristocratii militare, n administratia imperiului se ddu un loc tot mai mare birocratiei civile. Dup moartea mpratului Basilios, fratele su Constantin (1025-1028) i nlturase pe multi dintre imperiali si pusese administratia n minile unei serii de functionari alesi dintre tovarsii si de petrecere, eunuci si strini. De atunci, afacerile publice se aflar n minile functionarilor palatului, care capt o situatie predominant pn ctre sfrsitul secolului al Xl-lea. Dou clase erau deopotriv dusmane acestui sistem de guvernare: capii familiilor aristocratice si sefii militari, care erau exclusi de la guvern. Ministrii au putut s duc aceast politic hotrt antimilitar pentru c o mare parte de timp imperiul nu mai avea s se team de atacurile vecinilor, iar cnd acestia deveneau ameninttori, autoritatea cen38 Kedrenos, ed. Bonn, p. 6l2. >.; 'i. >':".) 641 tria prefera s cumpere pacea mai degrab dect s nfrunte riscurile unui rzboi, care putea s mreasc prestigiul si popularitatea unor sefi militari. Generalii, iesiti n mare parte din nobilimea Asiei Mici, a cror putere sporise prin rzboiul cu musulmanii, suportar multi ani acea rea voint a Curtii fat de ei. Motivul acestei tceri ndelungate trebuie gsit n ideea legitimittii dinastice, care se nfipsese adnc n suflete. Populatia Constantinopolului era adnc legat de familia macedonean: pentru c mprteasa Zoe era mostenitoarea legitim a acestei familii, ea a putut pune succesiv puterea suprem n minile a trei soti (Romanos Argyros, Mihail Paphlagonianul, Constantin IX Monomachos) si ale unui fiu adoptiv, Mihail V Ka-laphates. Cnd acesta a ncercat s o expulzeze pe mprteas, pe strzile Capitalei izbucni revolutia si nu se linisti pn cnd mostenitoarea legitim nu a fost readus pe tron. Acest sentiment fcea anevoioas pentru sefii militari o ncercare de revolt. n timpul domniei scurte a Theodorei, influenta functionarilor palatului ajunse si mai mare, si cu ea teama c armata va ajunge prea puternic. Pe cnd era ntr-o expeditie, Isaac Comnenul primi scrisori de la Curte, poruncindu-i s se opreasc si recomandn-du-i s fie atent fat de aroganta unei armate victorioase. Viitorul mprat, pe atunci comandant sef al scholelor Orientului, adic al trupelor din Asia, fu lipsit de comand de sftuitorii bnuitori ai mprtesei. Mihail Stratiotikos, nainte de alegere, se leg prin jurmnt solemn de a nu face nimic mpotriva vointei si consiliilor ministrilor si celorlalti sftuitori ai mprtesei. Noul mprat nu ntrzie a se face impopular prin msurile sale nefericite si a ridica asupr-i 642

pe dusmanii puternici, printre care se numra si patriarhul Kerularios. Prestigiul acestuia crescuse enorm dup evenimentele din 1054. El visa acum s pun statul sub jugul Bisericii, n jurul su se strnser, mnati de interese comune, clerul si clugrii. Theodora l tinuse deoparte de afacerile statului, Mihail VI si consilierii si continuat a-1 exclude de la conducerea treburilor statului. El cut deci prilejul de a-si impune autoritatea. Numrul numultumitilor fu sporit de oameni din clasa senatorial, exclusi de asemenea de la posturile financiare att de rentabile, rezervate numai functionarilor de profesie. Dar atitudinea anti-militar a mpratului si a consilierilor si dezlntui mai ales catastrofa, n care puterea lor se nrui. Sprijiniti n secret de Kerularios, generalii se adun la Sfnta Sofia, ofer coroana lui Katakalon Kekaume-nos, care l indic pe Isaac Comnenul. Conspiratorii trec apoi n Asia. Isaac este ncoronat la l septembrie 1057. Avea pe atunci vreo 50 de ani si era cstorit cu Ecaterina, fiica lui loan Vladislav. Evenimente externe fur putine: atacul turcilor la Melitene si Sebasteia, progresele normanzilor n Italia, un atac al ungurilor, o invazie a pecenegilor, care ceru prezenta mpratului la Dunre (1059). Domnia lui fu o reactie contra domniilor anterioare. Tezaurul era sleit: lu msuri financiare care strnir indignarea public, ncasarea impozitelor fu executat cu rigoare, subventiile unor posturi oficiale fur desfiintate, donatiile ultimilor mprati examinate din nou si decretate mai multe confiscri. Mnstirile au fost lipsite de o bun parte a propriettilor lor. Lovirea 643 NICOLAE BANESCU attor interese l fcu pe mprat impopular. Nemultumitii si aflar un cap n patriarh. Principalii sefi militari fur si acum, ca n vremea lui Monomachos si a Theodorei, scosi din naltele comandamente ale imperiului. Cel mai ilustru dintre ei, cel mai popular prin meritele sale era viteazul Kata-kalon Kekaumenos, acum ducele Antiochiei. Mihail VI i lu aceast comand pentru a o da vrului su, Mihail Uranos. Celebrul Herve (Hervaeus) sau, cum i zic cronicarii bizantini, Ervevios Francopulos" CEppepiog 6 OpocyyoTtcoXcx;), care se distinsese n serviciul imperiului n Sicilia, sub Maniakes, si apoi n Bulgaria, ceru s fie ridicat la rangul de magistros, pentru care socotea c are destule merite, mpratul i refuz cererea, tratndu-1 cu dispret. El se retrase atunci, furios, n domeniile sale din Armenia si mpreun cu 300 dintre compatriotii si prsi serviciul imperiului si trecu n Media, la dusmani, de unde, mpreun cu seful turc din aceste prti, avea s nvleasc n tinuturile bizantine de frontier. Armata era tratat cu aceeasi indiferent ca si generalii si. Mrinimia mpratului, care se revrsa din belsug asupra poporului si functionarilor, nu se ntindea niciodat asupra soldatilor. Atitudinea aceasta ostil, ntretinut de consilierii intimi ai mpratului, strni nemultumirea tuturor sefilor militari, care se hotrr a face o interventie colectiv energic pe lng mprat. Cu prilejul srbtorii Pastilor din 1057, cnd se obisnuia s se mpart daruri poporului, functionarilor si armatei, o multime din rndul marilor generali ai Asiei, printre care se aflau Mihail Burtzes, Constantin si loan Ducas, venir din cele mai ndeprtate theme la Constantinopol. n 644 fruntea lor se aflau gloriosul Katakalon Kekaumenos si Isaac Comnenos, cunoscutul magistros dizgratiat de Theodora. mpratul i primi ntr-o audient. Cedre-nus39 ne-a nregistrat scena ntrevederii lor cu mpratul. Acesta afl pentru ei cuvinte de laud, numindu-i bravi si buni, mai ales pe Kekaumenos, ca unul care nu prin numele familiei, nici prin favoarea cuiva se ridicase la demnitatea ce o avea, ci prin propriile sale fapte strlucite". Dar, adresndu-le aceste mgulitoare elogii, suveranul nu rspunse cererilor formulate de generali. Afirmnd c a fost martor ocular la aceast ntrevedere, Psellos40 descrie reprosurile fcute de

mprat lui Isaac Comnenul cu acel prilej. Cnd Katakalon si Comnenos cerur pentru meritele lor s fie nltati Ia rangul de proedroi, Stratiotikos nu numai c nu a admis acest lucru, dar, dup cte ne spune Psellos, i jigni prin violente mustrri. O nou audient fu solicitat, iar mpratul, ru sftuit, le-o refuz. sefii militari se retraser mniosi, nainte de a prsi Capitala, ei conspirar mpreun cu patriarhul Kerula-rios, hotrnd rsturnarea incapabilului Mihail VI. Sftuindu-se asupra celui ce trebuia impus ca basileus, privirile unanime se oprir asupra lui Kekaumenos, superior celorlalti prin vrst, prin brbtie si experient". Viteazul n-avea ns aceast ambitie, si ddea poate seama c originea sa modest putea fi o piedic 59 Ibidem, II, 615. 40 M. Psellos, Chronographie, ed. Renauld, p. 84. [=M. Psellos, Cronografia. Un veac de istorie bizantin(976-1077), Traducere de Radu Alexandrescu, Cuvnt nainte si note de Nicolae-Serban Tanasoca, Iasi, Ed. Polirom, 1998, p. 144 si urm]. 645 NICOLAE BNESCU la aceast mrire. La aceast propunere, el se ridic deci ntre colegii si, le tie scurt vorba si l desemn pe Isaac Comnenul a crui familie, bogat si puternic, era de mult vreme n serviciul imperiului. Keka-umenos i determin pe toti s-1 recunoasc pe acesta si generalii se retrag fiecare n provincia sa. Nikepho-ros Bryennios, comandantul trupelor macedonene care se aflau n Cappadocia, fu atras n acest complot. Imprudenta acestuia grbi mersul evenimentelor. Venind de la Constantinopol, nsotit de loan Opsa-ras, pltitorul trupelor sale, n thema Anatolikon, puse s se plteasc solda si ceru s se mai dea soldatilor o plat suplimentar. Opsaras se opuse si atunci Bryennios l arunc n lanturi si-1 aresta, confiscnd tezaurul armatei si distribuind soldatilor plata suplimentar. n fata acestui act, patriciul Lykanthes, strategul themei Anatolikon, credincios mpratului, l surprinde, cu trupele sale, pe Bryennios, l arunc n fiare si-1 pred lui Opsaras, care fusese eliberat. Acesta l orbeste si-1 trimite, ca vinovat, la Constantinopol. ntmplarea aceasta i sili pe generali s actioneze energic. Temndu-se ca nu cumva Bryennios, constrns fiind, s-i denunte, capii rebeli principali, care se aflau atunci n tema Anatolikon Romanos Skle-ros, Nikephoros Botaneiates, fiii lui Basilios Argyros -si adun contingentele si pornesc n Paphlagonia, pentru a-1 gsi pe Isaac Comnenos, retras n domeniile sale de la Kastamon. n cmpia Gunaria, din Paphlagonia, Isaac Comnenos fu proclamat, n ziua de 8 iunie 1057, basileus. Katakalon aduce, n luna urmtoare, numeroasele sale contingente din regiunile n646 deprtate ale Armeniei si trupele de mercenari normanzi si rusi cstigate pentru cauza revolutionarilor. Toate aceste forte pornesc apoi ndat ctre Con-stantinopol. Niceea cade fr lupt n minile rebelilor, mpratul si adun n grab trupele disponibile, sub comanda eunucului Theodoros si a lui Aaron, ducele de origine bulgar, cumnatul lui Comnenos. Armata imperial trece Bosforul pentru a se mpotrivi rsculatilor, n fata Niceei, la locul numit Hades, se ddu n ziua de 20 august lupta decisiv. Dup o ncierare sngeroas, Comnenos rmase biruitor. Stratiotikos ncearc atunci o ntelegere cu rebelul. O ambasad din care, mpreun cu Psellos, fceau parte si cunoscutul Constantin Lichudes si prudentul proedros Theodoros Alopos fu trimis n tabra lui Comnenos. Toti erau ns partizanii miscrii si Stratiotikos nu bnuia farsa ce aveau s o joace pe socoteala sa. Ei i duceau rzvrtitului cuvntul de pace al btrnului mprat si hotrrea sa de a-1 proclama caesar, pentru a-i urma n Scaun. n ziua de 25 august, ambasada venea n tabra biruitorului si era primit a doua zi n audient solemn. Dup discursul tinut de Psellos si predarea scrisorii lui Stratiotikos, Isaac Comnenos ia ambasada

