Scribd Logo
Upload

Welcome to Scribd!

  • F.V. Farrar Viata Si Operele Sfintilor Parinti (1935)

    Uploaded by

    Catalin Varga
    49 views474 pages

    Original Title

    F.v. Farrar Viata Si Operele Sfintilor Parinti (1935)

    Copyright

    © Attribution Non-Commercial (BY-NC)

    Available Formats

    PDF or read online from Scribd

    Did you find this document useful?

    Is this content inappropriate?

    Report this Document

    Copyright:

    Attribution Non-Commercial (BY-NC)
    Download as PDF or read online from Scribd
    Flag for inappropriate content
    49 views474 pages

    F.V. Farrar Viata Si Operele Sfintilor Parinti (1935)

    Uploaded by

    Catalin Varga

    Copyright:

    Attribution Non-Commercial (BY-NC)
    Download as PDF or read online from Scribd
    Flag for inappropriate content
    of 474
    EPISCOP NICODEM Staretul Monastirii Neantu SEMINTE EVANGELICE PENTRU Ogorul Domnului VOLUNMUL XL VIATA Sf OPERILE SFINTILOR PARINTI SI INVATATORI AI BISERICEI Dupa | i F. FARRAR | PARTEA IIL CONTINUAREA VOLUMULUI X ~ QU DG OR bec SINGLY EDITURA TIPOGRAFIEI SFINTE] MONASTIRI NEAMTU — 1935 mm it er eet ereennenenanannetencamne BE CAPITOLUL XVI. FERICITUL IERONIM 1) 1, TINERETA SI EDUCATIA LUI IERONIM. Pe frontiera Dalmatiei si a Panoniei, in dieceza Acvi- teea, se afla micul ordgsel Stridon. El a fost distrus de goti inci de pe vremea lui Ieronim si localitatea unde era situat nu se mai cunoagte. Cand fer. leronim vor- beste de ,Patria sa“ injelege, se pare, Panonia. Donn, unul din Episcopii care a semnat simbolul din Niceea, se numeste pe sine ,cpiscop de Stridon“. Dar pe vre- 1. Operile fericitului leronim : Editio Princeps — a episcopilor Andrei gi Teodor de Gaza. Roma, 1470. Aceasta cditie, ca sj editiile din anii 1476, 1479 si altele din veacul XV, sunt foarte incomplecte. Primele editii comparativ mai complete au fost a tui Erasm 1516—1520, 9 tom. folio, a doua edit. 1565, Bascl; Ma- rianus Victorius 1565, ff. (adesa retiparita), Rome; F. H. Calixt gi Tribbechovius, Francfort, 1684, ff. 12 vol. folio; Martianay, 1693—1706 ; Vallarsi, Veron, 1734-1742, 11 vol. folio. a 2 ed, Vénice, 1766—1772; Mignc, Patrologia Latina, XXVH—XXXI1 Paris, 1845 (mai mult o retiptirire a edifict Ini Vallarsi), Quaes. tiones Hieromynianae a Ini Le-Clerc, edate in Amsterdam, 1700, Exist biografii a fer. Augustin, atribuite ui Ohenadie si tui Evsebie de Cremona, retipirite impreuné cu alte scrisori apo- crife ale Ini Icronim; ale Ini Chiril al Jerusatimului sia alto- 4 mea lui Ieronim in Stridon au era episcop gi iscdlitura aceasta e de o autenticitate dubioasi °), Fie ci vom considera pe feronim panonian, sau fl vom socoti daimafian, in tot cazul el avea parere putin ma- gulitoare despre starea moral a acelui popor, fn mij- focul cdruia-a trait. In fara mea, ~~ zice el, grosc-- Tania e indigené, Dumnezeu este pantecele, oamenii tri- esc numai cu prezentul, cu cdt e omul mai bogat, cu atat se considera mai sfant“ *). Dup& aceea mai ob- serva: ,Cum ¢ poporul, asa-i si preotul.