FILOCALIA SAU CULEGERE DIN SCRIERILE SFINTILOR PARINJILCARE ARATA CUM SE POATE OMUL CURATL LUMINA §1 DESAVARSI Volumul II MAXIM MARTURISITORUL Raspunsuri catre Talasie Traducere, introducere si note de Pr. Prof. Dumitru Stiniloae Edifie electronica APOLOGETICUM 2005Filocalia Volumul poate fi distribuit liber pentru uz personal. Aceasti lucrare este destinata tuturor iubitorilor de spiritualitate cresting: ortodoxi, Ea poate fi utilizaté, eopiati gi distribuiti LIBER. Litcrarea fhee parte din patrimeniul spiritual al Bisericii Ortodoxe. Editia [-a la Tipografia Arhidiecezani, Sibiu, 1947 Editia a I]-a Ia Editura Harisma, Bucuresti, 1994 Editia a [ll-a la Editura Universahia, New York, 2001 © 2003 APOLOGETICUM. hup://apalageticum net hup.www-angelfire.com/Space2/carti/Sfantul Maxim Marturisitorul PREFATA TRADUCATORULUL la Editia a doua a primelor patru volume [ntucat primele patm volume din Filocalia s-au uparit fa Sibiu in ani 1947-1948 intr-tin aumar de exentplare restrims si de aceea s-au epuizat curand, mi-ant dat acordul editurii “Hansma™ si le tipdreasca intr-o a doua edifie. Serierile cuprinse in colectia Filocalia, ajunsi pand la volumul 12, au fost foarte cautate prin faptul cd descriu un drum progresiv al viefii dubovnicest, cu recomandirt din cele mai concrete. Drimul acest este cel al curifirit omultt de patimile ce-! fackid in egorsmul satisfactitlor trecatoare, fnehis onzontului viefit spirituale mereu mai bogate st vesnice. Si el nu este un drum imventat deom ef este calea fatifisadd de viata kit fisus Hristas gi ia care poate inainta cel ce crede in Ef. Hristos insusi este personificarea acestet wedi» sau, mai bine spus, El insugi este wcalea» gf a inainia fa ea ena cu a inainta in El spre finta desvargini fa care a indijat £! umanttates asumati prin biruirea cu nibdare a slbictunilor gi patimlor noastre primite de bundvoie $f a suport! cu iubire a dugmanifor pan la ristignire avdnd ca rezulfat fnvingerea. morfi! $i Vegnicia ca viafi citi a Lure ea om sa celor care sé Vor alip! Lut prin eredinta. Program! viefit desenise fn Frlocalia este un program kristologre. Este tritrea fut Hristos din puteres fut Hristos pe care if au triitorii in ef prin rugdciune tot mai 3Filocalia deasd. Este calea spre cea mat inalt? noblefe omeneascd, este singura cale care promoveazi unirea oamenifor intre et in Hristos, opusi dezbinanior care adue stata suférintt omeneasca, Separarea operet lui Hristos de fucrarea Lui ca om -unitt cu colaborarea omulut - a inceput s& fle Ricutd mai tirziu de scolastie® prin impirfirea prea strict in Teologia Dogmatica sf Morala. S-a spus cd Dogmatica are si reprezinte ce e Dumnezeu in Sine sf ce a ticut El pentru om, jar Morala ce are de ficut omui. S-a trecut peste faptul oF ceea ce face omul au face singur, ef face iatdnt de Hristos $f de Duhul Lui cel Sfint. De aceea in sensu! teologic apusean nu exist? nici un fel de scrieri care s3 descrie, asemenea celor Filocalice, drumul omului in Hristos sau al dur Hristos fn om, de felul Filocalie. in catolicism mt se ste de o energie necreatl a lui Hristos luerind in om si intinind /ucrarea omulur spre a-I face sf inainteze tot mai mult fa HAnistos. Despre o astfel de viafd in Hristos mu se vorbeste nici in Reformafiune nici in grupdrile neoprotestante. Dupi catolicism Hrstos ne-a mantuit, dind prin cruce satisfactre fut Dumnezeu pentru jignirea adusi Lui de pacatele oame- nilor, terminandi-si cu aceasta Jucrarea mantultoare si retrigdndu-se in cer, laisdnd pe pamant un infocujtor care sé imparti oamenilor meniele cagtigate de Hnstos pra satisfactia adusd de EL fa Reformafiune se merge mar departe negsindu-se aproape complet Tainele in care catolicismul au mai vede fucrarea mecreati a fui Hristos. far in gruparile neoprotestante se neagd chiar crucea li Hristos ca mijloc de mantuire $i de biruire a morfil, ba 1 se refuza fos frsus chiar numele de Hristos contrar faptulur cf si L-a dat El insugi (Mt 1616-17), nume care-L araté ca Frul Lut Dumnezeu.Sfantul Maxim Marturisitorul De aceea toate aceste forme apusene ale crestints- anuui se mulfumesc s# laude pe fisus ca pe cineva distant care le-a adus sau le va aduce rertarea de picate, firt st vada in Ef pe fucritorel mantuind gi af sfinfirt im El, trait intr-o unire tot maf mare prig rugdctune, dar si prin efortul Jor dea se asemana tof mat muit Lui prin stiinfa lor de a folos! puterea Lui spre a creste in unire 3i asemdnare cu El. Preot Prot. Dr. D. Staniloae SE Past ale anulur 1992Filocalia Cuvant inainte Cu ajutorul bunului si atotputernicului Dumnezeu, iese la lumina al treilea volum din Filocalia. Cerem iertare cititorilor cd vohumul acesta eo hrand duhovniceascimai grea, Dar insemnitatea acestei scrieri a Sf. Maxim Marturisitorul € prea mare ca si nu ne fi simtit ispitifi si o publicim. Volumele urmitoare vor fi aproape toate cu mult mai ugoare, Volumul de fat cuprinde una din cele dou opere mai mari ale Sf. Maxim Marturisitorul, intitulati: “Despre diferite locuri grele din Sf. Scripturd™, scrisi pe la anul 631- 633° si adresati egumenului Talasie, din care pricind ii spunem pe scurt “Raspunsuri citre Talasie, Motivul care ne-a indemnat si dim in Filocalia aceasti operi este urmiito in Filocalia greacd se cuprinde din opera Sf. Maxim, pe lingi Capetele despre dragoste, Taleuirea la Tatal nostru $i Capetele gnostice, inch o scriere in Cinei sute de capete intitulati: “Diferite capete teologice, economice gi despre virtute gi pScat’.’ Dar intrucat prin ' Vezi introducerea la val. [fal Filocalici romance. ® Migne P. G. 90, 1177-1400. xeodhaxt Gnokopwcc 12 Kai oleavopiKd kai epi dperiis Koh xaxias, In Filocalia greac ele formeaz’ un corp cu Capetele gnostice, aleimind In un loc 700 capete, dintre care Capetele gnostice sunt date ca suta intdi gi a dowa, iar acestea ca suta a Ireia pind la a yaptea. Filocalia ed. I, p. 232-256, 256-316. Dar tithul eclor 200 capete prime ¢ deosebit deal celor $00 din unm, de unde se vede c& sunt dou’ opere adunate la un Joc. Titlurile coincid eu eele din P.G. 6Sfantul Maxim Marturisitorul cercetirile lui W. Soppa’ si M. Th. Disdier‘ a stabilit ci din aceste Cinci sute de capete 422 sunt extrase literale sau aproape literale din “Raspunsuri catre Talasie* gi din Scoliile ce-o insotesc, ne-am gindit ci e preferabil si dim aceasti scriere in intregime pentru a intelege mai bine cugetarea Sfantului. La aceasta ne-am simfit indemnafi cu atat mai mult, cu cat in urma acestor constatiri sunt puternice motive si se creada ca nu Sf. Maxim insugi a aledtuit cele Cinci sute de capete, compilindu-le din operele sale, ci lucratea aceasta a intreprins-o un autor de mai tarziu, poate chiar pe Ia inceputul veacului 12. Parerea aceasta se intemeiazi pe faptul c& Scoliile la “RAspunsurile citre Talasie*, care au furnizat nu mai putin de 221 eapete din cele cinci sute, nue probabil si fie ale Sf. Maxim, ci ale cuiva care a trait dupa el, E drept ¢& in “Cuvantul inainte“ al Scoliilor - care e de-o obscuritate pe care Sf. Maxim n-a egalat-o poate niciodati® - autorul lor igi afirma identitatea cu autorul “Raspunsurilor citre Talasie’.* Dar uitind de aceasta, adeseori prezinti, in diferite Scolii, ideile din “Raspunsuri* cu cuvantul: “zice* (“zice Sf Maxim”, adica), aratand deci pe autorul “Raspunsurilor’ ca deosebit de sine. Apoi autorul Scoliilor lauda uneori limpezimea, adancimea, eleganta explicirilor din “Raspunsuri®, ceea ce near fi putut face insusi Sf. Maxim. De multe ori apoi Scoliile se reduc la doui trei cuvinte, care nu aduc nici o contributie la infelegerea ideilor din “Raspunsuri", Prin aceasta ele se videsc ca simple notiri * Die diversa Cipita unter den Schriften des hl. Maximus, in deutscher und quellenkritischer Beleuchtung, Dresda, 1922, in 8, p. 135. * Une ocuvre douteuse de Saint Maxim le Confesseur, Les ¢ing Centuries Theologiques, in Echos d’Orient, 34, 1931, p..160-L78. °M. Th. Disdier, 0. ¢.,p. 164 *Vezi PG. 90, 265: Filocalia remind, vel, IIL p. 18. 7Filocalia pe care le-a ficut un cititor atent, dar nu ca expliciri reale, cum ar fi trebuit si fie daca insusi Sf Maxim s-ar fi gandit apoi si faci prin ele mai de infeles anumite pasaje din scrierea sn.” Afard de aceste motive, scoase din textul Scoliilor, mai sunt si unele indicii externe care ne intirese propunerea cA ele sunt de mai tirziu. Patriarhul Fotie cunostea “Raispunsurile catre Talasie“, cum arati descrierea ce le-o face* dar se pare ci nu cunogstea Scoliile. Deci e probabil ca Scoliile 24 fi fost aledtuite dupa 857, cand a seris Fotie, Apoi pati din Scolii mustri pe Nil cel tanar,” personaj care trebuie identificat cu discipolul lui loan Italul (de pe la 1040) gi de care spune Ana Comnen, ci a fost condamnat la Constantinopol de un Sinod pe timpul imparatalui Alexie Comnen (1108-1118), pentru c& sustinea teza momofiziti ci omenitatea lui Hristos a fost indumnezeit prin fire (qu Ger vey vo Td Mpochypya) neintelegand nimic din uniunea ipostatic’." Deci sau aceste patru Scolii sunt adaugate ulterior, lucm care s-ar cere dovedit printr-o cercetare a manuscriselor, sau Scoliile in intregimea lor sunt serise abia pe la sfargital veacului 11. in acest caz nici cele cinci sute de Capitole nu sunt scrise ' Disdier, 0. ¢.. p. 165. * Biblioteca, cod. 192, P. G. 103,-637A+45C. * Scotia | la Risp. 42,p. 149 (P. G. 90,409); Scolia 9 la Rasp. 53, p. 232 (P. G, 90, 508); Seolia | la Rasp. 62, p. 360 (P.G. 90, 661); Sealia 14 la Rasp. 64, 9.415 (PG. 90, 729), \” Alexiada, eartea X, P.G. 131, 697-700, In acest sens trebuie corectath waducerea Seoliei | la Rasp. 62, p. 360, unde am redat pe quai@eattal cu: cei ce socotese ef firile stau de sine. Cred of termenul grecesc a trebuit s’ fie fusca gi inseamnd: cei ce sustin indumnezeirea prin fire.Sfantul Maxim Marturisitorul inainte de acest timp. lar cum aceste Cinci sute de capitole sunt atestate de manuscrise din v. 13, compilarea lor trebuie si se fi facut in cursul veac. 12, probabil pe la inceputul lui! Dar ar putea intreba cineva: Dacd Scoliile provin de la un alt autor gi dintr-un timp atit de tarziu, de ce le-am tradus gi pe ele in acest volum? Pentru ci daci nu toate, cel putin o bund parte din ele aduc deslusiri insemnate ale ideilor din “Rispunsuri“, sau inregistriri prefioase. (De pild& Scolia 20 gi 21 In Rasp. 65). In ce mA priveste confinutul scrierii “RAspunsuri citre Talasie", el este atat de bogat, incat cu preu poate fi rezumat. Opera aceasta s-ar cere mai degraba lArgita prin tileuiri, decat comprimati intr-un rezumat. Rezumarea este cu atat mai grea, cu cat ea mu desfisoari in forma sistematica confinunil ei de idei, ci-1 prezinti imprigtiat gi cu reveniri, din prilejul talcuirit unor pasaje obscure din Sf. Scriptura, in a caror ingirare nu se poate constata vreo ordine oarecare. © alti greutate in calea unei rezumiri este earacterul scrisului Sf. Maxim. Chiar un Fotie s-a plans ci stilul Sf. Maxim este incdreat, greoi si obscur, ocolind exprimarea directi si iubind metaforele. Dar cercetitorii mai noi au constatat ci dac& scrisul lui, se pare greoi, aceasta se datoreste nu unei ingrimadiri de cuvinte fara rost, ci tocmai extraordinarei bogatii de nuanfte a cugetirii sale, cireia ji corespunde o tot atat de mare bogitie de cuvinte. Tixeront a putul spune: Maxim este un mistic care totedati e $i un metafizician $i un ascet, care din contactul cu filosofia " Didier, o.¢., p. 166. PG, 90, 268,Filocalia aristotelici a cagtigat o stringent $i o preceziune a cugeti care in zadar ar fi cautata la Areopogitul"."? Gindirea larg cuprinzatoare, adanca gi armonica a Sf Maxim, gi-a gasit o prezentare yrednici de ea in cartea de-o extraordinari densitate, temeinicie si pitrundere a lui Hans Urs von Balthasar, intitulata: “Liturghia cosmica*." fn teologia ortodox’ acest uriag al cugetirii cregtine - poate cel mai mare dintre toti - nu si-a gasit inci o prezentare demna de el. Gandul de-a incerea o asemenea intreprindere stirneste un sentiment aproape paralizant. Sentimentul pe care il trezeste un masiv alpin la gindul de a-1 imbritisa, in orice caz, intreprinderea de-a prezenta pe Sf. Maxim reclama un timp indelungat pentru a fi dust la un sfargit eat de cat multumitor. Altfel tot ce-ai spune despre el. fi se pare o impietate, o prezentare a muntelui prin citeva firamituri de plank zgariate din el, sau printr-un desen stangaci care deformeaza $i coboari majestatea covargitoare a lui. Aga este, desigur, gi ceea ce se va spuné mai jos despre cugetarea acestul Sfant, desfiigurati in “Raspunsurile chtre Talasie™. Unghiul din care vede si explicd Sf. Maxim totul este Logosul divin, El da sens vietii omenesti si El umple de sensuri (de ratiuni) toate lucrunle tuntil, in legitura cu care se traieste intr-un fel sau altul aceasti i. Normal omul prin Logosul din sine, trebuie 54 fie impletit cu Logosul divin g1 cu rafiunile lucnurilor, Dar prin ciderea in pacat s-a ascuns deodati cu Logesul divin, atat ratiunea personali cat gi rafiunile din lume. Omul a cizut in zona ingusti a simfiril, prin care " Procis de Patologic (1934), p, 395. “ Kosmische Liturgie, Fr. i. Br. L941.Sfantul Maxim Marturisitorul timane donr la suprafata sensibilA.a lucrurilor. Prin aceasta a devenit irational. * Simftirea are intai intelesul de perceptie a simturilor, de Iuare de cunoastere prin simturi, firi nici o calificare morali sau imorali, Ca atare ea e lisati de Dumnezeu, pentru ca prin ea mintea, sesizind ratiunile din lueturile sensibile, si urce spre cunoasterea lui Dumnezeu.* Dar la ea se asociaza foarte usor o plicere sau o durere, intrucit unele aspecte materiale ale lucrurilor sunt favorabile trupului, altele defavorabile. Simtirea ca plicere sau durere prilejuiti de lucruri ¢ simfirea cea condamnabila, intrucat il leagi pe om de suprafafa materialA a lucrurilor, ficiandu-1 s4 uite de sensurile lor mai inalte gi peste tot de ordinea spiritual. Plicerea si durerea aceasta legath de simturi n-a avut-o omul la inceput, dar a avut in el o oarecare capacitate de-a se bucura cu mintea de cele inrudite cu ea, de cele spirituale. Dar omul a coborat aceasti capacitate de pe planul spiritual pe cel trupesc, unind-o cu. simtirea. S-a produs, prin voia omului, sau prin neatentia gi lipsa unei voiri statornice, un transfer al capacititi de plicere de pe planul spiritual pe cel biologic. Astfel omul si- a mutat plicerea prin mijlocirea simturilor spre cele sensibile."” Aceasti lipire a omului de cele sensibile, fiind o cAdere de la legitura cu ordinea spirituala, e si o cidere de la firea sa, o cidere intr-o existenfa paranaturall (de la xotc gbaw la mapa péow).” Caderea mu consti numai in faptul c4 omul lucreazi exclusiv cu simfurile, ci ea are un caracter total gi inseamma o pervertire a modului natural de a lucra, ® Introducere, p. 9; P. G. 90, 253. ' Introducere, p. 1:P.G.90, 248. Riisp. 61,333; P.G. 90, 628 * Ibid,Filocalia degi pervertirea inseamnd totedati o exagerare a lucririi prin simfuri gi o ridicare a acestei lucriri la rolul de conducatoare. Caracterul total gi pervertit al caderii se arata in faptul ci simfurile nu lucreazi nici acum singure, ci mintea (sau cugetarea) se pune in slujba lor, niscocind moduri de plicere din contactul lor cu suprafata material a lucnurilor, in starea de curitire cugetarea ined era prezenti in simfire, dar nu ca sa slujeascd simtiri vederea plicerii, ci ca si se desprindé din aspectele sesizate prin ea ratiunea Tuenurilor, starea de curitire mintea era simfire, dar gi deasupra ei, conducand simfirea din simfirea insagi. Acum e “eoborati™ cu totul in simtire, sau sub ea, fiind condusi de aceasta, intr-un anumit fel omul cazut, desi a devenit irational, totugi n-a concediat cu totul rafiunea, ci aceasta a cAzut si ea cu el, pirisindu-si scaunul ei de judecitor drept gi impartial gi fiurind argumente in favoarea patimilor, Astfel omul e mai jos decat animalul, “pe care |-a intrecut in. irationalitate, mutind ratiunea cea dupa fire in ceea ce € contrar firii*.” Dar pervertirea aceasta a cugetiril i cidere implicd si o pervertire a simfurilor. Caci simturile care nu mai sunt c3liuzite de ratiune, actioneazi contrar firii i, ptin exagerarea pitimagi a lucririi lor, starea de Lipirea de latura vazuti a lumii prin simfire gi cSutarea plicerii ce o poate aceasta oferi trupului, precum gi fuga de durerea ce poate proveni din ea, dau nastere tuturor patimilor, ca tot atitia clesti prin cate ne fine suprafata sensibild a lumii pringsi de ea. Mai bine zis seva care hrineste sau se misca in toate patimile este tubirea trupeasci. ? Introd. 9 PG. 90.253, Rasp. 65: P, G. 90, 749.Sfantul Maxim Marturisitorul de sine (pt.avtia), pe care cauti omul si si-o satisfacd in legarur& cu suprafata maseriala a lumii.?! Un mare rol detine in conceptia Sf Maxim plicerea gi durerea. Cautarea plicerii nagte un gir de patimi, fuga de durere alt gir.” Dar intre placere si durere este si o cauzalitate reciprocd neconteniti. Ele se succed ca intr-un cere vicios. Chutind plicerea, omul va avea in mod sigur, dup gustarea ei, durerea. lar fugind de durere, cauti seipare in bratele plicerii, ca si dea dincolo de ea de o durere gi mai mare. Nu poate rupe nimeni acest cere de fier al plicerii gi al durerii, ca si rimani. numai cu plicerea. Cine cauti plicerea dai. ite durere, cine fuge de durere di prin plicere tot de dure- * Dar de aici nu rezulti un fatalism. Aceasti inlinfuire ce fi biruiti. $i nu treptat printr-o imblanzire in cursul multor reincarmari, ci printr-o sarire in afari de cercul plicerii si durerii: E necesar si stai neclintit gi la ispita pliceni gi la amenintarea dureni, ca un ac de balanti imobilizat. Aceasta e starea de nepitimire, starea ontului nepatimas.” Ea mi e ins o nesimfire de cadavru, in sensul apatiei budiste. Pentru a intelege acest lucru trebuie si vedem inst de unde a aparut plicerea si durerea trupeasca. Plicerea si durerea trupeascd s-au putut nagte prin faptul cd omul ca fapturi marginiti a fost dotat de Dumnezeu, cum aritam mai sus, cu capacitatea dea se bucura de ceea ce-] intregeste pe planul esential sau spiritual 7 Inte, 10; PG, 90, 256 C. = Thid. © Introd. 