CAPITOLUL 1 Cum s-a facut cd mesterul Cireas&, timplarul, a gasit o bucaté de lemn care plingea si ridea ca un copil... A fost odata... — Un rege! vor spune micutii mei cititori. : Nu, baieteilor, va inselafi. A fost odata o bucata de lemn, ca- re ins4 nu era un lemn de pret, ci o simpla bucata, obisnuita, dintre acelea care se pun iarna in sobe si in vetre, ca sa aprin- da focurile si s4 incdlzeasca odaile. Nu stiu cum s-a facut, dar lucrurile s-au petrecut aga : in- tr-o bund zi, bucata aceasta de lemn a nimerit in atelierul unui timplar batrin care se numea mesterul Antonio, dar caruia toti ii spuneau mesterul Cireasa, din pricina nasului sau ascutit care era, toata vremea, lucios si vinetiu ca o cireasa coapta. Indata ce vazu bucata de lemn, mesterul Cireas4 se bucura mult, isi frecd miinile de multumire si mormai cu jumatate de glas : — Lemnul acesta a picat cum nu se poate mai bine ; vreau sa fac din el un picior de masuta. Zis si facut : lua o bardita ascutita, ca sa-| cojeasca si sa-l ciopleasca mai repede ; dar cind se pregatea sa dea prima lo- vitura cu barda, ramase cu mina in aer, fiindcé auzise 0 voce subtire-subtirica, ce se ruga de el : — Nu ma lovi asa de tare! 5Inchipuiti-va cit de mirat a ramas batrinelul acela cumseca- de! Isi roti ochii speriati prin camera, ca sa vada de unde iesise vocea aceea subtirica, dar nu vazu pe nimeni. Se uita sub ban- ca, dar nu zari pe nimeni; se uita intr-un dulap, care era in- chis de mult4 vreme, si nu z4ri, de asemenea, pe nimeni ; se uité in cosul cu talas si cu rumegus, dar nu era nimeni; deschise usa atelierului — ca sa priveasca in strada, si tot nu zari pe nimeni. Cine sa fi fost, oare ?... — Am inteles, spuse intr-un tirziu, rizind si scérpinindu-si peruca, se vede ca mi s-a parut numai ca aud un glas. la sa ma apuc din nou de lucru. Si lua din nou bardita in mina si izbi cu putere bucata de lemn. — Au! Ma deare! striga, vaicarindu-se, acelasi glascior. De asta data, mesterul Cireasa ramase uluit, cu ochii hol- bati de groaza, cu gura larg deschisa si cu limba atirnindu-i pina la barbie, ca la figurile caraghioase sculptate pe fintini. Abia isi veni in fire si incepu sa spuna, tremurind si bil- biindu-se de spaima : — De unde o fi venind glasciorul acela care se vaita ?... Si apoi, aici nu-i nici tipenie de om. Nu cumva bucata asta de lemn s-a invatat sA se vaicdreasca si sa plinga ca un copil ? Dar nu-mi vine s4 cred asa ceva. Lemnul acesta, dupa cum se vede, este bun de pus in vatra si, daca-I arunci in foc, poti sa fierbi o oala de fasole... Atunci, cine-o fi ? S-o fi ascuns oare cineva aici, induntrul lui ? Daca-i asa — cu atit mai rau pen- tru el. Acusi ii vin de hac! Dupa ce termina de vorbit, apucd cu amindoua miinile bu- cata de lemn si incepu s-o izbeasca, fara mila, de peretii came- rei. Apoi continua sa asculte atent, daca se mai auzea glascio: rul acela plingaret. Astepta doua minute si nu auzi nimic ; cin- ci.minute si iar nimic ; zece minute si tot nimic. — Am inteles, spuse atunci, incercind sa rida si scarpi- 6