« Episcopul Li- pifin era tot asa de rau, casi turma lui, »Corabia man- cata de cari avea gi un carmaciu rau si orbul ducea pe orb la groapa“. Dar- daca ludm in consideratie acea dis- pozifie posomorati, in care leronim isi expune ideile sale, apoi in tot cazul e limpede, .cd el nu avea o de osebita atracjie cdtraé locul nasterei sale. ‘Te aniraé de pomeneste el vreodata de Stridon. Cand el era chemat ra fa Vallarsi, vol. Xf, 1-289; Migne, Vol. 1 (Patrolog. Latin. XXVIi) ‘gi in alte edit. Biografii separate ale lui vezi la Baronius, Du Pin, Mactianae, Tillemont, Ceillier, Seb, Doli, Stilting, Schro-: ckh ; Engelstoit, Hicrom, Stridonsis, Hava. 1797 ; D. v. Cilln, in Ersch. u. Grubszr, LEncycloped. sec. Hl, vol. 8, Leipzig, 1831; Hagembach, in Herzog, Realencyki J. W. Baum, Hieromymi Vita,. Strasburg, 1535; Montalabert, Les miaines d’Occident, I, 144-187,. Paris, 1861; J.P. Colloibet, ilist. de st. Jérome, Paris 1844 ; Otto Zoéckler, Heronynus, sein Leben und Wirken, Gotha, 1865; A- médée Tierry, St. Jérome, Paris, 1867; Fremantte, Dict. of. Christ. Beography, lil, 28-56, London, 1882. Descrieri ale victii si ope- tilor fer. ler mai mult sau mai putin complete, se afl& in scrierile lui Alban, Bautler, Neander, Gizeler, Schaff, Milman, De Brogli si Miler. Le Operile fer. leronim se afla si in traduccrea rusasci, Kiev, 1879-1886. z 2) Ep. Vil, 4, 5. Aceasta nu poate fi Sidrona lui Ptolomey ae 17), care se afld in Liburnial Nu poate fi nici Sdrigna din Istria, unde locuitorii arata o-grobnita, care, dupa parerea lor, ar fi. grobnita lui Eusebic, tatil lui leronim. Vezi Zockler, p. 20. 3) Ep. Vil, 5. : ‘ @ sacolo de indatoriri, apoi amicii sai mai de sama si in- eresele sale principale erau in orasele vecine Emona $i -Aquileea. Emona era un oras comercial intarit, mai ma- -fe gi mai insemnat decat Leibacul de astazi, care e si- tuat pe locul Emonei. Aquileea, astézi un mic sat cu ‘1400 locuitori, era pe vremea Jui Ieronim un insem- nat si frumos centru comercial, ruinile cdruia méarturi-- ssesc despre slava lui trecuta. Acest oras isi avea curtea: Sa monetara proprie $i ca unul ce era capitala Venetiei, segea in relief intre marele orase ale Italiei. Puterea Ini: “armata *) fi dddea putinta s4 se refere cu nepdsare fafd. de.armatele lui Maxim in veacul III (anul 238) si timp detrei luni s%i se trudeascd zadarnic Atila in veacul al’ 'V (anul 452), In bisexicile, in monastirea si in viafa ‘vioae a acestui orag fsi glisea refugiu leronim de ura- dul:gi de provincialismul oragului sdu natal, Stridon. Numele lui.exact nu se stie. El adesa e numit Euse- bie Sofronie .leronim. Eusebie era numele tatalui sau si, poate, a fost dat gi fiului. De a purtat el cAndva nu- mele de Sofronie, aceasta e foarte indoelnic. El nicio- datd nu se numegste pe sine cu acest nume si ¢ posibil a aceasta si vie de la vreo confundare cu Sofronie, care tocmai pe vremea cand traia leronim a tradus unile ‘din operile sale in limba greaca*), Timpul nasterei sale e obiect de discutie. Prosper, con- ‘timporanul sau mai ‘andr, care e urmat de multi din- ‘Scriitorii moderni, zice, cd el s’a ndscut in anul 331 si -a murit de 91 ani®), Alfii si mai cu sam& Baroniu $j ‘Tilemon, presupun, cd el a triit nu mai mult de 78 ani si deaceea pun nasgterea lui in anul 342, Ballarsi_ ne da multe date in favoarea ipotezei, ci el s’a nis- 4) Amm, ‘Marc. XXI, 12. 5) Vezi De Vir. lll, 134, (A. .D. 392). : 6) Biografia atribuita Iui Ghenadie zice, ci ela murit de 88 ede ani. ‘ eo “cut in anul 346. Aceasti dati din urma se pare a fi cea mai-probabila, desi nu avem date suficiente, ca st socotim exact deslegat4 aceasta chestiune *). Despre viata interioari a acelei case, in care si-a pe- trecut leronim copilaria $i adolescenta, avem numai puti- “ne imformatiuni fugitive °), Tatél si mama sa erau aman~ doi crestini si’ dupa marturia sa proprie el a fost creseut ‘in cele mai riguroase regule crestinesti, ,nutrit cu laptele Bisericei ecumenice chiar ‘din Teaganul sdu si fucu atat ‘mai devotat Bisericei, cu cat n'a fost niciodatii