Temele fundamentale ale liricii bacoviene: 1.

Lumea orasului de provincie, a targului sufocant, care este, probabil Bacaul, ilustreaza o lume bolnava, degradata fizic si psihic: a. Mahalaua populata de o lume ftizica, aflata in descompunere lenta, sub actiunea intemperiilor: ploaia, zapada, vantul, frigul, ceata si arsita, in nopti halucinante de toamna sau iarna: "E-o noapte uda, grea, te-neci afara, Prin ceata obosite, rosii fara zare, Ard afumate triste felinare Ca-ntr-o crasma umeda, murdara Prin mahalali mai neagra noaptea pare Si-auzi tusind o tuse-n sec amara Prin ziduri vechi ce stau in daramare" ("Sonet") b. Orasul in ruina, in descompunere, in care coexista cadavrele in descompunere cu fastul burghez, cu iluminatul electric, iar poetul, alungat din propria sa locuinta, este bantuit de obsesii, spaime si nevroze: "Odaia mea ma inspaimanta Cu braie negre zugravita Prin noapte, toamna despletita in mii de fluiere canta" ("Singur") " Copacii albi, copacii negri Stau goi in parcul solitar Decor de doliu funerar Copacii albi, copacii negri" ("Decor") c. Orasul inspaimantator, periculos pentru viata omului, in care se petrec fapte zguduitoare, cum ar fi scenele de viol: "Acum cad foi de sange-n parcul gol Pe albe statui feminine, Pe alb model de forme fine, Acum se-nsira scene de viol" ("in parc") d. Orasul vazut ca un muzeu al figurilor de ceara este ilustrat in poezia "Panorama": "Plangea caterinca fanfara, Lugubru in noapte tarziu Si singur priveam prin ochene Pierdut in muzeul pustiu."

2. Singuratatea, (solitudineA) este una din temele predilecte ale lui G.Bacovia, constituind si principala sa componenta spirituala. a. Camera poetului nu e o ambianta benefica, asa cum este

la Macedonski, un spatiu de creatie, sau ca la Eminescu, ci este un loc inspaimantator, generator de spaime: "Eu trec din odaie-n odaie Cand bate satanica ora" ("Miezul noptii") b. Dragostea si actul reflex al creatiei sunt singurele elemente salvatoare intr-o singuratate ca o tortura pentru poet, care se simte bine numai in intimitatea protectoare a camerei iubitei: "Ce cald e aicea la tine Si toate din casa mi-s sfinte Te uita cum ninge decembre Nu rade, citestenainte" ("Decembre *)

3. Natura se afla sub puterea unor forte distructive, natura bacoviana fiind o stare de spirit. a. Anotimpurile sunt obsedante si creeaza stari nevrotice: "Si toamna si iarna Coboara amandoua Si ploua si ninge Si ninge si ploua" ("Moina") b. Apa nu este un simbol al vietii, ca la Eminescu, ci este un element distrugator de materie, degradant, provocatoare de disperare, de isterie: "Si parca dorm pe scanduri ude, in spate ma izbeste-un val -Tresar prin somn, si mi se pare Ca n-am tras podul de la mal." ("Lacustra") c. Zapezi apocaliptice care acopera, astupa fara posibilitate de scapare, intreaga existenta umana: "Ninge grozav pe camp la abator Si sange cald se scurge pe canal Plina-i zapada de sange animal Si ninge mereu pe-un trist patinoar" ("Tablou de iarna") d. Print/vara bacoviana este provocatoare de isterie, de nevroza, nu este anotimpul renasterii la viata a naturii, asa cum este in lirica lui AJecsandri sau Cosbuc: "Apar din nou taranii pe haul din campie, in infinit pamantul se simte tresaltand: Vor fi acum de toate cum este orisicand, Dar iar ramane totul o lunga teorie. O, cand va fi un cantec de alte primaveri?! " ("Nervi de primavara")

4. Iubirea nu este un sentiment benefic pentru spiritul uman. a. Iubita este o fecioara palida, despletita, care canta la clavir muzica funebra, gemand ca in delir: "Iubita canta un mars funebru Iar eu nedumerit ma mir, De ce sa cante-un mars funebru Si ninge ca-ntr-un cimitir". ("Nevroza") b. Iubita este descrisa cu accente pamfletare, fata de care poetul are dispret: "Femeie, masca de culori, Cocota plina de rafinarii" ("Contrast") "Duduia vesnic citeste, Stie clavirul, pictura Si nopti de-a randul vegheaza Si poate de-aceea slabeste" ("Unei fecioare")

5. Moartea este o obsesie fascinanta, in care lipseste cu desavarsire aspiratia, este o stare de disperare, de dezagregare a materiei, a fiintei, a existentei cosmice: a. senzatia de funebru este permanenta in lirica bacoviana, fiind o componenta a eului poetic, chiar si a sentimentului de iubire: "Dormeau adanc sicriele de plumb Si flori de plumb si funerar vestmant Stam singur in cavou si era vant Si scartaiau coroanele de plumb. ("Plumb") b. moartea este o dezagregare totali, absoluta a omenirii: "Sunt cativa morti in oras, iubito, Chiar pentru asta am venit sa-ti spun; Pe catafalc, de caldura-n oras, incet, cadavrele se descompun" ("Cuptor")