DRAGOSTEA LUI LANCELOT DU LAC

[... J Era la inceputul vremii aventurilor. Bretania albastra a fost plina, pe atunci, de minuni, ~i cavalerii au inceput sa cutreiere lumea. Pretutindeni erau obstacole anevoioase ~i datini ciudate peste care nu puteai trece sau pe care nu Ie puteai indrepta dedt prin mare vitejie: datorita acestui fapt, cavalerii ~i mai ales cavalerii Mesei rotunde se luptau atit, indt faima lor a dainuit pin a astazi. Calareau prin fn.unti ~i prin vai pe voinicii lor cai de lupta, doborind re/ele apudturi, infruntindu,i pe mi~ei, punindUJi pe cei rai la respect, nimidndUJi pe tilharii care jefuiau la drumul mare; ~i 0 seama de fete, pe care nu le,ai fi putut visa mai imbietoare, porneau la drum ~i e/e pe caii lor de parada; ~i, in vremea aceea, curtea regelui Artus i~i arunca stralu. cirea peste tara Logres, impodobita cu regina Guenievra ~i cu doamnele ei de onoare, straludtoare de aur, de argint, de bogate tesaturi de matase, de serbari, de gherfalz~, de ereti, de ~oimi ~i de alte pasari de prada. Acolo viet.uiau cavalerii Mesei rotunde, ~i nidodata nu s,au vazut atlt de buni cavaleri, atit de viteji, atit de mindri, atit de viguro~i ~i de cutezatori; dar pe atund se dramuia vitejia la un pret mult mai ridicat dedt astazi. De dnd ori pe an, la Pasti, la rnaltare, la Rusalii, la T oti, Sfintii ~i la Craciun, reg~le Artus dadea receptie mare 'la curte ~i i~i punea coroana pe cap. Pe vremea aceea, nimeni nu era socotit cu adevarat viteaz, fara dad nu sala~luia 0 vreme la curtea lui: de aceea, baronii veneau cu gramada la aceste receptii regale. Iar cea de la Rusalii era cea mai placuta ~i mai vesela, pentru d in ziua aceea Domnul nostru Isus Cristos, inalflndu'se la ceruri, I,a trimis pe

Sfintul,Duh printre credincio~ii lui, la fel de descurajati ca ni~te oi care ~i,au pierdut pastorul. Dar receptia de la Pa~ti era cea mai de seama ~i cea mai onorata, intru pome, nirea Mintuitorului, care a inviat din morti ~i ne,a rascum, parat de la durerile ve~nice. Dealtminteri, cu multe alte prilejuri, cum ar fi la Intrarea in Biserica, la Adormirea Maidi Domnului sau la hramul ora~ului in care se gasea, ~i apoi dnd voia sa onoreze anumiti oameni, regele dadea receptii la curte. Dar acestea nu se chemau receptii mari. ~i, la toate receptiile, avea obiceiul sa nu se a~eze la masa mare dedt atund dnd cavalerii lui avusesera prilej de vreo fapta vitejeasca.

Ci iata ca 111 vinerea Sfintului,Ion, regele vtna toata ziua in padurea de la Camaaloth; catre seara, dnd intra'n ora~ cu oamenii sai, vazu venind spre dinsul un frumos alai. rn frunte, pe jos, doi valeti duceau de friu doi cai albi de povara, dintre care unul purta un cort u~or de tabadi, cel mai bogat din dte s,au vazut vreodata; iar celalalt, doua cufere frumoase pline cu haine de cavaler. Apoi tnaintau, doi dte doi, patru scutieri dlari pe cai voinici ~i viguro~i ~i tinind care 0 pavaza cu catarama de argint, care un coif argintat, care 0 lance, care 0 spada mare, ludoasa, taioasa ~i u~oara, demna de toata admiratia; ~i, dupa ei, alti scutieri ~i osta~i; apoi, trei fete; in sfir~it, 0 doamnii insotita de un gentilom frumos ca lumina zilei ~i de doi paji tndatoritori

D ESPARTIREA
Domni~orul, care era tare trist ca se despartea de dlnsa tinu s,o insoteasca 0 vreme. Dupa ce mersera alaturi, cu jale, cale de ~ bataie de arc, dlnsa rupse tacerea ~i,i spuse: - Vlastar regesc, trebuie a~adar sa ne despartim. Oar, mai inainte, vreau sa ~tii, dumneata, pe care te,am crescut, ca nu sint mama dumitale ~i ca dumneata nu e~ti fiul meu. Vita din care te tragi este din ce1e mai alese din lume, ~i intr,o buna zi vei afla numele parintilor. Ginde~te'te sa ajungi la fe! de desavir~it prin simtire pe dt e~ti la trup, caci ar fi mare pacat daca vitejia n,ar pretui, in dumneata, dt frumusetea. Miine seara, ai sa,l rogi pe regele Artus sa'ti dea investirea de cavaler, ~i in. aceea~i zi, inainte de caderea noptii, vei parasi palatul ~i vei porni sa cutreieri pI'in toate tarile, diutind prilej de fapte viteje~ti: caci a~a vei cuceri laude ~i pretuire. Nu te opri in nici un loc, sau dt mai putin cu putinta, dar cauta sa nu 1a~ivreo isprava vitejeasca de fiicut celor care VOl' veni dupa dumneata. lar dacii te va intreba cineva cine e~ti, spune,le cii nu ~tii cum te cheama. I~i scoase din de get un ine! pe care 11puse In degetul tina, rului. Apoi II incredinti pazei cere~ti, sarutindu,[ tl~urel, ~i ii mai spuse ceva: - Frumosule fecior de rege, asculta ce,am sa'ti spun: vei c!uce Ia bun sf1r~it incumentarile cele mai primejdioase, iar cel care Ie va savir~i pe cele pe care Ie vei fi lasat nesa, vir~ite nu s,a ivit inca pe lumea aceasta . . . Ti,a~spune mai multe, dar mi se stringe inima ~i mi se cmma graiul ... Dwte, dwte cu Dumnezeu, bunuIe, fl'umosule, nobilule, imbietomle, doritule ~i cel mai drag odor al rn.eu! It m.ai saruta iar pe gmi, pe rata ~i pe ochii amindoi, cu Jragoste; apoi pleca atlt de trista, Indt n,ar mai fi putut rosti un cuvint mai mult. ~i domni~orul izbucni in plins vazind,o ca se indeparteaza. Dadu fuga sa imbrati~eze rind pe rind valetii, fete!e ~i baietii; apoi ramase cu caii de povara ce duceau hagaje!e ~i cu cei doi scutieri lisati de Doamna Lacului. Dupa care 0 porni spre curtea regelui.

"

cu care vorbea. ~i haine!e, arme!e, scuturile, caii, totul era, in alaiul acesta, de culoarea zapezii. Rege!e se opri, uimit. In vremea aceasta, doamna, zarindu,l, dadea zor calului ~i, depa~indu,~i escorta, inainta catre el, insotita de domnisorul cel frumos. Ba inca mai aBati ca era imbracata cu ~ tunica ~i cu 0 mantie din samit' alb, imblanit cu hermina, ~i calarea pe un mic cal de parada, un buiestra~ a~a de bine croit, di nu s,a vazut dndva altul mai frumos, iar valtrapul lui de matase atlrna plna 141 pamint; friul ~i pieptarul era din argint fin, iar ~aua ~i scarile din ilde~ iscusit gravate cu imagini in care se vedeau doamne ~i cavaleri. De indatii ce doamna ajunse in fata regelui, i~i dadu valul la 0 parte ~i, dupa celi raspunse 141 binete, pe care rege!e se grabise sa Ie dea cel dintii, ca un nobil cmte, nitor ~i cu 0 aleasa cre~tere cum era, ea ii spuse: - Maria,ta, Dumnezeu sa te binecuvinteze ca pe cel mai bun dintre regii de pe lumea aceasta! Vin de tare departe pentru a'ti cere 0 favoare pe care n'o sa mi,o refuzi, caei nwti poate pricinui nici un riiu ~i nu te va costa nimic. - Doamna, raspunse regele, oricit m,ar costa de mult, Jadi nu e ceva cal'e sa ma faca de ocara ori sa daul1t'ze prietenilor mei, am sa,ti acord, oricare ar fi. - Maria,ta, iti foarte multumesc! Iti cer asadar sa,l faci cavaler pe ace~t scutier al ~leu, dnd 'are sa t~ roage eI. - Frumoasa prietena, ti se cuvin vii multumiri crLmi kii adus mie pe acest chipe~ baietandm. Ii v'oi da ce tine de m.ine: armele si imbratisarea de investire; bunul Dumnezeu ii va harazi r~stul: vit~jia. Doamna ii multumi regelui ~i ii destanui cii i se spunea ~ Doamna Lacului; dupa care, oridt a rugat-o regele sa dimina, ea i~i lua bun dimas, lasindwl foarte mirat, caci nu auzise vreodata rostindwse acest nume.

Inca de simbata dimineata, se duse sa,1 gaseasca pe seniorul Yvain eel mare, care,1 gazduise in locuinta lui, ~i il ruga sa,i ceara regelui Artus sa,l investeasca a doua zi. - Cum, draga prietene, ii spuse gazda lui, nu vrei sa mai a~tepti putin ~i sa inveti me~te~ugul armelor? Pui~orul care se avinta din cuib inainte de a ~ti sa zboare cade la pamint. Dar baiatul ii raspunse ca ardea de nerabdare sa nu mai fie scutier, ~i seniorul Yvain se duse sa,i spuna regelui dorinta lui. - V ~rbe~ti despre tinarul cu mantie alba? ii spuse regele. Ce parere ai, Gauvain, despre fatui de ieri seara, care vrea de pe acum sa fie cavaler? - Eu cred ca 0 sa,i stea bine cavaler, caci e frumos ~i pare de vita buna. - Ci~e e baiatul acela? intreba regina Guenievra. - Dwte ~i cheama,l, Yvain, ii spuse regele, ~i ai gflJa sa se inve~minte cit mai [rumos, imi pare cii are de ajuns din cele de trebuinta pentru imbracat. In cetate, se raspindise vestea despre domni~orul care venise cu alai de cavaler, a~a incit strazile erau ticsite de lume, cind strabatu ora~ul in crupa pe calul nobilului Yvain. Chiar ~i la pal at, cavalerii, doamnele ~i domni~oarele de onoare coborlsera in curte ca sa,1 vada, iar regele ~i regina se aplecau pe fereastdi. Domni~orul imbracat in alb descaleca, la fel ~i seniorul Yvain, care il lua de mina ~i,1 duse in sala unde regele ~i regina poftira intre ei pe ruda lor, in timp ce baietandrul se inHiti~a in rata lui, pe iarba verde cu care era presarat pamintul. Avea un chip placut ~i minunat croit; cizmele ii erau atit de strinse pe picior, incit ai fi crezut cii s,a nascut incaltat, ~i pintenii lui straluceau de'ti puteai vedea chipul in ei. Regina Guenievra il ~i privea cu dragoste ~i il ruga pe bunul Dumnezeu sa,i harazeasca vitejie celui diruia ii daduse 0 infati~are atit de frumoasa. Ot despre domni~orul cu mantie alba, ori de cite ori i~i putea arunca pe furi~ ochii spre ea, se minuna de atita frumusete, cu care nu putea fi asemuita frumusetea Doamnei Lacului ~i nici

[rumusetea altei femei; nu gre~ea, de buna seama, in privinta aceasta, cad regina Guenievra era regina doamnelor ~i izvorul vitejiei. - Cum se numeste tinarul asta [rumos? intreba dinsa. - Nu ~u, mari~'ta, dispunse Yvain. Cred di e din tara ... Galiei, judecind dupa grai. Atunci regina il lua de mina pe chipe~ul domni~or ~i 11 intreba unde se nascuse. Dar el, la atingerea acestei miini ginga~e, tresare ca un om care se treze~te din somn ~i nu raspunde un cuvint. - De unde e~ti? il intreba iar regina. EI 0 prive~te ~i,i raspunde oftind ca nu ~tie de unde. Ea 11intreaba cum i'l cheama, iar el ii raspunde ca nu ~tie cum. Prin aceasta, regina i~i dete seama ca baiatul era cu totul uluit ~i parca dus departe ~i, desigur, nu cuteza sa,~i inchi, puie ca ar fi [ost din pridna ei, cu toate acestea, avea oare' care banuiala. Atunci, ca sa nu,1 tulbure ~i mai mult, ~i fiindu,i [rica totodata de gura lumii, regina se ridica ~i spuse: - Baiatul asta nu pare prea de~tept ~i, intelept sau nebun, nu i s,a dat 0 cre~tere aleasa. - Cine ~tie, maria,ta, raspunse seniorul Yvain, dacii nu cumva i s,o fi porundt sa nU1~i dea in vileag numele ~i locul de ba~tina? - Asta se prea poate, raspunse regina, dar ath de incet, incH baiatul nici n,o auzi. Apoi regina se retrase in apartamentele ei.

La ci:iderea noptii, seniorul Yvain 11 conduse pe [rumosul domni~or intno biserica, unde i'l puse sa privegheze pina '1 in zorii zilei; dupa care, 11 aduse in locuinta lui, ca sa se odihneasdi un pic. Dimineata, cei care urmau sa fie inves, titi in ziua de Sflntul Ion primira de la rege imbrati~area de investire, apoi toata lumea se duse sa asculte slujba reli, gioasa ~i, la intoarcere, regele incepu sa Ie incinga spada noilor cavaleri.

Oar cum nUll mal r~masese de investit decit domniorul imbracat in a!b, intra In sa!a 0 [ecioara, cea mai [rumoasa din cite s,au vazut vreodata. Cosite!e ei pareau din aur fin, ochii albatri straluceau ca nite pietre scumpe, i era atlt de armonios [acuta, Incit nu gaseai nimic la ea nelalocul lui; ce sa va mai spun? Inainta ridicindu,i uor rochia In rata; ajunglnd dinaintea regelui, Ii dadu drumul peste iarba [rageda i proaspata cu care era presarata pardoseala pala< tului, apoi se inclina. Cavalerii i doamnele de onoare care se aflau in sala se apropiasera ca sa vada mai bine 0 atare [rumusete, i puteai sa Ie tai i punga de la cingatoare, ca nici n,ar fi bagat de seama, atit se holbau masurind,o; pe scurt, toti 0 slaveau, mad i mid. Dar ea spuse [ara sa,i piarda cumpatul, rizlnd uor ca 0 priveau ap: - Rege Artus, Domnul sa te aiba In paza lui! T e salut pe tine i pe toti cei ce'ti sint dragi in numele doamnei de Nohant i al meu personal. - Frumoasa i [ermecatoare prietena, Ii raspunse regele, care avea darul vorbirii i tia sa Cadi jocuri de cuvinte, ai i dumneata dreptu! la 0 buna parte din salutul acesta, de vreme ce se adreseaza tuturor celor care imi slnt dragi. - Maria,ta, ma iubesc aadar mai mult, fiind cuprinsa in acest omagiu alaturi de maria,ta. Doamna de Nohant Iti cere sprijinu!, ca unui suzeran cu leg~mint, caci regele din Northumberland i,a cotropit i daunat moiile. Au cazut la intelegere amindoi ca doamna mea va putea pune sa i se apere dreptul printr'un cavaler contra unul, sau prin doi contra doi, sau prin trei contra trei, sau prin atitia chi va putea avea. Si ea iti cere sa,i trimiti apaditorul pe c;re,! vei socoti de 'cuviinta. ' - Draga prietena, Ii raspu~se regele, am sa,i vin cu draga inima In ajutor, dci de la mine I~i are moia. Dar chiar

dad nu m,ar lega nici 0 indatorire, a ajutMo in aceea~i masura, dci este 0 nobila foarte curajoasa, buna i de vita mare; dar i de dragul dumitale ... Tlnarul auzi cuvintele acestea i, In timp ce fecioara CLl trup [ermecator era condusa spre odaile reginei, el veni i dzu in genunchi in rata regelui i,i ceru sa fie el trimis In ajutorul Doamnei de Nohant. - Sire, adauga el, viizindu,1 ca ovaie, nu,mi poti re[uza prima [avoare pe care 0 eel' de la maria,ta dupa Invest ire a mea. A fi diu pretuit i, eu Insumi, m,a stima mai putin, dad l11ai binevoi sa,mi dai spre indepIinire ceea ce poate face un cavaler. In clipa aceea, nobilii Gauvain i Yvain intervenira ca sa,i arate regelui ca nu putea sa, 1 re[uze in chip onorabil. Aa Inch, in cele din urma, regele ii acorda [avoarea ceruta, dei se temea ca un baietandru ca eI nu avea Inca vlrsta sa poarte pe umerii lui 0 atit de grea povara cavaIereasca. - Sire, iti [oarte multumesc, spuse domniorul. ~i, dupa ce,i lua bun ramas de la rege ~i de la baronii lui, se duse acasa ca sa,~i Imbrace armura.

