Middlesex este, la baza, povestea unui hermafrodit american.

Cal(liope) Stephanides, naratorul si protagonistul romanului, sufera de o anomalie genetica rara denumita sindromul deficitului de 5-alfareductaza. Depasind criza declansata la paisprezece ani, o data cu descoperirea adevaratei sale identitati sexuale, Cal decide sa evite procedurile chirurgicale de schimbare a sexului si sa ramina o persoana cu sex de mijloc. Dar majoritatea actiunii din roman se petrece inainte de nasterea lui Cal, urmarind traiectoria in spatiu si timp a familiei de greci americani Stephanides care, pe parcursul a trei generatii, emigreaza dintr-un satuc micut de pe versantul muntelui Olimp din Asia Mica in Detroitul din vremea Prohibitiei, fiind martori ai zilelor sale de glorie din perioada Motor City si ai luptelor de emancipare rasiala din 1967, pentru a ajunge, in cele din urma, in suburbia linistita Grosse Pointe, pe bulevardul Middlesex. Astfel, cronica de familie a emigrarii si asimilarii devine un roman social despre Detroit, probabil cel mai simbolic dintre orasele americane. Simburele romanului, dupa cum il vede insusi autorul, este portretul unui intersexual, vazut dinauntru. In jurul acestuia se tese povestea de familie si, in cele din urma, povestea istorica. In Middlesex, povestea unei metamorfoze, ideea centrala este reinventarea identitatii, pe mai multe nivele: grecii devin americani, femeia devine barbat. Pentru

mine, Middlesex este o farsa. Am fost pacalit de catre Eugenides, am fost indus in eroare. Si acest articol pe care ma pregatesc sa il scriu va incerca sa contina intreaga mea indignare provocata de acest fapt. Ma deranjeaza cand am senzatia ca cineva incearca sa ma traga pe sfoara. Imi sugereaza o poveste despre lupta unui hermafrodit pentru regasirea identitatii si imi povesteste epopeea familiei din 1920 pana in 1974. Totul este povestit de barbatul nascut femeie ajuns la 40 de ani, prin anul 2002. Te astepti ca aceasta lupta identitara sa fie detaliata. In schimb, primesti o fresca, interesanta intr-adevar, a societatii americane si a orasului Detroit in principal (si mai e si un episod San Francisco care se potriveste ca nuca in perete) intinsa pe trei generatii. Sau mai bine zis pe 2 generatii si jumatate pentru ca partea care ar fi fost cea mai interesanta si anume perioada in care protagonistul/povestitorul va trebui sa accepte noua sa identitate, va trebui sa se transforme cu adevarat si la nivel emotional este acoperita de un con de intuneric. Tocmai partea pe care te astepti sa o gasesti in carte din momentul in care intelegi despre ce pare a fi vorba. De parca Eugenides se pregateste sa mai scrie si Middlesex 2 in care sa povesteasca despre perioada de dupa descoperirea facuta la 14 ani. Sa pornesc de la titlu care e intr-adevar ales magistral. Hermafrodit Middlesex excelent. Pana aflu ca Middlesex e strada pe care povestitorul a locuit. Hermafroditismul povestitorului este atat de subtire reprezentat incat a trebuit ca romanul sa primeasca un astfel de titlu, cu un carlig ;). Hermafroditismul e prezent aproape exclusiv prin referiri erudite la tot felul de studii facute de-a lungul timpului si intr-un sejur intr-un peep-show dintr-un bar din San Francisco. Si atat! Asa cum am spus si mai sus, perioada in care povestitorul se descopera intr-adevar straluceste prin lipsa. Continui cu primul capitol, cred ca singurul capitol care mi-a placut cu adevarat, pentru ca detaliaza un pic ideea ASTEPTATA. E ceva in acel capitol: descoperi scriitura frumoasa, lina, condimentata cu irionie fina a lui Jeffrey Eugenides si iti este prezentata interesanta scena cu ghicirea sexului copilului: parintii isi doreau fata insa, mama lor care era experta in ghicirea sexului copiilor nenascuti folosind o lingura de argint (nu gresise niciodata pana la acea ora), prognosticheaza baiat. Dar copilul se va naste fetita, punand astfel capat infailibilitatii linguritei de argint. Dar apoi, incetul cu incetul mascarada iese la suprafata si odata cu ea dezamagirea si indignarea au acoperit orice eventuala apreciere pozitiva a acestei carti. Felul in care mi-a displacut cartea asta trebuie privit prin prisma faptului ca am gasit altceva decat mi s-a promis. Felul in care motivele

