Ev jla_conceptii: v! foxmares sistemului dolar Soarele gi multimea corpurilor care graviteazi in jurul sin formeaz& sistemul solar. Sietemil se compune din Soare (continind 99,866 din masa sistemului,fiind surse principal& de energie), 9 plenete mari, 44 de sateliti natureli ai plenetelor (plus un mxe numar de eateliti artificiali ai Pumintului gi ai unor planete), peste 1800 de planete mici sau asteroizi (cu orbite cunoscute), circa 600 de comete, o multime de corpuri meteorice de dimensiuni foarte variate gi materie interplanetard’ (format& din gaz gi praf) ooupind un spatiu in jurul Soarelui cu o razd de 2 a.1. Din cele mai vechi timpuri omul a pus problema nagterii core. purilor ceregti, dar, din cauza necunoagterii stiinjifice, in peri- cada respectivd, a fenomenelor care stan la baza formirii lor, nu a putut s% dea decit explicatii naive si mistice. Odat& cu dezvoltarea gtiintelor naturii se ajunge la o sumi de cunogtinte asupra sistemului solar, pe baze crore in secolul al XVII-lea, apar primele ipoteze stiintifice care incearcd s& explice fenomenele observate. Originea sistemului solar este privitd ca o problem’ particu- lar& a Cosmogoniei, a cirei laturi esenjiald constd in oclarificarea originii gi deavoltarii etelelor gi a sistemelor stelare. Originea Pdmintului gi a celorlelte planete se leagi de o chestiune mai ge~ nerel’ - de raspindirea planetelor gi a sistemelor planetare in Uni vers, chestiune la care observatiile nemijlocite nu dau inck un ras puns direct. Marile telescoape optice si redio au mirit puterea de pitran- dere © omului in mteria extraterestri ei i-au permis s% obtind in- formatii asupra marilor sisteme stelere care sint Galaxiile gi ro- iurile de Galaxii. Pe baze lor apare in deceniul al gaptelea al secc lului nostru, fncercarea de a lumuri formerea 3i evolutie acestor ai sisteme, adick cosmogonia galactica, Determinarea epocii de formare a sistemalui solar se bazeazd pe stabilirea virstei Pumintulul, a meteoritilor gi a Lunii.0 ipo= tez% cosmogonicd este un sistem unitar de idei pe baza crora se poate explica orice fenomen din trecut, prezent gi viitor, Le un moment dat ipoteza corespunde stadiulni actual respectiv al cunog- tintelor. Dezvoltarea mijloacelor de cercetare ne permite descope= tirea de fenomene noi, pe care vechea ipotezi cauté 84 le explice-2- prin generaliziri, Oind insi este depagiti de fenomenele observate apare o nou% ipotez’ in baza noului stadin al ounogtintelor, a ci= rei valabilitate este limitats deasemenea de mereul inainte al cu- noagterii umane. Din acest motiv ipotezele cosmogonice s-au succedat una dup alta, frecventa lor oglindind oregterea intelegerii naturii de ci- tre omToate ipotezele au avut un carecter comun: se limitau ~ din lips’ de date = la sistemul planetar, lisind in mod implicit s% se inteleag& c& gi alte corpuri ceregti s-ar forma in mod similar. In cadrul sistemmlui solar, orice idee cosmogonicd trebuie 8% explice urmitoarele regularititi gi anomalii observater = Planele orbitelor plenetare gi ale satelitilor lor sint pu- tin inclinate fayé de plenl eclipticii, migerile de revolutie sin' toate in acelagi sens cu migcarea de rotatie a Soarelui, excentrici: ttile sint mick, aproape nule 1a mai toate orbitele planetare, Anomaliile sint: inclinaree mare e orbitei lui Pluton, rotatia re~ trogred’ a plonetelor Venus gi Uranus, migcarea retrogredé a unor sstelith ai planetelor, excentricitatea mare a orbitei lui Pluton ei @ unor sateliti = Distantele planetelor