Ci iata ca seniorul Yvain, care il Insotise, II vazu pe nea~, teptate aIb ca varuI i,1 Intreba ce are. - Vai, seniore, nu mi,am luat ramas bun de la regina! - Ca bine spui! Se Intoarsera amlndoi la palat i urcara In camerele reginei. Acolo, domni~orul ingenunche [ara sa spuna 0 vorba, cu privirile In jos. - Maria,ta, ii spuse senioru! Yvaio, acesta este tinarul de ieri,seara, pe care I'a [acut regele cavaler azi,dimineata; vine sa,i ia bun ramas de la maria,ta. - Cum a~a? atit de repede? - Da, maria,ta. Se duce, in numele n1ariei,sale regelui sa,i dea ajutor Doamnei de Nohant. Chiar el a cerut Invoirf'a aceasta ca pe,o [avoare cavalereasca.

- Oar cum de s,a Invoit maria,sa? E atlt de tlnar! ... Rididl..te, tinere senior! Nu ~tiu cine e~ti - poate un gen, tilom mai de vita dedt se presupune, ~i eu te Jas In gel111l1cbi III fata mea! Nu slnt deloc politicoasa! - Vai Inalta doamna, spuse doml1i~orul printre suspine, iarta,mi nebunia pe care am savlqit,o! - Ce nebunie? - Era sa plec de,aici fara sa,mi iau dimas bun de la maria,ta. - Oraga prietene, qti destul de tlnar ca sa ti se ierte 0 nechibzuinta atlt de gl'aVa! - Multumesc, lnalta doamna! ~i, dup~ 0 clipa de ~ovaiala, mai spuse: - tnalta doamna, dad ai binevoi, m,a~ socoti pentru tob deauna cavalerul mariei,tale. - Cu drag a inima! Cu bine, preabunule prieten! ~i 11 ridid dlndwi mlna, ~i de buna seama cavalerul [u Indntat dnd simti mlna ei goala'goluta atinglnd,o pe,a lui! Se Inclina ~i In fata doamnelor ~i a domni~oare1or de onoare, care auzisera vorbindwse despre farmecul ~i despre frumw setea lui de pomina ~i care nwl slabira nici una din ochi In timpu! convorbirii cu regina, minunlndu,se ca hrea 11 Inzestrase atlt de bine cu ceea ce doreau ele mai mult, apoi cavalerul se Intoarse acasa ca sa,~i 1mbrace echipa, mentul de lupta. Acasa, seniorul Yvain baga de seama ca n,avea spada. - Pe capu! meu, zau daca e~ti cava IeI', lntrucit regele nu ti,a lncins spada! - Seniore, Ii raspunse baietandrul, niei 11'a~vrea alta spada dedt pe,a mea, pe care au luat,o scutierii mei. Am sa,i ajung lesne din urma ~i am sa ma Intorc atlt de repede dt va putea sa alerge calu!. Spuntnd aeeasta, sari pe cal ~i porni In goana m;:lre, dar

nu se Intoarse, dci tragea nadejde sa he [iicut cavaler de alta mlna dedt de mlna regelui. ~i seniorul Yvain, dupa ce,1 a~tepta zadarnic, pleca sa spuna l;:lpaIat cum II In~elase baietandrul. Seniorul Yvain spuse ca era - poate - Ull om de vita [oarte mare, care se necajise pentru ca regele nUli Incinsese spada Inaintea eelorlalti, lueru pe care regina ~i multi cavaleri Jl crezudi cu putinVl. Oar povestea noastrii se Intoarce aeum la doml1i~orul alb care I~i vede de drum cu oamenii lui.

DOATvlNA DE NOHANT ~l CAVALERUL CU MANTlE ALBA

Seutierii Ii duceall lancea, pavaza 5i coiful, si unul Ii dllcea cle friu calul de lupta, III timp c~celalalt ~Ina din urma cei doi cai de povara. Oomni~orul venea calare In urma lor, foarte Inglndurat, ~i a~a mersera ei ~i tot merser50 plna dnd ajunsedi la eetatea din Nohant. Oe jur lmprejur tinutul era pustiit ~i casele plrjolite; dar rege1e din Northumberland ~i oamenii lui erau atunei oeupati sa jefuiasca la oareeare departare, a~a Inctt portarul cetatii asediate Ii las50sa treaca, dnd vazu di nu erall dedt trei. Taranii din Imprejurirni venisera sa caute adapost In ora~, 5i orasu! era atlt de ticsit de !ume, Inclt domni50rul i'mbracat in alb ratiici mult plna sa gaseasca unde sa ;tea; In sfi'qit, Intrloulicioara, zari un maeelar, care i se paru a fi un om de treaba, a~ezat pe treptele casei. Unul dintre scutieri se duse sa,i ceara acestui tadinoi sa,i gazduiasca; el raspunsc ca n'are lac. T otllsi, dnd II ruga sotia lui, cu ereelinta [ata de Dumnezeu ~i [;ta de cde lume~ti: se lnvoi sa'! pri~eas~a pe strain sub un ~opron al lui. Acolo, scutierii Ii scoasedi armura seniorului lor, apoi pusera sa se curete peste tot ~i a~ternura paie proaspete pe pamlnt, ridicara un pat bogat, [acura jilturi, aprinserii un foe de buturugi uscate ~i de carbuni de toata frumllsetea,

dusera caii in grajd, ii teselad'i 9i Ie dadudi ovaz; in sfiqit, scoasera din cufere frumoase mantii de cavaleri 9i de valeti, albe cum sint flori[e in prier, cu care se imbracara 9i genti, lomul 9i ei; apoi, dupa ce avura grija sa inchida caii in grajd 9i cuferele intno camera a carei cheie 0 luara [a ei, pornira inceti90r tustrei catre castel, privind incoace 9i'n cola prin ora9, curi09i. Cind intrara in sala, doamna de Nohant state a de yorba .in pervazul unei ferestre cu sene9alul ei 9i se gindea cum va putea sa,si apere mosia, ciici multi dintre cavalerii ei f~sesera gra~ riiniti in ~ursul ultimeior ciocniri. Domni, 90rul in alb se duse la ea 9i, dupa ce se inelina, ii spuse ca e trimis de regele Artus ca sa,i apere drepturile. ---., Nobile domn, Dumnezeu sa,i faca parte regelui Artus de fapte viteje9ti, iar dumneata fii binevenit! Oar spune,mi cum te nume9ti, daca nu te superi. ~ Doamna, eu s~nt de curind facut cavaler 9i n,am luptat inca. La auzul aeestor cuvinte, doamna i9i lasa cu tristete capul in jos. Cu toate aeestea, 11ruga pe domni90rul in alb sa se duca sa se odihneasca alaturi de cavalerii ei, iar dinsa se retrase in camerele sale, foarte trista 9i deznadajduita. Oar; dnd veni ceaslll mesei deseara, dnd apa fll pusa la incalzit 9i dnd se intinsera mesele, cavalerii doamnei de Nohant venira sa se ageze, fiecare la locul sau obi9nuit, 9iincepllrii sa manince fara sa,i spuna un cuvint domni90, rului in alb si fara sa,i dea nici cea mai mica atentie .. EI ramasese in pervazul unei ferestre, stind de voba cu' scuti, erii lui 9i spunind cii niciodata nu intilnise oameni ath de putin curtenitori. - Duceti,va la gazda noastra, Ie porunci el celordoi scw tieri, pregatiti mincare din bel9ug 9i pune1i sa se strige pdn tirg ca toti calicii, toti menestrelii 9i toti scamatorii siut poftiti la masa. - Cu draga inima, seniore, dar vino cu noi: nu vrem sa te lasam singur in mijlocul acestor neamuri proaste. Plecara din sala tustrei, fara sa'9i ia ramas bun de la nimeni 9i, in timp ce oamenii sai cumparau cele de trebuinta, cavalerul se intinse pe pat. Cum gazda lui venise sa,i tie de urit imbrkata cu hainele ei cele mai frumoase, el porunci

sa i .se dea in seinn' de multumire, 0 hainuta scurta si 0 mantie din stofa stacojie, ciptu9ita cu blani de vev~rita a[ba'gri, amindoua noumoute, de care fu atit de mu1tw mita 'inch Ie si imbraca numaidedt si isi chema sotul s,o vada dichisita 'a9a. ~i dnd se intune~a s~ aprinsera' athea luminari, inch ai fi crezut ca a luat foe 90pronul; apoi cavalerul Ie spuse menestrelilor sa stea jos, dansatorilor 9i bufonilor de,o parte a mesei 9i lumea de rind de cealalta; 9i, catre sfiqitul cinei, menestrelii incepura sa dnte sau sa zica din alautele lor, iar acrobatii sa faca nazdravanii, a9a inch zarva 9i veselia se raspindira in tot ora9ul. Toti cavalerii din castel venira sa priveasca de la u9a, Jar domni, 90rul in alb se prefacea ca nici macarnu,i zare9te. Doamna de Nohant fu in9tiintata de .serbal'ea aceasta 9i, dnd afla ca aparatorul trimis de catre regele Artus cina cu atha voi09ie acolo unde trasese in gazda, ceru lamuriri 9i i se aduse la cun09tinta ca nu i se daduse, in palatul ei, nici de baut, nici de mincare'9i ca nici unul'uwi aruncase macar 0 privire. Atunci se cai ca nu,1 pr,mise mai frumos. - Pentru numele luiDumnezeu, iispuse sene9alul, nu eu bocete 9i sdnciri ii retii pe cavalerii straini,ci princuvinte frumoase, prin giuvaere, prin daruri! Chiardaca ar fi fost cel mai diu om din lume, se cuvenea sa,1 prime9ti cu;:mare bucurie 9i sa,1 rogi sa s~ ospateze la mas a dumitale, intrudt era trimis de maria,sa regele. - Imi dau bine seama ca am facut 0 prostie. Oar credeam ca a mincat impreuna cu cavalerii mei. - Crezi? Poate ca este mai de vita dedt dumneata. N,ai fi avut nimic de pierdut daca I,ai' fi poftit sa ia loc linga dumneata. Doamna incepu sa plinga 9i sa ofteze cum fac femeile. Dar sene9alul Ii mai spuse ceva: - Acum, nu mai are nici un rost pllnsul. Haide sa stant de yorba cu el. De indata ce intrara in locuinta cavalerului, jocurile. se oprira 9i oamenii de rind se ridicara in picioare in fata lor. Domni90rul se prefacea ca nu vede 9i nu aude nimi , dar se uita la scutierii lui zimbind. Atunci gazda, macelarul caruia ii daduse putin mai inainte 0 frumoasa cupa, 11 trase de manta ath de tare, incit se intoarse ~i, prcfa indu.se

ca 0 recunoa~te numai pe doamna de Nohant, ii ma bun venit, apoi 0 lua de mina ~i 0 po[ti sa se a~eze linga e1, ca ~i pe serie~a!. Gazda [ui, care era ~erb, voia sa se retraga, dar eI nw[ [asa, spunind ca nimeni nwi facuse 0 primire mai frumoasa de [a sosirea lui la Nohant si ca, daca ar fi inca in tara Logres, i,ar fi cerut regelui saA e1ibereze din serbie. :- Seniore cava[er, ii spuse doamna de Nohant, eliberez eu de dragu[ dumita[e. ~i te rog, in numele lui Oumnezeu, sa nu,mi porti pica ~i sa,mi ierti primirea nepotrivita pe care ti,am facuvo. - O~amna, eu am venit din dragostea mea pentru maria,sa regele, iar nu pentru un alt temei. Am sa fae tot ce am sa pot in dnstea [ui, ~i nu pastrez nici 0 pica, neavind nimic de cerut nimanui, eaci nimenea nwmi datoreaza nimic. - Sire, spuse sene~alu[, doamna ar vrea sa vii sa [ocuie~ti in pa[atul ei, ~i te pofte~te ~i te roaga staruitor. - Sire, iti multumesc ~i dumitale ~i dinsei, dar ma simt bine aid, raspunse domni~orul in a[b. ~i a~a stateau tustrei de yorba, ascu[tind menestre[ii ~i privind dansatoarele; apoi doamna lasa in paza Oomnu[ui ~i se intoarse cu sene~a[u[ la pa[atu[ ei, in care domni~oru[ in alb consimti sa [oeuiasca de a doua zi, ciiei avea inima deschisa ~i n~ purta cu u~urinta pica doamnelor ~i celor care i~i indreptau jignirile fara ginduri ascunse.

Ci iata cii doamna de Nohant care, in c1ipa dnd I,a zarit, nu i,a acordat cine ~tie ce pretuire, se indragostise de el, vazind cum s,a pUltat eu ea; ~i era tare frumoasa; totu~i, cava[erul nu fu de loc mi~eat, caci nu [e facea loc in inima (ui tuturor frumuseti[or. A doua zi de dimineata, doamna trimise dupa el cu mare einste; dar nu aj unse bine la pa[at, ~i iata,l ~i pe Keu sene~alu!. - Ooamna, maria,sa regele mi,a dat sarcina sa'ti apiir

drepturile. A~ fi fiicut,o din prima zi, dacii un nou cavaler nu l,ar n rugat sa,i faca lui onoarea aceasta. - Sire Keu, spuse eava[erul, mie mi se cuvine sa lupt, intrucit am ajuns primu!. - Nici yorba nu poate incapea, de vreme ce am venit eu. - Atunci, ne yom lupta cu [aneea ~i eel care va Invinge va duce [upta. Ooamna era in mare incurcatura: do rea sa,i incredinteze apararea drepturilor ei domni~orului in aIb, dar ~ti~ ca regele tinea foarte mutt [a sene~a[u[ sau ~i avea mare nevoie de suzeranul ei. - Pentru numele [ui Oumnezeu, izbucni ea, de vreme ee pot avea doi aparatori, yeti Iupta amindoi. Oupa ce lua masa, domni~orul in alb se scula ~i se indreptii spre peretele salii unde se gaseau sprijinite 0 sumedenie de [anci. A[ese una dintre e1e, pe cea mai groasa ~icea mai puternidi pe care reu~i s,o gaseasca, ii incerca nerul ~i minerul de lemn ~i,i scurta prajina cam cu doua picioare buni~oare in vazul tuturor eelor ee se aflau acolo. Oupa aeeea, se duse sa,~i eereeteze armele impreuna eu seutierii [ui, uitindwse bine daca nu lipsea eeva: nici eurea, nici pla.sea la pavaza, nici zale la ham, nici ~nur la coif. ~i toti 11 pretuira mai mutt. A doua zi, de cum mijira zorii ~i strajerul suna din goarna de pe zid, cavalerul se scula din pat ~i doamna gasi in genunchi in fata crucilixu[ui, [ueru care pliicu nespus de multo T otu~i, dnd eei doi aparatori fura urcati pe eai, [a eeasul sorocit, In [anda aleasa. pentru Iupta, ~i dnd vazu ca baiatuI nw~i luase alte arme in afara. de pava.za ~i de lanee, fu nespus de ingrijorata.. Oar el Ii declara ca nu va putea sa incinga spada dedt dupa ee va n primit porunca din partea cuiva.

