Genetica se ocupa cu studiul genelor, si studiaza modul de functionare al acestora.

Genele sunt modul in care organismele vii mostenesc trasaturi de la stramosii lor; de exemplu,copii de obicei arata ca parintii lor, deoarece ei au mostenit genele parintilor. Genetica incearca sa identifice ce trasaturi sunt mostenite si sa explice modul in care aceste caracteristici trec de la o generatie la alta. In genetica, o caracteristica a unei fiinte vii este numita trasatura. Unele trasaturi sunt parte a aspectului fizic al unui organism, cum ar fi culoarea ochilor, inaltimea sau greutatea unei persoane. Alte trasaturi nu sunt usor de identificat si includ tipuri de sange sau rezistenta la boli. Modul in care genele noastre si mediul interactioneaza pentru a produce o trasatura poate fi complicat. De exemplu, sansele ca cineva sa moara de cancer sau de boli de inima par sa depinda atat de genele lor cat si de stilul lor de viata. Genele sunt realizate dintr-o molecula numita ADN, care este copiata si mostenita de-a lungul generatiilor. ADN-ul este format din unitati simple care se aliniaza intr-o anumita ordine in aceasta molecula. Ordinea acestor unitati detine informatie genetica, similar modului n care ordinea literelor de pe o pagina detine o informatie. Limbajul folosit de ADN se numeste cod genetic care permite masinii genetice sa citeasca informatiile din gene in seturi triplet de codoni. Aceste infromatii sunt instructiuni pentru cosntruirea si operarea unui organism viu. Informatiile dintr-o anumita gena nu este intotdeauna aceaasi intre un organism si altul, asa incat copii diferite ale unei gene nu pot da exact aceleasi instructiuni. Fiecare forma unica a unei gene este numita alela. De exemplu, o alela pentru gena pentur culoarea parului ar putea cere organismului sa produca mult pigment, producand par negru, in timp ce o alela diferita a a aceleiasi gene ar putea da instructiuni eronate, care nu reusesc sa porduca orice pigment, oferind parul alb. Mutatiile sunt schibari aleatoare de gene si pot crea noi alele. Mutatiile pot produce noi trasaturi, de exemplu , mutatiile unei alele pentru par negru produce o noua alela pentru par alb. Aparitia acestor noi trasaturi este importanta in evolutie. Genele sunt copiate de fiecare data autnci cand o celula se divide in doua celule noi. Procesul prin care ADN-ul este copiat se numeste replicarea ADN-ului. Un proces similar este acela cand un copil mosteneste genele de la parintii sai, o copie a mamai este amestecata cu o copie a tatalui.

Ramurile gemeticii
Principalele ramuri ale geneticii sunt urmatoarele : Citogenetica, care studiaza structurile celulare cu rol genetic; Radiogenetica, studiaza efectele radiatiilor asupra bazei materiale a ereditatii; Genetica moleculara, studiaza ereditatea la nivel molecular, biochimic; Genetica populatiilor, studiaza structura genetica a organismelor vii, precum si factorii care modifica structura populatiilor; Genetica ecologica, studiaza procesele de adaptare a populatiilor naturale la mediul lor de viata; Genetica cantiativa, studiaza legitatea variabilitatii caracterelor, prin aplicarea metodelor matematice la studiul variabilitatii; Genetica umana, cu rol major in prevenirea, combaterea si tratarea bolilor ereditare la om.

