29 OCT. 260% BucuRESTI Doha J Pr. prof. dr. Ene Braniste LITURGICA GENERALA I TIPARITA CU BINECUVANTAREA PREA SFINTITULUI DR. CASIAN CRACIUN EPISCOPUL DUNARII DE JOS EDITIA All-A INGRUITA DE PR. EUGEN DRAGOI EDITURA EPISCOPIEI DUNARI DE JOS. GALATI, 2002CALAUZA LITURGICA A UNUI MAGISTRU DESAVARSIT Mai inaintea deschiderit unui manual, precum cel de fajd, adresat studenilor teologi pentru a cunoaste sistematic, spre a aprofunda apoi concret, in viata lor spirituald, personal sau comunitard, realitatea prezenfei lui Dumnezeu in luine prin slujirea Sa in Bisericd, este fireasca o subliniere. Evidentiorea prezenjei Fiului lui Dumnezeu intrupat, a Méntuitorului lisus Hristos plin de Dubul Sfant, din marea iubire a Tatdlui pentru rascumpararea omului din piicat si readucered sa in starea de fu al ‘ui Dummezeu, cai: ,Dumnezeu aga a jubit lumea, inodt pe Fiul Sku Cel Unul-Nascut L-a dat, ca oricine crede in EI sd mu piard, ci si aiba viata vesnica"* (loan 3, 16). Insa, prezenta Mantuitorului in lume se poate identifica in mod concret, personal si direct, prin ‘Sfainta Euharistie, in cadrul Sfintei Liturghii, cand péinea si vinul, ofrandele noastre, prin invocarea Sfantului Duh de catre slujitor, in rugdciunea comund cu poporul din bisericé, se prefac in Insugi Trupul si Insusi Séngele Domnului, Care ni se dau,spre iertarea pécatelor si spre viata de veci". dar 431 ,Spre arderea tuturor spinilor pacatului si,,spre vindecarea celor ¢inci simjuri, spre a patrunde in Sangele nostra ,mireasina" Séngelui Sau ,de viati détator", ,medicamentll nemturirii". , alimentul viefii vesnice", cum denumese Sfinfii its ig Buber Ngisi hraneste, dar ne si ajutd sa crestem duhovniceste, conlinudrll ail tiecsullnethserat al desaversiril,cdci Dommul euharistic ne ‘cheamd sa ne impartasim din vidja'Sa, card primim Sféntul Sdu Trup si Sfantul Sau Sting. Astfel, cominicarea lui Dumnezeu cu nol, crestir "a Parinte creator si proniator al lumii, nu se rezumd doar la descoperiri necesare ale voii gi invéfaturii Sale, ci se araté concret, viu si personal, Brin Sfanta Treime Care ni Se dezvalluie desivarsit, trupeste, in Fiul si continud duhovniceste prin lucrarea tainica sfintitoare a Sfantului Duh. Comunicarea prin rugiiciune, prin contemplare si prin nevoinfé, devine treptat apropierea lui Dumnezeu, prin Hristos, de noi, iar cildura prezenfei Sale sfinftoare, prin lucrarea harului Duhului Sfant, ne oferd euharistic pe Cel ce S-a itrupat si S-a facut om ,,ca sé-l indumnezeiascd pe om" (Sf. Athanasie cel Mare) Forma de comunicare personald cu Dumnezeu, Cel in Treime slavit, dar prezent trupeste pe pamant prin Fiul si prin lucrarea harica a Sféintului Duh, se cheamé ciminecare, adicd prezenta Dommului euharistic in noi, ca astfel sa formam comunitatea, adicé Biserica, Biserica este intemeiaté de Hristos ‘Re Cruce, intéritd prin Inviere, consolidata prin pogordrea Sféintului Duh, ,,Care pretutindenea este $1 e toate le plineste™. . _ Inima acestel realitayi prin care se revarsé ,,singele harie“tn tot trupul Bisevicii, format din tofi Crestinii si care are drept cap pe Hristos, este Sfanta Liturghie. In sens largit, Liturghia éste viaja lui Hristos in Duhul Sfént revarrsati in viata noastrd pimanteand, spre pregustarea celei vesnice, caci ne impértasim ,,spre viaja de veci". : . Din aceastd realitate se naste credinga si prind contur formele ei de manifestare Lex orandi - Lex credendi “care reprezinté, asadar; revarsarea fireasca in Bisericd prin harul Sfantului Duk a'darurilor credinjei si concretefea viefuirii noastre dupa poruncile si dupa invafcitura lui Hristos. Viaja in Hristos, adicd viefuirea tn crestinism, prin Bisericd, a realititilor mai presus de lume, participarea noastrd la bucuriile impardjiei lui Dummezeu, cu anticipare, ined din aceasta lume, imprima sens viet de aici si Produce schimbarea din interior a omului lumesc si deciirut, in duhoynicese si ridicat deasupra patimilor, ilor $i a neputinfelor sale, Chiar $i atunci cnd acestea persist, din dumnezeiascd pedagogic, le Biologice ale viefi, ele sunt asumate spiritual si trdite ca forme de asceza si ca trepte spre desavarsire, Cele prezentate pe scurt confirma inceputul lucrdril dumnezeiesti in lume a Domnulul, prin Biserica ‘Sa, iar cei ce primesc in ,ogorul persoanei lor ,,sdménja" de Sus rodesc inca de aici, de pe pamant6 LITURGICA GENERALA #1 roada lor duhowiceasca inseannd ,dragostea, bucuria, pacea, indelungd-ribdarea, bundtatea, Jacerea de bine, eredinja, bléndefea, infranarea, curdjia “cic ,,dacd tréim in Dubul ty Duel ag si umblim" stind o& ,cei ce sunt a iui Tisus Hristos si-au ristignittrupul impreund eu atimile si cu poftele" (Gal. 5, 22-25). 5 Sfinta Liturghie ne cheamd si ne oferim si pe not ingine, adic Intreaga persoand, spre sfintenie, pre not ingine i unlipealfi". Ca toata viafanoastra s-o oferim, ca un dar, Celui de la Care vine tourh darea cea bund $i tot darul desavarsit (lacob I, 7), An schimb, Doma! ne fortifid prin Sfinta Euharisti, iar noi ne rugdm ca aceasta sa ne fie ,spre bucurie, spre sintate si spre veselie’ spre, iertarea picatelor si spre viaya de veci", spre sederea deca dreapta slavei Sale" (rugaciunea a 1V-a de mulpumire dupa Sfinta Impirtésanie) redga noastrd miscare-dinspre noi insine edtre Hrists-Domnul, Cel ce ne intinde mina Sa gi REL aratii pe Tataliubitor si pe Duhulsfingitor sine apropie de sementi nostri pentru care ne rug in ‘Santa Liturghi, are in centru Sfénta Euhariste care devine usurare de unul din cele mai grele oharacola incalea desavarsirii, egoismul, Jatt cum Prea Sfainta Treime lucreazé in om, in lume si-n creajie, spre a des&varsi cea ce éste Zeimplint si decdzut, adwedndu-le pe toate la starea dé normaltat,, ime foarte" cum lea apezed Dumnezeu, la inceput, tn rai Asfel, ceea ce numim noi spiritualitat, iar efectul ei spiritualizare sau inbundtdjire,inaintare duhovniceaseds adicd indumnezeirea omului, devine realitate simtita, trditd si experimentabila, ‘Sant, cdci Biserica este corabia credinciosilor, céldtori pe marea involburata & acerlet viefi, spre atingerea timanului lin si nefmviforat al mantuiri. Ca si dintr-o ,féntind”, toi, ca oarectnd [femeia samarineanca, scoatem apa cea vie cu care Dommul ne roureazd si ne astémpéird setea dupa absolut. Biserica, plind de credinciosi doritori de urcus duhovnicesc, ct slujitorit intreolalt, tn mod special in timpul Sfntei Liturghi, dar si in timpul celorlalte Sfinte Taine, este asemenea stejaralui de la Mamivri, sub coroana eéiruia este asezata masa pregatité de Avraam gi de Sara, unde vine Prea. Santa Treime sa ine inbie la partdsia agapicd cereased si la comuniunea intre fray adevarayi in aceeasi creding’, dar si in tréirea aceleiasi viefi innoite. De aici, cuvintele, rugaciunile si gesturile liturgice devin, in biserica Jocas, »pdine" pentru rinte, suflet si inima si,,scaré" spre cer, pe care éoboard Dumnese intre net gi in noi, iar noi uredim la El. . Stujitorul, sacerdotul, liturghisitorul este purtétorul rugéciunilor fratilor sai crestini, dupé cum Hristos-Domnul este purtétorul dorinfelor noastre de mantuire cdtre Tata, prin impreund-lucrarea Duhulut Sfint. Arhiereul Hristos, ,Bpiscopul sufletelornoastie( Petru 2,25), incredingeaza arhiereului plimintese misinea dea ardta, de a invaja si confirma invidtura Evangheliei, ca i aceea dea aduce darurile noastre, pdinea $1 vinul, spre a le preface Prea Sfanta Treime, prin invocare th carl Sfintei Liturghii, in Trupul si Séngele Domnului Hristos. Astfel, asa cum El S-a Intrupat spre a indumnezei omenescul luat din Sfinta Fecioara Maria, Nasedtoarea de Dumnezeu, ne indunineceieste $i pe noi prin puterea harului, cu ajutorul Sd prezent ewharistc in noi. lata transpusd in viaga Biseriit primare, Yigha cea now, exemplard, pentru crestini si slujitoriibisericest in Biserica, pan la sférsitul veacurilor: Ci venerabila voastra preojime, vrednicd de Dumnezeu, este aga de unita cu episcopul, preciim coardele ‘cu chitara. De aceea e céntat Hristos in unirea voastra si-n armonioasa voastra dragoste. Fiecare din vol, deci, sd figi un cor; sin armonia intelegerti dintre voi ludnd in unire melodia lui Dumnezeu, si cdntafi prin lisus Hristos, cu un glas, Tatéilui, ca $a va audé si sd va cunoased rin faptele bune ce le facefi: 0d suntefi midulare ale Fiului Sau, Va este dar de folos s4 fii intro unire fara prihand, penina “ca sd avefi pururea parte si de Dumnezeu" (Sf, Ignaite, Cave efeseni, 1, 1 PSB, p. 158-159). Tot Sf Ignatie, ucenicul Sf Ioan Evanghelistul, continuatorul litrghisirii apostolice primite din Porunca Domnului si predate prin succestune, tot din harul si trimiterea Mantuitoralui, ne araté cfCALAUZA LITURGICA A UNUI MAGISTRU DESAVARSIT 7 ‘Sfanta Euharistie se sdivargeste in comunitatea credinciosilor, de episcop si de preotime, , frangand 0 péine, care este leacul nemuririi si doctorie pentru a nu muri, cia trai vesnic in lisus Hristos” (Ibidem., XX, 1, p.164): . ‘Si mai precis, Sf Ignatie ne transmite, din timpul postapostolic, invatatura Bisericii lasatd cle Hristos pentru totdeauna, ca asifel adunafi laolalta pentru Sfénta Liturghie si pentru celelalte Sfinte Taine, si vedem, si mai evidenta, legdtura haricd dintre slujitor $i Prea Sfénta Treime. , Va indemn s& vA stréiduiti sd le facefi pe toate in unire cu Dumnezeu, avand intaistitdtor pe episcop care este, liturgic i mu numai, in locul lui Dumnezeu, pe preoti care (de asemenea, liturgic $i nu numai) sunt in locul soborului Apostolilor si pe diaconii care-mi sunt asa de dragi, céirora lis-a incredinfat slujirea lui Hisus Hristos Care mai inainte de veci era la Tatil si la sférsit S-a aratat... Sa nu fie nimic intre voi care sé vii poatd dezbina, ci unifi-va cu episcopul si cu intdistatatorii vostri, potrivit chipului si invafiturii celei nestricacioase (Idem, Catre Magnezieni, VZ, I p. 106). In acest infeles comunitar, teandric, dumnezeiese si omenese, stujirea este 0 mérturie a cerului de pe pamént in sfintul tocas, unde cuvintele, rugile, imnurile liturgice, gesturile si misedrile devin cdi de acces spre Sfanta Treime Care, in Sfinta Liturghie, comunicd cel mai concludent de la persoand la ersoand, bucurdnds-i pe unii de alfii, cum observa gi invafé parintele Staniloae, Dar, slyjirea noastré mui doar o repetare la nesférsit, rituald, a unei rnduieli prestabilite-de Bisericd numai, ci trebuie sd fie neaparat o conformare totald cu invafatura revelata si pecetluité de ‘Sfintii Paringi asistati de Sfantul Duh, $i in acelasi timp, prin viata noastrd, ou adevaérat pilduitoare gi Jertfelnica, pnd la identificarea cu Hristos Domnul si Arhiereul Vegnic al tuturor. Doar asa atingem ‘mdsurile evlaviei si traim spre a transpune in viafaé masura slujirii Apostolului: ,Nu mai triiesc eu, ci Hristos traieste in mine"(Gal. 2, 20). Cu siguranja, intr-o asemenea stare duhovniceascd $i credinciosii vor inainta spre Hristos si vor vorbi cu El in rugdciuni, se vor atinge de icoana Sa $i chiar ft vor primi, prin preoti, intreg, in Sfanta Impartasanie, caci ,unde sunt doi sau trei adunafi in numele Meu, acolo sunt si Eu (Matei.18, 20). Tofi suntem invitati ca prin nevoingd sf participdim, duhovniceste, la viata comuunitaré, odci aceasta este calea ardtatd de Hristos pentru méntuire in Bisericd. Avansdim de la cuveint si vorba la fapta si de Ja mumele de crestin la realitatea crestineasca in concretul ei, adica la dragostea eliberatoare de ego- ism, de pacat fi de moarte. Fara despatimire, fara curdfire de patimi, de la copildrie la maturitate, Sari primirea dumnezeiescului har, ca incepiturd a viel crestine si férd parcurgerea etapelor aritate de Hristos in Biserica Sa, care-i vie si autenticd in ,,una sfantd, soborniceascd si apostoleased: Bisericd", nu ne vom bucura de darul comuniunii $i al dumnezeiestit iubiri, ,care nu cade niciodat’* (1 Cor. 13,8). Chiar si cei ce trupeste ne-au parasit din lumea noastra, prin Invierea Méntuitorului, inviazd in rugiciunile, in jertfele liturgice ale dragostei noastre de comuniune duhovniceascd cu ei, dorindu-Le, ajuténdu-i si ceréndu-le de la Dumnezeu fericirea eterna. Aceasta este lucrarea Sfintei Treimi in Bisericd, rin sfinpipii slujitori, purtétorii harului Sfantului Duh; in acest chip plin de bucurie, in comuniunea tuturor se zideste Trupul lui Hristos, ale Carui médulare suntem, in parte, Vazdnd astfel lucrarea Bisericii, ne invafd insdgi constiinfa noastrd sé ne aldturdim si cu propriile eforturi, luminati si ajutati de haral Sfantului Duk, sa sporim in credinta si mai cu osebire in fapta céa luminoasé a iubirit de Dumnezeu si de aproapele. Ctici ultima treaptd pe care trebuie sd dorim sd ajungem $i sd ne nevoim ritmic s-o atingem, pe scara virtufilor, in toatd viafa noastra, este iubirea, »cici Dumnezeu este iubire“ (1 Loan 4,8). Dragostea este rtspunsul lui Dumnezeu, al Fiului Sau pe Cruce, la toate pacatele si relele din lume, iar fnvierea Sa este chemare la invierea zilnicd a viefii noastre amorfite in patimi. Aceasté succintd prezentare se dovedeste a fi numai o smeritd incitare a tinerilor teologi, a preofimii $4 acrestinilor nostri, sd patrund singuri in Casa Tatalui cerese de pe pamént, Biserica, unde-i asteapts bucuriile care yla inima omului nu s-au suit“(I Cor 2, 9).8 LITURGICA GENERALA Acest urcus-invitafietrebuie ascultat de mici si, mai ales, in colilebisericest, seminare gi faculti de teologie, Acolo unde It ascultim -L urmeim pe Méntuitorul, Teologul si Arhiereul, lavdjatorul $1 ‘Sfintitorul nostru, fi descoperim si in slujirea de Conducdtor al ‘nostra, al tuturor, pe cardrile mantuirii noastre #1 @ poporului. Dacd ne oprim doar la a invaja din tratate si evocdm viefuirea duhovniceased 81 sfértéaaltora simu adiugim si pe cealalta, pe cea propre, vom transmitesfaturi care nu conving, nu incdlzese inimasi nu ajutd nimeinul in procesul de innoire a viet Jn acest ultim $i autentic infeles, avem nevoie de calauze care sd ne fie magistri sfinfitori in urcugul catre Hristo’. Beneficiem, iata, in mod providential, deo asfel de cdiliuzd liturgical, prezentul manual universitar, {a cea deca treia edifie de Liturgicd general8, acum apdrut in doud volume. Este un tratat amplu, solid {in confinutteologic, cuprinzator, echilibrat si explicit asupra aspectelor slyjirii in Biserica Ortodoxd, e temelia nezdruncinatd a invafcturii méntuitoare si in stricta conformitate cu viaja duhovniceased sacramentald transmisa de Sfinit Paringi si experiata in ,,una sféntd, soborniceasca si apostoleasca Biserica", de la inceputuri si pana in actualitate. Cum este si fresc, expunerea este facut intr-o forma ingrijitd, didacticd, accestbild tnvajaceilor, Sormatoare celor ce doresc a se impértasi de dumnezeiescul har al preofiei $i redactatd intr-o limba inmiresmata literar; abundénd tn date si mérturii biblice, patristice si ascetico-mistice. Toate insa sunt apezate Inir-un crescendo istoric, cdici Biserica a crescut o datd cu inaintarea filor ei in cuntoastere, cunoastere pe care ed a sfintit-o netncetat si-a indreptat-d spre vesnicie, dupd cum chiar cultul in sine a cunoscut'0 extensie in special in forme si nu in fondul mistic comun teologic, apostolic gi patristic, cack confinutul credingei creste yi el ca si framéntatura prin puterea aluatului. Asemenea unei pdini rumene, manualul de Liturgicd generald ne invita s2-l procurim, s@-! consumdm isa crestem asifel si noi, gustiind fild dupa fila din bogatia hranei pline de vitamine a insandtosirit $i cresterii noastre duhovnicesti in humea noastré atat de secularizat Dupéo introducere in liturgicd, stiinga slufirii sfingitoare, cuital, actyl slujitor, ocupd un ioc aparte atdt din perspectiva teologicd, cat si istoried, pentru ca apoi sd se dezvolte capitolul referitor la persoanele liturgice, slyjitorit sfrgifi, rolul lor in actul mantuitor comunitar . Timpul liturgic este prezent in toata complexitatea andlizei rolului sd pentru méntuirea lumii: Sfintirea timpului pentru indreptarea nostra, sarbitorile, momentele salvarii noastre in corabia méntuiri si, evident, sfintele locasuri sunt analizate cu minufiozitate atdt din perspectiva teologicd, cat si arheologicd, istoried si artisticd, pind la descoperirea vilului de pe niantia'sacrd a sféntului locas, Pictura. Nu este neglijata nici arhitectura sacrd, partea vizutd-a idirii, dupa modelul divin al ayecimantului de rugdciune. Obiectele liturgice, valoarea cuvantului, ca dar al Cuvéntulvi intrupat Hristos si al imnografiei sacre, précum si actul liturgic in sine intregesc expunerea dumnezeiestilor ‘randuieliliturgice pentru mantuirea noastra. Intreaga prezentare a temeiurilor slujirit in Biserica in manualul de Liturgicd generalé se doreste si este o invitafie la concretizarea invafaturii $i viefii bisericesti spre initierea viitorilor, ‘preofi, dar si a credinciosilor in Tainele dummezeiesti: Este, de fapt, constructia unei frumoase rame aurite, in cadrul céreia sta Hristos Dommul, Arhiereul Vesnic, ca intr-o icoand bizantind, primind din sfintele Sale mdini si binecuvantdnd un slujitor de reald vocagie, un dascdil desavarsit, integru pand in cele ‘mai mici detalii ale viefii, un om bland ca un miel si un crestin cu viata jerefelnicd, regretatul pr. prof de Ene Braniste, liturgistul si magistrul atdtor generayii de arhierei, profesori de teologie, preofi si credinciosi din Biserica noastrd si mu numai, dace ne géndim si a ucenicti sai din alte {ari ortodoxe si neortodoxe. Cu edt rece timpul, cu atét se adevereste valoarea dascélului nostru, care toaté viafa a lucrat, sa rugat sine-a inchinat-o noua, celor ce-l identificdim cu statura sa de ascet sobru si solemn, dar si blajin in acelagi timp, cu o finutd preofeasca si didactica iconi impartasibila si altora. asezatii pe o tréire Iduntricd profunda si,CALAUZA LITURGICA A UNUI MAGISTRU DESAVARSIT 9 Tratatele, studiile, manualele i celelalte lucréri ale sale, unele dintre ele diortosite, in parte, mai tarziu, ca si in cazul de fafa, de regretata sa sofie, prof. Ecaterina Braniste, sunt un tezaur cu valoare de patrimoniu sacru liturgic si 0 invitafie deschisd de a Ie folosi continuy, céci iata cum magistrul continua misiunea sa, prin opera sa, cditre generafiile mai tinere dornice gi ele, mai ales, de modele. Parintele Braniste mu dispare prin deces, ci este viu prin fidelitatea sa fata de Hristos $i fata de Bisericd. Opera lui este urmasa legitimd, cdici nu a avut descendenti biologici, dar are, iatd, fii spirituali pretutindeni. Are mereu studenti. Le vorbeste mereu, ca si now, la vremea noastra, ca si Prea Sfinpitului Laurent, prefafatorul ediiei a-I1-a, profesor de liturgica si ucenic, ca i iubitului su urmas la catedra de Liturgicd, pr. prof. dr. Nicolae Necula, ca o succesiune testamentara sacra, astézi decan ca $i parintele altidata! Niciodati mu ne-a citit din vreun curs. Dar din oralitatea expunerii exacte, credincioase gi mobilizatoare, se putea reface cursul in cele mai mici amdnunte. Acesta este profesorul! Acesta este modelul! Acesta este si scopul reeditérii manualului-sdu, Sd-1 readucé vorbindu-ne $i acum, ca gi ‘atunci, insa fare vocea sa caldé si blandd, Sd-l asculte elevii si studentii actuali litarghisind, oficiind din cer, iar la catedrele de liturgicé ale facultailor noastre de teologie, sa-i audé si éxpunered, prin vocea profesorilor, ucenici ai sai, Ucenicii-profesori $i prieteni preocupati de atingerea masurilor maestrului, Studenfii vor face mereu referire la el; astfel, vor fi si ei gata sd asculte chemaréa lui Hristos de transferare a invijtiturii si mai ales a viefii liturgice in inimd side acolo.cu Hristos la altar. Cu tofii ne vom aduna in Bisericd, cu lumea noastrd, asa Cum suntem si cum este, spre a deveni ceea ce trebuie sé fim. Sa fim cregtini cu viata crestineascii! Deosebite mulfumiri Prea Fericitului Parinte Patriarh Teoctist pentru a fi incuviinjat publicarea acestui manual in Editura Episcopiei Dundrii de Jos. Aceleasi mulfumiri domnului inginer Gheorghité Braniste, fratele si mostenitorul legal al parintelui, care ne-a oferit manualul spre editare. : De asemenea, Editurii eparhiale, tuturor truditorilor si sustindforilor publicdrit, Cinstire Editurii Polirom pentru ajutor si conditiile grafice de excepfie, precum si tuturor celor ce ne-au prilejuit mangdterea sfainta de a-I readuce printre noi pe newitatul nostra dascél, pr prof. dr. Ene Braniste. + Casian, Episcopul Dundrii de JosNOTA EDITURIT Actuala edie se precintd sensibil diferita foga de cea de a doua, publicatd, in anul 1993, de Editura Institutului Biblic si de Misiune al Bisericii Ortodoxe Romdne, intrucat apare sub o structuré editoriala siredacjionala optimizat, fara afecta fondul lucrdri, dar ficdnd-o ascesibila xg Precentare $i informatie cititorilor mileniului al treilea. Yolunul masix, de aproape 800 de pagini, al precedentet edit afostdivicat dupa conginut, Astfel, corpul cirtil care se ocupa cw Arta bisericeasca a devenit un volum de-sine-stdtdton, tar celelalie capitole sau consttuit in prinul volum al edrf. Prin aceasta, uilizarea lucrarl devine mat facta peniru studi teologilo, dar $l pentraciitoritinteresapi de domeniul vast si important al disciplinei Liturgica, in general. ‘S-au corectaterorile de tipar, greyelile de colationare side date (mengioniri cronologice eronate, denumiri incoreete sau incomplete de localitfi, persoane $i publica etc). Tentle biblice inserate in corpul celor dowd volume au fost citate dupa ultima edifie a Sfintei Scriptui (Bucuresti, 1994); apd cu qprobarea Sfntului Sinodyis-au completa si corectatrimiterd, permite din cltatele care mu precisausursa bibliog Ttodata, in intreaga lucrare afostuniformisatd redarea citatelor. Triniterile la Cursul de Liturgicd special&, frecvent intdlite pe parcursul lecturi, le-am eliminat, Jmervcdt acest curs a fost tipdrit in anal 1980 si reeditat in aml 2002 sub ttl Liturgica speciala, ‘S-au transferatreferirle bibliogrfice asezate tntre paranteze i conpul textului propria, fie in notele de la subsol, fe in bibliografia de la finalul fiectrui capitol, dupd oar, Across intervengie, Precum §! adthigirea de cdtre autorul insusi a unor note bibliografice ulterioare finalizdritcapitolulu, ‘pe care lea inscris cu bis sau ter ort eu asterisc, au postulat renumerotarea notelor, dar gi renunfarea {a unele dintre ele, itrucdt fie erau redundante in iconomia cari, fle nu erau de natura 44 clarifice ideile exprimate, sau faiceau referire la cu totul alte aspecte, Pentru a nu frange cursivitatealecturil sia ofer cititorlor textul asa cum la géndit autorul, soa ‘eeurs la addugarea intre paranteze crept [..] anotelor si explicayilorredactiei, care se referd indeosebt 4a: menjionarea traducerilor de dup 1984, in limba roménd, a lucrdrilor eitate in originalul saw editile strdine, consulate si inserise de autor; aducerea laz a informasilor care se oprecn la acelasi lor forme (locaguri.de cult, sarbdtori, servicii, religioase, rturi siceremonii, “ete. si cu diferitele reguli statonicite cin Bisericd pentny sivdrsizea cultuluis de aceea,metada princinald materie de, Liturgicd-este-cea:deseripsind.sau.expozitiva (folosité mai ales in sectorul tipiconal al sérbatorilor gal sfintelor slujbe), Intrucat ins infelegerea exacts a formelor actuale ale cultului nu este posibilé fara studiul originii si al evolufiei lor in trecut, Liturgica utiizeazg intro , egal masurd si metoda istoricd, folosind pentru aceasta studiul si interpretarea datelot pe care i le pun “eThidemand izvoareie direct i inirecre-auteh difettele documenteliterare si ezultatele cercetirlor “WStOHoe atl descop crifile HHCOTSRICE. Uneor, Studia] Linugici -Liturgicii face, apel si la metoda cor Comparativi, ~ PEIN pute intumindrardreteneniele comune, aseminiile siinmudirile dintre diTeitele contestaa * Intre timp, in cadrul facultafilor de teologie din Patriarhia Roménd, au fost infinjate sect de patrimoniu bisericesc (nota red.)