9; P.G. 90, 253. *“Deci cel ce nu doregte plicerea trupeased gi nu se teme de durere, a ajuns nepatimitor, C5ci deodati cu acestea gi cu iubirea trupeasc’ de sine, care le-~a ndscut, a omorit toate patimile ce crese prin aceasta $i prin acelea’, Introd. 14; P..G. 90, 260-261, 13Filocalia al fiintei sale, adici de Dummezeu, si de a se indurern de imputinarea vietii sale spirituale prin indepartarea ei de izvonul adevaratei sale existente. Numai lui Dummezeu mu-I e dat de-a alterna bucuria cu durerea, sau micar de-a incerca. © bucurie noui, printr-un plus de viata ce Lar veni din afara, odaté ce e nesfargit: Dar omul avand gi o laturd trupeased, capacitatea de bucurie sau de intristare ce-o are in totalitatea flintei sale, s-a obignuit si se actualizeze ca plicere pentru ceea cei sporeste viaja trupeased - pirindu-i-se cf aceasta e © sporire a fiinfei sale integrale - gi ca.o neplicere pentru ceea ce-i restringe prosperitatea trupeasch - confundind iarisi trapul cu totalitatea fiintei sale. lar cele ce-i sporese sau imputineaz’. iafa trupeasea sunt lucrurile sensibile. Astfel prin cidere, binele $i riul pentru om s-au limitat la ceea ce-i bine si ri pentru trop, adici la lumea sensibili; aceasta-i cunogtin{a, sau falsa cunogtin{a la care a ajuns prin cidere, cunogtinta pe care lea dat-o lumea ca pom al cunostintel unui astfel de bine gi astfel de riu. Astfel omul n-a mai socotit ci binele sti in planul spiritual gi n-a mai socotit nici riul ca lipsi a ‘bunurilor spirituale.”” Ci plicerea si durerea n-au aprut din nimic, ci sunt © intoarcere spre cele materiale a unei energii prin care onuul € menit si caute cele spirituale si sa evite pierderea lor, se arat gi din faptul cA atét pentru cAutarea si bucuria de cele bune, cat si fericirea gi intristarea de cele rele, sufletul omenese are cate o facultate: a poftei $i a mAniei, Aceste facultiti nu s-au nascut prin orientarea omului spre cele sensibile, ci prin aceasta s-au pervertil gi ele, ca $1 ratiunea, ca $i simtirea, intorcandu-se spre ceea ce nu trebuie, sau % Introd, 12, P. G. 90, 257; Rasp. 43, p. 191; G. P. 90, 412-413; Intreb, 21, p..62 unm. P. Gi. 90, 312. 14Sfantul Maxim Marturisitorul Tevirsindu-gi intreaga energie gi simfire. Asa se explici gi aparitia afectelor conforme cu firea, dup ciderea in pfcat a omului. Aceste afecte sunt: pofta de mincare si placere de ea, frica de durere si de moarte, un fel de manifestiri ale instinctelor de conservare trupeasci. Pani sunt finute in fraul ratiunii, limitindu-se la ceea ce e necesar existentei trupului, aceste afecte sunt ireprogabile. Dar cAnd sunt satisficute cu exagerare, ele devin patimi picdtoase”* De aceea ele nu trebuie suprimate cat tiim pe pamiint. Dar la viafa viitoare nu se mai muti cu noi. Propriu-zis, in viata viiteare, cdind vom fi “mini pure“, nu se mai poate vorbi nici de poft si manie, cdci nu mai au miscarea reflex pe care o au in viafa de aici, o dati ce numai Dumnezeu lucreazi atunci in om. Dar tot rinvin intr-o oarecare forma gi anumeé cea dintii ca “vigoare nesfirgiti a dorinjei ce se desfati. deele'.” Dar dacd-i aga, iegirea din cercul de fier al plicerii gi durerii trupesti mu inseamni o incremenire in nesimfire, ci ridicarea la o alti placere si la o alti vigoare de ordin spiritual care, departe de a4 slabi firea, fi dau adevarata intirire. Dar acum si vedem cum a devenit cu putinfi ca omul si sari din cercul pliceni $i al dureni trpesti, sau si se elibereze de patina? Putinia aceasta i-a dat-o coborarea si lupta Logosului in tup. Dupi ce omul cizuse din legitura 31 vederea cla a Logosuhii prin ratiunes din sine si prin rafiunile din lume, in mocirla infunecoasi a latuni vazute a limi, in care orbeckia purtat de simfirea lipsiti de vederea ratiunii, tot Logosul a intreprins s4-I scape, coborandu-se insusi pe cAmpul de lupta in care zicea omul invins. Lupta ce-o intreprinde Logosul acum #1 pe care ajutati de el trebuie si o intreprindem gi noi, ia un ® Riisp. p. 20-21; P. G. 90, 269. 7 Rasp, 55, p. 266, 267; P..G. 48D. 549B. 15Filocalia caracter ascetic. Trebuie si se dea o lupti in firea omeneasci insisi pentru a se risturna dominatia simtirii asupra tafiunii 51 cugetiirii, pent a se lua valul simtirii de pe cugetare,” ca aceasta si poati vedea mzele Logosului in lume gi pentru a-L. intui si dincolo de lume. Mai bine zis insisi simfirea trebuie eliberati de plicere si durere, care-i injecteazi pomirea neinfrinat\ spre cele sensibile; trebuie ficutd unealti neutra de cunoastere in mina cugetini, in alti termeni trebuie “retrasi mintea din simtire?’ precum trebuie retrasi pofta si mania cu plicere gi durerea lor si indreptate spre cele spirituale. Aceasta ¢ totuna cu eliberarea fini omenesti de patimi sau de atractia plicenii si de frica durerii, prin infringerea iubirii trupe;ti de sine, $i precum omul slibinogii de picat, omul eXzut din legitura cu Logosul, e totodati un om robit de latura matenala a lumii, hopta de eliberare ce trebuie pornita in firea omeneascd, trebuie sf fie totodath o lupti de desclestare din aceasti laruri materiali a lumii. in contact cu lumea cade omul, intro atitudine fai de ea trebuie si se gi ridice, Prin lumea redusi numai la latura material cade, prin lumea redescoperiti in adancurile ei spirituale se ridici spre Dumnezeu: Lupta aceasta de intirire gi de restabilire a fini omenesti trebuie s-o pomeasc’: Logosul intai in omenitatea ce gi-n luat-o ca pargii a intregii fir omenesti, apoi in fiecare subiect omenesc in colaborare cu el. Aceasta pentru ci numai cu puterea dumnezeiasc’ ea putea fi dusa la bun sfaryit. El a luat agadar din aluatul fini omenesti expusi asalturilor celui rau, care © ispiteste cu plicerea gi o * Cugetarea sau mintea ¢ fija omului, ¢ adevirata manifestare a lui ea fiintd spirituali. Cu aceast’ fai descoperith webaie si oglindease’: slava Logosului din sine gi din lume ea un alt Moise. Introd. p..15; P. G. 90, 261. * Introd. p. 1; P..G. 16Sfantul Maxim Marturisitorul infricogeazi cu durerea, atrigand-o prin acestea in toate pati- mile. Cezand ci nu e decat om, Capeteniile si Stipaniile acestei lumi s-au apropiat si de El, dar El le-a infrant, intrucat firea Lui intirith. de puterea dumnezeiasci a stat neclintiti Ja ispita prin plicere gi la amenintarea cu durere.” Logosul n-a avut in firea omeneasci ce-a luat-o patimile condamnabile, dar a avut afectele conforme cu firea, care la ceilalti oameni indati ce vine ispita prin plicere se prefac in piicate. Deci avand aceste afecte, a aritat ci firea omeneasc’ poate sta tare in fata plicerii si a durerii, firk a fi hpsita de afectele ei naturale. El a procurat astfel prin firea. lui intariti, imunizati. impotriva patimilor, un aluat care a rimas in solidaritate cu toati frimantitura firii omenesti. Fiecare om, dacd sti prin credinjai in legiturd cu Hristos, poate cstiga aceasti trie, aceasti imunifate. Aceasta o poate mai ales prin faptul ci Hristos insugi e in el, ajutiindu-! la lupta de intirite a firii, de eliberare de patimi, adicd de restabilire a rafiunii $1 a mintii ca organe de unire cu Dumnezeu. Nu stiruim asupra metodei aminunfite, sau asupra tuturor etapelor pe care trebuie sf le parcurgi omul pe drumul pe care trebuie si suie de la triirea prin simfirea oarbi si pitimass, inecati in mocirla materiali a lumii, pan’ la tri lumina lui Dumnezeu, arfitati in mintea Sa si in tatiunile lumii, Notim numai fazele de capetente. Prima fazd este aceea a curajini de patini si a dobandini virtufilor. Aceastd fazi nu suprimd simfirea, dar o face sii redevind puri lucrare de cumoagtere, liberi de plicere gi durere, Asa ¢ posibild. virtutea, prin care omul nu rupe legaturile cu lumea, ci se elibereaza de robia in care ea il fine prin placerile si utilitatile materiale ee le oferi. Omul foloseste lumea acum in cadrul strict al necesitafilor naturale $i pentru refacerea prin dragoste a legiturilor cu in © Risp. 21, p. 62 wm.; P. G. 90,312. 17Filocalia semenii, adicd a rel a firii omenesti, Eo pene biruinfi a spiritulul in om. Sa sa realizal “prin duh" sau " duh", adicd puterea Duhulu Sfant treeand prin adancul spiritual al omului intireste rafiunea si curateste lucrarea simturilor.* Prin virtute omul e ridicat de la starea contrara firii, la cea dupa. fire. Omul virtues e ormul ce vieluieste in acord cu firea sa, omul cu firea restabilita, adica cu firea intirita, dat find cA virtutea e ‘tire spirituald, ca deprindere neclintiti in bine. Dar intrucdt fiinja virtufii ca tarie o avem de la Hristos (care e¢ fiinja virtutii), primul efect al harului lui Hristos ¢ restabilirea fini, Viata conforma cu firea nu ¢ o viafi din puterile exclusive ale natuni umane, ci ¢ 6 ViafA aga cum ¢ cenit de sensul, de “ratiunea" firii, aga cum e necesard pentru ca firea si existe in normalitatea i”? in faza aceasta un mare rol are rafiumea, ca factor ce dirigueste simtirea, ca factor de judecata obiectiva.”' De pe treapta aceasta, care e o prima ridicare a omului din temnifa simfini oarbe spre Logosul dumnezeiese ne, omul se inal|é pe treapta a doua, care este aceea H in¢é in lume. Acum Rafiunea divin’ nu mai lucreaz’i: numai ascunsi sub virtuli, se aratd prin striveziul naturii gi al Seripturii. Legdtura omului cu Logosul divin devine mai vadita deci si mai pulernicd. +! “Caci acolo unde simtirea © cdrmuiti de rajiune, trupul ¢ lipsit de toatl plicerea cea dupa fire, neavand simpirea slobodd si dezlegatd de lasturile rationale, ca si slujeascd plicerii®, Rasp, 38, p. 305; PG, 90, 597. * "in cei ce au mogtenit numele lui Hristos..Duhul mig’ rajinnea naturall, Rasp, 15, p.49,P.G, 90,297, 8 “CArkr modurile virtufilor conforms cu Jegea natural’ 9/ rafiunile eunogtinjel din legea duhowniceasel, pe care le dezviluie prezenya lui Dumnezeu Cuvantul $i eare readue firea la ea insdgi gi la cauza ei, prin ‘virtute gi cunogtingi. Rasp. 39, p. 134: P.G. 90, 393 A, ™ Risp. 58, P. G. 90, GOL, “Destivargit este cel ce a invins plicerea $i durerea trupului prin rafiune™. 18Sfantul Maxim Marturisitorul Vederea aceasta se numeste contemplajie naturala, nu pentru cA s-ar face exclusiv cu ajutorul putenlor naturale de cunoastere, ci pentru ci pe de o parte se indreapli spre natura, pe de alta pentru ci ea presupune o natura umana restabilita. Cunoaslerea aceasta nu e alal o cunoastere prin rafionamentul deductiv, cat o infelegere simpli, reprezen- ‘and o noua ridicare a onvului de Ia rajiunea discursiva, care @ proprie mai mult fazei virtuoase, la cunoasterea simpli, intuitiva a mintii.> in sfargit de pe aceasta treaptd suprema a activitafii fiinjei sale, emul e ridicat deasupra sa insugi, umplindu-se exclusiv de lucrarea dumnezeiasc’ necreata, devenind adica Dumnezeu dup har. Aceasta are loc dup ce inceteaza toatd lucrarea creati a naturii sale, chiar gi intelegerea simpli a minfii intr-o moarte misticd sau intr-un Sabat deplin, dat find ci mintea nu se mai mised spre lucrurile create, marginite, ci s-a intalnit cu Dumnezeu cel infinit, in fafa cAruia trebuie s4 renunje la orice incercare de a-L cuprinde. Atunci mintea nu mai cunoaste pe Dumnezeu in mod poziliv, ci intr-un chip apofatic. prin ticerea cea mai presus de grai si prin negliinfa mai presus de orice infelegere. Prin ascezd omul s-a curdtit de tot ce este riu in migedrile lui Inupesti gi cugetiitoare, ca pe urmi si se goleascd de orice continut creat al sufletului, ca si se poati umple de Dumnezeu.”* Acum onvul s-a ridicat la o viagi mai presus de fire’? Energiile dumnezeiesti vor spori in noi la nesfarsit, 4 Rasp, 59, p. 332; P.G. 90,616; Rasp. 60, 329; P, G90, 624. * “lar Simbita este desiivirgita nelucrare a patimilor si incetarea totali a misclrii mingii in jurul celor create si treeerea desivirgitl la Dumnezeu, in care cel ce a ajuns prin Virtule si cunoagtere, nu mai trebuie " Cum poate cineva sf creadi, ci va lia toate cate fe cere, odati ce numai Dumnezeu stie daca if foloseste ceea ce aré, sau nu? Deer dacd din negtiinfd cere ceea ce mui Joloseste, cum if va da? Jar dacd au ff di ceea ce su-i foloseste, dar a ceruf din nestinfd, cum poate cineva si creadi ef orice cere va fua gf va fi lu? R&spuns. Toate intrebirile acestea au fost dezlegate pe scurt in rispunsul de mai inainte. Pentru ci numai celor ce 5tiu cum 84 creada le este dat si stie ce trebuie, gi care lucruri 83. le ceari. Cici “cunostinta nu este a tuturor, “4 precum nici credinta. De altfel insugi Domnul a zis: “CAutati mai intai imparatia lui Dumnezeu si dreptatea Lui, ?”° indemnandu- ne adici 34 ciutim inainte de toate cunogtinta adevSrului si in al doilea rand exercitarea in implinirea datoriilor morale. Prin aceasta a aratat limpede ci cei credinciogi trebuie si caute numai cunogtinta dumnezeiascd gi virtutea care o impodobeste prin fapte.”™ Dar trebuie s& stim cA sunt multe =) Marew 11.24. = TI Tesaloniceni 3, 2. = Matei 6, 37. ™* Sunt aratate in ordine inversi cele dou’ wepte ale wreugului duhovnicese. 148Sfantul Maxim Marturisitorul cele care trebuie ciutate in wederea cunogtintei lui Dumnezeu gi a virtutii de citre cei ce cred. De pilda: izbavirea de patimi, ribdarea incercirilor, rafiunile virtutilor, chipurile luecririlor, dezridicinarea afectiumii sufletului fati de trup, dezlegarea simfurilor din legitura (relafia) cu lucrurile sensibile, retragerea desivargitii a mintii din toate cele create gi seurt vorbind nenumarate alte lucruri care sunt de lipsi pentru alungarea rautigii gi a nestiintei si pentru dobindirea cunostingei gi a virtufii. De aceea pe drept cuvant a spus Dommnul: “Toate cite vefi cere, crezind, veti primi, El s-a gindit la toate cate ajuti Ia cunoasterea lui Dumnezeu gi Ia virtute. singurele cate trebuie si le ceari cu. gtiin{i gi cu credinfi cei evlaviogi. Cici toate acestea folosese si de aceea le di Domnul cu siguranfa celor care le cer. Prin urmare acela care cere numai de dragul credintei, adic al unirii mijlocite cu Dumnezeu, toate cite ajuth la infiptuirea acelei uniri, cu sigurantii c4 le va lua. Dar acela care cere firl acest scop, alte lucruri, sau chiar pe cele inainte pomenite, nu le va primi, CAei nu erede, ci ca un necredincios isi urmireste slava proprie prin cele dumnezeiesti. intrebarea 35 Deoarece Cuvantul s-a feut trup, $f mu numar tnup, cf $f sdnge $i case, iar pe de alta parte ui se ponincesfe sd mancim trupul gi si bem sangete,”' dar oasele si nu le zdrobim,” te rog si ma invefi ce inseamnd aceasté impartire intreitd « Cuvantulw Seut om? "Joan 1, 14,6, 41; 19, 36. = Brod 12,46. 149Filocalia Raspuns Hotirfindu-se 34 coboare in fiinti, precum numai El a stiut, Cuvantul cel mai presus de fiinti si Facitorul tuturor celor ce sunt, a adus ratiunile naturale ale tuturor luenurilor vizute gi cugetate (inteligibile), impreund cu intelesurile necuprinse ale propriei dumnezein. Dintre acestea ratiunile celor cugetate sunt singele Cuvantului, iar tatiunile celor sensibile sunt trupul Lui vazut. Deci Cuvantul fiind Invaritorul tuturor rafiunilor duhovnicesti, att a celor din lucrurile vizute, cat si al celor din realititile inteligibile, dup cuviinfi si cu drept cuvant di celor vrednici si mindnce, ca pe un trup, gtiinja cuprinsi in rafiunile lucrurilor vazute gi si bea, ca pe un sange, cunostinta aflitoare in rafiunile celor inteligibile (1). Pe acestea le-a pregitit infelepciunea in chip mistic inci de odinioara, dregind vin gsi aducind jertfe, precum se spune la Proverbe.? far oasele, adied ratiunile mai presus de intelegere despre dumnezeire, care depisesc in chip nesfargit toatl firea creati, nu le di, neavand firea celor create vreo pulere ca si intre in legatura (relatie) cu acestea™ $i iarasi, trupul Cuvantului este virtutea adevarati, sangele cunostinta fari de greseala, iar oasele teologia (cunogtinta Iii Dummezeu) cea negraith (2), Caci precum sangele se preface in forma trupului, tot aga cunogtinta se preface prin fiptuire in virtute.”* Si precum =* | Proverbe 9, 2. ™ Firea noastri creat nit poate cunoagte prin puterea ci finit’ cele ale lui Dumnezeu, i numai dae’. primegte puterea Lui Durmezeu, ea prin El s& ounoased ale lui. *° Cunogtinta gencrala duce la virtute, iar virtutea duce La o cuno stint specialt. 150Sfantul Maxim Marturisitorul oasele sustin singele gi trupul, la fel ratiunile mai presus de orice intelegere despre dumnezeire, aflandu-se in sanul fapturilor, creaz’ gi sustin in chip nestiut fiintele lucrurilor gi dau nagtere oricitei cunostinte gi virtuti- lar dacd ar spune cineva c4 si ratiunile Judecdtii $i ale Providenjei pot fi socotite trupul si sfingele, ca unele ce vor fi cindva maneate ¢i biute, iar ratiunile negrdite despre indumnezeire, ascunse in acelea, ar spune ca sunt oasele, nu a cizut, cred. din adevir. Sau poate trup al Cuvantului mai este $i reintoarcerea desAvargiti a firii la ea insisi $i restabilirea ei prin virtute si cunostinti, singele, indummezeirea care o va tine prin har in fericirea vegnicd, iar oasele, insisi puterea necunoscutd care va susfine firea in fericirea vegnicd prin indumnezeire. lar dacd ar spune cineva, printr-o tAleuire mai subtire, ci trupul este modificarea de bunfvoie prin virtuti, singele desivargsirea prin moartea pentru adevar la vreme de strimtoare, jar oasele ratiunile prime despre Dumnezeu, care nou ne sunt inaccesibile, bine ar spume gi acesta gf n-ar cidea de la infelegerea cuvenita. Scolii 1. Vorbeste de fiinta, de puterea si de lucrarea fiecirei fipturi. Acestea se vid la toate fpturile gi prin ele € cunoscut Dumnezeu ca Facitor, Proniator 5i Judecdtor, Sau vorbeste de cele dou’ parti din care se alcituiese faipturile, adica de materia si forma celor sensibile, sau de fiinta 31 accidentul celor inteligibile, sau de virtutea si cunostinta, prin care se face cunoscut celor vrednici Cel mai presus de cunoastere, 151Filocalia 2. Teologia negriita este negtiinta totala in sens de depagire, care este atat de necunoscuti, pe cit se cunosc cele ce pot fi cunoscute in chip natural. 