PEDEAPSA de Tudor Arghezi Poezia "Pedeapsa" de T.Arghezi apartine tablourilor biblice din anul 1944. In poezia "Pedeapsa" de T.

Arghezi sunt prezentate consecintele incalcarii cuvant ului divin.In joaca lor, Adam si Eva ignora interdictia pusa de Dumnezeu si pusi in fata curiozitatii dep line,incalca restrictia pusa si gusta din rodul pomului.Gratie prezentei sale,Dumnezeu i-a prins asupra faptei pe Adam si Eva, acestia neapucand sa inghita din poama interzisa,Dumnezeu i-a pus pe acestia la judecata, unde responsabilitatea lor se declina si in consecinta,pedepsind minciuna cu izgonirea lor din Rai. Textul da cititorului impresia povestiri ,poetul fiind capabil de a-si imagina , de a vedea si de a relata cele petrecute. Alegerea poetului a fost,limbajul si expresia poetica in mod simplu,special pent ru literatura celor mici.Astfel formularile sunt mai pline de haz,de umor fara a pastra ideea poetica de unicita te si profunzime. Inceputul poeziei demasca trasaturile primilor oameni "ea ,neroada,dansul,cam ne tot" ce credeau in "fluturii ca iscoade" trimisi de Dumnezeu pentru a-i veghea. Poetul face remarca foarte fina cu privire la atotprezenta divinitatii "credeau ca Dumnezeu e culcat".Intr-o exprimare simpla se dezlantuie vegherea neincetata a lui Dumnezeu "Nu se astepta u ca Domnul vede tot\ ca ochiul lui deschis, intr-adevar,\ si departarile le vede in raspar.(din strofa a II-a) In strofa a III-a versurile "Nici nu-nghitisera o-mbucatura,\ C-au si fost prins i cu ea in gura", prezinta ispita de a cadea in pacatul neascultarii.Omul isi exprima lacomia sa pentru tot ,chiar daca Dmunezeu le-a pus la dispozitie libertatea deplina fara pic de responsabilitate, frumusetea na turii si bunatatea ,descrise in "Adam si Eva". Poetul reda divinitatea usor de perceput prin faptul ca foloseste o exprimare simpla, populara. Dumnezeu vazut "venind in rotogoale" este pus sub aspectul prezentei imediate,de oarece el "si departarile le vede in raspar". Poezia nu dezvaluie alte amanunte cum primii oamnei cad in pacat,infruptandu-se la indemnul sarpelui.Din text se subintelege intreaga intamplare , privind caderea primului, intr-o forma capa bila de a putea fi inteleasa. Adam a invinovatit-o pe Eva, iar Eva pe sarpe.Aceasta dovada a recunoasterii,a a sumarii responsabilitatii apare in poezie ca o dovada a neintelegerii puterii dumnezeiesti. Minciuna este cea care decide pedeapsa caci: "Dumnezeu loveste-ntotdeauna \mai t are decat faptele minciuna. Pedeapsa este de fapt o consecinta, o urmare a neascultarii "Din Raiul dulce si din tihna buna \Domnul i-a dat

afara,in furtuna. Omul decazut spiritual este dat furtunii, adica vietii trecatoare, a suferintei si a durerii. Epitetul "raiul dulce" evidentiaza bunastarea oferita omului. In concluzie omul a fost izgonit din Rai pentru lacomie, iar lacomia este prezen ta printre oameni, de atunci. Comentariu realizat de eleva: Podar Teodora Gabriela