- eel putin, Ingaduie sa ti se atlrne una de obllnc, Ii spuse ea. Ai de,a face cu un du~man primejdios. Zis ~i facut. Apoi cei patru aparatori i~i luara distanta ~i, dnd suna cornul, se napustira, doi contra doi, atlt de vije' lios dt puteau caii lor sa alerge. Keu si cel care se masura cu el se izbira atlt de naprasnic, Incit 'Ii se facu riiu: amindoi seapara dirlogii ~i ~Inerele scuturilor, i~i scoasera picioarele din seari ~i se pravalira la pamint. unde ramasera ca nauciti c1t ai strabate un pogon in galop. In vl'emea aceasta, domni~orul izbea pavaza adver, sarului cu attta putere, Incit i,o strinse pe brat ~i bratul de corp ~i,1 arunea pe deasupra crupei calului, cu dlrlogii rupti in mlna. ~i de indata ce trecu, se intoarse la ~ene~al, care se ridica de jos. - la, I in primire pe potrivnicul meu, seniore Keu, ~i lasa, mi,l pe,al dumitale'11 seama! Oar sene~aIuI nu gasi cu cale sa raspunda. Atunci domni~orul descaleca de pe calul sau, caci niciodata n,ar i consimtit sa atace de calare un du~man descalecat: arundndw~i seutul in dreptul capului, se napusti ea 0 furtuna asupra cavalerului pe care il doborise de pe cal ~i,I vlagui ~i,1 tot pisa cu lovituri de ghioaga, Incit III scurta vreme II sili sa se predea fara conditii: tot a~a nu poate nici ciodnia sa stea In fata soimului. - Vino aici, seniore Ke~!' stdga el din nou. Uite cum a ajuns asta! Lasa,1 pe,aI dumitabn mina mea. Eu pot sa ramln ~i toata ziua pe dmpul de lupta. - Seniore, nu te ocupa de lupta mea! raspunse de data asta Keu miniat. ~i, spunlnd a~a, i~i ridica spada ~i,i aplica adversarului sau o lovitura careia mlnia ii dadea atlta vigoare, incit celalalt se prabu~i, trednd din plina zi in Iumea noptii. Atunci regele Northumberlandului, care vedea ca oamenii lui nu mai aveau nicio aparare, se grabi sa ceara pace ~i doamna veni sa,i desparta pe Iuptatori. Apoi Keu sene, ~alul porni la drum spre curte, unde povesti tot ce se petre, cuse la Nohant, ~i dnd regina afla ca doml1i~orul cu mantia alba voise sa lupte fara spada, alese una, foarte buna, Iuci, toare ~i gravata cu litere ~i aVlnd un miner de auI', pe care i,o trimise printr'un baietandru. ~i aflati ca 0 primi cu

atlta bucurie, incit era sa i se faea rau: 0 saruta de sute de ori cu aceeasi evlavie cu care ar fi sarutat ni~te moaste, ~i 0 Il~cinse cu ~nare devotament. ~i, dupa ce 0 dobi~di, In van doamna de Nohant facu orice ca sa,1 retina, pina ce ajunse sa se ofere ~i pe ea, cu mo~ia ei cu tot: el pleca numai, dedt. [... J

CELE TREI SCUTU RI ALE FECIOAREI SARA IDA

Multa vreme, calarira fara necazuri; apoi eerul se intuneca, vintul se stlrni, virtejuri de pulhere se aVlntara In jurul lor, fulgerele strapunserii norul, atl~ de zorite, Indt te,ai fi crezut In ziua Judecatii de Apoi. In sflqit, ploaia incepu sa cada, In timp ce trasnetele zdrobeau copacii; pe scurt, o furtuna facea prapad atit de infrico~ator, incit orice om, oricit ar fi el de indraznet, s,ar fi inspaimlntat de ea. De multe ori vlntul Ii izbi cu putere din umarul sting invtr. tindwi In loc, In ciuda Impotrivirii lor; de multe ori fura maturati din drum. Oar cavalerul cu armura alba isi Intoarse pavaza 'impotriva furtunii ~i mersera astfel plna s~ara, dnd cerul se potoli. Atunci urcara pe 0 movila, de pe care zarira un foc mare aprins undeva In departare, cale de,o leghe ~i jumatate cel putin. ~i dnd ajunsera la el, dupa ce straba, tura mii de hati~uri de rugi ~i de maracini~uri, se pome, nira la intra rea unui sat mare; acolo ardea rugul acela, lat pe putin de zece pa~i. Li se facu 0 buna primire in casa unui tirgovet spre care se indreptara, Inzestrata de minune cu toate cele de trebu' inta cavalerilor ratacitori. In vreme ce scutierii punC:,IU cuferele In dulapuri ~i duceau caii In grajd, gazda I~i chema fiica, ~i fata 11 duse pe cavalerul In alb intr,o camera unde, cu ajutorul mamei ei, ii scoase armura, '1l spala I e fa~a ~i pe git ~i.l ~terse cu un prosop aIb, frumos lucrat. Apoi cavalerul i~i puse pe el 0 mantie foarte bogata, p' ar i,o adusese unul dintre scutierii lui; dupa care, fata il lua de mlna ~i,1 duse In sala. 0 tlnara - minunal il111 J bita-

statea jos ~i, la lumina facliilor cu care era iluminata sala, cavalerul 0 recunoscu pe Saraida, una dintre domni~oarele de onoate ale Ooamnei Lacului. - 0, preafrumoasa domni~oara, fii binevenita Intre toate! Ce mai face buna mea Ooamna? - Foarte bine, ii raspunse ea. ~i, tragindwl mai la 0 parte, Ii spuse: - Chiar dlnsa ma trimite sa,ti spun ca mline Iti vei cu, noa~te numele, cum ~i numeie tatalui ~i al m;mei tale. Oeasupra acestui tirg se inalta un mlndru ~i semet castel caruia i se spune Oureroasa Paza, Intrucit nici un cavaler ditacitor nu Sq infatisat acolo vreodata fara sa nu fie ucis sau facut prizonier. focul asta arde In fiecare noapte ca sa,i atraga, dici oamenii de aici trag nadejdea ca, plna la urma"va veni cel care va duce isprava vitejeasca pina la capat ~i ii va izbavi. Fortareata are doua ziduri groase, hecare strapul1s de cite 0 u~a aparata de zece cavaleri ~i, ca sa izbute~ti, va trebui sa,i invingi pe toti, ~i nu totdeauna unul cite unul, caci, de indata ce unul dintre ei se simte istovit, poate sa cherne un altulinajutor. Oar scuturile acestea slnt ale dumitale. Spunlnd a~a, Ii arata trei scuturi sprijinite de zid, toate pictate in argintiu, unul cu 0 fl~ie de un ro~t1faprins, altul cu doua fl~ii ~i al treilea cu trei. - Primul, continua ea, spore~te forta celui care il poarta cu forta Inca a unui barbat. AI do ilea, 0 spore~te cu forta a doi barbati. Al treilea, cel cu fl~ia Intreita, cu forta a trei barbati. Cu siguranta, vei avea mline nevoie de ele. ~i adwti aminte ca nu trebuie sa,ti spui nimanui numele mai lnai~te ca faptele dumitale de ~itejie sa te fi facut cunoscut In mai multe tinuturi. A~a grai domni~oara; apoi, toata lumea se a~eza la masa ~i fu bine servita cu ce i se cuvine trupului. ~i In timp ce cavalerul In alb dormea Intnun pat foarte Inalt ~i bogat, he~tecare, In tlrg, se ruga pentru izbinda lui, attt de mult doreau sa vada farmecele destdimate ~i spulberate uritele deprinderi de la caste!.

~i

Oimineata, caci Oumnezeu lasa soarele sa rasara, Isi lua armura ~i, dilare pe un cal de lupta viguros ~i iute,' urca movila ~i ajunse In fata portii fortaretei. Cornul suna; un cavaler aparu pe zid: - Ce doresti? - Sa se d~schida castelu!. - Hei, sire, a~ vrea sa fii de ajuns de viteaz ca sa duci la bun sflqit Incumetarea, caci durerea aceasta dainuie de multa vreme! Oar se cuvine sa ne pastram lealitatea ~i sa ne tinem juramlntul. Numaidecit, podul mobil se lasa In jos ~i zece cavaleri ie~ira din castel unul cite unul, prin u~ita portii, urmat hecare de un cal de lupta pe care II tragea de friu un scutier; apoi, Incalecind, venira cu tot dichisul, cu lancea In pozitie de atac, sa se In~ire la poalele movilei. Ce lupta grea pentru cavalerul In alb! Oar, cum spune proverbul, celui pe care vrea Oomnul sa' 1 ajute, nimenea nwi poate face diu. Pe unii Ii love~te atlt de naprasnic cu lancea, ca nu mai au nevoie de vreun doctor; altora, Ie striei'i coiful, Ie spinteca seutul, Ie rupe cama~a de zale de pe brate ~i de pe umeri. Oar ~i ei il ating ~i 11 ranesc, caci, de Indata ce unul dintre ei e la pamlnt, altul Ii sare in ajutor ~i desigur ii prinse bine cavalerului ca purta 0 tunica de zale, bine Impletita, pe sub cama~a lui lunga ~i alba de za. Cu toate acestea, datorita primelor doua scuturi cu dungi de un ro~winchis, care Ii dau de doua ori puteri proaspete,se lupta attt ~i cu attta stra~nicie ca, in sflqit, nu,i mai ramlneau decit trei adversari. Vazind acest lueru, unul dintre ei porni sa strige ca, intrucit atlFa ~i mai viteji

mica. Oar mai Inainte de a ,fi ajuns la ea,. adversarul lor, napustindwse asupra lor eu spada seoasa, sile~te trei din ei sa se predea. Ultimii cinei 0 rup la fuga. ~i poarta se deschide In fata Invingatorului.

dedt el, ~i,au pierdut viata, el nu se va lasa ueis ca ei: lntinde spada ~i se declara prizonier; la fel [ae ~i ultimii doi. ~i poarta eea grea a eastetului se desehide eu zgomot mare. Era atund earn pe la ehindie. Cu mare bueurie, eavalerul cu armura alba .urea movila. Oar, cum treeu pragul, deseo, peri al doilea zid ~i 0 a doua poarta, In fata careia zeee noi cavaleri stateau rinduiti. In momentul aeela, simti ea Sara ida, ajutata de seutierii lui, Ii deseheia legaturile eoifului, strimbat ~i erapat, ~i Ii potrivea alt coif; apoi simti ca,i treeea pe dupa glt eureaua eelui de,al treilea seut, cel eu trei dungi. : -- Vai, domni~oara, ai sa ma fad de ris! i,a spus el. tmi ajungea prea mult ~i al doilea seut. Vrei sa Inving fara sa,mi arat vitejia Intr<un fel? In timpul aeesta, ai lui II ridieau In ~a pe un eal de lupta odihnit; totodata, un seutier Ii streeura In mloa 0 lance groasa, . seurtii ~i teapaoa, al carei fier taia ca un briei. - Vreau aeum sa te vad cum lupti eu laneea, draga prieteoe, Ii spuse Sara ida, cad ~tiu bioe cum te folose~ti qe spada. Dar prive~te deasupra eelei de,a doua u~i. Aeolo se afIa 0 statuie de arama eu Infati~area unui eavaler lnarmat plna In dinti si calare, care tinea In mlna 0 secure. ~i statuia aeeasta er~ ~rajita In a~a .f~l, Inch trebuia sa cada de lndata ce viitorul cueeritor al castelului avea sa arunce o privire asupra ei. Cavalerul In alb ridica oehii: In aeeea~i elipita statuia eade ~i,i rupe gltul unuia din cei aliniati sub ea. Fara sa se mire, eavalerul In alb l~i Inclina lancea, da pinteni ealului, se napuste~te ea 0 furtuna asupra celor, la1ti ~i ueide doi, unul dupa altu!. Cuprin~i de spaima la vederea aeestei vitejii, care Ii se pareaea vine mai mult de la un diavol dedt de la un om ceilalti desealeca de pe cai ~i se straduiese sa ajunga 1a u~a

Cavalerul vazu atunci veoind lntru Intlmpinarea lui 0 multime de doamne, de domni~oare ~~de tirgoveti, lnsufleNi de cea mai mare bueurie de pe lume. Unul dintre ei Ii dadu de veste ca Brandus din Insule, staplnul eel hain al Oureroasei Paze, toemai fugise In galopul calului. - Mai am eeva de facut pentru lncheierea aeestei ispravi viteje~ti? lntreba eavalerul In alb. Fara sa,i raspunda, II dusera nu prea departe de aeolo, lntr,un cimitir. Coama zidului ineintei era presarata cu un mare numar de eoifuri ~i, sub fiecare dintre ele, se afla un mormlnt, pe care inseriptiile graiau a~a: Aid zace cutare, privili<i caput. Oar erau ~i morminte pe care nu se afla niei un coif. Pe ele, se putea eiti a~a: Aid va zace cutare, ~i urma numele vreunui cavaler de seama Inca viu In tara regelui Artus sau pe alte meleaguri. In sflqit, In mijl~~ul dmitirului se lntindea 0 mare lama de metal, minunat Impodobitii cu auI', eu pietre seumpe ~i eu emailuri, iar deasupra erau gravate aeeste euvinte eu slove de azul':

Aceasta piatra de mormint nu va fi I'Idicata ,.. de a/ta mind omeneascd dedt de mina celui care va cuceri Dureroasa Paz/i.
Brandus din Insule lneerease adeseori, .eu fOIta sau ell vreo unealtii de ridicat, sa desprinda aeeastii lespede, dar nieiodata nu putuse izbuti. Cavalerul In alb deslu~i inseriptia [ara greutate, did ~tia destula carte, a~a Inch plltca pI' a bin' sa lnteleaga un seris; apoi apasa eu amlndolla mlinil p una din laturile lespezii ~i 0 ridiea iira greutate Cll un pi ior mai sus de eapul sau. Atunei zari alta ins l'ip~ie ar pun a:

Aici va zacea Lance/at du Lac, flul regelui Ban din Benak.

5i asa isi afla numele. Numaidecit dadu drumul lamei, dar Sara'ida: care era linga el, eiti ~i ea odata eu el. Dupa ee ie~i din eimitir, fu dus intr'un palat, mic dar foarte bogat, care fusese palatul lui Brandus din Imule; ~i acolo, i se scoase armura, iar ranile ii fura ingrijite de doctori priceputi. Cu toate acestea, cei din castel oftau la gindul ca viteazul nu va consimti po ate sa ramina patruzeci de zile printre ei ~i ca astfel nu se vor destrama vrajile care zi ~i noapte ii chinuiau, cad erau prada unor spaime miste rioase ~i nid unul dintre ei nu avea parte de un ceas intreg de tihna.