deoparte si i ia jurmntul c va comunica mpratului ceea ce i ncredinteaz ca secretul su. Le spuse ambasadorilor c nu se gndeste pentru moment la puterea imperial, c se multumeste cu rangul de caesar. mpratul s-i trimit alte scrisori, n care s-1 asigure c nu va ceda imperiul altuia cnd va fi s ias din viat si c va respecta toate favorurile pe care Comnenul le-a acordat tovarsilor lui de revolt. Apoi s-i acorde o parte din puterile im647 periale, pentru a putea s-si rsplteasc prietenii prin demnitti civile si comenzi militare. Cnd ambasada se duse la mprat, acesta la rndul su declar Comnenului c are de gnd s-i confere chiar puterea imperial, dar nu acum, ca s nu-si creeze dificultti, temndu-se de senat si de popor, ci dup oarecare trecere de vreme. Ambasada trecu din nou Bosforul, ducnd scrisoarea mpratului n acest sens; Comnenul se art multumit de rspunsul primit. A doua zi, ea trebuia s plece napoi, ca s anunte mpratului c rebelul n toat ncrederea se prepar a veni lng el. Dar seara, ctiva alearg din tabr la cortul mpratului, anuntnd Comnenului c mpratul a fost depus la Constan-tinopol. Alti negustori vin apoi mereu, unii dup altii, ntrind aceast veste. Un om de ncredere sosi apoi, care confirm ntru totul revolutia strnit la Constantinopol si depunerea lui Stratio-tikos, care mbrcase haina de clugr. Trirema imperial era gata s vin s-1 mbrace pe noul mprat. n noaptea aceea, Psellos petrecu momente de groaz, temndu-se s nu fie ucis pentru cuvntarea lui ndrzneat. Dar mare fu mirarea lui cnd a doua zi mpratul l cheam lng dnsul, ntretinndu-se mpreun si consultndu-1 asupra mijloacelor de a exercita ct mai bine puterea. Mi se pare, filosofule, putin sigur aceast fericire si nu stiu dac va avea un sfrsit norocos." Vrednic de un filosof este rationamentul tu - rspunse Psellos - si nu totdeauna nceputurile norocoase au un sfrsit nefericit... Dac, conchide el, exaltat de aceste splendori, n sufletul tu, ti vei schimba spiritul filosofic, ndat justitia se va ridica mai viu mpotriva ta; dac nu, s ai bune sperante, c divinitatea nu e geloas de cele ce ne d, dar pentru multi si adesea ea a dus dea dreptul mersul strlucirii..." i cere s nceap cu el practica virtutii, s uite cte i-a spus n cuvntarea sa. mpratul rspunde c i-au plcut mai mult acele cuvinte care-1 insultau dect mgulirile ele acum: si te fac cel dinti dintre prietenii mei si te cinstesc de-acum cu rangul de proedros si te numesc senator.'"" 41 Psellos, Cbronogr. XXXII-XXXVII, ed. Renauld, p. 110, -ed.cit. n limba romn, p. 1591 648 Comnenos se prefcu a primi propunerile si trimise rspunsul su, formulnd conditiile. Ambasada se ntoarse apoi cu acest rspuns la Constantinopol, unde puse la cale, cu partizanii si cu patriarhul Kerularios, revolutia n oras. Ea i duse din nou rebelului, n noaptea de 29-30 august, concesiunile primite de Stra-tiotikos. A doua zi, n Constantinopol izbucni revolutia. Aceast miscare a fost condus de Kerularios, numrndu-i n rndurile ei pe cei rnai de seam demnitari si membri ai Senatului, mpratul fu obligat s abdice si s mbrace rasa de clugr, iar Comnenos fu proclamat basileus n locul su[23i. Katakalon Kekaumenos, nltat la rangul de kuro-palates, trecu cel dinti strmtoarea pentru a lua n stpnire palatul imperial. Isaac Comnenos trecu a doua zi Bosforul, nsotit de aclamatiile furtunoase ale multimii si, n seara acestei ultime zile de august a anului 1057, si fcu intrarea n Capitala imperiului. La l septembrie, ziua Anului Nou la Bizant, el fu ncoronat n biserica Sfintei Sofii. Triumful su nsemna biruinta aristocratiei militare si feudale asupra birocratiei civile. Isaac Comnenos este cel care a pus temeliile mririi glorioasei familii a Comnenilor. Familia era originar, dup mrturia cronicarilor bizantini, din satul Comne, de pe valea Tungei, aproape de Adrianopol. Ea a obtinut mai trziu nsemnate posesiuni n districtul Kastamon, n Asia Mic, iar aceste posesiuni le-au asigurat Comnenilor un loc de frunte n aristocratia Asiei Mici.

Numele Comnenilor si face pentru prima oar aparitia n istoriografia bizantin n timpul domniei lui Basilios II (976-1025). Cronicarii mentioneaz dou personalitti cu acest nume: Nike-phoros, guvernator de Vaspurakan (districtul de Van), si Manuel. 649 Cel din urm, servitorul si prietenul lui Basilios, e pomenit adesea sub numele de Erotikos. El ls doi fii, pe Isaac si loan, dintre care cel dinti avea s aduc nltarea familiei. 2. Isaac Comnenos (1057-1059) Noul mprat se dovedi un om de mare energie. El si ddu toat silinta s opreasc decderea imperiului. Tatl su, Manuel Erotikos Comnenos, fusese un ofiter favorit al marelui Basilios II si se ilustrase n aprarea Niceei mpotriva rebelului Bardas Skleros. Dup moartea sa, mpratul i luase sub protectia lui pe cei doi copii minori, Isaac si loan; acestia primir o bun educatie n mnstirea Studios. Isaac si ncepu cariera public n serviciul grzii imperiale si se pregti sub ochii severi ai marelui mprat, de la care mosteni, poate, odat cu alese nsusiri, si ceva din caracterul su nenduplecat. Basilios l cstori cu Ecate-rina, fiica tarului Vladislav. Trebuia ca partizanii care-1 ridicaser pe tron s primeasc demnittile"ele frunte ale imperiului. Isaac fu ns destul de prudent pentru a-i expedia n provincii, spre a-si pstra ntreaga libertate n conducerea administratiei centrale a imperiului. Finantele se aflau atunci ntr-o stare deplorabl. Cheltuielile nesocotite ale urmasilor lui Basilios II sleiser tezaurul. Sume imense fuseser risipite n sinecure pentru favoriti, cu donatii ctre mnstiri si constructii, n strlucirile nemsurate ale Curtii. Fr a se teme de impopularitatea care nsoteste de obicei msurile radicale, Isaac Comnenos proced cu mult energie la opera de refacere a finantelor. El suprim 650 sinecurele, desfiinta pensiunile acordate nobililor, senatorilor, reduse veniturile mnstirilor la strictul necesar si micsor cheltuielile Curtii. Lucrul acesta strni, dup mrturisirea lui Psellos, nemultumiri. Istoricul i imput msurile radicale; dac ar fi procedat progresiv, ar fi ndreptat rul ncetul cu ncetul si ar fi reusit mai bine. Cnd Dumnezeu a fcut lumea n sase zile, Isaac Comnenul socotea c n-a fcut nimic dac nu o fcea ntr-o singur zi. Dup ce ncercase s potoleasc dispozitiile turbulente ale intrigantului patriarh Kerularios, care devenise tot mai insolent, mpratul nu se sfii n cele din urm a-1 depune, ridicnd n locu-i un nou patriarh. Pentru a evita o miscare a populatiei n favoarea capului Bisericii, el astept un prilej potrivit si cnd patriarhul, n noiembrie 1058, slujea ntr-o mnstire din afara zidurilor orasului, fu ridicat de o trup a grzii imperiale, mbarcat la Blachernae si surghiunit n insula Proconnesos, de unde fu dus apoi n insula Im-bros. n ntelegere cu mitropolitii pe care-i avea de partea sa, mpratul i ceru apoi s abdice, pentru ca s nu adune Sinodul s-1 condamne, ceea ce Kerularios refuz hotrt, n curnd ns acesta moare si atunci Isaac a putut ridica un nou patriarh n fruntea Bisericii. Alegerea sa czu asupra lui Lichudes, vestitul ministru din vremea lui Constantin Monomachos, un om luminat, a crui reputatie impuse aceast alegere tuturor. Isaac a fost un mprat energic. Psellos a nftisat cu elogii atitudinea sa hotrt n conducerea afacerilor civile si militare. Din prima zi, nainte de a-si scutura praful din lupt si de a-si schimba 651 hainele, dup expresia colorat a istoricului, se apuc de lucru, nchinndu-si restul zilei si toat noaptea grijilor statului. Mai nti, temndu-se ca multimea ostilor ngrmdite n Capital s nu se dedea la excese, prima sa grij a fost ca, dndu-le onorurile cuvenite, s le trimit n locurile lor, n provincie, s se odihneasc, pentru a se ntlni iarsi ca s lupte cu mpratul mpotriva barbarilor. Era scurt la

vorb si-si ntregea gndul prin gesturi. Pe monedele de aur el apare ntr-o atitudine de soldat, cu sabia n mn42. El a ntreprins cu mult autoritate restabilirea ordinii statului. Finantele, sectuite mai nainte, au fost refcute fr crutare, n msurile pe care le-a luat, mpratul a procedat n mod radical si Psellos i face din aceasta o vin. Dac ar fi procedat, zice el, ca n celelalte, ncet si ar fi dus treptat statul la propsire, ar fi fost ntru totul ncoronat de laude. El voi ns s mbrtiseze dintro-dat totul, s extermine rul dintr-o lovitur. si pe cnd Dumnezeu a creat lumea n sase zile, adug Psellos, acest mprat, dac nu fcea totul n aceeasi zi, q socotea un lucru de nesuferit. Nimic nu-1 putea opri n pornirea sa, nici sfatul cel mai bun, nici teama de viitor, nici ura lumii. Dac un fru 1-ar fi retinut, el ar fi cucerit pe rnd tot pmntul, ar fi fost ncoronat de toate biruintele si nici unul dintre mpratii precedenti n-ar fi rivalizat cu el" (.Cbronograpbie, ed. Renauld, p. 121). Msurile sale aduser atingere multor interese si-1 fcur impopular. Nemultumitii si gsir un sef n Kerularios. mpratul acordase imunitate administratiei financiare a Sfintei Sofii43; patriarhul, nemultumit cu atta, urmrea gndul de a uni n minile sale puterea spiritual si cea temporal. El ncerc a se amesteca n afacerile statului si nu se sfia a nclta coturnii de purpur. 42 Vezi Attal., p. 461 [P. Grierson, Byzantine Coins, Londra, 1982, nr. 919; E. Stnescu, Les reformes d'Isaac Comnene, RESEE, 4(1966), p. 35-69; J. Shepard, Isaac Comnenus'Coronation Day, BS1 38 (1977), p. 22-30]. 43 Care fusese pn atunci privilegiul mpratului. Ostrogorsky (Geschichte des byz. Staates), pretinde c Isaac si luase n acelasi 652 Isaac Comnenul nu era omul care s ngduie s-i fie nclcate atributiile. El ntelese c-si risc tronul dac nu-1 nltur pe Kerularios. Arestarea acestuia ar fi fost o imprudent, cci patriarhul era popular, iar n Capital existau multe persoane ostile mpratului. De aceea astept pn cnd Kerularios merse la o mnstire a Celor nou Ordine si puse grzile s-1 ridice si s-1 transporte n Proconnesus, de unde fu dus la Imbros. Desi exilat, Kerularios era nc patriarh legal. Se putea produce o ridicare a populatiei Constantinopolului n favoarea sa. Comnenul se sili a-1 face s abdice. Nu reusi, iar Mihail rmase neclintit. Isaac se hotr atunci a-1 depune. Psellos fu nsrcinat cu redactarea actului de acuzatie, care avea s fie citit la un Sinod adunat ntr-un oras din Thracia. Patriarhul era acuzat de ereziile de elenism si chaldeism, de tiranie, sacrilegiu si de nevrednicie pentru locul su. Kerularios nu apru niciodat naintea judectorilor si, pentru c muri n drum ctre Madytai. mpratul se simti atunci scpat de un mare dusman. Comnenul se art foarte respectuos fat de defunctul patriarh, plnse la mormntul su, cerndu-si iertare pentru msurile riguroase pe care le luase mpotriva lui. n februarie 1059, n locul lui Kerularios fu ales Constantin Lichudes. Putin dup aceast biruint asupra patriarhului, mpratul depuse puterea n mprejurri care au rmas ntotdeauna pline de mister. Actiunea militar. La nceputul anului 1059, Isaac a iesit n fruntea armatelor pentru a-i respinge pe unguri, care nvliser pe teritoriul imperiului. Ajuns la Sardica, ungurii fugiser si el i afl pe ambasadorii lor acolo si le acord pacea, n cursul verii, se duse la Dunre, mpotriva pecenegilor, care trecuser fluviul. Expeditia se termin cu bine si mpratul se grbi s se ntoarc timp angajamentul de a nu se amesteca n viata Bisericii, astfel nct patriarhul conducea Biserica, mpratul, statul, si c aceasta a fost ridicarea puterii Bisericii la cel mai mare grad. Afirmatia sa nu este documentat ns. Cf. Dolger, Regesten, anul 1059, arat c nu e vorba n realitate de altceva dect de administrarea Sfintei Sofii. 653 NICOLAE BANESCU la Constantinopol, din pricina zvonului fals al atacului turcilor n Asia Mic. n noiembrie, dup o vntoare, se mbolnvi.