literare au fost referite si reiterate in diferite momente ale romanului mi s-a parut lipsit de subtilitate. Lumea spune ca a regasit cultura greceasca in romanul asta. Nu inteleg unde a vazut lumea latura greceasca ca fiind pregnanta. Reprezentarea culturii grecesti este atat de pipernicita incat se poate spune ca nu exista: romanul e o fresca a societatii americane si atat. Pai ma apuc sa citesc despre modelurile de Cadillac scoase de cei de la General Motors in anii 60-70? Treaba e asta? Exagerez voit acest episod cu Cadillac-urile pentru ca am simtit ca pana si evolutia modelelor de Cadillac a primit mai multa atentie decat lupta interioara a regasirii identitatii povestitorului hermafrodit. Pe coperta cartii de la Polirom mai si citesc ce spun cei de la San Francisco Cronicle: O carte socanta, fara precedent povestea descendentului unor imigranti care isi gaseste in cele din urma dragostea dupa ce toata viata s-a simtit un monstru. Bai, oameni buni? Noi am citit aceasi carte? Adica daca 300 de pagini, protagonistul foloseste o licenta literara spunand ca memoria lui incepe cu 40 de ani inainte de a se naste tocmai ca sa justifice povestea vietii bunicilor asi sta insemna ca eu chiar am citit povestea lui? Si povestea dragostei lui gasite in cele din urma se poate regasi pe vreo 20 de pagini in total, aruncate de-a lungul celor 600 de pagini ale romanului. Si apoi, trebuie sa adaug ca povestitorul se simte monstru doar 50 de pagini. Farsa continua si in afara romanului. Cred ca astia de la SFC si-au dorit si ei la fel ca mine sa fi citit altceva si iata ca au inceput sa creada ca romanul chiar vorbeste despre lucrurile alea. Recomandarea mea: Jeffrey Eugenides scrie intr-adevar foarte placut. Este un povestitor pur-sange. Doar ca citind Middlesex pot presupune ca mie nu imi plac romanele de tip family saga.Pe de alta parte, vad ca lumea e innebunita dupa romanul asta, pentru false motive dupa parerea mea. Deci, daca e sa-l cititi, cititi-l ca pe un roman al unei familii, nu ca pe un roman al unui hermafrodit. Va veti scuti astfel singuri de o dezamagire. Eu acum sunt mult prea dezamagit ca sa spun mai mult. Si mai bine ma opresc aici cu articolul asta
Mie mi-a placut foarte mult romanul asta si nu m-am simtit deloc inselata. Mi se pare ca tot ce se intampla acolo are legatura cu personajul principal. De la bunicii care l-au condamnat la gena cea rea. Pentru ca felul in care s-au purtat bunicii influenteaza felul in care s-au purtat parintii lui/ei cu el, cum a fost crescut, ce fel de persoana a ajuns, indiferent de sex, asa cum eu sunt o suma a bunicilor si parintilor si a parintilor parintilor lor. Iar copilaria in Detroit, cu industria auto, l-a influentat si ea pe Cal, definitoriu, asa cum eu, nascuta la Bucuresti sunt diferita de cineva nascut la Paris sau Detroit Dar mie-mi plac foarte mult, in general, romanele de tip saga de familie :D greseala e a mea ca nu am reusit sa izolez cele doua povesti si ca am ales gresit povestea principala. de-aici dezamagirea mea Am citit cartea, mi s-a parut mult prea intinsa. Uneori parea ca autorul s-a pierdut si nu va mai gasi drumul inapoi. Citind comentariul tau imi dau seama ca nu as fi apreciat nici mizarea doar pe trauma si solutionarea ei, mi s-ar fi parut sufocant. Autorul nu a promis ca va descrie tranzitia de la femeie la barbat. Daca ti-a fost dezamagita asteptarea asta, nu e din cauza cartii in sine (eu nu m-am asteptat la asta si nu am fost dezamagit). Mai mult, o buna parte din poveste se axeaza pe evenimente care au avut loc pe strada care se cheama Middlesex.