3. Prin sfnge intelege indumnezeirea, care va fi viata celor ce se vor invrednici de ea. Caci singele e simbolul vietii. Intrebarea 36 Ce inseamnda tnipurile gi singele animalelor necu- vdatdtoare, pe care aducdadu-le Israelitenti lai Dumnezeu, tupurife le mancau, far sangele ou, ci-1 vdrsau in cere ia temeiia altarali?™ Raspuns Cei ce slujeau odinioari lui Dumnezeu in umbra legii, inchipuie pe incepatorii in evlavie. CAci $i acestia de- abia pot 84 infeleag’ dispozitiile vizute ale simbolurilor cu. inteles de tipuri. Dat fiind agadar ci nu acelora |i s-a dat in primul rind legea, ci noud, cici prin noi se desivarseste duhovmiceste, care yietuim dupa pilda lui Hristos, si cercetim cu evlavie ratiunea jertfelor de atunci. Incepatorul in eviavie, invatind si cunoascd faptele dreptitii, se indeletniceste numai cu fiptuirea intr toati ascultarea si credinta, maneand cele vazute ale virtutilor ca pe nigte trupuri (1). Ratiunile poruncilor, care alcdtuiesc cunostinta celor desivargiti (2), el le lasd lui Dumnezeu prin credinta, neputindu-se intinde cat tine lungimea cunostintei. Cici altanil este simbolul lui Dummezeu, cdruia Deut. 12,27 urm. 152Sfantul Maxim Marturisitorul toti ii jertfim duhoyniceste si cAruia ii [Asim cunostinta celor mai presus de puterea noastri, ca si triim. lar temelia altarului e chipul credintei in El, cAci credinta e temelia’” care poarti toati zidirea faptelor si a intelesurilor dumnezeiesti. Tot cel ce nu se poate impartisi cu sobrietate de befia vinului infelepciunii dumnezeiesti prin cunostinta, face bine si verse ratiunile cunostinjelor pe care nu le intelege lingd aceasta temelie, adici si lase credintei cunogtinfa ratiunilor care sunt mai presus de puterea lui. Deci ca pe un chip al celor incepitori in evlavie, poporul vechi maned trupurile jertfelor, iar sdngele (3) il virsa la temelia altarulu trucat, din pricina cugetului copiliresc, nu se putea ridica la cunogtinja celor ce se sivargeau tainic. Liristos ins&, ficindu-ni-Se arhiereu al bunurilor viitoare™® gi jertfindu-se pe Sine ca jertfa trainicd, igi da impreund cu trupul gi siingele celor ce gi-an deprins simfurile sufletului in vederea desdvargirii, ca si poati distinge binele si raul." Caci cel desiivargit a treeut nu numai de treapta incepatorilor, ci gi de a inaintagilor,"" gi de aceea nu ignord rajiunile celor savarsite de el dupA porunca, ci bindu-le intai pe acelea cu duhul (rafiunile), mananca prin fapte toatii camea virtujilor, ridicandu-si injelegerea celor sivargite prin simfuri la nivelul cunoagterii cu mintea, Mai sunt si alte foarte multe infelesuri ale acestora, Sl Eve. 11, Eyre 9, 11, 20 Eve. 5, 14. Accgtia nu mai implinese poruncile prin eredinfl, fei Relatia sau leg’tura mintii cu lucrurile pamantesti. 204Sfantul Maxim Marturisitorul Caci Carmelul inseamnd “acceptarea (recunoasteren) thierii imprejur’. La sfargit se spune de Ozia ci e€ agricultor. Aceasta pentru cA toati mintea, care a dobindit tiria lui Dumnezeu in vederea contemplatiei, este ca un agricultor adevarat, pazind curate de neghind seminfele dumnezeiesti ale celor bune, prin silinta si prin ingrijirea sa, pind ce a1 sine pomenirea lui Dumnezeu care o sustine. Caci zic era ciutind pe Dommnul! in zilele lui Zaharia. intru frica Domnului*. Iar Zaharia tilmacit in limba greceasch, inseamni pomenirea lui Dumnezeu. De aceea si ne migim neincetat Domnului, ca pomenires lui mAntuitoare si tim4n’ in noi pururea, pentru ea izbanzile noastre duhovnicesti si nu ne strice sufletul, fiicinduel s& se inalte cu mandrie si si indrizneasca lucruri mai presus de fire, ca Ozia. Scolii 1. Prin cortul minunat infelege sfintul trup al lui Dumnezeu, pe care l-a luat din firea noastri, intrucat i-a dat existenta in Sine insugi, fird de simanta. lar casa e sufletul Lui mintal, cici Cuvantul ficandu-se om gi-a unit Si chip negrait, un trup inzestrat cu suflet mintal, ca si curete ceea ce-i asemenea prin asemenea. Jar locul este insugi Cuvantul, care a fixat in Sine, dupa ipostas, firea noastra, in chip neschimbat. La acest cort sau trup sd stribatem deci, sfintind trupul nostru prin virtuti. Caci prin acestea poate deveni, dupa haul Dubului, de aceeasi forma cu trupul slavei Lui, $i si patrundem inlduntrul casei lui Dumnezeu, sau in contemplatia curaté de orice amestec, prin cunostinta simpli gi neimparfiti, ayungand la insugi sufletul mintal al 205Dommului, ca sf avem gi noi “mintea lui Hristos*."™ cum zice Apostolul, prin impartasirea de Duhul Sfant. Atunci vom fi devenit dupa har i noi pentru El, ceea ce s-a facut E), prin fire, dupi iconomie, pentru noi.” 2. Piatra din capul unghiului este legdtura ui, adicad a Bisericii. 3. Prin poarta unghiului injelege intruparea, care e poarta Bisericii; iar prin turnuri, dogmele drepte despre intrupare. 4, Prin unghiul, vail intelege unitea cea dupa fire a trupului cu sufletul si legitura cea dupa duh a sufletului cu trupul, cand acesta e slujitor al virtutii. 5. Unghiuri numegte in general diferitele umiri ale fMpturilor, adici unirile diferitelor naturi mai generale intre ele, spre a da o unicd armoni 6. Fiecare unire a fipturilor pomenite se face dupa. © rafiune a infelepeiunti. Pe acestea Scriptura le numeste tumurile unghiurilor. Cici ratiunea fiintiali pe care o cunoagtem in fiecate fipturi’”” gi ratiunea care le leagi pe toate impreuni intr-o singuri armonie, e ca o fortificatie gi unghi ™® Filip. 3, 20, “Prin virtufi, dar nu fir’ har, ajungem la trupal Dommului, adie 4 trupal nostra se modcleaz’ dup’ trupul Lui in toate simfirile sale; prin cuncstinfa simpli gi nedivizati ajungem la sufletul Lui, auflenl nostra aflandu-se intr-o contemplare puri a lui Dumnezeu, Atunci avem “muntea lui Hristos" cea umand, adiek ne ureim pin’ acolo, pan’ unde s-4 coborat El, ne intalnim cu Bl in punctul de intersec tie al dumnezeini cu omenitatea, in starea omti °"3 Te Kor’ obsiay Tig Ex’ miu ywhoem, Deci s-ar putes traduce si aga: rafiunea cea dupa fiin}i, pe baza edreia cunoagtern fSptura respectiva. Fie intr-un sens, fie intr-alval, ratiunea oricirei Mpturi ¢ o fertil care nu poate ff darimata, sau alterata. Rafiunea aceasta fine laclalth ca un tum partile unci fpturi. Tot aga face si rajiunea mai generala a mai multor lucruri, ca acestea, indumnnezeit. 206Sfantul Maxim Marturisitorul ca un turn al fiecireia dintre fipturi. 7. Fantani a numit inimile care primese darurile ceresti ale sfintei cunogtinte, dupa ce au fost sipate prin cuvantul tare al poruncilor. Ele au lepidat ca pe niste bolovani, iubirea fafi de patimi si afectiunea firii fati de lucrurile sensibile gi s-au umplut de cunostinfa cea in duh, veniti de sus, care spald patimile gi dA viata virtutilor. 8. Turmele din Sefila sunt cei ce invata prin multe stramtoriri filosofia morald gi au nevoie de cuvintele (rajiunile) care indeamnda la ribdare. 9. Turmele din cimpie sunt cei ce inainteazi lesnicios pe drumul virtutilor si rimin nevitimati de rau. Acestia au nevoie de cuvintele (ratiunile) care indeamni la multumire. 10. Prin munti in general infelege contemplatea inalti.a naturii in duh. Pe aceasta o cultiva cei ce au lepidat nalucirile sensibile gi au stribatut la ratiuni, prin mijlocirea virtutilor. 11. Carmelul e@ indljimea recunoagterii tierii a fiturarea afectiunii naturale fata de cele ce se schimba’” si suprimarea legaturii afectuoase a minfii fafi de fapturi. Vita de vie a acestei stiri este ratiunea Providentei, care hirizeste extazul sobru. Pe aceasta o cultiva birbatii sau gandurile ce se migca. numai in jurul monadei simple gi fara de inceput. Caci cel ce se migcd imprejur2" lar tiierea imprejur e numai spre aceasta a tliat de la sine, ca pe un preput, afectiunea care acopera cauza creerii lucrurilor, Ml Indltimes reeunoagterii necesititii Gierii imprejur, "Sf Ti, kata gbow oylosms mpdg yeveow dyaipsmg. E pliccres pentni lucrurile prinse in guvoiul devenirii, Sau plicerea pentru fenomenul apariiel gi cregterii lucrurilor gi tistefea pentru fenomenul vestojirii gi disparifici lor, 207Filocalia 12. Alt inteles al acestora. 13. Se arati cu curaj ci e cu neputinti si se fi petrecut istoria lucrurilor in conformitate cu acest loc. 14, Prin frica ui Dumnezeu a indicat filosofia activa, aritind sfarsitul prin inceput. Cici “inceputul injelepciunii este fricaa lui Dumnezeu". 15. Gindul inalt despre dumnezeire este turn in suflet, intarit prin implicarea poruncilor. 16. Ce este poarta unghiului? 17. Rajiunile celor particulare, in impreunare eu cele generale, infiptuiese unirile celor deosebite, deoarece ratiunile mai generale imbrifigeazi in chip unitar ratiunile celor particulare, la care se referi in mod firese luerurile particulare. 18. Exist& gi intre acestea o ratiune a relatiei in duh, care infiptuieste unirea lor intreolalta. 19. Observa cum trebuie sf se injeleag’ cuvannul “a intint™. 20. Cel ce a dobaindit o opinie cucernica despre fiecare lucru, nu se mai teme de dracti care ingali pe oameni prin cele vizute. 21. Via face vin, vinul produce betie, iar betia extaz. Prin urmare gi ratiunea activa, care este via, cultivatl prin virtutt, nagte cumostinta; iar cunostinta, extazul fericit, care scoate mintea din legitura cu simtirea (lucrarea simfurilor), Intrebarea 49 Ce inseamna cele spuse in aceeagi carte: “Si a vazut Ezechia ci wine Senaherth in fafa tii sd lupte *3 Prov. 1, 7. 208Sfantul Maxim Marturisitorul impotriva Jerusalimulus. Si s-a sfturt cu batranit ui $f cu cer puternici, ca sd astupe apele izvoarelor, care era in fata cetatii: gi ef J-au ajutat. Si a adunat popor mult sf a astupat apele izvoarelor si raul care trecea prin cetate’’" Ce inseamnd acestea, dupa infelesul lor mat inalt? Raspuns Ezechia este mintea care a incins filosofia lucriteare impreunath cu cunogtinja gi puterea de discriminare dumnezeiascd impotriva puterii vrajmase. Cici Ezechia inseamna, dupi numele lui, puterea sau stipanirea dumnezeiasc3. De aceea inmmpiriteste el peste [erusalim, adicd peste suflet, sau peste viziunea picii, cu alte cuvinte peste contemplatia cumoscitoare, eliberati de patimi (1). Cand aceasta vede puterea veijmagé pornitd impotriva ei, se sfinuieste dup& cuviinti cu batran cu cel puternici si astupe apele izvoarelor din afara cetitii. lar cipeteniile unei asemenea minfi sunt ratiunea credinjei, a nidejdii gi a dragostei, care stipfinesc ca nigte bitrini peste toate intelesurile si gandurile dumnezetesti din suflet. Ele sfituiesc cu intelepciune miintea si totodati o intiresc impotriva puterii vraijmage gi-i aratd modalitatile de nimicire aei. Cici fird credinti, nadejde gi dragoste mintea nu poate si opreasca cele rele, nici si izbandeasci in cele bune. Credinta convinge mintea rizboit, si-3i ia refugiul la Dumnezeu, dandu-i curaj si indrizmeasc’ prin armele duhovnicesti ce i le pune la indemani. Nadejdea se face. chezajul cel mai nemincings al ajutorului dumnezeiesc, figiduind nimicirea puterilor dusmane. lar iubirea o face si fie cu anevoie de clintit, mai bine zis cu **T Paralip. 32, 2-3. 209Filocalia totul de neclintit din drngostea dumnezeiasci, chiar cand e Tazboita, fixand in dom! dupi Dumnezeu toati puterea natural a ei (2). $i de fapt numele tilmicite ale cipetentilor, corespund cu cele spuse Capeteniile lui Ezechia erau in acea vreme la Eliachim, ful lui Hilchia, economul (suprave- ghetorul), Somnas se mil si loah, fiul lui Asaf eronicarul. Eliachim inseamnd “invierea Ini Dumnezeu“, iar tatil sau Hilchia inseamni “partea lui Dumnezeu™. $i de fapt invierea lui Dumnezeu in noi prin credinfi este fiul cel dintai si unic al parjii lui Dummezeu, adicd al cunostingei adevirate (3). Aceasti credin{i, impreunati cu cuvenita supraveghere 4 cunogtintei, adici cu darul discriminrii, distinge limpede intre navialirile ispitelor cu voia gi intre cele fird voie. lar Somnas seriitorul inseamna “intoarcere, aritind limpede sensul cel mai deplin al nidejdii duminezeiesti, fird care nu ¢ cu putintA intoarcerea nimAnui spre Dumnezeu (4). lar propriu nadejdii ¢ 34 serie, adicd 83. invete cele viitoare gi si le puna sub ochi ca prezente; apoi si convinga pe cei rizboiti de puterea vrijmasi ci nu e departe de ei Dumnezeu carei aparai si pentni care sfintii duc lupta. in sfarsit Ioah, fiul lui Asaf, cronicarul, se tilmiceste “fritia lui Dumnezeu, iar Asaf tatal lui “adunare“. Prin urmare din adunarea gi unirea in jurul celor dumnezeiesti a puterilor sufletesti, adici a celei rationale, impulsive si poftitoare, se nagte iubirea. Prin aceasta cei, ce au dobindit prin har o cinste egal la Dummezeu (cici fritia inseamna harul egalei cinstin), inscriind in memore stralucirea frumusefii dumnezeiesti, pastreaza in ei nestears’ dorinta dupa. iubirea dumnezeiased, care inserie si intipireyte in partea 210Sfantul Maxim Marturisitorul cugetitoare a sufletului frumusetea cea puri (5). Deci asa stand lucrurile, precum s-a aritat intrucatva gi din tilmacirea numelor, orice minte incinsi, asemenea lui Ezechia, cu putere dumnezeiasc’, are aliturea de sine ca pe niste bitrini sau cipetenii, in primul rand, puterea ratiunii. Din aceasta se nagte credinta cunoscatoare, care invaji mintea in chip negrait ci Domnul e pururea de fati, si nfidejdea, datorita careia le are pe cele viitoare de fat ca gi pe cele prezente. in al doilea rind are puterea poftitoare, prin care ia fiinji iubirea de Dummezeu. Prin aceasta fixandu-se mintea de bunivoie in dorul dupa dumnezeirea cea atotsfanti, e insuflefiti de dorinja cea mai in sfargit mai are ling’ sine puterea. iufimii, prin care se aprinde cu tirie de pacea dumnezeiasca, imboldind miscarea poftei spre dorirea lui Dumnezeu (6). Orice minte are aceste puteri conlucrind cu ea la desfiintarea picatului gi la infiintarea gi sufinerea virtutii, ca pe niste batrani, intrucat ele sunt cele dintai puteri ale anflenilia, gi chiar ii intregese fiinta lui, apoi ca pe niste trucdt au stipanirea peste migciirile ce pornesc din ele si dispun prin vointa mintii, care le misci, de lucrarile supuse lor (7). Ele sfituiese mintea gi o ajula, si astupe apele izvoarelor, care erau, sau mai bine zis care sunt afari. din cetate. Caci totdeauna ceea ce-i trecut pentru istorie ¢ prezent, in chip tainic, in intelesul spiritual. Avand aceste trei puter sindtoase gi neamigite, mintea aduna poporul cel mult, adic migcarile gi gandurile evlavioase, care pornesc in mod natural din ele?" Tar apele "5 Dnificarea tuturor tendinjelor sufletegi intro directie bund di o mare putere omului. Dar ea se face foarte greu. Caci sunt unele tendinje care fac opozitic. $1 atunci se porneste un rézboi inluntrul omului pentru infrangerea recalcitrantilor. [ati cum descrie Blondel accast’. 211Fi din afara cetitii, adici din afara sufletului, care formeazi. taul ce trece prin mijlocul cetifii, sunt cugetirile ce curg in suflet, trimise prin fiecare simt din sectorul corespunzitor al lumii sensibile, in timpul contem: i naturale. Din ele se formeazi cunoasterea celor sensibile, care strabate sufletul asemenea unui rau ce trece prin celate (8). C4ti vreme este stribdtut de aceasti cunogtin,’, sufletul nu leapida chipurile gi nalucirile sensibile, prin care obignuieste puterea vicleani si pierzitoare si porneasci. fizboiul impotriva lui. De aceea zice Ezechia: Ca si nu vind regele Asur gi si afle apa muita gi si biruiasca“ 2" E ca gi cind mintea perspicace ar zice cdtre puterile sale, in vremea nvilirii patimilor: “SA oprim contemplarea natural, gi si ne indeletnicim numai cu rugiciunea gi cu muncirea trupului, prin filosofia activa (dintre acestea migiciunea e inchipuiti prin urearea regelui in templul lui Dumnezeu, iar muncirea trupului prin imbricarea lui Ezechia cu sac), ca mu alia Strategic: “Exista in om o multphicitate de tendinye, de apetituni mai mult sau mai putin concertate sau divergente, un polipsichism de are s-a putut spune cd sunt ca un paper numeros ¢¢ are 34 stea sub sefia sau guverniimantul rafiunii si al voinfei gi intre care s¢ giisese atit supugii docili $i disciplinati, cat gi recalcitrant gi disiclenfi. Ceca s¢ sa numit asceza gi lupta spiritual nu ¢ decit manifestarca 51 mctoda aplicabild in aceasta istorie | ick, in aceast’ militia hominis adversus ct propter semet-ipsum”. “Accasta pentru ¢8 in fata oricSrei atitudini definite gi hotdrate se ridicd, din spirit de contradieyie, partida nernulfumifilor...Onee efort initial este ca o declaratie de rizboi moliciunit s imprigtierii forteler vii, care au gi ele instinctual conservarii 3) independentel". Acestea trezese in noi “stiri de congtiingl striine sau ostile, voiri noi care se ridied (ML. Blondel, L'Action, vol. HI, p. 194 -6). Lupta aprigd incepe deci abia in ¢ci ve s-au hotirit la o viata mai conform’ cu poruncile dumnezeiesti. $i asupra lui Exechia pomese dusmanii cand au vazut opera de consolidare ce-a purces si o infiptuiasc’. 2! Tl Paralip, 32.4. 212Sfantul Maxim Marturisitorul cumva prin ideile lucrurilor sensibile cel videan sf strecoare in noi gi chipurile gi formele lor.” Caci prin acestea sar nagte in noi patimile pentru infafisanile lucrurilor vazute, lucrarea rational din noi incetiind si mai stribati prin mijlocirea simtirii (perceptiei) spre realititile inteligibile, si astfel cel videan ar reusi si surpe celatea, adica sufletul, zi SA ne tirascd in Babilon, adic’ in confuzia patimilor. Cel ce, prin urmare, in vremea riscolirii patimilor, igi inchide vitejeste simfurile si leapidi cu desivargsire inchipuirea gi amintirea celor sensibile si opreste cu totul migscarile naturale ale minfii indreptate spre cercetarea celor din afari, acela a astupat, asemenea lui Ezechia, apele izvoarelor care sunt in afara celifii i a Hiat raul, care trece prin mijlocul cetitii. La aceasta |-au ajutat puterile amintite gi ntultul popor adumat, adici gandurile evlavioase ale fiecirei puteri. Ficdnd aga, sufletul a biruit gi muginat, prin mina lui Dumnezeu, puterea vicleand gi tirand, ridicati impotriva lui, omorand, la porunca dumnezeiascd, prin fatiunea capabilA si distrug’ patimile, ea printr-un inger, una suti optzeci gi cinci de mii din ostagii ei. Jar acest numir indici deprinderea pacatului care a pitruns in chip nerational in cele trei puteri ale sufletului prin cele sensibile, ca gi lucrarea simturilor indreptati spre ele (11), Prin urmare mintea care vrea SA risipeascd prin cunostinti ingrimadirile nevazute, nu trebuie si se ocupe nici cu contemplatia naturala gi nici altceva sa nu faci in vremea atacului dracilor vicleni, ci numai si se roage, S4-gi imblanzeasca trupul cu osteneli, si stingi cu toati sarguinta “' Contemplarea naturall nu ¢ rea. Dar ca nu se poate face fied primejdie deedt pe teapta a doua, dupi curijirea patimilor, dar 41 atunet tebuic oprita cand se simtc ispita celui ru de a asocia la infelesurile sau la chipurile lacrurilor, gancuri ce poft 3. 