n primvara anului 1059, o invazie a ungurilor l sili pe Isaac s porneasc n fruntea armatelor ctre frontiera de nord. Cnd ajunse la Triaditza, nvlitorii se retraser si cerur pacea, n var, pecenegii trec Dunrea si mpratul iese mpotriva lor, fugrindu-i. Unul singur dintre capii pecenegilor, cu numele Selte, se opune, dar e biruit ndat. Nu mult dup ntoarcerea sa din aceast norocoas expeditie, Isaac Comnenos se mbolnveste grav, dup o vntoare si depune coroana, n mprejurri rmase misterioase, mpratul s-a mbolnvit de o pleurezie, dup cte afirm Psellos. Skylitzes nregistreaz ns n aceast privint opinia popular, care d acestei boli o origine misterioas. La o vntoare, n Lydia, la sud de Ephesos, nu departe de trm, mpratul d de un mistret nfricostor. El d pinteni calului si se repede asupra mistretului. Acesta se arunc ns n mare si dispare. O lumin se aprinse ca un fulger si mpratul fu gsit n nesimtire, czut de pe cal. Ridicat, el fu adus ntr-o barc la Constantinopol, unde zcu greu; asteptndu-si moartea, abdic n favoarea lui Constantin Ducas si se clugri, retrgndu-se n mnstirea Studios, unde moare la scurt vreme. mpratul era mare iubitor de vntoare. Psellos ne descrie pasiunea lui pentru acest sport, i plcea si vntoarea cu cinii si cea cu soimii. tinea mai ales s vneze cocori, pe care i do-bora din nltime. 654 ntr-o zi, la o astfel de vntoare, tot aruncnd sulitele cu dreapta, cpt o rceal la coaste. Seara czu bolnav de febr. Un medic fu chemat si Psellos nsusi i pipi pulsul - el era cunosctor si n medicin. Filosoful ne mrturiseste c a avut impresia c e ceva serios, mpotriva prerii medicului. Dup trei zile, febra se agrava. Cnd se mai potoli, mpratul se gndi s se ntoarc la palat. Se mbarc pe trirema imperial si debarc la Blachernae. Psellos ne spune c pn seara trziu a fost retinut la patul bolnavului, care prea bine dispus si le-a vorbit tot timpul, povestind cuvinte de-ale Bulgaroctonului. A doua zi dimineata, pe cnd filosoful se grbea s mearg mai devreme la mprat, se ntlni n us cu cineva care-i ddu vestea c plmntul mpratului e atins si c acesta sufl greu. Consternat, Psellos alearg lng mprat, i cercet pulsul si constat criza suprem. O mare emotie i cuprinse atunci pe toti. mprteasa (Ecate-rina), fiica lor (Mria), un nepot erau n jurul patului, plngnd si apelnd la mprat s se transporte n Marele Ptat, pentru a lua msurile necesare ca familia s nu-si piard situatia, mpratul se hotr, se ridic, asa slab cum era, fr s fie sprijinit, ncalec singur si strbtu orasul. Acolo, n palat, mprteasa se jelea si fiica sa de asemenea. Isaac lu hotrrea s se retrag n mnstire, pregtindu-se pentru viata mai bun. Zadarnic ncerc mprteasa a-1 ntoarce de la aceast hotrre, invocnd soarta lor trist dac le prseste, primejdia de a fi alungate din palat, dac mpratul nu va mai fi acolo. La un moment dat, mprteasa l apostrofeaz pe Psellos, socotind c el i-a sugerat aceast idee mpratului. Dar Psellos l face pe acesta s se explice, pentru a-1 dezvinovti. n cele din urm, vznd c totul e zadarnic, mprteasa i cere ca mcar s desemneze ca succesor un om de inim, care s-i pstreze lui onoarea ce i se datoreaz ct timp va tri si care s fie pentru ea ceea ce trebuie s fie un fiu. mpratul l cheam atunci pe Constantin Ducas si-i ncredinteaz ca celui mai vrednic imperiul, pe sotia si pe fiica sa, pe fratele si pe nepotul su, recomandndu-i s aib grij de ei. Toti cei din jurul su aclam acest gest. Dar atributele imperiale Isaac nu i le cedeaz lui 655 NICOLAE BANESCU Ducas. Ctva timp n urm, Comnenul si recapt fortele si sovia acum n hotrrea ce luase. Ducas se adreseaz atunci lui Psellos, prietenul su vechi. Acesta, ntr-un moment cnd o criz nou ameninta viata mpratului si nimeni, zice Psellos, nu ndrznea s-1 mpodobeasc pe Constantin cu nsemnele puterii imperiale, filosoful, cu asentimentul membrilor Senatului, l

asaz pe tron, i pune n picioare sandalele de purpur si demnitarii sunt prezentati apoi spre a-i aduce omagiul cuvenit unui basileus. Era sear cnd se petrecea aceasta. Timpul trecnd si Isaac dispernd complet de imperiu si de viat, pune s i se tund prul, mbrac rasa de clugr. Peste noapte, accesul calmn-du-se, recunoscnd locurile n care se afla si nemaindjduind nimic, dup ce 1-a vzut pe cel proclamat mprat si a confirmat c tot ce s-a ntmplat a fost cu voia sa, prseste palatul si se retrage n mnstirea Studios. Sotia si fiica lui Isaac s-au retras si ele ntr-o mnstire. 3- Constantin X Ducas i (25 decembrie 1059-21 mai 1067) Noul suveran nu rspunse asteptrilor lui Isaac Cornnenos. El fusese un bun ministru de finante ct timp simtise asupr-i mna energic a mpratului; pe tron ns, se conduse ca un avar si pedant. El lu o serie de msuri care avur cele mai nenorocite urmri pentru existenta imperiului. Domnia sa e o reactie a birocratiei civile mpotriva militarismului, a Capitalei mpotriva nobilimii provinciale care stpnea naltele comandamente militare si care-1 ridicase pe Isaac Comnenos n fruntea imperiului. Acum birocratia civil caut s-si ntreasc pozitiile ca n vremea lui Constantin IX Monomachos, iar portile Senatului se deschid larg pentru burghezia de Constantinopol. Astfel, Senatul se democratizeaz ntru totul. 656 Senatul si pierde caracterul de altdat. Cuvntul rmne nc, dar sensul su e altul dect cel vechi. Dup Basilios (sau Vasile) II, Curtea si schimb iarsi caracterul su militar cu existenta ceremonioas de Palat, obisnuit din secolul al X-lea. Dup Mihail IV (f 1041), care iesi nc o dat n persoan n fruntea armatei pentru a nbusi o rscoal a bulgarilor, nici un mprat, afar de Isaac Comnenul, nu mai iesi n expeditie pn la instaurarea dinastiei Comnenilor. mpratii cutar acum printr-o prefacere si lrgire a Senatului s-si fac o baz mai sigur a puterii lor. Constantin X Dukas: democratizarea senatului. Odinioar, intrarea n Senat fusese legat de anumite conditii de origine si de familie,iar urcarea n clasele rangurilor, de o succesiune si vechime normal, nc sub domnia lui Mihail V si a lui Constantin IX promovrile se fcur n afar de aceste rnduieli si n particular fur chemati n Gerusia" plebei". Odat cu venirea la domnie a lui Constantin X Dukas (1059), portile se deschiser larg pentru cei de jos; el democratiza complet Senatul. Treptele demnittilor el le fcu accesibile celor de jos, si barierele Senatului le drm" (Psellos, ed. Renauld, p. 245)'". Domnia lui Constantin X Ducas reprezint noul triumf al politicii pe care o nlturase revolutia din 1057. Partidul civil ajunge iarsi atotputernic (birocratia) si ia atitudine mpotriva aristocratiei militare din provincii, care avea marile comandamente militare. Birocratia civil cut a-si ntri pozitiile. Pentru aceasta, Senatul (si trebuie s ntelegem clasa senatorial, nobletea administratiei din care se recrutau mai ales functionarii) fu deschis larg elementelor din clasa de mijloc, din burghezia capitalei. Psellos spune c pn atunci clasa cettenilor obisnuiti si aceea a Senatului erau distincte, iar Constantin Dukas suprim zidul ce le separa. Era o mare transformare, care fcea intrarea claselor mijlo4/1 V. Cari Neumann, Die Weltstellung des byzant. Reiches vor den Kreuzziigen, Leipzig 1894, p. 7879). ; 657 cii n cadrele administrative. Partidul civil si ntri prin aceasta autoritatea si putu s-si impun ideile. Economii mari se fac n bugetul militar, are loc reducerea salariilor generalilor, micsorarea efectivelor, care cad sub cifra normal, prsirea arsenalelor si cettilor ruinate. Cariera militar si pierdu vaza, ajunse ca ultima profesie, spune Skylitzes (ed. Bonn, p. 652). Nencrederea n generali fcea s se dea adesea comanda unor civili, nencrederea n soldati fcu