._ formelorde cult pe 18 LITURGICA GENERALA crestine in domeniul cultului, cat si deosebirile de concepyie sau de forma dintre ele din acest punct de vedere. Iar intrucdt in cult se manifest in general viata interioard a Bisericii gi credinta ei, fixata in dogme, metoda de expunere a Liturpicii capatd si un ¢aracter speculativ-feologic atunci cind e vorba A descoperim invéfiurile de credingé sau ideile dogmatice si simbolico-inistice expriaats Ta TORRle ~ | cultului ancien ona SHPouiiuksrmaporenpestananaTEE Este aproape inutil sA staruim asupra folosului si importanjei studiulut-Liturgicit pentru viitorii clerici, Dupa cum am mai spus, misiunea principala a preotului, aceea care are intdietate intre cele trei cheméri sau functii ale preotici, este cea sacramentala sau liturgic’, adic& misiunea de sfintitor al credinciogitor gi de mijlocitor al harului divin care se transmite prin formele cultului. Credinciosii vad adicd in preot si il vor mai intai un sfinfitor sau sivarsitor al cultului divin gi abia in al doilea rind un invaator si conductor al turméi sale. Preotul va trebui deci sa fie in primul rand un bun siujitor sau bun bisericas", pentru ca, prin calitatile sale de liturghisitor, s& poati satisface nevoile religioase ale credinciogilor gi si-i faci s& participe la sfintele slujbe cu interes, cu dragoste si in chip activ. Or, asemenea calitafi nu se pot dobiindi sau forma decat printr-un studiu serios si aprofuundat al actelor liturgice pe care preotul le sivarseste. Pe lang’ vocatia si dragostea pentru oficiul sau de liturghisitor, pe lang’ calitijile inniscute sau naturale care se cer unui bun slujtor (voee, tnfitisare fizic’, ureche muzicald etc.) si pe Kingd pictate sincerd, care trebuie si reiast din tot ceea ce face preotal tn timpul slyjiri, un bun slujitor va trebui si-gi insuseasca gi o temeinicd pregitire liturgic8. Aceast® inifiere in tainele cultului il va ajuta mai intdi la executarea exact, corecta gi constiincioasa a obligafilor sale rituale, care nu este posibila firs cunoasterea aminunfiti a tipicului sau rénduielilor serviciului divin, asta; aprofundarea-stadinlui. Liturgicii ne ajuta-sispatrundem, sub fnvelisul external ish leceune sul adane, spiritul si rostulpentru-care-cleau— fost. in goueets vat si paliunderé decat unul care executt acele acte in chip mecanic:sau automatiadicaa- find sisi dea Sama de'Féstul gi de importaifa Jor, : XPrin urmare, stidiul Liturgicii este necesar mai intai pentru pregitirea profesional a viitorului preot; el formeaza pe slujitorul adevarat, respectuos fata de regulile sacre ale cultului divin si totodata constient de valoarea, sensul si frumusefea siujbei lui, dindu-i acel orizont larg si acea infelegere superioara, care il vor feri de rating si de executarea masinala, formalist, a actelor de cult. ‘Yin al doilea rand, studiul Liturgicii este necesar preotului si in calitatea lui de invatgtor al turmei duhovnicesti, pentru c& il ajutd la catehizarea mistagogicA, adic& la initierea credinciosilor in tainele cultului, prin predici si.cateheze in care s& se explice rostul si semnificatia religioast a actelor de cult Aceastd instruire a credinciosilor nostri in tainele cultului are, intre altele, darul de a-i face sd infeleaga actele de cult in adeviratul lor spirit, determiniindu-i si se inchine fui Dumnezeu , fn duh si in adevar“” (loan 4, 23-24), adic& sisi fereascd de rutind gi-de'formalism gol, de bigotism si deisuperstitii, dey executarea automata si formalisti a actelor de cult: Infelegand, cat de putin, rostul,’necesitatea gi importanta,actelor de cult in viafa lor religioasd-moral4, credinciosii nostri vor fi totodati pusi in situatia de a-si apira credinfa lor gi de a putea Fispunde la obiectile neoprotestanfilor, indreptate mai ales impotriva cultului ortodox, Fin sfarsit, studiul Liturgicii este de folos preotului in calitatea lui de executant principal si factor responsabil in ceea ce priveste aplicarea constiincioas& si exact a rinduielilor de cult in parohie. Dreptul de supraveghere a cultului i puterea de a interveni sau de a lua masuri si a formula reguli tn materie de cult apartine autoritiii bisericesti supreme, adic Sfintului Sinod. Dar, in practic’, Sfiatul Sinod nu poate exercita acest drept far colaborarea constiincioast a preotimii, Desfisurarea viefii ~ liturgice §i evolufia fireasc& a cultului pun adesea probleme grele atat pentru slujitorii cultului, cit si stituite sau introduse in cult si importanfa,lor-pentru viaja religios-moralA a naastragiea— ~-oredinciosilor nostri. Litifghisitorul care cunoaste aceste luciurt ya slujitotdeauna-cu-mai-mult~INTRODUCERE IN STUDIUL LITURGICIT 19 pentru conducerea bisericeascai, Se ivesc, de exemplu, discufii si controverse sau disensiuni intre diferigi slyjitori, fie asupra unor diferente sau variante tipiconale care se cer uniformizate, fie asupra unor rituri vechi, care manifesta tendinfa de iesire din wzul litugic (ca, de exemplu, ectenie pentru catehumeni din randuiala Liturghiei), fie asupra unor forme mai noi, care tind sa se introducd sau si se generalizeze in cult (ca, de exemplu, practica miruitului de la sfarsitul Liturghiei, generalizaté in bisericile din Muntenia si Oltenia, dar inca sporadica sau cu totul necunoscuta in restul Bisericii Ortodoxe Romane). O hotirére justi si solufia cea mai potriviti, in astfel de cazuri, o poate da numai acela care cunoaste, setios si temeinic, legilé functionarii cultului divin, istoria gi tilouirea sfintelor slujbe, precum si criteriile teologice, istorico-simbolice gi practice, in lumina carora trebuie s apreciem valoarea, ortodoxia si oportunitatea formelor noi de cult. De aceea, apelul la specielisti in liturgici este obisnuit in asemenea cari, Dar si preotul de parobie trebuie si aiba micar un minim de cunostinfe in acest domeniu, pentru c& eleste cel indritut si indatorat totodata s supravegheze si s& indrume viefa religioas& din parobie, prin {ndeplinirea exact gi constiincioasi a practcilor de cult, s& semnaleze la timp autoritajilor bisricesti are orice neregul’ sau Tips fn aceastA privint& si s& aplice, in adevaratul lor spirit, misurile gi le luate de autoritatea bisericeasca, pentru bunul mers al viefii religioase. BIBLIOGRAFIE SUMARA Vintilescu, pr. prof.P, Principileyflinfacultulu crestin-oriodox. Curs (litografiat) de Liturgica general, Bucuresti, 1940. Baumstar, dr. A., Liturgie comparée. Principes et méthodes pour l'étude historique des lnurgies chrétiennes, U-e * éd, revue par B. Botte, 0.S.B., Chevetogne, 1953 (Col. ,.rénikon“). Eisenhofer, L., Handbuch der katholischen Liturgit,t1, Freiburg im Br, 1932. Martimort, A.G,,L‘Eglise en priére - Introduction la Liturgie, Paris - Tournai, 1961, p. 1-14. Mitrofanovici, dV, Liturgica Bisericii Orfodoxe. Cursuri universitare, Completate gi prelucrate de dr. T. Taravschi si apoi de dr. N. Cotlarciue, Comat, 1929 Morritis, prof. D. (Atena), Introducere in Liturgicd si tn studiile de Liturgica (i 1. greacd), in ,Anuarulsiigific al Facultifi de Teologie din Atena' pe 1950, p. 23-29 Oppenheim, dr. Philippus, O.S.B., insituiones systematico-historicae in sacram liturgiam, t. V- Introductio in scientiam liturgicam, Turin-Roma, 1940. Raes, A.,Introductio in Liturgiam orientalem, Romae, 1947. Rennings, H., Uber Ziele und Aufgaben der Litugit in rev. ,Concilium, 1969, nt. 2, p. 123-135. Righeiti, prof. Mario, Manuale di Storia liturgica, vol. I Introduzione generale, ed. I, Milano, 1950, p. 1-56. ‘Theodora, prof, Ev, Curs de Liturgica (in grec.) vol. 1, Atena, 1975, p. 41-68 ‘Trembela, prof. Pan. N,, Iniroducere la Teologia practicd. 2. -Liturgica (In grec.) intev. ,Grigorie Palama" (Tesalonic), 1963, nr. 506.eApranoEty IZVOARELE LITURGICHL Izvoarele Liturgicii se pot impasfi in dou mari categorii: izvoare directe (nemijlocite) si iwoare indirecte (mijlocite). ci sunt acele opere (documents) serise, care au ca scop direct expunerea unor informafii privitoare la rénduiala, istoria sau explicarea cultului in-diferitele faze ale dezvoltirit hui a) Intre acestea se numir8, in primul rind, edilé de sluibg (de ritual) folosite in cult. Fditiile contemporane (aflate in uz) ne dau rénduiala si formularul de azi al sfintelor slujbe, iar edifile mai vechi (iesite din intrebuinjare) si manuscrisele folosite inainte de aparitia tiparului (Si chiar mult ‘vreme dupa aceea) ne ajuté si reconstituim si difertele fluctuafii din trecut ale ritualului serviciilor divine. Acestea din urm& constituie deci izvoarele de cépetenie pentm istoria cultului. Cele mai impor- tante dintre ele au fost publicate in diferite colecti i edift de texte litirgice vechi,tipirite mai ales in Apus, din sec. XVI inainte, nu pentru nevoile cultului, ci pentru interese apologetice sau stiinfifice, adic pentru propaganda sau polemica interconfesional& si pentru studiu. Cele mai de seam dintre aceste editii vor fi enumerate in capitolul urmator (despre literatura liturgic’ tn Apus din sec. XVI inainte). +) Aceeasi importanté o au ca izvoare directe ale Liturgicii, indeosebi pentru istoria cultului, acele prefioase documente din literatura veche crestin’, numite Randuieli bisericesti (vezi cap. urmitor), Precum si toate sorjerile din literatura.natristicg (greaca gi latina), bizantind, neogreacd gi veche-slava, consacrate direct $i integral (exclusiv) anumitor probleme sau chestiuni din domeniul cultului (descrierea cultului din anumite epoci si regiuni ale lumii crestine, reguli privitoare la sivarsirea cultului,explioarea Sfintei Liturghii sau aaltor slujbe sfinteetc.), Numeroase sunt, in categoria aceasta, mai ales comentariile sau tAlcuirile liturgice, pe care le vom enumera la literatura liturgicd, in capitolul umator. Totaici putem grupa si randuielile locale de slujbé, formulate de unii patriarhi constantinopolitani _din epoca bjzantin’ si neogreaci sau de alti ierarhi mai importanfi, din diferite loouri si regiuni ale “restinatifiiortodoxe, cum esie, de pildi: Riataxa(Rénduiala) livurgicd a Pariarhului ecumenic Filotei, TY, din see, XI. ~ c) Altituri de izvoarele scrise, tot ca izvor ditectipoate fi socotité si practioa vecke si generald.a.t Bisericit sau traditia nescrist in materie,de,cult, in care intc& toate aceste runt Titurgice, obiceluri si tint de cult public gi particular, neconsemnate in césfile de slujb8, dar consacrate printr-o veche gi unanimA intrebuinfare sau prin consimfiméntul tacit al Bisericfi. Asemenea practici gisim mai ales in, domeniul slujbelor funebre si al cultului morfilor, precum si al slujbelor arhierest, 4) levoare directe pentru studiul Liturgicii pot fi socotite si monumentele arheologice si antichitéfile. bigericesti pistrate pani azi sau descoperite prin sipiituri si cercetiri (resturile celor mai vechi biserici, obiecteliturgice vec, inscripti, pietre funerare, picturireligioase etc), care te furnizeazd date pretioase ‘mai ales fn legitura cu vechile locaguri de cult crestine, cu obiectele de cult si cu formele exteme ale cultutui, BPUelipa betty ate Liturgicii sunt toate acele serieriydocumente sau texte literare, care nu— iect nici nevoile nevoile cultului gi nici descrierea seu expunerea cultalui, dar contin Iatoare, de interes liturgic: fie fragmente de texte liturgice (rugiciuni si formule folosite 1, Editie mai noua ta Pan. N. Trembela, Cele tri litrghit dupd codicti din Atena (tn grec.), Aten, 1935, p. 1-6.INTRODUCERE IN STUDIUL LITURGICIL yt _ fie aluzii, citate indirecte sau interpretiri in legaturi cu serviciul divin, fie diferite informagii__ asupra modului de stvarsire a cultului in anumite faze ale evolutiei fui s.am.d, i izvoarele indirecte se numara: Gata Seripturd incepand cu cea a Vechiului Testament (indeosebi citile: Lexitic. Numer i Pearcy, ii care gisim descrise institujile de cult ale Legii Vechi, dintre care multe s-au pastrat si in ‘caltuT crestin, si continuand cu c&rtile Noului Tes care ne transmit cele mai vechi informafii asupra instituirii cultului crestin gi felului in care se oficia el in primele comunititi crestine (epoca Sfintilor Apostoli). Cele mai prefioase date de acest fel le aflam mai ales inFaptele Sfintilor Apostolic ‘inBpistola intdi cave corintenia Sfintului Apostol Pavel si in Apocalipsa. Importanta este, de asemenea, pentru interpretarea cultului crestinEpistola editre evreis ‘b)Serierile Sfintilor Paviiyiale-scviitarilar Risexicestiss ale diferiilor teologi din vechime, care trateaz’, direct sau indirect, despre chestiuni in legdtur’ cu cultul crestin, cumeste, de exemplu, Apologia; 7a Sfintului lustin Martirul. Acestea vor fi enumerate in capitolul urmator, consacrat literaturi liturgice. ¢) Izvoare indirecte pentru studiul Liturgicii sunt, in al treilea rind, Paviduielle adic acele scrieri care cuprind norme sau reguli fixate de mariiintemeietori si organizatori de minastiri sau do comunitifi monahale, prin care se reglementeaz in amfnuntime viata si activitatea cilugirilor {in ménistiri, Intre aceste reguli, un loc important il ocupa indrumarile in legaturd cu rugiciunea si cultul, care constituie obligatia si indeletnicirea de cipetenie a monahilor. Asa avem, de ex., Reguilile + Sfintului Pahomie cel Mare’, ale Sfintului Vasile cel. Mare, cunoscute de obicei sub titlul de Regul, ale Sfantului loan Casian si ale Sfatului Benedict de Nursia? (ambi, ae ‘ai monahismului apusean), ale Sfantului Teodor Studinu*, ale Sfiniuluj-AtanasiesAtaniiults.a. Tot 0 colectie de astZel de reguli monahale sti gi la baza Tipicului celui mare’, folosit si azi in m&ntstirile noastre si pus de obicei sub numele $fntului Sava (secolele V-VI), marele organizator al monahismului ~ palestinian gi ctitorul vestitei mandstiri de langa Jerusalim, care fi poarta mumele, 4) Canoanel oli, ale Sfintilor Parinti si gle Sfintelor Sinoade,(ecumenice si locale) sunt, de asemenea, izvoare prefioase pentru studiul cultului, deoarece ele cuprind, intre altele, gi numeroase dispozifii, hotérari gi norme privitoare la cult. Aga sunt, de exemplu, cele mai multe dintre canoanele Sirtodului local de la Laodiceea, din Asia Mica (sec. IV), precum gi o parte dintre canoanele Sinodului Quinisext sau Trulan (Constantinopol, 692). : 2. Editat in PL, t. XX, col. 61-69 (in trad, lat. a Fericitului Teronim) [1]. 3. Text grecese, in PG., t. XXXI, col. 889-1306. Regullile mari au fost traduse in romfneste de prof. N. Cotos, cu ‘itl Reguli tractate pe larg ale celui intru sfngi Périntelul nostra Vasile, arkiepiscopul Cecareei Capadociei, in rev. Candele* (Cemitufi), 1907, nr 1-6 gi 8-9, p.24-30, 31-88, 146-162, 214-230, 284-300, 346-356, 568-575, 606-614 [2]. 4, Cu ttl De instttis coenobiorum (Despre agezdmintele monahilor din chinovil), in PL. t. XLIX, col. 53 ~ 476, Edifie mai noua: Jean Cassien, Institutions cénobitiques, ed. pat. 1.C. Guy, S.J, Pars, 1965 (S.C. 109) [3]. 5. Editat cu titlul Regula, in PL... LXVI, col. 215-932, Ed. mai noua: La Régle de Saint Benoit, trad,,introd. et notes par Ant, Dumas, 0.S.B., Paris, 1961 (,.Le Club du Livre chréticn"). - Extrase din cele mai vechi dintre aceste _ rinduielj monahale (Sf. Pahomie, Sf. Vasile cel Mare, Sf. Casian si Sf. Benedict) au fost publicate si in rom. in vol « Veohile randuieli ale viet monahale (dupa editiarusi 2 episcopului Teofan), M-rea Dobrusa, 1929 [4]. 6. Ed. cu tthil Asezdimintele studite, in P.G.,t. XCIX, col, 1703-1720 [5] 7. Randuialactitoriceasc’ a Sflntului Atanasie Atonitulsialtele, posterioare, au fost publicat, tn original, de savantul rus A. Dmitrievski, in colecfia sa Descrierea manuscriselor lturgice pastrate in bibliotectle Rasdritulul Ortodox (inrus.) 1 sill (Tum) Kiev, 1895 gi Petrograd, 1917. 8. Tradus de schimonahul Isaac Dascilul si tiptrit de mitropolitul Veniamin Costach¢ al Moldovei, la Iasi, 1816, cw tittul Zypikon de'pe cel elino-slavonesc (etp. la Chisindu, 1857) 9, Pentru textele originale (grecest i latest) ale canoanelor vom folosi, tn cursul nostru,cdlecfille umttoare: S.CN.AC,, Sint. Aten,,Ch. J. Hefle, Histoire des Concilesd'aprés tes documents originaux... tad ft par un religieux ‘bénédictin (H. Leclercq), 10 tormuri (tom. X, in dou piri), Paris, 1907-1938. Dintre colecile romdnesti, vom folosi Pidalion sau cérma corabiei de Sf, Nicodim Aghioritl, rad. rom. de mitrop. Veniamin Costache, Neamu, 1844 si C.B.O.| 2 LITURGICA _GENERALA La gvestea am, ice. (permanente), fiaute la Constantinopol, ale patriarhilor risariteni (de la Terusalim, Antiobia gi Alexandria), valabile pentru intreaga Ortodoxie sau mumai pentru patriarhia respectiva”, précum. si dispozifiile cu caracter local, ‘ale diferitilor ierarhi, cuprinse mai ales in pastoralele chiriarhale, care reglementeaz& felutite aminunté secundare de ordin liturgic, valabile pentru eparhiile respective, NOTELE EDITURIL 1. Publicate in romineste in vol. Réndluielile vieii monahale, Ed, Sofia, Bucuresti, 2001, p. 7-121 (Reproducerea ecditiei din 1929, aparuta la Minastiea Dobruga). 2. Ibidem. Vezi gi Sfintul Vasile cel Mare, Asceticele tn colectiaPS.B., vol. 18, Ed. LB.M.B.OR., Bucuresti, 1980, 3. Sfintul Loan Casian, Aseztimintele méndstiresti, i colectia PS.B., vol. 57, Ed. LBMB.OR, Bucuresti, 1990, 4. Vezi nota 1. 5. Citeva din aceste reguli in vol. Cuvintele dukovnicesti ale Sféntului Teodor Studitul, Ed. Episcopici Ortodoxe Allba-Iulia, 1994, 10. Vezi mai ales a Manuel Chedeon, Réndielt canonice, srisori,réspunsuri i hotdrdri ale prea sfinlorpatriarhi de Constdntinopol (in grec), 2 vol., Constantinopol, 1903-1905 si Fr. Miklosich et Jos, Milles, Acta Patriarcatus ‘Constantinopolitani, 1315-1404, 2 vol, Viena, 1860, 1862.CAPITOLBLE mv) j LITERATURA LITURGICA’ (ISTORIA LITURGICII $I BIBLIOGRAFIA ELPRINCIPALA)/ a DELLA INCEPUTUL CRESTINISMULUI PANA AZt 1, Scrieri de interes liturgic in literatura crestini din primele trei veacuri Jn primele trei veacuri ale erei crestine, din pricina persecufiilor, cultul crestin, care se gisea atunci la inceputul dezvoltirii lui, nu $-a putut desfagura liber. De aceea, din aceasti epocd n-avem nici © expunere sistematicd asupra cultului si nici o seriere care si se ocupe ia chip special cu probleme de ordin liturgic. in operele unora dintre Sfin{ii Parinfi si'scritorii bisericesti din acea epoca aflim doar- eAteva informatii izolate si incidentale asupra cultului de atunci, scrise mai mult cu scop misionér sau apologetic. ‘ Asa, de exempta, scrierea pseudoepigraf cunoscuti sub numele de Didahia (Invatatura) celor 12 Apostoli (Atay tv 5dBexo.'AnootéMav) ne da, pe la sParsitul veacului I, inca, 2-10/modele de. formule liturgice.intrebuinjate la serviciuL-euharistic, unit pe atunci cu agapele sau mesele fiatesti La fel face, cam prin aceeasi vreme, Sf. Clement episcopul Romei, in prima sa Epistold cdire ’, Sgrinten! (cap. $9-60)'. Pe la mijlocul veacului al doilea, Sf. Tustin Marfirul si Filacoful ne-a laset, in prima. sa.Anolozie (cap. 65-67), 0 descriere sumari.a Liturehie} din timpul su’, care este cea mai veche, mai completa si mai prefioasé schipi (schem4) a randuiclii Liturghiei din intreage literaturi crestin8 a primelor trei veacuri, Scurte si adesea vagi menfiuni despre rugiciunea publica de pe la sfarsitul sec. II si prima jumitate a sec. II gisim in unele din scrierile apologetului Tertulian (fé. 240), ale lui Origen* si ale Sfantului Ciprign, episcopul Cartaginei (+ 258)', mai ales in tratatele lor Despre ‘rugiciunea domneascd; de oarecare interes este si scrierea De baptismo (Despre botez),a lui Tertulian’, Indicafii mai complete si mai pretioase asupra cultului crestin din primele trei veacuri- si indeosebi. asupra Liturghiei - congin acele prime incercéri de codificare a unor norme de via crestind, cuprinse in gripa scricrilor anonime si pseudoepigrafe cunoscute sub, denumirea generala de Randuieli bisericestt ‘(Rirchénordnungen, Ordonnances ecclésiastiques). Acestea, pe lang’ reguli de disciplina gi de conduit ‘morali, ne-au transmis $i reguli ori randuieli pentru sAvarsirea serviciului divin, prezentate de obicei ca provenind de la Méntuitorul insusi sau de la Sfinfii Apostoli, Cele mai de seam& dintre aceste serieri + sunt urmatoarele trei: 1. Textul original al fragmentelor de interes liurgic, att din Didahia ct i din Episiola Sféntului Clement Romana, este editat, cu trad. fat, si note, in M.E.LV.,‘p. 8-13 51 329-334, Trad. rom. (complet), in SPA, I, 81 s.u. Alta, de pr, D. Feciory, in vol. Serierile Parinslor Apostolic (ol. ,Parini gi scritori bisericesti, 1), Bucuresti, 1979, p, 25-32, 47.79. 2.PG,t. VI, col. 428-432 si MEL, p. 13-21. Trad. rom. a celor tri capitole de interes liturgic si interpretarea lor la Pr. P. Vintileseu, /nceredri de Istoria Liturghiel. «I. Liturghia crestind tn primele trei veacuri, Bucuresti, 1930, p. 79-91 [1]. . 3. De oratione, PL. t.I,col. 1251-1304, Altied. de Aug. Reifferscheid si G. Wissowa, in C.S.E.L,, vol. XX, pass 1, 1890, p. 180-200 (2. . 4. Tlept ezFic (Despre rugtciune), P.G.,t, XI, col. 416 .u. Trad. f: de G. Bardy: Origéne, De lapriére, Exhortation ‘au martyre, Il-e éd., Paris, 1932 (Bibl, patistique de Spiritualit) (3) 5.De dominica oratione, PL. t. IV, col. 521-541 gi ed. Hartel, in C.S.E.L, IH, 1, 1868, p. 265-294. Ed, mai nou: Saint Cyprien, LOraison dominicale, Texte, trad. introd. et notes de M. Réveilland, Paris, 1964 (4). 6. PL. tI, col, 1305-1334 gi in CS.EL, XX, 1, 1890, p. 201-218, Ed, mai nout de E. Refoulé, OP, Tertullien, Trait du baptéme, Paris... (8.C., 35 bis) [5ee LITURGICA GENERALA a) Randuidla, bisericeased egiptzand. identificata astizi cu scrierea Tradifia apostolieg CArootoAu«h Hopeboctc) a lui {palit Romanul (considerati mai inainte pierduta); nal b) Constitutile Apostolice sau. Asezdmintele Sfiasilor Apostoli (indeosebi cartea a opta); ©) TestamentumDomini nostri Jesu Christi de origine.siiac’!, Acestea, ca $i altele similare, mai pufin importante (ca, de exemplu, Didascalia Apostolilor, Ca- rnoanele lui Ipolit), desi redactate in forma lor de azi abia in secolele IV gi V, contin si prelucteazd, de fapt, materiale din surse mult mai vechi, aga incdt, dupa cuprinsul lor, ele apartin mai degrabé primelor trei secole. in cle gisim pretioase reguli si indicatii privitoare la rinduiala unor servicii divine mai importante (Sfebiturghie, Botez si Mirurigere), a forma locasurilor de cult si disciplina din biserici; la slujitorii bisericesti gi atributiile lor in cult, la sirbatori si posturi g.a.m.d. . 2, In perioada patristic’ (sec, 1V-VIII), in Risirit si Apus Primele serieri din literatura crestina cu scop si-continut pur liturgic (care deci intereseaza, in {ntregimea lor, Liturgica) apar abia in epoca de libertate side inflorire a Bisericii, clive sfarsitul secolului 1V, cand cuitul crestin, care acum se putea practica in voie si nestingherit de nimeni, ia o dezvoltare si o strilucire necunoscute mai inainte. Acum apar si cele dintai cri liturgice propriuc#isejsub:formicde Soteetlde Fugtettini rostite ls ‘diverse’slujbe, pentru folosinfa unor ierarhi, cum este Zvhologhiul luif ‘Serapion, episcop de Thmuis (in Egipt), contemporan si corespondent al SfintuluiAtanasie cel Mares al Sfintului Antonie, evhologhiu pastrat in copii mai tarzit, Mai numeroase sunt insi asa-numitele eaieheze mistazogice din aceast& epocd. Aceste scrieri izvorise la inceput dintr-o necesitate practica; ele corespund adic’ nevoilor catehumenatului, avind scopul de a:explica fie neofitilor (celor de curind botezafi), fie catehumenilor - candidati la botez (competentes), cele trei Taine de c&petenie (Tainele initierii crestine),,adicd Botezul, Mirungerea $i ‘SfijateEuharistie.De aceea, mai toate au forma de omilii sau catcheze mistagogice. alle Ad it, astfel de opere ne-au rimas, de exemplu, de la:Sfantul Chiril al lerusalimutui (4386), in cele Cinct cateheze mistagogice ale sale (cat. XIX ~ XXII), de la Teodor de Mopsuestia (+428), in Pati coteetie (onencte ‘in vechime sub numele de Liber ad baptisandas)" $i de la Sféntul Joan.» ur” “ Explicarea cultului, ndeosebi a Sfintei Liturghii, riméne ins preocuparca predominant’ i pfeferati, dact nu chiar exclusivé, a liturgistilor ristriteni, pint aproape de secolu! trecut. De pe la sfarsitul jseoolului V inainte, adicd o data cu decadenta gi disparifia disciplinei catehumenatului, comentariile liturgice de gen catehetico-omiletic dispar, pentru a face loc celor cu scop $i caracter teologic-scolastic. Acestea din uma nu mai fintese adic’ si instruiasca sau si catehizeze pe catehumieni si neofity ci sunt Iucrari de adevaratt speculafic sau de eruditie teologica, destinate eréstinilor avansati si zelosi in 7. Textele de interes liturgic din acestetrei documente, ed, in MELY., p. 26-33, 179-273. Trad, rom. a Conit. ‘post n SPA, I, 1-268, 8. Ed, mai importante (dupii Cod. 149 al Minist. din Athos, sec. XI), de FE. Brightman, in Journal of Theological Studies* (London), an I (1900), p. 8-113 gin MEL, p. 48-67. 9.PG., . XXXII, col, 1097-1123. Ed, cu tad. lat. si note, in M-E.L.V,, 69-111. Bd. ma noua: Cyrille de Sérusaler, Catéchéses mystagogiques. Introd, text critique et notes de Aug Piédagnel, trad. de P. Pars, Pari, 1966 (S.C. 126) 6. 10. Text siiac gi trad engl. la A. Mingana; Hoodbroke Studies, vol. VI: Commentary of Theodore of Mopsuestia on the Lord's Prayer and on the Sacraments of Baptism and the Eucharist, Cambridge, 1933; fragmente in trad. lat. privitoare 1a Botez si Liturghie, publicate de Ad. Rucker: Ritus Baptism’ et Missae quem descripsit Theodorus Mopswestenus in Sermonibus catehetics, ¢ versione syriaca... in linguam latinam translatus. Monasterii, 1933 (Col. 0.T, fase. I). Ed, oud atextului siria, cu trad, franc.: Théodor de Mopsuest, Les homélies catéchétiques, trad. inttod,, index par Raymond ‘Tonneau, O.P, in colab, cu Robert Devreesse (,Studi e Testi", 145) Citta del Vaticano, 149, Trad, rom. de ILV. Paraschiy Georgescu), in G.B., 1972, ne-9-10 gi 1973-1974, LU. Jean Chrysostome, Hult catéchéses baptismales inédites. Introduction, texte critique, traduction et notes pat Antoine Wenger des Augustins del" Assomption, Paris, 1958 (S.C., 50). Vez ip prof. Ene Braniste, Explicarea Botezului fn Catehezele Sfantului Ioan Gurd de Aur, i $.7., 1970, nt. 7-8, p. 509-527.INTRODUCERE IN STUDIUL LITURGICIL 2s cunoasterea $i aprofundarea doctrinei. Prin analogie cu modul alegoric de interpretare a Sfintei Scripturi, pe atunci asa de mult prefuit sicultivat, explicarea Sfintei Liturghii a luat si ea o direotie dlegorico-mistica” Prima tilouire libugiad de acest fel este cunoscuta scriere intitulats Despre ierarhia bisericeascd.. a lui Pseudo-Dionisie Areopagitul® (circa 400), in care serviciul liturgic al ierathici bisericesti este ‘conceput si infifisat ca o imitafie sau copie terestrd a cultului nematerial al ierarhici ceresti, avnd de scop unirea tainicd a oamenilor cu Dumnezeu. Curentul acesta in explicarea liturghici a fost apoi cultivat gi a ficut scoalé mai ales in Bizant, cepitala Imperiului de Rasarit, unde cultul crestin ainsese un inalt grad de dezvoltare si strélucire, dupa modelu! si sub influenta fastului si a pompei de la Curtea imperiala. Pe urmele lui Pseudo-Dionisie Areopagitul meng aproape to{i comentatorii bizantini ai Liturghiei ortodoxe, dintre care citim pe urmatorii: Ye Sf, Maxim Marturisitorul (t-662), cu a sa Mystagogia’ %¢ Sf Gherman I, Patriarhul Constantinopolului (t 740), cu a sa Descriere a bisericti si contemplafie (explicare) misticd CEXKAnoLacTuKh Latopic Kal jmoTUx!) Beapia) "5 Sf, Teodor Studitil (+826), cu o Explicare a Liturghiei Darurilor mai inainte sfingite (Epunvetc. Tiig betas Aertoupylac tav tponnacpéve)'; ) Jr Biserica de Apys s-a cultivat, in epoca patristic’, interpretarea mistico-alegoricd a cultului Ver. chiwnal ten # Crestindtatea ortodoxa s-a impirfit, din anul 1924, in doud, in ceea ce priveste:data sirbatoriri Pastilor: Bisericile rAmase la calendaral neindreptat au continuat si serbeze Pastile dupa pascalia veche, aresitf, a Calendarului julian, pe cfnd Bisericile care au adoptat calendaru! indreptat (stilul now) au sirbitorit cfjiva ani (Intre 1924-1927) Pastile pe stilul nou (in general, 1a aceleagi date cu apusenii). Ca si se inlature ins dezacordul acesta supardtor dintre diferitele Biserici ortodoxe si pentru a se-stabili ‘uniformitate in toati Ortodoxia, cel pufin in cea ce priveste data celei mai mari sirbatori crestine, Bisericile ortodoxe care au adoptat calendarul indreptat au stabilit (din 1927, inainte), prin consens general, ca Pastile s& fie serbat in toati crestinatatea ortodoxa dupa pascalia stilului vechi, adic& o dati cu Bisericile rimase la calendarul-neindreptat, Aceasti hotirare a fost intiriti si de-Consfatuirea Interortodoxa de la Moscova, din julie 1948.