Cadillac-ul este un simbol pe care eu cred ca nu l-ai inteles. Au fost multe elemente care mi-au placut. Unul din ele e ca nu a fost nimic in plus in sensul ca daca la inceput era scrisa o informatie care nu parea relevanta, pana la sfarsit intelegeai de ce ti s-a oferit (uneori chiar spunea ca vei intelege mai tarziu de ce) Alt lucru care mi-a placut despre carte e felul in care descrie viata unor oameni, axandu-se pe o perioada care chiar le defineste existenta. Te face sa te intrebi ce perioada din viata mea e cea care o consider definitorie, care as vrea sa fie descrisa despre mine? Sa te muti in SUA, sa percepi visul American intr-un fel (altfel decat il percep Americanii), sa te integrezi in cultura lor, sa ai impresia ca te-ai integrat cand tu esti inca departe de asta daca ai fost martor sau ai experimentat asemenea lucruri cartea asta are o valoare in plus si cred ca o intelegi mai bine. Pe mine m-a captivat aspectul asta. Ce e clar e ca fiecare carte iti vorbeste (sau nu) intr-un anumit fel. Mie mi s-a parut o carte excelenta. Inteleg de ce nu ti-a placut, dar poate de aia e si frumos sa citesti ca nu e vorba doar de carte, ci si de trairile pe care le trezeste in fiecare, felul in care ne raportam la poveste, etc. In momentul in care cartea se numeste Middlesex si incepe cu fraza M-am nascut de doua ori: prima oara ca fetita, in Detroit, intr-o zi remarcabil de senina din ianuarie 1960, si apoi din nou, in adolescenta, de data asta ca baiat, intr-un salon de urgente de langa Petoskey, Michigan, in august 1974. sunt sanse mici sa te astepti la o family-saga din America secolului XX si sa nu te gandesti ca va fi vorba mai mult despre hermafroditi. Da. Middlesex este numele strazii pe care au locuit de la un moment dat incolo dar acest fapt (ca au locuit acolo) nu are vreo greutate deosebita in poveste. Daca tot nu vroia sa duca lumea cu gandul la hermafroditism putea sa numeasca romanul Route 66 si ar fi fost un nume destul de potrivit, cu o incarcatura simbolica pentru poveste, pentru drumul familiei de imigranti parcurs pana la integrare. Doar ca Route 66 nu ajunge la San Francisco :) Altfel, asa cum am zis, Jeffrey Eugenides este un povestitor de mare clasa. Daca vorbim despre drumul familiei inspre integrare, cel mai mult mi-a placut inceputul lor din Detroit, de pe vremea lui Henry Ford. Au fost niste scene acolo care mi-au placut foarte mult in perspectiva societatii americane a acelor timpuri. Sunt anumite idei care mi-au fost inoculate atunci, dar pe care am sa le dezvolt cu alta ocazie, dupa ce voi fi citit mai multi scriitori americani. Intr-un final, Middlesex ar fi meritat o alta atentie din partea mea. Dar nu cred ca sunt numai eu de vina. Mai are si Jeffrey partea lui Acum cand mi-am adus aminte de referirile lui la tehnica romanesca, la plasarea simbolurilor in mod concentric pe parcursul romanului mi-a venit ideea ca, prin alegerea titlului si prin interventiile de genul acum am sa scriu despre asta pentru ca am inceput romanul cu chestia ailalta, Jeffrey Eugenides a vrut sa fie ironic. Dar nu sunt sigur la adresa cui: cred ca la adresa criticii literare. PS: am inteles simbolul Cadillacului, doar ca s-a prins in vartejul nemutumirilor mele si si-a pierdut orice valoare:P