s se ntretin garnizoane slabe la frontiere. Puterea militar a imperiului e slbit total. Dup ce-i face un elogiu fr margini, filosoful e silit s recunoasc starea de criz n care a aruncat imperiul, situatia grav n care se afla, atacat din toate prtile de dusmani: Psellos, Constantin X, XVII: Vointa sa era de a hotr diferendele cu popoarele barbare nu prin rzboaie, ci prin trimiteri de daruri si alte favoruri, ca s nu cheltuiasc cea mai mare parte a tezaurului cu soldatii si ca s-si asigure o viat netulburat. XVIII: Marea lui greseal a fost c, dezorganiznd partida militar, puterea dusmanilor crescu si se ndrept si mai mult mpotriva noastr. Psellos mrturiseste c tocmai aceasta a cobort imperiul si a schimbat lucrurile n mai ru, desi el a ncercat s nlture aceast slbiciune a mpratului, care era ncptnat si ireductibil n aceast privint. Se introduc n rndurile senatorilor oameni de jos. Constantin X Ducas spori covrsitor aceste elemente n snul Senatului, pentru a-si face partizani. Dup aceea, el ls fru liber Senatului, astfel democratizat, pentru a lovi n militarismul atotputernic. Armata fu redus, trupele ce mai rmneau erau lsate fr arme si material de rzboi, reparatiile ntririlor la frontierele expuse prsite, garnizoanele nepltite. 658 Isaac Comnenos scosese din rndurile ostirii pe ofiterii care primeau plata fr a ndeplini vreun serviciu; Ducas i rechem si introduse nc n corpul ofiteresc o multime de civili, pentru a le crea venituri45. Toate acestea slbir repede organizarea militar a imperiului, tocmai n momentul cnd n Rsrit primejdia era mai mare. Turcii selgiucizi se arunc, sub conducerea celui de-al doilea sultan, energicul Alp-Arslan, cu o deosebit furie asupra tinuturilor Caucazului si Armeniei independente. Politica nefericit a ultimilor mprati bizantini fat de aceast tar, silintele lor statornice de a aduce Biserica armean la unitatea crestin a Bizantului usurar n mare parte opera de cucerire a nvlitorilor. Alp-Arslan, care administrase pn acum n Chora-san, si ntinde de ast dat puterea n paguba emirilor din Asia si a Fatimitilor pn n Palestina, impunnd pretutindeni sunnitismul ortodox, n 1063, el nvli n bogatele tinuturi ale Iberiei si Armeniei de Nord, prefcndu-le, dup obiceiul turcilor, n pustiu. El atac apoi Ani, capitala Armeniei, aprat de o garnizoan bizantin sub comanda lui Bagrat, general armean aflat n serviciul Bizantului. Pozitia orasului era tare si fortificatiile lui puternice. Dar imperiul, lipsit de soldati, nu fu n stare s-i trimit nici un ajutor si, asediat de trupele numeroase ale sultanului, strlucita cetate czu n minile lor la 6 iulie 1064. Gagik, prin45 Zonaras, III, p. 674, ne spune c pe multi dintre senatori si din multimea de jos i-a naintat la trepte mai mari ale demnittilor; iar pe cti i scosese Isaac Comnenos din functii - si erau multi acestia - el i puse la loc. , . ., ,> : :. 659 tul din Kars, neputincios mpotriva valului de dusmani, ced teritoriile sale mpratului bizantin, primind n schimb cetatea Tzamandos (Camendav) cu teritoriile vecine. Astfel se strmut din tara sa de nastere cel din urm print armean, urmat de o imens emigratie a poporului su. Din aceste colonii de emigranti se ridic noul regat armean n Cilicia, Regatul Armeniei Mici, care a fcut imense servicii statelor latine ale Cruciatilor, n luptele lor mpotriva musulmanilor. El si afl sfrsitul la 1374, cnd cel din urm rege, Leon VI, din familia Lusignan, zdrobit de numeroasele trupe ale sultanului egiptean, fu luat prizonier si dus la Cairo. Odat cu aceste campanii n Georgia si Armenia, turcii nvlir de multe ori n provinciile Eufratului, distrugnd bogatele tinuturi si exterminnd populatia. n acelasi an n care cetatea Ani cdea n minile lui Alp-Arslan, la cealalt extremitate a imperiului, la Dunre, Belgradul, citadela provinciilor de Apus, cdea n minile ungurilor, fr

ca mpratul s fi fcut vreo ncercare de a o mntui. n anul urmtor, uzii, un trib nomad de origine turc (oghusi)46 nvlesc n provinciile europene ale imperiului. Pecenegii fur aruncati de ei din regiunea Nistrului, n tinuturile noastre, n 1065, n numr de 60.000, uzii trec Dunrea. Cei doi generali ai imperiului, care comandau unul n Paristrion, cellalt ducatul Bulgariei, Basilios Apokapes si Nikephoros Botaneiates, ncercnd a-i opri, sunt nvinsi si amndoi cad prizonieri. Barbarii se mpart apoi n mai multe corpuri, 46 oSLoi, la Constantin VII Porphyrog., De adm. imp, c. 9-10. 660 pentru a-si ntinde prdciunile pe un spatiu mai mare. Unul dintre aceste corpuri ajunge pn aproape de Thessalonic. Bandele mprstiate sunt atacate de locuitori si decimate de boal. Una e biruit de trupele bizantine la Tzurulon. Cea mai nsemnat e distrus n Haemus de populatia bulgar si de pecenegi47. MarauartCp. 338-339) i pune la Vest de Volga - Constantin VII spune c s-au unit cu cazrii si iau gonit pe pecenegi din vechile lor locuinte de la Volga si lajyk (Ural), ocupndu-le locurile. stirile geografilor arabi din epoca Sassanizilor ne ajut a fixa habitatul guzilor. Masudi: Guzii, cei mai numerosi dintre turci, au trei grupe, sunt cei mai viteji... etc. Din descrierea lui rezult c guzii au locuit n epoca lui Masudi (secolul al X-lea) la est de Volga. Au locuit la Vest de Chorasan, la Vest si Nord de Chuarizm (Aralsee), nord-vest de Transoxiana. Dup Masudi, au locuit la marea chazarilor. Locuintele lor principale au fost n jurul Mrii de Arai. Geographie d'Aboulfeda, trad. Reinaud, t. II, p. 291: Pe muntele Carmanya e fortreata Dermoa; acolo (nainte de invazia Ttarilor) regele Gozzilor depunea tezaurele saie. De acolo, el fcea incursiunile sale n tara Berthas si trile vecine. Niprul curge la Nordul regiunii..." Usta 2: Les Gozzes, appeles par quelques ecrivains du Bas-Empire Uzes, etait un peuple de race turke, qui occupa pendant longtemps Ies cotes orientales de la mer Caspienne, Ies bords du lac Arai et le pays actuel des Kirguiz. C'est la nation gozze, qu'apartenaient Ies princes Seldjoukides, sui, dans le Xl-e siecle de notre ere, subjuguerent la Perse, la Mesopotamie, la Syrie et l'Asie Mineure. Attaleiates, ed. Bonn, p. 85. D. Rassovsky, Petchenegues, Torks et Berendes en Russie et en Hongrie (rus.), S.K., VI (1933), p. 1-64. Studiaz soarta celor 3 populatii nomade turcesti: pecenegi, torki si berendei. Acesti nomazi, care locuiau n stepele de la trmul Mrii Negre, fur goniti de alt popor nomad, polovtii sau cumanii. Ei au fost siliti a-si afla refugiu n trile vecine: Rusia, Ungaria si Imperiul bizantin. Pecenegii, care ocupau n secolul al IX-lea stepele de la Marea Neagr, fur mpinsi mereu ctre vest de torki (uzi) la mijlocul secolului al X-lea. Ei ajunser n tinuturile noastre si dincolo de Carpati, spre Tisa. La mijlocul secolului al Xl-lea, vede pe pecenegi eliminati complet de uzi, torki la cronicarii rusi) din stepele Rusiei meridionale. Atunci ptrund ei n imperiu peste Dunre, sub Constantin IX Monomachos. Uzii, noii stpni ai stepei, nu rmaser acolo mult timp: ntre 1060-1065, ei fur btuti de cumani. O parte din ei fugir n Imperiul bizantin, dar grosul masei fu ncorporat la Rusia si stabilit n principatele din marginea stepelor. Numai un numr mic de tot ptrunse n Ungaria. Berendeii, fugind dinaintea cumanilor, din step, ptrunser n mase mari, n acelasi timp cu torkii, n Rusia, mai ales n principatul de Kiev si de asemenea n Ungaria. Dintre toti, pecenegii au fost cei mai numerosi n Ungaria si Rassovsky arat locurile unde se aflau, la cele patru frontiere ale Ungariei, si n centrul acestui stat. Urmele berendeilor se afl mai rar n Ungaria. Coloniile lor (sub numele de Berend, Berencs) sunt risipite printre ale pecenegilor. Acestia joac un mare rol n istoria Ungariei n secolele XI-XII. Torkii au fost adusi n mare numr n Rusia, la nceputul secolului al Xll-lea, cnd rusii au fcut expeditii norocoase contra po-lovtilor [=cumanilor]. n 1116, ultimele resturi ale pecenegilor si

torkilor se revoltar n stepe, contra polovtilor, dar btuti de acestia, sunt siliti a cuta refugiu n Rusia. Toti acesti turci au fost asezati n principatele limitrofe ale stepelor (Galitia, Volynia, Kiev, Perejaslav, Cernigov, Novgorod-Seversk, Riazan, Suzdal-Rostov). Ei aprau Rusia contra polovtilor stepelor n toate principatele de sud ale Rusiei. Erau mai ales numerosi n principatul Kiev, rmasi no662 mazi, guvernati de sefii lor, n tot timpul existentei acestui principat, pn la distrugerea lui de ctre ttari (mijlocul secolului XIII). Cnd Ducas trebui, n cele din urm, sub presiunea populatiei, s ias cu armata mpotriva nvlitorilor, totul aproape se isprvise. Ultimele resturi ale uzilor se supun si sunt colonizate, dup vechea traditie a cancelariei bizantine, n Macedonia. Ei se crestineaz si se bucur de favoarea mpratilor; multi dintre conductorii lor ajung la rangul de senatori si obtin demnittile cele mai nalte n stat. Dar simtul national se dovedi mai puternic dect crestinismul si dect civilizatia bizantin: un corp de trup, alctuit dintre acestia, n armata lui Romanos IV, dezerteaz, la turci, naintea btliei memorabile de la Mantzikert48. 4B n timpul domniei sale se ntmpl si rscoala vlahilor din Thessalia, sub Niculit, rscoal (10661067) descris n amnunte de Kekaumenos, n vestitul su Strategikon (ed. WasiIjewski-Jernstedt, Petersburg 1896). Niculit, dup ce-i potoleste pe vlahi, ia pe ctiva din capii lor (rcpoKpiioi) Lariseni si merge la Constantinopol. Acolo, dup patru luni, e dat n judecat patriarhului, care nu-i afl vin. Dar Dukas'l exila n Amasia, de unde fu pus n libertate de Romanos Diogenes. Cf. Cecaumeni Strate-gicon et incerti scriptoris de officiis regiis libellus. Scrierea are dou prti: I Strategicon, II Aoyoq votrdeTri'n.Koq rcpoq BaoiXea. V. si G. Murnu, VlahiaMare, Buc. 1913, cap. IV. Din Kekaumenos (Strategikon) aflm: 1) c ntiul Niculit, cuscrul su, fost pus n 980 de Basilios II archon peste Vlahii din Ellada. 2) Fiul su, dup anul 1000, apr cetatea Veria, de partea lui Samuel, contra bizantinilor. Cade n minile mpratului, care-1 duce la Constantinopol si-i druieste un rang acolo. Dar el scap si vine din nou n locurile sale; mpreun cu Samuel atac Ser-via, ocupat de imperiali. Basilios II vine si-i sileste a despresura 663 La putin vreme dup aceste evenimente, Constantin X Ducas se mbolnvi si moartea puse capt lamentabilei sale domnii, nainte de a-si da sfrsitul, el voi s asigure familiei sale tronul si ncredinta regenta si tutela fiilor si mprtesei Eudokia Makrembolitissa (fiica lui loan Macrembolites), de la care ceruse mai nainte fgduiala scris c nu se va cstori si documentul acesta fusese ncredintat patriarhului loan Xi-philinos (patriarh de la 1064, dup moartea lui Lichucetatea. Peste putin timp Niculit e prins si mpratul l nchide la Constantinopol. El va fi scpat iarsi, cci n ultima campanie a lui Basilios, cnd toti sefii se predau, el duce lupta nainte n muntii Gramos (ntre Macedonia si Epir) si e silit n cele din urm a se preda, mpratul, pentru necredinta lui mare, 1-a pus n lanturi si 1-a nchis n Salonic. Ce s-a ales de el nu mai stim. Sub Constantin X Ducas (1066), al II-lea Niculit, cu rang de protospathar, avea o situatie dominant ntre Vlahi, care ncearc s-1 cstige pentru cauza lor. El vznd spiritele agitate, merge la Constantinopol s-1 previn pe mprat, dar se ntoarce fr rezultat. Revoltatii l silesc a se pune n fruntea lor, pentru a-i conduce la rzboi. Ei atac Kitros si o iau. Niculit sene atunci mpratul, spunndu-i cele ntmplate, si c s fie bucuros c 1-au ales pe el sef, fiindc va face totul s-i linisteasc, numai s ridice drile si adaosurile ce le pusese asupra lor. mpratul nu-i rspunde. Actiunea ncepe, revoltatii cu Niculit n frunte atac Servia, cetatea puternic de la hotarele Macedoniei, pe care o iau.