213Filocalia cugetul pimantese gi si pizeasch zidurile cetitii (adici virtutile ce strajuiesc sufletul, sau metodele de piastrare a virtutilor, adicd infranarea gi cibdarea), prin gandurile bune, inndscute firii noastre (12). De asemenea e nevoie ca nici un gand s§ nu raspunds prin contraziceri vreunuia din dusmanii spirituali din afari. Aceasta ca nu cumva, cel ce aduce in suflet risturniri viclene, amigindu-1 prin cele de-a dreapta, sd-I desparté de Dumnezeu, furindu-i dorinta si, inselandu-! prin cele ce par bune, si-i atragi cugetarea, care cauti cele bune, spre cele rele. Acest amagitor este inchipuit prin Rabsgache, cdpetenia regelui Senaherib al Asi de care spune Scriptura ci vorbeste evreieste. Rabgache se tlmiceste: “tare la biutura impreunati cu sirutSrile*, sau. “eel care are multe sSrutici*. Caci vicleanul diac, care obignuieste si rizboiasci mintea prin cele de-a dreapta, vorbesgte evreieste, aducdnd in suflet prin virtutea paruti, dar neadevirath, rismumnari viclene gi aritindu-i o iubire ingelitoare si pierzitoare, decAt care sunt mai bune rinile prietenului care lovegte. C3ci se zice: “Mai bine si te increzi in rinile prietenului, decat in sirutirile dugmanului“{ 13)?" lar Senaherib se tilmiceste “ispita uscdciunii™, sau “dinti ascufiti". El e diavolul care, secand intr-adevar prin gandurile ascutite spre miu (clici aceasta cred ci inseamna “dintil ascutiti*, apa dumnezeiasci a cunostintei ce curge in noi, prin lucrarea ce o produce in cei ce o primesc, igi implineste cu adevarat slujba indicat de nume. El este gi se numeste cu adevirat “ispita usciciunii", ca cel ce ji face lipsiti de orice impartigire de viafa in Duh pe cei ce cad in vicleniile lui, Sau poate se spune lui Senahenb, adici diavolului, “ispita usciciunii*, pentru faptul cA e lipsit si * Prov. 27,6. 214Sfantul Maxim Marturisitorul sirac, neavand nici o putere proprie cand nivaleste impotriva noastri (14). $i de fapt. fri lucrurile sensibile, prin care obigmuieste si razboiasca sufletul, nu ar putea si ne vatime. De aceea are nevoie pentru supunerea noastri, de izvoarele din afara cetatii, adic de intelesurile lucrurilor materiale prin care obisnuiesc s& patrundi in suflet infitigirile si chipurile lucrurilor sensibile. Caci simfurile, primind intiparirea lor, ajung de multe ori, din pricina afectiunii fati de ele, o armi vicleand gi vitimvitoare in mina diavolului, spre inliturarea podoabei dumnezeiesti din suflet, predind dugmanului, prin molegala plicerii, puterea ratiunii din noi. Dar cel ce prin infrinarea amintifi isi inchide birbiteste simyurile, si prin puterile sufletului ridied ziduri la intririle chipurilor sensibile spre minte, usor risipeste mestesugurile viclene ale diavolului, ficdindu-l si se intoarcl cu mugine pe calea pe care a venit. lar calea pe care vine diavolul, sunt materiile ce par trebuincioase pentru sustinerea trupului (15), Deci acela il silegte s& se intoared in fara sa, adici in lumea de confuzie gi de haos, ucigindu-1 intocmai prin gandurile viclene, nascute din el, cirora le-a schimbat directia spre readucerea picii. Caci cel ce putut si biruiascd pe diavolul chiar prin gandurile viclene aduse de el, chrora le-a dat prin contemplatie o intrebuintare mai bund, a ucis pe Senaherib prin fili sii gi Ia fugirit in Armenia, tara sa. Acela a intrebuintat spre intirirea pacii gandurile, care au ftulburat sufletul prin simfuri, CAci Armenia se tilmiceste prin “agezarea picii®."” Tar agezarea picii se realizeazi prin dobindirea virtutilor dumnezeiesti. Mintea intorcand in aceasti directie gandurile, care mai inainte o imbrinceau, prin simfuri, spre patimile de ocara, SY TT Regi 19, 36. 215Filocalia ucide pe diavolul care le naste spre pierzarea firii omenesti (16). Bine gi infelept a lucrat asadar Ezechia, dup’ intelesul spiritual al Scripturti, astupind apele izvoarelor, care erau in afara [erusalinului, din pricina lui Senaherib, imparatul Asirienilor. [zvoarele din afara cetitii, adic a sufletului, sunt toate cele sensibile. lar raul, care trece prin mijlocul cetafii, este suma de cunostinte adunate prin contemplafie naturali, din infelesurile lerurilor sensibile. Aceasta trece prin mijlocul sufletului, aflindu-se la hotarul dintre minte si simfire (17). Cici cunostinfa lucrurilor sensibile nu e cu totul striind nici de puterea mintii $i nu fine cu totul nici de Iuerarea simfurilor (de perceptie), ci se afli. Ja locul de intilnire a mintii cu simfirea sau a simfirii cu mintea, ficand prin sine legAtura intre ele (1). De simyire, (de perceptia sensibild) fine, intrucat cuprinde intipSririle lAsate de infitisirile lucrurilor sensibile; iar de minte, intrucat transforma in ratiuni intiparirile |isate de aceste infitigiri; De aceea cu drept cuvant s-a numit cunogtinta lucrurilor riul ce trece prin mijlocul cetiti, intmucat ea este puntea dintre cele dowd extremititi, adici dintre minte si simtire. Pe aceasti cunogtin{i o astupa, in vremea niivalirii patimilor, cel ce risipeste congtient concentrinile ascunse ale dracilor, vicleni, ca si ocoleasc’ primejdia intrarii chipurilor materiale in miinte. Si facdnd aga, ucide una suti optzeci si cinci de mii de dusmani, adic deprinderea fficitoare de paicat, care contrar ratiumii s-a slasluit in cele trei puteri ale sufletului, prin mijlocirea lucrunilor sensibile; de asemenea ucide lucrarea simfuriler indreptati spre cele sensibile, adici lucrarea nerafionala a puterilor naturale prin simfuri. Caci numarul sase, fie ci e alcdtuit din unimi, fie din zeci, fie din sute, fie din alti multi 216Sfantul Maxim Marturisitorul aj acestora, indici celor familiarizati cu stiinfa numerelor deprinderea ficitoare de virtute sau picat, in proportie cu multiplul din care se aledtuieste, adic cu dispozitia ce sta la oaza deprinderii acesteia sau aceleia. Cu acest numiir sase “leginandu-se“, “adunindu-se“, sau “impreundndu-se", numarul cinci, se indicd simfurile, adici puterea, sau deprinderea, sau lucrarea lor, inchinat’ celor sensibile, alirurata“, sau “adaugati“, sau “combinati* cu puterile naturale ale sufletului. De pildi daca “se leagi" cinci cu gase ca unimi, adicd simplu cu simplu, se arath ca putere (ca potenti) capacitatea de lucru prin simfuri. Iar dacd “se adund* la numirul gase inmulfit aparte numirul cinci aleStuit numai din unimi, se arati deprinderea de-a lucra prin simquri in baza puterii sufletului. Dacd in sfargit “se impreun&* cu numdrul sase inmultit aparte numirul cinci inmultit aparte, se indica infiptuirea efectiva a unui lucru in baza puterii, deprinderii gi lucrrii prin simpuri, adici aducerea la indeplinire a virtutii sau a paicatului, precum, va avea numanul fie un inteles ru, fie un infeles de laud’, dupa locul respectiy din Scriptura in locul de fati, mumanul gase inmulfit cu mai multe zeci, “adunandu-se* cu cinci, = Numarul 3 repezint’ simfurile, numarul 6 find alcStuit din 2x3, reprezinti cele trei puteri (facultipl) sufletesti, “Legarea*, “adunarea”, sau ,,impreunarea’ acestor numere reprezint 4 o unire tet i deplina. Lor le corespunde “alfturarea’, “addugarea" gi “combinarea" puterilor sufletegti cu simpurile, de asemenea intro gradajie. De pild3 5 ,,legat* eu 6, ca unimi simple, reprezint i simpla “aliiturare™ potential a-simfurilor eu puterile sufletului; pvultiphil jut G6 “adunat* eu § (de pild 180+5) reprezint’ “adfiugarea™ sinqurilor ta puterile sufletesti gi inseamn’ deprinderea acestora de-a luera prin sirnpuri, lar multiplal lui 6 ,,impreunat* cu multi 5, reprezint 4 “combinarea” puterilor sufletesti cu simfurile in sinteza deplin’ a implinirii faptei bune sau a pScatului, in baza poten{ci si a deprinderii (vezi gi Scolia 18-19). 217Filocalia alcdtuit din umimi, di oumarul 185 (180+5) gi arati deprinderea facultitilor naturale cu savarsirea pacatului prin simfuri, intrucat acest numir se afl4 in locul prezent din Scripturé in inteles riu (19). Pe aceasti deprindere o ucide prin ratiunea duninezeiascd a cunostintei, ca printr-un inger, mintea, care se intemeiazi mai mult pe mgiiciune, decat pe propria putere, si socoteste numai pe Dummezeu drept cauz’. a oricirei izbanzi si a oricarei birminte asupra diavolului. Prin urmare cel ce in vremea nivalirii ispitelor se abfine de la contemplajia naturald gi stiruie numai in Tugaciune, adunindu-si mintea din toate si concentrind-o in. ea insdgi si in Dumnezeu, omoari deprinderea puterilor naturale ale sufletului dea lucra, cul prin simfuri, migcindu-se impotriva firii. Ficdnd asa, el intoarce cu Tugine pe diavolul, dat fiind ci acela nu mai dispune de deprecierea amintiti, in care increzindu-se cu ingdmfarea-i obignuiti a venit asupra sufletului, ridicandu-se prin cugetiri trufage impotriva adevarului. Cunoscind, incercand si ficind acest lucru marele David, care a avut mai mult decit tofi experienta rizboaielor de gind, zice: “Cat a stat cel firi de lege inaintea mea, am rimas mut si surd si m-am smerit 51 am tieut despre cele bune“”' Dupi el dumnezeiescul leremia porunceste poporului si nu iasi din cetate, pentru sabia dusmanilor care o inconjura din toate partile.””Iar daca fericitul Avel ar fi pazit aceasti randuial gi n-ar fi iesit impreuni cu Cain la camp, adici in oceanul contemplatiei naturale, inainte de a ajunge la nepdtimire, nu I-ar fi ucis legea trupului, care si se numeste Cain, navalind asupra lui cu viclenie si amagindu-1 prin cele de-a dreapta in cursul contemplarii lucrurilor, inainte de deprinderea desivargiti ™! Bs, 39, 2. * Terem. 6, 25. 218Sfantul Maxim Marturisitorul (20). Dar nefficand asa, a fost ucis de Cain, pe care, cum il arati numele, Adam, primul om, |-a dobandit ca prima roada a greselii sale, niscind legea picatului, pe care nu a creat-o Dumnezeu deodati cu omul in Rai. CAci Cain se talcuieste “dobandire. Asemenea gi Dina, fiica marelui Iacob, daci n- ar fi iegit impreund cu fetele celor din partea locului, adica, cu nalucirile sensibile, nu ar fi injosit-o Sichem,”” fiul lui Enor. Sichem se talcuieste “spate*, iar Enor “migarul", adicd tmpul. Deci spatele trupului, adici Sichem al lui Enor, e legea de dinapoi, nu cea de dinainte, adici cea de pe urma, nu cea dintai. Caci la inceput, adicd inainte (inainte de a se fi sdvarsit cAilcarea poruncii dumnezeiesti), nu avea trupul omenesc, adici Emor, legea paicatului, adici pe Sichem, ci legea pacatului a odrislit in trup mai pe urmi’, din pricina neascultirii (21). Cunoscand Scriptura acest lucru si voind 8 indice ivirea ulterioari a cestei legi, a mumit-o Sichem, adicd “spate, sau ceea ce € mai pe urmi, cici spatele aratii prin fire ceea ce se aflA la urma. Deci bine este ¢a inainte de deprinderea desivargiti, si ne apuciim de contemplarea naturala, ca nu cumva, ciutand 4 aflim ratiunile duhovnicesti din fipturile vizule, si adunim, prin neatentie, pati: Cici in cei nedesivargiti stipinesc mai mult infiitisirile externe ale lucrurilor vazute, care preocupa simturile, decat ratiunile lucrurilor ascunse in infitigiri, care preocupa sufletul. =! Looul din Ieremia gi exemplele lui Avel si al Dinei le foloseste in acclagi sens ou Nil Ascetul (Cuvant ascetic, cap. 46-47, Filoc. vol. I, ed. [, p. 196). 219Filocalia Scolii 1. Contemplatia simpla a lucrurilor are nevoie de un suflet slobozit de patimi. Sufletul acesta se numeste Jerusalim, pentru virtutea desivarsiti $i pentru cunostinta nemateriali cuprinsi in el. El se dobandeste cind sunt inlaturate nu numai patimile, ci si doar inchipuirile sensibile, pe care Scriptura le-a numit apele izvoarelor dinafara. 2. Credinja miéingaie si incurajeazi mintea fizboitd, int&rind-o cu nadejdea ajutorului. Tar nidejdea, punindu-ne sub ochi ajutorul in care credem, respingem nivalirea vrajmagilor, in sfargit iubirea sleieste de putere atacu] (xpooPBoAn) vrajmagilor impotriva a minfii iubitoare de Dumnezeu, slibindu-| cu desivargire, prin setea dupi Dumnezeu. 3. Prima inviere a lui Duminezeu in noi, dupa ce a fost omorit prin nestiinta, este credinta bine gospodarit prin faptele poruncilor. 4, Lucturile corespund, zice, numirilor. Caci fark agteptarea vreunui lueru plicut sau neplicut nu se intoarce nimeni spre bine. 5. Nimic nu aduna pe cei risipiti ca iubirea, care face una aplecarea voinfei lor, sustinuté de un singur cuget. Jar semnul prezentei ei, este deopotriva cinstire a tuturor. 6. Fara puterea (facultatea) ratiunii, zice, nu exist’ cunogtinfa stiutoare. lar firi cunogtinjd nu poate exista credinta,” din cate iese ca un rod bun nidejdea, prin care cel credincios se afli cu cele viitoare ca gi cu cele de fati. La fel fiiri puterea poftitoare nu poate exista dorul, al cirui sfargit (capat final) este iubirea. Caci a iubi ceva este propriu °° E vorba de credinfa progresat’, luminati de evidenfi, nu de eredinta dela inceput. 220Sfantul Maxim Marturisitorul poftei, in sfarsit fiiri puterea iutimii, care intreste pofta ca 4 ajunga la unirea cu ceea ce o desfati, nu poate veni pacea, daci “pacea” inseamna intr-adevar posesiunea netulburata i total a luerului dorit. 7. Ratiunea, zice, este izvorul gandurilor cunosciitoare (gnostice), precum iufimea 3i pofta a celor impulsive $i poftitoare, in inteles mai inalt, ¢ mintea care filosofeazi cu fapta, precum cetatea e sufletul, iar izvorul, diferitele forme ale lucrutilor sensibile. Apele sunt inchipuirile sau intelesurile lor, iar raul, cunostinja adunati din infelesurile lucrurilor sensibile prin contemplatia natu- rali. 9. Nu trebuie, zice, cel ce nu s-a curigit incd de patimi si se apuce de contemplarea naturalA. Cici icoanele luerurilor sensibile pot da mintii © forma patimagi,”* dack nue cu desiivargire eliberati de patimi. 10. Mintea, care ziboveste cu inchipuirea la infitigirile lucrurilor sensibile de dragul simtirii, se face creafoarea. unor patimi necurate, nestribitind prin contemplare spre realititile inteligibile inrudite cu ea. 1). Cand ratiunea e firi de minte, iar mania precipitati: gi pofta nerationali, ajunge stipan’ pe suflet nestiinta, tirania si destraul. Din acestea se naste deprinderea picatului cu fapta, impletiti cu diferitele pliceri ale simfunilor. Pe aceasta 9 indicd mumirul celor 185000. Cici inmultind pe 60 cu 3, pentru pornirea desivargiti a flecdrei puteri (facultiti) spre rele si adaugand pe cinci, pentru plicerea aflitoare in simfuri, cipitim acest numar, care © TunoGaat mpdg néGog Tév vot. Este ideea care, prin Evagrie i Nil Ascetul, vine de la Aristotel (vezi Filoc. rom, vol. I, prefata la Nil Aseotull). 221Filocalia inseamni deprinderea ce fiptuieste riul. Dispunand diavolul de aceasti deprindere, patrunde cu silnicie in suflet. Dar Dumnezeu o ucide ca print-un inger, prin rafiunea intelepciunii cunoscitoare (gnostice) si scapA sufletul, acest adevarat Ierusalim, si mintea din suflet, de primejdia de a fi tobite de picat. 12. Poporul de la ziduri sunt gandurile inniseute firii noastre. 13. Prietenul e aici Domnul. Rainile de la El sunt diferitele feluri de cercetiri, aduse in vederea manmuirii asupra fiecinuia, spre chinuirea trupului sau a cugetului trupesc, ca duhul si se mantuiascA in ziua Domaului.”* Dugmanul este diavolul. lar sirutirile lui sunt diferitele feluri de pliceri ale simfurilor, prin care amigind sufletul il indupleci si se despart de iubirea Celui ce |-a facut. 14. Senacherib se tilmicegte “ispita uscAiciunii, pe de-o parte fiinded usuci inimile celor ce asculti de el, despirtindu-le de harul din care izvorise gindurile sfinte, pe de alta fiindel el insugi este uscat, ca uml ce este sirac gi lipsit, neavénd nimic al sfu. De aceea se ascunde cu viclenie, ca un tilhar, in infitisirile lucrurilor sensibile, cand navaleste impotriva noastra. 15, Tot ce-i de prisos gi peste trebuinta fireasci, este necumpitare. lar aceasta e calea diavolului spre suflet. Dar tot prin ea se intoarce acela cu nusine in tara Ini, cand firea e povatuiti de infranare, Sau iarisi, calea e format din afectele naturale, care atunci cand sunt satisficute peste trebuinta aduc pe diavol in suflet, iar cand sunt satisficute potrivit cu trebuinta il intere prin ele spre fara lui, Tar fara acestuia este deprinderea gi confuzia invartosati a viciului, in care triieste totdeauna gi la care duce pe cei biniti de 1 Cor. 5.5. 222Sfantul Maxim Marturisitorul iubirea celor materiale. 16. Cel ce intoarce gandurile spre virtute, le-a dat odihna, depirtindu-le de invilmiseala nestatomica a patimilor. 17. Mintea unindu-si, conform naturii, prin mijlocirea ratiunii, lucrarea simturilor, adund cunostinta adevarati din contemplatia naturali, iar acestei cunostinte i 5-4 spus ru-ce stribate sufletul, pentru prezenta cugetirii in luerarea simfurilor. 18. Aplecarea voii are “aliturea™ de sine in chip natural virtualitatea unei destoinicii si i se “adauga* o deprindere, ciici deprinderea se adaugi la destoinicie. lar deprinderea e “combinatS™ totdeauna cu lucrarea, chiar dack aceasta mu sé arati continuu, lipsind de multe ori conditiile materiale. 