VALORI STILISTICE ALE MODURILOR VERBALE Indicativul imprima un caracter obiectiv actiunilor, proceselor, starilor pe care le exprima.

Intra in opozitie cu conjunctivul, facandu-se astfel distinctia dintre real si ireal, dintre cert si posibil. Imperativul instituie o relatie de comunicare directa exprimand dorinta sau vointa emitatorului de a determina o actiune, ori de a o impiedica. Valoarea stilistica a imperativului rezida in capacitatea de exprimare a unor atitudini si trairi subiective printr-un dublu sistem de semnale verbale si paraverbale ( accentele afective, pauzele expresive, intonatia specifica ordinului, amenintarii, indemnului, rugamintii, concesiei, ironiei). Ca marca textuala a stilului direct, imperativul are rol de teatralizare si in acelasi timp, rol de dinamizare a discursului personajului( imperativul dramatic si narativ). Alaturi de substantive sau adjective in vocativ, reprezinta un indice al oralitatii stilului. rezenta imperativului in textul liric semnaleaza discursul dialogic sau monologul adresat care poate lua forma invocatiei retorice. Conjunctivul exprima potentialitatea unei actiuni realizabile, posibile, probabile, sau atitudinea emitatorului fata de actiunea ,starea, trairea enuntata! incertitudine, ezitare, aproximatie, deliberare, dorinta, protest, indignare. " functie stilistica particulara este cea de substituire a imperativului cu rol de accentuare a subiectivitatii (la persoana a treia poate aparea si fara morfemul #sa$ ). In textul liric conjunctivul reprezinta deseori o marca contextula a unui plan al imaginarului avand rol de a semnaliza trecerea de la dimensiunea reala la cea ideala. Conditional-optativul dezvolta doua valori modale! %xprimarea unei actiuni dependente de o conditie explicita sau implicita. %xprimarea unei actiuni realizabile&irealizabile, prezentate ca o actiune asumata. 'a timpul perfect actiunea este ireala. " functie stilistica a conditional-optativului este de substituire a modului conjunctiv in enunturi interogative sau exclamative( valoarea expresiva este cea de accentuare a unei tonalitati subiective- uimirea, indignarea, sau amenintarea ve)ementa specifica blestemului&imprecatiei( in asemenea enunturi apare frecvent forma inversata care amplifica rolul expresiv al verbului situate inaintea auxiliarului specific. In textul liric, modul conditional-optativ apare mai rar, avand mai ales rolul de a exprima o situatie ipotetica, o experienta lirica imaginata. VALORI STILISTICE ALE MODURILOR NEPERSONALE Infinitivul este o forma verbala cu trasaturi duble de tip nominal si verbal. Valori expresive! Valoare sententioasa *in enuntarea de adevaruri cu caracter general! #a ierta inseamna a uita$ Valoare livresca *cand substituie conjunctivul sau e asezat dupa verbul #a putea$ex!$nimic nu-l putea determina sa taca$ sau #e usor a promite$. Conservarea valorii verbale a infintivului lung #facere$, #dare$, #luare$ semnalizeaza registrul stilistic ar)aic sau popular #inc)inare-as codrului$ Cand are valoare imperativa, confera un ton impersonal si marc)eaza stilul oficial #a nu se apleca in afara$. Infinitivul perfect indeplineste functia stilistica de marca a narativitatii prin instituirea unei succesiuni temporale. Gerunziul este singurul mod nepersonal care conserva continutul dinamic specific verbului, surprinzand o actiune in desfasurare, un proces, o stare durativa.

rincipala functie stilistica a gerunziului este de a crea imagini dinamice. 'a nivel fonetic el sustine deseori valoarea onomatopeica a verbului prin sonoritatea specifica a terminatiei. " valoare stilistica particulara primeste gerunziul din structura unui grup verbal prin care se accentueaza caracterul durativ al actiunii sau al starii si in acelasi timp se reliefeaza perceptia subiectiva ( actiune ipotetica, probabila, incerta, presupusa, banuita, dorita) #si poate si acum a mai fi traind daca n-a fi murit$. Participiul prezinta o actiune inc)eiata sau rezultatul acesteia, implicand o valoare temporala trecuta cu efecte care persista sau au incetat in momentul enuntarii. Avand un comportament dublu, verbal si adjectival, participiul cumuleaza functii stilistice specifice celor doua clase morfologice! Valoare expresiva a participiului cu comportament verbal, provine din! inversiuni topice, recurent+, dislocari semantice. ,esurse expresive ale participiului cu valoare adjectivala se inscriu in sfera functiilor stilistice de nivel semantic (epitete, metafore). Supinul exprima in c)ip general abstract actiunea, procesul, sau starea, vazute ca potentialitate. %l poate deveni epitet al verbului sau al substantivului, sau poate capata valoare metaforica. Cand are valoare de imperativ confera enuntului un ton impersonal devenind un indice textual al stilului oficial.ex! #de trimis avertismente-$ Registrele stilistice Registrele stilistice sunt niveluri ale limbii de are dispun vorbitorii pentru a modula mesajul in functie de circumstante. 'imbajul artistic la randul sau inglobeaza si registre stilistice prin care se transpun diversele variante ale limbii in stilul beletristic si se codifica diverse componente ale universului fictional. ,egistre stilistice generale: opular Cult "ral .cris ,egistre stilistice particulare: Ar)aic ,egional /amiliar Argotic 0e jargon 1eologic .olemn ,etoric arodic Ironic 'udic 2nomic

'iturgic