Jeffrey Eugenides s-a nscut n Detroit n 1960, ntr-o familie de origine greac. A absolvit magna cum laude Brown University i, n 1986, a terminat un masterat n literatur englez la Stanford University. A debutat cu povestiri n cele mai prestigioase reviste literare americane: The New Yorker, The Paris Review, The Yale Review, Granta. Primul su roman, Sinuciderea fecioarelor, publica t n 1993, se bucur de un succes rsuntor, fiind tradus n 15 limbi i ecranizat la Hollywood, n regia Sofiei Coppola cu Kirsten Dunst, Josh Hartnett, James Woods i Kathleen Turner n rolurile principale. Romanul Middlesex (n curs de apariie n colecia "Biblioteca Polirom") i-a adus elogiile criticii, care l-a comparat cu montrii sacri ai literaturii americane, Saul Bellow i Philip Roth, i a fost distins, n anul 2003 cu Premiul Pulitzer. n prezent, Eugenides triete n Berlin, mpreun cu soia i fiica sa. Middlesex este, nainte de toate, povestea unui hermafrodit american. Naratorul i protagonistul

romanului, Cal(liope) Stephanides, sufer de o anomalie genetic rar, denumit sindromul deficitului de 5-alfa-reductaz, care apare n special n comunitile izolate. n buna tradiie a Greciei antice, soarta i-a fost hotrt pe muntele Olimp, ns nu de ctre zei, ci de o serie de mariaje incestuoase. Urmrirea prin timp i spaiu a mutaiei genetice se transform n saga familiei de greci americani Stephanides - o cronic de familie a emigrrii i asimilrii i un roman social despre Detroit, unul dintre cele mai simbolice orae americane. Jeffrey Eugenides mrturisea c a intenionat s fac portretul intim al unei persoane intersexuale, vzut dinuntru. ns Middlesex este un adevrat roman epic american, o "Odisee - Greatest Hits". Cu siguran, acesta este "romanul despre hermafrodit". Dar la fel de bine poate fi romanul despre Detroit; romanul despre grecii americani. i multe altele. Middlesex, povestea unei metamorfoze, vorbete despre reinventarea identitii: grecii devin americani, femeia devine brbat. Nu n ultimul rnd, e un roman despre dreptul inalienabil de a fi noi nine. Mama mea obinuia s spun c niciodat cordonul ombilical care o lega de copiii ei nu fusese tiat de-a binelea. De ndat ce doctorul Philobosian a tiat cordonul de carne, o alt conexiune crescuse n locul lui, una spiritual. Dup ce am disprut eu, Tessie a simit c ideea asta ciudat a ei era mai adevrat ca niciodat. Noaptea, cnd sttea ntins n pat, ateptnd ca somniferele s-i fac efectul, i ducea adesea mna la buric, ca un pescar care-i verific undia. Lui Tessie i se prea c simte ceva. Ajungeau pn la ea nite vibraii slabe. Aa i ddea seama c snt n via, dei departe, nfometat i, probabil, nu tocmai bine. Toate acestea veneau ca un fel de cntec pe coarda ei invizibil, cam aa cum cnt balenele, strignd una la alta prin adncuri. Timp de aproape o sptmn dup ce am disprut prinii mei au rmas la hotelul Lochmoor, spernd c o s m ntorc. Pn la urm, detectivul de la poliia din New York cruia i fusese ncredinat cazul le-a spus c era mai bine s se duc acas. - S-ar putea ca fiica dumneavoastr s sune. Sau s apar acolo. Aa fac copiii de obicei. Dac o gsim noi, v vom anuna. Credei-m. Cel mai bine ar fi s v ducei acas i s stai pe lng telefon. Fr tragere de inim, prinii mei i-au ascultat sfatul. nainte de a pleca au avut ns o ntlnire cu doctorul Luce. - S tii prea puin e periculos, le spuse doctorul Luce drept explicaie pentru dispariia mea. Ct am lipsit eu din birou, Callie s-ar putea s fi aruncat o privire, pe furi, la dosarul ei. Dar n-a neles ce scria acolo. - i-atunci ce-ar fi putut s-o fac s plece? ntreb Tessie. Avea ochii mari, imploratori. - A interpretat greit lucrurile, rspunse Luce. Le-a simplificat prea tare. - Am s fiu sincer cu dumneavoastr, doctore Luce, spuse Milton. n acel bilet pe care l -a lsat fiica noastr v-a numit mincinos. A vrea s tiu de ce ar spune aa ceva. Luce zmbi tolerant. - Are paisprezece ani. N-are ncredere n aduli. - Putem s vedem acel dosar? - N-o s v ajute la nimic dac-l vedei. Identitatea de gen e foarte complex. Nu ine doar de genetic. i nici doar de factorii de mediu. Genele i mediul se ntlnesc ntr -un moment critic. Nu e difactorial. E tri-factorial.