0 INIl\1A ALEASA NU POATE SA NE MINTA

Un tinar, fratele unuia dintre cavalerii Mesei rotunde, numit Aiglain des Vaux, asistase la cucerirea Dureroasei Paze. Socotind ca regele Artus ar h foarte bucuros sa afle dt mai curind vestea acestei ispravi viteje~ti, tlnarul porni, intre prinz ~i vecernie, pe un bun cal de vinatoare, ~i se duse in goana mare la Kerleon. Dupa doua zile se infati~a la palat. . - Rege Artus, Domnul sa te aibam paza lui! [ti aduc ve~tile cell' mai uluitoare din cite au patruns vreodata in palatul mariei,tale. - Spune,le, draga prietene. - Dureroasa Paza a fost cucerita: am vazut eu un cavaler trecind prin cell' doua porti cu arma in mina. - Baiete, nu,mi spune a~a ceva, caci nu,i adevarat. - Maria,ta, spinzura,ma daca mint. Chiar atunci intra Aiglain care, vazindll,~i fratele in genunchi in fata regelui, ii spuse: - Fii bine venit, draga Frate. - Daca este fratele dumitale, Aiglain, se cade sa,i dam

crezare: 0 inima aleasa nu poate sa ne minta . Ce tel de armura purta cavalerul acela? - Alba, maria,ta, ca ~i calul lui. Ucide singur mai multi in~i dedt s,ar putea inmorminta in doua pogoane de pamint. Sa nu,mi ajute mil' Dumnezeu daca exista her sau otel care sa poata rezista in fata spadei lui. - Pesemne ca este noul cavaler pe care I,am invest it de Sflntul [on. Am sa plec mhne la Dureroasa Paza. Doamna, spuse regele, adresindl1'se reginei, alege dintre domni, ~oarele de onoare pe cell' la care tii mai mult, caci ai sa vii cu mine.

LANCELOT tN CULMEA FERICIRII. PLECAREA DE LA DUREROASA PAZA

Dupa patru zile, regele ajunse la castel cu suita lui. - Viteazule, ii striga el paznicului, ne dai drumul sa intriim? - Oar cine sinteti? - Eu sint regele Artus. - ~i Doamna aceea? - E regina. - Sire, pentru maria,ta ~i pentru regina am sa fac dupa putinta mea, spuse strajerul. ~i trimise un om sa,i dea de veste noului stapin al castelului ca regele Artus se afJa in fata portii. Cavalerul in alb se grabi sa incalece ~i sa se duca intru intimpinarea regelui. Cind se desehise poarta, se vazu deodata in prezenta reginei ~i iata,l eazind in extaz: eu

ochii atintiti asupra ei, I~i mlna calul Inapoi plna sub bolta, fadi sa,~i dea macar seama. In acest moment, strajerul, crezlnd cii face bine, da drumul gardului mobil de fier, ~i cavalerul In alb ramlne acolo, ca pierdut, s,o contemple printre gratii pe aceea care a fost totdeauna 80area tuturor doamnelor. - Seniore, striga Keu cu mlnie, te porF ca un badaran! Oar cavalerul In alb nici macar nwl aude. Atunci Saraida, domni~oara de onoare a Ooamnei Lacului, II trage de pulpana hainei ~i,1 tot trage plna ce I~i vine In fire. - Ce spui, seniore? II Intreaba el pe Keu. - Spun cii Ie jigne~ti pe mariile lor regele ~i regina Inchi, zlndwle u~a In nas, iar pe mine ma jigne~ti ca nici macar nu,mi raspunzi! La auzul acestor cuvinte, cavalerul In alb fu ath de amarit, de mai,mai sa,~i piarda mintile. I~i scoate spada ~i tipa atre strajer ocarind: - Nu ti,am poruncit s,o la~i pe maria,sa regina sa intre? - Seniore, niciodata nu mi,ai spus nimic. Oaca n,ai fi atlt de batrin, ti,a~ taia capul! Oeschide, ~i sa nwti mai treacii prin minte sa Inchizi poarta. Spun,nd acestea, pome~te In galop catre castel. 11 vremea aceasta, regele, regina ~i suita lor treceau prin " -I doua incinte ~i patrundeau In curtile castelului, In ,'If'r Ie fu dat sa vada un ciudat spectacol: ciici toate feres, i ,'(Ii' erau ciorchine de doamne, de domni~oare, de cavaleri I (Ie a1ti domni, care pl,ngeau cu lacrimi fierbinti, In tacere. A. urn ma a8u Inauntru, spuse regele mirat, ~i nu ~tiu III,li mult dedt stiam dnd ma a8am afara. Sire, spuse r~gina, aici slnt numai oameni In suferinta, ,.1 Iwram ca acela care ne,a aratat atltea ne va arata mai
A

In acel moment, cavalerul In alb strabatea curtea pe calul sau, Inarmat plnam dinti, cu coiful pe cap, cu lancea In mlna, cu scutul vristat de cele trei dungi In spate, hotarit sa piece pentru totdeauna din castel. ~i, vazlndwl cii pleaca, toti cei care pllngeau In tiicere la ferestre Incepura sa strige dt Ii tineau puterile: - Prindd, maria-ta! Prinde,l, maria,ta! - Ce tot spuneti? Ce voiti? Intreba regele uimit, apro, piindwse. . - Nllmai de catre el pot fi dezlegate vriijile castellllui! Oar dnd se Intoarse regele, cavalerul cu armura alba pa, rasise Oureroasa Paza ~i se ,ndeparta In galopul calului prin pad urea Intunecoasa. Tntre timp, Saraida se apropiase de regina. - Maria,ta, Ii spuse ea In ~oaptii, cavalerul acesta se nume~te Lancelot du Lac ~i este fiul regelui Ban din Benolc. Sa'ti aduci aminte,

IllIdle',

Lancelot I~i petrecu noaptea la un schivnic ~i, a doua zi, pomi cu scutierii lui, care ajunsesera din urma, Ingln, durat ~i zbuciumat de dragoste ~i trist ca 0 jignise pe doamna la care tinea mai mult dedt la orice pe lume, din clipa In care 0 vazuse; ~i calari astfel,ntreaga zi, ca omul care nl1'i muncit dedt de'un singur lucru, la care se glnde~te ~i se tot glnde~te mereu, Inch nici nu mai vede, nici nu mai aude. - Vai, poarta, poarta, spunea el oftind, de ce n,ai fost oare deschisa la timp? ~i rataci a~a pin a pe la vremea chindiei, dnd Intllni In cale un tinar care ciilarea In goana mare pe un cat voinic de Vlnatoare ce parea istovit. - De unde vii, omule, In goana asta? - Maria,sa regina este Intemnitata la Oureroasa Paz:!! Oamenii de la castel jura ca, orice,ar face reg I Artus, nu 0 vor elibera pin a dnd cavalerul carl" a ell erit astelul

nu va fi destramat vrajile. De aceea, regina a trimis soli pe toate drumurile ca sa,i dea de urma. - Prietene, du,te ~i spune,i reginei sa fie lini~tita, caCi cavalerul care a cucerit castelul va fi In seara aceasta llnga dinsa. - Dar, seniore, n,a~ cuteza sa ma lntorc fara sa fi vorbit cu dlnsul. Dumneata e~ti? - Chiar eu! Dar ma fad sa spun 0 yorba care nwmi face dnste. Tlnarulporni din nou la drum dt putea calul sa,l duca de repede. ~i Lancelot l~i zori ~i eloamenii, a~a lndt ajunse noaptea la castel. Doar ce trecuse poarta cu oamenii lui, ca se ~i lnchise trecerea In urma lor. Curtea era viu luminata cu lumlnari aprinse ~i cu torte: In cea mai frumoasa zi de vara nu e mai multii lumina pe dmpii dedt era In curtea aceea; datoritaacestui fapt, Lancelot 11 recunoscu pe scutierul pe care 11 lntl1nise in cursul dupa,amiezii: - U nde este regina? - Seniore, vino dupa mine. Incllrind se aflara la poalele stindi pe care era claditi"i locuinta. Scutierul deschise 0 grila groasa ~i, dindu,i mlna de lumlnari celui pe care 11conducea, Ii spuse: - Seniore, fa lumina pina lnchid eu u~a. Dar In timp ce Lancelota.prindea lumlnarile, el trase miseleste usa si 11 lnchise inauntru. G~d ~e va~u 'prins astfel In temnita, cavalerul fu nespus de trist, caci se glndeacii> nu va' ie~i de acolo dupa voia lui. Trecu totu~i noaptea. Dimineata, doamna foarte batrina veni sa,i vorbeasca printrezabrele. - Seniore cavaler, vezi bine ca e~ti prizonier :.nu vei fi pus In libertate plna dnd nu vei jura sa destrami vrajile acestui castel. - Maria,sa regina este' libera? - A plecat de mult timp de aid: ti s,a spus a~a ca safii ademenit. A~adar juri cii Ie vei reda oamenilor din acest castel tihna pierduta? Jura pe moa~tele ce i se adusera dupazabrele. Atund i se .deschise u~a ~j i se servi omasa foarte buna, iar el se ospata

cu toata pofta, cac! nll mai pusese nimic in gura din dimi< neata zilei din ajun. Dupa care i se spuse cii trebuia sa ramlna patruzeci de zile In castel sau, daca nu, sa.pIece dupa cheile vrajilor. - Patruzed de zile? Fereascii Dumnezeu! Am sa ma duc sa caut cheile, mai zis eel, dar ajutati,ma sa termin mai degraba, cad am treaba in alta parte. Pe loc i se adusera armura ~i armele albe ~i fu condus prin, ci, mitir la intrarea lntno subterana. I~i facu semoul crucii apoi, cu spada goala inrHlna ~i cu scutulin dreptul pieptlilui, intra.

CHElLE

VRAJILQR.

VOlOASA

PAZA

Se lndrepta catre 0 lumina mare pe care 0 zarea In depar, tare. Deodata se isca zarva ingrozitoare, dar el l~i strinse spada In mlna ~i nu se opri defel. I se paru cii se cutremura pamlntul, cii bolta ameninta sa se naruie peste el ~i ca totul se lnvlrtea In jur; se spriJini de zid ~i continua, cum putu, sa lnainteze. Ajunse astfd la 0 u~a; In prag, doi cavaleri de arama, fiecare tinlnd dte spada pe care cu greu ai fi ridicat,o, l~i roteau spadele atit de aproape una dealta Inch n,ar fi avut cum trece nici musca,fara sa fie atinsa. Lancelot l~i puse scutul pe cap ~i se aVlnta lntre ei. Lovitura pe care primi lirupse scutul, Ii taie cama~a de zale la umar, umpllndwl de singe ~i,l azvlrli pe brinci, dar se tidica In picioare, l~i lua spada ce,i cazuse, se acoperi din nou eu rama~itele scutului lui, ~i farasa aruoce privire 10 urma, i~i vazu de drum.

In cmind ii aparu in c':de un put, din care te trasnea 0 duhoare ingrozitoare ~i din care se auzea ,0 zarva cllmplita. ~i in fata plltu11li se aaa un om negru ai carui oehi luceau ca ni~te carbuni aprin~i ~i din a carui gura se revarsa un ~uvoi de flacari albastre. Avea 0 secure, pe care 0 iMata cu amindoua miinile ~i 0 ridica in sus, dnd 11 vazu pe cavaler apropiindwse. ~i Lancelot se opri, dici, numai putul ~i ar fi fost de ajuns ca sa,l sorteasca mortii. hi viri sabia in teaca,i~i treeu paviiza in mina dreapta ~i deodata ,se napusti cu atita putere asupra ortlUlui negru, indt ar fi cazut in put, de nll I,ar fi nimerit,' dar il izbi in plina fata eu scutul, care se facu tandari, ~i totodata il apucii de git. Sub strinsoarea miinii atit de incle~tate, negrul, pe jurnatate inabu~it,dadu drumul securii. Atunci Laneelot it tifi cu 0 singma mina pina la put, in care il arunca. Apoi i~i scoase din nou spada din teadL Dar, in momentul acela, vazu inaintea lui 0 fata de arama bogat smaltuita, care tinea in rnina dreapta cheile vrajilor. ~i, linga ea, peun st1lp de bronz, 0 inseriptie ce graia a~a: Cheia' cea mare ma descuie, cheia cea mica descuie 'ctifarul primejdios. Lancelot deschise sti[ p\;ll~i descoperi un cuHira~. T reizeci de glasuri ingrozitoare ~i inegale iqeau din el prin treizeci de tevi: acestea pricinuiau durerile celor din castel. Oupa ce se inchina in numele T atiilui, al Fiului ~i al Sfintului Duh, cavalerul viri cheia in broasca ~i,i deschise capacul: numaidedt un virtej rabufni din cufara~ cu un vaiet atit de inspaimintator, inctt cazu le~inat. ~i aflati ca era mugetul diav'0lilor care fugeau, izbindu,se de ziduri. Ond Lancelot i~i veni in sirntire, putul, stilpul de bronz,

rata ~i uria~ii de ararna disparusera ~i, <ijungind Ia iqirea. din subterana, nu mai vazu, in locul cimitirului, dedt 0 frumoasa livada de pomi. T oti haladuitorii izbaviti de. el veneau intru intimpinarea IL;i, mai voio~i dedt s:ar putea spune. Va las sa va inchipuiti cum il sarbatorira; iarde aici incolo Oureroasa Paza fu numita Voioasa Paza. Oar dimineata, dupa ce i~i Iua in Iocul scutului cu trei dungi 0 veehe pavaza ~tearsa, ca nu cumva sa fie recunoscut, Lancelot parasi castelul, cu toate incercarile locuitorilor lui de a,1 retine.

CA VALERUL YNGYNDURA T 51 , DAGUENET CEL FRIC05

Dupa ce riitacise toata zilla fara prilej de vreo isprava vitejeasca, Lancelot trase in gazda, pentru noapte, la 0 femeie vaduva, care Iocuia la marginea padurii. Se scula dis,de,dirnineatd si se duse la fereastra, care dddea spre cimpie. Oimin'eat~ era frumoasa ~i placutii, codrii frematau, plini de zarva pasarelelor care ciripeau pe limba lor, a~a indt se simti mai intii cuprins de mare bucurie,apoi i~i aduse iarasi aminte de iubirea lui si suspina din strafundul inimii. G~zda lui Ii spuse di reg~le ~i regina Guenievra locuiau deocamclata nu departe de acolo, la Camaaloth. Atunci Lancelot Ie porunci scutierilor sai sa,1 a?tepte ~i, Inca din revarsatul zorilor, porni dilare catre cetate. Aflatica regele Artus l~i avea de obicei castelele pe malul vreunui riu, pentru ca ~an~urilesa fie mereu pline cu apa. ~i iatii ca, ajunglnd la marginea ora~lllui, Lancelot viizu '0 casa fortificata, ImprejmuiUi de apa ~i, la 0 [ereastra, 0 doamna in ciima~a ~i pieptara~ care respira aerul p.-oaspIit in tovara~ia unei domni~oare: [ata era cu cositele pc um ri, dar doamna era Iegata cu un voal ~i admira paji~tile ~i padurile. Lancelot 'se apuca S'O masoare cu atlta IlIal'e, aminte, lndt nu auzi un cavaler care trecea pe a 010 do I il lnti'eba la ce setot uita. Cavalerul acela i~i rep tit intre, barea impingindwl violent.