eretic’, desi arienii a facut in aceasta privinfA mari sfortiri din ‘toate partite’ '). Dar Ieronim in genere manifesti o deose- bita nep'acere-de a da amaruntimi asupra anilor tinerefii sale '°). Spre deosebire de Augustin, care ne istoriseste asa de multe despre mama sa Monica, spre deosebire de Grigorie Nazianzanul, care cu aga de mare iubire se opres- te asupra memoriei mamei sale Nona, fer. Jeronim nici macar nu ne da numele mamei sale si nu face la dansa nici o aluzie generald in toate numeroasele sale lucrari. E posibel ca ea s& fi murit atunci, cénd el era inca ta- 7) Marturia lui Prosper, evident, e gresitt, deoarece leronim ne comunicd (Ep. LH), ca el a scris vestita sa scrisoare citre Niodor (Ep. XIV), cand el eta ,adolescensimmo poene puer* (Ep. LII, 1) si anul acestei scrisori este 373; de acord cu da- ta lui Prosper, el atunci avea 39 ani dela nastere. Dup& aceea el zice, cA era copil, invatand gramatica, cand a murit Julian in anul 363; pecind dacd admitem data lui Prosper, el atuncea avea 32 de ani. Prosper a fost indus in eroare de cateva ex- presiuni retorice generale, cade pildi, cand leronim spune lui Augustin, cé acesta era fata cu dansul ,aetate filius“ (Ep. CV, 5)- 8) El zice: ,Quis nostrum non meminit infantiae suae“, si po- vesteste, cum in anii sii cei mai tarzii deobiceiu cl cugeta des- pre sine ca de un copil (comatulus); dar p&straé foarte putine informatiuni despre anii timpurii ai vietii sale. 9) Ep. LXXXII, 2. 3 10) Indicatiunea principala se giseste in Ep Lil, LXVII, si cateva locuri in:comentariile sale, adunate de Vallarsi, XI, 8. nar"). Despre tatat stu Eusebie “deasemenea te mira de vorbeste ceva. E clar, cu toate acestea, ca parintii lui se aflau in conditiuni materiale bune. .Or care ar fi fost celelalte nevoi ale fer. Ieronim, de bani ins& nici- - odati n’a dus lipsd. El avu putinfa‘s& ealitoreasca fn cea mai mare parte din Europa si in Siria, ba chiar sa duc cu sine o bibliotecd aleasi, pe care nu putuse sa si-o procure faré insemnate cheltueli ‘*), El niciodata nu s’a plans de cheituelele inevitabile pentru plata pro- fesorilor si secretarilor si vorbeste de masa Iixoasa, care a avut-o la indamana in tinerefa sa si pe care de Hina voe a pirdsit-o '*), Ca mostenire avu el vo aveft *), care satisfdcu toate nevoile sale, desi cand a trebuit sa o wanda pentru sustinerea monahilor, care se aglome- rau mereu la Betleem, 0 descrie modest ca constind »din case pe jumatate ruinate, care scipase de manile barbarilor® '*). Dar desi parintii Iui leronim erau oameni cu stare, se poate totusi banui, ca ei erau din sfarea de sclavi. Se stie, cd loan, episeopul lerusalimului, in plingerile sale contra hirotoniei Ini Paulinian, fratele mai mic al lui Ieronim, zice, ca ,el a fost facut “fata duhovniceasca din rob“ '), Daca n’ar fi fost nici un temeiu pentru asemenea. observatie, leronim cui indignare ar fi raspuns imediat la ea. Dar el raspunde numai, ca si altii din stare de robi au fostiadmisi la preofie si ci Onisim a fost hirotonisit “ay, EA era vie in anul 373, cand cl a .plecat in Rasdrit. Ep. XXH, 30: Cum... parentibus, sorore, cognatis... mc castrassem*. 12) Ep. XXII, 30: ,,Biblcotheca, quam mihi Romam_ summo studio ac labore confeceram, carere omnino non poteram“, EL zice intr’un loc, ca a pustiit pumga sa peatra cumpédrarea ope- rilor Iui Origen. 13) Ep. XXU, 30: »Consuetudine lautiores cibi", 14) ,Parentum... census“ (Ep. LXVI, 14). 15) Ep. LXVI, 14. 