- Stai s m lmuresc, l ntrerupse Milton. Ca medic, mai sntei sau nu mai sntei de prere c fiica noastr ar trebui s rmn aa cum e? - Din evaluarea psihologic pe care am reuit s-o fac n scurta perioad ct am tratat-o pe Callie, a spune c da, prerea mea este c are o identitate de gen feminin. Tessie i pierdu calmul i ntreb, ca ieit din mini: - Atunci de ce spune c e biat? - Mie nu mi-a spus asta niciodat, rspunse Luce. E un element nou al problemei. - Vreau s vd acel dosar, ceru Milton. - M tem c e imposibil. Dosarul este pentru uzul meu privat, n scopuri tiinifice. Putei vedea analizele de snge ale lui Callie i rezultatele celorlalte teste. Milton izbucni. ncepu s ipe i s-l njure pe doctorul Luce. - Tu eti de vin! M-ai auzit? Fiica noastr nu e genul care s fug aa. Ceva trebuie s-i fi fcut! Ai speriat-o. - Situaia ei a speriat-o, domnule Stephanides, spuse Luce. i dai-mi voie s v atrag atenia asupra unui lucru. Btu cu ncheieturile degetelor pe birou. - E foarte important s o gsii ct mai repede. Repercusiunile ar putea fi grave. - Cum adic? - Depresie. Disforie. E ntr-o stare psihic foarte delicat. - Tessie, spuse Milton, uitndu-se la soia lui, vrei s vezi dosarul sau plecm de-aici i-l bgm pe cretinul sta n pizda m-sii? - Vreau s vd dosarul. Acum se smiorcia. - i ai grij cum vorbeti, te rog. Hai s ncercm s fim politicoi. n cele din urm Luce cedase i i lsase s-l vad. Dup ce au citit dosarul, s-a oferit s-mi reevalueze cazul n viitor i i-a exprimat sperana c voi fi gsit curnd. - N-a mai duce-o pe Callie la el n vecii vecilor, spuse mama mea cnd plecau. - Nu tiu ce-a fcut de-a suprat-o pe Callie, spuse tata, dar ceva a fcut el. S-au ntors la Middlesex la sfritul lui septembrie. Frunzele cdeau din ulmi, lsnd strada descoperit. Vremea ncepuse s se rceasc i noaptea, din patul ei, Tessie asculta vntul rscolind frunzele i se ntreba unde dormeam i dac eram n siguran. Sedativele nu-i nvingeau panica, ci doar o deplasau. Sub influena lor, Tessie se retrgea mai adnc n ea nsi, pe un fel de platform de unde putea s-i contemple spaimele. Teama o nsoea mai puin n acele perioade. Pastilele i uscau gura. O fceau s se simt de parc ar fi avut capul nfurat n vat, iar la periferia cmpului vizual vedea stele verzi. Ar fi trebuit s ia doar cte o pastil, dar adesea lua cte dou. Exista o zon, la jumtatea drumului ntre contien i incontien, n care Tessie reuea s gndeasc cel mai bine. n timpul zilei i ocupa timpul cu oaspei - lumea se oprea mereu pe acolo cu

mncare i trebuia s pun farfurii, iar apoi s strng dup ei -, dar noaptea, aproape ca stupefiat, avea curajul s ncerce s se mpace cu biletul pe care-l lsasem. Era imposibil ca mama mea s se gndeasc la mine ca la altceva dect fiica ei. Gndurile ei se nvrteau n cerc, iar i iar. Cu ochii ntredeschii, Tessie privea n dormitorul ntunecat care sclipea i scnteia prin coluri i vedea naintea ei toate obiectele care-mi aparinuser sau pe care le purtasem. Toate preau s stea, unele peste altele, la picioarele patului ei - osetele cu fundie, ppuile, agrafele, setul complet de cri din colecia Madeline, rochiile de gal, pantofii roii de lac, puloverele, cuptorul de jucrie, cercul. Aceste obiecte alctuiau pista care ducea la mine. Cum putea aa o pist s duc la un biat? i totui acum ntr-acolo prea s duc. Tessie parcurse din nou n minte evenimentele din ultimul an i jumtate, cutnd indicii care ar fi putut s-i scape. Nu fcea nimic altceva dect ce ar fi fcut orice mam, confruntat cu o revelaie ocant despre fiica ei adolescent. Dac a fi murit de la o supradoz de droguri sau dac a fi intrat ntr-o sect, gndirea mamei mele ar fi luat, n mare, aceeai form. Procesul de reevaluare era acelai, doar ntrebrile erau diferite. De aceea eram aa de nalt? Aa se explica de ce nu-mi venise ciclul? Se gndea la