- Seniore cavaler, ma uit la ce,mi place sa ma uit 91 nu . e9ti politicos ca Imi tulburi 9irul gindurilor. - Poate ca diavolii iadului iti dau ghes sa te zgiie9ti a~a la doamne ~i pari, Intru aceasta, mai cutezator dedt la arme! U rmeaza,ma, daca Indrazne~ti! Lance/ot dadu pinteni calului In urma lui, dnd regina, traglndu'9i voalul la 0 parte, 19i dadu chipul In vileag tot a~a cum destrama soare/e un nour. ~i vazind pe nea~teptate - Unde te duci? intreba nebunul. ceea ce i,a fost totdeauna mai drag dedt propria lui viata, Lance/ot cazu In adoratie. Calul sau, obosit, caruia Ii era ~i cum cavalerul eel Ingindurat nu,i raspundea, Daguenet sete ~i nu se mai simtea strunit, se apropie de apa ca sa,~i Ii prinse calul de friu 9i II readuse la caste/ pe Lancelot, ath potoleasca setea; malul era Inalt: calul Intinde ghul, dar ii de pierdut In visurile lui, Indt nici nu baga de seama ce se Intimplase cu el. aluneca piciorul ~i cade In rlul ace/a adinc: Lancelot ramine cu ochii atintiti asupra reginei. Calul i9i pierde puterile ~i Clnd afla ca Oaguenet nebunul cucerise un cavaler, regina se scufunda; apa a 9i ajuns pina la umerii cavalerului fu nespus de uimita 9i,i porunci sa vina cu prizonierul in fascinat, dar e/ 0 contempla mai departe pe femeia visurilor rata ei. -.-: lata pe cine am prins! spuse cu semetie fricosul dnd lui. Sfinta Marie! Sfinta Marie Maica Precista! strigau regina 9i domni90ara de onoare. Seniorul Yvain, care se intra In sala. Ca asta sint cei pe care ma pricep eu sa,i Inhat! ~i se tot umfla In pene, spunlndu,i fiecaruia: ducea la vinatoare, incaltat cu jambierele lui cele groase - Asemenea cavaleri cum n,o sa prindeti voi niciodata! de piele, Ie auzi 9i pomi in galopul calului: ajungind, trase calul de friu pe mal. - Oaguenet, II Intreba regina, in nume/e credintei pe care - Oar cum ai ajuns, omule, in rlul asta? il intreba el. i,o datorezi mariei,sale regelui 9i mie, spuneme cum I,ai - Seniore, Imi adapam calu!. cucerit ~ Ci iatii ca, la auzul glasului reginei, care i se paru un dntec, - Nu te'ai prea priceput la treaba asta: inca 0 clipa de zabava 9i te,ai fi inecat! ~i unde te duci? cavalerul eel Inglndurat 19i ridica fruntea. Fara sa'9i dea - Seniore, ma tineam dupa un cavaler. seama, degetele i se deschisera 9i dadu drumul lancii pe care Seniorul Yvain zari vechiul scut afumat pe care il purta o tinea de la mijloc 9i fierul ei sfi~ie mantia reginei Guenievra. eel caruia doar ii sarise In ajutor. T rebuie sa fie vreun biet - Cavalerul acesta nu mi se pare In to~te mintile, Ii spuse nobil de rang mic , se gindi el. Se multumi sa,i arate vadul dlnsa in ~oapta monseniorului Yvain. Intreaba,1 cine este. 9i 11 lasa sa piece fara sa se mai ocupe de e!. ~i Lance/ot La auzul cuvintelor monseniorului Yvain, Lancelot fu pleca 9i ellncotro il ducea calul. strabatut de 0 Infiorare, ca un om care se trezeste. - Seniore, raspunse eI, sint un cavaler. ' Mergea a9a, pierdut in visarea lui, ca unul care nu are vlaga nici mijloc de aparare Impotriva iubirii 9i care uita - ~i ce cauti? pin a 9i de ellnsu9i, ne9tiind daca mai este pe lume, nici cum - Nu 9tiu, seniore. 11cheama, nici unde se duce, nici de unde vine. Oaguenet - E9ti prizonier. - Prea bine, seniore. nebunul il Intilni In cale. Era un cavaler, dar cea mai natinga 9i cea mai furioasa faptura din dte s,au vazut - Nu mai ai nimic altceva de spus? vreodata; toata lumea i9i batea joc de el 9i facea haz pe - Seniore, nu 9tiu ce sa mai spun. - Oaguenet, spuse monseniorul Yvain, ai sa,1 la9i sa piece seama nebuniilor lui, dnd povestea ca pomise dupa fapte daca ma ofer ca ostatic al dumitale? de vitejie 9i ca rapusese doi sau trei luptatori.

Cum nebunul se Invoi, seniorul Yvain ridica de jos lancea lui Lancelot ~i i,o Intinse; apoi dadu porunca sa i se aduca un alt cal; In sflqit, II conduse la vad, pe care i,1 arata spunlndu,i ca pe acolo plecase cel pe care II urmarea el. ~i cavalerul cel Inglndurat se Indeparta.

cuvinte ~i se bucura de prezenta fiintei atlt de mult dorite, tot se mai teme sa n,o piarda. Acestea sint cele trei bete, ~uguri ale inimii: de primul ~i de cel de,al do ilea te vindeci, cum am spus; dar al treilea este cel mai primejdios, pentru ca se intimpla ca inima nu vrea sa se vindece de el, ~i dnd i se pare mai buna boala dedt tamaduirea, nu mai ~tii ce povata sa dai. - Ooamna, spuse una dintre domni~oarele de onoare, de boala asta a suferit ~i monseniorul Tristan ~i regina Izolda. Va place sa ascultati noul dntec care s'a ticluit despre ei? ~i, luindw~i harpa, incepu sa dnte cu atlta farmec, indt toate au tacut ca s,o asculte. 1 rmi place mult un dntec - CAPRIFOI 5i,am sa vU deapan ca sa stiti si voi Tot adevarul lui adevarat, ' , , Cum fu compus, de cine fu dntat. E yorba de T ristan ~i de lzolda $i de iubirea lor cu toata holda Ourerilor - iubire peste fire Ce,avea cUrlnd sa,i duca la pieire. Marc, regele, cumplit se mmlase Pe un nepot al lui, Tristan ... Aflase Ca pe regina 0 iubea - nebun $i,1 izgoni din tara<n crud surghiun. Tristan, lovit de pizma sortii ma~tere, Pleca<n 5utghales, locul lui de na~tere. Un an intreg ~i,a cainat nepartea ~i,a prins In mreje sa,1 atraga moartea. Gnd sufletul aprins de dor ti,i plin $i ea,i de parte, dragostea e chin. Nemaiputlnd de dor, cu chiu, cu vai, Veni in preajma ei, la Cornouaille. Nevrind sa fie de curteni zarit, In inima padurii sta pitit. -

In vremea aceasta, regina, Intru totul uimita de ceea ce vazuse, statu de yorba cu doamnele ~i cu domni~oarele ei de onoare si Ie Intreba daca stiau de ce boala 0 fi suferind cavaleru'l acela; poate ca, I~ drept vorbind, 0 cam banuia. - Ooamna, Ii spuse 0 batrina, slnt de parere ca inima lui e staplnita de 0 tulburare, caci se Intlmpla de multe ori ca inima omului sa sufere de,o boala asupra careia nici 0 doftoricire de muritor nu are vreo putere, ~i i se potrivesc numai tamaduirile Oomnului nostru Isus Cristos, ca pomeni, posturi, rugaciuni, lacrimi ~i povete din partea unor fete bisericesti. 5i mai este 0 boala a inimii: dnd e nelinistit din partea ~reu~ei ocari ce i s,a abatut asupra trupului;' atunci se lecuie~te razbunlndu,se Impotriva acelei mlqavii, platind ocara cu ocara. Inima este cea mai deschisa ~i cea mai curata parte a omului ~i ea I~i 'ia asupra,~i toate ocarile ~i toate napastuirile, caci trupul nu este dedt liica~ul inimii. Oar acum am sa va spun cea de,a treia boala de care e chinuita o inima sincera: este pacostea dragostei, dnd n,ai cum sa,i poti veni de hac. lubirea intra prin ochi ~i prin urechi, ~i daca inima este strapunsa printnuna din caile acestea, mereu Ii convine sa sufere: caci, chiar dnd asculta dulci

Am preferat

textul faca omisiuni din Alltho/ugip

1967. ( N.l.J

puhie/IIP jiallrai.p.

Moyen Age, Garnier,Flammarion,

PQar catre seara, caattnd un rost, - .Caci nOilptea.i trebuia. un adapostClnd ici, dnd.colo t~i gasea sala~, Pe I<j,tarani, la dte'un nevoia~, Mereu pe gtnduri, chinuit de jind. Oar intr,o seara,i auzi vorbind: - La Curte, de Rusalii, la serbare, Baronii,s toti poftiti, cu mic, cu mare. Petreceri mari da .Mar-c la Tintae-el ".. 0 ~i fi,va ~i Izolda linga el ... Atunci Tristan se ~i grabi sa piece, Sa fie mai pe,aproape dnd va trece Alaiul spre palat. ~i s,a ascuns Intr'un hati~ stufos, de nepiitruns, Din care anevoie, doar oleaca, Putea s,o vada, dnd va fi sa treacii. Dintr'un .alun Tristan 0 creangi;i taie, curata C:U grija, 0 jupoaie, u drag o,mpodobe~te c'o ceachie $i numele adinc pe ea ~i,1 scrie. 1n ziua dnd VOl' trece toti, grarnada, Regina, sigur, va putea s,o vada. Pe creanga asta,i a~ternuse el Carn ce,i scrisese ~imtr<un biletel: Cam codrum preajma ei se aciuase ~im van amar de vrerne a~teptase Sa afle, chibzuind ascuns tn zada, De n,ar fi chip dt de putin s'o vada, Ca multi!, vreme, totu~i, dt n,ar vrea, N,o s,o mai poata duce fara ea. Povestea lor, precum se vede, este La fel cucaprifoiul din poveste Cel ce,~i inalta ca tntr,un virtej Pe un alun inalt frumoswi vrej. Inlantuiti cum nu se poate spune, Pot vietui,mpreuna de minune. Oar, de,i desparte, nemilos, vreunul, ~i caprifoiul moare ~i alunul. .La fel, iubito, ne,a ursit Preanaltul: . Sa nu putem fi unul Hira altul! ..

Regina, cu alai, trecind calare, Zarqte bastona~ul pe carare ~i recunoa~te slovam el cioplita. Sa poposim! ... Ma sirnt carn obosita ... Indata cavalerii, la porunca, Descalecii . . . Se mistuie spre lunca. Gasqtem codru, ciiutind anume, Fiinta cea mai draga de pe lurne. Ce bucurie prinde sa,iimbete! . Atitea,~i spun mereu, pe indelete . Oar, pin'la urrna, trebuind sa. piece, Pornesc in lacrirni jalea sa,~i inece. . . La Suthgales semtoarsemdurerat ... Oar unchiul sau curind I,a rechemat ~i, fericit ca 0 revede iar, Fiind harpist ~.i un poet cu hal', Un dntec nou Tristan a ticuluit Ca sa rarninam slove dainuit. Goatleaf ii spun englezii; iara noi, La. rindul nostrwi spunem Caprifoi .

., ,;'

o
e

Oar povestea noastra fiU' mai vorbe~te acum despre .regina Guenievra ~i despre doamnele ei de onoare, ci se intoarce la cavaleml ingindurat care se duce atit de repede cit iioinga, duie picioarele calului.

Nutrecu mult pina ce Lancelot il ajunse din' urma pe cel care il provocase ~i, cu prima lovitura de lance il ucise, luctucare 11 intristagrozav; dar ce putea face? Apoi ciilari pina dnd ajunse intr<o cetate cu numele' de Puy de Malehaut 1.

Or, cum intra in cetate, fu depa~it de doi scutieri, unul purtind coiful ~i'celalalt spada cavalerului pe care 11 omOrlse el. ~i dnd, dupa ce strabatu ora~ul, vru sa iasa din el prin cealalta bariera, Lancelot 0 gasi inchisa ~i deodata se trezi asaltat de mai bine de 0 suta de luptatori. Se apara dt putu el mai bine, dar, dupa ce,i fu ucis calul, trebui sa se refugieze pe treptele unei case. Acolo, Lancelot fu naprasnic atacat ~i du~manii lui il ~i facusera sa cada in genunchi de doua sau de trei ori, dnd stapina ora~ului sosi pe nea~tep' tate ~i,i ceru sa ramina la dispozitia ei. - Doamna, 0 intreba el, ce rau am facut? - Lai ucis pe fiul sene~alului meu. A~tept sa mi te predai. El li intinse spada. ~i povestea i~i intrerupe pentru un rastimp depanarea despre monseniorul Laneelot.

DOJENIREA

REGELUI

Ci iata ca intr,o buna zi regele Artus primi ~tiri de la Galehaut, fiul frumoasei uria~e, suzeranul Imulelor Inde, partate, care cotropise marcile din Galore. Regele intreba cine era aeest Galehaut, ~i i se spuse ca era un foarte voinic ~i viguros cavaler din semintia gigantilor, dar ca el nu se deprinsese, ea alti giganti~i ea stramo~ii lui, sa bea pina sa se imbete in fiecare noapte: dimpotriva, era omul eel mai chibzuit ~i mai cumpatat in toate, eurtenitor, viteaz, intelept, iscusit la yorba, phn de marinimie ~i i~i pusese in gind sa PQarte razboaie pina dnd va eueeri treizeci de regate. - Draga prietene, ii spuse solului regele Artus, da de ~tire celor din marci ca voi porni in noaptea aeeasta ea sad apar.

- Sire, spuse senioru! Gauvain, nu se cuvine sa'ti pui astfel viata in joc: Galehaut are 0 armata intreaga ~i maria,ta te afli aici doar cu 0 mina de oameni. - Fereasca Dumnezeu, li raspunse regele, sa vad ea mt se eotrope~te tara ~i eu sa stau tihnit! Porni la drum ehiar de,a doua zi ~i merse :;;itot merse calare, pina dnd ajunse la castelul de la Galore. Galehau i:;;istabi, hse tabara in fata fortaretei, eu armata lui, pe care 0 aparase eu garduri de sirma, ~i adusese 0 sumedenie de pedestra:;;i, inarmati cu arcuri :;;i cu sageti veninoase. Dar dnd afla ca regele Artus venise doar eu 0 mina de oameni, se gindi ca nu va fi 0 mare fala sa lupte impotriva unui adversar atlt de slab ~i sa eueereasea 0 tara eu Q aparare atlt de :;;ubreda. De aeeea ii trimise yorba regelui Artus cad va da un ragaz de un an, ca sa,i ingaduie sa,~i stringa toate fortele, rastimp dupa care cavalerii lor se vor intruni la un mare turnir. Regele Artusfu uimit de attta eurtenie :;;i trimise soli in toate partile regatului Logres. A doua zi, catre seara, sosi la Galore un barbat voinie :;;i viguros, lat in spate, eu pumnii slabi :;;i vino:;;i, cu parul aspru, eu ochii mari :;;i stralueitori, cu tinuta semeata ~i eu fata plina de cieatrice, ca :;;icorpul, dealtfel, ill numeroase )~)Guri care nu se vedeau. Era un fost eavaler, pe nume ( Nascien, var bUll dupa mama eu Perceval Ie Gallois, despre care-va vorbi povestea noastra mai ineolo, pe indelete, descendent din semintia Iui losif din Arimateea, ai carui fii, in numar de ~aptesprezece, au ilustrat prin faptele lor pamintul Bretaniei, :;;i ruda cu regele Pelles, pescarutcel norocos. Fusese unul dintre eei mai destoinici cavaleri din lume pe vremea regelui Uter Pendragon :;;i pe vremea eopilariei regelui Artus. Renuntind apoi la cavalerism, s facuse pustnie, :;;iDomnul nostru lsus Cristos I,a invrednicit eu atlta har, inclt a ajuns preot :;;ia oficiat slujba ,-eligioas:i ~i a ramas virgin :;;icast dte zile a mai avut. Cind regele afla despre sosirea lui, se simti [oarte imb:irbiHat ~i se gindi ea Dumnezeu li trimitea un ajlltor. Se duse 8ft'] intimpine pe Nascien, dar eueernicul ii spuse fhra sa,i raspunda la salut: - Nu,mi pasa de salutul tau :;;inIJ mi,e e1r'ag, i:i i tU9ti pacatosul eel mai batrin dintre to~i pii ::il\)~j i. Tr'blli s:i

