catedra de istoria & teoria arhitecturii i conservarea patrimoniului

ANUL II - 2005-2006:

ARHITECTURA LOCUIRE ORAS

Prof.dr.arh. Ana Maria Zahariade

NOTE DE CURS - COMPLETARI

In completarea celor de la 5-1-REALITATEA

CRITICA MODELELOR SI A PROIECTARII DUPA MODELE

Se va referi la urmatoarele aspecte: - critica teoretica a ideologiei care sta la baza modelelor, - critica teoretica a diferitelor aspecte rezultate din practica proiectarii dupa modele, - proiectarea critica (prin aceasta se va intelege atit refuzul de plano al modelelor ideologice si/sau formale, cit si acea practica de proiectare care, odata ce a asimilat modelele, face o permanenta judecata de valoare asupra lor, discerne in consecinta printre diversele lor aspecte si le prelucreaza sui-generis pe cele pe care le considera nepotrivite). Critica modelelor si a proiectarii dupa modele se va prezenta dupa urmatorul plan: I. critica venita din afara profesiunii: 1. asezarea umana vazuta ca inradacinare spatio-temporala, a. Patrick Geddes b. Lewis Mumford c. noua atutudine fata de proiectarea urbana 2. punctul de vedere al igienei mentale, a. premise critice b. aspecte rezultate c. consecinte practice/teoretice d. exagerari periculoase 3. analiza structurala a perceptiei asupra orasului, a. punerea problemei morfologiei urbane in termeni de semnificatie b. specificitatea perceptiei orasului c. imageability - capacitatea de a crea imagini 4. perspectiva fenomenologica asupra locuirii. a. Martin Heidegger b. Gaston Bachelard c. Christian Norberg-Schulz II. critica din interiorul profesiunii, care presupune atit critica teoretica cit si proiectare critica: 1. technotopia, (documentatie: Choay, Frampton, Tafuri&Dal Co, reviste) 2. CIAM-urile, (doc: Frampton, Tafuri) 3. Team X, (doc: Frampton, Tafuri) post-modernismul si moartea modernismului, (doc: Frampton, Tafuri, Jencks, reviste) sau modernismul ca proiect neterminat: Rossi, Gregotti, Snozzi, (doc: Frampton, Rossi, Gregotti, reviste) a. recuperarea orasului b. recuperarea istoriei c. recuperarea comunitatii 4. asimilarea perspectivelor din afara profesiunii in pragmatismul noii problematici, (doc: curs, reviste)

catedra de istoria & teoria arhitecturii i conservarea patrimoniului

ANUL II - 2005-2006:

ARHITECTURA LOCUIRE ORAS

Prof.dr.arh. Ana Maria Zahariade

I. CRITICA DIN AFARA PROFESIUNII - incepe sa se manifeste inca de la inceputul secolului XX, dar va lua avint abia dupa al doilea razboi mondial, deci dupa o activitate urbanistica mai intensa, desfasurata mai ales dupa principiile modelului progresist; - vizeaza in general arbitrariul principiilor acestui model si relativul sau dispret fata de realitatile concrete; - reintegreaza problema locuirii urbane plecind de la informatiile date de antropologia descriptiva; - este in general o critica umanista, opera unor sociologi, istorici, economisti, juristi, psihologi, filosofi din tarile anglo-saxone; - complexitatea sub care se prezinta este foarte mare, rezultata din caracterul empiric al diverselor cercetari, de unde si o mare varietate a punctelor de vedere si a perspectivelor de abordare. 1. Asezarea umana ca inradacinare spatio-temporala: un urbanism al continuitatii - incearca sa defineasca contextul concret al asezarii umane cu ajutorul unui mare numar de sectoare posibile ale realitatii, care - sint privite in dimensiunea lor istorica si - legate intre ele printr-o temporalitate concreta si creatoare. - se distinge de abordarea culturalista tocmai pentru ca recunoaste ireductibila originalitate a situatiei prezente: azi este dezvoltarea si transformarea trecutului si nu repetarea lui. Astfel, in locul timpului spatializat si abstract al culturalistilor, se pune in discutie o temporalitate concreta si creatoare. a. Patrick Geddes (1854 - 1932) - biolog, sociolog, istoric englez, dedicat studiilor urbanistice; - lucreaza in Anglia, Cipru, Palestina si India; - este pionierul planificarii urbane moderne inteleasa ca stiinta interdisciplinara, bazata pe o conceptie organica si evolutionista a asezarilor umane. - incepe sa publice in 1904 (City Development), cea mai cunoscuta fiind cartea Cities in Evolution, aparuta in 1915. Spre deosebire de schematismul utopistilor si de apriorismul reformatorilor progresisti, afirma necesitatea absoluta a reintegrarii omului concret in demersul planificarii urbane. Adevarata planificare urbana este rezultanta si opera intregii civilizatii a unei comunitati si a unei epoci. Astfel, proiectul de creatie urbana nu poate sa scape abstractiei decit daca este precedat de anchete asupra ansamblului complex de factori concreti care fac apel la economie, geografie, demografie, sociologie, estetica, etc. Urbanistul este si geograful, igienistul, sociologul concretului. istoria joaca un rol foarte important, fiind cea care caracterizeaza si individualizeaza asezarile umane. Fiecare oras devine un caz particular, ceea ce face inutile modelele abstracte. (Interpretarile sale asupra ciclurilor evolutive ale orasului, se incadreaza in conceptia mai vasta a timpului si istoriei ca creatie permanenta si continuitate, de matrice bergsoniana.) ca urmare, integrarea trecutului in proiectul urbanistic este indispensabila organicitatii dezvoltarii urbane. In ultima instanta, proiectul se bazeaza si pe efortul de intuire a unei temporalitati concrete, pe simpatia activa pentru viata esentiala si caracteristica locului in cauza, ceea ce suprima recursul la modele: nu eista un oras tip al viitorului, exista ipoteze de dezvoltare. b. Lewis Mumford (1895 - 19..)