‘ : Dar, desi sirbatorim tofi ortodocsii in aceeasi duminic&, ea e numerotati diferit in cele doua calendare {ntrebuinfate azi in crestinitatea ortqdoxd, din prigine celor 13 zile cu-care calendaral neindreptat © riimas in uma fafa de cel indreptat. Dac, de exemplu, Pastile cade la 22 martic pe stil, vechi, acea zi 24, Comp. can. 7 apostolic (C-B.O,, I, 1, p. 121) {6} 3 s146 LITURGICA GENERALA corespunde in calendarul indreptat cu 4 aprilie (22 martie + 13), dup cum 25 aprilie pe stil vecht corespunde cu 8 mai pe stil nou (25 aprilie + 13). De aceea in actuala situatie; Bisericile ortodoxe care au adoptat reforma calendaristicd din 1924 (Intre care si cea roman8) serbeazi, de fapt, Pastile intre 4 aprilie (data cea mai timpurie) si 8 mai (data cea mai tirzic a Pastilor). Aga se face &4, uneori, in calendarul romanesc, data Pastilor depaseste termenul maxim le care se poate sui Pastile dupa calcul traditional alexandrin (25 aprilie); de exemplu, in anii 1945 si 1956, noi am serbat Paste la 6 mai, iar in 1983, la 8 mai (stil nou), o dati cu Bisericile ortodoxe rimase la calendarul vechi, dupa care, in “ aceleasi zile, erau 23 si, respectiv, 25 aprilie, stil vechi. Tot de aici provine si marea diferent, din unii ani, intre data Pastelui ortodox gi a'celui catolic, Asa, de ex., in anii 1945 si 1956, la ortodocsi, Pastile s-a serbat la 6 mai (23 aprilie stil vecki), iar la catolici la 1 aprilie stil now, adicd cu cinci s&ptmani mai inainte*, De aceea se fac acum propuneri, pe scar ecumenic’, pentru stabilizarea datei Pastilor, adic& pentru o restrangere a intervalului ei de variatie, de la 35 de zile la numai gapte zile. Plecéndusse de la faptul ci duminica in care a avut loc invierea Domnului (16 Nisan anul 33) a corespuns cu 9 aprilie din calendarul crestin, se propune ca Sf. Pasti s& se serbeze totdeauna in duminica cea mai apropiati de 9 aprilie (ea ar varia in cadrul intervalului.de 0 siptiman’, dintre 9 si 15 apriliey!* ‘Aceasti propunere a fost insi respinsa la Conferinfa General Ortodoxi de la Chambésy 1977, unde reprezentantii tuturor Bisericilor ortodoxe au cizut principial de acord ca sA se introducd peste tot calendarul indreptat, iar Pastile si se serbeze intre 22 martie si 25 aprilie, stil nou, con- form normelor consfintite la Sinodul I Eeumenic, : 4) in ceea ce priveste modul sarbtoriii, Pastle, ca cea mai mare sirbltoare cresting, era priznuit a 0 zi de bucurie: bueuria pentru Invierea Domnului, marele eveniment din istoria méntuirii noastre, ccare sti la temelia credinfei si a Bisericii Crestine (comp. 1 Cor. 15, 14). Noaptea invierii era pettecuta in biserici, in priveghere si rugiciune. in cursul ei avea loc Botezul catehumenilor, iar momental {nvierii era intampinat cu céntiri de bucurie, cu sivirsirea Sfintei Jertfe” gi cu lurnini multe, semn al bucuriei si al luminarii duhovnicesti; indeosebi, neofifi- adic& crestinii care primisera Botezul chiar in noaptea aceca - isi puneau acum haine albe si purtau in maini ficli luminoase, ca unii care s-au, ingropat cu Hristos, dar au si inviat impreund cu Bl. Incepdnd de la impératul Constantin cel Mare inainte, se Iuminau nu numai bisericile in care se fiicea slujba invierii, ci si casele crestinilor gi orasele, cu ficlii ‘inalte si coloane de ceari sau torfe aprinse, incat noaptea Invierii era mai luminoasa ca ziua: Crestinii se salutau de aici inainte, pang la inaljare, cu adresarea: Hristés a inviat!, la care se rispunde: Adevérat a Snviat! fn ziua invierii; tofi se imbratisau cu strutarea frajeascd, cerandu-si iertare unii de ta alfii fnainte de impartisire (asa cum fac batranii la noi, mai ales la far). ee in unele biserici erau reprimifi acum solemn, intre cei credingiosi; penitenfii, al cror termien de Pockiné expira din joia precedenta. Impératii slobozeau pe prizonieri stipanii dideau libertate sclavilor sise fllceau, in general, fapte de milostenie si de mirinimic. - . + . {n biserici se aduceau bucate: pine dulce (pase8), branz&, c&tmuri in special de miel (reminiscette din miclul pascal al evreilor) si mai ales ou rosii, a chror intrebuinfare in Biseric& este de.origine incd nesigura (ctloarea rosie aminteste, probabil, Sangele Domnului). Toate acestea erau binecuvantete si {mparfte apoi sAracilor sau intre crestini, aga cum se face in unele biserici pang azi (amintiri din vechile agape pascale). : fat. Serbarea Pastilor se prelungea o stptaménd intreaga, sivarsindu-se in fiecare zi Sfinta Liturghie, acare credinciosii se tmpartageau cu Sfantul Trup si Sange. in tot acest timp, neofitii purtau haina alba 25. Vedi pr. prof. Ene Branigte, De ce att de mare interval de tnpinre Patil catlicilor $i celal ortilejioy tn ‘nul 1973?, tn G.B., 1975, 3-4, 290-294, 5 26. Vezi T.M. Popescu, op. si rev. cit, p. 430-432. 21, Veti, de exemply, Const. Apost, V, 19 (rad. rom. cit, p. 138-139) een el tn Ee reTIMPURILE LITURGICE 147 primit& le Botez, Era interzis totodati participarea crestinilor la spectacolele, jocurile gi petrecerile pagénesti, iar unii dintre Sfinfii Parinfi opresc chiar lucrul in tot cursul Séptimanii Luminate®. De acum péna la Rusali, rau interzise metanile (ingenuncherile) in bisericl si ajunrile™®, {in crestindtatea ortodoxa s-a pistrat pin’ azi importanta teologic& a misterului pascal din vechea Biseric’ Crestind, invierea Domnului a fost si ramine inima spiritualitafii si pietdfii ortodoxe: Sarbatoarea Pastilor constituie misterul central si dominant al cultului ortodox, care igi aruncé razele peste intregul an liturgic gi cult ortodox. ,,in pestera din Betleem, cerul a dat pamntului pe Dumnezeii ca Om; in pestera din gridina lui Iosif din Ierusalim, unde Domnul a fost inmorméntat, paméntul L-a restituit cerului ca Om-Dumnezeu, cu trup incoruptibil si spiritual", Nasterea cu trup si Invierea ca Dumnezeu a lui Hristos-Méntuitorul sunt cei doi poli ai kenozei si ai dragostei divine fata de noi, far strbatorile respective sunt mirturia si comemorarea perpetu a acestora in cultal ortodox. te €) Cu o deosebiti solemnitate se sirbatorea, de aseménea, in vechime Injumdtifirea Praznicului Pastilor (Mediante Die Festo, mijlocul celor 50 de zile), adic& ziua a 25-a dupa Pasti - mierourea' din siptimdna a IV-a dupa Pasti, despre a cirei serbare avem dovezi in Rasérit, cel pufin din secolit V". 3. Praznicul inalfarii la cer a Domnului CH’Avddnyis 10d Kupion, Ascensi Domini, Voznesenie Gospodne). ‘Numit in popor gi /spas (de la v. slav: Supasu = Méntuitorul), cade totdeauna in Joia saptémanii a sasea dupa Pasti, adicd la 40 de zile dupa Inyiere, cénd Domnul S-a indltat la cer (vezi Marcu 16, 19; Luca 24, 50 si Fapte 1, 2-12), Este una dintre cele inai vechi sArbatori crestine, despre care amintese Constitigiile Apostolice®. Cea miai veche'ienfiune despre ceasti s&rbaioare © gisim la Busebiu al Cezaréii, in opera lai Despre sdrbitoarea Pastilor, compusé spte 332, dat aici se arati’c&: ‘naltarea era sirbitoritd pe atunci ff Orient nu in ziua a 40-a dupa Pasti, ci fn a 50-a (0 date Riisaliitep, cin atest gi alte mirturi din sec. IV, ca Egeria (vezi mai depart), Srbitoarea inal, prmuitla ineeput 0 dati cu Rusaliile, punea astfel pecetea final perioadei pascale a Cincizecimity eta in fel de dnd 5000s (ctpust) al marii solemnitifii liturgice a Rasdritului sau 1 Répas tig Katd Xpiotov oixovajiias, ‘cum zice autorul anonim al Constitutiilor Apostolice'. In sec. IV, Sf. loa Gurl de Aur né-a lasat 0 ffumoast predicd la aceasti sirbaioare, pe'caré el o numeste ,,cinstits'$i mare“ Asemiened cuvaintari (autentice) ne-au mai rmas, din aceeasi vreme, de la Sfinfii Atanasie a] Alexandriei” si Grigeri¢ de Nyssa", Pe la 380-385, pelerina apuseand Egeria aminteste de festiyitatile din ziua a patruzeécéa dup& Past; la Jerusalim inst, acestea aveau loc in Biserica Nasterii din Betleem, iar sirbtonrea Inaari era 28. Vedi can. 66 Thilan (C.B.0.,1,2,p.441) (|. Ys -+ * mt uae 29, Veri, de exemplu, can. 42 al Sfntului Nichifor Marturisitoral (C.B.O. U2, p. 242) [8]. 30. Vezi Tertulian, De corona militis,3, Plat H,col, 99. +.) bo 7 31, Prof. A. Panotis (Atena), i rev. ,Pro actione Catolica Romana” (Roma), an. XIV, nt. 152 (mai 4969),p. 4 32, Despre obiceiurile, credingele si riturile populare, din jurul sirbitorii Pastilor 1a romani, Vézi;, Elena Niculif-Voronca, op. cit, p. 138 5.43 Sim, Fl, Marien op cit, vol Il, p,1 §u5C. Réd, Codin gi D, Mihalache, op, cit, p51 sus Sim. Himea, Datinile si obiceturile noaste de la sdrbdjorile Pasilor, Focsani, 1931, 33. Cart, V, cap. 20 gi cart. VIIL, cap. 33 (rad. rom. p. 139 31257)... 34, idem, De sollemntiate paschali, P.G., XXV, 700 C: ».Dupa Past, noi serbamm Cincizecimea in gapte siptkinén complete... iar a cincizecea zi pune pecetea pe ziua cu foful sdrbitpreased a fndférit lui Hristos (mavedpros tuépat 08 Xptot0d cvadiyew). ; fen 35, Cart. VII, cap. 33 (PG, t I, col. 1136). Cp. S. Salaville, Teaoopaxoort, Ascensin et Pentecété au Ihe siécle, .O., #8. XXXII (1929), nt 155, p. 257-264 eo ned 36. Veri Car a Indljarea Domnulu, in vol. Cuvantari Ia praznice impardtes, trad de'pr. D. Pecior, p. 225 5. (comp. tot aici $i CuI la Sfintele Rusali,p. 269). 4 37.RG.,t. XXVIIL, col. 1091-1100, : 38, Ibidem, t. XLVI, col. 689-694, . ai LITURGICA GENERALA ‘prizmuitl la Cincizecime, adicd in aceeasi zi cu Pogoratea Sfintului Duh”. Spre sffrsitul secolului IV sau inceputul secolului V, sarbatoarea Inalfirii s-2 despiirfit de cea a Pogorérii Sfantulti Dub, ci pe vremea Fericitului Augustin (f 430), serbarea ei in-ziua a 40-a dup’ Pasti eta generalizata este tot in lumea cresting, alaturi de strbatoarea Invierii gi cea a Pogorarii Sfantului Duh, fiind totodati considerata de origine apostolica. fn sec. VI, Sf. Roman Melodul compune Condzcul gi Icosul sarbatori, iar imnografii din secolele urmitoare (Sf, Joan Damaschinul si Sf. losif Imnogra fil) compun canoanele din slujba intlfis ? O deosebiti solemnitate-a cipatat accasti sirbitoare, mai ales de cAnd Sfinta imparateasé Elena, mama {mpiratulii Constantin cel Mare, a ridicat pe Muntele Eleonthsi sau al Maslinilor (de unde Méntuitorul $-a inAljat,la cet) 0 vestité biseric& (Eleona), in care Indltarea se priznuia cu mare fast incepénd de la miezul nopfi, indeosebi prin mulfimea luminilor aprinse; azi, bisetica e'tn ruin, dar in ziva fnilfirii se adund inc’ acolo o mulfime de crestini, iar clerul diferitelor confesiuni sivirseste Sfinta Liturghie pe altare portative, . . An unele parti, in acecasi zi, crestinii se salut cu formula ,Hristos. S-a indltat'!, Stujba zilei se caracterizeazi prin aceea c& are legitura si cu invierea, si cu Pogorarea Sfantului Duh. Astfel, dupa Evanghelia de la Utrenic se cintt favierea lui Hristos vaizdnd..., iar catavasiile sunt jmoasele canonului de la Pogorarea Sfintului Dub, deoarece sitbitoarea fnalfarii nu are catavasi roprii. . 4, Risaliilet* Duminica Cincizecimii (H Tevaxoar) hepa, Dominica Pentecostes, Piatidestainijg) sau a Pogordrii Sfantului Du, numit& in popor si Duminica mare, este sirbitoarea anualti a Pogorénii Sféntului Duh peste Sfinfii Apostoli, eveniment pe care ni-l istorisese Faptele Apostolilor (2, 1-4) si cui care se incheie descoperirea fat8 de lume si de creafie a Ini Dumnezeu, Cel in Treime. Ha cade totdeauna la 10 ile dupa Indlfare sau la 50 de zile dup Past, cAnd a avut loc evenimentul sérbitorit gj cénd evteii isi serbau si ei Praznicul Cinoizecimii. E totodatd stirbatoarea intemeierii Biseticfi Crestine, ckci ta aceeagi 2i, in wrme éuvantiil Insuflefte a Sfirifului Apostol Petrn, s-au convertit la créstinism circa 3006 de suflete, care au alcatuit cea dintai comunitate cresting din lerusalim (Fapte 2, 41), aucleul Biseriii de ape indoiald c& Rusafle’ constitiie cea nisi veche shrbatoare crestina tnpreunf Pastilon, lind priznuiti inc& dist yrethiea Sfingllor’Apistoli; da 6 itcrestinare a sarbat corespunzitoare. Despre'ta amintesc si Sf. Apostol Pavel (1 Cot. 16, 8) si SE Liica (Fapte’26, 16). B numirat& si in Constitutile Apostolice®, printre sirbatorile in care sclavii se cuvine s& fie eliberati de muncile obisnuite, Despre ea mai amintese: Sf Jrineu (+ 202)*, Tertulian’’, Origen'*, canonul-43 al 39, Peregrinatio ad Loca Sancta, cap. 42 (ed. cit, p.246): Pogordrea Sfantului Dube prtzmutt th eutsal dines, Ja bisrica Martyrion gi pé Sion, a nafrea Se set spit sear, la bisercile de pe Miele Mislinilot. 40, Fer. Augustin, Epis, LIV (alias CXID) ad lamar 1, PL, t. XXXII, el. 200; Serie CCLXH, 4: Sermo CCLXY, 1; Sermo CCLAVIE, 3 (PL.yt. XXXVI, col, 1209, 1219, 1250). 3 Al. Despre obiceiurile, tale sf eredinfele' popitare legate de strbttdarea Iaalysri Domnului (spas) la ron, ‘vezi: C, RAdulescu-Codin si D, Mihalache, op. cit., p. 64 ¥.u.; Sift, F. Marian, ‘op. elt, vol. TH, p. 334 5.u. * 42, Din italic Rosalia, care la rian’ thsemna Sirbétoarea Trandafiitot (dela rosa, tandafit); dup uni filotogi, termenu a verit in limba noasted prin filer slav’ (Bullard), tntre ecolele XI-XV-(O, Dengusianu, oft it, [yp. 232); dup& alti, ¢ importat prin colonistii romani, de origine italic, adusi la Dunare fn secolele TI (¥. Parvan, op. cit, P- 115-116 91S. Rei te bis. romani, p. 69-10). : 43, Cart, V, cap. 20 gi cart. VIII, cap. 33. ‘44, Fragment din cartea lui Despre Pasti (pierdut8), P.G.,: I, col. 1233 A. 45.De baptismo, adversys Quintillianum, 19 (,,Pentecostes, qui est proprie dies festus,.."); De ‘corona militis, 3; De ‘dololatria, 14; De jejuniun, 14 (PL, tI, 01, 1331 B, 759 A git. Tl gol. 9A si 1024-C). 46. Vezi textele citate la F, Cabrol si H. Leclereq, Monuumenta Ecclesiae liturgiea, th. )439, 1441.TIMPURILE LITURGICE 19 Sinodului din Elvira (¢. 300)", canonul 20 al Sinodului I Ecumenic (care opreste ingenuncherea.in Zia Rusaliilor), Sf Epifanie* 3.2, Marii predicatori din secolele-IV si V ne-au lasat o mulfime de panegirice in cinstea acestei strbatori®, iar tn a doua juratate a secolului 1V, pelerina apuseand Egeria ne descrie modul cum era sirbatorita pe atunci la Terusalim®, Pang cdtre sfirsitul secolului IV si inceputul secolului V, Cincizecimea cra.o dubli stirbatoare: a {nalpirii Domnului sia Pogordtii Sfantului Duh,asa ‘cum o deserie, de altfel, inca din prima jumatate a secolului 1V, Eusebiu al Cezareii*. Dar, precum am ardtat la Sarbitoarea inalfirii, aceasta a fost fixata, de pe la 400 inainte, in ziua a 40-a dupa Pasti, cum este pind astizi, Cincizecimea rimfndnd numai ca Sérbitoarea Pogordrii Sfantului Duh, Nu numai ca vechime, ci sica importang4, Sarbatoarea Rusaliilor vine indat® dup Pasti, in timpul privegheri din ajun, se ficea odinioar Botezul catehumenilor. Ca sila Pasti,crau opriteingemsmcherea si postirea in toate zilele Cincizecimii®, erau interzise jocurile din circuri i palestre, spectacolele pagéne de teatru etc. Se impodobeau casele, in semn de bucutie, cu flori si rarmuri verzi, indeosebi do ruc sau de tei, asa cum se face pnd azi,obicei mostenit de laevrc, la care Cincizecimea cra si sirbitoarea premitilor din flor gi fructe, inbiserici se aduc si azi frunze verzi de tei sau de nue, care se binecuvanteaz si se impart credinciosilor, simbolizind limbile de foc ale puterii Sffntului Dub, Cate $-a pogorat peste Sfingii Apostoli. ~" De Sirbétoarea Rusaliilor aparjin.o sumedenie de datini, credinfe si rituri religioase populare, legate de pomenirea general a morfilor din simbata précedenta (Sambata mortilor sau Mogi dé vari)*. 5, Stiinta Treime Conform tradifiei dupa care, in ziua urmitosre marilor praznice, sirbatorim persoanele care au slujit ca instrumente ale evenimentului priznuit sau care au avut un oarecare rol in stvarsirea lui, a doua zi dup Duminica Pogorérii Sfintului Dub, adicd in Lunea Rusalilor, Biserica Ortodoxa praznuieste pe Sfantul Duh, a treia persoand.a Sfintei Treimi, precum indic& Penticostarul, a Sinaxarul Utreniei din Lunea Cincizecimi: ,{ntru aceasta zi priznuim pe Insugi Preasfintul side viafé facdtorul 51 intru tot puternicul Duh, Carel este unul din Teime Durmnezeu... In calendarele rominesti de perete, aceats zie trecut& ca Sdrbatoarea Sfintei Treimi. Denumirea accasta, de dati mai noua, reprezinté probebilo ° influenfi catolicd (le catolici, Sfanta Treime e sirbatorith fn prima duminicd de 2 dup’ Ruisali), fn “XII, nici in Apus nu era inc’ generalizati o asementa sArbatoare, ci era privita i uncle ménastiri ca 0 inovafie; ea a fost stabilité definitiv in Apus, abia la.1334. in calendarele celorialte Biserici ortodoxe ‘nsf, lunea de dupa Rusalii este numitd ined Linea Sféntului Duh, ca in Penticostar*. In schimb, adorarea Sfintei Treimi pare a face mai degraba obiectul expres al slujbei din Duminica Rusaliilor (vezi stibira 47. ,Pravam instittionem emendsri placutjuxta auctortatem Scripturarum, ut cuncti diem Pentecostes celebremus.* (la Ch, Jos, Hefele, Histoire des Conciles, trad. ft, part. I, Paris, 1907, p. 245-246), 48, Aah haereses, lib. Il, haer. 75 (Adv. Aeriuns) $i Expositio fdei, n. 22 (P.G.,t. XL, col 512 C si 828). 49. Vezi, de exemplu, cele douk cuvantiri ale Sfintului loan Gurd de Aur la Cincizecime, din vol. Cuvdntari la raznice impdrdtesti, ted. de pr. D. Feciora, p. 245 §.u. [9]; Sf. Grigorie de Nazianz, Cuv. 41 la Rusalil (P.G.,t: XXXVI, ‘col. 427-452); Sf. Leon cel Mare, Sermones LXV - LXXVII (De Pentecoste 1-10, PL, t. LIV, col. 400 5.2). 50. Silviae vel potius Etheriae peregr. ad Loca Sancta, cap. 41, 43 (ed. cit., p. 244 g.u5 (10). 51. Viaja lui Constantin, IV, 64, PG, t. XX, col. 1220 (Cincizecimea din anul 337 fusese si ziua mori impratuui Constantin, ziua cfd el ficea ,suirea sala cer [11]. 52, Vezi locurile indicate la nota 45; can, 20 al Sin. I Eoumenic; can, 91 al fantului Vase cel Mare (C.B.O, 1, 2,p. 78 sill, 2,p. 139 5.u) {12}; leronim, Dialogus contra Luciferianas, 9 (PL, t. XXIil, col. 164 A). 53. Codicele Theodosian, XV, 5. 14, VeaiT. Pamfile, Sdrbdtorile de vard la omni, Bucuresti, 1910, p.$.u.[13];D:Mihalache iC, Ridulescu-Codin, ‘Sarbétorile poporului cu obiceturile, credinfele gi unele tradi legate de ele (Culegere din pirfile Muscetului), Bucuresti, 1909, p. 68 $.u.; Elena Niculita-Voronca, Studi in folclor, vol. 1, Bucuresti, 1908, p. 138 5.u, " 55. Vezi, de ex,, ed. Bucuresti, 1973, p.373 [14]. 56. Veai, de ex., Calendaral HuepoAs pov) Bisericti Ortodoxe din Grecia pe 1960, p. 130 $i Calendarul Bisericit Ortodoxe Ruse pe 1961 (Pravoslavnli ferkovnsi kalendar), p. 26.150, LITURGIGA GENERALA lui Leon Despotul, do la Slav... ,Doamne, strigat-am din slujoa Vecernies, Veniti, popoare, si ne inchinim Dumnezeirii Celei in trei ipostasuri...). De aceea, in arta iconografica rusi, praznicul Cincizecimii e reprezentat, de obicei, prin cei trei ingeri din scena ,,Piloxeniei lui Avraam* (asa.cum a 2ugravit-o. Andrei Rubliov). fn calendarele mai noi ale Bisericii Ortodoxe: Ruse, Sambata Rusaliilor e numitd a Treimii“ (Troitkaia), iar Dumninica Rusalilor e indicat’ ca ,Ziua Sfintei Treimi (Den Sviatai Troiti)”. . ‘ . 6. Sirbatori specifice romano-catilicilor- Pe langé sirbatorile imptiritesti mite de oftdocsi §i dnutierate paid acim, 1a ronlatic-cétolici S-au mai instituit'tn vremmurile ‘mai noi gi alte shrbatori, menite s& accéntuieze cultul dé lattié dat Mintuitoral, ea, dé exemnplu: acy a) Sarbatoared lui Dumnezew (Féte-Dieu) sau Sarbatoarea Sfintei Euharistii (Pete “au Saint-Sacrament), instituitd ii sec. XIII (oi, dup’ Sfinta Treitne); . b) Sarbdtoarea Sites Ihimi a Doninubui (Saci€-Coeti), in vinetea din sip sirbatorii pretédentte, instituitd in see. XVII.” ©) Sarbitoarea Sfantului Nume (al Ini fisus), in a doua duminicd dup& Epifanie, instini(s td'séc. XVI $i genetalizata abia in sec, XVIII, ca 0 dublate a Sarbstorii Tdictii-imprejat. < . 4) Sarbdtoarea Sfantului Sange (ti prita durminicd din tiie}, de dati foarte reventA, inistituit’ de apa Pius la 1848, in amintirea reintrari sale in Roma. uimiitoare BIBLIOGRAFIE. (ueriri ausitiare, mecitate in note) 4) Despre Pasti . Braniste, pr.prof. E,, Problema wnificdrit calendarului titurgic in Bisecile ortadote, in Ortodoxia, 1955, nn 2, p. 181-216 : a we ea so Mem, Le question dune célébration commune de Paques, Brive étude historique et cananique de la question, in voli (Chambly Geen, IV (1p | ; ~ Candles, br. prof: Sp, Marie reforme Calemdaristicet dita serbarit Pagltén, in M.B., 1964, nt. 11-12, p'698-708, dein, Necesitateatmnapt pascale cresting, it M.A., 1955, nf. 46, p. 371-418, Gheorghiu, pr. V.+ Stele Past gf réforma ealendaristied, Bucuresti, 1929, “ > ‘dem, Nogiual de cronologie calendaristia si calcul pascal Bucuresti, 1936, no Bn », lonayeih J. 5i Pal, Fr, Elemente de eronologie, in Documentepriyind Istoria Romdntel, Inroducere, vo. 1, Bucuresti, 1936, ~ — Ritmureanu, pr. prof. L, Sinodu! 1 Ecumenic, tx §.1., 1977, ar1-2, p. 50-53 Bouyer, L, Le mystére pascal, 1945 (Lex Orandi, Vi), Bichel, W., Day bewegliche Osterfest. Kalender-reform und Osterdatun cls Problem des Rythmus, ‘Tubingen, 1965, Casél, dt. Odo, La fate de Paques dans l'Eglise des Péres, Paris, 1963. Idem, Art uitd Sinn der dliesien christlichen Ostetjeier, JLW, XIV (1938), p. 1-78. . Enrickson, prof, John, The date of Easter. A cannonist’s observations, in Zuvobixe: (Chambésy + Genéve), IV (1980), 45-53, es Fria, G,, Paques. Les controverses pascales, D:1C., XI (1932), eal. 1948-1970, | ‘Ghiaourof, prof. V., Le jour de la Sainte Céne, Sofia, 1952 (extras din Anuarul Acad. Teologice din Sofa, 11). Grumel, V, Le probléme de la date pascale aus Hive ef IV-,sicles, L'ariging du conflict: le nouveau cadre du comput juif. in Revue des études byzantines*, 18 (1960), p. 163-178. Haag, H., Pdque, D.B., Suppl. vol, VI (Paris 1960), col. 1120-1149 Halkia, pr.K, 1., Despre. Sarbatoarea Pastilor (in'grec.), in rev, ,Crigorie Patama* (Tesalonic), 1968, ne. 3-4, p. 141-147 (gi extras). : Hamman, A., Le mystire des Pigues, Paris, 1965, ‘Vez, de exerplu, Bogoslujebnte Ukazania na 1956 god, Meskvs, 1955, p, 189,‘TIMPURILE LITURGICE 151 Huber, W, Pasha und Ostern, Untersuchungen 2ur Osterfeier der alten Kirchen, Berlin, 1969.° — Ignatie al Laodiceli (Mitrop ), Sarbétoarea comund a Pasillor din punct de vedere pastoral (In fran.) in Eawobuxct (Chambésy - Genéve), IV (1980), 67-70, Jenny, H., The pascal Mystery in the christian Year, 1962. JTeremias, 5, Tozer, in Theol. Wérterbuch 2u Neuen Testament, red. de J. Ki Kellner, H,, Heortologi..., e. 1 (1901), p. 26 s.. Leclercg, H., Pagues, D.A.C.L., XII, part. II (1938), cl. 1521-1574. Le Déaut, La nuit pascale, Roma; 1963 (Analecta Biblia, 22). ? Lehner, JB. si Kieffer, G., Ostern, L-TK., Vil (1935), col. 800-815, Lesétre, H., Paques, D.B., IV (Patis 1908), col, 2094-2106. Moirmann, Christine, Pascha, Passio, Transitus, in ,Ephemeries Liturgicae* (Roma), LXVI (1952), p, 37-52. Idem, Le conflict pascal au Li-e siécle, tn rev. ,Vigiiae Christaiae”, 16 (1962), p. 161 5. Ogitki, D, Despre diferenfele in fixarea zilei Sarbatorii Postilor (in Tus.), MP, 1963, ‘3, p. 68-74 Idem, Norme canonice pentru sarbatorirea ortodoxa a Pastilot gi controveksa pascald in timpul nostru, fn ,Bogoslovskie Trudi", t. VI, Moscova, 1971, p. 204-211. ‘Ossorghin, prof.N., Quelle est la nature de la relation entre les Péques chrétiennes et ta Pdgue des Juifz?, vol. 1V (1980), p. 101-102. Papadopoulos, Hrisostom, Cearta despre Sarbatoarea Pastilor dupa Sinodul I Ecumente (i grec), Atena, 1936. Patrinakos, athim. N., Srbétorirea comund a Pastilor gi Ortodoxia in lumea anglofond a diasporei ortodexe (ia grec,, in Bovodtxtt (Chambésy - Genéve), IV (1980), p. 74-99. Pierre (L’Huillier), évégue de Chersonése, Les décisions du Concile de Nicée sur la célébration commune de Paques et leur signification actuelle, in rev. KAnpovoute, 10 (1978), a. 2, p. 237-249 (retip. fa vol. Zuvobixt, IV, 1980, 29-39). Raes, A., La Resurrezione di Gest Cristo nella Liturgia bizantina in rev. Gregoriana, 1939. Reinach, Th., La Paue, Paris, 1906. Scharmann, H, Die Anfinge chrisiicher Osterfeier, in ,Theologische. Quartalserift* (Tdbingen), CXXX (1951), , 5 (Seurgart, 1954), 895-903. p. 414-425, ‘Studien zur Osterfeier und Osterfrémmigkeit, PJ.A., Jungniann zur Vollendung seines 70. Lebensjakves von Schilern und Freunden dargeboten, hrgb. von B. Fischer und 3, Wagnez, Freiburg, 1959. Suttret, Emst Christian, Die Feier von Tod und Auferstehung Christi im byzantnischen Ritus, tn Osterkirchliche Studien (Warcburg), 1973. ‘Vandenbroucke, F., Les origines de l’octave pascale, in rev. ,Les Questions litargiques et paoissiles*, 27 (1946), p. 133 sau Verghese, Fr. T, Paul, Date of Easter and Calender Revision in the Orthodox churches A preliminary Study, Kottayam-Kerala (India), 1968, 1973. 5 Vischer, Lukas (pastor), A common date for Easter? Notes on the efforts in the ecumenical Movement, in tev. Zovobuxtk (Chambésy - Genéve), IV, 56-64. b) Despre celelaite praznice cu date vari Buzatu, pr. D., Praznicul Sfintei Treimi, in rev. ,Renasterea” (Craiova), 1945, nx, 7-8 p. 321-325, Ghia, pr. I, Rusa, in rev. ,Renasterea® (Craiova), 1944, nr. 6, p. 286-292. Popovici, ic. C., fndlyarea Domnulu, tn vol. Studi religios-morale si liturgice,p. 393-398, Bumstark, dr, A. Les anciennes grandes ftes, in vol Liturgie comparée, ed, 1M (ev, de B. Bote), Chevetogne, 1953, p. 168-193, dem, La solennité des Palmes dans Vancienne et la nowvelle Rome, Itt. XII, nr. 1 (ian. - feb, 1996), p. 3-24. Benoit, P, O.P, L'Ascension, in ,Revue biblique'" (Paris) LV1 (1949), p. 167-208. Bobrinskoy, pr. Boris, Ascension et Liturge, in rev. ,Contacts” (Pats), 1959, p. 164 5.0, Cabié, R.,La Pentecéte, L’évolution de la Cinguantaine pascale au cours des cing premiers siécles, Tournai - Pais, 1968. Cabrol, F, Ascension (te, D.A.CLL., 1, 2936 gat Constantinov, prof. K., Ziua Sfintei Treimi (in us.), LMP, 1958, nt. 71. La fete de lq Pentecdte dans la tradition orthodoxe, in rev. ,esbum Caro", nt 62 (1962). Ferrari, Giuseppe, La Pentecéte, in rev. ,Oriente christiano”, 19 (1979), 1-2, 58-70152 LITURGICA GENERALA Gunstone, J,, The feast of Pentecost, 1967, ‘Heisenberg, A:, Zur Feier von Weilmachien und Himamelfohrt im alten Jerusalem, in tev, ,Byzantinische Zeitschrift", £ XXIV (1924), p. 329-335. Kretschmat, G,, Hinmelfahrt und Pfingsten, in Zeitschrift fir “Kirchengeschichte”, (Gotha), LXVI (1956), - 209-253, : ; Leclercq, H., Rameaux (Dimanche de), in D.A.C. XIV (1948), col, 2060-2064, Idem, Pentecdte, D.A.C.L., XIV (1939), 260-274, * Malherbe, abbé G., Les Paques fleuries ou les Floralies lturgiques du Dimanche des Rameau, in rev, yLes Ques- tions liturgiques et paroissiales", 1933, int 2, p. 89-97, Olivier, Clément, Sur I'Ascension, in acéeasi rev, 1961, p. 89 §.u.