Zarise un loc liber, linga o fereastra deschisa, la celalalt capat al vagonului.

O data i se paru ca atipise, si-l trezi o adiere neasteptata, ca si cum s-ar fi deschis undeva o fereastra, lasnd sa patrunda racoarea noptii. ...n fundul coridorului, neobisnuit de sus n perete, parea ca se deschide o fereastra, prin care se revarsa lumina amurgului de vara... nainte de a ajunge n dreptul ferestrei, se opri din nou, speriat. (fereastra - simbol al meditrii i al evadrii, reprezint hotarul/grania ce desparte nuntrul de afar, visul de realitate). - Nu face nimic, spuse taxatorul cu o neasteptata voie buna. Avem timp. Ca n-am ajuns nca la tiganci... - Nu e graba, spuse batrna. Avem timp. Nu e nici trei. (timpul nu trece ntotdeauna la fel pentru oricine. Mintea noastr nu dispune de timp, doar fizicul l simte.) - E o ruine, repeta batrnul privind sever naintea lui. (aceast expresie se repet de cteva ori de-a lungul textului, sugereaz teama omului de rns de a intra n contact cu necunoscutul) Gavrilescule, sopti, atentie! ca parca ai ncepe sa mbatrnesti. Te ramolesti, ti pierzi memoria. Repet Dar se simtea obosit, istovit si se lasa sa cada pe banca, nplin soare. si scoase batista si ncepu sa se stearga pe fata. Asta mi aduce aminte de ceva... Si atunci si aminti: era la Charlottenburg; se afla, tot ca acum, pe o banca, n soare, dar atunci era nemncat, fara un ban n buzunar. Cnd esti tnar si esti artist, le suporti pe toate mai usor, si spuse. (planurile paralele care au legtur unele cu altele prin participarea activ a memoriei involuntare captate de un miros sau o stare anume) La umbra nucilor l ntmpina o neasteptata, nefireasca racoare, si Gavrilescu ramase o clipa derutat, zmbind. Parca s-ar fi aflat dintr-o data ntr-o padure, la munte. ncepu sa priveasca uluit, aproape cu respect, arborii nalti, zidul de piatra acoperit cu iedera, si pe nesimtite l cuprinse o infinita tristete. (intrarea in spaiul sacru, ruperea de realitatea cotidian, dorina i punerea acesteia n aplicare prin curaj i renunare la rutin) l apuca din nou de brat si-l trase dupa ea. Intrara ntr-o gradina neingrijita, cu trandafiri si crini pierduti printre blrii i tufe de mce. (trandafirul = simbol al morii i renaterii, fac legtura dintre via i moarte, timpul, dar i simbol al iubirii; crinul = simbol al cerului i al soarelui, uitarea de sine i extazul divin, stare de beatitudine.) Dar se simtea totusi racoarea gradinii si Gavrilescu ncepu sa respire adnc, dndu-si putin capul pe spate... Bu ndelung, glgind, dndu-si capul pe spate. Apoi ofta, aez cana pe tav si scoase din buzunar una din batiste. (batista apare de multe ori n nuvel prin faptul c Gavrilescu se ajut de aceasta pentru a-i terge sudoarea. Simbolistica acesteia poate nsemna etergerea continu a urmelor prezentului i intrarea n trecutul amoros i lipsit de stri de ameeal, alturi de Hildegard; cderea pe spate a capului are conotaii onorice (momentul cnd suntem copleii i cdem n visare), neputina de a-l ine raional, oboseala prezentului) - ncepu sa nainteze, calcnd pe covoare din ce n ce mai groase si mai moi, ca si cum ar ficalcat pe saltele, si cu fiecare pas bataia inimii se accelera, pna ce i fu frica sa mai nainteze, si se opri. - Sa-ti spun eu care e adevarul: rdem ca ti-a fost frica