Scurt istoric al geneticii

Genetica poate fi definita succint drept stiinta ereditatii si variabilitatii organismelor. Notiunea de ereditate isi are originea in latinescu hereditas, care inseamna mostenire. Primele observatii asupra ereditatii au fost efectuate in antichitate, cu multe milenii inainte erei lui Christos, atunci cand oamenii au reusit sa creeze primele soiuri de plante si rase de animale. In mod empiric, ei observasera calea de transmitere la descendenti a caracterelor parintilor. Inca inainte de Christos erau cunoscute soiurile de orez obtinute de catre chinezi, rase de caini reprezentate de sculpturile egiptene, precum si diferite rase de porumbei, cai, oi, etc. In secolul al XIX-lea o data cu aparitia aglomerarilor urbane, care necesitau cantitati mari de alimente, si a dezvoltarii industriei, care avea nevoie de materii prime, se dezvolta substantial cunostintele despre ereditate, mai ales cele privind ameliorarea plantelor si animalelor. Au aparut astfel teoriile corpusculare ale ereditatii, ce reluau conceptia atomista a lui Democrit si sustineau in esenta ca in fiecare organ, tesut sau celula exista niste corpusculi care se acumuleaza in celulele sexuale si asigura transmiterea caracterelor la urmasi. Dintre acestea citam: teoria paragenezei a lui Ch. Darwin, teoria plastidulelor a lui E. Haeckel, teoria micelara a lui K.W. Naegeli, etc. Apogeul teoriilor corpusculare ale ereditatii a fost reprezentat de teoria plasmei germinative a lui August Weismann care considera in esenta ca imediat ce oul sau zigotul incepe sa se divida are loc o separare a germenului sau a plasmei germinative de soma sau de corp. Transmiterea ereditara a caracterelor se realizeaza exclusiv de catre plasma germinativa, care are o structura discontinua, fiind alcatuita din "determinanti". Acestia sunt inzestrati cu capacitatea de a transmite caracterele organismelor de la o generatie la alta. Desi teoriile corpusculare au caracter speculativ, deoarece corpusculii ereditari erau ipotetici, un aspect pozitiv al acestor teorii il constituie incercarea de a gasi un suport material ereditatii. Primele legi ale ereditatii au fost descoperite in a doua jumatate a secolului al XIX-lea de catre Gregor Mendel, considerat a fi unul din fondatorii geneticii ca stiinta. Pe baza unor experiente de hibridare efectuate la plante pe timp de mai multi ani, el isi elaboreaza propria teorie asupra existentei factorilor ereditari, care ulterior au fost numite gene si descopera primele legi ale ereditatii. Acestea sunt Legea puritatii gametilor si Legea segregarii independente a perechilor de caractere.

Genetica umana
Scurt istoric. Primele observaii asupra unor maladii i malformaii ereditare la om au fost fcute nc n antichitate de ctre Hippocrates (460-370 .e.n.), ntemeietorul medicinei, care a remarcat c unele marformaii au o frecven mult mai mare n unele familii. n secolul XVIII-lea medicul P. Maupertius a nceput unele cercetri privind incidena familial pe baze statistice a unor malformaii cum este polidactilia, sau a unor maladii ereditare cum este albinismul. n secolul al XIX-lea F. Galton a elaborat metoda studiului gemenilor monozigoi. Redescoperirea legilor lui Mendel la nceputul secolului XX a determinat avntul cercetrilor de genetic uman i au dus la descoperirea faptului c unele caractere ereditare se transmit dup tipul mendelian. O contribuie remarcabil la dezvoltarea cercetrilor de genetic uman a avut medicul englez A.E. Garrod, care a descoperit existena unor maladii metabolice ereditare. Dezvoltarea citogeneticii a dus, printre altele, i la studiul amnunit al cromozomilor umani. Astfel, n anul 1956 doi cercettori suedezi au publicat un articol n