- Potapav, pr 1., Ziua Sfantului Duh (in rus,), in J.M.P, 1954, mr. 6 ‘Stoop, de Waal Skydsgaard s.a. Les éfapes de l’an de grdce, Neuchatel et Paris, 1962. ‘Thibaut, J.B. Solenniré du Dimanche des Palmes, E.0., XI (1921), 68-78. ‘Theodorou, Ev, ‘H Eopti tig Mevrrkootic (Sirbitoarea Cincizecimii), Atena, 1967, dem, Ordre des offices de la Semaine Sante d Jérusalem cbr 1¥-e sole au X- sce, Pars, 1926, Uspenski, prof, L,, Sarbétoarea $i icoanele Cincizecimi (in rus.) J.M.P, 1957, nt. 6, La Pentecote dans !'Eglise Orthodoxe, in rev. ,Sanctac Ecclesiae, 29 (1948), p. 83 s.th NOTELE EDITURIT | 1. Versiunea romaneasct la pr. Marin Braniste, fnsemnirile de edlatorie ale perégrinei Bgeria, sec, /¥, in M.O., 1983, nr. 4-6, p. 225-392 (gi extras). 2, Arhid. prof. , loan N. Floca, Canoanele Biserleit Orlodose, Sibi, 1993, p. 258-259. 3. Ibidem, p. 122. 4. Sfintul Ambrozie, Scrieri, partea a doua, th célecfia PS.B., vel. $3, Bucuresti, 1994, p, 132, ,Agadar, Jack vor ‘idea ih ultima siptiimand cele treizile sfinte in care Hrstos a patimit,§-a odihnit sia tnvat...ce indolal ne suplrare? Cici dact ne aduce nelinigte fuptl 8th. a patrusprezocea 2 a Juni ia stbitorim chiar ziua fie a ptm, fle ‘tnvieri,Insusi Domnul ny fn apatrusprezecea zi hina patimit, cin a cincisprezeves, iar a saptesprezeceaa invist lar dacd a patrusprezecea 2i a luni vide in ziua de dutthics,adicd in a patrusprezesea zi fnainte'de clendele lt mai, ‘ropunem s8 se sivarseasct Pastile in dumiica uimitoare, petit ef avem in trecit pilde de atest f8I", S:Busebia de Cezareea, Maja lui Constantin cel Mare, in colecfia PS.B., vol. 14, Bucuresti; 1991, p. 127, 6. Athid, prof. dr loan N. Floca, op.cit,p. 12. 7. lbidem, p. 143-144, B.Lbidem, p. 462. 9. SfistulToan Gurd de Aur, Pujul Ed. Anastasia, Bucuresti, 2001, p. 337-355. 10. Pr. Marin Branigt, op.ci 11. Busebiu de Cezareea, op.cit,p. 184. 12, Athid. prof dr loan N. Floca, op cit, p. 395. : », 13. Tudor Pamfile, Sérbatorile la omni, Ed, Saceulum 1.0., Bucuresti, 1997, p. 17-57. 14, Vezi gi editia mai nous, Bucuresti, 1999, “j | CAPITOLUL’ VIL SARBATORILE MAICII DOMNULUL 1. Vechimea cultulii Maicii Domnului fn Biserica Cregting si temelurite lui biblice Sfinta Fecioari Maria, cea mai sft dintre femei, care s-a invrednicit de cinstea exceptionala de a naste cu trup pe Fiu! lui Dumnezeu si Mantuitorul lumi, este venerata in cultul ortodox ca dintaia si cea mai mare dintre tofi sfinfii, fiind mai cinstit’ decat henuvimii gi mai m&riti, fara de aseminare, decdt serafimii“. Cinstirea ei a fost inauguratd de insusi Ingerul Gavriil care, trimis de Dumnezeu si ‘yesteasca Fecioarei din Nazaret cd ea va naste pe Mesia, a salutat-o cu cuvintele: ,Bucuri-te, ceca ce esti plind de har, Domnul este cu tine. Binecuvntatd esti tu intre femeil “ (Luca 1, 28). Cu acelasi salut cinstitor o intdmpind pe Sfinta Fecioar’ si verigoara ei, Blisabeta, mama Sfantului Joan Botezitorul, fnainte de nasterea acestuia, cand Sf. Fecioara o viziteaz’, dupa vestirea ingerului: ,Binecuvantatd esti tu ntre femei si binecuvéntat este rodul pantecelui tiu' (Luca 1, 42). in immul de bucurie, de Jauda gi de mulfumire pe care il indlfa alunci lui Dumnezeu gi pe care ni la transmis $f. Luca, Sffinta Fecioard insisi prevesteste situafia ei excepfionala intre celelalte femei si venerafia universalA de care urma si se bucure, datorit& rolului ei de primordiald importanta in istoria mantuirii: ,.Mareste, suflete al meu, pe Dommul... ci a cdutat spre smerenia roabei Sale, 0%, iatd, de acum md vor ferici toate neamurile. C& mi-a ficut mie mirire Cel Puternic si sfint (este) numele Lui...“ (Luca 1, 46-49). "Mai tatziu, admirafia profund’ a oamenilor din popor pentru lucrurile minunate pe care le ficea lisus si pentru cele ce El invaja, se adresa nu numai Lui insusi, ci trecea si asupra Sfintei Lui Maici »Feriit este pdntecele care Te-a purtat sfericii sunt sila care ai supt!, cum zis Sats. femeie din mulfime (Luca 11, 27). ‘Am putea spune deci c& cinstirea de care Sf. Fecioaré $-a buourat din partea exeqinior ‘ inceput {inci din timpul viefii ei, persoana ci fiind totdeauna asociatf ia chip firesc cu aceea 4 dumnezeiescului shu Fiu i inconjuraté de dragostea si respectu! celor din jurul Lui. Dar in primele tréi seccle, cinstirea aceasta se manifesta in chip latent si sub forme mai discrete, miai ales in cultul particular af crestinilor in Biserica Ierusalimului si din juru! morméntului Maicii Domnului de la Ghetsimani'.Intrarea acestei cinstiri in cultal public al Bisericii si o dezvoltare mai mare a ei se constatS abia dups libertatea avordats de Sfintul imparat Constantin crestinatiyi, fn sec. IV, Sfinfii Paringi vorbesc de obicei cu mare respect despre Maica Domnului, cum face, de exemplu, Sf. Ambrozie care se intreaba: ,Cine este mai de cinste decdt Maica Dommului?'®, + Cao simanjl care a esteptat prea mult timp in pimént pentru ca sé rsard la lumind, imboldité de 0 cauzi extern’, asa gi cultul Maicii Domnului a luat o dezvoltare exploziva si mereu crescdnd, mai ales din prima jumstate a secolului al V-lea, datoritd creziei dioprosopiste a lui Nestorie care sustinga c&, deoarece in fiinfa lui Hristos ar exista doud persoane deosebite (de o parte cea dumnezeieasca, de alta cea omeneasca), Sfinta Fecioari Maria nu a niscut decdt pe Omul Hristos si nu poate fi numité gi Néscétoare de Dumnezeu, ci mumai Nascdtoare de om (&v8panov6xod) sau, cel mult, Nascdtoare de Hristos. Cand un episcop predicand in biserica lui, in care se afla gi Nestorie, a indriznit s& blasfemieze pe cei ce susfin ci Maria este si Nasc&toare de Dumnezeu, tot poporul care il asculta a iegit ostentativ 1.6, hts Mal Dom ie tad forme de ones, a ast 2, ,Qui nobilius Dei matre?" (De virginibus, l,2, 7, PL, t. XVI, col. 220 B),1s4 LITURGICA GENERALA din bisericd, in semn de protest’, ceca ce dovedeste cat de veche $i adane inrdicinat& era in constiinfa credinciosilor credinfa in calitatea de Nascitoare de Dumnezeu a Sfintei Fecioare. De aceea, precum este stiut, Sinodul Ill Ecumenic (Efes, 431) a condamnat erezia Iui Nestorie gi a formulat esenta doctrinei mariale ortodoxe a Bisericii, prin recunoasterea celor doua atribute ale Sfintei Fecioare: Georoxio, adicd meritul de a fi nascut pe Dumnezeuin trup si deincrpevicr, adic& pururea-fecioria ei. De aceea, precum vom vedea indati, de aici inainte, cultul Maicii Domnului se dezvolta repede i nestingherit, ca 0 reactie fireasc& impotriva ereziei nestoriene, in termeni teologici, cinstirea pe care o dim celei mai sfinte dintre femei se numieste iperdulie sau supravenerare (sau preacinstire), spre deosebire de ginstirea pe care 0 dim celorlalti sfinti si pe care 0 numim, simplu, dufie sau venerare (cinstire). 2. Formelé de exprimare a cultului Maicii Dotihiulut Ca sila ceilalti sfinfi, cinstirea Maicii Domaului in cultul public al Bisericii s-a manifestat, inc& de Ja inceput, ptin mai multe forme sau modatitati de exprésie, dintre care cea dintAi ca importants este instituirea dé sarbatori stu zile anuinite dit cursul aniilui bisericese, consacrate poinestri si cinstirii ei deosebite. 4) Sirbitorile Maicit Domnului-in cultul ortodox. Gradul superior de cinstire acordat Maici Domnului ia cultul ottodox se vede gi dim numarul mare al sirbitorilor inchinate amintiri $i supravenerii E Pe cAind-sfin{iiceilalfi sunt, in regula generald, pomenifi sau sArbStoriti o singuré dat pe an © gi anume in ziua morfi lor‘ - Sffinta Fecioar’ este sarbitorit, in chip special, de’mai multe oti in cursul anului bisericese, prin praznice care comemoreazi nu numai adormirea sau trecerea sa la cele vesnice, ci gialte céteva momente importante din cursul vieti sale, precum gi unele minuni sivarsite prin puterea ei, dup’ mutarea din viata aceasta, : Din. punotul de vedere al importanfei lor, putem imparti sirbatorile Maicii Dommuhui. in dows categor ; + slrbatorile-mari (cu finere), in numar de patru, socotite, de regulA, intre praznicele impardtesti. + sarbatorile mai mici (fird finere sau serbare). 1, Sarbatorile mari ale Maicii Domnutui sunt patru si anume: ‘}- Nayterea Maicii Dommulua (xd yevéBhuov tiig GeotSKOD, Nativitas Beatae Mariae Virginis, Rojdestvo Bogorodifi), numita in popor si Sfinta Maria Mica, la 8 septembrie; \p; Intrarea in Biserica a Maicii Domnului (‘H eioo80¢ sic 8eoT6KOW, Pracsentio Beatae Meriae Virginis ad templum), numita in popor si, Vovidenia sau Ovedenia (de la slavo-tus. Vovedenie vo hram Presviatai Bogorodifi), a 21 noiembrie, in amintirea zilei in care, dupa traditie, Sfinfii loachim si Ana au adus pe fiica lor, Maria, in varsti de trei dni, 1a templu, unde ea va rimane pénd la virsta de 14 sau 15 ani, ca una care, ined inainte de zimislire, fusese hdrizit’ Domnului, de catre piringii ei: “\) - Bunavestire (0 BvoryéMopidg, Hue 'Aoxaopod [Ziua Salutérii}, Xoprricib¢ , Anuntiatio Bedtae Mariae Virginis) sau popular Blagovestenie (termenul slav corespunzator celui de Bunavestire) este praznictl in aftintirea zilei in care SE. Arhanghel Gavriil a vestit pe Sf, Feciodra cf éa va naste pe Mesia (Luca I, 26-38), cand S-a i zimislit dumnezeiescul Prune in plntecele Sfintei Fecioate, prin puterea Sfintului’ Duh; de aceea, in Apus, acedst& sitbatoare era numita si Sarbatoarea Zanislirit Donivtului (Festum Conceptionis Christi). Ea a fost agezat cunoua luni inainte de Nasterea cu trup a Dommului, adic& 1a 25 martie. a {- Adormirea Maicii Domnului (HKoiymor tig Ge0tKow), numit in popor (that ales in partile Moldovei) si Uspenia (tetmenut slav) sau Sfanta Maria Mare, la 15 agust,e'sirbatoatea in athintires 3. Pr. prof, I. Ramureanu, storia bisericeased universal, ed. Il, Bucuresti, 1975, p. 249. 4-Exceptic de la aceasti regula fac Sf, loan Botezatorul, precum si sfini In care sau inscris in ealendae (sinaxare) si ailele aftr sau stefmutrii moasteor log, . :i TIMPURILE LITURGICE, ss zilei in care SE Fecioarl s-a dat obstesculsfirit. Dupo pioasdtraditie veche, cunoscutd mai int ‘Apus gi trevutd apo si in RésSrit, a trei zile dup adormirea ei, Sf. Fecioard ar i fost ridicata ou truptl ta cor, ca gi dumnezeiescul ei Fi de aoeea, in Apus in timpurile mai noi; aceastésarbatoare a prim! denumirea de Assumptio Beatae Mariae Virginis, adic& Ridicarea la Cer a Sfintei Fectoare Maria’ ‘Toate aceste sirbitorisunt socott, de obicel,inrandulsisbitorilor mari ale Ortodoxei(praznie {mparatesti i zugrivite ca atare pe timpla (catapeteasma) bisericilorortodoxe, deoarece Sflnta Fecioe™ este supranumiti si ,.Doatina sau Imparateasa Cerului, iar cultul ei este strans legat de al Celui ce S*4 SHocut dnte-ins, De altfl, tele dine le, ca; dé exempta, Bunaveste, des soot inte sibitor- Maicii Dommului; se eferd de fapt gi la persoana Méntuitoruli, lind vorba de comiemorarca 21° fntruparii sau 2Amislirif Lui cu'trup omenesc. 7 ‘Asa cum $-d int€mplatin general cutie sltbatorile sfitilor cultal Maicii Domimului esteem inult anterior stabilirii tn Biscricd a utior sirbatori inchinate deosebitei Sale cinstfi”. . Strbitorile cele mai vecki ale Maieii Doninulliapar in forma 16f prim ca sirbator it Mantutorului. Ble sunt de origine raf nova detat sithatorle proptiu-zse imparitesti, adil cele cot se refer’ direct gi excfusiv la persoana Méntuitorului, De altel, dinte ele, numai Bunavestre 2° baz’ uh eveniment istoric tonsemnat fn Sfinta Scriptura (Laica 1, 26-38); celelalte au ca obiect fapte din viata Sfintei Fecioare, despre care Evangilile caionice nu serlu nimic, ef aw fost pistate Po tradifi, unele fiind consémnate numai in Evanghelile necanionice (apocrife), ea, dé pilda,Intrares Bisericd,adica adncere la tempiu a Sfinidi Fecioare, care este istorsti th Profoevanghelia li Tae" (cap. 7). Nici una dintre cle nu figureazit intre sirbatorile cregtine numarate in Conistituitle Apostalice (cat. cap. 13 gi cart. VIIL cap. 33); nei una mu pare a fi ma veche decdt se. V secol in care re=* ain vazut, cultul Maicii Domnului ia undeosebit avant, in urma’ ‘condamnatii eréziei nestoriene fa Sinodul al Treilea Ecurtenic (Efes, 431). Ceva mat mult, ia Apus, unde cultul marial va lua ou ting 6 si mai mare dezvoltare decét in RAsirit, nici una dintre dceste patru satbitori nu ¢ cunoscuts inainte de see. VII, cand apusenii le adopta pe toate de la Bizant’. Se pare cf, {a inceput, a existat o singura sarbitoare marial’, care in Résérit, ininte de Sind! ae la Bfes (431), era adesed numité 4 pin tis dylas Beotdxov Koll dernapBevou Maptos » adic pomenirea (amintirea) Sfintei Nascitoare de Dumnezeu si pururea Fecioarei Maria, care avea ca obiett rmaternitatea divind in general si indeosebi zimislirea virginald, La Antiohia, aceastd sirbitoare exists nc& de pe la sfargitul secolului [V" si ere fixatd in preajma Craciuinului (analogi eu, Soborul Preasfinte! Natatttere le Demnézen dea 26 decembris, in Sinaxaralortodox de), La ee fice luzi pata Proclu al Constaninopolulu, tn anul 429, cdnd vorbea, in fafa lui Nestori, despre ytceastl sirbto®® (Gopmi)) care trebuia si mijloceascd ajutor celor ce asisti la ca". ‘Tot in preajma Craciunului, $i anume la 18 decombrie, se. s&rbatorea amintiea Sfintei Mari si fn Galia, din se. VI inate; aceastlréat * fost adoptatd gi in Biserica din Spania, de un sinod finut la Toledo, in anul 656. a) Avand in vedere c&, de regul’, Biserica a insemnat in calendarul et sia sit Sfingilor, cea mai veche sirbitoare a Maicii Dommului ar trebui si fie aceea & Adormiri ef batorit zilele moti dar si 5, Trade consacrl in st, Bis, ai Nchfor Calli cart I, cp. 21 si cart. XY, cap. 14 (PG. t CXLN, cal. 809 su OXVIL co 4 ince host de su (Vel Mini pe august, Siaxarl din us de 159i Caralle zina respectiva), In antil 1950, pioasa traditie a fost decretats dogma in Biserica ‘Romano-Catolic’, sntul 6 Vei yi pr M Pislar,Sarbitoorea ,Adormirit Maili Domai, Yecimea es eu! nde se ft morn ‘SfiteiFecioare Maria, ta G-B., 1960, nF. 7-8, p. $85 $3 "Maruri despe legtimitatea gi vechimea apestui cult, la E. Vacandard, Marie 2439 5.4. § Com. V. Mtvofanoviei i cola, Litrgica Biseriel! Ortdoxe, 1929, p. 154. 9, L. Duchesne, Origines du cute chréten, ed V, Pars, 1925, p. 286, 10.M.Jugi, La promiére fe marlale en Orient etn Occident, re. Eshos Orient’ XXVE(1923)P- Comp. iF Cabro, in D.A.CL, t,V, ooh 1416 si Sejourné, tn DTC. t. XIV, col 927 IL Cuv. XXXIX, PG, t. LXV, col: 679. fn Dict, de thé. cath." t. 1X! 129-152.158, LITURGICA_ GENERALA, regulii dupa care, a doua zi dup marile praznice, se face pomnenirea acclor persaane sfinte care ay fost Drgane ale evenimentului sirbatorit ori au luat parte la el. Este 0 sirbatoare pe care oaflim gi it ritul sirienilor monofizifi (lacobifi), cea ce inseamna c& ea dateazi cel pufin din see. V (epoca despirfirii acestora de ortodocsi), originea ci-fiind pus de unii liturgisti in legaturd cu: Sinodul I1I-Ecumenic din Efes (431) gi find privitd ca un pandantiy al sirbitori similare (soborului) a Sffintului foan Botezatorul, de Ja 7 tanuiarie®, In seo. VII se face aluzie la ea in canonul 79 al Sinodului Trulan, care condamind obiceitil tinora de a cinsti th aceastd zi Kinzia Maicii Dommului, prin impértirea de. sertidale (niste pAinigoare ficute din find find de grau)*; Fiind legatt de Praznicul Nasterii Donuts, a ste 9 sirbitoare cu finere (cu serbare); ca 0 continuare a Criciunului. In afara de sirbitorile care comemoreaz evenimente din insisi viata Maicii Dominutui, pictatea. ortodoxa a corisaorat in calendarul,ei si céteva zile (fird serbate) in amisitirea unor minuni sivarsite prin puterea Preacuratei dup adormirea ei, =, _b) Astfel, vem Acoperdimdntul Maicti Domnului (slavo-rus = Pocrovnl, la 1 octoftbrie, in amintirea ‘unci minuni intémplate-in Biserica Maicii Domnului din cartierul Vlahemelor in Constantinopel, pe timpul imp2ratului Leon infeleptal (886-911), cand Sfanta Fecioarl é-a ardtat,in toata marirea ei cereasca, ‘Sfantutui Andrei cel Nebun pentra Hristos, ca ocrotitdate i mijlocitoare,a ergstinilor’s La greci fin aceast stirbitoare indeosebi.cilugirii din Sf, Munte’, incepand din 1952, sarbatoarea ¢i se face Ja greti, ls 28 octombrie, ca o s’rbitoare national, in care se aniverseazA respingerea atacului italian din 1940 asupra Grecici". Pritt see, XII, srbitoarea a fost introdus& la rusi, iat de la acestia a trecut gi la rométi, prizmiindu-se mai mult in manistiri®, ©) Invinerea din Saptimdna Luminatd, numit& Vinerea lzvorului.Taméduirti, pomenim, de aseme- ‘nea, una din minunile Maicii Domimului®, fn aceast® zi se face sfinfirea Apei mic in biserici sau-Ja fantani si izvoare, iar in unele parti, preofii fac gi botezarea generala a caselor eredinciosilor, cu Ap sfingica, €) Cunovi luni inainte de nasterea Sfintei Fevioare,adi¢é a9 deceit nl prSenuim Zemaired Sfintei Feciogre (is calendare gi sinaxare e trecut de obicei: ,Z&mislirea Sfintei Ana), sarhitoare de otigine mult mai nou’, care in calendarul catolic figureazS la 8 decembrie, subj denumtirea te Jmmacudata ‘Conceptio Beatae Marine Virginis (Zamislirea far’ Pacat'a Sfintei Fecioare Maria), €) La 2 tlie prkanuim Perea cinatiull vepmnt al Mate! Domi in cl (vet Sinaxarul respeciiv’ din Minejul pe inlie); ©. - : f) La 31 august priziuim Punerea brdulitt Maicii Dommttlui in racla (vezi oi Sinaxarul Bs tive, din Mineiu! pe august); ‘La I seplenbrie se faze, de aseinenee, poinetires une mini « Maio Dothiub, tsp care se serie in Sinaxarul zilei din Mineiul pe septembrie, ziua.1. ‘Alte forme de exprimare a clastifii Malell Dommalul in cultl bisertéet. ln afard de strbttorile oranduite in amintirea si in cinstea ei, despre cate am vorbit pana acum, cultul ortodox al Maicii Domnului se exprimé gi prin multe alte forme de manifestare. 1) Astfel, avern unele cdntari si rugdciuni deosebite, adresate ei si incadrate th randuiala tuturor slujbelor bisericesti, Intr-adevar, nu exist slujb& bisericeasc’ in care si nu existe rugiciuni sau cintiri incinstes Maicii Dommului, Alsturi de Maotuitonul, de sfiny si de felurte evenimente sfinte strbitorite respec- 33. L. Duchesne, op. cit, p.285 gidr. A. Baumstark, op. cit, p. 208, 34:C.B.O,,t |, partea a 2-2, Arad, 1931, p. 456-457 (1). 35. Vezi Mineiul pe oct, ziua 1, la Sinaarul stubei a dour. we a 56, Veal Sotoios Evita, Eoriolghini Bite Ortvonedpant de vedere eélendariste Qn we), ", fn'tev, @eodoyio« (Atetia), 1937, nk: 57-58, p. 24. 31. Vezi Calendanil “imerélaghion) Biserici Greciel pe 1980, Atena, 1980, p. 162 38, Cp. Al. Maltzow, Menolpgion der arthodox-katholischen Kirche des’ Morgen-landes, 1, Betis, 1900;>p: 185 si Nic. Nilles, Kalendariuim Maiuale woriurque Ecclesiae Orfencalis et Occidental, ed, I, vol. Ceniponte, 1896, p.294, 139, Vezi Penticostaru, la Sinaxaral sli din ziua respectiv’.TIMPURILE LITURGICE 159 {n cultul ortodox, Maica Domnului este pomenitd, invocati, Hiudatt si m&rit& in slujba fiecatei zile liturgice (deci si in zilele de rand) din cursul anului bisericeso, printr-o bogati imnologie (tropare, stihiri, canoane etc.), care altemneazi cu cea consacrati Sfintilor respectivi si care umple mare parte din continutul eirfilor ortodoxe de ritual (Octoitul, Triodul, Penticostarul, Mineicle $i Ceaslovul). indeosebi, randuiala slujbelor care alcatuiese serviciul divin zilnic (Laudele bisericesti) este prestiratd cu.asemenea cAntari: tropare speciale ale Nascitoarei - Geotdx10. sau Bogorodicine - la Vecernie gi la Utrenie, stihiri speciale la sedelnele gi la Laudele Utreniei, canoane deosebite la Utrenie, Axionul la Liturghie 5a.m.d.. Inregula generalé, ultima stihiré din orice grupa de stihiri, care se cinta in diferite momente ale slujbelor bisericesti (de exemplu, la ,Doamne, strigat-am... sila stihoavna Vecerniei, la sedelnele gi la Laudele Usrenici, la Fericirile din randuiala Liturghiei ete), precedata de ,Si acum..." este totdeauna inchinatt Nascitoarei de Dumnezeu, La fel este cazul cu ultima stihira de la fiecare cantare sau oda (peasm’) a canoanelor imnografice din slujba Utreniei sau din slujbele unor Sfinte Taine gi ale unor ierurgii, ca, de exemplu, Sf. Maslu, Agheasma mica, inmorméntarea 5.2." 2) Avem apoi slujbe speciale, alcatuite in cinstea si spre lauda Sfintei Fecioare, dintre care cea mai veche este Acatistul Nascdtoarei de Dumnezeu sau Acatistul Buneivestiri (imitat in vrenmurile mai noi de © multime de variante si sub diverse titluri, numeroase mai ales in Biserica Rus’). Ceva mai noi dec&t Acatistul Buneivestiri sunt Paraclisele Maicii Domnutui (doua in Ceaslovul roménese), care se oficiazd cu deosebire in postul Adormirii Maieii Domnului. De la o vreme, in unele pirfi ale Ortodoxici, slujba Adomirii Maicii Domnului din Mineiul pe august a fost amplificata cu o nou’ form’ de pietate fatS de Sfanta Fecioar’, menitd sk accentueze cultul de supravenerare, si anume Prohodul Maicit Domnului, care este 0 imitafie a Prohodnlui Domnului nostru lisus Hristos din slujba Utreniei Sambetei celei Mari (in Triod), alcatuité de Manuel Corinteanul la inceputul secolului al XVi-lea, tradus’ in roméneste de Jon Pialea gi tiparité de el, impreund cu originalul grecese, la asi, 1820, sub tthil Urmari pe mormanturi",retiparia la 1869 si apoi in broguri separate, cu titlul Prodohul Maicii Domnului si cu textul revizuit®, Generalizata mai ales in biséricile rusesti, accasti imitafie a trecut si in bisericile romfnesti (mai ales in ménistir), fiind incadraté in slujba de Priveghere a Adormirii Maicii Domnului, care se sivargeste in ajunul praznicului, ‘mare sau in cadrul Utreniei 3) alté formi de cinstire a Maicii Domnului a fost de la inceput zidirea de biserici in ci spre pomenirea ei, puse sub ocrotirea ¢i deosebiti si purtind numele de 8édtoxog, S: Notre-Dame, Heilige Jungfrau, Precista, adic Preacurata §.a,, sau avand ca lifamiuri (patroni) diferitele” ei sirbatori: Intrarea in Bisericl (Vovidenia, ca unele biserici moldovenesti din Iasi, Botosani §.), Pocrovul (Acoperaméntul Maicii Domnului, schituri in Moldova), Bunavéstire’ (Blagovestenia), Adormirea sau Uspenia (biserici in Rusia si Moldova). Cele dintai biserici cu aceasti destinatie au fost zidite in Tara Sfant, la Ghetsimani (Jang morméntul Maicii Domnului), la Ghenizaret (pe locu! casei in care locuia Maica Domniilui cand 4 primit vestirea Iingerului), aproape de Betleem Sau in alte locuri memoriale legate de amintirea viet ei si apoi la Ronia, (Sancta Maria Antiqua si Santa Maria’ Maggiore, sec, V). Dintre cele mai vechi §i'mai vestite ca locut de pelerinaj sau ca ménumente de arta, in afard de cea de la Ghetsimani (reconstruita de cruciati fn sec. XI), amintim pe cea a Adomnirii ei, de pe colina Sionului din Ierusalim (reconstruiti la 1910), Catedrala Sfintei Fecioare Maria din Efés, in care.s-a tinut chiar Sinddul IIT Ecumenic (431)®, Bigerica Viahemnelor din Constantinopol (ctitoria imparitesei Pulheria, de la inceputul secolului V), uride au fost depuse brdul si vesmantul Maicii Dommului (vezi in urma), Panaghia Acheiropoidtis (Eskijuma) din Tesalonic 40, Vei fi DI. Beli, Maica Dommulut ih lumina innelorlturgice, Carensebes, 1941; G. Fer, La dotrinae {Bortologia Mariana nla tradisone orientale, n rev. Sora Docna® (Roms, 69-70 (1973), p215-254 41. Vezi BR, tI, p. 338. ves 42, Menionim diate accstéa pe cea tip, de proto, Teofil Ionescu si Toma Culeea, Bucuresti, 1935. 43, Vezi pr. prof. I. Rémureanu, op. ci, p. 252.160 LITURGICA GENERALA (see. V), Sf. Maria Diakonissa (Slujitoarea) din Constantinopol, ctitoria imparatutui bizantin Mauriciu, din 598, Biserica Adormirii din Niceea (0 bazilic& cu cupola dia sec. IX, cu splendide mozaicuri din secolele IX si, XI)“, Kharie-Giami (Biserica Fecioarei), adic& biseriea Mandstirii Chora din Constantinopol (secolele XI-XI1), vestita Biseric& Notre-Dame din Patis, Catedrala mitropolitan’ a Parisului si opera reprezentativi.a stilului gate francez (secolele XII-XII)), bisericile rusesti ale Adorinirii (Uspenia) si Blagovestenia (Bunavestire) din Kremlimul Moscovei (set. XV) 5.8. De la noi, intre bisericile vechi care se mai pistreazi, afnintim unele din bisericile tui Stefan cel Mare gi Petru Rares (sevolele XV si XVI) cu hranul Uspenia si biserica vesttt a Manistii Ini Neagoe de la Arges; tu remul Adormirea Maicii Domnului, sfinfté la 15 august 15178. ‘ 4) Zugraivirea pe icoane si pe perefi bisericilor a chipului Maieii Domnului gi'cinstirea acestor icoane constituie o alti form de cinstire a Maicii Domnului tn cult : . Cele mai vethi chipuri ale Maicii Doinmului te aflim in picturilé de’pe perefii tatacombelor din jurul Romei, ca, de exemplu, catacomba Domitillei (proorocul Isaia gi Fecioara cu Priincuil, $e¢: 111), catacomba Sf. Petru si Marcelin (Fecioara cu Pruncul, ineadrat& de doi magi, sec. 1) Cima Osrian (Fecioara-Oranta cu Pruncul, sec. IV) g:a: : Darpiteleicoane cu chipal Maieii Domtului ar fi fost fcute, dp. o vec tradite, de cdtre SE. Evanghelist'Luca. Una dintréacestea a fost timis& ditt letusalim, de impariteasa Eudloxia, vaduva lui ‘Teodosie Il, impirdtesei Puilheria, Ia Constantinopol*tinde s-a pisttat it Biserite Maioii Dommnithil din cartierul Viahérnelor (icoana s-a numit de aceea Vidchernitissd), pind ladistnigerea ef de chtre tmiptratul iconoclast Cotistantin Coptonimul (see. VIN), Alle (probabil, din sec. V) se pasired2’ tn bigetica Santa ‘Maria Maggiore din Roma. in Marea Bazilicd a Patinilot (Mariyrion sau Martyrium), ednstruitt de Cotistaittin cel Mare pe Golgota, pelerinii din sedolele IV-VI vedeau gi Admnitau, printre*alte refitive sfinte gi o ftumoasa icoan’ a Sfintei Fecioare, deveniti célebra prin rolul dotentxinant pécare baaviit in convertirea Sfiitei Maria Egipteanca”, La inai toate popoarele: crestine exista icoane alé Maicii Doninult care se buicura de multi née atit in Gultul public, dat gi tn cel particntar (domestic, filial), uncle dintre ele find reputate ca ficdtoate de thinuni si devenind obiective de pelerinaj*: Astfel de icoane simit ttumeroasé ma dles in Biserica Ortodoxa Rust, unde s-au instituit si sArb&tori speciale in cinstea foi. Dintre acestéa, aitintim, de exetplu, icoana Maieii Dommului din Novgorod (sec. XII), pe tea din manastirea de langa raul ‘Tolga (un after al Volga, aflataintr-o scorburt de copac (Sec. XIV), cea'e la lardslav (stone la 8 iunie), icoana Uspenid din Lavra Pecerska-Kiev (sirbatoare la 3 mi .: La polonezi, amintin pricina culorilor tntunecate cu cate ¢ zugravitd. La greci, sbemetieh “Yeoane éu di si reprezentind diferite tipuri iconografice ale Maicii Domnului’- Portarifa, Cheat sau Dulee-iubitoarea, Platytera (cea mai euprinzatoare decit cerurile), Odighittia (calauzitoated $2) - se pistreazi mai ales tn mandstirile atonite (la Filoteas, Hilandar; Vatoped $.a.). eee {fn mindstirile,roménesti ‘si chiar in nele biserici romnesti dé‘enotie, se pastreazd, de asenerica, cfteva icoane de acest fel, ca, de exemplu, cea de la Neam}, numil whichinatoarea (primita de 44, ea L.Brdhes, bare byzantin (col Les Pais de Vax), Pari, 1924, p82, 195. 