catedra de istoria & teoria arhitecturii i conservarea patrimoniului

ANUL II - 2005-2006:

ARHITECTURA LOCUIRE ORAS

Prof.dr.arh. Ana Maria Zahariade

- discipol al lui Geddes, profesor, cercetator si critic american al arhitecturii moderne, larga cultura de istoric si sociolog; - incepind din 1922, publica o serie vasta de scrieri, considerate de referinta (1938, The Culture of the Cities; 1961, The City in History) si tine pentru o lunga perioada cronica de arhitectura si urbanism in revista The New-Yorker; Evidentiaza rolul mutilant si alienant al urbanismului progresist: ruptura continuitatii culturale; denaturalizarea zonelor rurale; conceptia planurilor pentru uzajul maxim al automobilelor si pierderea in consecinta a dimensiunii umane; rigiditatea habitatului corbusian. Face apel la lectiile istoriei, considerind ca orasul pre-industrial este o forma mai bine adaptata dezvoltarii armonioase a aptitudinilor individuale si colective decit megalopolisul. De aici rezulta ideea adaptarii acestei unitati culturale si de viata sociala la orasul modern, preconizind astfel un polinucleism urban, cu corelativul sau regionalismul (regionalismul apartine viitorului si anticipeaza astfel o tendinta a geografiei economice actuale si a arhitecturii). Noul oras este conceput ca un ansamblu de fragmente distantate si autonome, ceea ce a dus la formule ca oras-regiune sau cartier autosuficient, ceea ce subordoneaza organicitatii dezvoltarii culturii locale ideea de oras ca loc de integrare a tuturor activitatilor umane. (De fapt, conceptul de oras autosuficient poate sa subziste numai acolo unde pentru cartier se poate vorbi de autonomie si integrare; dar aceasta limita de factura culturalista a ideilor lui Mumford nu diminueaza valoarea si caracterul anticipativ al criticii sale.) In urma analizei orasului medieval (pe care o face remarcabil), propune o noua formula de integrare a naturii in mediul urban, cu un rol mult mai important decit in propunerile culturalistilor si mult mai articulata decit spatiul verde al progresistilor. c. noua atitudine fata de proiectarea urbana Geddes si Mumford au impus constiintei contemporane complexitatea amenajarii urbane si o situeaza sub semnul continuitatii istorice, sociale psihologice si geografice. Ca urmare, mai intii in tarile anglo-saxone, apoi si in altele, a inceput sa ia nastere un imens corpus de informatii sociologice privitoare la oras: studiile urbane si metoda investigatiilor sociologice se impun ca o asigurare elementara fata de pericolul gindirii si proiectarii prin modele, care reduc realitatea concreta fie numai la aspectul tehnologic, fie numai la aspectul cultural. 2. Punctul de vedere al igienei mentale - este tendinta care studiaza aglomeratia urbana din perspectiva repercusiunilor asupra comportamentului uman, fiind centrata in jurul conceptului de igiena mentala; - este legat de o psihologie a comportamentului: se considera repercusiunile morfologiei urbane asupra comportamentului uman, punindu-se in evidenta legatura dintre cauza si efect, dintre diferite aspecte morfologice si diferite aspecte comportamentale. - este sustinut de psihiatri, sociologi, etologi, polemisti (Jane Jacobs, Death and Life of Great American Cities, 1961).

