Ionescu Viorela, M.G.

VI, grupa 5

Din perspectiva istorica

Mulţi dintre noi au credinţa că ceea ce facem în ziua de astăzi din punct de vedere
sexual reprezintă o invenţie a propriei noastre generaţii şi că diferă foarte mult faţă
de ceea ce faceau generaţiile trecute.

Acest lucru este adevărat din multe puncte de vedere, deoarece caracteristicile
valorilor sexuale, atitudinile şi comportamentul sexual se schimbă în timp. În orice
caz sexualitatea contemporană îşi are rădăcinile în istoria sexualităţii şi, din aceasta
cauză, sexualitatea nu poate fi înţeleasă cu adevărat fără cunoaşterea valorilor
predecesorilor.
Ne propunem să trecem în revista o istorie a conceptelor în sexualitate şi să
încercăm să gândim sexualitatea contemporană prin prisma influenţelor dinamice
pe care le-a avut.

egiptul antic
Sexualitatea era în strânsă corelare cu religia. Simbolurile sexuale aveau un rol
important în ritualurile religioase iar zeii egipteni aveau sexualitate.

Penisul reprezenta un simbol şi era omagiat prin ritualuri religioase. Actul sexual
era un act sacru şi importanţa lui creştea atunci când era asociat virginităţii.
Deoarece virginitatea reprezenta o poartă spre viitoarele generaţii, de multe ori
dezvirginarea căpăta dimensiuni rituale în care erau implicaţi preoţii templelor, o
persoană străină sau chiar un penis artificial.

israelul antic
Poporul evreu nu a fost un popor numeros, şi din această cauză era în permanenţă
în pericol să-şi piardă independenţa.

Din acest motiv modul de manifestare a sexualităţii a depins de conjunctura

politică, fiind mai permisiv sau mai restrictiv în funcţie de primejdiile înfruntate.
În secolul VII î.e.n. evreii au separat sexualitatea de religie. Yahweh devine o fiinţă
asexuată. Se considera că la baza activităţii sexuale se află un singur mobil -
procrearea. Deoarece în Sfintele Scripturi era scris "creşteţi şi vă înmulţiţi" nici o
altă formă de manifestare a sexualităţii nu era foarte populară. Masturbarea şi
celibatul transformau persoanele care le practicau în persoane indezirabile. Se
încuraja căsătoria de la vârste cât mai mici, iar contactul sexual înainte de căsătorie
era un lucru reprobabil.

1
 În continuare, simbolurile falice sunt la mare preţ iar penisul reprezenta, ca şi la
egipteni, un trofeu de razboi; David cucereşte mâna ficei regelui Saul aducând
prepuţurile a 200 de filistini omorâţi în război.

Societatea evreiască era o societate dominată de bărbat iar femeia reprezenta

proprietatea bărbatului. Ea era considerată ca cea care aducea necazuri din punct
de vedere sexual şi deseori era cea blamată de coruperea bărbatului (Eva este cea
care tulbură echilibrul lui Adam cu Dumnezeu).
Plăcerea sexuală era recunoscută ca fiind pe plan secundar, în primul rând fiind
reproducerea. Daca un soţ murea fără a avea copii, era de datoria rudei de sex
masculin cea mai apropiată de a face văduvei copii (situaţia lui Onan care "risipind
sămânţa" a încălcat voinţa Domnului şi şi-a pierdut viaţa). Vechii evrei au
reprezentat un grup unic la vremea lor. Ei au dezvoltat un cod sexual foarte rigid,
au separat activităţile sexuale de cele religioase şi nu au încurajat manifestarea
sexualităţii decât în scop reproductiv.

grecia antica
Se consideră că la originea atitudinilor sexuale americane, ca şi a celor europene
din ziua de azi, se află o combinaţie între perceptele evreieşti şi a cele greceşti.

Punctul culminant al civilizaţiei greceşti a fost caracterizat de senzualitate şi de o

manifestare deschisă a sexualităţii. Grecii puneau la mare preţ tot ce ţinea de om şi
au pus un accent special pe sexualitate şi frumuseţe ca parte a calităţilor umane.

Şi la ei era o separaţie între sexualitate şi religie însă contrar evreilor, sexualitatea

era un lucru plăcut care nu era dependent sau îndrumat de percepte morale ale
zeilor. Sărutul era văzut ca o manifestare a afecţiunii şi ca o manifestare erotică iar
contactul sexual se practica în diferite poziţii, contactul sexual oral fiind un lucru
obişnuit, premergător penetrării.

Femeile erau inferioare bărbatului, rolul lor fiind de soţii şi mame - preferabil
mame de băieţi. Deşi era la mare respect frumuseţea corpului uman, cel bărbătesc
era considerat cel mai frumos. Homosexualitatea masculină era apreciată mai mult
din punct de vedere spiritual decât fizic şi era considerată ca adevarata formă de
dragoste dintre oameni. Homosexualitatea masculină era tolerată şi chiar încurajată
atâta timp cât nu interfera cu elementul aflat la baza societăţii greceşti - familia.
Homosexualitatea feminină era, ca şi femeia, desconsiderată şi asociată în general cu
prostituţia.