45. Vezi la Melehsedec (Stefineseu), Oratoru, Bucureyt, 1863, . 64, 69-71-78, 77-78, clevabiseric-bhuimente istorige din Romdinia cu hiaml dietitelor sirbatort dle Maicit Doifinul. : 46, Teddot Lectorl, is. bis, cartea 1, RG, t. LXXXVI, col. 165 Agi trad. rom de Wosif Ghéotghian, Bucuresti, 1899, p, 282 si Nichifor Callist, Is. bis, XV, 14, PG,,t. CXLVI, col. 44. AT. Veti Sf. Sofréni al lerusalimului, Viaja Cvioasei Maria Egipteanca, PG, t, LXXXVU, col. 3713, Cp.sitrad rom. de pr. dt, D, Feciory, in Triod, Bucuresti, 1946, p. 825 (2) 48. Indica utile la 8. Muresiana, /eonalogiacrestind occidental oriental, Bucyresti 1893; p. 1725.4 49. Vezi recenzia noastra la Calendarul Bisericli Ortodoxe Ruxe pre 1960, in Ortodoxia, 1960, ar. 2, p- 289-290, . wots‘TIMPURILE LITURGICE 16h domnitorul Alexandru cel Bun de la impliratul bizantin Joan Paleologul, la 1424), cea de la Miinstrea ‘Agopia, tot de provenienf bizantin& (Sec. XIV), de curd restaurat, ieoana Maicit Domnului din Pecion Minstirt Dintr-un lemn (see. XVI), cea din bserica Mandstirit tui Neagoe din Curtes de ‘Arges (icoana.,junghiat)", cele din bisericile Olar si coana din Bucuresti (oan8 din 1682) §.a.%. fh iconografia murala din interiorl bisericilor, icoanele Meicti Dommului (infatigatd singurd oso Prunoul dumnezeiesc) ocupl un loc predominant: pe bolta altarului, pe eatapeteasma, pe boltile pronaosului gi in alte locuri (iconografia Acatistului)*. fl 5) Cinstirea Maicii Dommuluis-a exprimat in cull public al Biserici si prin diferitele gemuri de predict (onili, panegirice, cuvantri de lauds) rostte de mari cuvantitor cress la diferitele sirbatori ore Mail Dosnnufti, mai ales din see, V inainte (patriarhit Proclu si Gherman a Constantinopolului, Sf, Andrei Criteanul, Sf. Ioan Damaschinul 5.2.)*. 6) Tota o form a cultului ortodox de supravenerare a Machi Domnului puter socoti sifrecvenfa smmayor dle Maria $i Marin, a toate popoarele ortodoxe, dar mai ales la roméni, precam si larga Circulajie in popor a cdrfilor de pietate in legaturd cu viata si minunile Maicit Domnului, cele mai multe apocrfe, de origine bogomilics: isu yi Epistolia Maicii Dommului, Calatoria Maicit ‘Domnului Ia iad, Minunile Maicil Domnulul y..*, Desi nau gitul oficial al Biserict, ele constituie 0 dovadi fadiesta despre marea dragoste, ineredere si venerafe, cu care eredinciosi au inconjuratfotdeauna persoana sfinti a Maicii Domnului. . BIBLIOGRAFIE a) Lueriri de ansamblu despre cultul Maicii Domnului: Betu, D. 1, Maica Dommului in lumina imnelor lturgice, Caransebes, 1941, aoe rede Drags Cintrea ql venerajiunea Sfntel Fecioare, im BOR, of 6,7 518 (sept. - now. 1914), 519-533, 702-714, 794-802. Bouyer, L., Le culte de la Mere de Dieu, U-e 6, Chevetogne, 1952 dorm Le ulte de Marie dans la Liturgie byzantine, M.D. 38 (Pars, 1954), p. 79-94 Delis, Walter (ed), Texte zur Geschichte der Marieverehrng und Marienverkindigung in der alten Kirche, ed. Il, Berlin - New York, 1973. . oe eviel D, Die Muter Gotes in der Liturgle der Ostkrche der ersten lahrhundert, in vol. De primordiis ulus Marian. Acta Congressus Mariologi- Marian in Lisitania enno 1967 eelebrat, Roma, 1970, 387-405. ‘Engbeedng, G., Maria nella let delle Litrge dell’Oient in. Stace, Mariologie 1 Turin 1952,p. 11-127. ids, Ch,, Preasfna Fecioard in istorie, doctrnd si cult (in grec.) Atenay 1952, Fo. Vel Gh. Zidara, Descoperirea prin resturare a une icoane bizantne de la Manastirea Agepia in BML, 1973, nt 1, p. 57-63. I LP trea, Ioana junghiats de la Arges. Glo pe marginea viet Sfantlu Nion, Sibi, 1940 (extras in vol. ,Omagiu LPS. Nicolae Balan", Sibiu, 1940). 5 $2. O list aproape complet vezi ln epse. Melchizedes(Stefnescu,Tratat despre cnstrea inchinaréa igganelor in Biserica Ortodoxd, Bucuresti, 1890 (extras din B.O.R.) [3}- vent prciat lap. pot. Ene Brant, Programa iconografic al bsericlor atedoxe, BucuresS, 1975 (extras din BOR, 1974, nt. 5-6, p. 730-771)~ : a, O ith complet prediilor mara din iteratura patristic grea se poate veda in ndcele fol ‘Cavalleria Patrologia greacé, ed. de abatele J.P. Migne, Pars, 1912, col 165-167. oe ree eck enomatich rfesorl LA. Candre a arta, in Oe 75% dine femei pura sums de Maria eti N.A. Constantinesex, Dicylonar onomasticromainesc, Bucuresti 19634. XV) ie, incontestabil, nu numa Panett ma la toate popearele ergtne, col mai cunosct gi fecvent ne prenumele feminine (vezi Christian Tonescu, Mica Enciclopedte onomasticd, Bucuresti, 1975, p. 200-203). Se esgréaceste, vei N, Catojan, Carl populare fn lteraturaromneasc, vol. MI, Bucuresti 1938p. 104-107, 113-114, 114-130 [4]. Cp. gi pt. Zugrav, Literatura ploasd, Cemiuti, 1943, p. 7-8 { t t162 LITURGICA GENERALA Ferati, G., La dotirina ¢ 'Eortologia Martana nella tradizione orientale, in rev. ,Sacra Doctrine (Roma), nk 69-70 (1973), p. 215-254, . herman, P, Le culte marial en Roumanie, in ,Maria - Etudes sur Ia Sainte Vierge", sous la direction d'Hubert du Manoir, 8, IV, Paris, p. 779-804, Gordillo, M, La Madonna nella Liturgia orientale, in vol. ,Mater Christ, Roma, 1958, p, 167-198. Gumbinget, C., Mary in the Eastern Liturgies, iti vol, 1.B, Catol, Mariology, Milvvaiikee, 1955, p. 185-244, Kniazeff, A., Mariologie bibligue et Liturgie byzantine, i It. 28 (1955), p. 268-289, : dem, La place de Marie dans la piété orthadoxe, in vol. ,Mariologie et oecuménisme. L'Eglise Orthodoxe: docttine ‘matiale et influences sur 'Occident, Buletin de la Société Frangaise d"Etudes Mariales, Paris, 1963, p. 123-143, Leclereg, H., O.S.B., Marie, Mére de Dieu, D.A.CLL, X (1932), col. 1982-2043, : ‘Nasrallah, J, Marie dans la Sainte et divine Litungie byzantine, Patis, 1955, Papadimiti, R., Cultul Nésedtoaret de Dumnezeu (in grec.), ed, a Ua, Tesalonic, 1951, Roschini, GM,, La Madonna nella Liturgia, Milano, 1942, . Salevile,S., Marie dans la Liturgie byzantine ou grico-slavé, in vol, ,Maria, Etude sui a Sainte Vierge, sous la dir. d’Hubert du Manoir, 8.., vol. 1, Paris, 1949, p. 247-325, ‘Serghie al Moscovei, ptr, Cultu! Maicil Domnul i Biserica Ortodoxé (in sus.), i rev. ,estiik, nt. 20 (1954), p. 220-227, Strotmann, Th, Le culte marial en Russie, Chevetogme, 1959 (ext. d'I.t.32, 1959, p, 178-202), Tonioto, HM., La Madonna nella liturgia byzantina, Rota, 1958. ‘Vacandard, B, Marie, in D.T.C, IX, col. 2439 $1 by) Studii spéciale despre sirbatorile Maicii Domnului in cultul ortodox: Blinescu, prot. Silv, Sdrbatoarea Intrivit ix Bisericd a Preasfinlei Nasedtoare de Dumnezeu, in BOR, nt 1, 1875, p. 67-72. Pislary, pr. M, Sdrbdtoare. -Adormiril Maicii Domriului", in G.B., 1960, nr. 7-8, p. $85 $2, Baumstark, A., Rites et fees lturgiques a i, 1934, nt 6 fi 1935, me. 1 Bickersteth, E, Hypapante, Studies inthe Festival ofthe Purification of S. Mary the Virgin n the Early Byzantine Church, Oxford, 1951, Botte, B. Le lectionnaire arménien et la fete de ta Théotocos a Jérisalem aut V-e siécle, in ,Sacris Eruditi", 2(1949), p. 11-122, ~ Butkus, V, Festum Anmuntiationis Beatae Mariae Virgins, Romae, 1961 (p, 10 - 86: iradifa oriental), Cabrol, F, Féte de l'Assomption, D.A.CLL, I, col, 2995-3001 Idem, Féte de l’Annonciation, D.A.CL, I, col. 241 5.0. Capelle, B. La fete de la Verge t Jérusalem au V-esiécle, n rv. ,Le Muséon, 56 (1943), p, 1-33, Idem, La fete de l'Assomption dans Uhistoire lturgigue, in ,Ephemerides Theologicae Lovanicnses", II (1926), 33-45, Constantinov, prot. C., Pocrov Presviatoi Bogorodiu (Acoperimantul Preasfintei Niscitoare de Dumnezeu), in IMP, 1957, X, p. 25-31. Flechter, R.A., The Festival of Amnunciation, Studies on the Festival from Early Byzantine Texts, Oxford, 1955 (teas. Grumel, V., Le mols le Marie des Byzantins, in E.0., XXXV (1932), p. 257 - 269, Jugie, M., La premiére féte mariale en Orlent et en Occident, in E.O., an, XXVI (1923), p. 129-152, Kishpausch, Mary, The feast ofthe Presentation of the Virgin Mary in the Temple, An historicat and literary Study Diss. Washington, Cath, University, 1941 (tft: Féte de la Présentation au Temple de la Trés Sainte Flerge (21 nou), * {n ,Bull, de Ja Communauté Orth, de la Saint-Trinite* (Pars), 20 (1973), p. 4-13, Kniazeff, PAA. La Théotokas dans les offices byzantins du temps pascal, in Ir, 34 (1961), p. 21-44, Leclereg, H., Féte de la Présentation de Marie in D.A,C.L., col, 1729-1731. Raés, A., Aux origines de la fete de |'Assomption, in O.C.P, XIl (1948), p. 262 - 274 ‘Ramphos, .S., Adormirea Maicit Damnului Sdrbdiorile vegmintefor Maictl Domimului (ta ittec.), Atenia, 1948 (Studi ae aghiologie, 1). Schultz, A., Der Iiturgische Grad des Festes der Empfagnis Marlens im byzantinischen Ritis vom 8, bls zon 13, Jabrkundert, Roma, 1941 Talin, Vi Praznicul Acaperdméntului Matel! Dommulul Sensu! religios si iStoria sujBet acesiui prazti, tu IMP, 1967, nt. 10, p. 49-56. Vaile, S., Origine de la fete de 1’Annonciaton, th E.O,, IX (1906), p. 138-148.TIMPURILE LITURGICE 163 Idem, La fete de 1a Présentation de Marie au Temple, £.O., V (1902), p-221 $33. [Idem (in colab. cu Edm. Bouvy), Les origines dela féte de la Présentation, in ,Revue Augustinienne*,t. 1 (1902),p. 581-594 sit. I (1903), p. 136-140. NOTELE EDITURI 1. Athid. prof. dr. loan N. Floca, Canoanele Bisericit Ortodoxe, Sibiu, 1993, p. 149. 2. Vezi céteva editii mai noi ale vieii Cuvicasei Maria Egipteanca in vol. ,Paesinile pe infelesul si spre folosul suturor, Ed, Partener, Galati, 2002, p. 113. . Vezi mai nou, arhim. loanichie Balan, Sfintele icoane facdtoare de minuni din Roménia, Ed. Episcopiei Roma- nut, 1998. 4. Reeditare, Bucuresti, 1974 (Ed, Enciclopedicd Romana), c| | CAPITOLUL IX DURATA PRAZNICELOR IMPARATESTI _ , 1, Presetbare, dupi-serhare, odovanie Durata serbariipraznicelor imparitesti este la toate, de cite o,zi, cu excepfia marelui praznic al invieri, care fine trei zile de-a rindul. in plus, intreaga siptimand a Pastilor (Saptiména Luminata) este ca o prelungire a serbarii insesi, slujbele din toate zilele acestei siptimani ficéndu-se aproape Ta fel ca in prima zi de Pasti, Pentru pregitirea sufleteasc’ a credinciosilor, toate stirbatorile imparitesti (inclusiv cele ale Maici Domnului) sunt precedate de un timp de pregitire, de anticipare sau introducere, numit preserbare, inainte-serbare sau inainte-praznuire (mpoedptc, predpraznstvo, Vorfeier), Ele au, de asemenea, si operioadi de continuare sau prelungire a serbirii, numita digpd-serbare sau dhipdpriizmuire (ueQsopt0V, heeéopta, Nachfeier). Prin aveste perioade de preghtire gi de prelungire, sirbatorile mari sunt ca soarele. care, inainte de a rasari el insusi, igi trimite razele, iar dupa ce apune; lumina fui stiruie inc pe culmi, Ziva cea dintai a inainte-serbarii se numeste Mnceputul sdirbatorirtil pin} tv npoeopticv), iar ziua ultima a dupd-serbarii se mumeste, cu un termen slavon, odovania (otdania), adict sfirsitul, declegarea sau incheierea srbatorii:(conclusio, dndoarg tic Lop tijc, Abschlussfeier)'. In toatl perioadapreserbaii si a dup’-serbarii, pe lang slujoa sfintilor pomenifi in zilele respec- tive, se adaug’ si.céntari, rugaciuni si lecturi din cele in legiturd cu praznicul respectiv, iar in ziua odovaniei praznicului, slujba se pune aproape la fel ca si in ziua insisi a praznicului (omitindu-se doar paremiile si litia Ia Vecernie, potieleul si Evanghelia la Utrenie, iar Apostolul si Evanghelia de la Liturghie sunt ale zilei). Pentru aceasta, uncori, slujba sfantului (sfinfilor) din acea i se mut, adic se oficiaz’ cu o zi mai fnainte sau mai in uma, dupa cum prevede Tipicul sau dup cum randuieste ce! mai mare, Ea fiecare sirbatcate din cursul anului se pune, inca de la Veceria din ajun, pe iconostasul (analogul) ” din naosul (sanul) bisericii, icoana praznicului sau a sfaintului:sirbatorit. La praznicele.impiritesti, icoancle praznicale (si crucea la sirbatoares fnalfarii Sfintei Cruci) se pun pe iconostas inc’ din ajunul preserbarii si rimfin pe el pind la sfargitul dupa-serbarii, adic pind in ziua odovaniei praznicului. « Obiceiul de a prelungi sirbitorile mari pe anumite perioade e mostenit in cultul ortodox din cel al Vechiului Testament, in care Strbatoarea Azimelor, ca gi altele (Sirbitoarea Corturilor, Sérbitodtea ‘Templuhui) se prizmuiau cate sapte zile la rand (vezi lesire 34, 18; Lev. 23, 36; INI Regi 8 66-67; II Paralipomena 7, 9 5.2.) in erestinismy prima manifestate’de acest fel o intdlnim Constantin cel Mare, cu prilejul festiytatior sfingiri baziliilor din lerusalim gi din Tir C13\Sept: 333), sfinfire care’s¢ serba in-fiecare an, céte:gapte zile de-a randul, multé vreme dupa aceea, sub denumirea de Sarbatoaréa Innoirilor (Dies Enceniarum, byxaivia)?. Institutia catehumenatului, in floare in secolele IV-V, a contribuit apoilé deavoltarea acestuiobicéi inultul erestin. Cele dintai sirbitori cu inainte'si dup’-serbare au fost cele trei mari praznice la cardse. oficia pe atunci Botezul catehumenilor: Criciutl, Pajile si RusaliilerInstruiea morala si catehetic& a _ 1. La Vasile al Seleuciei (Viafa Sfintei Tecla, 1,19, P.G., t. LXXXY, pol. $96 B) gisim: éadhwveng, fn Ardeal se foloseste termenul ,, hiroptirea" sirbitoririi, iar in Banat, cel de ,, iesivea vairbaitont. 2, Vezi Itinerarium Egeriae, cap. 47 $i 48 (in ed. H. Péteé, 1970, p. 262 s.u,), an ye beeTIMPURILE LITURGICE 165 catehumenilor ficea necesaré o perioada de pregitire pentru primirea Botezului, iar buouria.primirii Botezului sa intririineofifilor in Biserica se prelungea, de regula, o siptimAnd dup4 praznicul respectiv. ‘Dup desfiintarea catehumenatului, obiceiul anticiparii i al prelungirii festivititilor acestor mari pramice s-a menfinut si a trecut, prin analogie, i la celelalte sdrbatori impardtesti intrate in'wz si generalizate in calendarul Bisericii, din sec IV inainte (vezi in urmd, la cap. despre praznicele imparétesti). 2, Durata preserbirii si a dupi-serbarii praznicelor impardtesti Durata preserbarii si a dupa-serbarii praznicelor imparatesti variaz dupa gradul lot de important’ si dup’ pozifia pe care o au in cadnil anului bisericesc, fiind la unele mai lungs, iar la altele mai scurtd, precum ne arati carfile de slujbi (Mineiele, Triodul si Penticostarul). Astfel, preserbarea Nasterii Dominului fine cinci zile, incepand de la 20 decembiie, iat dupi-serbarea aceluiagi praznic tine sase zile, sfargindu-se la 31 decembrie, cénd este odovania praznicului. Exceptie fac praznicele Tai sii-imprejur (1-ianuarie) si al Floriilor, care n-au nici preserbare, nici dupa-serbare (cel dintai fiindc& se. afld intre dupi-serbarea Nasterii si inainte-serbarea Botezului, care sunt praznice imparstesti mai mari: si de origine mai veche, iar al doilea, fiindcd e in Paresimii). Tabelul de la pagina-167 ne arata durata fiectirui praznic imparatesc. Precum se vede din acest tabel, cea mai mare durata de sirbltoare o are Pastile (39 de zile), iar cea ‘mai scurté durati o are Bunavestire (pentru c& in actuala situatie calendaristica a Bisericilér ortodoxe cu-calendarul indreptat, ea cade totdeauna in timpul Postiilui Mare). : . 3. Alte:sirbatori cu inainte-serbare si dupa-serbare Mineiele noastre poarti reminiscenfe ale obiceiului strivechi, cnd nu numai sirbitofile impaatesti, ci si sarbatorile sfinfilor mai importanfi aveau, in uncle Biserici locale, un fel de’ presetbate $i dupa-serbare: Astfel, slujba zilei de 27:oetomibrie} consacratA pormhenirii Sfantului Muceni¢’ Neston mort ca martir o dati cu Sféntul Dimitrie, confine incd stihuri inchitiaté Sfantului Dimitres seebatorit cu zi mai inainte:'Accast& dup’-serbare a Sfantulua Dimitrie 0 sivargeau in vechime indeosebi-aghioritii din Mainstirea Sfazitului Dionisie?; iar tesalonicenii aveau gio rinduiald special a pre-serbarii Sfintului Dimitrie, alodtuitd ‘de athiepiscopul Simeon at Tesalonicului*, La Constantinopol se oficia odinioara pre-serbarea aducerii'moastelor Sfantului Ioan Gur de Aur (la 26 ianuarie)*. In Mineiele actuale, slujba zilei de 25 iunie poate fi socotiti o pretungire a sirbitorii Nasterii Sfantului loan Botezatoril (24 iunie), ca si cea din 30 iunie (Soborul Sfinfilor Apostoli), care este un fel de prelungire a sarbatorii Sfinfilor Apostoli Petru si Pavel, priznuifi cu o zi mai inainte (vezi Mineiele respective). Sarbatoarea procesiunii Sfintei Cruci de la | august ae inet si azio2i de inainte-prizmuire (31 julie, vezi Mineiul pe iulie la 2iua respectiva), iar odinioara serbarea ei, la Marea Bisericd din Constantinopol, s¢’prelungea pana la 13 sau 14 august’, Calugariiaghioritidin Mantstirea Lavra sirbitoréais d¥ asemenea,-ziua de pomenire a Sfantului Atanasie Atonitul (5 fulie) cu preserbare 9idup4-serbare*. A ghiorifi din Manastirea Xenofont stvérseau dupicserbarea Sféntului Gheorghe, al cérui ham il avea biserica mandstiri ar ifii aveau-o preserbare a profetilui Moise”, , 3. A. Dmitrievski, Descrierea manuscriselorliturgice... (rus), t. Il (Petrograd, 1917), p, S81 4, Publ. de Soft. Eustratiades, in Anuarul Soc, de Studii Bizantine(grec.), vol. XI, p. 123-149, 5.4. Dmitrievski, op.cit, p. 354. 6. In unele mantstiri se Picea chiar presecbarea Nasterii Sfintului loan Boteztorul, Sat: Eusiaiades,op.cit, p. 111). 7. Despre felul cum se sirbitoreaodinicard Adormirea Maicii Doranulu ia Catedrala Patrariet Ecumenice din Constantinopol, vezi Constantin Porfirogenetul, Despre ceremonti... cartea Il, cap. 9 (P.G.,t. CXII, col. 1009-1013). 8.A. Dnittieyski, op. cit, p, 510-511. 9, SBidem, p. 354, ° . , 10. {bidem, p. 581 si Soft, Eustratiades, Eortologhiomul Bisericil Ortodéxe, 111 1 }i 166 LITURGICA GENERALA Duminicile din perioada Penticostarului au, de asemenea, dupt-serbarea lor. Astfel, Duminica Tomii, Duminica Mironosifelor si Duminica Samarinencei au cdte o siptimnén’.de dupa-serbare, iar y Duminica Slabinogului, ca si cea a Orbului, se odoviesc marfea urmatoare. Injumatifirea praznicului Pastilor dureazi gi ea opt zile (intre miercurea siptimanii a patra si mierourea s&ptaménii a citicea dupa Pasti)", iar amintirea femeii samarinence din duminica ¢ cincea dupa Pasti se prelungea pan in sdinbata siptimanii a gasea dupa Pasti?, ~ Institutia prelungirii sérbatorilor mai importante exist8 si in cultul romano-catolic, unde sirbitorile mari au de regula cfte o zi de inainte-serbare, numiti vigilia (vigile, ajun) si cate o saptimand de upi-serbare, numitt cctava (dar, dup 1955;numai Craciunul, Pastile si Rusaliile au pastrat prelungirea octavei), : -e 4, Sarbitorile numite ,soboare* (adundri). ' : } in-Jegstura cu matile-praznice stau fi sarbatorile care poarta dextumirea speciala de-sohaare sau adundiri de slujbe (owvokc, sobor, Mifest), adic& adunatiliturgiceale-credinciosilor; pentru sarbatoritea Peoenelocatnieoerynnjucat mn! de-ctpetenie in evenimentele:comemorate la praznicele precedente: » f ‘categoria aceasta se numa, de exemplu: : a) Soborul Sfinfilor loachim i Ana, pirinfi Maicii Donimului, 1a 9 septembrie (a-doua zi dup praznicul Nasterii Maicii Domaului) +) Soborul Sfantului Ioan Botezitorul la 7 ianuarie (a dows 2i:dupf praznicul Botezului Dommului). \ ©) Soborul Dreptului Simeon si’ at Proorovifei Ana, la 3:februatic (a-doua-zi dups pramicul ‘Antampinarii Dommului). 4) Soborul Sféntului Arhanghel Gavtil, 1a 26 martie (a-doua zi dupa praznicul Buncivestiri), ©) Soborul Sfintilor Apostoli, la 30 iunie. (a doua zi. dup’ praznicul comun al Sfintilor Apostoli : Petru.gi Pavel) {1), : Dou dintre. aceste soboare (26 decembrie $i'7 iattuarie) sunt s8rbatori cu serbare, celelalte sunt simple sitbitori bisericesti (fara setbare). . f «Denumirea de sobor (adunare).o poarta si sirbitoarea Sfintilor Athangheli Mihail gi Gavrill (8 noiembrie), care este si sArb4toarea comunta Sfintilor fngeri in general (vezi mai departe, la Sarbatorile " _ Sfintei Cruci si ale Sfinyilor ingeri); precum si alte teva sarbatori mai putin. importante, cu caracter local, priznuite prin attuntr de slujba spre aducerea-aminte de anumite minuni (de exemply, Sobor ‘Sfantului Evanghelist loan, de la 8 mai, vezi Sinaxanu] zilei respective): 5 ._ BIBLIOGRAFIE SUMARK . CArile de rituals... . : Bojor, dr. V.5i Rogianu, St., Tipic bivericeso, ed, I, Blaj, 1931. pie Chiriceseu, de, C., Calendar bisericese pe toy ani, Bucuresti, 1923. ; fl Dmitrievski, A., Descrierea manuscriselor liturgice... (in rus.) indeosebi t. II} (Tome), Petrograd, 1917. Eustrtiades, Soft, Eortologhionul Bisericii Ortodoxe din punct de vedere calendarstc (in ec.), in tev. Theologia j (Atena), 1937, ne, $7-58, p. 5112, Funtulis, prof. 1,"Axé500g Bopriig,tn ,Enciclop. rligioasa si imorala'* (Atentyir =. Grumel, V., L'Apodasis de ta fore de la Kotmesis dans le rite byzantin, inVol. Big wiih En. Adprpod, Atena, " 1935, p. 321. I. a . - Low, G., Ottava, ‘i’, Enéiclopédia eatblica", editat de P: Paschifii gi alt, Vol/IX (Rona, 1952), caf: 451-453. Octave, in ,The Dictionary of the Christian Church", edited by F. L. Cross; London, 1966, p. 974. Pétridés, 8; Apotlosis, DAC, 1, col. 2589-2591. ORG . 11, Vezi Penticastarut la stérsital shubei din miercurea siptiménii a patra dup Pasti gi din iiarjea sApthindnii a . Deseret SntutuiToan BotecHtorl in crestnism vezi: de. Alois Kontad, Jahannes der Téufer, Grot und ‘Wien, 1911, p. 227 54; H. Leclerog, Jean Bapiste (Saint), in D.A.CLL,, VIL, 2, 2167-2184, 4. Despre acestea vezi mai depart, la Locasurile hecundare (auxiliare) de cult 5, Veei ean, 46 Cattagina (C.B.0,, Tl 1, p. 202 - 203) [1]. 6, Veei can. 20 Ganigra (C.B.0., I, 1, p. 50) 2}. 1 Yeah de exemplu, Sf. Cipian, Epis. XXX, 3s XAXV1,2 (L,I, ool, 381 B,337 Aj Cont Apostolic, Vi, 30 (rad, om, tp 179: wo Adunafiv Tn cir, etnd elle sfinte gi psalmodind petra mart sdormiti si pentru {oi sting frat voptni ce din veae ado niru Dominus plata Euhaist, ipoane Trap: Implrdiese al a Hirittos, aduceti ca jertt in biseicile voaste siTIMPURILE LITURGICE 181 sau vorsuferi, dupa aceea, pentru apararea credint ate. daf_au_supravietuit chipurilor,. ‘murind mai tGrziu (ca, de"exemipla, Sf Maxim Marturisitorul, ¢ 662); apoi s-au addugat cele ale ‘Prllorpusnil edgar sh cio urmatede ete Seat re (mari pastori, organizatori ‘si conduc&tori de Biserici din epoca ecumenicitapi crest) arilor teglagi, facdtori de minuni (taumaturgi) ete. Aceste sirbatori aveau de obicei la nceput, un caracter local sau regional, adic& erau tinute - mai ales in epoca persecufiilor - numai in locul sau finutul unde trdise, unde patimise martirul reépectiv, unde i se pistrau sfintele moaste sau unde activase sfantul ierarh respectiv ete, Unele dintre cle au pistrat pan’ azi acest caracter Timitat; altele (ale sfinfilor mai importanfi) s-au rispandit cu timpul fie in intreaga crestinitate (ca, de exemplu, sirbatorile Sfinjilor $tefan, Petru si Pavel, Vasile cel Mare 5.4), fie numai la ortodocsi (ca, de exemplu, aceea a Sféntului Dimitrie); altele s-au rispandit ‘numai intr-o fara sau intr-o Biserici nafionala sau local, cum sunt cele ale sfintilor mai noi, ale neomattirilor si ale sfintilor nafionali ai fiec&rui popor ortodox, despre care vom vorbi in capitolul urmitor. {nscrierea sau trecerea acestor sérbatori in calendarele diferitelor comunitafi sau Biscrici crestine locale (sinaxare, eortologii, minologhii sau martirologii) echivala, de fapt, cu recunoasterea oficiald a cultului sfinfilor respectivi in aceste comunitifi sau Biserici; cu un termen mai nou (de origine apusean’), ea se numeste canonizare (adic& trecerea in canonul, catalogul sau listele sfinfilor, alaturi de sfinfii mai vechi), De regul8, ea este urmata de intocmirea slujbelor sfinte (a cAntarilor si a rugiciunilor pentra comemorarea, invocarea gi cinstirea sau lauda sfintilor) si de redactarea vietilor (sinaxarelor) sfin{ilor respectivi, care au fost cu timpul introduse oficial in cditile de slujba ortodoxe (Mineie, Triod si Penticostar). 2. Sarbitorile sfinfilor cu cinstire generala ‘in toate Bisericile ortodoxe Precum am spus, Biserica noastrd face in fiecare zi a anului amintirea unui sau a mai multor sfinfi. Dar nu tofi sunt s&rbatorifi pretutindeni, ci numai cei mai de seama dintre ei, care s-au impus evlaviei populare prin anumite merite deosebite, Numardm mai departe, in ordinea anului bisericesc, sarbitoril sfingilor mai ales, prkzmuiti in toate Bisercile toda. a) Sf, Mare Mucenic Dimitrie, zvoratorul de ‘mir, Ja 26 octombrie. Acestaa fost diacon al episcopului din Sinmium, flind martirizat la 9 aprilie, in anul 304, in persecujia lui Maximian; el a dat mumele siu oragului natal (Mitrovija, azi‘in Serbia), de unde moastele (sau mAcaro parte din ele) -au fost transportate mai térziu la Tesalonic, unde au fost depuse, la 26 octombrie 413, intr-o biseric& anume construita pentru ele. Ziua aceasta a rimas inscris& in Calendarul ortodox ca ziua pomenirii Iui anuale. Sinaxarul grecese, tradus gi in cel romanese de Ia 26 octombrie, face din cl. un styl militar..deq origine greacd!®, Tinele parj ale tari noastre, sarbatoarea lui se numeste Sumedru sau Sdmedru (termen de origine latina, de la Sanctus Demetrus)" &. Despre canonizare vezi: N, Popescu-Prahova, Canonizarea in Biserica Ortodoxd, Cemuli, 1942; pr. prof. Liviu Stan, Despre canonizarea sfigilor in Biserica Ortodoxé, in Ortodoxia, 1950, nf. 2, p. 260-278 (cubibliografie la srs} dem, Despre rnduiala canonizérii solemne a sfijilor in Ortodaxie, in.M.O., 1955, n. 7-9; p. 416-428. ‘9, Sunt insé gi sfini (mai putin important?) pentru care mu s-au intocmit shujbe liturgice (far unora nu i s-a tedactat nici vieja din lipsd de date), ci sunt doar indiati prin anul sau epoca muceniciei si felul mori, im cadrul Sinaxarului din rinduiala Uirenieizilei de pomenire din Mineiele respective, in Proloage sau in colecfile mai mari ale Vietilor de sfing. 