19, Prin “legarea“ numerelor intelege enunjarea numerelor simple pind la 10, deosebindu-se prin conjunctia “si: de pildi 6 gi 5. Ea arati destoinicia potentialA de a lucra Virtutea sau pacatul, dupa cum se vorbeste in Seriptur’: despre astfel de numere in sens bun sau iu. Prin “adiugarea unui numir intelege adaosul unui numir simplu, constititor din unimi, la un numar inmultit in sine insugi. In acest caz, iarigi se deosebesc prin conjunctia “si*, de pilda: sasezeci-gi-cinci, sau o suth optzeci $1 cinci, cum € numarul nostru. Ea arati nu numai destoinicia de a lucra ptin simturi, ci si deprinderea de a sivargi virtutea sau viciul prin simfuri, Jar prin “impreunarea“ numerelor, infelege intalnirea numerelor inmulfite in ele ingile, care de asemenea se deosebese prin conjunctia “si*; de pildi 60 gi 40, sau 500 51 600 si cele asemenea. Aceasta arati nu numai destoinicia virtuala si deprinderea de a lucra, ci si lucrarea virtutii saua pacatului prin simfuri in baza deprinderii. Prin 223Filocalia urmare cel ce cunoaste sensul fiecirui num§r panda la zece, va sti ce inseamni in Scriptura fiecare num§r, dupi cum se leaga, se adauga, sau se impreund. Unitaiea (1) inseamna neamestecarea, doimea (2) deosebirea, treimea (3) egalul si inteligibilul, patru (4) indicd lucrurile sensibile, cina (5) simturile si cercul, (6) gase activitatea si desivargirea, sapte (7) rotunjirea i neamestecarea, opt (8) stabilitates $i nemiscarea, noua (9) hotanal intre materie si forma, sau intre cele sensibile gi simtire, zece (10) atotplinul. 20. Cain este legea trupului, cea dintai pe care o nagte Adam dup ce-a calcat porunca dumnezeiasca. lar Avel este cugetul duhului, pe care-1 nagte tot acela mai pe urma prin c4inté. Pe acesta il ucide Cain, finde’ a purces la contemplarea naturii inainte de a dobandi deprinderea desivargiti in acest scop. Dar cine va omori pe Cain se va dezlega de gapte rizbundtori, zice Dumnezeu.”” Pe el il numeste in Evanghelie tot Dumnezeu “duh viclean“, “care ia cu sine sapte duhuri mai rele decat el" Acesta este poate gandul iubirii trupesti de sine, sau al Mcomiei pantecelui, ciruia ii urmeazi totdeauna gandul curviei gi al tubirii de argint, al intristini gi al maniei, al trandaviei degarte gi al mandriei. Deci cel ce ucide pe Cain, adici. licomia pantecelui, a ucis impreun’ cu ea si patimile, care odrislesc in urma ei, dupa cuvantul: “Cel ce vaucide pe Cain, se va dezlega de gapte razbunai 21, Legea nagterii si a stricdciumi trupului, potrivit cireia nagtem si ne nagtem, a patnins mai pe urm’, firea camenilor din pricina greselii, flindcd n-am pazit legea indumnezeitoare a duhului, ascultind de prima poninci. “Bac, 4. 15, ** Mat. 12,45. 224Sfantul Maxim Marturisitorul intrebarea 50 Ce inseamng ceea ce spine iarigi in aceeagt carte: “Si s-au nigat regele Ezechia gi [saia Proorocul, fiul fut Amos, pentr acestea si au strigat [a cer. $1 a trin's Domaul un inger gi a mimicit pe tot puternicul gi rizboinicul 31 pe foatd cdpetenia gi pe conducdtorul de oaste in tabira regelut Asur. Si s-a fators cu ruginea fefer in tara hii-”* Raspuns Cuvintul Sf. Scripturi, degi are margini (e circum- seris) dupa literk, sfarsindu-se deodati cu timpul in care se petree lucrurile istorisite, dup& duh, in inyelesurile lui mai inalte, rimvine ftotdeauna firi hotar (necircumscris). $i nimeni si nu spund cA nu poate erede aceasta, stiind Xi Dumnezeu care a vorbit ¢ fird hotar (necircumseris) dupa natura. CAci cei ce voiesc si asculte cu inima curati sfatul Seripturii, se cuvine si cread’ cA si cuvintul grdit de El se aseamini maj mult Lui.” Fiinded daci Dummezeu este cel ce a grait, iar El este dup fiinti nehotirn e Vidit ci 51 cuvantul gr3it de El e nehotimicit (1). Agadar, chiar dac& cele petrecate figurat in timpul lui Ezechia au fuat sfarsit, contempliand duhovniceste intimplirile istorisite care s-au sfargit atunci, si admirim intelepciunea Duhului Sfant care le-a scris. Cici in fiecare dintre cei ce se impirtigesc de firea omeneasc’ a agezat 9 IE Paralip. 32, 20-21. =° Cuvintul Seripturii se ascamini mai nvult lui Dumnezeu cel necircumseris, decat.omului marginit, de la care l-a imprumutat Dumnezeu. Caci in gura lui Dumnezeu cuvantul omenese igi lirgeste cuprinsul la infit, potrivit en cel ce il folosestc. 225Filocalia putinta ca si realizeze in sine aga cum trebuie si cum se cuvine infelesul celor scrise. Astfel oricine vrea si se faci invaticel al cuvantului dummnezeiesc si si nu socoteasci nimic din cele prezente gi treciitoare deopotrivA cu virtutea, poate deveni un alt Ezechia in duh. Ba si un alt Isaia, neimpiedecat de nimic si se roage, sa strige la cer, si fie auzit i sX obfini de la Dumnezeu, printr-un inger, distrugerea gi pieirea celor ce il rizboiesc spiritual. Dar cel ce vrea si infeleagi Sf. Scriptura in lumina cunogtingei lui Hristos, ca referindu-se la suflet, trebuie si se exercite cu toati sarguinta si in tilmicirea numelor, care poate si lAmureasc& tot infelesul celor serise. E nevoie si faci aceasta dack vrea si ajunga la intelegerea intoemai a celor serise si si nu coboare in chip iudaic iniltimea Duhului la pimant spre trup, inchizind (circumseriind) figiduintele dumnezeiesti $i nestricd-cioase ale bunurilor spirituale in striciciunea bunurilor trecitoare, precum o fac unii dintre aga zisii cregtini. Acestia poarta in chip mincinos numele care deriva de la Hristos, dovedindu- se ci tigiduiese prin faptele lor infelesul lui si umbland pe o cale contrari lui Hristos, cum va arita pe scurt cuvantul nostri. Cici Dumnezeu a venit la noi ficandu-se om, pe Langa alte pricini tainice pe care nu le poate patrunde nici o ratiune, gi pentru ca si plineascd legea duhovniceste, prin inlturarea literei, si s& inalfe gi si facd aritata puterea ei de viafa ficitoare, depirtind partea care omoari, lar partea legii care omoara este, dupi dumnezeiescul Apostol, litera, precum puterea de viata fficitoare a ei este duhul, Cici zice: “litera omoari, tar duhul face viu"."’ Dar dack-i aga, cres mincinosi de care vorbeam, au ales fitis partea “HIT Cor. 3,6. 226Sfantul Maxim Marturisitorul contrarfi a lui Hristos si au ignorat foati taina intrupirii. Ei nu numai ci gsi-au ingropat prin literi toati puterea intelegerii gi n-au voit si fie dupa chipul si aseminarea lui Dumnezeu (3), ci au ales mai bine si fie pimant, potrivit amenintinii, si si se intoarcd la pimant, prin afectiunea lor fafa de litera, ca fat de pimant, in loc s4 aleaga legatura cu cerul, adic cu duhul, gi si fie rapifi in vazduh, adicd in lumina spirituala, intru intimpinarea Domnului, in nori, adicd in contemplatiile inalte, si astfel si fie totdeauna impreund cu El prin cunogting’. De aceea cu drept cuvant se cade si ne scarbim de acegtia, intrucdt se aleg cu o pagubi: insuportabilA din pricina negtiin(ei, dar gi ne intristim, intrucat dau multe prilejuri Iudeilor spre intirirea in necredinfi. Dar noi lAsanau-i pe aceia sf fie aga cum vor, si ne intoarcem la noi insine gi la Scripturi, incepand cercetarea duhovniceased a capitolului de fay cu ilmicirea numelor. Deci Ezechia se tilmiceste “puterea lui Dumnezeu"; Ahaz, tatal lui, inseamnd “fori; Isaia se tilmiiceste . “ridicarea lui Dumnezeu", adici “Iniiltarea lui Dumnezeu"; iar Amos, tatil lui, fnseamnd “popor al ostene! “Puterea lui Dumnezeu" este virtutea care omoari patimile si strijuieste gandurile evlavioase gi pe care o naste lucrarea poruncilor, care nu e decat “fort, luati in inteles moral (4). Prin aceasta nimicim, cu ajutorul hui Dumnezeu, mai bine zis mumai cu puterea Lui, Puterile rele care se impotrivesc celor bune. Jar [naltimea lui Dumnezeu™ este cunostinfa adevirului, pe care o nagte “osteneala” contemplini fapturilor (5) 31 sudorile impreunate cu lucrarea virtutilor, care (sudori) devin pirintii acelei osteneli. Prin cunostinfA nimicim cu totul puterea minciunii, care se impotriveste adevarului, umilind gi 227Filocalia surpand “toati indl{area duhurilor rele ce se ridici impotriva cunoasterii lui Dumnezeu*."* Tar “nugiciunea” este cererea acelor lucruri, pe care obignuieste Dumnezeu si le dea oamenilor spre mantuire. Si pe drept cuvant. Cici daci votul (evg)) este fagdduirea acelor bunuri (virtuli) care se aduc lui Dumnezeu din partea oamenilor, rugiciunea (xpoccuyi}) va fi cererea acelor bunuri, pe care le harizeste Dumnezeu oamenilor spre mantuire. Ea deci aduce risplata dispozitiei cu care am facut mai inainte figdduintele. lar “strigarea™ este stiruinfa gi sporirea in lucrarea diferitelor chipuri ale virtutilor si in contemplarea diferitelor vederi ale cunostini yremea mivalirii dracilor cei rai. Pe aceasta o asculti Dumnezeu in chip firese mai mult decat pe toate, cAici se bucuri mai mult de dispozitia celor ce cultiva virtutea si cunostinta, decat de un glas mare. Prin “cer* se intelege in Sf. Seriptura adeseori insugi Dumnezeu, precum spune undeva loan inaintemergitorul, marele propovaduitor al adevirului: “Nu poate omul si ia nimic de la sine, de nu-i va fi dat lui din cer,” adici “de la Dumnezeu", cici. “toatl darea cea bund gi tot darul cel desdvargit de sus este. pogorandu-se de la Pirintele luminilor.™* in acest infeles trebuie luat cuvantul “cer din textul Scripturii, dat in capitol. Dar Scriptura mai numegte “cer, si Puterile ceresti, dupa cuvantul: “Cerul imi este mie scaun™.” Aceasta pentru ci Dumnezeu se odihneste in ele simple si netrupegti. lar dacd ar spune cineva ci gi mintea omeneasci, curititi de toatl ndlucirea = T1Cor. 10,5. ”Tn 3,2. ™ Taoob I, 17. * Ts.1, 66, 228Sfantul Maxim Marturisitorul materialé gi impodobiti cu rafiunile dumnezeiesti ale celor inteligibile, este “cer, nu ar cidea, dupa pirerea mea, din adevar. Dar nici cel care ar numi “cer”, indltimea cunostintei spirituale din cameni, nu ar gresi. Cici intr-adevir cunostinta adevarati se face, asemenea cerului scaun al lui Dumnezeu, primind pe Dumnezeu si se introneze in ea, prin tendinja nestrimutat’ a dorintei ei ferme gi inalte sprre bine. La fel lucrarea curata a virtutilor este numité “asternut al picioarelor Lui“, intrucat primeste deasupr ei filpile dumnezeiesti gi nu le lasd citugi de purin si se murdireasc’ de intindciunile trupului, intelegand prin pimant trupul (6), Deci regele Ezechia inchipuieste, dupa tilmicirea numelui s3u, virtutea, deoarece acest nume, tradus in limba greceasci, inseamni “puterea lui Dummezeu", iar puterea lui Dumnezeu impotriva Puterilor vrijmase se manifest numai prin virtute. Ahaz, tatil lui Ezechia, se ilmicegte “Forti* $i indica luerarea poruncilor, precum s-a spus mai inainte. Din acesta lucrare se naste puterea dumnezeieascd a vittutii. Proorocul Isaia inchipuiegte cunogtinta celor inalte, cici numele lui, tilmicit, inseamni “inaltimea lui Dumnezeu". El indicd indlfimea cunostintei celei dupi Dumnezeu, nascuti din osteneala diferitelor contemplari ale lucrurilor. Cici Amos inseamni “osteneala poporului* precum am aratat. Prin urmare acesta fiind intelesul numelor, e vadit cA orice iubitor de intelepciune gi evlavios, inarmat cu virtute si cunogtinfa, sau cu faiptuire si cu contemplatie, cand va vedea navalind asupra lui, prin afecte, Puterea vicleand, cum a pornit asupra lui Ezechia impiratul Asirienilor, va socoti ci nu poate avea decat un singur ajutor spre imprastierea relelor; pe Dumnezeu. lar pe acesta si-L va face milostiv. strigind fir glas, prin stdruin{’ $i mai mare in 229Filocalia virtute gi cunoagstere. $i aga va primi in ajutor, mai bine zis spre mantuire, un Inger, adicd o ratiune mai inalti a intelepciunii gia cunostintei, care va zdrobi pe tot puternicul gi rizboinicul, cipetenia si conducitorul de oaste din tabira imparatului Asur (7), si-l va intoarce pe el cu rusinea fetei in jara lui, Cici imparajia vicleana si pierzitoare a diavolului, inchipuiti' prin impirifia Asirienilor, potnind rizboi impotriva virtufii si a cunostinfei oamenilor, cauti si le doboare sufletul prin puterile (facultatile) indscute ale lor. intdi le atayi puterea poftitoare, ca si doreased cele potrivnice firii, indemndnd-o si aleagi cele sensibile in loc de cele inteligibile; apoi le riscoleste iutimea, ca s4 lupte pentru lucrul sensibil ales de pofta; in sfargit invata ratiunea si niscoceased moduri ale plicerilor celor dupa simfuri. Cu un cuyant ea aseazi ca stipan’ peste aceste puteri [ucrurile sensibile, sau face si domneascA peste facultatile suflerului, legea pamantului. Deci “puternic* a numit Scriptura pe dracul cel viclean care pune stipanire peste pofld gi o aprinde spre dorintele necuviincioase ale plicerilor urate, Cici nimic nu e mai puternic si mai silnic decaét pofta naturali. lar “dizboinic* a numit pe dracul care se aseazi in iutime i 0 face si se lupte necurmat pentm pliceri. “Capetenie* a numit pe cel ce se ascunde in chip nevazut in infatiserile lucrurilor sensibile si cheama in chip amégitor spre fiecare din ele dorintele sufletului prin fiecare simf. $i a numit Scriptura pe acesta “cipetenie™, pentru faptul ci el face ca fiecare patima sa fie stipaniti de ceva corespunzator din cele sensibile, Cici firi vreun lucm sensibil, care si atraga. puterile sufletului spre el, prin mijlocirea vreunui simf, near lua fiinfi patima (8). Iar “conducadtor de oaste* a numit pe dracul care abuzeazi de faculiatea rational’ a sufletului, 230Sfantul Maxim Marturisitorul migeand-o spre nfscocirea gi aflaren tuturor ciilor ce duc spre riu. In sfarsit “fata diavolului este poleiala plicerii, prin care pune stipanire peste orice suflet ce se gribeste si 0 Primeasci si prefuieste mai mult lucrurile sensibile care vrajesc simturile, decat contemplarea celor inteligibile, care ingrasi mintea. Aceasti “fai o rugineazi cel ce a primit de Ia Dumnezeu, prin rugiciune, ratiunea injelepciunii, care nimiceste? toati Puterea vicleani, adici desfiinteazi cu desivargire tirania cea rea, care tulburi sufletul. Cici “i-a nimicit", zice Seriptura, nu i-a zdrobit. Fiinded zdrobirea (zpiyig) are ca efect numai incetarea activititii patimage, iar “nimicirea* (Extpuytz) este desfiinjarea totala chiar gi a miscarilor din cugetare. lar fara regelui Asur, adicd a diavelului viclean gi atot riu, este deprinderea invartogata si dur a picatului sau a negtiintei, deprindere lipsiti de orice cdlduri de viafii pe care o di virtutea gi de orice lumina spirituali pe care o aduce cunostinta (10), Diavolul se intoarce singur in ea dupa incercarea nereugiti a atacului. Cici prin atacul siu n-a putut strimuta in aceasti deprindere a sa Terusalimul, adici sufletul iubitor de Dumnezeu gi cu totul nepatimas care are in sine, ca pe un Ezechia, ratiunea desivarsitf a fiptuirii si, ca pe un Isaia, mintea luminaté de cunogtinfi, care dobindese indurarea ni Dumnezeu gi nimicese prin Inger puterea cea rea. Aga am infeles eu locul, dup3 Puterea mea. Dack poate cineva si vada in cele spuse un infeles mai inalt, ne va face gi noui gi lui bucurie, aritand acest inteles mai de pret al celor scrise, Cici am spus mai inainte despre cuvantul Scripturii dumnezeiesti, ci rimane totdeauna ffiri hotar (necircumseris}, hotirnicind (circumseriind) pe tofi cei ce-] graesc. dar el insusi neputind fi hotirnicit de cei care-1 231Filocalia gtiiese. Deci chiar de am spus ceva dup’ puterea mea, si aceasta luandu-mi o mare indrazneali, nu am imbratisat tot intelesul celor scrise, acesta aflandu-se infinit mai presus de puterea mea. Scolii 1. Precum Dumnezeu dup fiinfi nu e supus cunoasterii, la fel nici cuvantul lui nu poate fi cuprins prin cunogtinfa noastra. 2. Cei ce igi lipese cugetarea in chip iudaic numai de liter’, asteapti figiduinjele bunurilor neprihinite in veacul acesta, necunoscand bunurile firesti ale sufletului. 3. Cel ce poarti “chipul celui ceresc 3% se sarguieste si urmeze in toate duhului Sf. Scripturi, care conserva sufletul prin virtute gi cunogtin{®. lar cel ce poart’, “chipul celui pimantese“, cultiv’ mumai litera, care sustine slujirea trupeascd prin simfuni, ce di nastere patimilor. 4, Fiptuirea nagte* virtuirea, ca Ahaz pe Ezechia. 5. Contemplatia naste cunostiinta, ca Amos pe Isaia. 6, Cel ce igi insofeste cunogtinta, cu faptuirea gi fiptuirea cu cunogstinta, ¢ scaun gi asternut picioarelor lui Dumnezeu. Scaun pentru cunostinti, asternut picioarelor pentru faptuire.?” 7. Tabara regelui Asiriei este adunarea gandunilor rele, “Puternic” in ea este acela care misc’ dorintele naturale spre plicere. “Razboinic* este cel ce stirmeste mania spre pazirea plicerilor. “Cipetenie“, cel ce afAfA simturile prin “™TCor. 15,49. ' Deci eels dou’ trepte (practica gi gnoza) nu se exelud, ci teapta cuncagterii pastreaz’ fptuirea virtuoasa, 232Sfantul Maxim Marturisitorul infitisirile lucrurilor vazute, iar “conductor de oaste™ cel ce di chip patimilor si niscoceste mijloacele si modurile de infiptuire a lor. 8. Fir un lucru sensibil nu se produce patima. Cici dack nu este femeie, nu este nici curvie; daci nu sunt mancaruri, nu este nici licomie; 3i dacd nu este aur, nu exist’ nici patima iubirii de argint. Deci orice migeare paitimasi a puterilor noastre naturale e stapanita de un lneru sensibil, sau de un drac, care atati prin acel lueru sufletul spre pacat. 9, “Zdrobirea* opreste luera desfiinteazi chiar gi gandul raului. 