Atunci primeste scrisoarea de la Dukas, care fgduieste ridicarea drilor si iertarea tuturor, trimitnd si icoane, pe care Niculit le arat revoltatilor, si convingndu-i a nceta miscarea. El merge apoi cu ctiva fruntasi la Constantinopol, e dat n judecata patriarhului, care nu-i afl vin; apoi mpratul totusi l exileaz n Amasia, pe trmul Pontului. 664 des), n acelasi timp, Ducas lu si din partea Senatului jurmntul c nu va recunoaste alti mprati dect pe fiii si, Mihail, Andronikos si Constantin, ct timp acestia vor fi n viat1241. Dar toate aceste msuri de prevedere fur zadarnice. Regenta lu n mn friele conducerii, dar se convinse ndat c rspunderea ntrecea cu mult puterile sale. Intrigile din jurul su, pe de o parte, ambitia ei, pe de alta, de a-si asigura, printr-o nou cstorie, puterea imperial si dup majoratul celui mai mare dintre copii - iar precedentul creat cu Nikephoros Phokas si Tzimiskes o ncuraja n planurile sale la care se unea si dorinta poporului de a avea, printr-o nou cstorie a Regentei, un mprat, att de necesar n vremea critic prin care trecea imperiul - toate acestea o determinar s treac peste angajamentele pe care le semnase, naintarea turcilor selgiucizi, care luaser Caesarea si npdiser toat Cappadocia, impunea alegerea unui general capabil, spre a putea conduce armatele la biruint. Eudokia se hotr pentru Romanos Diogenes, strategul de Triaditza (Sardica), fiul faimosului general Constantin Diogenes, care sfrsise att de tragic n timpul domniei lui Romanos III. Dar pentru a ncheia aceast cstorie, mprteasa trebuia s distrug actul pe care-1 semnase si care se afla n minile lui Xiphili-nos. Fgduindu-i c va lua de sot o rud a patriarhului, i smulge acestuia documentul compromittor si apoi, spre uimirea Capitalei, si anunt cstoria cu Romanos Diogenes (decembrie 1067). O vreme, Psellos face elogiul Eudokiei, socotind-o o femeie energic si nteleapt, care lu cu hotrre n minile sale imperiul, administrnd cu mult pricepere afacerile publice, ntre cei 665 NICOLAE BANESCU doi fii, care i purtau un respect si o supunere desvrsit. Dar omul e un animal usor schimbtor, spune Psellos, si mai ales cnd si pretexte puternice i vin din afar pentru aceast schimbare" - 'aXX' et>jj,ET(x6^r|TOv L>ov 6 avdpcoTtoq, KCU (idXioTa ei tccd Tiposdaeiq iax'opod tf|<; la.eTapoXfiq e^raev yevoivTo. Desi era o femeie de caracter statornic si suflet viril, curentele care o asalteaz i zdruncin firul rationamentelor ntelepte" si o fac s ncline asi lua un al doilea sot. Psellos, fireste, nu era ncntat de aceast hotrre, care l ndeprta momentan de la tron pe Mi-hail, elevul su, si punea n fruntea imperiului un general, aducnd astfel la putere partida militar, ceea ce nltura partidul civil, n fruntea cruia era filosoful. 4. Romanos IV Diogenes (1067-24 octombrie 1071) Se urc pe tron la l ianuarie 1068. Era un ofiter distins; talentele sale militare erau ns ntunecate de o impetuozitate care dispretuia msurile prudentei si ca-re-i va costa n cele din urm tronul i viaa. Psellos se laud n Chronografia sa de respectul si consideratia ce i le arta Romanos. Acesta, ridicat la tron de Eudokia, ca un colaborator, rvnea ns la puterea absolut, to tcpatog t&v npay\iat<av e^eiv |a.ovroiocTo<; (ed. Renauld, p. 158), dar fiindc nu fcuse nc vreun act de bravur, el pndea ocazia, n acest scop, proclam rzboiul contra turcilor selgiucizi. Favoritul Curtii a vrut s-1 retin de la hotrrea sa iute, pentru a pregti lucrurile, dar ru sftuit de altii, el a dus imperiul la ruin. Psellos caracterizeaz n cuvinte vagi primele dou campanii ale lui Diogenes, pe care le prezint ca actiuni fr succes. A treia, cu forte mari, fu condus fr s ia sfatul nimnui, fr stiint de rzboi, si separ fortele cnd trebuia s arunce toat masa armatei sale contra barbarilor - singura observatie just a lui Psellos. 666 Recunoaste c, primind lupta, se purt cu bravur, i imput c n-a stiut s tin rolul de sef care

comand. Cade de pe cal, e prins. La Constantinopol, Eudokia cu Mihail iau puterea. Romanos eliberat, o nstiinteaz prin scrisoare pe Eudokia. Consultat, Psellos nu se sfieste a mrturisi c el a dat sfatul s nu-l mai accepte pe Diogenes la imperiu, ci s se scape de el. mprteasa e nchis ntr-o mnstire, fiul mai mic al cesaru-lui e trimis contra lui Diogenes, care, btut, se nchide n fortreata Tyropoion. Chataturios armeanul l duce n Cilicia. Situatia sa fu de la nceput grea. Demnitarii i fceau opozitie, condusi de loan Ducas, fratele fostului mprat, si tutorele firesc al copiilor minori. El avea rangul de caesar si exercita o mare influent asupra Senatului. Garda varegilor l privea cu ochi ri, din pricina popularittii pe care o avea printre trupele nationale. Copiii minori l priveau cu nencredere, iar patriarhul i era vdit ostil, din pricina pclelii pe care o suferise. Michail Psellos, omul cel mai de vaz atunci la Constantinopol, adevratul conductor al Senatului, i purta de asemenea o ur nversunat. n asemenea mprejurri, Romanos IV simti c numai o biruint n fruntea armatelor, mpotriva dusmanului att de primejdios al imperiului, i-ar fi putut conferi prestigiul de care avea nevoie. nc din 1067, selgiucizii si ntinseser prdciunile asupra Mesopotamiei, Siriei, Ciliciei si Cappadociei. Caesarea cade atunci n minile lor, locuitorii sunt masacrati si marea biseric a Sf. Vasile e prdat de toate bogtiile sale. Primejdia lua prin urmare proportii si trebuia s i se pun capt. Romanos era un general viteaz, o fire de cavaler ndrznet si un priceput comandant, dar avea, cum am spus, un caracter nvalnic, ca667 NICOLAE BANESCU re-1 fcu s pretuiasc pe dusman mai putin dect merita. Dup dou luni numai, el iesi la rzboi. Dar domnia nefericit a birocratiei sfrmase organizarea armatei49. Compus din trupe de mercenari de felurite nationalitti, comandate de ofiterii lor proprii, siguranta conducerii supreme era n bun parte compromis, unitatea operatiilor ngreunat. Romanos IV nu avu rbdarea lui Heraklios, pentru a-si instrui ndelung aceast armat eterogen si a-i insufla disciplina trebuincioas. El porni numaidect asupra dusmanului. Prima sa campanie, din 1068, se desfsur fericit. El se ndrept n Siria, pentru a opri atacurile arabilor din Alep, care amenintau Antiochia. Dup ce ptrunse n aceste prti, fu informat c o armat a turcilor sel-giucizi nvlise n tinuturile Pontului si prdase Neo-caesarea. Romanos porneste atunci repede ctre Nord pe crri nestrbtute, pentru a-i surprinde, i respinge pe turci biruitor si le smulge prada. Se ntoarce 49 Starea armatei bizantine era lamentabil. Attaleiates, martor ocular al evenimentului, ne spune c trecnd n Asia si adunn-du-si trupele, erau de vzut companiile celebre odinioar compuse numai din putini oameni, si aceia curbati de srcie, lipsiti de armur si de cal de rzboi, iar steagurile erau murdare, ca de fum, si urmate de oameni putini si sraci. Aceasta ns nu-1 sperie, dimpotriv, dusmanii se nspimntar de iesirea lui repede contra lor. Ei stiau c e un om care nu tine seam de primejdie, si e hotrt a renova imperiul si a-i dobor pe vrjmasi. 50 Attaleiates era n expeditie: cnd a trecut strmtorile din Ta-urus, n Romnia, la ntoarcere, avu un accident: calul su se prvli n prpastie si el scp ca prin minune (Attal.,ed. Bonn, p. 120, 20). 668 . , apoi iarsi n Siria, si cucereste Hierapolis50. Dar la sfrsitul acestui an, pe cnd mpratul se ntorcea din Cilicia, afl pe drum c bandele turcesti prdar, n inima Asiei Mici, Amorion. El nu putu face nimic, cci din cauza iernii grozave, soldatii sufereau de frig. n primvara anului urmtor, Diogenes iese din nou mpotriva turcilor. n 1069, selgiucizii ptrundeau iarsi n Cappado-cia, care fu pustiit ngrozitor, mpratul i alung peste Eufrat si se ndrept spre Armenia, pentru ca s dea o lovitur ndrzneat asupra