10, Pr. prof. Mircea Pacuratiu, Istoria Bisericil Ortodaxe Roméne, 1, Bucuresti, 1980, p. 76. Cp. si D. Obolenski, ‘The cult of St. Demetrius of Thessaloniki in the History of Byzantine-Slav Relations, in , Balkan Studies" (Thessalonic), 15, 1 (1974), 3-20; M. Vickers, Sirmium or Thessaloniki? A critical examination of the St, Demetrius legend, in rev. Kairos", 16 (1974), p. 337-350. 1, LA. Candrea gi Gh. Adamescu, Dict. enciclopedie ilustrat, Cartea Romnease3, p. 1159. Despre obiceiurile, datinile gi credingele populare fn legiturd cu sirbitoarea Sfintului Dimitrie, vezi T. Pamfile, Sérbatorile de toamnd si | |182 LITURGICA GENERALA WSf Mare lerark Nicolae, Athiepiscopul Mirelor Lichiei (Licia) din Asia Mict, ficaroral de sing ee 43 sati 340), la 6 decembrie, sirbatoare numité in popor San Nicoard sau ‘Simicoard (de la Sanctus Nicolaus)®, La anul 1087, moastele lui au fost transportate la Bari, in alia gi Gepuse intr-o biserica dedicata pomenirii sfintului; pomenirea transferirii se face in Martivlogiul catolic la 9 mai, pomenire adoptata si de rutenii ortodocsi din Gealifa. ©) Sf Arhidiacon siJatdiul Mycenie Stefan, cis eu pietre de evrei in anul 33 (vezi Fapte 6, 5;8, 2); pomenirea ui se face la 27 emis una dinte este mai vechi srbitor ale sfinior®. & St. Vasile cel Mare, Kthiepiscopul Cezareii Capudociei din Asia Micd, mort la 1 januari (Sicbatoarea lui, la 1 ianuarie, coincide cu praznicul Taierii-imprejur a Domiului), Amntirea acestul mare sfint se serbeazs si 1a 30 ianuarie (vézi mai departe), Sol intului, jatezitorul, Proorocul si inaintemergitorul lui Hristo, la 7 ianuaie (a doua zi dupa Botezul Domnului, potrivit regulii dupa care, a doua zi dupa matile praznice, se serbeazi pomenirea persoanelor principale care au luat parte la evenimentul comemorat la praznicul respectiv)'s, 2 Sfinti Trel lerarht: Vasile cel Mare, Grigorie Teologul si loan Guri de Aur (Trisfetitelel. 1a 30. ianuarig E 0 sarbatoare de origine mai noua, instituité in sec. XI" £)5f Mare Mycenic Gheorghe, Purtitorul de biruinf& (popular-athaic = Sin-Giorz), martitizat in anal 303, in timpul persecutilor lui Diocletian, la 23 aprile!” 4) Sit Inpacati Constantin (el Mare) st maica.sa, Elena, primi impcaicretini si protect ai crestinAtiii, ambit sarbétorit Ia 21 mui, care este ziua morfiiimparatului Constantin (anul 337) 1) Nasterea Sfantului loan Batezdtaru| la.24 iunic.(cu sase luni inainte de Nasterea Domnului, voi ae 5S ee cu bazi biblic& (vezi Luca 1, 5-80), atestatd in secolele IV-V", a fost instituitd, dupé unii, spre-a-inlocui unele vechi sirbatori pagine, cu caracter agricol sau naturist, din epoca solstiiului, de vara (22-23 iunie)". In popor se numeste Drdaica.sau Sanziene ‘Postul Craciunulyi, Bucuresti, 1914; C, Rédulesen-Codin ‘iD. Mihalache, Sarbdtorile poporul p. 86-88, 12, Vezi T. Pamfile, op.cit, p. 157 5.4 13. Vezi Constit. Apostolice (VIN, 33; ,Ziua lui Stefan, intdiul marti sia celoralisfinfi marti, care au tint: mult la Hristos ca la viafa lor, s8 0 sefbeze (tobii)". Vezi: $i Cuv de laude la Sf. Stefan, de Asterie, Episcopal Amasiei (sec. IV-V), tn Omilit'$1 predici, trad, de pr D. Feciory, p, 221 $.u.Vezi si la 2 august, pornenirea strimutiirii moagtelor ‘sfantului, de la Lerusalim la Constantinopol, tn anul 415 (Mineiu! pe august, 2iua 2, la Sinaxar), 14, Veai pr. prof. Ene Branigte, Sfntul Vasile cel Mare in cultul crestin, in vol, (colectiv) Sféntul Vasile cel Mare, Inchinare ta 1600 de ti de 1a svarsrea sa, Bucuresti, 1980, p. 238-264 15. La Marea Bisericd din Constantinopot, o pontenire (oSvai<) a Sfantului foan BotezBtoral se ficea odinioar’ si ‘In simbita Saptimdnii Luminate (vezi A, Dmitievski, Descrierea manuscriselor liturgice pistrate in biblictecile Rastritulid ortodox [in nis.) tI (Tunnel), Kiev, 1895, p. 176). . 16. Agezati de mitropolitul oan al Evhaitelor care a intocmnit si stejbazilei, pe timp impale’ bizantin Alexie T Comnenul (1086), in urma unei discutiivite tntre credinciosii din Constantinopol, care se intrebau care dintre cei trei stint ierathi este mai mare gi vrednic de mai mult cistire, Mai vechi sunt pomenirile individuale ale acestortret sfingi: 1 ianuatie (SF. Vasile) 13 noiembrie (Sf. loan Gurk de Aut), 25 fanuarie (Sf. Grigori Teologal) 5127 ianvatie (Aducerea ‘motstelor SE. Toan, dela Comana fa Constantinopo, in bisetica Sfinjt Apostol, la nul 440 sau 442, stbtoare adoptath $d apuseni). Vezi mai pe larg studio! nostra Sf Trl lerarki in cultulerestin, tn B.O.R., 1958, 1-2 spt. prof Gh. Moisescu, Sfnf Trei lerarki in Biserica Roméneascd, in Ortodoxia, 1960, i. 1, p. 3-33. . 17, Despre rtuile, credinfle gi datnile populare legate de accasthsirbitoare, vezi S. Fl. Marian, Sarbdtorile la nl, vol. Il (Cincizecimea), Bucuresti, 1901, p. 197 g:u5 C. Ridulescu-Codin gi. Mihalichi, op. cz, p. 62 su. 18, Veei Fericitul Augustin, Sermo CCXCI, I (in Natal! Jdannis Baptista) si Sermo CXCVIE 1 (PL... XXXVI, 01.1320 sit. XXXIX, col. 2113), Comp. i dr. Alois Konrad, Johannes der Téuer Graz und Wien, 1911, p. 241.242, 19. Vittorio Lanternati, La politica culturale della Chiesa nelle ‘campagne, in rev. ,Societa", nr. 1, februarie 1955, p66.95, - 20, Terthen de origine latina, derivat de uni del exphtsia Sancta Diana (Sat-Dian) (V,Pérvan, Contibuit epigrafice {a itoria crestinismului daco-roman, Bucuresti, 1911, p: 123); dup alfii deriva de Ia Sanches (dies) Johannis, adici- , Bucuresti, 1909, ron foun‘TIMPURILE LITURGICE 183 sfrbitoare de care’se leagii multe gi frumoase obiceiuri, credinfe si datini populare, cu caracter agrar' ‘D,Sfintii Apastoli Petru si Baye), martrizaf la Roma, in timpul persecutiei Ini Nero, in anul 67, au sarbatoare comuné {a 29 iunig, care e data transferarii moastelor celor doi Sfinji Apostoli la locul nurnit ad catacumbas, de-pe Via Appia din Roma, la 258, La Roma era sérbatoritd cel pufin din vremea tui Constantin cel Mare; de aici a trecut curand (chiar in cursul secolului IV) i in Rasérit, unde este sirbitoriti cu deosebit solemnitate, mai ales din sec. VI. K) Sf Prooroc Ilie Tesviteanul, i 20 iulie (despre el, vezi 1 Regi, cap. 17-19 si IV Regi 2, 1-12). E singurul sffnt din Legea Veohe care are sarbitoare ou finere in Calendarul ortodox. In unele Tipice vechi, pomenirea lui se ficea luni, dup Duminica Tomii™. 1 Daigrea capului Sféntului Joan Botezdtorul (A émotops} 10% Tipo8pépov), 1a 29 august, Este una din sarbatorile de sfinji cu baza biblicé (despre originea ej a se vedea faptelé istoTisite Ta Matei 14, 3-12 si Marcu 6, 17-29). Sérbatoare comuna calendarului ortodox gi celui roman (catolic), ea a fost la inceput, probabil, o aniversare (¢yxodvia) - proprie cultului local palestinian - a témmosiri unei biserici din Sebasta sau Augusta (in Samaria), unde, dupa mArturia lui Busebiu gi léronim, se aflau mormintele Sfaintului Joan Botezatorul si ale Sfintilor Prooroci Blisei si Avdie%; alfi o pun in legatur§ cu sfinfirea unei biserici din Alexandria zidite de patriariul Teofil pe locul templului pagan al lui Serapis, unde i s-au transferat moastele, la 362. E amintiti de Fericitul Augustin, care nie-a Hisat doud predici la aceast sirbatoare™, Se serbeazi cu post, in orice zi a saptiménii ar cfidea, 3. Sirbitori ale sfinfilor cu date variabile - ‘SArbatorile Sfintilor au de rogulé date fixe, Sunt inst si Sfingi ale cdroy sirbatori gu datd variabila, sawschimbatoare, pent ‘ch depind de data Pastijor si.vanaza dec deci in fiecare an. Asaavem, deexemplu en aerate esxcmmnly Sf Mare Vigenic Toader sau Teodor Tiron (adick Recrutul), osiag martirizat in timpil persecutiei hii faximian (304) gi ou 0 71 de serbarc la |7 febr, este pomenit si.in.simbita din prima siptsmén’.a., Postului Pastilor, pentru o minune sivarsitS de el in tmpul prigoanei lui Julian Apostatul (vezi Sinaxarul “lei; Dispil Lede din Beanie, et ‘Dommului, inviat de El din ern 11), agitui nviere este pomenita In sdmbata sSptiméni a sasea din Postul Mare (Sémbata dinaintea Floriilor sau, “a lui Lazin), Sf Grigorie Palama, marele teolog bizantin si arhiepiscop al Tesalonicului, din ‘sec, XIV (1359), cuzi de pomenire 1a 14 noiembrie, dar cu sérp8torire-mai solemn’ in duminica 2.doya din Sf. si Marele Post, unde are slujb& dezvoltata, compusa de ucenicul su, patriarhul Filotei al ~Constantindpolalti; Sf loan Scdrarul, marele pustnic gi ascet ({ 605), autorul cunoscutei scrieri Scag. PARA Pp ) auton Cpe (neyginjelor duhovnicesti), cu zi de pomenire la 30 artic, sirbatort in ‘chip solemn in duminica a iva Sfantului Toan (la A. Cancirea, in Diy. enciclopedic ilustrat ,Cartea Roméneasc& p. 1159 giin Dic. limbiiroméne moderne, ed, de Acad. R.PR., Bucuresti, 1958, p. 776). 21. Vedi C. Ridulescu-Codin si D. Mihalache, Sarbdtorile poporutui.. Bucuresti, 1909, p. 73-74; T. Pamfile opeit, p. 19 5. 22. L. Duchesne, Origines du culte chrétien, eV, p. 284-294. Despre zilele de sirbitoaze ale Apostolilor se pomeneste inc& din see. IV, in Const. Apostolice (VIII, 33): »Zilele Apostolilor (robii) st le serbeze, cAci ei au fost ‘invafitori vosti fn Hristos si v-au invrednicit de Duhul Sfant* 23, Vedi Teodor Lectorul, Ist, bis, Il, 16; Teofan, Cronica, la anul 492 si trad. rom: de losif Gheorghian, Istoria bisericeasca de Evagrie. Prescurtare din Istoria bisericeascé de Filostorg si de Teodor Citeful, Bucuresti, 1899, p. 290; Nichifor Calls, ist. bis., XVI, 35, PG.,t. LXXXV, col, 189-1925 t. CVIM, col. 342 B sit. CXLVM, col. 192. "04, Vezi A. Dmitrievski, cmtxd, vol. 1, p. 177. in unele piri ale Bisericii noastre, aceast& sarbitoare finea mai ‘naintetreizite (vezi Elie Miron Cristea, Chestiunea unui nou sinod ecumenic al Bisericilor ortodoxe résaritene, Bucuresti, 1920, p. 3). 25. Ieronim, Epist, c. VIIL, 13 (Viaja Sfntei Paula), PL.,t. XML, col. 889, n. 703: y[bi siti sunt Blisaeus et Abdias ‘prophetae, et (quo major intern natos mulierum non fuit) Yoannes Baptista". Comp. si A. Baumstack, Litugie comparée, Tile éd,, p. 202 gi dr. Alois Konrad, op. cit, p. 244-245, 227 §.u 26. Sermones 307 si 308 (PLL. t. XXXVID. ase484 LITURGICA GENERALA ita ¢Postulvi Mare, pera inserindtatea operei salen aceastl period a anulul bisericese, consacrata eaae lor duhovnicesti; Cuvioasa Maria Reipteanca {+ 522), cu zi de pomenire la 1 aprile §1 cu Sibitorire solemn in dumninies cincea din Postul Mare, ca pila si mevtel de Pociintds Sf Apostol Toma (duminica 1 dupa Pasti)” ¢.2.. . Totsirbitori ale sfingilor eu date variable sunt gi Duminicile Snir Parinj si ale Sfingitor Siramosi, si anume: i Duaninica color 318 Stat Pain adurat la Sino eamenicNicees, 325), cae sun sirbtorfi (ncepand din sec, IX) in duminica a saptea dupé Pasti (duminica dinaintea Rusaliilor), b) Duminiea celor 630 Sfnti Paring! adunayi ‘ean (Calcedon, ootomibrie- noiembrie } care cade intre 13-19 iulie; sarbitoarea a fost introdusd, inci de la 518, de patriarhul ‘ecumenie oan al Il-lea, iar stajba ei, intocmita de patriarhul Filotel al Constantinopolului din sec. XIV, easezata in Minciul pe tlie, dupa cea din ziua de 167, . ©) Duminica celor 363 Sfnti Paint dunat a al saptelea Sinod Ecumenic (Niceza, 787) coincide ‘eu duminica a2i-a dupa Rusalii, care cade in Prima duminica dupa 11 octombrie, data finerii Sinodului (variaz& intre 11-17 octombrie); sirbatoarea dateaza din secolele VIIL-1X, iat slujba ei se giseste in Mineiul pe octombrie, dupa slujba sfinfilor din ziua de 1, od) Duminica Sfingil Gmosi.e sirbatoarea comung a tuturor Sfintilor (patriarhilor, dreptilor si Proorocflor) din Legea Veche, care se prizmuieste in prima duminica dup4 11 decembrie, ©) Duminica dinaintea ‘Nasterii Domnuhii, a Sfingilor Parinti (dutninica ultima dinaintea Nasterii Domnului, care cade intre 18. ie), ) Duminica Paringi dteup ai Doranulul nostru lisus Hristos (Sf, Fecioat’, Josif logodnicul si Davi ul, l-care se adaugs si lacov, fatele Dommuluiy ese prima duminicd dy up Nasterea Domimulni (poate clea intre 26-31 decembrie)*. eine Recsea am putea adiuga Qumtnica Tutwor Smiter (dumipica | dup Rusali, 6 sBsbatoare Commun’ a tuturor Sfintlor ale c&tror nume gi urme sa pierdut, ea uitat at Teinregistrate gi Fin Anat: Aceasti sirbitoae se pare f a fst introdust mai tnt la Antiohia, prin veacul IV" poi itt Apts la anu! 608; ac se srbitorea mai inti la 13 mai, apo (prin seoolele VINI-LX) a fost mutat la 1 htoiembrie, data Ia eare sé sérbstoreste pénd azi (Festi Omnium Sanctorum, Toussaint, Alletheiligenfest, Ognissanti), La nestorieni persan in itu milanez, arcastt sarbatoare era fixatd in pritna vineri dupa Epifanie!, 4, Alte forme de cinstire a sfinfilor in cultul ortodox {n afart de strbitorle institute in amintrea gi spre cinstirea sfinfilor, in pietatea ortodox’ mai exist gi alte mumeroase gi variate forme de exprimarea cultului sfintilor, despre care ain amintit deja tn treactt pant acum gi care sunt, in general, aceleagi cu cele entmaente urma, la cultul Maicii Domnului. Le amintim pe scurt: 27, Pomenites Sfintulu Tome & legatd in aceasts zi de evenimintul respect 74-29); pomenirea hui deosebitd se face la 6 octombrie, 28. fn Evanghelie, Apostol si calendarele Disericesti de perete, duminica aceasta ¢ tretuitd cfind ca a Paringilor de ta sitoadete LIV ccunienice, cand ca a Plrinjlr dela sinoad.te LVI Scumenice, cétid co 9 PAintlor de la Sinodw! VI ic. lin viafa Méntuitorului (ye2i Joan 20, 20. Despre sibitorile sinoadelo, vi: S,Salville, Late dy Concile de Mie les, fe des Coniciles dans le rite ‘byzantin, tn ex. E.O., XXIV (1925), p, 448-470 gi Virgil Maxims De fees oncilioram oecumenicorsen in Beelesia Bysantina, Romae, 1942. Fr ve mtelici tl corespundestbttoarea Snel Famili, care eserbeak tn prima duis dupa Epifanie. 31, Vezi Sf Torn Gutt de Aus, Pedic la of Sin! Mert, BG, t Le col, 05-712, : 32. Vezi DIC, t XIV, col, 9295 D.A.CL, t. Veal. 1418-1419, V, Beaujean, La Toussaint son évalution progres: vier Inev. es Questions ltugiqus et parisiales” (Belgia), an, XVI (1931) he 5, p. 7395244,TIMPURILE LITURGICE 185 a) Cinstirea moastelor, sau.rdimésitelor.trupesti ale.sfintilor {una dintre cele mai vechi forme ale expriméri cultului martirilor)®. Sfinfi ale cdror moaste se pastreaz pind astizi au devenit, cu timpul, patroni, hramuri sau ocrotitori ai bisericilor si ai regiunilor unde li se pastreazi moastele si unde ei se bucura de o cinstire deosebits, mai accentuat& decat in alte parti. Aga, de exemplu, Sf Dimitrie (ale clrui sfinte moaste se pastreazi de multa vreme la Tesalonic) este Sfaintul-Patron al Biscricii Greciei; Sféntul loan cel Nou de la Suceava si Sf. Parascheva, ale c&or sfinte moaste se pistreazi la Suceava gi la lagi, sunt patronii Moldovei s.a.m.d. }) Zidirea.de.bisericiinchinate pomenirii si cinstiriidensebite-a ynor sfint sau puneres unor-hisevici malschiso deosebita lor oorotire (hram). Acestea incep cu bisericufele (paraclisele) modeste zidite dipra mormintelor sau ling’ locurile de inmorméntare ale sfinfilor mucenici (martyria), in jurul clrora s-a dezvoltat la inceput cultul martirilor (vezi despre ele la cap. Locasuri secundare [auxiliare] de cult). De aici s-a rispAndit mai tarziu obiceiul de a se pune mai toate bisericile nou zidite sub ocrotires deosebit’, patronajul sau hramul unuia sau mai multor sfinfi, cérora ele sunt inchinate (consacrate sau dedicate) si ale clror nume le poarti (biserica Sf: Joan Botezdtorul, biserica Sf. Gheorghe, biserica Sf Dumitru etc.) ©) Pelerinajele la marmintele martivilor vestiti sau Je locurile (bisericile, martyriile) unde lise, plstreazi sfintele moaste sau care sunt legate, de viata si gotivilatea Jor. Astfel de centre au fost in Vechine, de exemplu, vestitele biserici ale Sfinfilor: loan Evanghelistul (la Efes), Simion Stalpnicul (léngii Antiohia), Marele Mucenic Mina (in Egipt), Dimitrie (la Tesalonic), Sf. Apostol Toma (la Edessa) a, iar la noi atrag muljimi de pelerini moastele diferitilor sfinfi pastrate in fard (despre cate va fi vorba in capitolul urmator). 4) De un cult deosebit s-au bucurat acei sfinfi care, in trecut, erau adoptati si cinstifica hramuri, patroni sau ocrotitori ai anumitor bresle, asociatii profesionale sau corporatii mestegugiresti, Aga, de exemply, Sf Nicolae.é1a patsonul calatorilor. si indeosebi.al marinarilor, corabierilor si pesearilor:, ‘Sfingii Haralambie si, Pantelimon equ natronii,medicilor.si,spitstilor (farmacistilor); Sf. Trifon, i tronul gradinarilor.al.florarilos si zarzavagllor §.2.Mdu., Zugravires chipuril lor a foptelon shatter Re ereli bisericilor.si pe icoane sisinstirea acestora., (vezi mai departe, la cap. Piciura | "isericeasca). ) Adoptarea numelor sfintilor. ca.nume de botez ale crestinilor este ined o,formi.de.cinstire. a, sfinfilor pentru ca prin aceasta ne aducem totdeauna aminte de ci, cinstindu-i 1 uandu-i ca modele, “Pilde sau indemnuri de viefuire crestineasc’ adevarati, precum si ca patroni sau ocrotitori personali ai fiecruia dintre noi. Asa se si explica, indeosebi la romani, frecvenfa_ snumelor de botez luate de la sfintii cei mai populati in pietatea crestina (Lon si loana, Marin si Maria, Gheorghe, Dimitrie, Nicolae, Petre, Constantin, Paraschiva, Elena $.a.m.d.)*. 733, Bibliografie principal&: J. Martigny, Dict. des antiqultéschrétiennes, ed. Il, p. 692-695; P, Séiourné,Reliques, D-TC., XIN, 2312-2376; A. Grobar, Martyrium, Recherches sur le culte des reliques et art chrétien antique, vol. ll, Paris, 1946; Fr Pfister, Der Religuienkult im Altertum, Giessen, 1911; P. Lefevre, Courte histoire des reliques, Paris, 1932: P, Rezus, Aghiologia ortodoxa, Caranscbes, 1940, p. 302-331, 434, Vedi la Melchisedec, Ordforiu, Bucuresti, 1869, p. 63 $.u., cdteva bisérieimoriumenteistorice mat importante, cox hramurile diferitilor fini, la noi in fad. '35. Bibliografie H, Leclercq, Pélerinages, in D.A.C.L, t. XIV, col 65-176; E. Baumann, Histoire des pélerinages de la chrétienté, Pati, 1941. '36.A. Andres, Unsere Namenspatrone, Freiburg, 1916; V. Krug, Unsere Namenspatrane, Bamiberg, 1929; N.lorga, ‘Numele de boter a romani, Bucuresti, 1934; prof. Maria C. Marinescu-Himu, Observafluntprivind onomastica romdnd, {n rev. -Ausonia (Bucuresti), an. IH, nr. 3-5 (1943), p. 72 ga; N. Constantinescu, Dictionar onomastic roménesc, Bucuresti, 1963, p. IV, X s.,, XVII 5.13 Chr. loneseu, Micd enciclopedie onomasticd, Bucuresti, 1975; 1, Patt, Onomastica roméneasca, Bucuresti, 1980. ad186 LITURGICA GENERALA, BIBLIOGRAFIE PRINCIPALA (lucri necitate in note) a) Principalele colectii aghiogtice si surse de Informatie asupra vietii si cultului ‘sfintilor: Acta Sanctorum... céllegt,digessit, otis illustravit Joannes Bollandus,theologus, Societatis Jesu... Bd, novissima, ‘curante Joanne Carnéndet. 67 vol. in folio, Paris-Bruxelles, 1863-1995, Bibliotheca hoglographicagraeca (edit. de clued Bolland}, Ed 1, Bruxelles, 1909: Ed I, in 3 vol. (tip, de ‘cla, sub re, Fe. alkin},Bruteles, 1957 (Subsidiahagiographica,n' Ay Bibliotheca hogiographica latina (cd, de acini), Bruxelles, 189, appt 1911 (C4. 11, Bruxelles, 1949 s.. Biblatheca hogiografica orientalis bollandtana, Brixelles, 1909 Bibliotheca Sanctorum, publicatt de Instituny] Pepa loan XXIII, Roma, 1961 §.u.. (vol. X in. 1968), " Minciele ortodoxe (i gtec. si roa, diverse edi) . St Dimive al Rostovuli, Hee sinior, trad. din ms, de Stefan ferodacon, 10 vol Gunite noy-aug), M-rea Neamt, 1811-1815. . tte singtor.., Bucuresti, 1835-1836 (12-vol.) [3 ‘rales adeedadunare in, scurt cin Vaile nor 4 vo, Nema 1854-1855 [4]. Vetile fir.» iptite de wa piosoxétin, vol, 1X, Bucuresti, 1901-1906 Heft sfinilor prelucrate (dupt rad. din 1835) de Al. Lascarov Moldovanu, Bucuresti, 1983 - 1942 (7 vol) [5 Tank gt Ghersim, Dicslonar aghiografc cuprinzind pe seurt vee sino, Buceret 1898 19. Hollweck, E.G.,.A biographical Dictionary of the Sains, London, 1924, res de saint et de benhcireux selon ont Calendrier ave scohque des fetes, commencd par RP. Batidot: Soaempan ouch (Primele-s vol), continue pales Pazesbénedting de abbuye Sate Nae de Patis, 12 vol, Pats, 1938-1956, f : fi Sinecaristl Ravadsosrstis)celae 12 lun ale anuiai (mn gre.) sexsi praca veshe de Mavtichie, diatoms! Mari Biseriistraduis a doua oar de (St) Nicidim Aghiorinl, ed. -a,2 vol. Atena, fs : ‘SE Nicodim Aghioritul, Neon ekloghion, cuprinzind viele liferitilor sing qlesi (in grec.), ed III-a, Atens, 1974, by) Studi diverse despre culttt sfintilor: Niileacu: pr 1, Clasletatea cepa cull sien BOR, 1904. 185 < 153 ‘dem, Cultal eartirior ie Biverica primar’, tm HOR. 1924, o'666-670. Reauy, P, Aghiologta ortodoxd, Caransebes, 1940, . Pplehtyes H, Sanctus. Esai sur le cute des sats dane ¥antiuit, Bruxelles, 1927 (Subidia hagiographica, 17), Bias, {4s origines du culte des marys ed, I, Broxelas, 1933 (Sub, hasiographies 20) pits P, Die iftige der Heilgervehrerang nach den romischenInehrfen und btverken, Miinchen, 1913. is, A. Moxgte si morminte dle martiri in primele trei secole (in gree,), Atena, 1955, ieotghetsehi, A. Rllien der Helier he htuglche und etische Bedeuting inter, stim der Orihodoxie, 1962, Heft 4/5, p. 51458, Halk, Fy Saints moines d’Ortens, London, 1973 (Cl, ,Studies, val. 17) Tem, Légendes grecques des ,artyresromaines”, Braxelles, 1973 (Subsidia hagiographica, 55), Iden, Martyres grees He - Ville siécles (22 études), London, 1974, Leclerea, H., Marty, in D.A.CLL, t. X, part. Il (1932), eol, 2359-2512, . sa artyres des premiers chrétens. Introduction, texte, traduction (en gree ragderm), notes par P. Chrstou, Thessalonic, 1978. Lav En Antich,G. (prot), Die Anfnge des Heilientults tn cer chrisiichen Kirche, ‘Tubingen, 1904 (retip, 1965), : Orseli, Ricerche, 12). Peterson, E, Frantz, A.. si lndelicato,$, Martiroe martie, tn Enciclopedia cattotiea*, VIN (1982), col. 233-244, Rordort, W. dic origines du culte des martyrs, It, 46 (1972), p. 315-331, Saxer, V., Moris, martyrs; religues.en Afrique cchvétlenne aux premiers sidcles, Les témoignages de Tertullien, Coprien et Augustin dla lumiére de l'archéologie aftccine, Pats, 1980 (Call, oThéologie historique, nz 55), Sejaurné, P, Sains (Culte des), in D.T.C,, XIV (1939), 870.978, Setgulis, Vy Cinsiea acondad sinyilor tn Biserlea Ondoxd Gi tse), Larissa, 1974, Strathmann, Hy; Méptug, in ,Theologisches Werterbuch zim Neuen Testanient’, wd. @, 4776526, : iar Trombelli, LC, De culty Sanctorum; 2 vol, Bologna, 1740-1743, Ma L'idea ei clio del santo patronocittadlvo neta leterctura latina crstana, Bologna, 1965 (Studiey TIMPURILE LITURGICE, 187 «Studi cotestit de foletor, in leghturd eu shrbitorile sfinglor Ia roméi: Marian, & Fl. Sarbétorile la romani, vol TH (Cincizecimea), Bucuresti, 1901. Pamfile, b, Sirbatorile de foamné si Postal Craciunuli, Bucuresti, 1914- 4 Raduleccu-Codin, C. si Mihalache, D., Sdrbdiorlle poporull., Bucwress, 1909. NOTELE EDITURIL 1. Athid, prof. ds, loan N. Floca, Canoanele Biserctt Ortdaxe,Sibiv, 1993p 260. 2. Ibidem, p. 204. 5. Reeditate de Episcopia Romanului si Husilor, intze 1991-1998. 4, Proloagele s-au reeditat de Mitropolia Olteniei, Craiova, 1991. 5, Reeditare, Ed, Artemis, Bucuresti, 1992. 6, Reeditare, Ed. Mandstirea Portrija, Oradea, 1998.CAPITOLUL XUL 7 NEOMARTIRM SI SFINTIL NATIONALI ATDIFERITELOR BISERICI ORTODOXE. SFINTII ROMANI. SFINTI CU MOASTE LA NOI iN TARA <1. Neomartirii si sfinfii nafionali ai diferitelor Biserici Ortodoxe (Credinfa in Hristos $i Botezul crestin unese intr-o mare familie, a Bisericii, tate neaniurile, toate Stiri sociale i toate virstele: , Nu mai este iudeu, nici elin, nu mai este nici rob, nici liber, ma mai este parte birbiteasca si parte femeiascd, pentru cd voi toi una sunteti, in Hristos Tisus”, splnea St Apostol Pavel (Gal. 3, 28); iar Sf. Apostol Petri adSuga; , fn flecare neam, cel ce se teme de Dunnezen fiface dreptate este placut Lui" (Fapte 10, 35).De asemenea, intr-una din rigiciunile Liturghiei Sintalut Vasile cel Mare, Dumnezeu este invocat si liudat ca: ,Cel ce ficut minuni prin sft Sai, care bine Lauplicut Lui, din lecare neam". $i, intr-adevar, mai toate popoarele crestine din anichitate au aver sian sfinfii lor, incepfind cu, romanii care au dat cel mai mare contingent de sfinfi din Calendarul ortodox, continuand eu stint, daco-geti,egipteni, peri, armenii, gruzini (vii, celto- gall alte ‘eamuri, care forma imensul conglomeratetnc al Imperiului Roman din secolele L-IV ale ereicrestine, Pe tetitoriul c&ruia a apérut si s-a réspAndit Crestinismul, Dup& crestinarea slavilor (sec. IX s.u.) si dupa despasfirea Biserici de Apus de trunchiul Bisericii Ecumenice (1054), atit greci, cat gi toate popoarele slave ortodoxe au continuat sii imbogateasci lista sfinfilor din epoca de ecumenicitate a Biserci (care sunt insti n toatd Ortodoxia), prin canonizarea ‘unor sfinfinafionali, al céror cult a rimas limitat numai la teritoriul Bisericilor respective sau numai la parti din ele, Astfel, lapopoarele ortodoxe.din Baleanj au fost inscrisi in cal at, in primul rind, Sfinyi misionari, ora se.datoregts crestinarea poposrelor slave: Sfinii Chil si, Metadie (cinsti la toate popoarele “ortodoxe slave) atacenalar Ae © ‘orazd, Clement de Ohrida, SayasiAnghelar (cinstiti mai ales Ja bulgari gi Ia sarbi), eneazul Vladimir si cneaghina Olga, erestinitori rusilor, regele Boris ta bulgeri (mal se Sead st oneaghing Olea, seers Acestoragau-urmat-maii-orgenizatri si. reprezentantai Bisericilor ortodoxe autocefale din -Balgani, erarhi, cdlughri si cirturari ves ca $f Simeon (fostul jar Stefan Nemania) ¢ arhiepiscopul Sava la strbit, 9f Joan Rilskt patviarhul Effimie.al Térnovel, Cuviosul Paisie de Hilandar (sec. XVII) 8 episcopul Soffonie Vraceanski (t 1813, in Bucuresti) Ia Bulgar, eslugiral Nigadime{t 1406) ln romfni 5... Colma mare pumas. de. finf.national J-2u dt ns neomartriy adic8 mt pitimit pentru credinfa for din partea mahomedaniloy, in timpul dominafieiturcesti in B }. Liturghier, Bucuresti, 1956, p. 215-216, 2. Vel dr. M. Sesan,Cultul snr national Bisrica Ortodoxd Séirba, Cemisi 135; Milogevici Desosk, Die Heligen Serbien, Belgrad, 1968; azim, usin Popovic, Haga Silor Sava gi Simeon citort Mander Chianti, ites eliminator sdrblor Qn gee), Atna, 1975, Sveti Sava, Belgrd, 1977 (volum Inchinatanverie) a 700 de ct de la nasterea Sflntuui Sava Nemanjia, 1275-1975). 