a. premisele critice: - orientarea a fost sugerata de cercetari de psihologie sociala facute imediat dupa razboi (in special asupra psihologiei copilului) si care au aratat ca: - igiena mentala nu coincide cu igiena fizica si este adesea conditia acesteia (in vreme ce inversul se dovedeste fals);

catedra de istoria & teoria arhitecturii i conservarea patrimoniului

ANUL II - 2005-2006:

ARHITECTURA LOCUIRE ORAS

Prof.dr.arh. Ana Maria Zahariade

- pentru o dezvoltare armonioasa a personalitatii si a sociabilitatii, singurul aspect de neinlocuit este un anumit climat afectiv; - in mod analog, s-a constatat ca integrarea comportamentului uman in mediul urban este dependenta de un anumit climat existential: o amenajare igienica si un decupaj rational al spatiului nu pot, doar prin ele insele, sa asigure locuitorului climatul de securitate si de libertate, bogatia in alegerea activitatilor, impresia de viata si elementul de distractie care sint necesare sanatatii mentale (care, la rindul ei, influenteaza sanatatea fizica). - punctul de vedere al igienei mentale s-a dezvoltat mai ales in jurul anumitor probleme sociale foarte ascutite: delincventa juvenila, recrudescenta maladiilor mentale la adulti, folosirea distractiilor, evolutia celulei familiale, etc. - constatarile paradoxale ale studiilor facute asupra cartierelor considerate insalubre si asupra cartierelor igieniste au constituit puncte de plecare ale unei critici sistematice ale realizarilor urbanismului progresist, facute in special de psihologi si psihiatri. b. diferite aspecte rezultate: 1. Principiul heterogenitatii (arhitecturale, functionale si demografice) s-a degajat in urma unor constatari si cercetari diverse: - aplicarea principiilor CIAM poate avea rezultate foarte diferite in functie de tipul de populatie: ele se dovedeau foarte neviabile in cazul unor utilizatori cu puternice atasamente comunitare, care din cauza solidaritatii de grup se structureaza foarte puternic; de aici se degaja necesitatea diferentierii dupa tipuri de populatie. - standardizarea, zoning-ul, suprimarea strazii in favoarea spatiului verde nediferentiat constituie factori de monotonie care pot duce la lipsa de stimulare psihica si la astenie. 2. Necesitatea unei structurari mai puternice a spatiului locuirii decit o ofera urbanismul progresist, a rezultat in urma unor constatari de tipul: - marile spatii libere verzi pot deveni sursa de angoasa, fiind percepute ca vid, in opozitie cu alte tipuri traditionale de spatii, care sint percepute ca spatii active; - semnalarea pericolului spatiilor prea mari si pustii, folosirea lor de catre copiii delincventi; - unei puternice structurari a spatiului urban ii corespunde adesea si o puternica srtucturare psihica a locuitorilor, in vreme ce spatiul explodat care a abolit strada constituie o sursa de disociere si dezintegrare mentala; - principiul de-densificarii, principiu central al gindirii progresiste, este pus la indoiala, atita vreme cit studii diverse au aratat ca relatia de proximitate din spatiul urban continua sa joace un rol important in dezvoltatrea valorilor, a carierelor, a modurilor de comportare. 3. Necesitatea implicarii populatiei: - punerea populatiei in fata unui fapt implinit, unde nu mai are nici o posibilitate de interventie, anonimatul care rezulta din metodele de proiectare, slabesc psihic si traumatizeaza; - de aici rezulta necesitatea de a face populatia sa participe la modelarea cadrului ei de viata. c. consecinte: 1. Astazi, a devenit imposibil de ignorat rolul unor anumite configuratii urbane in modelarea mentala a grupurilor si indivizilor, iar punctul de vedere al igienei mentale a adus o importanta contributie la nivelul metodei, relevind o dimensiune suplimentara a realului care trebuie integrata in proiectare. 2. Alertarea opiniei publice fata de consecintele constructiei unor ansambluri: de exemplu Sarcelle, in Franta, sau constructii inalte de locuinte in Anglia. In timp, acestea au dus la constituirea unui lobby de profesionisti ostil constructiilor multietajate de locuinte.