10. Precum partea de miazinoapte a pamantului nu se bucuri de soare, la fel nici deprinderea rea, in care locuieste diavolul nu primeste lumina cunostintei. “nimicirea* Intrebarea $1 “Si mulfi aduceau dari’ Domeulul in Jerasalim gt plocoane Inj Ezechia, regele ludeii. Si s-a adicat in ochit tuturor neamurifor’’™ Ce sunt “danunife si ce sunt “plocoanele"? Si ce inseamna “S-a ridicat in ochit tuturor neamuntor"? Raspuns Dummnezeu, zidind toatA firea cea vazutS, n-a lisat-o si se migte numai prin simtire, ci a seminat cu intelepciune in fiecare din speciile care o alcAtuiese rafiuni duhovnicesti de-ale intelepciunii si moduri de purtare cuviincioasa (1): Iar aceasta a ficut-o ca nu numai prin "1 Paralip., 233Filocalia fipturile ticute si se vesteasci cu glas mare Ficitonul lor, aritat prin ratiunile lucrurilor, ci si omul, povatuit de legile gi modurile naturale ale celor vazute, si afle cu ugurinti. ealea invA{iturii care duce spre El (2). Caci era propriu bunitifii supreme ca si fact nu numai din fiintele dumnezeiesti si netrupegti ale celor spirituale, chipuri ale slavei tainice si dumnezeiesti, ca unele ce primesc, dupa cat le e ingaduit, analog cu ele insele, splendoarea mai presus de infelegere a frumusefii neajunse, ci si amestece si in lucrurile sensibile, care sunt atat de departe de fiinjele spirituale, urme din miretia proprie, ca si poatd transporta prin ele mintea omeneascd in chip neamigitor spre Dumnezeu, ajutind-b si se ridice mai presus de toate cele vazute gi si lase in urma ei toate cele aflitoare la mijloc, prin care si-a tiiat acest drum (3). Dar nu numai pentru aceasta, ci gi ca si nu mai aibi nict unul din cei ce slujese fipturii in loc de Ficator, putinta si-5i scuze nestiinta, odati ce aude faptura vestind mai puternice decat orice glas pe Facdtorul ei. Dar daci Ficitorul celor vazute a seminat in fire in chip natural ratiuni duhovynicesti de-ale intelepciunii i moduri de purtare cuviincioasi, atunci urmeazi ci orice minte incununati cum se cuvine, cu virtute gi cunostinta, imparitind, asemenea marelui Ezechia, peste lerusalim, adic peste o deprindere ce nu vede decdt pacea, sau peste o stare lipsiti de orice patimi (cici Terusalim se talcuieste “vederea picii), are toati zidirea in stipanirea ei prin formele care o alcatuiesc. lar zidirea ii aduce lui Dummezeu, prin mijlocirea mintii, rafiunile, duhovnicesti ale cunostintei, ca pe niste “daruni™ iar mintii insdsi ii oferi, ca pe migte “plocoane", modurile virtutii conforme cu legea naturali, care existi in ea. Si prin amandoud ciliuzeste pe drumul 234Sfantul Maxim Marturisitorul drept mintea, care poate si-si castige prin ele o mare strilucire, adici mintea iubitoare de infelepciune, care se desfivargeste prin ratiume gi viafi, sau prin fapte gi contemplatie (6). Scriptura spune apriat ch Dommului se aduc “daruri“, iar regelui “plocoane™. Caci, precum spun cei ce sau sarguit cu aceste lucruri, “daruri* se numesc, dupii infelesul lor exact, lucrurile ce se adue acelora care nu duc lipsa de ele, iar “plocoane“ lucrurile ce se dau celor ce au lips de ele. De aici vine obiceiul obgtesc al camenilor de a numi luerurile pe care le aduc tegilor “danuri*. Acest obicei are poate in vedere faptul ci cei ce le primese nu sunt lipsiti de ele. De asemenea ar putea spune cineva din cei cu rivni in toate, c& tot din aceast’ pricina s-au numit “daruri* lucrurile aduse de magi Domnului, care din iubirea de oameni s-a facut asemenea noud. Desigur ci spundnd aceasta nu va schimba nimic din adevarul simbolului. Aducind dect Domnului rafiunile duhovnicesti din lueruri, | le aducem ea “daruri* intrucdt El prin fire nu ¢ lipsit de nici una din acestea, Cici n pe lingi altele, ratiunile Jucrurilor, pentru ca ar fi lipsit de ele, ci.ca si-L liudim intrucatva, dupa puterea noastri, ca unii ce suntem indatorati la aceasta, din fipturile Lui, lar “plocoane,” primeste cel ce se indeletniceste plin de ravnd cu filosofia duninezeieasca, ca unul ce are lipsd prin fire atat de modurile naturii prin virtute cat si de rafiunile ei pentru cunoastere. Dar se pot infelege gi altfel “darurile* (6). Daci “danul este ceea ce se di celor ce mai inainte n-au adus nimic, putem spune ci mintea cunoscitoare (gnostica) primeste ca “daruri*, din contemplarea lucrurilor, ratiunile care alcdituiese (sustin) credinfa fir nici o demonstratie ii aducem Domnului, 235tational. (7) gi care sunt aduse prin ea Domnului. Cici pentru credinti nu aduce nimeni nimic mai inainte (8). Fiinded mintea il priveste in chip firese gi firi nici o megtegugire pe Ficitorul propriu, intnucat il vesteste zidirea. Pentru ci ce ar putea si aduci cineva de yaloare egal cu credinta (9), ca si primeasci credinja in Dumnezeu ca datorie si nu ca “dar. lar ca “plocoane™ primeste (10) legile naturale ale lucrurilor, imitandu-le prin modurile sale de vietuire, adici aducind mai inainte de dobindirea lor ostenelile chinqei.”” Prin aceasta dezbracd intdi pe omul cel vechi si abia dupi aceea iese Ia culesul roadelor dreptatii, adunand diferitele moduri ale virtutii, sidite in fApturi. Cici nu gi le-ar putea insugi pe acestea, dacd nu ar dezbrica mai intai pe omul cel vechi, strambandu-1 la culme prin osteneli gi sudori multe, asa cum face sarpele cind niparleste. Astfel, mintea cunoscitoare (gnosticd) primeste ea “daruri pentru Dumnezeu. ratiunile susfiniteare ale credintei, culese din lucruri, neaducand si nedand fnainte de * Cunoagterea lui Dumnezeu prin natura desi ¢ un set al rafiunii, totugi nu € un act ec se catoreste exchusiv ci, intrucdt nu ratiunea construieste “rafiunile din lume", pe care ar urea apoi ca pe o shel Ia Dumnezeu, Ci ratiunile acelea sunt puse in naturi de Dumazen ‘insugi, ca o mas’ de-a gata pe seanui raqiunii umane, care me are decat si. le constate. Nefiind construite de ratiune, prin demonstratic, ca le accept oarecum prin eredinga. Asticl contemplarea ragiunilor din lume e pe deoparte un act al rapiunii, pe de alta un act de eredinti, de credingi a ratiunii am zice, Zidirea le aduce prin mintea umand Ini Durmnezeu, intrusit de-abia anwil le raporteaz’ congtient la Dumnezen, ca la cauza lor. Dacd ratiunile ii sunt oferite omului de fire, sau prin Dumnezeu prin fire de-a gata, nu tot acelagi hier se poate spune despre legile naturit, Ca omul 34 gi le insugeased, s¢ cere un. efort indelungat. Numai dupi aceea le-a primit eu adevarat. Efectul ¢ susfinut de ciinja sau de regretul pentru viaja anterioara, neconform’ ca firea. 236Sfantul Maxim Marturisitorul ele nimic. Cici “cine a dat Lui mai inainte ceva si | se va intoarce Lui (11)2" Si primeste ca “plocoane legile naturale ale lucrurilor, imitand-le prin modurile sale de vietuire. De pildi, mintea inteleapti imitand legea naturala a boltii ceresti, primegte ca “plocon™ putin{a de a se mentine pururea in migeare cea mai regulati si mai constanti a virtutii $i a cunostintei, migcare ce poarti cu sine in chip ferm ratiunile luminoase atotstralucitoare ale lucrurilor, intocmai ca pe nigte stele (12). Sau imitind legea naturali a soarelui, care isi schimbi locurile dup’ trebuintele Universului, primeste alt “plocon™ gi anume buna chibzuiali, prin cate se acomodeazi cu infelepciune gi dupi cuviinji tuturor imprejucirilor, rimandnd totdeauna aceeasi prin identitatea neimputinatd a luminii pe cate o rispindeste prin virtute gi cunostinya (13). De asemenea primeste de la vultur puterea de a privi inti spre strilucirea dumnezeieasci a luminii pure, fird sf i se veteme cAtugi de putin pupila spiritual de catre raza atotstrilucitoare (14). Imiti apoi cerbul, stribitand ca pe niste munti indltimile vederilor dummezeiesti gi nimicind prin discernimantul ratiunii patimile ascunse in firea lucrurilor ca niste otrivun; apoi strangind prin multele si feluritele izvoare ale cunostintei, veninul rautitii rimas in amintire cu vreo ocazie oarecare (15). Numai putin imiti mersul sprinten al caprei $i siguranta pasarei, siirind ca o capri peste cursele dracilor ce poarth rizboi impotriva virtufii, si zburind ca o pasire peste lanturile duburilor ce lupti impotriva cunostintei (16). Rom. 11, 35. *' & se observa paralelismul permanent al ecler doud trepte ale vicfii 237Filocalia Spun unii cA oasele leului, ciocnindu-se unul de altul, scot scantei. Deci si aceasta o imiti mintea care se indeletniceste prin fire’ cu cunoasterea gi cu slujirea tui Dumimnezeu, intrucit cauti adevirul prin dezbateri, lovind intre ele gandurile evlavioase ca pe nigte oase si aprinzind astfel focul cunostinfei(17). Se face apoi infteleapti ca garpele gi blind’ ca porumbul, intrucat isi pastreaza in orice imprejurare credinta nezdrobita, ca pe un cap, gi leapidi din sine offrimrea mianiei ca un porumb, nestiind si poarte gind fu fai de cei ce-o necdjesc gi-o batjocorese (18). Ba primeste si de la turturea ca “plocon™, silinta de a-i imita nevinovatia, ficind prin yointA toate cele ce le fae ffiprurile necuvantitoare din necesitate (19). Astfel mintea iubitoarede intelepciune, eontemplind intra cunogtint’ lumea fipturilor dupa rafiunea sau modul de viati natural al fiecireia daci se indeletniceste cu cunoasterea, (dach e gnostich) primeste ratiunile dubovnicegti ale luerurilor, ca pe nigte “daruri* aduse lui Dumnezeu de creatiune, iar daci se indeletniceste cu fiptuirea (dacd © practici), imitand prin modurile sale de vietuire legile naturale ale lucrurilor, primeste “plocoanele", dezviluind in sine, prin viata ce 0 triteste, toath miretia intelepcrunit dumnezeiesti puratati in chip nevazut de fSpturi (20). Cineva ar putea sustine ci Serptura a spus cA lui Dumnezeu | se aduc “daruri“, pentru ci a voit si arate nemarginirea bundthtii dumnezeiesti, care primeste de la noi ca “daruni* cele ce ni le-a dat, ca $i cand nu ne-ar fi dat mai duhovnicesti: a virtubii gi a cunogtintei. °* A se observa paralclismul permanent al celor douli trepte ale vietii duhovnicesti: a virtufii sia cunogtintei. 238Sfantul Maxim Marturisitorul inainte nimic, socotind ca venind de la noi tot ce-l aducem. Desigur ci si acesta ar avea dreptate spunand asa, cAci arati eat de mare 3i negraita e bundtatea lui Dumnezeu fata de noi, primind ale sale ca venind din partea noastri gi miarturisindu-si trebuinta dupa ele, ca dupa lucruri straine (21). “Si sa inilfat, zice, Ezechia in ochi tuturor neamurilor*. Cel ce a ajuns prin fapte si contemplatie, ase- menea lui Ezechia, pe cel mai inalt pise al virtufii gi al cunostingei, pe drept cuvant s-a indlfat mai sus decat toate neamurile, adicd s-a ridicat prin fiptuire deasupra patimilor trupesti si necinstite gi a corpurilor zise naturale (22); si simplu griind, ca si anit pe scurt, deasupra tuturor celor ce cad sub simfuri, stribitand prin contemplatie gi cunostinti (in chip gnostic) toate ratiunile din ele. C&ci gi acestea se numese in Seripturi in chip figurat “neamuri", fiind prin natura lor de alt neam in raport cu sufletul si mintea. Dar intrucat acestea nu se rizboiesc impotriva mintii. Dumnezeu nu a ponuncit cAtugi de putin si se poarte rizboi contra lor (23). CAci nu ni s-a poruncit si Juptim cu fipturile din afari, din fata simturilor, ci si luptim fiir incetare cu patimile de ocara ce locuiese in noi, adica in pimantul inimii, impotriva firii, Cu acestea trebuie si* luptim pana le vom stérpi din el $i vom ajunge singun stipani peste acest pimant, care va fi de aici inainte netulburat, odati ce au fost nimicite patimile striine (24). De aceea Scriptura vorbind despre “darurile™ ce se aduceau lui Dumnezeu si despre “plocoanele™ ce se aduceau tegelui, nu a spus simplu: “Toti aduceau daruri hui Dumnezeu si plocoane regelui“, ci “mulfi", adicd nu toate neamunile, ci multe neamuri. Prin aceasta se arati ci existh asa zise neamuri, de la care nu se aduce nimic Ini Dumnezeu sau regelui, Cici pe drept cuvant se spune ci numai fipturile 239care alcituiesc lumea celor create aduc pe deoparte ca “daruri* lui Dumnezeu ratiunile dumnezeiesti din ele. dupa care au fost si create, ca unele ce au fost ficute de Dummezeu, pe de alta ca “plocoane” regelui legile lor naturale, ca unele ce au fost create pent om, ca mintea acestuia, orientindu-se dupi ele, sa-gi statorniceasci. modurile sustindtoare ale virtutii. Dar patimile din noi, adicd “neamurile* cu existent mincinoasa, care n-au fost create de Dumnezeu, nu aduc nimic Ini Dumnezeu, deoarece nu au fost create de EL C&ci patimile de ocard igi au originea de la noi, care am cileat porunca lui Dumnezeu, nu de la Dumnezeu. Drept aceea nici una dintre ele nu aduce nimic lui Dumnezeu, nevand nici-o ratiune a intelepciunii sau a eunogtintel, ca unele ce existi in chip fraudulos, prin lepidarea intelepciunii sia cunostintei."” Deci prin cuvintele: “Si s-a indljat in ochi neamurilor* Seriptura arati cd cel ce s-a inveednicit, prin ostenelile cu fapta, si locuiasci in nepatimire, ca in Jerusalim, gi 8-2 eliberat de toati tulburarea pcatului, incat nu mai lucreazi, nu mai griiegte, nu mat ascultfi gi mu mai gindeste decat ceea ce e propriu pacii, dupa ce a primit in suflet, prin contemplarea naturii, lumea celor vazute,™' care ror “8 Tot o¢ ¢ Gicut de Dumnezeu isi are o tatiune si o legitimare in existenja, contribuind la armonia Universului, Numai patimile n-au nici © ratiune, deci nici o legitimare gi produc tulburare in relafiile dintre fipturi: Deci pe necrept igi revendic’ pacatul o rapiune gi inch eu cits exclusivitate! [si revendied ratiunea prin fraudi, precum prin fraud’, exist, Se vede de acolo ci patima duce o fipturd la nimicire. Nu se poate concepe o consolidare veritabil} $i eterna a existentei prin patio’. Dar tot pe nedrept se socotegte cA virtutea, credinta gi trlirea misticd in Dumnezeu sunt lipsite de rayiune. “# Intai mintea primeste prin contemplatia curifiti de patimi chipurile $i ratiunile lor in sine, apoi se inal mai presus de ele la Dumnezeu, la vederea Lui mai presus de infelegere. duce prin cunoagterea cat mai 240Sfantul Maxim Marturisitorul igi aduce prin el ral dumnezeiesti din en, ca pe niste “daruni*, Domnului, iar legile din ea i le aduce lui “plocoane", ca unui rege s-a ridicat in ochii tuturor neamurilor, ca unul ce s-a indltat prin fiptuire mai presus de toate patimile trupesti, iar prin contemplatie mai presus de corpurile naturale $i de toate speciile ce cad sub simfuri, odatd ce a stribatut ratiunile duhovnicesti gi modurile lor de viata. Asa am inteles eu cuvantul c& “mul ti* aduceau daruri, dar nu “tofi*. Adic& adue darurt Ini Dumnezeu neamurile din afar sau fipturile, dar nu neamurile din lAuntrul nostru, sau patimile, Caci toate fipturile, care aledtuiese Jumea, lauda gi preamirese pe Dumnezeu cu glasuri negriitoare. lar lauda lor se face a noastri, “De la ele invit eu si-L laud”, zice marele Grigore cel cu numele de teologul. Deci Sf. Scriptura adresind, precum sa aritat, tuturor celor ce vor si se mantuiase’ indemnul ei neforfat, nu s-a incuiat in ingustimea unei persoane. Caci fiecare poate deveni un Ezechia, imitand in duh pe Ezechia. Fiecare poate striga prin rugiciune citre Dumnezeu $i poate si fie aseultat gi si primease’ un Inger, adick ratiunea (inspiratia) unei intelepciuni gi cunostinte mai inalte in vremea navalinit dracilor vicleni, prin care si nimiceasci pe tot puternicul si fizboincul, cApetenia gi conducitorul de oaste, adici miscarile patimase ale poftei si ale maniei, precum $i impatimirea fati de cele sensibile si gindul care, asemenea unui conducitor de oaste, niiscoceste modurile de faptuire a picatului. lar ficind aga, fiecare poate ajunge la starea de pace, prin izbivirea de patimi gi se poate indeletnici cu contemplarea lucruriler, lar prin aceasta primeste, spre slava lui Dumnezeu $i spre propisirea sa proprie, ca pe niste “daruri®, ratiunile care alcdtuiesc cunogtinta si ca pe nizte bogati a lumii, nu prin ocolirea i. 241“plocoane", modurile care sustin virtutea. Cfci si unele i altele sunt aduse lui de toati zidirea. lar dupi toate acestea se ridica cu cinste in ochii tuturor neamurilor, adicA se inalti mai presus de toate patimile prin virtute si de toate fipturile prin cunostinti® gi pfizeste prin smerenie harul mantuirii, ca sii nu piteasca cele ce urmeazi acestora in Scriptura. Scolii 1. Arati care sunt rafiunile gi care sunt modurile zidirii. 2. Pentru aceste trei pricini a semAnat Dumnezeu in firea vazuti ratiuni duhovnicesti si moduri de purtare a) ca si se vesteasci pe Ziditorul fapturilor, b) ca omul povaquit de rinduielile si de modurile firii si afle ugor calea dreptitii care duce spre El, 91 c) ca nici unul dintre necredinciogi si nu aba ca scuzA negtiinta. 3. Cele ce se afl la mijloc intre Dumnezeu gi oameni sunt lucrurile sensibile si relatiile inteligibile. “S Prin virhute se depigese patimile, prin cunogtin{’ intai se cunose (prin contemplatia naturall), spoi se depgese (prin tealogie) lucrurile create. Virtutea dezleaga pe om de lucruri ca valori ultine gi prin aceasta il clibereaz’ de patimi. Cel ee cautd lucrurile in ele ingile pentru plicerea ce- are de ta le, hucreaz’ dus de patimd, sau ¢ begat de ele (prin ogéme), Indati ce caul’ prin lucrant un seep mai presus de ele, a sctipat de patimA gi a cdgtigat libertatea acelm “pur agir* - neimpovirat de pasivitate, sau pasionalitste - de eare vorbegte Blondel (L’Action, vol. 1, p. 235). Dar virtutile lucrind conform ev firea lucrurilor, mai au yi rostul de a scoate la iveald ratiunile Iucruilor dezvoltind virtualitijile din ele. Caci ratiunile seminate in firea lucrurilor nu sunt niste entitati statiec, ci factori dinamici (Blondel, Op. ¢. p. 229), 242Sfantul Maxim Marturisitorul Mintea omeneascd cfind s-a apropiat de Dumnezeu s-a indltat deasupra lor, nemaifiind robité de lucrurile sensibile prin faptuire gi nici refinuti de realitatile inteligibile prin contemplatie. 4, Fiptura se face parisa oamenilor necredinciogi,ca una ce prin rafiunile din ea vesteste pe Ziditonul ei, iar prin legile naturale ale fiecdirei speci povatuieste pe om spre virtute. Ratiunile, ni se arata in conservarea statornici a fiecdrei specii iar legile in identitatea activitifii naturale a fiecirei specii. Neludnd seama la ele cu putera mintii noastre, am ignorat cauza lucrurilor si ne-am scufundat in tot felul de patimi contrare firii. 5. Omul contemplind ratiunile duhovnicesti ale lucrurilor vizute, invA{i cA este un, Facdtor al celor aritate, dar nu cerceteazi. cum este acela, clei aceasta mi o poate intelege nimeni. Fiptura vizuti ne ajuta sf intelegem ci este un Fac&tor, dar nu i cum este Faicdtorul. Asfel Scriptura a numit “daruri* ratiunile vizute, care vestese stipinirea Lui peste toate, iar “plocoane* legile naturale ale lor, prin care cunoscand omul cum este fiecare dintre specii, invati si nu strice legea firii printr-o lege straina. 6. Alt inteles al darurilor. 7. Credinta in Dumnezeu am primit-o in dar, find © cunostinti ce se mige’ nemijlocit in jurul lui Dumnezeu si contindnd o gtiinfa ce mu se poate dovedi. “Caci ea este ipostasul lucrurilor naidajduite",** care nu sunt cuprinse in cunostin{a vreuneia dintre fipturi. 8. inaintea virtutit se aduce credinta, iar inaintea cunostinfei virtutea. Dar inaintea virtufii nu se aduce nimic, ciel inceputul si izvorul tuturor bunurilor din oameni este “By 11.1. 243Filocalia eredinta. Mai inainte de ea nu putem aduce nimic. an 9. Nimic, zice, nu este de-o valoare egali cu credinta. 10. E vorba de omul credincios gi duhovnicesc. 