stii ca hi detii domnia de la Mintuitorul nostru, care ti,a clavo c; sa,i'11i recunoscator. Cu toate acestea, nu la~i' sa ajunga pina la tine nici pe cel sarac, nici pe cel slab ~i drepturile vaduvelor ~i ale orfanilor pier, in timp ce ii prime~ti cu onoruri pe cei bogati ~i pe ceinelegiuiti. - Preacucernice parinte, spuse regele, daca am gre~it, povatuie~te,ma. - Ii dispretuie~ti pe nobilii de rang mic de pe pamintul tau, ~i cu toate acestea regatul nu poate 11 mentinut, daca oamenii de rind nu cad la intelegere sa,l apere: de aceea, dnd ceilalti hi vin in ajutor, vin de nevoie; dar nu,ti sint mai de fol~s dedt dad ar 11 murit, caci nu e~ti stapin pe inima lor ~i trupul fara inima nu are nici 0 putere. - Hai, parinte, pentru numele lui Dumnezeu, invata,ma Cllm a~ putea sa 11u ajutorat, dad este cu putinta. - Am sa te invat cum sa,( lecuie~ti pe cel cu inima bolnava ~i pe cel cu inima cuprinsa de deznadejde, cad inima unui om face dt tot aurul unei tari. ~i iatii cum vei face: De indata ce vei putea, te vei duce sa'ti vizitezi vrednicele tale ora~e ~i sa faci dreptate 11e~tecaruia dupa dreptul sau. ~i,i vei chema la tine pe cei mai umili cavaleri ca ~i pe cei mai de seama dregatori ~i, dnd ti se va arata vreun viteaz care nu va avea alta avutie dedt vitejia lui ~i care se va ascunde printre ceilalti saraci, te vei scula ~i te vei duce sa te a~ezi linga el ~i ai sa,l intrebi cum 0 mai duce. ~i 11ecare va spune: Ati vazut cum i,a parasit regele pe toti bogatii de dragul acestui modest cavaler? A~a vei d~tiga inima oamenilor de jos; iar daca cei smintiti te vor mustra, sa nll te sinchise~ti de ei! Apoi sa afegi unul dintre caii tai pe care vei incaleca ~i te vei duce catre acel cavaler sarac ~i, dupa ce vei descaleca, ii vei pune frlul in mina spunindwi

sa calareasca de atunci incolo pe calul acela de dragul tau; in sflrsit, ii vei darui si bani. Vei 11darnic ~i cu nobilii de rang mic, dar in alt chip, caci ei au de ajuns tot ce Ie trebuie in casele lor. Lor Ie vei da rente, paminturi, ve~minte, cai de parada; ~i sa ai mereu grija sa incaleci tu mai inainte caii pe care ii vei darui: caci in felul acesta vor spune ca au calul pe care ai inca, lecat tu. Celor de rang inalt, regilor, ducilor, contilor ~i baronilor, Ie vei da apoi vesela de pret, giuvaere frumoase, matasuri, ~oimi buni, cai de lupta, ~i te vei stradui sa Ie fad mai putin daruri bogate dt mai degraba pliicute, caci nu trebuie sa,i daruim nimanui lucruri din care are indeajuns. Sa 11i astfel darnic cu fiecare dupa rangul lui ~i sa 11i sigur ca darurile tale iti vor d~tiga inimile ~i domeniile talev or 11bine pazite. Nu poti nimic dedt prin oamenii tiii, cad nu e~ti tu insuti dedt un om ~i se cade sa'ti11e mai drag sa aiba ca 11ef 0 parte din mo~ia ta dedt s,o pierzi toata in mod ru~inos, ~i ceea ce vei face tu pentru barbati, s,ar cuveni sa faca regina pentru doamnele ~i domni~oarele lor. ~i ai grija sa daruie~ti cu chip senin, caci nimeni nu este recunos, cator pentru un dar facllt cu 0 mutra incruntata. - De buna seama, dascale, voi face ceea ce mi,ai poruncit. - Acum cheama cei mai inalti ~i cei mai intelepti arhierei din dti se afla aid ~i da,le in vileag toate piicatele pe care Ie vei descoperi 10 tine; ~i ia aminte ca spovedania nw~i impline~te rostul dedt daca inima se caie~te de cele martw risite de limba. ~i nll uita sa Ie splli mare Ie piicat pe care l,ai savir~it dnd n,ai sarit in ajutorul omului tau de credinta, regele Ban din Benoi:c, care a murit slujindwte ~i care a vazut cum i se rape~te ultimul castel de catre regele Claudas din Pamintul Pustiu, fara sa primeasd vreun ajutor de la tine; nu mai vorbesc despre micul Lancelot, 11ul lui, care, inca pe dnd era in scutece, a fost rapit pe vremuri de un diavol sub chipul unei fete, nid des pre sotia lui, care ~i,a pus valul de calugarita, din deznadejdea de a,~i fi pierdut in aceea~i zi ~i sotul ~i copilul. Regele se gindi atund ca faptul de a,l11 lasat astfel sa piara pe vasalul Sall, regele Ban, care venea sa,i ceara ajutor, era ru~inea cea mai mare pe care 0 cunoscuse de la incoro,

narea lui. De aceea i~i chema in paradis arhiepiscopii ~i cpiscopii ~i se infati~a inaintea lor despuiat, doar in nadragi, tin'ind 0 m'ina de joarde subtiri, pe care Ie arunca la picioa, rele lor vars'ind lacrimi ~i cerindwle pedeapsa cuvenita razbunarii ceresti. Ei il ascultara cu mare mila si,i dadura dezlegarea de pacate ~i pocainta. Oar poveste~ parase~te subiectul acesta pentru a se intoarce la Doamna de la Malehaut ~i la Lancelot du Lac, prizonierul ei.

- Am s'o fac, daca imi vei spune cum te nurne~ti. - Doarnna, nu pot sa spun, dar jur ca am salmi destainui numele de indata ce,mi va fi ingaduit. Ramasera intelesi asa. Si doamna de Malehaut ii dadu lui Lancelot un 'cat: cu' un' scut ~i cu armura de culoarea ro~ie aprinsa. Echipat a~a, Lancelot se duse la armata regelui Artus, care nu era dedt la doua leghe galice de Puy de Malehaut.

DOAMNA DE LA MALEHAUT: LANCELOT iN TEMNIT A

Fra 0 stap'ina buna, inteleapta ~i foarte pretuita de toti c i care 0 cuno~teau. Oamenii de pe mo~ia ei tineau atit d mult la d'insa inctt, dnd ii intreba cineva cum era stapina lor, raspundeau ca era smaraldul tuturor stapinelor. ~i \"avalerului care i se predase Ii orinduise 0 'inchisoare destul d placuta intr,o temnita ale carei ferestre cu zabrele dadeau rlpre sala locuintei ei, a~a 'inctt putea sad vorbeasca oridnd voia, ~i el ei. A~tfel Ii vazu ~i,i auzi 'intr,o zi pe trimi~ii regelui Artus "()Il1unidndwi doamnei solia cu care venisera. Si doar ce pl\' ara solii, ca Lancelot 0 ~i ruga sa se apropie de t~mnita lui. I oamna, am auzit spunindwse ca regele Artus se afla Ill' meleagurile acestea. Eu s'int un cavaler sarac, dar cunosc .\llIlt nii de la curtea lui care m,ar putea ajuta sa,mi platesc I K umpararea. S 'niore, nu te tin aici din lacornie pentru vreo rascum, p, rare, ci potrivit dreptatii, caci mi,ai adus 0 foarte grava I gllire. I)oamna, nu pot tagadui, dar am fost silit salmi apar llll"area. ~i daca ai binevoi sa ma la~i sa ies, bine ai face, oil-I am auzit ca va Ii lupta intre regele Artus ~i Galehaut, lilll uriasei, si ti,as jura pe credinta mea ca ma voi intoarce lIil/lptea' in 'te~lnita, afara doar' daca nu m<ar impiedica IIH).lrtea ori vreo rana grea.
I

TURNIRUL DE LA GALORE: CAVALERUL ROSU ,

Ci iata ca sosind, Lancelot vazu cavalerii celor doua tabere pe amindoua ma!urile r'iului, gata sa lupte, ~i se opri la marginea vadului, intre cele doua armate. Acolo se afla unfel de tribuna,cort pe care pusese regele Artus s,o inalte pentru ca regina, doamnele ~i domni~oarele ei de onoare sa poata vedea turnirul ~i in care lua loc ~i regele, caci a~a fusese intelegerea ca nici el, nici Galehaut sa nu ia parte la lupta. Lancelot se sprijini in lance ~i ramase, nemi~cat pe cal, ~n contemplarea acdei tribune, ca unul care a uitat de sine. In acest timp, primul dintre regii cuceriti de catre Galehaut, cel care,i adusese de mai multa vreme inchinare, se des, prinse din armata du~mana. ca sa inceapa el lupta cu lancea ~i, cu scutul in fata pieptului, inainta catre vad. La vederea lui, heralzii ~i ve~titorii regelui Artus incepura sa strige in gura [nare: - Vin cavalerii lor! . .. Iata,i! . .. Regele Int'iiul,Cucerit se apropie! ~i, adresindwse lui Lancelot, care era mai de parte leganat. de vise, 'in adoratie, cu ochii a~intiti la tribun" in care sc afla regina, ii spusera: - Seniore cavaler, uite ca vine unul de,al lor! e a~tep!i? .. , Vine! Oar 'in zadar ii repetara lucru! acesta de sute d ori: el

nu Ie dispunse un cuvint, cael nud auzise ~I, In cele din urma, unul dintre ei reu~i sa se apropie de eI ~i sa,i ia seutul, fara ca eI sa bage rnacar de seama. Atunci un baiat lua de pe malul apei un blligare mare de pamint ~i i,1 arunca din toate pllterile peste gratarul coifului, strigind: - Fricos pacatos, la ce te ginde~ti? . Gnd apa moei'.:loasa incepll sa,1 usture la ochi, Lancelot i~i reveni in fire. II vazu pe regele Int,iul,Cueerit apropiin, du,se: nllmaidedt dadu pinteni caluilli, i~i inclina lancea ~i, a~a fara scut cum era, se napusti asupra lui. Regele il izbi in mijlocul pieptului, dar ciima~a de zale, care era puter, nica, rezista in fata loviturii, iar Lancelot rasturna in acelasi timp ~i ciilare~ul ;i calul. Pe loc, heraldul care ii luase scut~l se duse fuga ~i i,1 puse la git. Dar Lancelot, fara sa,1 invred, niceas<;,a macar cu 0 privire, se pregati sa faea fa~a oame, nilor Intiiului,Cueerit, care se avintau in ajutorul stapi, nuilli lor. Oamenii regelui Artus alergara ~i ei sa,i primeasca In vlrful lancilor; ~i a~a incepu naprasnica incaierare. Seniorul Gauvain savir~i cu aeest prilej mii de fapte vite, je~ti, dar primi atltea lovituri, indt ii ~i~nea slngele pe gura ~i pe nas ~i, in eele din urma, Intrlldt ciizuse de pe cal, a trebuit sa fie dus lqinat de,a binelea. De amindoua par~ile, s,au dat dovezi de minunata vitejie; dar, mai preSllS de toti, se distinse cavalerul cu armura ro~ie, caci ii dobor! la pamint pe toti dti ii ie~ira in cale. Cu toate acestea, dnd se innopta disparu, ~i nimeni nu izbllti sa afle ce se intimplase cu el. Lancelot se intorsese de,a dreptul la Malehaut. Acolo, dupa ce puse sa i se scoata armura, intra in temnita lui in care se culca ath de trist, inch nu putu sa manlnce nimic.

se cuvine sa,mi fii recunoscator. T emairogodatasa.mi spui cine e~ti ~i ce ai de gind sa faci; iar dacii vei dori ca Illcrurile acestea sa ramina taine, fii sigur cii nimeni nu va ~ti nimic. - Doamna, chiar de,ar trebui sa,mi tai capu!, tot n,a~ spune. - Ei bine, spune,mi cine este doamna pe care 0 iube~ti cu atha foe, sau nu vei ie~i niciodata din temnita mea, nici prin rascumparare, nid prin rugaminte. - Nu vei afla, doamna, caci n,am sa'ti raspund pentru nimic in lume. Ea se prefacu nespus de miniata (dar nu era dedt 0 apa, ren~a) ~i, vorbindwi ca 0 femeie suparata, ii zise: - Spllne'mi atunci daca ai de gind sa te lup~i tot ca ieri, sau n,am sa te las nicidnd sa pleci. - Doamna, raspunse el plingind, vad bine ca tt-ebuie sa platese 0 ru~inoasa rascumparare, dar tin sa ies din temnita asta. De vreme ce,mi pretinzi, am sa'ti marturisese ca, daca mise va da potunca, socot ca am sa lupt astazi cu mai multa stra~nicie dedt am luptat vreodata. - E de ajuns. Porund sa i se pregateasca arme negre, un cal de lupta negru, 0 tunica de lupta neagra ~i 0 armura neagra pentru cal. ~i Lancelot plecii, intuneeat ca noaptea.

TURNIRUL DE LA GALORE: CAVALERUL NEGRU

Gnd ajunse el, batalia se ~i incinsese ~i paji~tea era impllll zita toata de luptatori care i~i masurau puterile doi dte doi. Dar Lancelot ramase tot ca in ajun pe malul vadului, sa contemple, sprijinit in lance, tribuna reginei. Regele se afla linga ea, ca ~i seniorul Gallvain, care ceruse sa fie adus acolo, fiind prea ran it ca sa mai lupte. Doamna de la Malehaut veni ~i ea, fiira ziibavii, ~i,l recunoscu numai, dedt pe prizonier. - Doamne, spuse ea tare, cine poate fi cavalerul acela

A doua Zl, In zori, doamna de [a Malehaut ceru sa,i fie adus prizonierul. Gnd ajunse in fata ei, Lancelot vru sa i se a~eze la picioare, dar ea II facu sa ia loe lInga ea ~i ii spuse: - Seniore cava IeI', te,am tinut intno placuta inchisoare ~i

Inglndurat pe care II zaresc pe ma[u[ rlu[ui? Nici nu face rau nimanui, nici nu ajuta pe nimeni. T oti ~i toate Incepura sa se uite [a necunoscut. - leri, spuse regina, un cava[er visa [a fel pe malul apei, dar purta arme ro~ii. - Ooamna, Ii spuse doamna de 11 Malehaut, n,ai vrea sa<l trimiti yorba acestuia sa [upte de dragul madei,ta[e? - Ooamna draga, Ia a[te lucruri trebuie sa ma glndesc eu, dnd maria,sa regele e pe ca[e sa,~i piarda tara ~i onoarea ~i dnd nepotul meu Gauvain zace ranit, precum poti vedea. Oar trimite,i yorba, dumneata Insati ~i celelalte doamne, si spuneti,i tot ce yeti pofti sa,i spuneti. Atunci doamna de [~ Malehaut chemi 0 domni~oara de onoare. - Ol1'te la cavaleru[ acela care viseaza acolo ~i spune,i ea toate doamnele de onoare din casa regelui Artus, In afara de maria,sa regina, 11 roaga sa lupte de dragul lor. - ~i ofera,i aceste doua lanci din partea mea, spuse seniorul Gauvain adreslndu,i,se unuia dintre scutierii [ui. Lancelot asculta solia ~i primi armele, apoi, dupa ce,~i potrivi searile, dadu pinteni calului spre paji~te. Uitlndl1'se cu dispret 11tinerii ca[areti care galopau ICI< colo, Lancelot se afunda In mij[ocul uoui grup de luptatori, I[ rasturna de 11 prIma [ovitudi pe cel pe care pusese ochii ~i, dupa ce i se rupse lancea, Ii izbe~te cu doturile ei dt mai tin ~i acestea; apoi se duce sa ia a doua lance pe care i,o aducea scutieru[ ~i [uptii cu toata iscusinta de care e In stare plna dnd lancea ajunge bueati, ~i se fo[ose~te 11 fel ~i de cea de,a treia lance, lancea lui. Oar, dupa aceasta, se Intoarce din nou pe ma[ul rlu[ui, se opre~te chiar In [ocu[ de unde plecase ~i, Intordndu,se Cll fata catre tribuna, Incepe iara~i sa viseze.