catedra de istoria & teoria arhitecturii i conservarea patrimoniului

ANUL II - 2005-2006:

ARHITECTURA LOCUIRE ORAS

Prof.dr.arh. Ana Maria Zahariade

3. Implicarea populatiei in amenajarea mediului ei de viata: - in SUA, rasunetul imens pe care publicatii care sustineau acest punct de vedere l-au avut (Jane Jacobs, Death and Life of Great American Cities) a dus la remodelarea in consecinta a unor centre urbane si la implicarea populatiei in procesul de planificare urbana: astfel, in 1963 a fost creat Regional Plan Association, in New York, avind ca scop transformarea si ameliorarea cadrului locuirii in urma cunoasterii preferintelor si aspiratiilor cetatenilor. Astfel de initiative s-au generalizat in timp. - asumarea acestui procedeu de catre profesionisti, in mod special in arhitectura locuintei, s-a transformat in participationism, ca o alternativa la anonimatul proiectarii de arhitectura. c. exagerari periculoase: 1. tendinta de a face apologia neconditionata a asfaltului si a marelui oras metropolitan: - preferinta pentru jocul copiilor pe asfalt, - modelului ville-radieuse ii va fi opus un fel de mare casbah multiplicat, - neluarea in consideratie a caracterului angoasant al anonimatului marelui oras. 2. tendinta nostalgica de a reveni la anumite forme ale orasului industrial, exact asa cum culturalistii reveneau la cel pre-industrial. 3. considerarea acestui punct de vedere ca obiectiv esential al amenajarii urbane si refuzul fara discernamint al tuturor formulelor spatiale propuse de urbanistii progresisti. Ori, desi acest punct de vedere este imposibil de ignorat, viata si istoria sint facute si din traumatisme si stressuri depasite si invinse; nivelul e creativitate al civilizatiilor se masoara si prin puterea de a infrunta situatii noi., ca urmare, igiena mentala singura nu poate constitui un obiectiv esential sau chiar un fundament pentru proiectarea urbana. In plus, acest punct de vedere sufera de limitarea generala a behaviorismului si anume ca priveste comportamentul uman numai din afara, prin relatii exterioare cauza efect intre mediu si reactie, fara sa ia in considerare datele subiective ale vietii psihice interioare. 3. Analiza structurala a perceptiei urbane - critica se plaseaza in perspectiva constiintei si studiaza felul in care orasul, ca entitate materiala, este perceput de constiintele celor care il locuiesc; - din punct de vedere metodologic, se situeaza intrucitva la antipodul constructiei modelului: propunerii de amenajarea a priori obiectivata prin constructie ii este substituita proiectarea a posteriori, decurgind din cunoasterea punctului de vedere al locuitorului; - prin intermediul psihologiei experimentale si al chestionarelor, locuitorul devine un interlocutor al proiectantului. a. punerea problemei morfologiei urbane in termeni de semnificatie Completeaza aceasta abordare prin constientizarea faptului ca mediul construit in care omul se misca are calitatea specifica de a fi semnificant, aspect care a fost neglijat prin focalizarea proiectarii asupra altor aspecte (randament, nostalgia trecutului, estetism,etc.). La conturarea acestui mod de punere a problemei au jucat un rol important: dezvoltarea structuralismului, mai ales in jurul anilor 50, cind antropologul francez Claude Levy-Strauss a mentionat ca anumite fenomene din antropologia sociala ar fi mai bine intelese in functie de structurile conceptuale propuse de Ferdinand de Saussure in lingvistica. Structuralismul se bazeaza pe ideea ca, intocmai ca organismele fizice umane, care sint asemanatoare si reactioneaza in mod identic, si structurile spirituale sint asemanatoare. Astfel, anumite sensuri ale gindirii sint comune tuturor oamenilor, care, pentru acest motiv, ajung la rezultate asemanatoare in activitatile creatoare si in rezolvarile problemelor. Structuralismul este o metoda analitica si obiectiva in intelegerea faptului

catedra de istoria & teoria arhitecturii i conservarea patrimoniului

ANUL II - 2005-2006:

ARHITECTURA LOCUIRE ORAS

Prof.dr.arh. Ana Maria Zahariade

uman ca o practica (si nu ca un obiect sau un concept), ca o totalitate - sau structura - care are un sens intrinsec si ale carui elemente nu au sens decit unele in raport cu altele si in raport cu intregul. Astfel, elementele unui tot de descriu nu luate in ele insele, ci in legatura si ordinea lor de functionare (seria lor). Astfel, pe canavaua structurii (ansamblu de raporturi care definesc trairi globale si inconstiente) se dezvolta comportamentele individuale si conduitele sociale. De aici, studiile asupra comportamentului in mediul construit au luat o mare amploare. dezvoltarea semioticii (ramura a logicii simbolice, care se ocupa de studiul semnelor si cuprinzind semantica, sintactica si pragmatica) a jucat un rol la fel de important ca si psihologia experimentala. Aplicarea semioticii din lingvistica in arhitectura a dus la intelegerea arhitecturii ca proces de comunicare. Membrii diferiti ai aceleiasi societati comunica unul cu altul prin semnificatii comune pe care le acorda acelorasi forme construite. De aceea se stabileste o relatie de ordin rational cu cadrul construit, prin care un indivud devine constient de semnificatia propriului sau comportament in acel ambient, datorita reactiilor comune trezite in altii. Astfel, cadrul construit se incarca cu semnificatii, care devin vehicule ale reactiilor de participare si intra in procesul social de comunicare. Rolul semioticii ar fi sa furnizeze puntea de legatura dintre experienta umana asupra locurilor si stuctura fizica a acestora si sa gaseasca analogiile dintre cadrul fizic si experienta si asociatiile dintre aceste analogii.

b. specificitatea perceptiei orasului Cercetarile au aratat in primul rind ca orasul nu este perceput de locuitori in maniera unui tablou; perceptia se organizeaza in functie de o serie de legaturi existentiale, practice si afective care ii fac sa se ataseze. Diferenta ireductibila de substanta dintre perceptia spatiului urban si perceptia estetica a dus la cercetari in acest sens (a se vedea Semnificatie si comportament in mediul construit), cercetari comparative ale perceptiei spatiului urban si a perceptiei estetice, care par sa dea o cheie pentru amenajarea mediului urban in general. Reiese ca perceptia spatiului urban se structureaza dupa alte criterii decit cele estetice care au ghidat proiectarea: de exemplu, dupa necesitatea gasirii casei, cel mai bun acces de la un punct la altul, diferite elemente care distrag, etc., sau ca spatiul estetic poate fi asumat de locuitor in masura in care are o anume capacitate simbolica. c. capacitatea de a crea imagini - imageability - concept complementar specificitatii perceptiei urbane, introdus de Kevin Lynch (The Image of the City, 1960; Site Planning, 1963), prin care se arata ca o asezare este satisfacatoare daca are aceasta capacitate, care s-ar putea traduce si prin citibilitate. - experienta demonstreaza ca imageability se structureaza in termeni de fond/forma, nu in termeni de elemente: rolul formei il joaca timpii tari (opusi timpilor de odihna): reperele, limitele, parcursurile, nodurile, care se disting pe fondul mai putin structurat al domeniilor. - in consecinta, un oras trebuie sa se structureze pe un fond neutru, prin dinamismul unui oarecare numar de figuri semnificative, care difera in functie de topografie, populatie, compozitia si interesele acesteia. Imageability va depinde de varietatea semnificantilor care participa la alcatuirea spatiului. - din acest punct de vedere, oricare ar fi obiectivele proiectantilor si ideologia lor, este obligatoriu ca intentiile acestora sa fie descifrabile pentru locuitori, astfel incit sa se poata stabili legaturi de semnificatie intre acestia si mediul lor, iar modul in care se stabilesc aceste legaturi nu poate fi dedus decit prin experienta perceptiei orasului. - astfel, se fac inca multe studii care sa fundamenteze proiectarea, o proiectare buna si cu adevarat rationala fiind de fapt o negociere a semnificatiei in mediul construit. 4. Perspectiva fenomenologica asupra locuirii

catedra de istoria & teoria arhitecturii i conservarea patrimoniului

ANUL II - 2005-2006:

ARHITECTURA LOCUIRE ORAS

Prof.dr.arh. Ana Maria Zahariade

s-a discutat la seminarii, restul din bibliografie!

Bibliografie: 1. CHOAY, Francoise Urbanisme, Utopies et realites (studiul introductiv e tradus si in Paidea, Urbanism. Utopie si realitate) 2. HAROUEL, Jean-Louis - Istoria Urbanismului 3. HALL, Peter, Orasele de miine. (exista si extrase la biblioteca)