care artau c numrul cromozomilor n celulele umane este de 46, ca urmare a studiilor ntreprinse asupra a peste 265 de celule embrionare cultivate artificial. n anul 1958, odat cu descoperirea c fitohemaglutinina, o substan extras din fasole, este capabil s induc diviziunea leucocitelor, a devenit posibil cultura de snge periferic, metod rapid i foarte eficient de studiu a cromozomilor umani. n anul 1959, J.Lejeune, M.Gautier i R.Turpin au descoperit c sindromul Down, cunoscut nc din secolul XIX, este cauzat de trisomia 21. Din acest moment se poate spune c citogenetica uman a devenit o disciplin medical. Ulterior, o dat cu elaborarea metodelor de bandare cromozomial s-au fcut progrese importante n studiul cariotipului uman, n identitatea restructurrilor numerice i structurale ale cromozomilor, corelat cu diverse maladii ereditare i malformaii congenitale. Cercetrile de genetic uman au luat n ultima vreme amploare, astfel c s-a reuit identificarea a cca 2500 de maladii ereditare, numr n continu cretere. S-au fcut progrese n elaborarea hrii genetice a omului, pn n prezent reuindu-se plasarea exact a ctorva sute de gene pe diferii cromozomi, precum i n studiul comparativ al cariotipului uman i a diferitelor specii de primate. Pentru elaborarea hrilor cromozomiale se folosesc urmtoarele metode: - Metode citogenetice, prin care se coreleaz prezena diverselor gene cu diferite restructurri cromozomiale (deleii, duplicaii, inversii, translocaii) sau cu aneuploidii; - Hibridarea celular care se bazeaz pe eliminarea difereniat a cromozomilor umani din celulele hibride i corelarea prezenei genelor cu anumii cromozomi neeliminai. Prin iradiere se pot produce rupturi ale cromozomi umani neeliminai astfel c genele se pot plasa chiar pe anumite segmente ale unui cromozom; - Hibridarea molecular a unui anumit tip de ARN marcat cu izotopi, cu o anumit regiune cromozomial. Prin microautoradiografie este apoi posibil identificarea poziiei genei care determin sinteza ARN-m, pe baz de complementaritate. De asemenea, s-a elaborat o metod rapid i foarte eficient de determinare a sexului genetic, prin testul cromatinei sexuale, iar dezvoltarea geneticii medicale a permis punerea pe baze tiinifice a consultaiilor genetice. Deoarece n prezent se admite c circa 12% din populaie este constituit din indivizi cu maladii genetice sau parial genetice, problema profilaxiei maladiilor ereditare, precum i a prognozei apariiei lor are o importan deosebit. Ca urmare au aprut i s-au extins clinicile de boli ereditare, precum i centrele de sfaturi genetice, care permit stabilirea unui diagnostic corect al maladiilor ereditare, detectarea purttorilor etc.

Algoritmii genetici. Scurt istoric.

1859 Charles Darwin - Originea speciilor" - "selecia natural. 1865 Gregor Mendel - "Experiments on Plant Hybridization" fundamenteaz Teoria genetic a transmiterii caracterelor n lumea vie. 1942 Julian Huxley - "Evolution: The Modern Synthesis. 1960 I. Rechenberg I. Rechenberg - "Evolutions Strategie Evolutions Strategie introduce ideea de calcul evolutiv. introduce ideea de calcul evolutiv. 1975 John Hollands -"Adaptation in Natural and Artifficial Systems dezvolt i aplic ideile lui Rechenberg. 1992 John Koza - Genetic Programming lucrare de referin. n prezent calculul evolutiv este aplicat n numeroase domenii de activitate pentru rezolvarea problemelor de optimizare i nu numai.

Generalitati
Algoritmii genetici fac parte din categoria algoritmilor de calcul evolutionist sissunt inspirati de teoria lui Darwin asupra evolutiei. Ideea calcului evolutionist a fost introdusa in 1960 de I. Rechenberg in lucrarea intitulata Evolution strategies. Algoritmii genetici se refera la un model introdus si analizat de J. Holland in 1975 si sunt proceduri adaptive care gasesc solutia problemei pe baza unui mecanism de selectie naturala si evolutie genetica. Algortimul este des folosit pentru probleme in care gasirea solutiei optime nu este usoara sau cel putin ineficienta datorita caracteristicilor cautarii probabilistice. Algoritmii genetici codifica o solutie posibila la o problema specifica intr-o singura structura de date numita cromozom si aplica operatori genetici la aceste structuri astfel incat sa mentina informatiile critice. Algoritmii genetici pornesc de la o multime initiala de solutii (de obicei aleasa aleator) numita in literatura populatie. In aceasta populatie fiecare individ este numit cromozom si reprezinta o solutie posibila a problemei. In aproape toate cazurile cromozomul este un sir de simboluri (de obicei reprezentat ca un sir de biti). Acesti cromozomi evolueaza pe durata iteratiilor succesive numite generatii. In fiecare generatie, cromozomii sunt evaluati utilizand masuri de potrivire (fitness). Pentru crearea urmatoarei populatii cei mai buni cromozomi din populatia (generatia) curenta sunt selectati si noii cromozomi sunt formati folosind unul dintre cei trei operatori genetici esentiali: selectia, crossover, si mutatia. Selectia asigura ca anumiti cromozomi din generatia curenta sunt copiati in acord cu valoarea functiei lor de potrivire in noua generatie ceea ce inseamna ca cromozomii cu o importanta mare au o probabilitate mare sa contribuie la crearea unei noi generatii. Crossover este un alt operator genetic care reprezinta procesul prin care pe baza a doi cromozomi din populatia curenta sunt formati doi cromozomi pentru populatia urmatoare.Mutatia este procesul prin care un cromozom din populatia curenta este modificat si salvat in noua populatie.