- Ooamna, Ii spuse reginei seoiorul Gauvain, rau Ii fiicut dod ou Ii vrut sa fii pomeoitii In solia care i s,a trimis acestui cavaler Inglodurat: poate ea s,a simtit jignit. T ri< mite,i salutul mariei,tale ~i multume~te,i raspicat peotru regatul Logres ~i peotru oooarea mariei,sale regelui ~i cere,i sa lupte de dragul mariei,tale ~i mai spune,i ea data vei putea sa,i aduci oooare ~i bucurie, 0 vei face dupa aceea, potrivit puterilor mariei,tale. Eu am sa,i trimit, dio partea mea, zece land buoe si cei trei cai Ii mei, cei mai frumosi echipati cu armele m~le. Oadi va vrea, are sa se foloseas~~ de toate acestea. - Draga nepoate, trimite,i In oumele meu ce vei socoti de cuviiota. Seniorul Gauvaio Ii trimise solia ~i, dupa ce 0 primi, Laocelot Ie spuse scutierilor sa vina dupa eI, alese cea mai puternica laoce ~i porni spre locul In care oameoii regelui Y dier dio Cornouailles luptau Impotriva oameoilor regelui Baude, magu dio Goore. Acolo, dadu frlu slobod calului ~i locepu sa arunce 10 aer tot ce izbea, doborlnd oameoi si cai In acela~i timp, smulglnd coifurile, strapunglod scu'turile ~i savlr~iod athea fapte viteje~ti, loch sene~alului Keu, Giflet fiul lui 08, Yvaio Bastardul, Oodioel eel Salbatic si Gahe< riet, fratele seoiorului Gauvaio, toti cavaleri Mesei rotuode, care soseau 10 ajutor, cu coifurile prinsem curel , cu lancile 10 pozitie de atac, gata sa lupte stra~oic, nl1'~i puteau creade ochilor. Clod primul cal de lupta cazu ucis sub eI, Lanc lot sari pe calul pe care i,1 oferi un scutier, 11 strlnse puternic Intre genunchi ~i se napusti iara~i in vahna~agul luptl?i, Ia fel d odihoit de parca nu ar fi luat loea spada III I11llla. 1', allil era bine echipat cu armele monseniorului Cauvaill: ava. lerii Mesei rotuode ~i toti oamenii regelui Artlls fur_ Illlli~i.

ai

Oar oamenii lui Galehaut fudi si mai uimltl, caCt nici unu! dintre ei nu putea Infrunta' loviturile I~i Lancelot, care trecea prin rindurile lor ca 0 sageata de arbaleta. Gauvain 11 urmanse cu pnvlrea In vI'eme ce se departa catre deal. Mare Ii fu durerea dnd II vazu Intordndwse cu bratul drept al lui Galehaut trecut pe dupa gh! Fu ath de mlhnit, bdt le~ina de trei ori. - Uita,te, maria,ta ce comoara ai pierdut, Ii spuse Gau, vain regelui Artus. Cel care ti,a salvat astazi tara are sa ti,o smulga mline! in vremea aceasta Galehaut 11 duse pe Lancelot la cortul lui, unde, dupa ce,i scoase armura, Ii dadu 0 foarte frumoasa mantie. Apoi, dupa ce mlncara, porunci sa se a~eze In propria lui camera patru paturi, dintre care unul mai loalt ~i mai larg dedt celelalte ~i Impodobit cu toate boga' tii1e care pot fi puse lotr,uo pat; ~i acolo I~i petrecu Laocelot noaptea, In vreme ce trei strajeri se culcasera, In semo de dnstire, In celelalte. Oimineata, asculta slujba religioasa Impreuna cu Galehaut, apoi, clnd se Intoarse de la slujba, Ii reaminti de favoarea fagaduita. - Preabunule prieten, Ii spuse fiul uria~ei, n,ai putea sa,mi ceri un lucru pe care sa nu am Indatorirea de,a ti,1 oferi. - Seniore, te rog sa te dud sa,i ceri Indurare regelui Artus si sa te declari la dispozitia lui. Galehaut fu nespus de ~imit, dar raspunse: - Vai, am mers atlt de departe, Inch nu mai este vreme sa ma Intorc din drum! Imbracat In cea mai buna mantie, porni calare, urmat de regii, de ducii ~i de contii lui catre cortul regelui Artus: ~i, de dt mai de departe, dnd II vazu pe rege, descaleca, cazu In genunchi ~i I~i Impreuna mlnile a ruga: - Sire, Ii spuse e1, vin sa ma supun tie, ca seniorului meu, dupa lege. Ma caiesc de raul pe care ti I,am facut ~i ma las In voia bunului tau plac. Auzind aceste cuvinte, regele I~i Intinse de bucurie bratele spre eel' ~i se grabi sa,l rid ice pe Galehaut ~i sa,1 Imbra, ti~eze. Oupa care se Intrecura care mai de care cu ateotii prietene~ti, iar seara se culcara 10 acela~i cort. Dimineata, Galehaut se lotoarse 111cortul lui ca sa afle

FAGADUINTA

LUI GALEHAUT

Gnd amurgi, luptatorii Incepura sa se desparta ~i, rind pe rind cavalerii se dusera la locuintele lor. La :Indul sau pleca ~i Lancelot, ~h putu mai tainic. Oar Galehaut, care 11 plndea, 11 urmari ~i,1 ajunse dincolo de deal. - Oomnul sa te binecuvlnteze, seniore, Ii spuse el. Lancelot nwi raspunse la salut dedt cu mare greutate. - Seniore, cine e~ti dumneata? - Sint Galehaut, fiul uria~ei, staplnul tuturor luptatorilor acestora Impotriva carora ai aparat astazi regatul Logres, ~i te rog sa vii sa locuie~ti In noaptea aceasta la mine. - Cum esti dusmanul regelui Artus si indraznesti sa,mi adresezi' 0 ~stfel 'de rugaminte? ' , - Hei seniore ce n,as face eu sa,1 gazduiesc pe eel mai bun c~valer di~ lume / Lancelot se opri 11 privi pe Galehaut ~i spuse: - Seniore, e~ti socotit ca un viteaz ~i nu ar fi spre onoarea dumitale sa fagaduie~ti ceea ce nu ai putea tine, - Seniore, am sa,mi tin fagaduinta ca un cavaler leal. - Imi vei face favoarea pe care am sa ti,o eel', oricare ar fi ea? Galehaut jura ca 0 va face. ~i atund Lancelot 11 II1Soti.

ve~ti despre prietenul sau Lancelot. Strajerii ii spusera ca toata noaptea cavalerul negru plinsese in taina, spunind mereu: - Vai, becisnicul de mine, ce sa fac! ~i, intnadevar, Galehaut vazu ca Lancelot avea ochii ro~ii ~i glasul riigu~it ~i ca ceaqafurile patului sau erau ude de lacrimi. Atunci, luindwl de mina ~i tragindu,1 mai la 0 parte, 11 intreba cu multa blindete: - Preabunule prieten, de unde ti se trage jalea care te,a zbuciumat toata noaptea? Oar Lancelot ii raspunse caadesea se jeluia in timpul somnului. ~i, pe dnd se duceau amindoi la slujba reli, gioasa, in zadar starui Galehaut dt putu el, caci Lancelot nu seindura sa,i mai spuna 0 yorba. T otu~i, in clipa dnd preotul facea trei parti din trupul oomnului nostru Isus Cristos, fiul uria~ei apuca din nou mina prietenului sau. - Crezi, il intreba el, ca este chiar trupul Mintuitorului? - Cred, de buna seama. - Preabunule prieten, pe acest trup pe care 11 vezi in chip de pace, jur ca toata viata mea warn sa fac nimi~ care sa te mihneasca. - Iti foarte multumesc, seniore. ~i ap ai facut prea mult pentru mine. Iti cer numai sa nu spui nimanui unde ma aflu. - Fii incredintat ca de la mine nu se va afla nimic.

Dupa cma, Galehaut se intoarse la regele Artus. Acolo niorul Gauvain, pe care 11tineau ranile la pat, il intreba cine mijlocise pacea intre el ~i rege, ~i el ii raspunse ca 1\l1 cavaler. - Nu cumva cavalerul cu armele negre? intreba regina.
8

- Cum, spuse regele, nwl cunoa~ti? Nu e din tara mea, caci nu exista vreun viteaz al carui nume sa nwl cunosc. $i, ca sa ma bucur de prezenta acestllia, a~ cia jllmatate din toata aVlltia mea, in afara de truplll doamnei mele, pe care nu I,as imparti cu nimeni. - Eu, spu~e senio~ul Gauvain, a~ vrea sa fiu cea mai frw moasa fata din lume, a~a indt cavalerul cu armele negre sa ma iubeasca toata viata lui. - lar maria<ta, 0 intreha Galehaut pe regina, ce,ai da pentru ca un astfel de cavaler sa fie totdeauna in slujba mariei,tale? - Pentru oumnezeu, Gauvain a oferit tot ce poate oferi o femeie! Auzind acestecuvinte, incepura sa rida ~i regina se scuLi ca sa se retraga. II ruga pe Galehaut S'O conduca ~i, dnd ajunsera ceva mai la 0 parte, Ii spuse cu inflacarare: - Galehaut, tin mult la domnia,ta ~i,a~ face pentru dum, neata mai mult dedt i~i loti inchipui. Cu siguranta, cava, lerul negru se afla la dumneata, ~j s,ar plltea sa,1fi ~i cunos, cut. oaca ai vreun simtamint de prietenie pentru mine, ajuta,ma sa,1 vad! - Maria,ta, nu este vasalul meu. - Este cavalerul pe care tin cel mai mult sa,l cunosc ... Au cine n,ar vrea sa cunoasca un astfel de viteaz? . . N u se po ate sa nu ~tii unde este. Nu vrei sa,mi spud - Maria,ta, cred ca e in tara mea. - Hai, draga prietene, trimite dupa el sa,1 caute. Sa cala, reasca trimisii zi si noapte! Galehaut s; desparti atunci de regina ~i se duse sa,i po, vesteasca prietenului sau tot ce se spusese despre el; apoi il intreba ce trebuia sa,i raspunda reginei. - $tiu ~i eu! raspunse Lancelot printre suspine. Oar Galehaut 11 povatui s,o vada, ~i el se invoi.

- 13a da.
$i cum se nume~te? Maria,ta, nu~tju.

Noi .laggevarrw un giorno' per diletto Di Lancilotto, Come amor 10 strinse", 0!el giorno piu ~on'vi ,Ieggmimo avantc I
DANTE

Regina Guenievra era cea mai frumoasa femeie din dte au fost vreodata, I'n afara de Elena ce'a fara seaman si de nica regelui Pel1es. Era I'nalta, dreapta ~i bine facuta: nici grasa, nici slaba, ci' cum e mai bine I'ntre amindoua, ~i slnii ei, bine a~ezati, mici, albi, pietro~i, Ii ridicau rouhia ca ni~te meri~bare tari; talia I'nglista; ~alele destul de largi, bratele rottinde, lungi ~i plinute;degetele lungu~oare ~i ele ~i ml'inile mici, I'n sflr~it, ath de I'rri.bietoare la trup ~i la madulare, I'ndt nu i,ai fi g:isit nici un cusur. Parul ei, balai ~i stralucitor ca 0 cupa de. aur, era putin cret,ceea ce I'i ~edea bine, iar cositele; dt bratul de groase, I'i cadeau pl'na la ~olduri. Avea ochi verzi ~ilucitori ca un ~oim de munte, sprincenele negre ~i subtirele, carnea trupului mai alba dedt 0 sirena sau dedt 0 zl'na, mai frageda dedt 0 floarem, luna mai, mai proaspata dedt zapada ninsa de curlnd. Fruntea I'i era lafel de netedii 'ca un cristal, buzele rumene ca tranda6rul' ~i un pic carnoase, ca sa sarute bine; dintii I'i erau luminosi si veseli, pardi masuraticu com. pas~l; pescurt, avea I'~fati~area unui I'nger cobor1t din slavi. Dar pe dt era de frumoasa, pe ath era de I'nteleapta, iscw sita la yorba, curtenitoare, I'ngaduitoare si curajoasa asa I'ndt nu 0 puteai vedea fara sa nwti fie draga. ',' Se scursera patru zile, I'n timpul carora regina nu conteni sa,1 roage pe Galehaut sa zoreasca I'ntrevederea: caci banuia dl'nsa ca viteazul cava IeI' negru nu erachiar ath de departe cum se spunea.

Citiriim 1ntno zi spre desftirare Din Lancelot, cum fu cuprins de,amor . , . Din acea zi mai mult nu mai citiriim.

In sflqit, I'n cea de,a cinceazi, cum 1'1I'ntreba ce 've~ti mal are, Galehaut Ii spuse: - Destul de frumoase, mariMta: a sosit floarea cavalerilor . .,..-Darcum sa fac sa,1 vad I'n taina? .. ~tii, nu vreausa,1 vada a1tii I'naintea mea. ' - Pentru numele lui Dumnezeu, la fel siel nu vrea una.ca .asta! Dar iata ce yom. face. ' Galehaut I'i arata un colt al paji~tei acoperit de.a binelea cu tufe, ~i 0 povatui sa se duca acolo, I'n amurg, cu dt mai putini I'nsotitori. - Preabunule prieten, dt de frumosvorbe~ti! Deie Domnul, Ml'ntuitorul lumii, sa,se I'nnopteze numaidedt! T oata ziulica, sporovai ca sa,i mai treaca timpul. In sflrsit dnd se I'nsera, 1'1apuca pe Galehaut de ml'na, 0 chema, 'c~ s,o urmeze; pe doamna de la Malehaut, Laure de Carduel, ~i pe alta dintre domni~oarele ei de onoare, ~i porni cu ei, prin livezi, la I'ntl'lnire. . Pe dnd mergeau a~a, Galehaut chema un scutier care trecea pe acolo ~i,i porunci sa se due a ~i sa,i spuna sene, ~alului sau sa vina numaidedt I'n paji~tea tufelor. - Cum, spuse regina mirata, e sene~alul dumitale? - De unde, maria,ta; dar sene~alul meu are porunca sa,1 ia cu el. Sub copa~i, Galehaut ~i regina se a~ezara destul de departe de domnt~oarele de .onoare, putin cam nedumerite c.a se vedeau I'ndepartate. In vremea aceasta, sene~alul ~i I'nsoti, torul sau treceau vadul ~i se apropiau prin paji~te. Lancelot era ath de frumos, I'ndt nu i,ai fi gasit seaman I'n toata tara: de aceea, de I'ndata ce,1 zari pe ostul ei prizonier, doamna de la Malehaut ~i,( reaminti foarte bine; dar, ca sa nu fie recunoscuta, I'~i lasa capul I'n jos ~i se apropie de Laure, dnd Lancelot se I'nclina, I'n trecere.