programrile noastre la epilat, la Lna de Aur i la vocea mea rguit, de alto... la toate, de fapt: cum nu umpleam niciodat rochiile ca lumea, cum nu m mai ncpeau mnuile de femei. Toate aceste lucruri pe care Tessie le acceptase ca innd de vrsta critic i se preau dintr-o dat ngrijortoare. Cum a putut s nu-i dea seama? Era mama mea, mi dduse natere, era mai aproape de mine dect eram eu nsumi. Durerea mea era durerea ei, bucuria mea era bucuria ei. Dar n-avea oare Callie uneori o expresie stranie pe figur? Att de intens, att de... masculin. i n-avea pic de grsime pe nicieri, numai oase, fr olduri. Dar nu era posibil... i doctorul spusese despre Callie c era... i de ce nu pomenise nimic de cromozomi... i cum putea s fie adevrat? Aa curgeau gndurile mamei mele i mintea i se ntuneca i scnteierile ncetau. i dup ce se gndea la toate acestea, Tessie se gndea la Obiect, la prietenia mea strns cu Obiectul. i aminti ziua cnd fata aceea murise n timpul piesei i cum dduse buzna n culise i m gsise mbrind Obiectul, consolnd-o, mngindu-i prul, i expresia slbatic de pe chipul meu, care nu semna deloc a tristee... De la acest ultim gnd Tessie reveni. Milton, pe de alt parte, nu-i pierdea vremea reevalund dovezile. Pe hrtia de la hotel Callie declarase: "Nu snt fat". Dar Callie era doar un copil. Ce tia ea? Copiii spun tot felul de lucruri trsnite. Tatl meu nu nelegea ce m fcuse s fug de operaie. Nu putea s-i dea seama de ce nu voiam s fiu ndreptat, vindecat. i era sigur c speculaiile despre motivele pentru care fugisem nu-i aveau rostul. Mai nti trebuia s m gseasc. Trebuia s m aduc napoi n siguran. De partea medical se puteau ocupa mai trziu. Milton se dedic acum acestui scop. i petrecea mare parte a zilei la telefon, vorbind cu secii de poliie din toat ara. l btea la cap pe detectivul din New York, ntrebndu-l dac mai fcuse progrese n cazul meu. La biblioteca public frunzrea crile de telefon, notndu-i numerele i adresele seciilor de poliie i ale azilurilor de noapte, iar apoi parcurgea lista metodic, sunnd la fiecare numr i ntrebnd dac vzuse cineva vreo persoan care s corespund descrierii mele. A trimis fotogra fia mea la aceste secii de poliie i a trimis i o notificare la toi administratorii francizelor sale, rugndu -i s pun poza mea n fiecare local Hercules. Cu mult nainte ca trupul meu gol s apar n crile de medicin, chipul meu a aprut pe panouri de afiaj i n vitrine prin toat ara. i poliia din San Francisco a primit o fotografie, dar acum erau puine anse s mai fiu recunoscut dup ea. Ca un bandit n toat regula, mi schimbasem deja nfiarea. Iar natura mi perfeciona masca zi de z i. Middlesex ncepu s se umple din nou de prieteni i de rude. Mtua Zo i verii mei veneau ca s -i susin moral pe prinii mei. ntr-o zi Peter Tatakis i-a nchis cabinetul de chiropractic mai devreme i a venit cu maina din Birmingham ca s ia masa cu Milt i cu Tessie. Jimmy i Phyllis Fioretos aduceau koulouria i ngheat. Invadarea Ciprului parc nici nu avusese loc. Femeile se adunau n buctrie, pregtind de mncare, iar brbaii stteau n sufragerie, purtnd conversaii cu voce sczut. Milton aduse butelcile prfuite din bar. Scoase sticla de Crown Royal din sacul ei de catifea purpurie i o oferi musafirilor. Vechiul nostru joc de table a fost scos de sub un teanc de alte jocuri i cteva dintre femeile mai btrne au nceput s bat mtnii. Toat lumea tia c fugisem, dar nimeni nu tia de ce. n particular, se ntrebau unii pe alii:

- Crezi c e nsrcinat? Sau: - Callie avea un prieten? Sau: - ntotdeauna a prut un copil aa cuminte. N-a fi crezut-o niciodat n stare de una ca asta. Sau: - ntotdeauna s-au flit cu fata lor, care are numai note bune la coala aia nemaipomenit. Ei, acum se mai flesc? Printele Mike o inea pe Tessie de mn n timp ce ea sttea ntins, n durerea ei, n patul de la etaj. Cu jacheta scoas, mbrcat numai n cmaa lui neagr cu mnec scurt i cu guler, el i spuse c avea s se roage pentru ntoarcerea mea. O sftui pe Tessie s se duc la biseric i s aprind o lumnare pentru mine. M ntreb acum cum arta chipul printelui Mike atunci cnd o inea pe mama mea de mn n dormitorul mare. Era vreo urm de Schadenfreude la el? De plcere iscat de nefericirea fostei logodnice? De satisfacie pentru faptul c banii cumnatului su nu l-au putut apra de aceast nenorocire? Sau de uurare c pentru prima oar, n drum spre cas, soia lui, Zo, nu va putea s-l mai compare cu Milton n detrimentul su? Nu pot rspunde la astfel de ntrebri. Ct despre mama, era sedat i nu-i amintete dect c presiunea din ochii ei fcea ca faa printelui Mike s par alungit straniu, ca a unui preot dintr-un tablou de El Greco. Noaptea Tessie dormea cu ntreruperi. Din cauza panicii, se tot trezea. Dimineaa fcea patul, dar dup micul dejun se ducea uneori s se ntind din nou, lsndu-i papuceii albi aranjai frumos pe covor i trgnd jaluzelele. Orbitele ochilor i se ntunecaser, iar venele albastre de la tmple i pulsau vizibil. Cnd suna telefonul, simea c-i plesnete capul. - Alo? - Nici o veste? Era mtua Zo. Tessie se dezumfla. - Nu. - Stai linitit. O s apar ea. Vorbeau un minut i apoi Tessie spunea c trebuie s nchid. - N-ar trebui s in linia ocupat. n fiecare diminea un front mare de cea coboar peste oraul San Francisco. ncepe din largul mrii. Se formeaz peste insulele Farallon, acoperind leii de mare care stau pe stncile lor, apoi cuprinde Ocean Beach, umplnd bazinul lung i verde al Parcului Golden Gate. Ceaa i camufleaz pe cei care fac jogging dimineaa devreme i pe practicanii singuratici de tai chi. Aburete geamurile de la Pavilionul de Sticl. Se strecoar peste ntregul ora, peste monumente i peste cinematografe, peste brlogurile de narcomani din Panhandle i peste hotelurile prginite din Tenderloin. Ceaa acoper vilele victoriene pastelate din Pacific Heights i nvluie casele n toate culorile curcubeului din Haight. Se plimb n sus i-n jos pe strzile ntortocheate din Chinatown, se mbarc n funiculare, fcnd ca zngnitul clopoeilor acestora s sune ca nite geamanduri, se car n vrful Turnului Coit pn cnd n-o mai vezi, invadeaz districtul Mission, unde mariachi, muzicienii ambulani, dorm nc, i-i scie pe turiti. Ceaa din San Francisco, pcla aceea rece care spal identitatea, rostogolindu-se peste ora n fiecare zi, explic mai bine ca orice de ce acel ora este ceea ce este. Dup cel de -al doilea rzboi mondial, San Francisco a fost principalul punct de ntoarcere pentru marinarii care

veneau din Pacific. Pe mare, muli dintre aceti marinari deprinseser nite obiceiuri amoroase care nu erau acceptate pe uscat. Aa c oamenii aceia rmneau n San Francisco, se nmuleau i -i atrgeau i pe alii, pn cnd oraul a devenit capitala gay, un Hauptstadt al homosexualilor. (nc o dovad a imprevizibilitii vieii: cartierul Castro este rezultatul direct al complexului militar -industrial.) Ceaa era cea care i atrgea pe aceti soldai, pentru c ddea oraului aerul schimbtor, anonim, al mrii i, sub un asemenea anonimat, schimbarea personal era mult mai uoar. Uneori era greu de spus: ceaa era cea care se rostogolea peste ora sau oraul, plutind, pleca n larg s ntmpine ceaa? n anii 1940 ceaa i ascundea pe acei marinari i ceea ce fceau ei de concetenii lor. Dar ceaa nc nu-i terminase treaba. n anii cincizeci a umplut capetele celor din generaia Beat precum spuma de pe cappuccino. n anii aizeci a ntunecat minile generaiei hippie precum fumul de marijuana ca re se ridica din bongurile lor. Iar n anii aptezeci, cnd a ajuns acolo Cal Stephanides, ceaa ne ascundea, pe mine i pe prietenii mei, n parc. Daca aceasta poveste va fi scrisa doar pentru mine, asa sa fie.