2, Ultimi doi canoniai de SinodulBisricii Bulgar in 1964, cu zie de pomenire, prim 1 19 fue, celia fe 11 martie IMP, 1965,nr. 4, p. 4-5). “ Come. studal nostra, Uitte si varietate fm eultul luge al Biserctorortodaxe autocefae, in $.T, 1955, ar. 7-8, p. 429-431.TIMPURILE LITURGICE 189 XIV-XEX) si care sunt numerosi, mai ales la greci!,Calendarele si Mineiele grecesti pistreaza numele 4'vreo 126 de_astfel de martini cunoscufi, de origine greack (trecufi si in.Sinaxarele din Mineicle roménésfi) ca, de exemplu; Joan din Tanina (Epir), ucis de furci la Constantinopol, in see. XV, episcopul ‘Sexafin.al Fanarulvi (t 4 decembrie 1601), patriarhul Grigare Lal Constantinopolului, ucis de turciin “iva de Pasti a anului 1821 si canonizat in 1921 5.2. Dat i celelalte popoare ortodoxe din Balcani, ca si popoarele nord-slave si-au dat contributia lor de singe Pana Sone Ceatne orcas, prin neomartt, ca Sf, Gheorghe ce! Téndr (Now) al Sofei i Nicolae al Sofie (ambii din secolele XV-XVD, * Omufrie ¢.a., ia bulgari, marele:deSpot Lazar af sfrbilog (15 iunie), Joan Valahul, la romani, Antonie, Joan si Eustafie din Vilna (secolele XIV-XV), la lituanieni* $.a. ‘Snrplus; Oriodoxia romaneasca a dat, in secolele XVII-XVII, un insemnat contingent de neomartiri si marturisitori de origine ardcleand, care au suferit siau piert apirindu-i credinfa strimogeasca, venerabile victime ale zelului prozelitist calvin si catolic, inarmat cu sabia stipfnitorilor politici ai Ardealului din acea vreme’ (vezi mai departs la ‘Sfingii romani) 9 Popoarele ortodoxe din Balcani au adtuget Ia neomartiri lor din epoca dominatieiturcesti si ciiva sfinfiierath, teotogi si pustnici atonfi de seam, care an ilustrat istoria lor nafional8, bisericeascd si cultural, in secolele XIV-XIX, ca: Marcu Eugenic, mitropolitul Efesului (temutul polemist antilatin dinsee. XIV), Sf Grigorie Palama, ilustrul teolog si mitropolit al Tesalonicului din sec. XIV (f 1359), ¥F. Nicodim Aghiortul, marele pustnic $i clrturar atonit (t 14 julie 1809), canonizat de curdnd (in 1955) de cAtte Patriarhia Ecumenicat, eremitii sirbi Petru si loanichie (secolele XIV-XV) 5.2 Cultul sfinflor national sa accentuat gis-a dezvoltat concomitent cu sporirea numrului Bisericilor autocefale constituite in sénul Ortodoxiei, mai ales din see. XVI pnd in prezent. Biserica Ortodoxt, Rus& se pare cA define intdietatea in ceea ce priveste numrul sfinjlot autobtoni canonizati de ea. fntr-adevar, pe lang& cei pomenifi mai inainte, Biserica Ortodoxa Rusd a canonizat numeroase porsonalitifi care au strlucit in istoria politic religioasé si culturalé a vechii Rusii si care se bucurt Bstézi den cult fe general, fie local, in aceasta Biserict. De aceasta cinste s-au invrednict, de exemplu: roi nafionali si mari conducitori de osti, precum cneazul Alexandru Nevski (t 1263) si farul Dimitrie 4G Moscovei (+ 1591); ierarhi venerabili, ca mitropolifi Petru yi Alexie ai Moscovei (sec. XIV) si episcopul Dimitrie al Rostovului (+ 1709); pustnci,cAlugiri si cuvios ust in istoria spirtualiti ruse, ca Sf Antonie de la lavra Pecerska din Kiev (+ 1063), Sf Serghie de Radonej f 1392), Cuviosul Serafim de la Sarov (+ 1883, canonizat in 1903) 5.2. 2, Sfinfi daco-romani si sfingi roméni mai vechi Nuniai Biserica Oriodoxd Romana nu inscrisese pani-acum cdtva timp; n-calendaral si cultul ei, nici un sfint de origine romaneascl. Organizindu-se sub directs dependent a Patriathiei Ecumenice 5 We St Nicodin hghiorl, NZBv Mapropohsyov, Venta, 1799 (ed I, Atena, 1856) si Hrs, Papadopalos, ‘Oh Neowdpropes, Atena, 1922 (ed, nowt, 1974, cu tilul Neomartiri si poporal. subjugat (in grec.). Cp. si. Salaville, ‘Pour un repertoire des néosants de Ilse Orientale, in rev. ,Byzantion", XX, 1950, p. 223-2375 athim. Christ Stavropulos, Neomartiri gi revolufa greacd (in rec.) Aten, 1971; 1s. Anatasi, Un sout studi despre ncomartri (a ‘grec.), in Amuarul stintific al Facultitit de Teologie a Universitit din Tesalonic", vol. XVI, Apend, 9, 1971, p. 7-62. 6, Predistay (egumenul Minstri Sf. Duh din Vilna), Sjini de fa Vilna, in JM.P. 1966, ne. 12. 7, Veri mai ales prof, Silviu Drago, Istoria desrobirireligioase a roménilor din Ardeal in sec. XVIII (2 vol.) Sibiu, 1920, 1930 gi prof. N. Mladin, Martirii Ortodaxiei (conf), Sibiu, 1945. ', Despre acesta vee! mai ales D. Economids, Nicodim Aghioritul, ix BOR. 1941 sl C. Papoulidis, Nicodéme PHagiorite in rev. Qeonoyc. (Atena),t. 37 (1966), p. 294-390 gi $76-590. Pentru sfngi rsi, vezi mai ales: E, Glubinsk, fori canonizirit sfinilor in Biserica Rusa Gin rus.) Moscova, 1903; N. Popescu-Prahova, op. lt; Minologhial adevdrat al twrorsfingilor rus. Gin rus), Moscava, 1903; pr. P Gnedici, Sf care s-au giorifica pe pidintul Rusiei (irs. .M.P, 1954, nt. 6; J. Danza, Les saints de I Elise vrase, in vol. Russe et Chretien, Paris, 1937; G.'Th. Spassky, Creaialiurgicd rust dps Mineielecontemporane (in tus), Paris (YM.CA), 1951; PG. Fedotov, Sfinjt Resid Veoh! (In rus), Paris, 1931; Mome E. Behr-Sige, Budes a 'Hagiographie russe, in Ie, 1935, nt. 3 516, 1936, ne. 1 $13 1].199. LITURGICA GENERALA din Constantinopol, ca a primit in cultulei Sinaxaeul si Calendarul (lista sfintlor) din Biserica ereceasca, Tncate-se.afli nu numai.sfinti din epoca anterioard despistirii Bigericilor, care sul cinstiti in loath, Ortodoxia, oi gi sfinfi nationali si neomartiii greci introdusi treptat in sinaxarele grecesti, dup Marca, Schism sf chiar o parte din cei bulgari, sArbi si musi, Oare si nu fi existat, printre roméni, personalitati religioase cu viat% imbundtafita si cu suficiente merite duhovnicesti, care s justifice cinstirea lor ca sfin{i? Fara indoiala ci au existat, aga cum au existat si la celelalte popoare ortodoxe, amintite mai {nainte, unii dintre ei fiind chiar cinstifi de fapt in popor in locurile pe unde au trait si au activat. Numai 4, dintr-un exagerat spirit de modestic, de discrefie si de subapreciere a tot ceea ce este al nostru, conducerea Bisericii roménesti din trecut n-a cutezat ori a tot aménat s& canonizeze oficial pe vreuna dintre personalitifile ei religioase indreptatite la aceast& cinstire, 2) Astfel, in enoca persecutilor.religioase din primele patru secole ale erei noastré, cregtinismy! sundtean adat.asumedenic de myartcisi sfintidinte. strimosii nostri daco-romani din Tracia, Moesia, i Dacia Traian, dintre care uni sunt inc& si azi pomenifi in sinaxarele ortodoxe; amintim, de exemplu, i Dashis Tasos) " si Emilian Mérturisitarul? de la Durostorum (Silistra de azi), Chiril din Axiopolis (Cernavoda de azi), preatul Mantanus.cu sotia sa, Maxina,.dit Singidunum (Belgradul, ic azi)”, episcopul-misionar Nichita de Remesiana, mucenicii Nichita.Romanul sau Gotu", Saya a episcopii.Bretanian.(Vetranion) din sec. 1V si Zeotim.ai Tomisului (Constantei de azi, + 20 iulie dup 403)'*, cei patra mucenici descoperiti de curdnd la Niculitel (Filippos, Attalos, Kamasis si Zoticos)" s.a, »b) Trecdind apoi la epoca de duipi organizarea firilor si a mitropoliilor romanesti (sec, XIV.5.u.), documentele vorbese despre sfinti ca: Leontie de la Réidéufi, ficitor de minuni, al Aral trap zicea nestricat(Itreg) in Episcopia de la Rdiuti, pe la inceputul secolului XVII, sau Vasile flcdtorul de minuni, de la Manistirea Moldovita (secolele XV-XVD), despre care amintesc unele série siraine!® 10. Despre ei, in general, vezi: H, Delahaye, Saints de Thrace et de Mésie, in ,Analecta Bollandiena, , XXX (1912); Jacques Zeiller, Les origines chrétiennes dans les provinces danubiennes de I'Empire Romain, Paris, 1918; , D. Petrescu, Martirii Cruci din ambele Daci, Bucuresti, 1856; pr. dt. S. Rli, Martiricrestin’ in farile daco-romane, in vol. ~Omagiu LPS. dr, Nicolae Balan’, Sibiu, 1940, p. 699-709 (retip. in storia vie bisericestia roméinilor, vol. 1, Cernbui, 1942, p. 75 5:1); pr. prof. M. Pécuraru,Istoria Biserici Ortodoxe Romine, vol. 1, Bucuresti, 1980, p. 74 5; pr. prof Ene Braniste, Marti si sfingi pe pamdntul Dobrogel de a, ta vol, yDe la Dunire la Mare" (Ed. Athiep. Tomisului Duntrii de Jos), Galati, 1977, p. 34-62 (cu bibliograie la zi) (2) 11, Martir in persecutia lui Diocletian (f 303), pomenit la 20 nofembrie. Despre el in afar de lucrrile citate in nota precedent, vez: Mincinl pe noiembrie, la Sinaxaral din Utena ile de 20; textul grecesc a actului martiric,in Ausgendihlte ‘Martyrerakten, herausgegeben von Dr. R, Kaiopff, I. Aufl, siéugearbeitet von Dr. G. Krige,t. Ill, Tubingen, 1929, P.91-95; trad. rom. de T.M. Popescu, Martiriul Sféntului Dastus, fa vol. ,Prinos Patrachului Nicodim", Bucuresti, 1946, P. 224-230; alta, de pr. prof. Ene Branigte, Martricrestiné la Dundie in timpul persecusilor. Martiriul Sfantului Dastus, in ,Almanahul Parohiei Ortodoxe Romie din Viena pe antl 1976%,p. 85-95, Comp. gi dr. Gherasim Tims, Dicflonarul aghiografic, Bucuresti, 1898, p. 200; H. Leclereq, Dasius, in D.A.CL,, IV, 273-283. 12. Martir in persecutia fui llian Apostatul(F 362), pomenit in Mineiu pe iulie, zva 18, la Sinaxar (in Sinaxarul din Ceaslovul de Bucuresti, 1945, e trecut la 8 ianuarie). Despre cl, vezi mai ales diac. 1. Pulpea (Rémureanu), Sf Macenic Emilian din Durostor, Bucuresti, 1944 (extras din B.O.R). 13. Mucenici tn persecutia lui Diocleyian si Maximian (f 304), pomenifi la 26 marti, Vezi pr. Nic. M. Popesci, Viata Sfantulut Montamus, presviteral din Singidunum, in B.OR., 1934, nz. 3-4, p. 145-147 (etip. in vol. Preof de mir ‘adormiti fa Domnul, Bucuresti, 1942, p. 6-10, ou lista izvoarelor la sfrgit). 14. Marts in persecutia lui Athanaric (f 372 sau 414), pomenit tn sinaxaral din Minei, ta 15 septerabrie, 15. fnecat in réul Buzdu (+ 372), pomenit in Sinaxarulzilei de 18 aprilie. Despre el, vezi mai ales pr. prof. Gh. Sibiescu, Sféintul Sava Gotul. La 1600 de ani de la mucenicia sa, tn G.B., 1972, 3-4, p. 335-388 (cu bogatt bibliografie la 2i). 16, Trecut in dipticele Bisericii din Roma, ca sfant cinstt gi de barbari, side necredinciogi, pentru minunile lui. Vezi Pt prof. Ene Braniste, Martiri si sfinji pe paméntul Dobrogel.., p. 51-52. 17. dbidem, p. 45-46 [3]. 18. Vedi dr. Liviu Stan, Sfinii romani, Sibiu, 1945, p. 14-20 gi 45-47.TIMPURILE LITURGICE 11 cronici, in cAntecele populare si in amintirea credinciosilor din preajma locurilor pe unde au trait unii din marii ndstri pustnici, se pastreaz4 amintirea. unor sfinti caloan egumenat, de Ja Priston (gin Silvas, see. XVD), sau Danii! Sihastrul, contemporanul lui §tefan cel Mare, ingropat in Manistirea Voronet, Lunde ise pstréaz& pind astizi momméntul’. Mitropolitul Dosoftei al Moldovei (see. XVI) enumer in, fara de cei de mai sus, o seamA de sfingi roméni, cinstitiin vremea lui, cq Rafail de lg Agapia, ale cirui sfinte moaste le-a strutat, precum 5i cafiva célugiri moldoveni cu viat4 imbundtatita, pe care i-a apucat in zilele lui, ca pirintele Chiriac de la Bisericani, un alt Chiriac de Ja Tazliu, Epifanie,de la Voronet, Partenie de lar Agapi ‘athiepiscopul cel stint gi minunat", loan de la Résca, Inocentie de la Pobrata, “WEustatie™. Se mai pastreazi, de asemenea, in popor sau in “manéstirile prin care au trait, amintirea sfintului Tosif de la Bisericani, a maicii Teodora de Ja Sihla. (see, XVIN), de care pomeneste 51 stziitoral C. Hogas in insemnarile sale de eAltorii prin Munfii Neamfului, cuviosului Antonie din Valcea (+ 1720), care a sihastrit intr-o pester sApatd de el insuisi tn piatrd, [ang Schitul Jezeru din preajma comunei Cheia (in parjile valcene), a cuviosului Nifon de Ja Schitul roménese Prodro=- in SE Munte sa". a ©) Be-alti coménj.cn iat fant j-au venerat popoarele vecine, care j-au cinstit ca.sfinfi inaintea. nnoastr Astfl, Ia bulgari gla Sibi ecinsit, inc& din see. XIV, Sfnta Thofana Tofana), pe numele ch ommnitorului faci Roménests, Basarab | (see. XIV) 51 mama farilor bulgari Sratimir gi Mihail Asen, care a fost cisitoriti cu farl bulgar Ivan Alexandru din Témovo (sec. XIV) $i apoi s-a c&lugarit (dupa 1352) intr-o miinistie de lng Vidin, unde s-a distins prin viaga ot pilduitoare si prin nevoinfele ei ascetice, pentru care a fost trecutaintre sfini, nu mult dup moarte™. ‘Un neomartir originar din Velahia (Tara Romaneasc&), martirizat de turci la Constantinopol (f 12 mai 1662) si anume Sfantul loan, Valahul (Roménul)...ra.cinstit. ds. mults.vreme. in, Bisetica. _areceased, dar qumele lua fost recut in sinexacul ile dg 12 mai din Minciul romfnese pe acess lund, abia din s Jul trecut®3, Necunoscut a rimas la noi $i ‘eroschimonahul moldoveanusiza, “Gr Calapodésti, dit Secotul trecut, care a cdlugérit in Moldova, Muntenia si la Athos, apoi s-a agezat in Mintstirea ruseasc& Valaam, unde a murit la 10 ianuarie 1882; numele lia fost trecut de cahagarii rusi de ta Athos ia Mineiul rusese pe ieauare, tipérit in Manstirea ruseascd Pantelimon din Athos, la 1906. ‘Agadar, precum zice arhimandritul Anastasie Baldovin, ,noi, roménii, n-am fost lipsii niciodaté de oameni cuviosi si imbundtitifi in viatd; dar n-am trambifet aceasta, pentru modestia noastrd, lisind ca singur Dumnezeu si aprecieze valoarea sfinfeniei monehilor nostri romani. 19, Ibidem, p. 29-44 gi pr. prof. P. Rezus, Fla $i faptele Sféntlui Dantil Sihastral, n 8.7. 1956, ne. 3-4, p. 221-240; C. Tureu, Dani! Sihastrul, lai, 1947. 120. Veri Dosoftei, Veilesfnilor, vo. 1, lagi, 1682, fila 152, ta ziua de 9 june (reprodus stn alte coletiulterioare de vieti de sfingi si Mineic rominesti pe decemibrie, ca sila Melchisedec, Oratoriu, Bucuresti, 1869, part. Tl, p. 47-48). 21. Despre totiacestia, vezi Liviu Stan.op.it, passin. 22'Dr Vasile Stoian Beron, Arheologiceska inegoriceska isledovania, Térnovo, 1887, p.95-126;N. Constantinescn, Curtea Domneascd din Arges, in BML, 1971, ut. 3, p19. Cp. spe. Gh. Mihoci-Iasi, 0 romned trac ine sfini in Biserica Ortodoxd Bulgard, a. in M.MLS., 1955, nr. 1-2, p. 23-24, Avem si un sfint catolc de origine romana (din ‘Ardealy. Fra Geremia da Vellachia din Ordinul Capufinilr (11623), declarat venerabil 1680 gi cinstit ned tn Talia (veai D. Neda, Sfantul nastru, i rev. ,Cultura crestina, 1940, nt. 1-2, p. 79-87), "23, Viata lui a fost ssi de un contemporan gree, cErturarul loan Carofil si eital in gee. de Nicodim Aghioriu, inNéov MapropoRépov, Venetia, 1799, p. 89-91 sitradusi in rom. Is inceputul veacului trout, tn Styloa Cuviosului Parintelui nosina Dimiirie de la Basarabow.. langd care sau adus actim i Pétimirea Sféntului Mucenic loan Roménul, Bucuresti, 1801, p. 20-21. Trecut prima dat in sinaxarlzilei de 12 mai din Minetul respecty, sip de staretul Neonil Ja Neamp, in 1845, Pentru amfnunte, vezi de. Liviu Stan, op cit, lan, 18, p. 57-69 spr. prof. Al, Ciurea, Tei sute de ant dela moartea de mucenie a Sfantului loan Valahul, in BOR., 1962, nx. 5-6, p. 493-514; pr. prof. Ene Branite, Mata si pptimirea Sfantului [oan Yalahul, in M.O., 1964, nt. 5-6, p. 436 - 440. "vA Prefafa Ia, Viaja gi nevoingele cele monahale ale Prea Cuviosului Episcop al Rémnicului- Now! Severin, D.D. Calinic" (citat dupa editia tip. de ic. D. Lungulescu, Craiova, 1930, p. 23). k : $ {192 LITURGICA GENERALA 3. Primele canonizari de sfinfi romani Abia fn vremea pastoririi patriarhului Justinian Marina (1948-1977), s-a: tras. brazda noua si in domenful cultului sfingilor din Biserica noastri. Sanctioniénd o stare de fept si rispunzand la repetatele cereri ficute in trecut de cdtre glasuri autorizate din randurile credinciogilot, ale clericilor siale teologilor nostri®, Sfintul Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane, in sedinta sa din 28 februarie 1950, facut inceputul canonizarii sfintilor de origine romaneasca, hotirdnd: a) Introducerea in intreage noastré Bisericl a cultului Sntulué ogni Valatul, smintit mai sus (ou zi de pomenire Ja 12 Jna}),.precm.si-introducerea sau recumoasterea formal& 2 cultului local al unor att al Ortodoxieiromfnestiin.Adeal sal wor ierathi roméni eu viel imbun Stic si anome Ga ‘ordinea vechimii lor), ») Sf loandeJa.Régea,icrarh moldovean din sec. XVII, cit 2i de pomenire Ja} unig, ©) Cuviosul Pétdnte lasifcel Nou dela Partos,mitropolit al Banatuli, din seo. XVII (intré 1650 1653), cu zi de pomenire ta 15 septembrie*; sfintele sale oseminte se pistreazd azi la Catedrala mitropolitand din Timisoara. 4) $i ©) Mitropeliti lorest Mie) si Sava Brancoviciai Ardealulyi, din sec. XVU, amandoi cu ttlal de ,taaFfirisitori” si zi comund de pomenire la 24. aprilie, Amandoi. ee pentru apararea Ortodoxi rominesti din Ardeal impotrive incercdrilor de calvinizare a roménilor ortodocsi, patronate de principii Uunguri ai Ardealului; cel dinti a murit la Manastirea Putna, la 12 martie 1678, jar al doilea, in aprilie 1680", 4), 8) si h) Cuviosii_ieromonahi Lis Hisarion Sarai.si Sofonie din Cigara, (+ dup’ 1776) si crept-credinciosul iran, Oprea Nicolae (Micldus) din Salistea Sibiului Ct dupa 1748), tot tei Iupt&tori {mpotriva uniri rligioase cu Roma, in sec. XVIUL, vor fi cinstifi cu titlul de ,martursitori si cu zi comuni de pomenire Ia 21 octombrie (Ziua Reintregiri Biscricii Ortodoxe Romine din Transilvania)", 0 Sf Jerarh Calinic Cernicanul, stare al M&nAsttii Cemica, de lang Bucuresti i apoi episcop al Ramnicului, in secolul al XIX-lea (t.1868), cu zi de pomenire la 11 aprilie (moastele sale se afl2 la ‘Ministirea Cemica, unde a fost inmormantat)®, Slujbele acestor sfini romani, tiparite la inceput in flade Separate au fost ntroduse la ilele pomenirit lor, in edifiile ultime ale Mineielor romnesti, 4. Generalizarea cultului local al sfinfilor cu moastele la noi in fark ~ Tasoceasi dats, Sf. Sinod a hottrat si generalizareacinstrii oata Biserica remdneascd. a unor sfeiftmat vechi, de origine strdind, ale cdror sfnte moaste au fost aduse si se pastreazd intregi in fara Toastra’s care erau Sins, de mult vreme, cu ua cult local sau régional (marginit mai mult fn jurul 25, Vezi deex., Maris Theodorescu - Carada, Cétivasfnji, Bucuresti, 1920; prof. d.. Lupas, Erol gi mucenil dt Ortodaxiei, in .Revistateologics*(Sibin), 1930, nr. 7-8, p.297-300; prof. é. Gh. Chandu, inna cinstire si pomenirea gintlor roménest, Mucenici brdncover! 31 ardelent, tn B.O.R., 1931, ne. 4, 323-335; pr. prof. Liviu Stan op ft, lan. 18; prof. N. Mladin, Martirii Ortodoxiei (conf), Sibiu, 1945 s.a. 26. Decedat la 15 august 1656, la Ministirea Partog (ezibiséricd de sat), unde a fost inmormantat, era cinsti inc linainte de moarte ca sft, pentru via li cuviosé, pentru marea-i buntate si pentru minunile sivarit. La 30 de ani E208 mosste (1686), un Sinod lca! al arhcreilor din euprinsul Mitroplii de atunci a Banamlui a recanoseut sfinenia Ini hotitind si fie insti ca fn (cel din eaz de canoniare oficial i expres n Bisericaromdneased), Moastle ht au fost decgropate in septembrie 1956 si duse fn Cetedrala mitropolitand din Timigoara unde se ald acum, Despre el, veut zai tes pot. dr. Gh. Cotogman, Viafa Sintului losif cel Now, mitropolitul Tinigorli ia toatd jara Banatulul 1850-1636, La tricentenaral morti sale, Timisoara, 1956 (si in M.B., 1956, a. 1-3, p. 64-89), 27, Despre ei vezi pr. prof. M, Pdcuraru, op. cit, vol Il p, 64-66 gi 77-88, cu biblografe indicat la srg capitolului respectiv, . 28. Ibidem, p. 382 s.u. cu bibliografieindicatl acolo, 29. Despre el, vezi Athanasie Mironescu, Istria Mandstirii Cernica, Cerna, 1930; Vafa yi sua SféniululIerark Calinie dela Cernica...tipBrté eu aprobarea Sf. Sinod, Bucuresti, 1957, 5,—} ‘TIMPURILE LITURGICE: 193 Iocului unde se pastreazi moastele respective) si anume (in ordinea cronologict a aducerii moastelor pe pimant roménesc): 2) Sfanta i cia, gle clei sfinte moaste se pistreazi la Curtea de Arges in paraclisul ‘Mandl lui Neagoe gi care se serbeazi la 7 decembrie™, b) Civiosul Nicodim, cel Sfintit de la Tismane,(t 26 decembrie 1406), care se serbeazd la 26 deceinbric' din sfintele sale moaste se pastreaza doar degetul cel mare de la mina dreapta, lamanistirea ‘Tismana. . €)Sf-Mucenic loan cel Nou de la Sugeava (gee. XIV), cx zi de pomenite la 2 unie™; moastele sale se pistreazd in biserica Sf. Gheorghe, din Manistirea Sf. loan’cel Now de la Suceava. @).Cuviasul.Grigarie Decapolitul,ale cirui sfinte moaste s¢ pastreaz Ja Manistirea Bistrita din Oltenia gi care se serbeaza la 20 noiembrie”. )_Cwvioasa Barascheya cea Nou, ale-clrei sfinte moaste se plstrea7a la Tasi, in Catedrala mitropolitand si care se serbeaza la 14 octombrie’, - 0. Sfinid originard din Molivatal Trace’ (in pti Témovei din Bulgaria de az), ucist (prin sec. XIN) de cate wat ei, pentru marea ei milostvire cite siraci. Moasele ci au fost dus ina doua jumitate a sevoluui XIV gi depuse fp bueriea Sf Molae din curtea Palatului dommese de la Arges ind mutate mat tdraiu tn paraclisul nou al Mansi It [Neagoe Vodi, unde se afl az Despre ea, vezi D. Mazi, SfintaFilofeta dela Arges, ta »Memorile sete iterare* (Acad, Rom), er, 1V, Bucuregt, 1932-1934; Comp, gd: Gerasim Tima op. elt, ps 297-298 si Smexara din Mineiul pe decembrie, iv 7. 31. Originar din ploile Prilepului (probebil, macedoromin) si veit fn Fara Romaénesse8 tm @ doua Jumatate a secolulut XIV, unde a organizat monahismul rominese de form atonitl; inmorméntat la Manistirea Tismana, de unde ‘oasele fui au fst late gi duse (probabil, prin see. XVI sau XVIII) Int-un Joe rimas necunoscut pin ai, Despre cl TEEN. Dobrescu, fntemelerea mitropolllr gia calor dnidl manstri din fara, Bucuresti, 1906p. 63-67; A. Stefilescu, “Mindstinea Timana, Bucurest, 1903 (ed IT, 1909); N. lorga,lstoria Bisercii romanest, ed 1, vo. I, Bucuresti, 1928, 1-50 5.23 Stefan leromonahul, Vota Preacuviasull Parinelui nosru Nicodim fini ip. de Tosi Bobulesc, Busines, 1383 (alt ei ultrioae); Mineiu pe decembric, ziva 26 (a Sinaxer), Gherasim Timus, op ct p. 611-612 pr. prof M, Picurariu, op. cit, vol. 1, p. 284 §.u. (cu bibliografia la 2). 32, Sfint onginar din Trebizonda (Trapezun, in Turcia de azi), marlrizat penta credinga Ii in eetatea Akerman (Cetatea Alb), la 1330; de acolo, moastele lui an fost aduse de Alexandra cel Bun ta 1402 si depuse in bserica SE Gheorghe Miu dn Suceava, Catedalamitopoltank a Moldovei, de curind ici, de unde, dupirunarea acest Cee rre in noua catedrala (ou acelasihram), zits de Bogdan cel Orb gi Steftnita Vods, tn dour decadd a secoluhi EVI unde se afi pink azi (Manistirea Sf. foan cel Now din Suceava) Pomenira hi, fixath oficial la 2 iunie, se fee de Japtin lsbtoie de vari ale Sféntlu loan Botezstoral (strea§iTHierea-Capu,precum sn join spr} Gua Rasali (veri Sfana Evanghele, Bucuresti, 1941, p 328, la ua de2 ini), rin peleringjul mas al eredinioslor din imprefuri a sierul ca motel lu. Despre el vez: Sinaxaral din Mine! rominese pe uni, ziua 2; di. heres ‘Tnmuy op. cit, p_ 435; 8. Fl Maran, jana! foan cel Now din Suceava, Bucuegt, 1895; V. Mirofanovcl scala Litugica, ed. 1929, p. 173-115; 8. Rei, Itoria viel isricetaromenilor, vol. Isp. 262 sau p. prof. Rez, ale 1 foptele ful loa cel Now da Suceava, MMS. aul 1956, nt. 6-7; Melhisede, Vaja (slavond) Santi oor aa ronde la Suceava, de mitropolitu Grigorle Tambloc, in ,Revista patra istore, asheologie si ilologie®, en 1, tT (Bucur, 1884), p. 163-174; A. Thue, Vja si minmile Slant Joan cel Now dela Suceava, eV) Suceava, 131d: Goton Popesca, Maga, pair minunil fintului Mucenic Toa cel Now dela Suceava, Craiova, 19431. Grima, ‘Dim Bucovina de altadata, Bucuresti, 1926, p.42-53;N. Dobrescu, Din istoriaBisericll Roméne sec. al XV-lea, Bucuress, 1910, p73 ga. (ed indcarea biliogafii msi vechi pt. prof. 1. Zagrav, Data serbrt! frau loan cel Now de la Suceava, ta M.M‘S., 1958, nt. 9-10, p. 763-779. 33, Sfintde origine greceasc, dn pile Decapolei de Kingt Constantinopol (Asia MicS, Tueia de azi; a suferitca istursitor pentru apdrareacultlui sinter icoane (se. D0), ar moastele lui au fost adise de la Constantnope) spe feria secolull XV, deere boierii Criovesti i depuse in biserica Mints Bistriaolteneasc, zt de (rion satoolele XVEXDS), unde se afd si acum (vezi Sinaxarul din Mineiul pe noiembrie, iua de 20 si dr. Ger, Timus, tp et, p. 339-340). Comp. gi Dragos Petoyana, Sf Grigorie Decapolitl din Mantstea Bistriz,nB.O-R. 1941, ar, I-12, p. 682-703, ‘3, Oniginard cin Epivatul Traci, de pe jr apusean al Mari Negre (Bulgaria de az), a wit, probabil prin se Xa (¢ cca 1050); moasiele eat fost aduse de domnitrul Vasile Lupual Moldove, a 1641 gi epuse in fromoasebisrick ‘fini Tre Terahi din Ti, iit atanci dee, unde au stat pn spre sfrsitlseoofu al X1X-lea, end an fost mstatein oe] se194 LITURGICA GENERALA A) Guviosul Dimitrie cel Nou (din Basarabi), ale chrui sfinte moaste se pastreazd in Catedrala patriarhali din Bucuresti si care se serbeaz& la 27 octombrie, La acestia se pot adauga Sfinti Mucenici Zoticos, Attalos, Kamasis si Filingos, din sec. IV, ale sor sfinte moaste, descoperite de curénd la Niculite] in Dohrogea, sunt depuse acum la Manistires ‘Cocos, din jud. Tulcea, Bi sunt pomienifi in vechile martirologiicrestin, la 4 jie. “Dine cei eoumerati mai inainte, Sfinta Filofteia, Sf. Parascheva si Sfintul Dimitrie din Basarabi rau cunoscuf si cinsii sla bulgari, pentru c& se néscusera pe teritoriul sud-dunirean, Cultul celorlalfi ramisese hecunoscut lu numai la toate celelalte popoare ortodoxe, ci si in Biserica Greco-Catolica din Ardeal, care trecuse in sinaxarele ei numai pe Cuviosul Grigorie Decapolitul (deoarece acesta apartine epocii anterioaré despairii Biscricilox), Local la tnceput, apoi regional, cultul-lor avea tendint de Lisgire in Biserica Ortodox Roména, mai ales cinstirea Sfintei Parascheva, care se generalizase mai de ‘ult fn toata Biserica noastré™ Slujbele alcttuite spre cinstrea lor si tiptrite la inceput in flade sepa- rate au fost incadrate in Mineiele ronfinest la zilele respective, incepand cu editia Mineielor tiptrite de stareful Neonil la Neamfu, in 1845. in bisericile unor minéstiri mai mari {Neamtu, Putna, Secu, Résea,,Slatina, Cemica, Hurezus.a.), Seas! Jn.unele hiserici cafedrale si urbane mai importante din fara noastra (catedralele eniscopale ~in Roman si din Ragnnien-Vilees, Catedrala minopoliant din Craigv, biscriile Sf, Gheoyzhe-Nou 31 Zldtari din Bucuresti s.a.), se mai pastreaz ined multe parti (mai mari sau mai mici) din moastele “ator sfinfi aduse in fara din diverse locuri (mai ales dine Mone) siin diferite imprejuriri, cele mai ‘tnulte flind cumparate Sa dobandite de voievozii si boierii romani din trecut gi depuse in bisericile ctitorite ori renovate si inzestrate de ei. Amintim dintre acestea: capul Sfintei Mucenite Tatiana, 2 ianuaticd, cepul si mana dreapts ale Sfanrului Nifon, Patriarhul Constantinopolului.(11 august) i capetel: ti fucenicl Serghie si Vach (7 octombrie), toate pastrate mai fnainte la Curtea de Arges, iar azi Ja Catedrala mitropolitan’ din Craiova;