16) Ep. LXXXI, 2: E servo clericum factum criminatur, - 8 " diacon de insusi ap. Pavel. E greu deci a ocoli conclu- . ala se’d in cazul acesta era greu de dat all rispuns ce- jorce cunosteau starea lucrurilor "* *), Adevirat e, ca Ie- ‘romm in alt loc intrebuinfazd expresia »Servilis nequi- tia“ relativ de Paladic '*) si vorbeste de prictenul sau Gi, ‘foasta slugd a Melaniei, cé el ,a spalat cu cura- jenia moral4 pata robiei“. Dar in aceste observatiuni atu-i nimic, ce ar face improbabil, c& tataél si mama tui deronim au apartinut clasei bogate a libertinilor si acea- ‘sta poate serv in parte ca explicatie a ticerii Iui Ie- #onim asupra anilor timpurii ai vetii sale. In cartea in- aia a rdspunsului stu catra Rufin ne comunicd, ca isi ‘aminteste, cum alerga pela casele mici ale robilor, in- ‘deletnicindu-se cu jocul, cavid ar fi trebuit sa fie la lu- cru), De aicea unii trag concluzia, ci acesti robi apar- fineau tatadlui sdu. Dar cu aceeas probabilitate se poate presupunc, cé ei apartineau lui Bonoze, bogatului sau rate de lapte si noi socotim ca probabil, ci Eusebie si sofia lui puteau fi membrii eliberati ai acestei familii. Intreaga fae se alcdtuea din Eusebie sifemeea sa, leronim si cu o sora a lui. Al doilea fiu, Paulinian, se ndscu la 20 de ani dupa lJeronim *’), Mama lui avea o sora, anume Castorina, dar intre aceasta si nepotul ei era oO mare instrdinare, pe care el se incerca si o in- {ature prin datoria crestinului de a fi iubitor de oa- meni*'). Raporturile dintre membrii acestei familii nu 17) Zécler presupune’cu ingeniositate, cd Paulin a fost luat in exil de hoti cu totala jefuire a Stridonului in anul 377 (Com- para Ep, CXXIII, 17), cand el era baeat de opt ani. Dar proba- ‘bil aceasta nu I-ar infera cu numirea de ,rob“. 18) Proem. Dial. c\Pelagianos. . 19) Inv. c. Rufin 1,. 30. 20) Paulinian cra de 30 ani, cand a fost hirotonisit in Bet- teem de Epifanie, in anul 399, Ep.,LXXXIl, 8. 21). Ep. XI, din anul 374 (noi ins urmam cronologia tui Va- “tfarsi). 9 ‘tocmai mare, se pare, cd n’au fost asa de fericite. Pa- linian, adevdrat, era devotat fratelui sdu si a trait cu el multi ani la Betleem. Unica tor sora, al ciria nume nu se cunoaste, cdzu in oarecare pacat greu, de care leronim vorbeste ca de o rand, pricinuita de diavolul, si care-I ficea sd fie foarte mahnit pentru ea“), Cu toate acestea ea fu intoarsd dela moarte la viata de Iu- lian, un dacon din Aquileea **), cand era inca tanara sileronim o incredinta unci osebite purtari de grija a episcopului Valerian gi prietenilor lui Hromatie, Eusebie si lovin, cari cu mama si cu surorile lor duceau viata ascetica “), Micuful Ieronim, ca si multe alte persoane insemnate, vu un profesor foarte aspru, cdruia el ii da numele de lulian, Ca s& fie adus la invdfitura manioasi a a- cestui pedagog, tandrul elev, fugar cateodata, trebuea smuls cu sila din bratele matusei sale, care-1 rasfata ="). Cu toate acestea Jeronim, evident, a primit, mult folos dela educifia din anii copilariei. El de timpuriu incepu sd faca provizii de cunostinti clasice, de care s’a folo- sit aga de minunat mai tarziu. Printre cele dintdiu amin- tiri ale sale cl pomeneste de un grozav cutremur de pa- 10 dim si exprimandu-si mirarea fata de geniul acestuia $i de cunostintele lui in ale sf. Scripturi, il intreba : ,E trist el oare pentrucd e orb ?“ Didim raimasa tacut; dar fiind intrebat cu stiruinti iar, el conveni, cd aceasta era pentri: dansul vo mare sercare. ,E curios, — observa pusnicul, — ca tu te mahnesti de pierderea unui dar, pe care-’ posed mustele si furnicele, si nu te bucuri de posedarea unor aga cunostin{e, ae care s’au invrednicit numai sfintii si apostoli: !