Dar nu pare asa. Te simt acolo, undeva, cititorule. Aceasta este singurul soi de intimitate cu care ma simt bine. Doar noi doi, aici, pe intuneric.

Duetul Jeffrey Eugenides Calliope Stephanides face din Middlesex nu neaparat o capodopera care va fi citita de toata lumea (Publishers Weekly) ci o poveste curajoasa despre paradoxul vechi de cand lumea: dorinta launtrica de a fi ca toti ceilalti chiar daca stii cu precizie ca esti total diferit. Acceptarea si apartenenta la grupuri, integrarea in societate si nevoia de dragoste si afectivitate sunt probleme majore cu care fiecare homo sapiens are la un moment dat de furca, dar la Calliope totul incepe la o varsta frageda. La numai 14 ani, Calliope ajunge in mod accidental sa fie examinata cu atentie intr-un spital iar verdictul medical neobisnuit naste sentimente contradictorii in familia Stephanides. Parintii afla cu stupoare ca fetita lor sufera de o anomalie genetica foarte rara: sindromul deficitului de 5-alfa-reductaza (copila lor fusese nascata ca XY=barbat dar crescuta ca femeie). Calliope era hermafrodit, intersexual, middlesex.Ambiguitatea sexuala si confirmarea medicala ca doar o interventie operatorie urmata de ani lungi de tratament hormonal o vor mentine pe Calliope la genul feminin, determina reactia eroinei: fuge de-acasa si ia hotararea definitiva de a nu ignora ceea ce corpul cu memoria lui de elefant nu uitase nicicand.Calliope devine Cal iar aventurile adolescentului cu infatisare androgina si fara multi bani si experienta personala sunt redate corect-amuzant si la granita dintre visul american si crunta realitate.

M-am simtit iarasi pacalita de Jeffrey Eugenides. Paragraful de inceput M-am nascut de doua ori: prima oara ca fetita, in Detroit, intr-o zi remarcabil de senina din ianuarie 1960, si apoi din nou, in adolescenta, de data asta ca baiat, intr-un salon de urgente de langa Petosky, Michigan, in agust 1974. credeam ca justifica titlul cartii. Dar, stupoare, dupa 300 de pagini, ma loveste crunt viziunea autorului. De fapt, Middlesex este casa stranie in care se va muta familia Stephanides, o casa mare, depasita si futurista in acelasi timp, o casa aidoma comunismului mai buna teoretic decat in realitate? Cele doua nuante atribuite Middlesex nu se exclud neaparat, ci se completeaza si se angreneaza reciproc. In plus, pe linga framantarile emotionale si sexuale ale lui Calliope, am devenit partasa la destinul neobisnuit a trei generatii de americani de origine greaca presarat cu casatorii incestuoase, gelozii, santaj si violenta. Uimitoare mi s-a parut explicatia ce sta la baza diferentei dintre sex si gen: cu primul te nasti, pe al doilea il dobandesti. Genul l dobndim n jurul vrstei de doi ani, i e un fel de limbaj nativ, nu exist dinainte de nastere, dar candva in timpul copilariei il dobandim si ramanem cu el tot restul vietii ulterioare: Children learn to speak Male of Female the way they learn to speak English or French.

Totul e povestit alert, cu farmec, m-a cucerit Jeffrey Eugenides cu detaliile amanuntite, cu teoriile sexuale, fanatismul religios , evenimentele istorice sau cu desele trimiteri la Nixon, Truman, Bush, Michael Dukakis sau concernul Ford. Autorul nu face risipa de nimic si abordeaza cele mai sensibile probleme ale societatii contemporane, imbinand elemente din doua culturi total diferite: cea greaca si cea americana. Initial, am crezut ca Middlesex e o calatorie prin viata si transformarile unui hermafrodit, apoi ca-i povestea unor emigranti plecati si Smirna si ajunsi intr-un Detroit aflat in plina criza ( calatoria e deopotriva si a cromozomului vinovat de sindromul 5-alpha-reductase deficiency) si, in final, un tablou al S.U.A. din secolul al XX-lea. M-am inselat de fiecare data. E cate putin din toate, cele peste 600 de pagini sunt scrise inteligent si cu mult umor negru. Cautarea de sine si aflarea identitatii personale sunt doar samburele magic de la care a pornit Jeffrey Eugenides reusind sa creeze un univers complex, captivant si de neuitat. Va recomand s-o cititi macar pentru astfel de afirmatii: Biology gives you a brain. Life turns it into a mind.