- I-a fost frica! I-a fost frica! repeta a treia. - Ti-e frica, rosti provocator una din fete, facnd un pas spre el. Ti-a fost frica de cum ai intrat. - De aceea ti-a fost att de sete, vorbi a doua. - Si de atunci schimbi mereu vorba, adauga cealalta. Tu ne-ai ales, dar ti-e frica sa ne ghicesti. - ncearca acum, daca zici ca nu ti-e frica, relua cea dinti. Ghiceste. Care-i tiganca? Eu mi-am adus aminte de tragedia vietii mele. Caci, vedeti, acum nteleg foarte bine: daca n seara aceea, la Charlottenburg, n-as fi intrat cu Elsa ntr-oberarie. Sau, chiar daca as fi intrat, dar daca as fi avut bani cu mine, si as fi putut plati eu consumatia, viata mea ar fi fost alta. Dar s-a ntmplat ca n-aveam bani, si a platit Elsa. Si a doua zi am umblat peste tot, sa caut cteva marci sa-mi platesc datoria. Dar n-am gasit. Toti prietenii, toate cunostintele erau plecate n vacanta. Era vara,era teribil de cald. - Iar i e frica, sopti fata cu parul rosu plecdu-si privirile. (Hildegard) - Ai ramas acelas, spuse fata, ncepnd sa rda. Ti-e frica. (Frica este o emotie adesea inconstienta, simbol al omului profan care refuz contactul cu sacrul. Teama de a revedea trecutul n faa ochilor, de a eua nc o dat n iubire). S-a ntmplat ceva teribil, relua el trziu. Dar ce? Ce s-a putut ntmpla? E curios ca nu-mi aduc aminte. Eadevarat, nu m-am mai gndit la Hildegard de foarte multi ani. Ma nvatasem cu ideea. mi spuneam: Gavrilescu, ce-a fost, a fost! Asa sunt artistii, fara noroc. Si deodata, adineaori, intrnd aici, la voi, mi-am adusaminte ca am cunoscut si eu o pasiune nobila, mi-am adus aminte ca am iubit-o pe Hildegard! (dispariia amneziei i instalarea anamnezei, readucerea trecurului n prezent i retrirea momentelor i greelilor) Caci, fireste, le ghicise de cum daduse cu ochii de ele. Cea care facuse un pas spre el, pe de-a ntregul goala,foarte neagra, cu parul si ochii negri, era fara ndoiala tiganca (de fapt era grecoaica). A doua, si ea goala, dar acoperita cu un voal verde-pal, avea un trup nefiresc de alb si stralucitor ca sideful, iar n picioare purta papuci aurii. Asta nu putea fidect grecoaica (ovreica). A treia, fara ndoiala, era evreica (iganca): avea o fusta lunga de catifea visinie, care-i strngea trupul pna la mijloc, lasndu-i pieptul si umerii goi, iar parul bogat, rosu aprins, era adunat si mpletit savant ncrestetul capului. Descoperea la rastimpuri obiecte pe care i era greu sa le identifice, unele semanau la nceput cu o ladita, dar se dovedeau a fi, pipaite mai bine, dovleci uriasi nveliti n broboade, altele, care pareaula nceput perne cu suluri de divan, deveneau, corect pipaite, mingi, umbrele vechi umplute cu tarte, cosuri derufe umplute cu jurnale. (jocul de aparen i esen, mereu n via nu totul este ceea ce pare de unde reiese i ideea din urmtorul citat Nu trebuia s visezi, trebuia s-o iubeti. Nu fi sigur pe ceea ce vr ochii, ci pe ceea ce simi cu adevrat.) Simtea de asemenea ca hora l poarta usor, printre fotolii si paravane, catre fundul ncaperii, dar dupa ctva timp renunta sa se mai mpotriveasca si nu-si mai dadu seama de nimic. (renunarea total la partea material (corpul) i intrarea n spaiul sacru prin ritual) Departndu-se de zidul adumbrit de arbori, regasi caldura ncinsa a ealdarmului si mirosul de praf si asfalt. (lumea ori de cte ori ai prsi-o ai gsi-o exact cum ai lsat-o, n acelai praf i aceeai scurgere monoton a timupului, ireversibil i material) - Toti vism, spuse. Aa ncepe. Ca ntr-un vis (ultima fraz a nuvelei readuce n prim plan ideea c totul ncepe i se deruleaz n mintea

noastr, realitatea nu face altceva dect s deformeze acea imagine, ns viaa adevrat e cea trit intens n mintea noastr)