You might also like

• Respectul Fata de Cele Sfinte

  

  Document3 pages

  Respectul Fata de Cele Sfinte

  filimon_daniel

  No ratings yet
• Datoriile Fata de Sine

  

  Document1 page

  Datoriile Fata de Sine

  filimon_daniel

  100% (1)
• Legea Cea Noua Fericirile

  

  Document13 pages

  Legea Cea Noua Fericirile

  filimon_daniel

  No ratings yet
• • Magazines
  • Podcasts
  • Sheet music
• Curs RESURSE UMANE

  

  Document54 pages

  Curs RESURSE UMANE

  filimon_daniel

  50% (2)
• Marea Schisma Ioan Ică

  

  Document184 pages

  Marea Schisma Ioan Ică

  filimon_daniel

  No ratings yet
• SUBIECTE Olimpiada Religie CLS A X-A Faza Locala

  

  Document5 pages

  SUBIECTE Olimpiada Religie CLS A X-A Faza Locala

  filimon_daniel

  100% (1)
• Fisa Postului Ingrijitor

  

  Document6 pages

  Fisa Postului Ingrijitor

  filimon_daniel

  No ratings yet
• Proiect Rugăciunea, Temei Si Putere A Credintei CL VI

  

  Document9 pages

  Proiect Rugăciunea, Temei Si Putere A Credintei CL VI

  filimon_daniel

  100% (1)
• Didahii

  

  From Everand

  Didahii

  Ivireanu Antim

  Rating: 2 out of 5 stars

  2/5 (1)
• 2x Manual Religie Clasa A 4 A Pag 37-40

  

  Document66 pages

  2x Manual Religie Clasa A 4 A Pag 37-40

  filimon_daniel

  100% (4)
• Carte Predici

  

  Document273 pages

  Carte Predici

  Marius Budui

  100% (15)
• Maxime și cugetări filocalice

  

  From Everand

  Maxime și cugetări filocalice

  Protosinghel Paraschiv Teodosie

  Rating: 5 out of 5 stars

  5/5 (2)
• Talcuiri

  

  From Everand

  Talcuiri

  Sfântul Nicolae Velimirovici

  No ratings yet
• Toata viata noastra lui Hristos Dumnezeu sa o dam

  

  From Everand

  Toata viata noastra lui Hristos Dumnezeu sa o dam

  Arhimandrit Epifanie Theodoropulos

  Rating: 5 out of 5 stars

  5/5 (1)
• Maxime și cugetări patristice. Sfântul Ioan Gură de Aur

  

  From Everand

  Maxime și cugetări patristice. Sfântul Ioan Gură de Aur

  Paraschiv Protosinghel Teodosie

  Rating: 5 out of 5 stars

  5/5 (5)
• Prin fereastra temnitei

  

  From Everand

  Prin fereastra temnitei

  Sfântul Nicolae Velimirovici

  Rating: 5 out of 5 stars

  5/5 (1)
• Sfârșitul omului cules din sfintele scripturi

  

  From Everand

  Sfârșitul omului cules din sfintele scripturi

  Pascal Zosima Prodormit

  Rating: 5 out of 5 stars

  5/5 (1)
• Cateheze

  

  From Everand

  Cateheze

  Sfântul Nicolae Velimirovici

  Rating: 5 out of 5 stars

  5/5 (3)
• Miguel de Cervantes Saavedra

  

  Document7 pages

  Miguel de Cervantes Saavedra

  filimon_daniel

  No ratings yet
• Eseu-Descriptio Moldaviae (Filimon Daniel)

  

  Document1 page

  Eseu-Descriptio Moldaviae (Filimon Daniel)

  filimon_daniel

  No ratings yet
• Grafic de Control Director S1 2016-2017

  

  Document12 pages

  Grafic de Control Director S1 2016-2017

  filimon_daniel

  No ratings yet
• Copiii Sunt Un Dar Dumnezeiesc

  

  Document1 page

  Copiii Sunt Un Dar Dumnezeiesc

  filimon_daniel

  No ratings yet
• Pozitiile Bioetice Ale BOR

  

  Document16 pages

  Pozitiile Bioetice Ale BOR

  Dora Teodora

  No ratings yet
• 0 Proiect Didactic Inspectie GR 2 2003

  

  Document12 pages

  0 Proiect Didactic Inspectie GR 2 2003

  filimon_daniel

  No ratings yet
• Impedimente La Preotie FLOCA (Capacitate Preotiasca)

  

  Document36 pages

  Impedimente La Preotie FLOCA (Capacitate Preotiasca)

  filimon_daniel

  No ratings yet