“ Invdtdnd tor ce-! putuse tnvdia localnicul »Orbilie*, tanfrul iu tris ca sa-si complecteze cultura la Roma. Cursui invafaturn, potrivit cu obiceiul acelor vremuri, se compunea mai ales din gramaticd gi retoricd. El studit limba {atina si pe clasicii latini sub conducerea vestitu- lui Donat?"), ,urs gramatica“, caruia in trei carti, fu o tor- turd pentru scolari pand pe vremea lui Corderie si a reformer si al cdruia nume deveni adectivul donat, care insemna Jectiune in anumit gen °*), El necontenit se in- deletnicea cu declamatia asupra a diferite obiecte in scolile de elocvent& si vizita tribunalele, ca s4 auda pe marii oratori ae?bara °°), Invati deasemenea $i lo~ gica *”). In genere educatia sa raspundea cunoscutului trivium al celor vechi : »Cram. loquitur, Dial. verx, docet, Rhet. verba co- lorat*. Afari de aceasta el facu cursul eclectic de filosofie, inclusiv operile Iui Platon, Diogen, Clitomch, Carnead, Pasidomie, comentariile lui Alexandru de Afrodisia si isagogica lui Porfirie *), Tot acolo incepu el sd-si adu- 27) C. Ruf. 1, 16; in Eccles. J, p. 390. 28) Episcopul Pecoc a numit una din cartile sale ,Donat al religiei crestine*. 29) Comm. in Gal. II, 13, c. Pelagianos 1, 2. 30) El amiinteste Septem modos conclusionum". 31) Epp. LX, 5; L, 1 E clar, se pare, ca el in tinerefai a in- tl ne o bibliotecd, care era desfatarea si mangaérea de c3petenie a lui in viafa**). El cu propria sa mand tran- scrise multe c&rfi °%). > ee In cursul acestui period din -educatta sa la Roma in sufletul sdu, evident, se luptau dou® puteri protivnice : ispitele senzualitafii, cu care se fntalni in acest orag co- rupt, si inrauririle religiei, pe care el le primise j in tim- pul educatiei sale din copiladria, “ In vremea asta era un obiceiu nefast, de. a amana botezul, adesa in puterea credintei, cd prin ajutorul lui se putea primi ertarea tuturor pacatelor facute inainte de botez, si parte in puterea inchipuirii, c&i de cl se le- gau indatoriri, pe care mulfi in tinerefte nu le puteau implini, Studentul provincial era un tanar cu patimi aga de aprinse, care chiar in vrasta maturitatii nu fura deplin inadbusite, nici chiar cu siindtate.zdtuncinatd, ba incd se marira si mai mult in urma-combaterei lor prin. ascetism, In epistolele sale el vorbeste tot asa de sin- cer, ca si: fer. Augustin, comunicd, ch fn curgerea a ceeace se chiam4 curs universitar in Roma, el ceda is- pitelor grele. Marturisirile sale n’au numai un caracter ‘general, cand, de pildi, scric, ci Rufin, care cu putin inainte de aceea fusese botezat,e curat ca ,zapada vis- colului*, pe cand el insus, patat cu felurite pacate, as- teapta zi si noapte plata ultimului banut**). El nu as- cunde imprejurarea, ci in Roma a dus o viat& necu- rata: ,in vremea ratacirilor alunecoase ale tinerefei sale“ **), Descriind lui Hiodor frumuseta sufletului fecio- relnic, el recunoaste, cd el insus a suferit stirbire si vatat limba greaci, abstractie fiicand de ce spune Rufin, Invect. ji, p. 365: ,Ante.... quam converteretur... literas Graecas et linguam penitus ignorabat“. ° 32) Epp. XXII 30; V, 2. 33) Ep. IV, 2. 