Mihai Eminescu - Doina

De la Nistru pn' la Tissa Tot Romnul plnsu-mi-s'a, Ca nu mai poate strabate De-atta strainatate. Din Hotin si pn la Mare Vin Muscalii de-a calare, De la Mare la Hotin Mereu calea ne-o atin; Din Boian la Vatra-Dornii Au umplut omida cornii, Si strainul te tot paste De nu te mai poti cunoaste. Sus la munte, jos pe vale Si-au facut dusmanii cale, Din Satmar pn' n Sacele Numai vaduri ca acele. Vai de biet Romn saracul! ndarat tot da ca racul, Nici i merge, nici se 'ndeamna, Nici i este toamna, toamna, Nici e vara vara lui, Si-i strain n tara lui. De la Turnu 'n Dorohoi Curg dusmanii n puhoi Si s'aseaza pe la noi; Toate cntecele pier, Sboara paserile toate De neagra strainatate; Numai umbra spinului La usa crestinului. si desbraca tara sinul, Codrul - frate cu Romnul De secure se tot pleaca Si isvoarele i seaca Sarac n tara saraca! Cine-au ndragit strainii, Mnca-i-ar inima cinii, Mnca-i-ar casa pustia, Si neamul nemernicia! Stefane Maria Ta, Tu la Putna nu mai sta, Las' Archimandritului Toata grija schitului, Lasa grija Sfintilor n seama parintilor, Clopotele sa le traga Ziua 'ntreaga, noaptea 'ntreaga, Doar s'a 'ndura Dumnezeu, Ca sa 'ti mntui neamul tau! Tu te 'nalta din mormnt, Sa te aud din corn sunnd Si Moldova adunnd. De-i suna din corn odata, Ai s'aduni Moldova toata,

De-i suna de doua ori, ti vin codri 'n ajutor, De-i suna a treia oara Toti dusmanii or sa piara Din hotara n hotara ndragi-i-ar ciorile Si spnzuratorile!