11.Mintea. cunoscitoare (gnostic) primeste tafiunile fucrurilor ca impreuni mirturisitoare™*® ale eredintei in Dumnezeu, dar nu drept creatoare ale eredinjei. Cici nu sunt tatiunile fapturilor principiu (inceput) al cre- dinjei, fiindcd in acest caz ceea ce e crezut ar fi limitat. Pentru ¢4 dacd principiul unui lucru poate fi imbripigat prin eunoastere si deci dovedit, atunci gi lucrul respectiv insugi poate fi imbrifisat prin cunoagtere dupa fire. 12. Legea cerului este ca si se migte constant in cerc. De la ea primeste cel ce se indeletniceste cu cunostinta (gnosticul), miscarea statornici in bine imitand prin identitatea virtufii sale migeare neintrerupti a boltii ceregti. 13. Legea naturali a soarelui este si product prin deplasirile sale varietatea anotimpurilor.De la ea invati cel ce sé indeletnicegte cu cunoagterea si se acomodeze iferitelor imprejuriri, pistrind insi prin ratiune strilucirea virtutii neumbrita de nici una din intamplirile ce vin asupra- i pe neasteptate. 14, Legea naturala a vultunului este si primeascit taza. soarelui drept in pupili. De la ea invata cel ce se indeletniceste cu cunoasterea si-gi lase mintea de buna voie *" Ondinea acestor trei trepte; creding’, vittute, cumogtin[s o intalnim ba Mareu Ascetil (Despre Botez, Filo. rom, vol. 1), 8 YuvTOpoug = grliese impreun’, pledeaz’i impreund pentru eredinta in Dumnezeu. Sau ou se aflf in fiinja lor Dummezeu ca obicet al eredinjei, clci in acest caz ar fi mirginit, Dumnezeu se poate strivede dincolo de ele, dar nurnai de cel ce vine cu credin}S in sine. In orice caz credinfa © un dat primordial al harului (nu al naturii) in ony gi in faqa lui, dincolo de ulucile ratiunilor. 244Sfantul Maxim Marturisitorul inconjuraté de lumina dumnezeieasca. 15. Arati ce invaticel ce se indeletniceste cu cunoagterea din legea naturald a cerbilor, daca ia seama la firea celor create. 16. Arati ce invata prin imitare de la capra sau de la pasare cel ce-gi taie prin fapte calea spre cunostinta, dact igi pAstreaza virtutea nevanati de dugmani. 17. Arata lucrul bun pe care il invati filosoful in cele dumnezeiesti, insugindu-gi cu voinfa gi in chip rational ceea ce apartine prin fire leului. 18. Arati cum trebuie si devind iubitorul de intelepciune, imitind garpele gi porumbelul. 19, Arati ce putem invita de la turturea, 20. Cel ce preface prin imitare legile fipturilor in lege, proprie este virtuos, umplind de ratiune miscarea celor lipsite de ratiune. Lar cel ce preface tot prin imitare, legea sa in legi ale fipturilor, ¢ pitimags, ficind nerational ceea ce rational. 21 AIG: explicam a danmilor, dovedind bunfitstea dumnezetasci. 22. Numeste corpuri naturale toate cele ce sunt supuse facerii $i stricAciunii. 23, Buna observatie este aceea ci nu trebuie si luptim impotriva fini, al cirei Ziditor este Dummnezeu, ci impotriva migedrilor gi lucrérilor contrare firii gi dezordonate ale puterilor fiintiale din noi. 24, Filosofia lucritoare il ridich pe cel activ deasupra patimilor, iar contemplatia il ridici pe cel ce cultivé cunoasterea deasupra celor vaAzute, indlfandu-i mintea spre cele inteligibile, inrudite cu ea. 245Filocalia intrebarea 52 Dar u-a risplitit Ezechia dup binefacerea pe care fea ficut-o fui Dumnezeu, ci s-a inaltat infma tui. St s-a abitut peste ef manie si peste fuda sf ferusalim. $i s-a smerit Ezechia din iniiarea inimil hui gf eef ce Jocuiau in lerusalim. Si oa-a mat ventt peste ef maaia Domnulul fn zifefe tat Ezechia*"” Ce este binefacerea si cetelalte? Rispuns Mullte gi felurite binefaceri i-a hirizit Dumnezeu lui Ezechia, seipindu-1 gi izbivindu-l in diferitele timpuri din toati nevoia gi strimtoarea. El insi nu a dat lui Dumnezeu toatl multumirea pentru mantuire, aga cum trebuia, ci a fost atins de intindciune omeneascl gi si-a atribuit sitesi o parte din menitul izbanzilor. De aceea, pe drept cuvant se spune ¢4 nu a risplitit Ezechia dupa binefacerea pe care i-a ficut-o lui Dumnezeu. Caci nu a misurat tecunoscitor multumirea cu marimea izbanzilor primite de la Dumnezeu ci s-a inalfat in inima lui, neizbutind si scape de boala pirerii de sine, carele nagte aproape natural din virtute si cunostint- “$i s-a abatut peste el manie si peste Iuda si leru- salim“. Mania lui Dumnezeu este, dup unul din intelesuni, durerea pe care o simt cei povaquiti prin certare (1), Ea insoteste necazurile fird de voie ce sunt trimise asupra noastra. Prin aceasta Dumnezeu ciliuzeste adeseori mintea, care sé mandreste cu virtutea si cu intelepciunea, spre modestie $i smerenie, dindu-L, putinta si se cunoascé pe * TL Paralip. 26. 246Sfantul Maxim Marturisitorul sine insisi gi si-si mirturiseasci propria slibiciune. Cici -§1 mintea slabiciunea, leapiid’ inchipuirea desarta a inimii. De aceea se poate spune gi despre Ezechia, dupa ce a venit asupra lui mania: “Si s-a smerit Ezechia din indltarea inimii lui si cei ce locuiau in Terusalim. $i n-a mai venit peste ei minia Domnului in zilele lui Ezechia*. Dupa alt infeles mania Domnului este intreruperea revarsarii darurilor dum ti (2). Acest Incr se intampla cu folos oricirei minfi, care se inalfa in bunurile date ei de Dumnezeu gi se IaudA ca gi cand ar fi niseai isprivi proprii, Dar trebuie si aflim si si vedem ce inseamn& faptul ci nu numai peste Ezechia, care s-a indlfat cu inima, s-a abatut mania, ci gi peste luda gi peste lerusalim. Acest amAnunt trebuie si convingi pe cei ce stinuie cu toati osteneala numai, pe ling litera Scripturii, cA iubitorii de Dumnezeu trebuie si se sirguiasi cu toath puterea spre intelegerea duhovniceasci a celor scrise, daci cunoasterea adevSrului le este mai de pret ca orice. Cici daci vom aseulta numai de liter’, adeseori vom gradi nedreptate despre judecata lui Dumnezeu. De pilda in acest caz vom spune cai pedepseste impreunad cu cel picitos in chip nedrept si pe cei ce n-au picdtuit. Dar atunci cum va fi adevrat cuvantul care zice: “Nu va muri tatil pentru fiu gi nici fiul pentru tata. ci fiecare va mun pent picatul sin“? Sau cum se va adeveri cuvantul spus de David catre Dumnezeu: “Caci tu risplitesti fieciruia dupi faptele sale"?! “$i s-a indltat, zice, inima lui Ezechia*. Dar nu a adaugat; “gi inima lecuitorilor din Ierusalim gi luda". Cum a pedepsit atunci impreund cu cel vinovat $i pe cei vinovati? °° Deut. 16, 24; I Regi 4, 6; Exechil 18, 20. *! Ps, 61, 13. 247Filocalia Inti ceva ce nu pot intelege dupf interpretarea acelora (3). Cici zice: “Si s-a indltat inima lui Ezechia. Si s-a abatut mianie peste el gi peste Iuda si Terusalim™. Agadar despre aceasta nu a sctis Scriptura cli s-au inflfat. Dar atunci cei ce Timan Ja litera si pun mai presus cuvantul decat intelesul spiritual, nu pot dezlega aceasti greutate. De aceea nu Himéne decat si recurgem Ia infelesul duhovnicese gi atunci vom afla fir osteneald adevirul care € acoperit de litera si care striluceste ca o lumina celor iubitor de adevar. Deci toati mintea cunoscatoare ibiteare de intelepciune™ are cu sine gi Iuda gi Ierusalimul, Iuda, in inteles duhowvnicese, inseamnd viefuirea ca mirturisirea prin fapte impreund cu gandurile ce o sustin, pe maAsura ce insemneaz’ mintea in urcugul ei. Cici luda se tilmAceste miarturisire. lar lerusalimul, infeles alegoric, este deprinderea pagnicd’* cu adevinul gi cu vederile dumnezeiesti care il alcdtuiese. Scurt vorbind, pe lud mintea ca filosofie lucritoare, iar lerusalimul ca i tainicd in conterplatie. Asadar cand mintea infeleapt’ prin harul dumnezeiesc a respins prin filosofia lucritoare gi contemplativa toati puterea ce sa ridicat impotriva virtutii 4 minies gnostic 4 gi filosoall, adich cea cure cultiva cunogtings gi itatea morala, “Un loc clasic despre persistenja activititii merale pe treapta superioa’ a gnozei. Cu cat inainteaz’ mintea pe teptele cunoagterii, eu att sporeste omul an activitatea virtuoasi, Jar prin inaintarea in figtairea virtuoasl, sporeste in virtute, sau in modul mirurisitor al victii (W8V Kax” £EopoAGynow tposov). EB firese si fie aga, Cu eft chinoagtem mai mult pe Dumnezeu, agadar sfinjenia Lui, ne dim seama de inferioritatea noastri moral. Si viata noastrd devine tot mai mult o mirturisire a acestui fapt. Ideea de mod” a Sf Maxim, care imprima un fel practic de-a fi ‘integii viefi (modul pitimitor, modul mirtuzisitor cte.), poate fi aropiati de ideea ..cxistenfialelor” din filosofia lui Heidegger. 248Sfantul Maxim Marturisitorul gi cunostinfei si a dobandit o victorie deplini asupra duhurilor rautatii, dar acest fapt nu o determin si aducd cuvenita mulfumire lui Dumnezeu, autorul biruinfei, et se inalti cu inima, socotindu-se pe sine cauza intregii isprivi, atunci pentru pricina ci nu i-a risplitit lui Dumnezeu, dupa binefacerea de care sa impartagit, suport mu numai ea minia pirisirii ce vine asupra ei, ci luda gi lerusalim, adich deprinderea activitatii si a contemplatiei. Caci indati se riscoali, cu ingiduinta lui Dumnezeu, patimile de ocari impotriva activitatii morale gi intineaz’ congtiinta care a fost pind acum curati, iar, parerile mincinoase se amestecd in contemplarea lucrurilor si strambi cunostiinfa care a fost mai inainte dreapta (4). Cici exist o regula gi o lege a Providentei asezati in fapturi, potrivit creia cei ce s-au aritat nerecunoscitori pentru bunurile primite, sunt povaquiti spre recunogtint’ prin cele potrivnice, trebuind sf faci experienta celor contrare ca si cunoasci purtarea dumnezeieasci care lea diruit bunurile, $i s-a randuit aga, ca nu cumva, ingiduindu-ni-se de Provident si ne pistriim neclintitd pirerea de noi ingine pentru faptele cele bune, si ne rostogolim in dispozitia opuss a mandriei, socotind virtutea si cumogtinta ca izbinzi firesti ale noastre, nu ca daruri dobandite prin har. in acest caz am fi ca aceia care se folosesc de bine pentru a face mul gi lucrurile prin care ar trebui si facd in noi gi mai neclintiti cunostinfa dumnezeieasc’, ne-ar prilejui boala ignorani lui Dumnezeu (5) Cici cel care-si inchipuie ci a ajuns Ja capitul din urmé al virtutii, mu va mai intreba de cauzi din care izvordse virtutile, ci va circumscrie puterea doritei lor numai de sine, pagubindu-se insugi de condifia mantuirii sale, adicA de Dumnezeu. Dar cel ce-3i simée sdriicia sa naturali in ceea ce 249Filocalia priveste virtutile, nu va inceta si alerge cu graba spre Cel ce poate implini lipsa sa (6). Cu dreptate vine deci pedeapsa peste mintea care se indlti in cugetirile sale. lar aceasti pedeapsi consti in pirisirea ei, sau in ingiduinta ce o di Dumnezeu de a fi tulburat4 de draci in activitatea ei, adici in ludeea, gi in eontemplafia ei, adied in lerusalim, ca si cAgtige constiinta neputintei sale naturale si constiinta puterii si a hanului dumnezeiesc, care o apira 3i ii daruieste toate bunurile. Prin. aceasta se-va smeri alungand de la sine cu totul trufia string si potrivnica firil. Drept urmare au va mai veni asupra ei cealalti manie, cea a retragerii darurilor hirizite, cum n-a mai Venit peste Ezechia, care indati ce n-a mai venit peste el prima manie, sau pirisire, s-a smetit, si a ajuns la cunogtinta Celui ce i-a diruit bunurile. CAci dupa cuvintele: “Si s-a abitut manie peste el si peste luda si Ierusalim™ se spune: “si n-a mai venit peste el mania Domnului in zilele lui *. Adici nea mai vemit cealalti minie, cea a tetragerii darurilor, fiinded prima parisire |-a invajat si fie Tecunoscitor. Clici cel ce nu se cumintegte prin primul fel de mnie, sau parisire, ca s4 vie la smerenie, are de suportat cu siguran{a cealalti manie, care il despoaie de lucrarea darurilor gi-i lipseste de puterea care-| pizea mai inainte. “Strica-voi gardul viei*, zice Dumnezeu despre nerecunosciitorul Israel, “si va fi de jaf; surpa-voi zidul gi va fi cdlcali in picioare. $i-voi pardsi via mea gi nu va mai fi nici Giata, nici sipatd $i vor porunci norilor si nu mai ploud, peste eat. Acelagi lucru se povesteste alegoric cA |-a patit gi Saul, primul rege al [ui Israel. Acela, primind prin ungere deodati cu dregitoria regeasca si harul poorociei, fiindcd mu l-a pazit pe acesta, primeste ca prima méanie chinuirea din 4 Tsaia 5, 1-6, 250Sfantul Maxim Marturisitorul partea dubului riu (7). Inr fiindei nu si-n venit la simtire, prin aceasta si-a agonisit cealalti manie si a sfargit cu viata, ajungand pentru nechibzuinta lui, in fafa mortii lipsit de orice pietate. Aceasti tristi pitanie a lui o arati faptul ch intai este chinuit de draci, pe urma recurge de bunivoie la demoni prin vrijitoare gi le aduce cult vrijitorese intocmai ca necredinciogii.”” Deci daci prin Ezechia intelegem mintea iubitoare de injelepciune, prin ludeea activitatea, iar prin lerusalim contemplatia, cind vom biga de seam’ ¢4 mintea pitimeste ceva in oarecare chip, si credem ci deodati cu mintea pitimeste si puterea ei fiptuitoare si contemplativa prin rafiunile care le sustin. Caci nu este cu putinti si pitimeased subiectul, firi si primeasc’ gi cele cuprinse in subiect (8). Deci injelesul spiritual se armonizeazi perfect cu cuvantul Scripturii, incdt.nu se duce nici o barfire judecitilor dumnezeiesti si nu e risturnata nici o alti porunci (9). Caci dupa intelesul spiritual pe care |-am dat nu se inal} numai Ezechia, adici mintea, cugetind mare lucru despre ispaivile sale, ci se inalfi impreuni cu ea gi luda si lerusalimul, adica activitatea $i contemplatia, asa cumi nici nu patimesc acestea luate in sine, de vreme ce nu existi ca ipostasuri proprii. De aceea nu vine numai peste Ezechia, adici peste minte, mania, ci si peste Iuda gi Terusalim. Caci indati ce se intineazi mintea in vreo privintd, se piteazi impreund cu ea §i activitatea gi contemplatia, chiar daci mu sunt partage la vina care aduce mania. Deci si ne aplicim si noua infelesul celor serise. Cici, desi dupa istorie aceste lucnun s-au intimplat cu Ezechia ca tip, ele s-au scris pentru noi, spre indemn duhov- “* Regi 16, 14mm, 251Filocalia nicese. Cele scrise atunci ni se intamplé noua intotdeauna in chip spiritual, intrucdt puterea vrdjmasi e totdeauna gata de lupti impotriva noastri. Ele s-au scris ca, absorbind noi pe cit putem toati Scriptura in minte, si ne luminim mintea cu intelesurile duninezeiesti, iar trupul si-l facem si striluceasci. de modurile de triire conforme cu ratiunile dummezeiesti infelese, preficindu-] in unealta cuvantitoare (rationala) a virtufii, prin lepadarea afectelor innascute (10). Acest loc al Seripturii se refera deci la tot omul iubiter de Dumnezeu gi virtuos, care s-a incins ingelepyeste (in chip gnostic) cu putere impotriva dracilor, asemenea lui Ezechia. Daci unui astfel de om i s-ar intimpla un atac din partea duhurilor rele, care poarti rizboi cu mintea lui in chip nevazut, jar el, primind prin rugiciune un Inger trimis de Dumnezeu, adici ratiunea (inspiratia) unei infelepciuni mai inalte, ar risipi gi ar nimici toatd ceata diavolului, dar n-ar socoti apor pe Dumnezeu cauza acestei biruinte si manmuiri, ci §i-ar atribui siesi toati biruinta, se poate spune ci omul acela n-a risplatit lui Dumnezeu dupa darul Lui, intrucdt nu. a cinfirit mirimea mulfuminii cu mia misurat intocmai dragostea (dispozitia) sa cu binefacerea. Celui ce |-a mantuit, (cici risplitirea consti in dragostea corespunzitoare a celui mantuit fati de Cel ce |-a méntuit, dragoste misurati prin fapte), ci gsi-a indltat inima sa, mvindrindu-se cu darurile pe care lea primit, ca gi cum nu lear fi primit. Un astfel de om va avea de suportat, cu dreptate, mania ce vine asupra lui. CAci Dummezeu ingiduie diavolului si se rizboiasci cu el mintal, ca pe planul activilifil s4-i clatine modurile virtutii, iar pe planurile contemplatiel si-i tulbure ratiunile limpezi ale cunostintei, in felul acesta, dandy-si omul seama de slibiciunea proprie, va recunoaste cA Dumnezeu e singura putere care ripune in 252Sfantul Maxim Marturisitorul noi patimile si se va smeri pociindu-se gi lepidand umflata pirere de sine. Prin aceasta va recastiga mila lui Dumnezeu si va infoarce mania care vine dupa aceea asupra celor ce nu se cHiesc, ca si retragi harul ce pizeste sufletul, lisand pustie mintea nerecunoscitoare (11). lar prin “zilele regelui Ezechia” (12), Scriptura a infeles poate diferitele iluminari ce le primeste toatl mintea binecredincioas’ gi tubitoare de Dumnezeu, care se apleact prin contemplajie asupra lucrurilor spre a intelege infelepeiunea vestit’ de toate in chip felurit. Pind ce activitatea si contemplatia se insoteste cu aceste iluminari (13), nu au si sufere de o imputinare a virtutii si a cunostintei, Soarele Dreptitii aducand intr-o astfel de minte, prin risiritul Siu, aceste zile (14). Scolii 1. Ce este mania |ui Dumnezeu? 2. Cum poate fi infeleas’ gi in alt chip mania lui Dumnezeu? 3. Acelor ce ascultii numai de litera. 4, Pe cel ce se inalti pentru faptele sale il ajunge necinstea patimilor, iar pe cel ce se mandregte cu cunostinta, judecata cea dreapta li lasi si se abati de la contemplatia adevarata. 5. Prin regula si legea sidite de Dumnezeu in fipturi, infelege Pronia sustinitoare a lucmurilor, Aceasta povituieste, dup4 o dreapti judecata, spre recunostinti pe cel ce sau aritat nerecunoseitori pentru belsugul binefacerilor fati de Cel ce le-a hirazit; $i anume aga ci le Tiireste binefacerile. Ea ii trezeste adesea pe aceia la simtire prin cele potrivnice, fiicindu-i si cunoasc’ pe Cel ce le-a 253Filocalia harizit bunurile. Cici pareren de sine pentru virtute si cunostinta, daci nu e certati prin pedeapsi, naste boala mandriei, care produce o dispozitie viaijmaga lui Dumnezeu. 6. Cel ce a cunoscut insuficienta virtutii sale, niciodati nu se opreste din drumul ei. Caci daca ar face asa, s-ar pagubi de inceputul si finta ei, adici de Dumnezeu, oprindu-gi migearea dorinei in jurul stu. in acest caz gi-ar inchipui ca a ajuns desivargirea, in vreme ce el a cizut de la Cel cu adevirat existent, spre care tinde toati miscarea celui ce se sdrguieste. 7. Nesimfirea pagubei ce o suferi virtutile este cale lunecoasi spre necredinti, Cici cel ce pentru plicerile trupului s-a obignuit si nu mai asculte pe Dumnezen, ya Mgidui si pe Dumnezeu insugi cand se va ivi prilejul, prefuind viata trupului mai mult decat pe Dumnezeu, dupa ce a pus plicerile acesteia mai presus decdt voia lui Dumnezeu. 