FORTA CORIOLIS

Inca din sec. al XV-lea si al XVI-lea marinarii au observat ca aceiasi curenti marini se intalnesc in aceleasi locuri pe glob, dar au directii diferite in emisfera nordica si in emisfera sudica, acesta fiind, de exemplul cazul alizeelor. Pentru a se explica acest fenomen, s-a presupus ca Pamantul efectua o miscare de rotatie in jurul propriei sale axe. Deviatia unui corp existent pe glob, datorata acestei miscari de rotatie, a fost denumita la inceputul sec. al- XIX-lea 'forta Coriolis'. Gaspard de Coriolis (17921843) s-a ocupat de fenomenul respectiv, dar nu a putut demonstra ca Pamantul se rotea intr-adevar in jurul axei sale. Fora Coriolis este o for aparent care trebuie inclus n cazul n care legile micrii ale lui Newton sunt folosite ntr-un sistem de rotaie. Descris pentru prima dat de Gustave Gaspard Coriolis (1792-1843) n 1835, fora acioneaz n dreapta direciei corpului aflat n micare, n sens invers acelor de ceas, iar n stnga, n sensul acelor de ceas. Pe pmnt, un obiect care se mic pe o direcie nord-vest sau pe o direcie longitudinal, va devia spre dreapta n emisfera nordic i spre stnga n emisfera sudic. Devierea este cauzat de micarea obiectului, de micarea Pmntului i de latitudine. Efectul Coriolis este important n meteorologie i oceanografie, precum i n balistica; de asemenea, are o mare importan n astrofizica. n climatologie, fora Coriolis este fora efectiv de inerie ntr-un sistem de coordonate rotitor. Pentru atmosfer este deosebit de important fora de deviaie datorat rotaiei Pmntului, un caz particular al forei Coriolis. Aceasta deviaz aerul n micare, spre dreapta n emisfera nordic i spre stnga n emisfera sudic.

Mrimea ei se definete prin relaia: A = 2 v sin (cm/s2), n care A = fora Coriolis; = viteza unghiular de rotaie a Pmntului; v = viteza de micare a aerului; = latitudinea geografic.