34) Ep. VII, 4. i2 naufragiu in Caribda luxului si in Scila poftelor **). Ina- -intea lui Pammahie mérturiseste, cd singura feciorie, care se mai poate incerca si o pastreze in sine, este aceea, care se prezinté ca urmare a nagterei a doua ‘prin botez *°), Papei Dimas fi spune, cd Isaia, care a gresit numai in cuvinte, a fost nevoit sd vorbeascd ,,de buze necurate“, dar ci el a gresit cu piciorul, cu mana, cu ochiul si cu toate membrele sale si ca merita al doi- lea botez prin foc, deoarece a intinat haina sa de bo- tez °*). Fiind deja pusnic in pustiul Halchida, el isi plan- geainima sa intinataé, pe care a scos-o din aceste orgii omane ale tineretei sale. , Cu toate acestea in tot timpul acesta in el se aprin- sese deja duhul lui Dumnezeu. El niciodata nu uitase lectiile din copilaria sa crestind si n’a mai pardsit adu- narile pentru rugadciunea crestind. Cand ziua Duminicii fi aducea oarecare usurare de lectiile plicticoase de gramaticad, logica si declamatie, el de obiceiu umbla prin imprejurimiie Romei cu Pammahie si cu alti semeni si prieteni ai sdi, in scop de a vizita grobnitile apostolilor si mucenicilor. Pentru a gdsi pe aceste din urma, el trebuea si se pogoare in intunerecul catacombelor, ceeace cl compara cu pogorirea de viu fn mormant *), Deja in acesli ani tineri leronim fsi insusi evlavia vea- -cului séu. Else raporta cdtre mucenici cu un simt de daalt respect, cinstea moastele cu aga evlavie, care star- nea disprejul paganilor si identifica desdvarsirea duhov- niceascéi cu disciplina asceticé de cea mai asprd ca- litate. - leronim avu prilejul sa fie martor inviordrii de scurta Murat a pigdnismului sub impdratul Iulian. In Roma el 35) Ep. XIV, 6. 36) Ep. XLVI, 20. 37) Ep. XVill, 1. 38) In-Ezech. XL. 13 vazu cum jertfenicile divinitatilor pigane .fumegau de- sangele jertfelor. Vestea despre moartea inainte de vre- me a lui lulian in mijlocul primejdiilor si nenorocirilor — cazu ca o lovituré de trasnet, atat pentru pagani, cat gi pentru crestini, Povestirile ca ultimile sale cuvinte au fost: ,M’ai biruit Galiliene !* sau: ,,O, soare tu m’ai amé— git !“ °°) sau: ,Sature-se !“ — n’au destul temeiu. — Tot. ce se stie despre aceasta ni se transmite de Ammian Marcelin, care a fost martor ocular acelei scene *°). Cu toate acestea parerea rdspAndita pintre cresgtini, ca el intr'un fel sau altul a blestemat pe zeii sai si-si recu-- noscu gresala, corespunde impresiunei, produsa de moar- tea sa chiar gi asupra partizanilor reactiunii sale. leronim istoriseste, cd atunci cind Roma fu' uimit’ de stirea peirei impdratului prigonitor, se ‘intalni cu dansul un pagan si-l intrebd: ,Cum pot vorbi crestinii despre Hristos ca de un Dumnezew bland ‘si iertator, cand ni- mic nu poate fi mai limpede ca‘acea rapeziciune si as- prime, cu care El loveste pe vrajmasii sai *')?“ Fer. leronim nu ne impartdsegste istorisirea despre convertirea sa. Deaceea nu stim, aparut-a oare intr’in- sul deodatd hotirarea de a duce o. via{d curati si bund,.. sau nu. Timpul botezului sau nu ni ¢ ‘cunoscut, dar el a fost, probabil, botezat .de papa Liberie sau de unul din membrii clerului sau, cdénd era cam de 20 de ani si inainte de a-si fi terminat educatiunea sa la Roma. Despre viaja dusd de leronim indaté dupace el a pa- rasit Roma nu ni se- comunicd nicdirea. E posibel, ca pentru uh timp sa se fi intors la Stridon si Aqui— 39) Sozom. A. E. VI,2; Zonaras. XIII, 13; Filostorgiu (VI, zice, cd el a exclamat: choréstiti! é 40) Amm. Marc. XXV, 3, Toti istoricii, afar’ de Marcelia, zic & primind rana sa fatald, el se uita spre cer $i cu strigdt pu— ternic cazu lesinat. 41) In abac. 1, 10. : eea si apoi a plecat intr’o lung’ céldtorie prin Galia unde a vizitat toate orasele principale sipentru o vreme se opri la Treves **). Acolo copia el cartea sf. Ilarie »Despre sinoade“ pentru prietenul siu Rufin si o gisi extrem de resfirata. Mai decopia. deasemenea si talcui- ' fea lui Marie asupra Psalmilor. Tovardgul sau in aceastt

    You might also like