faté de Soere sint in progresie geo- metricd, dup legea lui Titius-Bode. Anomlii constituie distanta lui Neptun gi Pluton, = Compozitia chimic& a planetelor terestre (Mercur, Venus, Pamint, Marte) diferd de cea a planetelor gigente (Jupiter, Saturn, Uranus gi Neptun). = Repartitie momentului unghiuler in sistemul solar: in timp ce Soarele contine 99,86% din mase intregului sistem, el dispune de numet 0,54% din momentul unghiuler, restul de 99,46% apartinind plenetelor. - Pormarea inelului din micile plenete Pentru explicarea acestor particnlerititi au fost elaborate numeroase ipoteze cosmogonice, Amintim aici pe cale mai importantes 1. Ipoteze lui René Descartes (1596-1650) Tpoteza lui Descartes este prima teorie gtiintifick coamo~ gonick a sistemului soler prin care explica formarea Soarelui, ple- netelor, dintr-un haos de particule supuse unor migcuri de virtej. Teoria lui Descartes nua dddea explicatie particularitatilor miged= rilor corpurilor din sistemul solar dar axe meritul ci ridicé ideea dezvoitisii universului, chiar dact nu a fost in stare s& explice aceast’ deavoltare. 2. Ipotes: on_(1707=1788,-3- P&rerile filozofice ale lui Descartes reflectau conceptia sa meca- nicist&i—-materialisté despre lume. Totugi in cosmologia sa Descartes @ dep&git limitele concepjiilor metafizice care efirmau invariabili- tetea naturii.. Bl pleca de le a dipotezi a haosului primitiv in care migvérile particulelor materiale nu@au supuse le nici un fel de legi determinate. Particulele meteriale au primit treptat carac- terul migcirilor de virtej centrifuge, ca urmere formindu-se corpu~ Tile ceresti ca Soabele, planetele, cometele si snalog celelalte ste- le. Teoria virtejurilor a lui Descartes nu dédee o explicajie pentru perticularitiji ele migodridor corpulilty sistemului solar. Chiar decd s-ar fi admis c& planetele in migcarea lor sint antrenate de virtejul de eter, migcerea cometelor care teie planele orbitelor plenetare gi intrié in virtejurile plenetere, ar fi fost greu de ex~ piicet in cadrul teoriei virtejurilor. Meritul acestei teoriieste c& ridic&i idees dezvolt&rii univer sului, chiar daci nu a fost in stare si explice eceast& dezvoltare numai prin forpele naturli. Teorie lui Descartes a fost pirisité dup& recunoast generalé a legii stractiei wmiversele. Bi Jo (2 1788; In enul 1751 naturelistul francez J.Buffon in luergrea "Isto- ria naturald generalé gi particuler&" s emis ipoteza dupi cere Pémtn- tul, celelelte planete ale sistemului solar s-ar fi format prin rici- rea resturilor de materie soleri desprinde din Soare in urma ciocni- rii catastrofice e acestuia cu o cometi. Pe atunci cometele erau con- Giderate nigte corpuri uriase. In anul 1759 spere indoiale esupra feptului deck cometele sint corpuri mssive, prin observarea cometei lui Haley.Faptul c& Soarele precum si planetele ‘Jupiter si Satur, modified sensibil migcares cometei féréa se observe modificéri tn migearea plenetelor, arati c& masa cometei Halley este neglijabili, gi probabil acest lucru se poate afirme despre toate cometele. Azi este pe deplin confirmaté idees micimii masei cometelor, dar pe timpul lui Buffon ipoteza sa nu pirea deloc fantasticd. 3. Tpoteza lui Kant (1724-1804) Kent si Lomonosov sint initiatorii ideii evolutiei naturii. Kent plescé de la ideea c& Universul ar fi o multime infinit& de sis- ‘teme cosmice finite. In privinte provenienjei corpurilor ceresti si a sistemelor formate de ele, Kant nu a avut premergitori directi. Punerea de cétre