Beneficiile folosirii algoritmilor genetici

conceptul de algoritm genetic este uor de neles modularitatea lor este avantajoas n programarea aplicaiilor capabile de optimizare multi-obiectiv se comport bine n medii zgomotoase ofer ntotdeauna un rspuns, care este tot mai bun cu trecerea timpului de calcul au structur paralel, favorabil programrii distribuite pe msur ce cunotinele despre cutarea soluiei se acumuleaz este posibil

creterea vitezei de gsire i a preciziei soluiei soluiile deja gsite sunt uor de valorificat

Domenii de aplicare a algoritmilor genetici

optimizarea oricrei probleme tehnica reglrii automate: conducerea rachetelor, curgerea fluidelor prin

conducte, reducerea vibraiilor proiectare: plantarea capsulelor circuitelor semiconductoare pe suprafaa

cartelei, reele de comunicaie, proiectarea filtrelor de semnal planificare: alocarea resurselor, manufacturarea produselor, stabilirea

traiectoriei roboilor nvare: antrenamentul RNA, sisteme de clasificare gsirea celei mai bune mutri n: ah, go, poker

energetic: repartizarea optim a sarcinii ntre centralele electrice, optimizarea licitaiilor din piaa de energie

Structura algoritmilor genetici

Se vor stabili urmatoarele ipoteze: cromozomii utilizati au lungime constanta; populatia (generatia) P(t+1) de la momentul t+1 se obtine retinand toti descendentii populatiei P(t) si stergand ulterior cromozomii populatiei precedente (P(t)); numarul cromozomilor este constant.

Etapele algoritmului: Pasul 1: t<- 0 Pasul 2: Se initializeaza aleator populatia P(t) Pasul 3: Se evalueaza cromozomii populatiei P(t). In acest scop se utilizeaza o functie de performanta ce depinde de problema. Pasul 4: Cat timp nu este indeplinita conditia de terminare se executa pasii urmatori: a. Se selecteaza cromozomii din P(t) care vor contribui la formarea noii generatii. Fie P1 multimea cromozomilor selectati (P1 reprezinta o populatie intermediara) b. Se aplica cromozomilor din P1 operatorii genetici. Cei mai utilizati sunt operatorii de mutatie si incrucisare. In functie de problema se pot alege si alti operatori (inversiune, reordonare, operatori speciali). Fie P2 populatia astfel obtinuta (descendentii populatiei P(t)). Se sterg din P1 parintii descendentilor obisnuiti. Cromozomii ramasi in P1 sunt inclusi in populatia P2. Se construieste noua generatie, astfel: P(t+1)<-P2; se sterg toti cromozomii din P(t); se executa atribuirea t<-t+1; se evalueaza P(t). Conditia de terminare se refera, de regula, la atingerea numarului de generatii specificate. Daca numarul maxim de generatii este N, atunci conditia de oprire este t>N. Se admite rezultatul algoritmului este dat de cel mai promitator individ din ultima generatie. In realitate, nimic nu ne garanteaza ca un individ mai performant nu

a fost obtinut intr-o generatie anterioara. De aceea, este normal ca la fiecare pas (la fiecare generatie t) sa retinem cel mai promitator individ care a fost generat pana atunci. Acest proces se numeste elitism.

Bibliografie
Beasley D., Bull D.R. and Martin R. R., An Overview of Genetic Algorithms, Part1, Foundations, University Computing, Vol. 15, No. 4, pp. 170-181, 1993 Dumitrescu D., Algoritmi genetici si strategii evolutive Aplicatii in inteligenta artificiala si in domenii conexe, Editura Albastra, Cluj Napoca, 2000 Garey M. R. and Johnson D. S., Computers Intractability: A Guide to NPcompleteness, W.H. Freeman and Company, New York , 1978. Goldberg D. E., Genetic Algorithms in Search, Optimization and Machine Learning, Addison- Wesley, Reading, MA, 1989 Koza J.R., Genetic Programming, MIT Press, Cambridge, MA, 1992 Michalewicsz Z., Genetic Algorithms + Data Structrures = Evolution Programs, Second Extended Edition, 1999

Oltean M., Proiectarea si implementarea algoritmilor, Computer Libris Agora, ClujNapoca, 2000.