8. Subiect numeste mintea, ca una ce este capabili de virtute si cunogtinga. lar cele cuprinse in subiect sunt activitatea gi contemplatia, care stau fafi de minte in raport de accidente. De aceea ele suferi in tot chipul impreuna cu. mintea care patimeste, avind orice migcare a aceleia drept inceput al schimbarii lor proprii. 9. O alti porunca este aceea, care randuteste ca fiul s4 nu moara pentru tatal. 10. Afectele inniscute ale trupului, cand sunt carmuite de ratiune sunt slobode de osanda, dar cand se miscd fard ratiune isi atrag osinda. Deci trebuie lepidate atectele, intracdt migcarea lor, degi inniscuta, ¢ intrebuintata. adeseori impotriva firii, nefiind carmuiti de ratiune.™* 11. Manie mantuitoare este ingiduinta ce o acorda * Patima are ca pricin’ o intrebuinfare irational’ a afectelor. 254Sfantul Maxim Marturisitorul Dumnezeu dracilor si rizboiasci prin patimi mintea care s-a in<at. Scopul ei este ca mintea, patimind cele de necinste, dupi ce s-a lfudat cu virtutile, si cunoascd cine este dititorul lor, sau ca si se vadi dezbricati de bunurile strdine, pe care a socotit ci le are de la sine, fird sA le fi primit. 12. Ce sunt zilele regelui Ezechia, in care nu vine mania? 13. ludeea gi Ierusalimul sunt, in injeles tainic, fiptuirea gi contemplatia. 14. Soarele Dreptitii este Domnul si Dumnezeul gi Mantuitorul tuturor lisus Hristos. Intrebarea 53 Jarisi zice despre Ezechia: “Si |-au ingropat pe el pe indlfimea mormintelor fitlor lui David. $i slavd sf cinste tau dat tot dat iuda st cei ce focutesc im Ienisalim’”” Ce este indifimea mormintelor, $1 celelalte? Raspuns David, luat in inteles spiritual, este Domnul nostru lisus Hristos, piatra pe care au aruncat-o cu dispret ziditorii, adic& preotii i cXpeteniile ludeilor, si care a ajuns in capul unghiului, adic’ al Bisericii."* Caci unghiul este Biserica, dupa Scriptura. Fiindcd precum unghiul face unirea a douk ziduri, pe care le impreuna intr-o legatur’ indisolubila, aga $i Biserica s-a facut unirea a dows popoare, impreunand la un loc pe cei dintre neamuri gi pe cei din ludei intr-o singura "1 Paralip. 32, 33. © Psalm 118. Matci 21, 42. 255Filocalia invafitura de credinti si strangandu-i intr-un singur cuget. Jar piatra din capul acestui unghi este Hristos, Cel ce ¢ cap al intregului trup."’ Caci numele lui David talmacit inseamni “dispretuire”. Iar acesta mu este decat Cuvantul si Fiul lui Dumnezeu, Cel ce pentru mine a imbricat chip de tob™ gi s-a lisat ocirit de oamenii care n-au crezut adevirului gi disprefuit de poporul plin de pacate.”' Este pistonil cel bun, care si-a pus sufletul Siu pentru oi gi a omorat leul si ursul* adic a smuls din fire mania gi pofta, eare sfigiau forma chipului dumnezeiese ce se afla in noi prin ratiune. Este tanirul imbujorat, pentru patima morfii, impodobit cu ochi frumosi,"“‘adicd cu slava ratiunilor mai jnalte ale Providentei si Judecdtii (cAci ochii Cuvantului sunt Judecata gi Providenfa), prin care, chiar cand pitimeste pentru noi, supravegheazi toate. Este omoratorul lui Goliat cel spiritual gi ingAmfat, adic& al diavolului care are statura de cinci coti” din pricina patimii ce lucreaza prin cele cinci simfuri ale noastre (1); cari statura diavolului se inal fi atata, eat se intinde lucrarea simyurilor noastre in chip pitinmiag spre cele sensibile. Este impiaratul lui Israel cel adevarat gi vizitor de Dumnezeu, chiar dacd Saul, adicd poporul vechi cel dupi lege se infurie, chinuit de pismi din pricina necredintei, intrucat nu se poate lipsi de slava cea trecitoare. Prigonit de acela, David, imparatul meu, ii ia sulita si vasul Col 1,18. 5 Filip. 2, 7 * Bsalen 2 “Tn 10, 11. | Regi 17, 36. “| Regi 16, 12:1 Regi 17,4. [Regi 16, 51,1 Regi 17,4. 256Sfantul Maxim Marturisitorul de apa. adici a poporului vechi puterea virtutii cu fapta si harul contemplatiei cunoscitoare (2). pe care le di iarisi celor ce vin la el cu credin{a, adica acelora dintre Tudei care vor mosteni mantuirea, primind vestea impirifiei Sale. De asemenea ji taie aceluia aripa vesmintului, pe cdnd sade in pesterii ca si lepede prisosul stomacului, adic& ia de la poporul cel vechi inalta cuviinfa a filosofiei morale, sau inaltimea intelesurilor din invelisul simbolurilor gi ghiciturilor legii. El socoteste ci nu se cuvine si nu e drept ¢a poporul ludeilor, adic4 al oamenilor pimantesti si iubitori de trup, care sade in veacul acesta, sau in litera legii, ca intr o pegtera, inchizand figiduinfele dumnezeiesti ale bunurilor nestricicioasée in striciciunea celor tree3toare, si aiba podoaba cea spirituali a poruncilor legii, ca pe o aripii a vesmintului pe care 58 o duc& prin abuz la striciciune (3). Acesta este David cel spiritual, adevaratul pastor si Imparat, care surpS puterile vrijmage. Este pastor pentru cei ce se indeletnicesc inca cu filosofia lucritoare $i pase ca pe o iarba contemplatia natural; gi Imparat pentru cei ce si- au teinnoit frumusetea chipului dat lor, ficandu-1 asemenea modelului, prin legile si ratiunile duhovnicesti, iar acum stau. cu mintea nemijlocit in fafa marelui Imparat al veacurilor™™ si oglindesc frumusetea neapropiata,”” dac& se poate spune aga (4). Deci fiii acestui David sunt toti Sfintii din veac, ca unii ce s-au nascut din el in duh. $i mormintele acestor fii sunt amintirile viefuirii lor pimantesti dupi Dumnezeu.’” “| Regi 26, 12. “! TRegi 24, 4. “7 Tim, 1,17. #91 Cor, 13.12.15. "0 In greceste t4 pvnpeia (monumentele) inseamn’ monumentele amintitoare: Té pvnieto (mormintele) gi ai pwtjjicn Camintirile) sunt 257Fi Inr ridicitura pe cate sunt asezate aceste morminte este iniltimea cunosgtintei si a iubirii lor de Dumnezeu. Acolo inmorminteazi mintea, agezind-o in locagul meritat al i, tot Iuda si cei ce locuiesc in lerusalim, adica ‘itii si ratiunile cunogtintei cuprinse in adevirata contemplatie (5). Dar numai mintea cea murit, in sens Mudabil, tuturor lucrurilor si anume celor sensibile prin lepidarea lucririi simfurilor, iar celor inteligibile prin opritea miscarii mintale.”” Deci Ezechia insemnand puterea lui Dummnezeu, adici mintea puternicd in activitate gi prealuminati in cunogtinfa, prin inmormantarea lui avem si intelegem inmormintarea minfii atunci cand acesta moare, adici atunci eand se desface cu voia de toate cele create gi se ridici la cele necreate (6). Inmormantarea ei o face tot ludea gi cei ce locuiese in lerusalim, adicd activitatea virtuoasi a ei gi alia inrudite etimologic. Despre moartea mistica a. mintii in Dumnezcu, adicd despre inectarca lucririlor ci naturale, pentru a fi inlocuite de lucrarils necreate dumnezeieyti, a vorbit Sf. Maxim gi in cap. 62 din Suta a [a cap. Despre Dragoste (File. Rom. Vol. II, p. 139). in Ambigua (P.G. 91, 1113) spune cA sufletul are trei feluri de migciri; a mintii, care, miseindu-se in chip negtiug in jurul lui Durnnezeu, nu-L. eunoagte nici una din fipturi, din pricina transcendentel Lui; a ratiunii care defineste pe cel necunoscut numai dupt caucd. prin cagiunile adunate din lume; gi a simfirit, care din icoanele vazute din afard adun’ ca nigte simbaluri ratiunile mai sus pomenite. Toate aveste tre migeSri trebuiese depagite, Coa a simpini prin uitares iccanclor sensibile gi pistares in rafiune numai a rajiunilor lor, cea a ratiunii prin unificarea Uituror ratiuniler intr-0 singuri cugetare simpli yi neimpaiqita; iar cea a minjii prin desficerea de toate cele create gi prin odihna ei chiar i de luerarea natural’, adundndlu-se intreag’ in. Dumnezeu. Agadar moartea mistic’ a minfii inseamni depisirea chiar gi a cugetirii ei suprarafionale, intuitive, nedefinite. 258 aniSfantul Maxim Marturisitorul contemplatia adevArati intru cunostinti.”” $i ea are loc, “pe inaltimea mormintelor fiilor lui David", adicd e ridicata la indltimea amintinii Sfiintilor din veac. “$i i-au dat mintii slava si cinste“; slavi, ca uneia ce a ajuns prin cunostinta spirituala deasupra tuturor ratiunilor din lucruri, iar cinste, ca uneia care s-a curifit de toate patimile si gi-a facut miscarea simfurilor (simfini) nesupusa legilor naturale din lucruri (7). Sau poate careva dintre cei foarte ravnitori ar spune ci slava este frumusejea suprem’ a chipului, iar cinstea imitarea exacth a asemindrii; gi cA pe cea dintai o produce contemplarea adevirati a rafiunilor duhownicesti, iar pe cea de-a doua, implinirea scrupuloasi gi sincers a poruncilor (8). Pe acestea avandu-le marele Ezechia, a fost inmormantat pe indltimea mormintelor fiilor lui David. Dack cineva ar vrea si redea mai limpede acest lucru, in loc de cuvintele; “L-au inmormantat pe el la indlfimea mormintelor lui David", ar putea spune: “Au asezat amintirea lui Ezechia Ia indltimes amintirii Sfintilor din veac’*. Sa biigiim de seami cA nu s-a zis: “in mormintele lui David, sau pe inaltimea mormintelor lui David. Caci atit ratiunea cea dup& trup a Domnului, cat si modul vieni Sale sunt mai presus de orice comparatie cu fipturile gi anume mu numai cu oamenii, ci si cu ingerii, fiind cu desivargire necuprinse, ca si nu mai vorbim de intelesul neajuns al dumnezeirii sale infinite (9). Deci ¢ plicut lucru chiar si omului celui mai sensibil la ceea ce inseamna’ miarefie, si fie inmormantat in mormintele fiilor lui David, SAL, ceea ce-1 O suprema cinste, pe inAltimea mormintelor *? Contemplatia adevirati de pe treapta gnoxei (1 Kava tiv yviboLy GAnOig Sewpla). Deci gi gnoza trebuic lepidat cand mintea Parksegte lucririle ci. 259Filocalia fiilor lui David. Cici Scriptura nu spune de nimeni si fi fost inmormantat in mormintele lui David. cu atét mai putin pe indltimea mormintelor lui David. Pentru cA viata dupa trup a Domnului si Dumnezeului si Mantuitorulut nostru nu-gi giseste, precum am spus, in nici un sens $i in nici un chip, comparatie. Caci se zice “Virtutea lui a acoperit cerurile”,"* adic’ chiar gi dreptatea Domnului ca om, aritat’ prin trup, a acoperit Puterile de sus, prin covarsitoarea, abundenta a dreptatii Sale, in toate privintele (10). Ciici nu era om simplu, ci gi Dumnezeu care s-a intrupat, ca si innoiased, prin El si intru El firea invechiti a oamenilor gi si.o faci partagi de firea durnnezeieasc’. adic si o fack sf lepede toali striciciumea, nestatornicia $i alterarea. CAci prin acestea firea noastri se ficuse asemenea dobitoacelor, incat Tatiunea era covargiti de lucrarea simfurilor. A lui sa fie slava in veci. Scolii 1, Diavolul este de cinci cofi, zice, din pricina simfurilor. Cici firi acestea migearea nesocotiti a riutitii lui in sufletul nostru nu poate spori in cresterea picatului. 2. “Sulita", zice, simbolizeaz’ puterea virtufii, iar yasul de apa indica taina cunogtintei. 3. “Pestera” numeste lumea aceasta si litera legii. lar Saul este poponul iudaic, a cdrui minte, intoredndu-se de Ja lumina dumnezeieasca a celor spirituale, se ageazi jos in intunericul celor legale gi in umbra literei, folosind creatiunea ui Dumnezeu gi legea spre producerea stricdciunit. Cici cel ce mirgineste figiduintele nemuritoare numai Ja literi si la infitisarile lucrurilor, ce cad sub simturi, le preda striciciunii, ca pe o mancare pe care o preface in °° Avacum 3,3. 260Sfantul Maxim Marturisitorul excrement, ardtand din sfargit, inceputul opiniei sale despre Dumnezeu."" “Vesmantul* este invelisul de ghicituri ale legil, iar “aripa" lui sublimitatea sensurilor descoperite prin contemplatia duhovniceasei. Aceasti sublimitate e tliat de la aceea care interpreteazi Sf. Scriptura numai dupa simturi. 4, Domnul ¢ numit pistorul acelora care sunt cAlduziti prin contemplafia natural spre staulul* de sus $i imparatul celor ce se supun legii dubului gi stau lang’ tronul harului lui Dumnezeu, prin contactul simplu al mintii, pe termeiul cunostinjei celei neimpiartite. 5. Cei ce locuiese in ludeea, sunt modurile de activitate virtuoasi, iar cei ce locuiese in lerusalim sunt rafiunile cunoasterii ce se cuprind in contemplatie. 6. Moartea vrednici de laudi a minfii este desfacerea ei voluntari de toate lucrurile. Dupi aceasta primeste viata dumnezeiease’ prin har, dobindind in loc de lucruri, in chip neinteles, pe Facktorul lucrurilor. 7. “Slava numeste cunostinfa identificati 31 nemarginiti? de nici o fratiune, iar “cinste migcarea netetinuti a vointei in virtute, potrivit cu firea. 8. Cunostinta care nu witi nimic, © migcare indefiniti. si mai presus de intelegere a in jurul infinitatii dumnezeiesti, inchipuieste, prin indefinitul ei,"slava" suprainfinita a adevarul bunatitii intelepte a Providentei, primeste ca aseminarea vaditi a minfii cu Dumnezeu, intipanti in dispozitia sa lAuntrica. 9. Asculti Nile, care te Hiragti pe jos, si taci. 10. Dupi intelesul mai inalt, David este Hristos, iar mormintul lui amintirea drepiifii Lui, care n-are ** Aritind din acest rezultat final, caracterul concepjici sale inifiale despre Dumnezeu, 261Filocalia asemianare in toati firea rationali. Caci Cuvantul tui Dumnezeu ficandu-se om, nu gi-a misurat dreptatea dupa legile naturale ale trupului, ci a lucrat prin trup dreptatea naturalé ce se afl in El ca in Dumnezeu, nefiind lipsit de lucrarea naturala.””* intrebarea 54 fa cartea intaia a laf Esdra s-a seris despre Zorobabel: “Si cand a iegit tandrul ridiedndu-si fata la cer, jaspre ferusalim, a binecuvintat pe Impiratul Cenului, zicind: De la Tine este biruinja, de ia Tine infelepeiunea gi a Ta este slava. Sf eu sunt robul Tau, Bine est cuvantat, Cel ce mi-ai dat mie fufelepciune si fie md mdrturisese Doamne al parinfifor’? Ce inseamnd: “Ridicandu-sf fafa fa cer inspre lentsalim™ si celelaite? Rispuns Zorobabel, dupa regula exactii a li pronunta cand aspru, cand lin, si ¢ cind un cuvant compus, cand o impreunare de doud cuvinte despartite, cand un singur cuvant elementar. Pronuntat aspmi acest cu vAnt inseamnai “simanta tulburiririis” iar pronuntat lin, ° A tuerat dreptatea nanwala a tui Dumnezeu ce se afl in Ek Cacti aceasta mi era redus’ la o prezenti static’, potenpial’ dupS intrupare, in sensu! teoriilor modeme despre chenoza (de pild3 $. Bulgacov) ei ‘igi avea lucrarea corespunz dtoare, prin care se manifesta, *" TT] Esdra 4, 58- 60. °" Tulburarea ca stare obieetivi de confuzie gi dezordine patimag’ exist’, inainte de orice coborare a minfii ca spirit critic in ea. Dar ca fapt de congtiin]i ¢ dexvaluiti de abia prin aceasti tezire si pitrundere mintii in ea, in baza cAinfei. De aceea se poate spune de aceast’ prima 262Sfantul Maxim Marturisitorul “qisiritul tulburdrii". Cand e cuvant compus inseamma: “vasdrit in tulburare, iar cand formeazi doud cuvinte despirfite “risiiritul din impragtiere". In sfargit, cand cuvant unic, inseamni “insiisi odihna*(1). Zorobabel este, agadar, mintea iubitoare de intelepciune (filosoafi). Prima dati ea e semiinati, dupa dreptate prin pocdinfi, in “tulburarea™ provocati de robia patimilor, in ai doilea rand urmeaza “rasiritul tulburarii“, adicd mintea di la iveali “ruginea* ce i-o pricinuieste “tulburarea™ patimilor, in al treilea rind vine “fishritul in tulburare, adic mintea prin cunostinfi aduce lumina in lucrarea confuzi a simfurilor indreptate spre cele sensibile si nu le mai lasi pe acelea si se apropie de lucrurile sensibile fick rafiune?” in randul al patrulea vine “cistritul din imprastiere", adich mintea oferd puterilor sufletesti, impragtiate in jurul huerurilor sensibile, risirinl faptelor dreptitii care di nagtere activititi rafionale, intrucat aceasta nu mai e lipsiti de cunoasterea prin contemplatie, care readuce puterile imprigtiate spre realititile spirituale, in rindul al cincilea mintea devine “ea insisi odihn’, dupi ce a impiciuit toate si a unit activitatea cu binele prin fire, iar coborare a minqii in ca oh ¢ sv simant’ aruncatd ,in tulburare”, sau »Simanta a tulburarii”, avand adick s8 dea la iveali pentru congtiing’ aceasti tulburare sau confizic. Nu ¢ mai pujin adev drat ca tulburarca sau confimia obiectiva dat la iveala ¢ o altfel de rulburare decdt cea care existi ca fapt obiectiv. E deja o ,rugine”, o ,,tulburare” ce poart i inca germenele einjei. Aceast’ dare la iveal’ a tulburirii objective 3i deci transformarea ¢i in tulburare subieetiv 4, s¢ petrece in faza a doua, win nisdritul tulburkeii”, "8 Adit tulburarea ca stare pitimasi obicetivi, eat si tulburarea oa rugine pentru plcate ¢ impriigtiati in aceasta treia fiv4, ciind mintea prin lumina cunostinjei ei se face deplin stipand in suflet gi impristic stipdnirea patimiler. 263Filocalia contemplatia cu adevarul prin fire.” i tatea se sivarsesete pentru bine si toati contemplatia cauti, cunoasterea numai pentru adevir (2). Dupi ce s-a ajuns la ele, mi va mai fi nimic care si stirneasci activitatea sufletului, sau si atragi contemplatia lui prin vederi striine. Caci sufletul a ajuns atunci dincolo de tot ce este si se gindeste, $i L-a imbricat pe Dumnezeu insugi, care e singur bun si adevarat si se afla mai presus de toati fiinta si intelegerea. Mintea devenita astfel, prin diferitele propagiri in virtute, iese in urma biruinfei sale, de la imparatul Darie, adicd din legea naturala,’™ dupa ce i-a aritat aceleia puterea jubirii gi a adevirului, prin compararea virtutilor cu patimile (3) gia luat de Ia aceea scrisori care si intirease’ pornirea ei $1 sh © opreasci pe cea a dusgmanilor. lar dupd ce iese, eunoseind de unde i-a venit harul biruinfei, “igi ridied fafa le cer, inspre Ierusalim gi binecuvanteazi pe [mpararul Cerului “Fata” unei astfel de minti este dispozitia ascuns’. a sufletului care se afla toate trisiturile virtutilor. Pe aceasta o ridici mintea “la cer“, adici spre inaltimea contempl. “nspre lerusalim", adicd inspre deprinderea napitiminii (4). Sau poate prin cuvintele “la cer, inspre Jerusalin,se arati ci mintea cauti locagul ei din cer’™ gi »” Dack in fava a treia mintea mai las’ puterile sufletului sii se indrepte nepitimas spre Incrurile sensibile, in faza a patra le trimite spre realititi inteligibile, in a cinees se odihneste si de aceastii activitate, adundinch-se in Dumnezen. Legea (vOuos) find in greceyte de genul masculin, impiratul Darie poate fi infeles ujorca legea ce stpiinegte peste fire. “TT Cor, 5, 1-2. 264