Clnd aJunse in fata reginei cu insotitorul sau, Lancelot tremura atit de tare incit abia putu sa ingenunche; era palid de tot la fata ~i i~i lasa ochii in jos, ru~inos. ~i Galehaut, careobserva lucrul acesta, ii spuse sene~alului sau: - Ou,te ~i tine,le de urh domni~oarelor,care stau prea singurele acolo. ~i, de indata ce se departa sene~alul, regina l! apuca de mina, il ridica pe cavalerul ingenuncheat ~i II a~eza linga ea. - Seniore, ii spuse regina rlzind, te,arn dorit mult; in sflqit, gratie Oomnului ~i lui Galehaut, te vedem acum! ~i inca nu sint sigura ca qti intnadevar acela pe care,l caut; Galehaut mi,a' spus ca e~ti, dar, dad aceasta era dorinta dumitale, mi,ar placea 5'0 afiu din propria'ti gura. Cine e~ti? Lancelot, care nu cuteza inca 5'0 priveasca in fata, ingaima ca nu ~tie nimic. Atunci, vazind ca tulburarea lui prea tine mult, Galehaut s~ gindi ca Lancelot s,ar simti mai bine intre patru ochi cu regina ~i, cu glas destul de tare ca sa,l auda domni~oarelede onoare, spuse: - Tare mojic mai sint ca las doamnele astea in tovara~ia unui singur cavaler! ~i, la rindul sau, se duse sa ia ~i el loc linga ele ~i.incepu sa sporovoiasca despre 0 sumedeniede lucruri. - Preabunule cavaler, spunea in vremea aceasta regina, de cete ascunzi de mine? Poti sa spui drept daca dumneata aveai armele negre ~i daca dumneata e~ti celcare a invins. In prima ~i in a doua zi. - NO' eu, maria,ta. Oar regina intelese ce voia el sa spuna: ca nu Invinsese, ~i il pretui ~i mai mult pentru modestia lui. - Oar cine te,a facut cavaler? - Maria,ta.

-Eu?
I\tunci Lancelot ii povesti cum il adusese Ooamna Lacului

II curte, imbracat intno manta alba, ~i cum, simplu scutier

vinerea; fusese investitduminica; dar regele nwi inc,insese pada, iar spada aceasta 0 avea chiar de la dinsa;' era a~adar l'(lvalerul madei,sale. Apoi ii povesti tot ce facuse de atunci ~l, lnd regina afia ca el ciJcerise Oureroasa Paza, li spuse
(,II'

- Oh, . stiu foarte bine' cine e~ti:' e~ti Lancelot du Lac, fiul regeiui Ban din Banolc! Lancelot 'tacu. - Oar spunemli, relua regina, pentru cine ai facut toate acestea? N,am sa mai spun la nimeni. Cu siguranta ca de dragul vreunei doamne. In numele credintei pe care mi,o datorezi, cine este doamna 'aceea? - Vai, doamna, vad bine Ga trebuie sa marturisesc: maria, ta esti doamna aceea. - eu toate acestea, nu pentru mine ai ;rupt cele doua lanci ce ti,aufost aduse din partea doamnelor de onoare, in prima zi a turnirului, cad eu ramasesem in afara de solie. - Pentru ele am facut ce datorarn; pentru rnaria,ta ce'am putut. - Asadar, ma iubesti atit de mult? - D~amna, nu tin' nici la mine, nici la altcineva at it dt tin la domnia,ta. :.- ~i de dnd ma iube~ti? - Din ceasul in care te,am vazut. - Dar de unde pina unde dragosteaaceasta? momentul, acela, doamna de la Malehaut tu~i ~i i~i dadu v0alul la 0 parte. Lancelot ii recunoscu glasul, apoi chipul, ~i deodata fu cuprins de atita ingrijorare, inctt i se umezira ochii de spaima. Regina, surprinsa, baga de seama di: se uita la domni~oarele de onoare, dar repeta intrebarea fiira sa arate ca vazuse ceva.~i, cum staruia ca eI sad vorbcasc5, Lancelot raspunse: - Doamna, m,ai fiicut iubitul domniei,tale, dacii gura domniei,tale nu m,a amagit cumva. In ziua In care mi,am luat dimas bun, ti,am spus ca voi' fi cavalcrul cI tl1l11el< tale oriunde m,a~ aHa; ~i mi,ai raspuns 5 VI' i s5 fiu. 'l i

In

eu ti,am mai spus: ({Cu bine, doamna! lar domnia,ta mi,ai raspuns: ({Cu bine, preabunule prieten ! ~i cuvintele ace lea nu mi,au mai iesit niciodata din inima. Cuvintele acelea ma vor face vite;z, dacii voi fi vreodatii viteaz. Ele m,au ocrotit de orice rau. Ele m'au scapat din toate pri, mejdiile. Ele mi<au potolit foamea, dnd eram Bamind. Ele m,au facut bogat in saracia mea. - Pe legea mea, Oomnul fie binecuvintat ca m,a facut sa Ie rostesc! Oar nu Ie dadeam atita insemnatate ~i le,am mai spus athor cavaleri, fara sa ma gindesc. Oacii te vor face viteaz, e pentru cii n,ai inima de om de rind. Cu toate acestea, cavalerii aceia, care fac mare caz, in preajma doamnelor, nu s,au deprins sa gindeascii atit de ales de ni~te lucruri de care, la drept vorbind, prea putin se sin, chisesc. ~i am vazut bine, acum 0 c1ipa, cii dumneata 0 iube~ti pe una dintre domni~oarele mele de onoare, caci ai plins de ingrijorare, ~i nici acum nu indrazne~ti sa pri, ve~ti deschis ciitre ele. Lucrul acesta imi aratii cii gindurile dumitale nu sint chiar ath dt. imi spui indreptate spre mine ... Care dintre ele este? - Vai, doamna, pentru numele lui Oumnezeu! Oomnul sa ma ajutel Nici una dintre ele nu mi,a prins niciodata inima in mreji' - Am vazut eu ce,am vazut. lnima dumitale este acolo, desi cu trupul esti aici. Regina ii spunea 'a~a ca sa,1 chinuiasca; doar i~i dadea bine seama cii la ea tinea cu dragoste adevarata. EI insa fu atit de inspaimintat dnd 0 vazu vorbind a~a, inch ar fi le~inat, daca teama de a fi zarit de domni~oarele de onoare nu I,ar fi retinut. Vazindwl ca se face alb ca varul la fata, regina il apucii de dupa umeri, ca sa nU<l lase sa cada, ~i il chema pe Galehaut. Acesta veni in fuga ~i, dnd regina ii povesti ce se intim, plase, spuse: - Vai, doamna, ai putea sa mi,1 rapui prin asemenea crll' zimil - Oar sustine cii pentru mine a luptat ath de mult; sa fie adevarat? - Poti sa,1 crezi, intr,adevar: cum are 100ma cea mai viteaza, are ~i inima cea mai sincera din lume. Pentru

numele lui Oumnezeu, indura,te de eI, ciici tine la domnia, ta mai mult dedt la eI insu~i! - Ce putere am eu? Nu,mi cere nimic. - Pentru ca nu indrazne~te, doamna: tremuri tot, dnd iube~ti. T e rog, deci, in numele lui, sa,i oferi iubirea domniei,tale, sa,1 iei drept cavalerul dumitale ~i sa fii pentru totdeauna fiinta lui adorata; il vei face, in felul acesta, mai bogat dedt i,ai da lumea intreaga. ~i pecetluie~te'ti "faga, duinta printr,o sarutare, in fata mea, ca marturie de iubire adevaratii. - I,a~ da aceasta sarutare cu aceea~i placere cu care ar primi,o el; dar nu e nici momentul, nici locul potrivit. Pesemne cii domni~oarele mele de onoare se vor fi mirind ~i a~a de tot ce,am facut, caci nu se poate sa nu ne vada. Lancelot era atit de fericit ~i de mi~cat, inch nu putu sa raspunda dedt ath: ({Ah, doamna, iti foarte multumesc . Oar Galehaut spuse iar: - Sa ne plimbam tustrei ca ~i cum am sta de yorba. - N,am sa ma las rugata, spuse regina. Atunci se departara impreuna, fadndwse cii stau de yorba. ~i regina, vazind cii Lancelot nu indraznea sa facii nimic, il lua de barbie ~i, in fata lui Galehaut, ii dadu 0 lunga sarutare. Asa inch, doamna de la Malehaut 0 vazu. - Preabun~le prieten, ii spuse regina, sint a dumitale ~i ma bucur nespus. Oar ai grija sa nu se aBe, ciici sint una dintre doamnele despre care s'a vorbit foarte frumos ~i, dacii mi,a~ pierde renumele, iubirea noastra ~i,ar pierde frumusetea. ~i dumneata, Galehaut, adu,ti aminte cii, daca mi s,ar intimpla vreo nenorocire, ar fi din vina dumitale, tot a~a cum, daca voi avea parte de fericire, va fi datorita dumitale. - Ooamna, a~ vrea sa'ti adresez 0 rugaminte: sa,mi cheza, suiesti prietenia lui. Atu~ci regina il lua pe Lancelot de mina dreapta ~i spuse: - Galehaut, ti,l dau pentru totdeauna pe Lancelot du Lac, fiul regelui Ban din Benolc. Gnd Galehaut aBa numele prietenului sau, fu nespus de bucuros, ciici ~tia bine sa regele Ban fusese unul dintre cei mai ale~i oameni din lume.

Se Innoptase, dar era timp frumos ~i senin, iar mlndra luna poleia paji~tile. Lancelot ~i Galehaut 0 condusera pe regina plna la cortul ei, urmati de sene~al ~i de doamnele de onoare. Acolo, cavalerii I~i luara bun ramas ~i cei doi prieteni plecara sa se culee In acela~i pat, In care au stat de yorba toata noaptea despre ce aveau pe inima. In vremea aceasta, regina visa la 0 alta fereastra. Doamna de la Malehaut, vazlnd,o singura, se apropie Inceti~or ~i,i spuse In ~oapta: - Hei, buna e prieteniam patru! Apoi, cum regina se fiicea ca nu Intelege, repeta: - Ce buna e prieteniam patru! - Ce vrei sa spui, doamna? - Marita. doamna, am vorbit - poate - mai mult dedt se cuvenea. Nu se cade sa ne luam mai multa libertate fata de suverana si fata de suveran dedt ne dau mariile, lo~, ca nu cumva ~a aj~ngem udti. - Pentru Dumnezeu, te ~tiu prea Inteleapta ~i prea politi, coasa ca sa roste~ti ceva ce ti,ar putea atrage ura. Vorbe~te, vreau sa,mi vorbe~ti, te rog sa vorbe~ti! - Marita doamna, am vazut cum te,ai Imprietenit cu cavalerul acela In livada. Nici ca,ti puteai Incredinta mai bine sentimentele, caci maria,ta esti fiinta mai iubita dedt oricare alta pe lume. Lam tinut' multi vreme prizonier; armele ro~ii ~i armele negre eu i le,am dat. Alaltaieri, dnd l,am vazut Inglndurat pe malul dului, mi,am dat bine seama, doamna, ca te iube~te. 0 clipa, am crezut ca,i voi putea cuceri inima. .. Vai, el mi'a deschis Indata ochii ...

~i,i povesti cum H tin use pe Lancelot in inchisoare timp de un an ~i jumatate ~i tot ce s,a intlmplat plna la i61~irea lui din temnita. - Dar, zise din nou regina, de ce spui ca e mai buna prietenia In patru dedt in trei? Un lucru ramine mai tainuit dnd nu,l cunosc dedt trei. - Marita doamna, in curind Galehaut ~I prietenul lui au sa piece; dar, pe ori unde s,ar afla ei, vor putea vorbi despre maria-ta. Maria,ta vei ramlne ~i, daca nu vei indrazni sa dai in vileag nimanui ce ai In gind, vei duce singurii toata povara tainei. De,ai Ingadui sa fiu eu ce,a de,a patra fiinta care va ~tie taina, mi,ai putea vorbi despre dinsu\. - Draga prietena, te vei numara printre parta~ii acestei taine. Dar afla ca nu voi mai putea sa ma lipsesc niciodata de dumneata, caci eu, dnd iubesc, nimeni nu iubeste mai patima~ dedt mine. . Atunci Ii spuse doamnei de la Malehaut ca viteazul cu arme negre se numea Lancelot du Lac, ~i avu grija sa,i spuna cum pllnsese privind la ea.' Apoi tinu cu stra~nicie ca noua ei prietena sa doarma in acela~i pat cu ea ~i, dupa ce se culeara, 0 intreba daca avea vreo dragoste pe undeva. Prietena, gindindu<se la Lancelot, raspunse ca nu iubise dedt 0 data, cu gindul doar. Regina hotari atunci s,o lege de Galehaut.

GALEHAUT ~l DOAl\1NA DE LA IvlALEHAUT

A doua zi de dimineata, se reintoarsera in paji~tea cu tufe, Insotite de dteva domni~oare de onoare, ~i regina Ii spuse doamnei de la Malehaut ca ungherul acesta Ii va riimlnea pururea drag. Apoi incepu sa,I laude pe Galehaut dt putea mai bine, spunindwi ca era cel mai Intelept ~i cel mai nobil dintre cavaleri, ~i ca,i va povesti despre prietenia care se legase intre ele, iar el se va bucura nespus. Mai tlrziu, dnd veni Galehaut sa,1 vada pe rege, regina

11trase mai la 0 parte ~i,l intreba daca ate yreo legatura de dragoste cu vreo doamna sau vreo domni~oara. - Nu, marita,doamna. ., 'I - ~tii de ce te intreb? Intrudt mi,am daruit iubirea dupa . vrerea dumitale, vreau ca ~i domnia,ta sa'ti daruie~ti senti, J mentele dupa vrerea mea, ~i anume unei doamne frumoase, Intelepte ~i curtenitoare, care este femeie de neam ales ~i se bucura de mare cinste: se numeste doamna de la Malehaut. - Marita doamna, raspunse Gal~haut, p<* sa fad eu mine tot ce vei hinevoi., .. '; Regina 0 chema atund pe doamna de Malehal,lt ~i,i spuse: - In numele Domnului, vreau sa te harazesc, cu inima ~i cu trupul: e~ti gata sa asculti de vrerea mea? Doamna de la Malehaut, femeie chihzuita, riispunse ca da. ~i regina Ii apuca pe amlndoi de ffilna : - Seniore cavaler, Ii spuse dlnsa lui Galehaut, te Incre, dintez acestei doamne ca pe un adevarat prieten leal, trup ~i suflet. Apoi, adreslndwse doamnei: - Doamna, te Incredintez acestui cavaler ca prietena adevarata si leala In dndul tuturor il,lhirilor adevarate. Primira a~lndoi, iar regina tinu sa,i xada schimhlndun

sarut. Dupa care chibzuira cum s,ar putea vedea tuspatru, ~i hotadra sa se Intllneasca In noaptea aceea In paji~tea cu tufe. Gnd se lotllnira, aflati ca schimbara intre dln~ii mai putine cuvinte dedt sarutari, ~i tot a~a In noptile urmatoare. Dar se intlmpla ca monseniorul Gauvain se viodeca ~i regele voi sa piece. II ruga pe Galehaut sa vina cu el; losa Galehaut raspunse ca ou poate, aVlnd atttea de facut In fnsulele rndepartate.~i noaptea aceea a fost ultima pentru cei patru lndragostiti.

Aici tJe lncbeie carlea DragotJlei Lui LanceLol dU gra(ie Lui Dumnezeu Fecioarei

Maria