cettii Chliat, pe lng lacul Van. n urma sa ns, generalul Philaretos, care trebuia s asigure frontiera Mesopotamiei, fu zdrobit de turci si acestia rspndesc mcelul si ruina pn la Ikonion. mpratul, cu ajutorul armenilor Cili-ciei si al comandantului din Antiochia ncerc a le nchide drumul, si turcii scpar numai jertfind prada ce o trau cu dnsii. Situatia grav din Italia l rechem pe mprat (1070) la Constantinopol. Otranto czuse n 1068, n minile normanzilor, iar Bari, principala fortreat bizantin n Italia sudic, fu nconjurat. Ea se apr eroic (garnizoana fu silit a capitula, la 16 aprilie 1071). n lipsa lui Romanos, comanda trupelor fusese lsat n Asia lui Manuel Comnenos, nepotul mpratului Isaac si fratele viitorului mprat Alexios. Acesta fi biruit de generalul turc Chrysoscrul si fcut prizonier. Turcii si continu jaful pn la Chonai n Phry-gia, care e prdat cumplit; pgnii prefac vestita biseric a Sf. Mihail n grajd pentru cai. Manuel izbuteste a-1 ndemna pe Chrysoscrul la rscoal mpotriva lui 669 Alp Arslan. Acesta intr iarsi n actiune si cuceri, n Armenia, nsemnata cetate de hotar Mantzikert. Atunci Romanos fcu o sfortare suprem, n primvara anului 1071, n fruntea unei armate de 100.000 de oameni, el porni asupra sultanului, pentru a da lupta hotrtoare. Ajuns la Theodosiopolis (Erzerum), mpratul si mprti armata. O coloan, alctuit din mercenari uzi si din apuseni, franci", soldati nesiguri, condusi de unul din sefii lor, Oursel (Roussel) de Bailleul, era trimis la Chliat, dup care detas un al doilea contingent foarte numeros din armata sa, sub conducerea lui Tarchaniotes, iar Romanos cu restul trupelor, se ndrept spre Mantzikert, ocupat de turci, ca s-o smulg din minile acestora si izbuti a o lua51. Dar cnd Alp Arslan se apropie de el si n cteva ciocniri cu bizantinii si afirm superioritatea, mpratul chem n ajutor trupele trimise la Chliat. Acestea fur mpinse ns de turci n Mesopotamia si jonctiunea nu se putu face. n acelasi timp, un corp de uzi din armata lui Romanos dezerta la turci. Cele dou armate se gseau fat n fat si lupta era iminent. C. Cahen, ntr-un articol asupra acestui memorabil eveniment52, arat c Alp Arslan a condus ntia oar o armat turc n Occident w mpotriva grecilor, ci mpotriva Egiptului, n 1071 sultanul plecase cu armata sa n Siria si n mai afl c mpratul era la Erzerum 51 Attal., p. 148-149. " La campagne de Mantzikert d'apres Ies sources musulma-nes, Byzantion", IX (1934), p. 613642 [Reeditat n C. Cahen, Turcobyzantina et Oriens Christianus, Londra, 1974]. 670 cu o armat numeroas. Atunci se retrase spre est cu repeziciune si armata lui intr n debandad, ceea ce-1 decide pe Romanos s atace. Armata bizantin era demoralizat. Alp Arslan avu un moment de sovire si propuse pacea, dar Romanos o respinse, prin conditiile sale grele. Cei din jurul su, temndu-se de o curs, l ndemnar s nu cedeze si astfel se ajunse la lupta memorabil care ddu turcilor o mare biruint. Iar prima zi cele dou armate luptar cu nversunare fr a ncerca s obtin un rezultat decisiv. A doua zi, mpratul fcu greseala s dea ordin unei prti a centrului s se ntoarc n lagr53 si aceasta ddu pretext lui Andro-nikos Ducas, fiul cesarului loan, s se retrag din lupt, provocnd panic. Alti sefi l urmar cu trupele. Toti fugeau, rspndind vorba c mpratul a fost ucis, sau c a fost prins. Andronic rspndi acest zvon n rndul ostirii. Attaleiates ne spune c se temea vzndu-i pe ai si deprtndu-se mult n urmrirea turcilor, s nu fie 53 V. Marguerite Mathieu, Une source negligee de la bataille de Mantzikert. Les Gesta Roberti Wiscardi" de Guillaume de Pouille - Byzantion", XX (1950) p. 89-103. ntreg pasajul privitor la aceast mare lupt e tradus de autoare n limba francez. Lupta eroic purtat n acele grele mprejurri de Romanos Diogenes, care, nestiind c Alp Arslan

se gsea n fruntea armatei sale, fcuse greseala de a-si mprti fortele, e descris aproape n acelasi fel ca Attaleiates de Gulielm de Apulia, care scrie vreo trei decade mai n urm. El va fi fost perfect informat de la Curtea regelui normand de veteranii care luaser parte la memorabila lupt, si putuser admira vitejia mpratului. 671 N1COLAE BNESCU atrasi n vreo curs si s nu se ntoarc turcii s cuprind lagrul lipsit de trupe. El ordon s se retrag steagul imperial. Unii vznd aceasta, crezur c mpratul e nvins. Zadarnic ncerc Romanos nconjurat de ctiva s-i ntoarc, nimeni n-auzea. Sultanul nstiintat se ntoarce, din toate prtile turcii npdesc. Diogenes lupt ca un erou. Calul su fu ucis sub dnsul si el, rnit, czu seara n minile turcilor. A doua zi e adus n fata sultanului, care nu stia c mpratul e prins si nu-si ddu seama de mrimea biruintei sale. El vzu naintea sa un om n haine simple de soldat si nu crezu c e mpratul, ceru s se confirme acest lucru. Atunci soldatii care l vzuser, fostii soli care vorbiser cu el l recunoscur. Alp Arslan era un om nobil; el i spune c n-aib team, c e imprudent cine nu se teme de soarta neprevzut. La vederea mpratului, ndat se ridic si, mbrtisndu-1, i spuse s nu se team, ci s fie cu bune sperante, cci nu-1 ameninta nici o primejdie a trupului, ci va fi onorat n chip demn de nltimea puterii, fiindc e nebun cine nu se teme de soarta neprevzut54. Cnd sultanului i fu adus la cunostint faptul c mpratul a fost prins, el nu crezu pn cnd oameni trimisi l recunoscur, si Basilakes, care era tinut acolo, captiv, vzndu-1 se arunc la picioarele lui plngnd. Atunci, srind de pe tron, ca ptruns de o inspiratie divin (plin de entuziasm) si, vzndu-1 pus la pmnt, dup obicei, l ridic si-1 mbrtisa si: nu te ntrista", i zice, mprate, cci asa sunt cele omenesti; dar eu nu te voi trata ca prizonier, ci ca mprat". si ndat i atribuie un cort si serviciu mprtesc, face parte la mas, fcndu-1 prtas la tron si pune n 5/1 Attaleiates, p. 164, ed. Bonn. 672 libertate prizonierii ceruti de dnsul, iar dup cteva zile, n care semnar pacea etern, l ls pe Diogenes s plece cu o suit si onoare cum n-ar fi sperat cineva."55 l trateaz cu umanitate si-i d onorurile cuvenite. El l pune apoi n libertate, ncheind cu dnsul un tratat de pace prin care l ndatora a-i restitui prizonierii si a-i plti o sum de bani ca rscumprare. De o cesiune teritorial sau chiar rectificare de frontier n-a fost vorba n acest tratat; analiza izvoarelor orientale fcut de J. Laurent a dovedit acest lucru56. Singur Abulfaradj spune c sultanul i-a cerut lui Diogenes orasele Antiochia, Edessa, Mabog [=Mabbug, Hierapolis din Siria] si Manazgerd [=Manazkert, Mantzikert], dar mpratul i rspunse c dup ce se va ntoarce n statele sale, s trimit s le ocupe, cci acum si de le-ar da el, nu s-ar supune. Dar aceast mrturie e contrazis ele toate celelalte si Abulfaradj e cu mult posterior (a trit ntre 1226-1286). si n cazul cnd mpratul, pltindu-i tribut, fcea din Bizant vasalul sultanului, guvernul bizantin n-a recunoscut actul ncheiat de mpratul prizonier. Imperiul n-a recunoscut posesiunea turcilor asupra nici unui teritoriu din Asia Mic. Astfel se ncheia ziua hotrtoare de la Mantzikert, din august 10711251. Ea pecetluieste Imperiul bizantin, care va aluneca repede pe panta decderii sale. Urmrile acestei zile fatale se vor resimti ndat. tinuturile de Rsrit ale Asiei Mici, Armenia si Cappadocia, " Zonaras, ed. Bonn, voi. III, p. 702-703. '* Byzance et Ies Turcs Seldjoucides en Asie Mineure, Byzan-tis", II (1911), p. 101126. ,::; 673 NICOLAE BANESCU sunt pierdute acum pentru totdeauna si acestea erau tocmai provinciile care reprezentau principala putere militar a imperiului. Birocratia civil si partidul Curtii provocaser, prin politica lor

nechibzuit, aceast mare catastrof. Soarta lui Romanos IV fusese si ea definitiv hotrt n ziua de la Mantzikert. La propunerea lui Psellos, Eudokia si fiul sau vitreg mai mare Mihail Du-cas fur proclamati regenti. Dar cnd Romanos o vesti pe mprteas de apropiata sa ntoarcere, loan Du-cas, adevratul conductor al imperiului si dusmanul de moarte al mpratului, sprijinit de Psellos, ceru Eu-dokiei s-1 declare pe sotul su detronat. Aceasta, ne-vrnd s svrseasc fapta imoral, fu ridicat cu forta si silit a se clugri ntr-o mnstire. loan Ducas l proclam de mprat pe Mihail, si rspndi ordinul c Romanos, care tinuse tronul numai pn la majoratul fiului su vitreg, nu mai putea fi recunoscut suveran. Romanos ncerc a se opune cu armele, sprijinit de trupele sale credincioase. Btut la Dokeia, se retrase n cetatea Tyropoiorf'', de unde Chataturios [=Hac'atur] Armeanul l cluse spre a-1 sustine la Adana (Cilicia), unde, asediat ele Andronikos Ducas, trdtorul de la Mantzikert, fu silit a capitula. El renunt la tron si fgduia a se retrage ntr-o mnstire. Andronikos i garanta siguranta vietii prin jurmintele arhiepiscopilor de Chalkedon, Herakleia si Koloneia. Dar loan "T Identificat de H. Gregoire cu Tpurcta lui Constantin Por-phyrogenetul. E, dup Gregoire, o transcriptie greac a cuvntului arab (al-)Duntb, Portile", Defileurile", situat ntre Melitene si Lykandos (v. Notes de geographie byzantine. Les forteresses cappadociennes d'Antiqu-Nigde et de Tyropoion-Trypia, Byzan-tion" 10 (1935) 251256. !; .u,, ...... ,.; .;.-.,..-.- . 674 I Ducas, atotputernic la Constantinopol, un om feroce si imoral, cu toate protestele arhiepiscopilor, porunci s i se scoat ochii. Din ordinul su, dup operatia svrsit cu toat cruzimea, nefericitul Romanos fu lsat fr nici o ngrijire si el muri, dup cteva zile, ntr-o mnstire din insula Proti. Zdrobit de operatia svrsit cu o rar cruzime, eroul fu adus n insula Proti, unde se stinse din viat dup o scurt vreme, ngrijit n chip strlucit ele basilissa Eudokia" , scrie Zonaras18. ndat ce se primi scrisoarea lui Diogenes, n care se relatau cele ntmplate, cesarul loan si fiii si, care-1 urau pe Diogenes, i atraser pe unii din Senat, de aceleasi sentimente cu ei, al cror sef era Psellos - dusman si el al lui Diogenes. 5. Mihail VII Parapinakes (24 octombrie 1071-7 aprilie 1078) A fost unul dintre cei mai stersi mprati ai Bizantului. n scurta sa domnie, el grbi decderea imperiului. Elev al lui Mihail Psellos, un mare pedant al vremii (trnccTOc; TCOV (ptXoaocpcov), dar, cum am vzut, un intrigant de rnd, el fu initiat n toate nimicurile eruditiei, n exercitii retorice si metrice, incapabil si de acestea, neglijnd cu totul practica afacerilor publice la care era chemat. Nikephoritzes, un eunuc din vremea lui Monomachus, ridicat din postul de dikastes al Helia-dei la acela de A,oYoi3eiriq TOU Spofa.o'o, ajunse acum adevratul conductor al imperiului. Acesta introduse o politic economic din cele mai ruintoare, m-bogtindu-si partizanii, n vreme ce tezaurul statului era sleit n strlucirile unei Curti deczute si n multumirea lingusitorilor, toate lucrrile de utilitate public ' V. III, p. 706. 675 NICOLAE DNESCU fur prsite: flota, drumurile, porturile, cettile de aprare czur n ruine. Fiscalitatea rapace apsa greu asupra populatiei. Cerintele tezaurului erau att de mari, nct se nscocir noi mijloace de a strnge bani. Comertul de gru se declar monopol imperial, si din magaziile instalate pe Propontis, la Rhaedestos (Rodosto), agentii lui Nikephoritzes vindeau grul la preturi scandaloase, si nu se sfiau a falsifica msura, n-selndu-i pe cumprtori cu cte un sfert OUVOCKIOV), ceea ce-i atrase lui Mihail VII porecla cu care trecu la posteritate, aceea de

Parapinakes, hot de sfert", (5ict to TrvviKamoc TOV jx68iov rcap mvctKiov TW von.ia|a,cm Rscoala populatiei se ntinde si la Dunre, unde descrierea oraselor mari de pe linia fluviului, este fcut de Attaleites, ed. Bonn, p. 204. G. I. Brtianu60 arat c acest incident este un episod al luptei ce se d adesea la Bizant ntre economia dirijat si economia liberal. Nikephoros, favoritul lui Mihail VII, care exploata n folosul su propriettile mnstirii din Hebdomon, a instituit si monopolul grului, pentru a scoate mai multi bani de la supusii imperiului. Rodosto era portul unde se fcea mare negot de gru. Nikephoritzes organiz n acest port un depozit 6 (poi)v8a^61, care e 59 Skylitzes (ed. Bonn), p. 714, 20. 60 Une experience d'economie dirigee. Le monopole du ble Byzance au Xle siecle, Byzantion", 9 (1934), p. 643662. Cf. Idem, Etudes sur l'appmvisionnement de Constantinopol et le monopole du ble l'epoque byzantine et ottomane, n Etudes byzan-tines d'hist. economique et sociale, Paris, 1938, p. 127 si urm. 61 Corespunde vechiului horreum al Imperiului roman (cbpeov la Bizant) stabilit la Constantinopol ele Constantin, mrit de Va-lentinian si Theodosius, destinat a pstra grul distributiilor urba676 italienescul fondaco, derivat din arabul funduq. n fruntea magazinului era pus (pouvSocKdpioc,, care nu e altul clect fundicarius din Evul Mediu ialian. Nimeni nu putea vinde si cumpra dect la acest fundax, ceea ce aduse o urcare considerabil a preturilor, mpratul fu poreclit Parapinakes, pentru c n domnia lui se pltea un nomisma pentru un pinakion, 1/4 din msura de gru, care mai nainte costa atta ntreag62. Urmrile s-au simtit reciproc: viata s-a scumpit enorm. Se repercuta si asupra functionarilor, care reclamau o urcare a salariilor. Autorul relev puterea aristocratiei feudale n secolul al Xl-lea, dornic de a-si vinde produsele neguttorilor venetieni care traficau liber n porturile Greciei si Mrii de Marinar. Sub influenta lor, administratia a renuntat tot mai mult la regimul su de restrictiuni si rechizitii. O reactiune vine acum n msura fiscal a lui Nikephoritzes, care trece fr tranzitie de la libertatea comertului la monopolul grului. Revolta a fost consecinta acestor msuri, care urmreau un cstig repede, n folosul fiscului. Asistm deci la reactiunea birocratiei, pentru a relua directia vietii economice si a-si asigura noi izvoare de venituri. Etatismul, prsit de predecesorii lui Mihail VII, n secolul XI, se afirm din nou. Botaneiates a trebuit s abroge msurile. n introducerea la domnia mpratului Mihail VII, Psellos l previne pe cititor s nu-i suspecteze povestirea, pentru c ea se refer la un mprat n viat; cci pentru aceea a si scris istoria, ca s poat cunoaste cineva caracterul omului fat de soarta divin si mai presus de natura cunoscut'. Laud buntatea mpratului, nimeni n-a avut s sufere din parte-i. Cunostintele lui, apoi, privitoare la buget, la contributii si ne si a constitui rezervele pentru anii de recolt proast si foamete. Cu pierderea Syriei si Egiptului, instituirea annonei nceteaz. 62 Asa explic porecla A. Vasiliev, Hist. de l'empire byzantin, I, p. 465 n. 1. Noi credem ns c explicatia adevrat este a lui Skylitzes, care spune c se vindea atunci msura de gru (mo-dius) mai putin, un sfert, pe o nomisma. Parapinakes ar fi deci fr sfert", p. 714, 20. , 677 NICOIAF. BANESCU cheltuieli, la fabricarea monedei. Nu-i plceau banchetele, nu era sclavul stomacului. Ocupatia favorit a mpratului erau crtile de stiint de tot felul, caracterele discursurilor ntelepte, apophthegmele lacecle-moniene, culegerile de sentente, eleganta compozitiei, formele

variate ale stilului, schimbarea figurilor vorbirii, cuvintele noi, ntocmirea poetic a discursului si nainte de toate acestea iubirea filosofici, operele care nalt sufletul; cci nu stiu dac a fost vreunul din mprati cu gnduri mai profunde, mergnd mai drept la scop n fiecare chestiune (p. 174). Rezumnd, declar c a fost, n vremea noastr, o fiint variat si vrednic de iubire" (TTO-VoepotaTOv), Psellos, ed. cit., p. 175. Psellos descrie fizicul mpratului, admirabil complex sub toate raporturile, manierele sale delicate, nu e pasionat pentru podoabele imperiale. Cu mult abilitate i scap n fine o apreciere a situatiei politice: gsind afacerile publice necate (q'oyKX-oaOevTCQV trv 7tpay|a.ccT<Bvj si n Orient si n Occident, stare de lucruri provocat de mpratii predecesori, un altul chiar dintre cei mai hotrti s-arfi lsat trt de curentul nenorocirilor si s-arfi lsat n voia evenimentelor, dar tria sufletului su si hotrrea nezdruncinat a gndirii sale opri mersul lucrurilor si, dac n-am acostat nc n port, suntem legnati pe valuri si nu am fost nc trti n largul mrii". (M. Psellos, ed. Renauld, p. 176). n asemenea triste mprejurri, imperiul se cltina de toate prtile, atacat de dusmani. n Italia de miazzi normanzii smulseser una cte una posesiunile bizantinilor. Cu ocuparea (1071) puternicei fortrete Bari, acestia pierdeau cel clin urm rest al stpnirii lor n rndul vechilor cuceriri ale lui lustinian. Curnd dup aceasta, n 1073, amalfitanii trecur sub stpnirea lui Robert Guiscard. Venit mai nainte n Italia meridional, Robert Guiscard ncepuse a cuceri orase n Calabria. Politica pacific a imperiului, cri678 za grav din Orient, atrgnd ntr-acolo toat atentia guvernului bizantin, fcur ca posesiunile din Italia s nu poat fi aprate. Schisma, pe de alt parte, hotr papalitatea, mai nainte aliat a grecilor, cu care lupta contra normanzilor, s-si modifice politica, n 1059, la Sinodul din Melfi. Nicolae II l recunoscuse pe Guiscard ca duce de Apulia si Calabria, n dispretul drepturilor Imperiului bizantin. De acum, progresele lui Guiscard nu se mai oprir. El ocupa orase n Calabria, Otranto, Tarent. Atac n 1068 Bari, care nu va rezista mult vreme. Roger, fratele su, l ajut n aceste operatii si el va fi cuceritorul Siciliei. Primejdia normand lu proportii. La 1071 czuse Bari, si izbnda aceasta i determin pe Guiscard si Roger s se ntoarc n Sicilia. Luar Catania si asecliar Palermo, cea mai nsemnat cetate n Sicilia. O flot de ajutor veni musulmanilor, din Africa, hrtuieli avur loc n iarna anului 1071. Guiscard construi masini puternice si prelungirea asediului pricinui o foamete groaznic. La nceputul lui ianuarie 1072 hotr s dea asaltul. O parte a orasului cade n minile normanzilor, musulmanii decid a capitula cu conditii. Ele nu se cunosc, dar e probabil c Guiscard, care trebuia s se ntoarc n Apulia, ddu dovad de tolerant si ias musulmanilor legile si credinta lor. La 10 ianuarie sefii normanzi si-au fcut intrarea triumfal, si-au mprtit teritoriile, iar Guiscard si pstra suzeranitatea asupra insulei. Grigore VII (Hildebrand), ales pap n 1073, cuta alianta lui Richard de Capua contra lui Guiscard. Acesta ncepe ostilittile. Cucereste Salerno n 1077. Richard moare n 1078. Vasalii lui Guiscard se revolt. Pn la 1080, el poart lupte cu ei. Papa, fat de politica ameninttoare a lui Henric IV, caut o ntelegere cu Guiscard. Acesta depune jurmntul papei, care las n suspensie chestiunile litigioase relative la achizitiile teritoriale ale lui Guiscard1'3. M Vezi F. Chalandon, Histoire de la domination noi~mande en Italie et en Sicile, tome Ier, Paris, 1907, cap. VIII-IX. 679 NICOLAE BANESCU n Peninsula Balcanic, fat de slbiciunea Bizantului, bulgarii, strniti de tirania sistemului fiscal, se ridic violent pentru restabilirea neatrnrii lor nationale. Boierimea bulgar era sigur c va afla sprijinitori printre slavii Macedoniei si Greciei. Rzvrtitii, sub conducerea lui

Gheorghe Vojtech (Boitachos), se ndreapt ctre printul Mihail al Serbiei (1050-1080). Fiul acestuia, Bodin, e proclamat tar, sub numele de Petru. Acesta cstig o mare biruint asupra generalului bizantin Damianos Dalassenos si se ndreapt spre Nis, n vreme ce generalul srb Petrilo mergea asupra Cas-toriei. Bizantinii trimit de astdat mpotriva rebelilor o puternic armat, compus n mare parte din normanzi. Bodin fu zdrobit n decembrie 1073 la Taonion si luat prizonier. Transporat la Antiochia, el va fugi mai trziu cu ajutorul venetienilor si se va ntoarce n patrie1261. Dar o adevrat calamitate fur pentru imperiu pustiirile turcilor selgiucizi n Asia Mic. Alp Arslan murise, n Transoxania, asasinat (1072). Fiul su, Ma-lek-Sab (1072-1092), continu cu si mai mult energie cuceririle ncepute de el. Ocupat la hotarele de Rsrit, acesta ncredinta conducerea rzboiului cu bizantinii lui Suleiman, vrul su64. . Acest viteaz sef era si un ntelept om de stat. Am vzut cum marii latifundiari bizantini nghitiser, n veacurile din urm, micile proprietti agricole. tranii munceau acum imensele domenii ale nobililor, fr a putea ndjdui o mbunttire a conditiei lor. Suleiman i declar proprietari ai pmntului muncit ele ei, Era fiul lui Kutulmis. 680 n schimbul unui simplu tribut pe care aveau s-1 plteasc si-i leg astfel, prin aceste interese vitale pentru ei, de noua sa stpnire. n fata naintrii primejdioase a turcilor, bizantinii se trezesc n sfrsit din indolenta lor. Dar noul comandant, Isaac Comnenos, un nepot al fostului mprat Isaac I, slbit de miscarea rzvrtitoare a mercenarilor normanzi condusi de Roussel, fu biruit la Caesarea si czu prizonier. Vechiul n demnitate caesar Ducas lu atunci comanda suprem, pornind mai nti mpotriva rebelilor; dar fu btut la Sangarios si czu, mpreun cu fiul su Andronikos, n minile lui Oursel. Atunci se ntmpl un lucru neasteptat. El se ntelese cu aventurierii normanzi si porni, ca pretendent la tron, n fruntea lor asupra Capitalei, n fata primejdiei, Mi-bail VII ceru ajutorul turcilor1271. Finlay crede c un tratat se ncheie atunci ntre Suleiman, cu ncuviintarea lui Malek-sah, si bizantini (1074). Acestia recunosteau selgiucizilor stpnirea asupra provinciilor ocupate, n schimbul ajutorului armat pe care trebuiau s-1 dea mpratului. Prin aceast vinovat cesiune, bizantinii puneau ei nsisi temeliile puterii sultanilor sel-djukizi n Asia Mic. De la acest tratat dateaz independenta sultanatului ele Rum, zice Finlay. Izvoarele n-o sustin, cum a artat Laurent. n 1074 nu s-a ncheiat un tratat formal prin care s-au cedat turcilor provinciile bizantine, mpratul a cumprat deci cu bani serviciile unui sef de band turc, lucrnd pe socoteala sa, cum au vzut-o si Schlumberger (op. cit., III p. 554) si lorga (Geschichte. des osmanischen Reiches, I, p. 71). Trupele turcesti biruir rezistenta rsculatilor, punnd mna pe amndou cpeteniile. Ducas fu atunci 681 N1COLAF, BNESCU surghiunit ntr-o mnstire. Oursel scp ns rscumprat de sotia sa de la turci si-si adun noi trupe n thema Armeniakon. mpotriva lui este trimis unul dintre cei mai distinsi ofiteri ai armatei, Alexios Com-nenos, fiul lui loan, nepotul lui Isaac I, fondatorul dinastiei Comnenilor. El izbuteste, cu ajutorul selgiuci-dului Tutas, aliat cu rebelul, a pune mna fr lupt pe instigator si a-1 aduce la Constantinopol65. Turcii si urmeaz ns mai departe opera lor de distrugere n Asia Mic si situatia imperiului era din cele mai jalnice. La aceste nenorociri se adaug acum rzboiul civil. Slbiciunea mpratului si avaritia ministrilor si trezise nemultumirea general. Mntuirea nu putea veni dect, ca n attea rnduri, de la armat. Doi militari nobili ridic atunci armele, n acelasi timp, n Europa si Asia, pentru a ajunge la tron. Nikephoros Bryennios, care avea o reputatie ele mare general si cstigase mult faim la

Dyrrachion, ridic (1078) o armat compus din bulgari din Thracia, din slavi macedoneni, franci, uzi si greci si porneste asupra Capitalei. Dar jaful acestor trupe, pe care nu stiu s-1 nfrneze, indign populatia din preajma Constantinopolului si Biyennios trebui s se retrag n Thracia. Mai norocos fu Nikephoros Botaneiates, care se ridicase n Asia. Prin noi concesiuni fcute turcilor selgiucizi, el si atrase sprijinul lor si se proclam mprat. Cnd ajunse la Niceea, clerul, nobilimea si poporul se rscular n Constantinopol si-1 silir pe Mihail VII s abdice si "' Anna Comnena, ecl. Reifferscheid I, 1. 682 s se retrag, cu rangul unui episcop ele Ephesos, n mnstirea Studios. 6. Nikephoros UI Botaneiates (7 ianuarie 1078-1 aprilie 1081) '; Se urc n astfel de mprejurri pe tron. Umanitatea de care era nsufletit acest nou mprat 1-a fcut, afirm Attaleiates, s se intereseze ndeaproape de legiuirile n vigoare, ca si ele cele lsate n uitare, ngrijin-du-se a ndrepta dispozitiile ce-i preau prea aspre, sau pe cele controversate66. Dup penitenta pe care i-o impusese Ambrosius, pentru cruzimea cu care poruncise uciderea populatiei din Thessalonic, Theodosius cel Mare se convinsese ct de inuman este s se execute imediat o sentint de moarte, si decretase s nu se pedepseasc cu moartea un om, nainte de a trece un interval de 30 de zile dup cea din urm sentint mpotriva lui. Legea aceasta czuse n desuetudine si Attaleiates afirm c Botaneiates, n marea sa filantropie, a rennoit-o si a tinut s-o transmit si mpratilor urmtori. De aceea el a publicat o novell, prin care confirma legea lui Theodosius cel Mare pentru totdeauna (eiq to SirtveKet). Examinnd aceste lucruri cu mrinimie, mpratul -spune mai departe Attaleiates - a introdus n aceast novel un adaus propriu, dispunnd ca si dup cele 30 de zile s i se aminteasc iarsi mpratului, si astfel s se ndeplineasc scopul sentintei, sau s se ierte67. 6(1 Attaleiates, ecl. Bonn. 6" Attaleiates, ed. Bonn, p. 314315. 683 NICOLAE BNESCU Din acelasi nalt sentiment de justitie, Botaneiates a cutat s reglementeze situatia sotilor n caz de nebunie a unuia dintre ei, punnd n vigoare o lege a lui Leon Filosoful, czut n desuetudine, completnd-o prin stabilirea msurilor ce trebuiau aplicate in diferite cazuri, pn la divortul final68. n sfrsit, tot el a asigurat printr-o lege soarta slujitorilor mpratilor (oi tcov (3aaiA,ecov depaTre'UTcd), expusi mai totdeauna, dup moartea protectorului lor, la confiscri de avere si la exil de ctre urmasi69. Ct priveste situatia politic din interior, cellalt pretendent, Bryennios, fu nfrnt la Kalaura (KccA.a'Opf]), n Thracia, ele Alexios Comnenos, nvestit ele mprat n calitate ele domestic al scholelor. Dar abia se isprvise cu acesta, cnd un nou pretendent se ridic n persoana generalului Basilakes, ce urmase la Dyrrachion. Pe Vardar fu biruit ele Alexios si se refugie n Thessalo-nic. Cu toat vitejia sa, si acesta fu ns biruit de talentul superior al lui Alexios. Locuitorii predau orasul, iar pe Basilakes n minile lui Alexios, care la rndul su l pred oamenilor lui Botaneiates. Acestia pe drum l orbesc, la o fntn numit de atunci n TErryn BcccnXaKto'u (la satul Clempina). Aceeasi soart avu Constantin Ducas, fratele lui Mihail VII, proclamat ele trupele din Asia Mic. El fu predat de chiar aceste trupe lui Nikephoros Botaneiates, care-1 sili s mbrace haina ele clugr. Mai serioas fu ridicarea unui al patrulea pretendent, Nikephoros Melissenos, n 1079. " Ibidem, p. 312. 9 Ibidem, p. 316-317. 684 Acesta fcuse o strasnic opozitie la alegerea lui Bota-neiates si lua acum armele pentru a-1 detrona. El provenea clintr-o veche si bogat familie aristocratic, iar legturile numeroase pe

care le avea n nobilimea bizantin dclea miscrii sale un caracter primejdios. Lipsit de sentimente patriotice, el nu se ddu n lturi, pentru a-si asigura ajutorul turcilor, de a ncheia cu Suleiman un tratat, prin care se ndatora s mpart cu el provinciile si orasele pe care le vor smulge mpreun lui Botaneiates. Aceasta nlesni cuceririle turcesti: Niceea fu cuprins (1081), iar Kyzikos prdat. Alexios Comnenos refuz de a merge si mpotriva noului rebel, sub pretextul nrudirii sale cu dnsul (Melissenos o tinea n cstorie pe sora lui), n realitate, poate, fiindc nu vroia s se mai expun pentru un mprat cu totul incapabil. In locul su fu trimis loan protovestiarios, care fu btut n fata Niceei. Situatia se complic acum pentru Botaneiates. Normanzii amenintau cu rzboiul asupra Constantinopo-lului, provocati de incapacitatea mpratului. Mihail VII, pe cnd era pe tron, cutase s cstige prietenia puternicului Robert Guiscard, si, n acest scop, plnuise cstoria fiului su Constantin cu fiica acestuia. El o adusese la Constantinopol cu o sor a ei, pentru a fi educat pn la cstorie. Acum Botaneiates le nchide ntr-o mnstire si aceasta aduce ruptura definitiv cu Guiscard. n afar de aceast nou primejdie ce si-o atrgea asupra sa, mpratul intr n conflict cu cel mai bun general al imperiului, Alexios Comnenos. Fat de starea aceasta precar a statului, si de vrsta naintat a mpratului, numirea unui succesor for685 NICOIAE HANESCU m acum obiectul unei mari intrigi la Curte, mprteasa Mria, sotia lui Michail VII, pe care Botaneiates o luase scandaliznd Biserica, spera s pstreze tronul pentru fiul su. Dar, spre uimirea general, mpratul l alese ca urmas pe nepotul su Synaclenos. Ea se ridic atunci mpotriva acestei alegeri care o jignea, mprteasa avea legturi de familie cu Comnenii, si cu familia Ducas. Pentru a strnge aceste legturi, ea-1 adopt pe Alexios (nceputul anului 1081). Vaza cea mare a acestui general, legturile sale cu armata, rezerva sa fat ele rscoala lui Melissenos, l fcu odios mpratului. Acesta n-avu totusi curajul s ntreprind ceva mpotriva lui si atunci Borilos si Ger-manos se hotrsc a pune mna pe cei doi Comneni spre a-i orbi. Alexios scp la Tzurulon (la Apus de Selymbria), uncie o armat se adunase pentru a se mpotrivi naintrii lui Melissenos. Odat cu dnsul ies din Constantinopol prietenii si, generalii cei mai buni: viteazul Georgios Palaeologos, Pakurianos, Um-bertopoulos. loan Ducas vine si el n tabra lor; la sfatul acestuia, ei si asaz lagrul la Shiza70. Acolo ei l proclam pe Alexios mprat si pornesc asupra Capitalei, ocupnd un punct nsemnat, aproape de ziduri, la Aretai, unde Romanos IV construise o vil, cu vedere asupra orasului si mrii. Situatia era critic. Melissenos, care se afla cu trupele sale la Damalis, pe coasta asiatic, i propusese Iui Botaneiates o mprtire a imperiului si ministrii si l sftuiau s primeasc. Aflnd de cele ntmplate, el trimite soli cu o scrisoare, cernd Comnenilor s-1 asoAnna Comnena, ed. Reifferscheid, II, p. 6. 686 cieze la domnie, lsndu-i Rsritul, spre a le da concursul. Comnenii i oferir numai rangul de caesar si Thessalonicul, dar ntrziar redactarea actului scris pe care solii trebuiau s i-1 duc"'. Cucerirea orasului prin asalt era cu neputint. Palaeo-logos izbuti atunci s-1 cumpere pe un mercenar german - Anna Comnena ne-a pstrat numele-. Gilprak-tos, care apra cu trupa sa ntririle la Blachernae; acesta i deschise lui Alexios Poarta Charisian. Orasul suferi cumplit de pe urma armatei nvlitoare, care-1 trat ca pe o cetate cucerit prin asalt. Varegii erau gata s apere palatul, cnd Nichephoros Botaneiates, pier-znclu-si curajul, la sfatul patriarhului, si cut azil la Sfnta Sofia. El renunt la coroan, clugrindu-se. Alexios ocup palatul, n timp ce trupele sale prdar, fr fru, pn noaptea. A doua zi, la l aprilie 1081, Alexios fu ncoronat n biserica Sfnta Sofia ca mprat. Astfel se puse capt tulburrilor care slbiser imperiul. Un om de o energie deosebit, cu mari

nsusiri politice, lua acum n minile sale friele imperiului. El e ntemeietorul unei noi si strlucite dinastii, cea a Comnenilor, care ddu imperiului n decdere nc un veac de glorie si mrire. "' Ibidem, II, 8. 687 NOTELE EDITORULUI PAR