În momentul în care societatea grecească începe să decadă, se schimbă şi punctele

de vedere legate de sexualitate. Pe masură ce creşte puterea romană, creşte şi
influenţa unui grup religios numit orfeic. Elementul central al acestei religii era
credinţa că pentru a putea deveni nemuritor trebuia să fii pur. Din punctul de
vedere al acestei religii sufletul se afla în corp ca pedeapsă pentru un păcat. Pe
masură ce această religie a devenit mai populară, a crescut şi ostilitatea faţă de

2
manifestările sexuale. Platon, a preluat dimensiunile filozofice. El a fost la originea
conceptului numit dualismul grecesc. Acest concept afirmă că avem o natură
dualistă: corp şi suflet. Sufletul este legat de spiritualitate şi intelect iar tot ceea ce
este legat de corp este material.

roma antică
Atât atitudinile sexuale cât şi comportamentul în Roma antică sunt total diferite
faţă de cele ale grecilor.

Ei niciodată nu au adoptat punctele de vedere greceşti legate de frumuseţe şi de

natura spirituală a sexualităţii. Percepţia lor era pur fizică iar corpul văzut ca un
instrument în contextul sexualităţii. Punctul lor de vedere era că oricine trebuie să
profite de orice ocazie ca să se simtă bine.
Femeia în societatea romană era o persoană activă din punct de vedere sexual,
corespunzând aşteptărilor existente în acea perioadă. Mesalina nu reprezenta o
excepţie din punct de vedere al comportamentului şi renumele ei a străbătut epocile
mai mult datorită faptului că era o persoană publică. Această percepţie pur fizică a
sexualităţii se reliefează şi prin cuvinte transmise până în ziua de azi: cunnillingus,
fellatio, masturbare, prostituţie, pornografie.

In India intalnim proverbul: "Nu saturi focul, oricate lemne ai pune; marii
nu-i ajung toate raurile ca sa se umple cat ar vrea; mortii nu-i ajung niciodata cei vii
si, nici frumoaselor barbatii."

In Europa Evului Mediu, sfintii parinti ai bisericii vorbeau cu groaza de

"concupiscenta" femeii. Yves, episcop de Chartres, declara in 1076: "Dezmatul intr-
un cuplu porneste de la femeie; ea trebuie tinuta in frau cu fermitate". Sfantul Ioan
Crisostomul adauga: "Vrajitoriile se datoreaza apetitului carnal al femeilor care nu
sunt altceva decat niste creaturi nesatule". Iar Conciliul de la Macon, din 588, se
intreba "daca femeia chinuita de fornicatie, ca si animalele, are oare suflet".

In secolul al XVI-lea, pentru Montaigne lucrurile erau de la sine intelese:

"Ele sunt, fara indoiala, mai puternice si mai inflacarate decat noi". Mai citeaza o
hotarare a reginei Aragonului care, "pentru a reglementa si a da un exemplu de
moderatie, atat de necesara in cadrul casatoriei, ordona ca limita legala numarul de
sase contacte pe zi, lasand la o parte multe nevoi si dorinte ale propriului ei sex".

Nicolas Venette, medic renumit in secolul al XVII-lea, afirma, in 1687:

"Femeile se simt atrase in mod natural de dragoste. Dorinta pe care o au de
satisfacut este imensa, iar prin aceasta impiedica dezvoltarea vidului pe carte natura
atat il detesta!"

Virey, celebrul medic din secolul al XVIII-lea, raportand cercetarile catorva

"savanti" pe care ii consultase, confirma: In ceea ce priveste desfraul, o femeie face
cat doi barbati si jumatate". Evaluare reluata de Larousse, in urma propriilor
cercetari, un secol si jumatate mai tarziu.

3
 In secolul al XIX-lea, medicii, preluand cu hotarare stafeta din mana
preotilor, pun greutatea pseudo-stiintei lor in slujba represiunii dorintei feminine:
"Cum sa controlam sexualitatea acestor hamesite?", se intreba doctorul Fiaux in
1880. Si explica: "Superioritatea erotica a femeii este, din fericire strict virtuala.
Pentru a-si demonstra adevarata natura, femeia are nevoie de serviciile unui barbat.
Dorinta nu i se trezeste decat daca un barbat o solicita, placerea nu i se aprinde
decat daca un barbat o atata. In consecinta, sotul va veghea spre a nu declansa prea
des decat pe deplin motivat, dorinta nevestei sale si, in implinirea actului, spre a nu-i
dezlantui orgasmul. Fiecare sotie cinstita fiind, potential, o insatiabila amatoare de
orgasm, este de datoria sotului sa impiedice aceasta funesta metamorfoza, avand
grija sa nu o provoace prin mangaieri excesive si periculoase." Alti autori confirma
ca pentru a fi mai siguri asupra controlului reactiilor femeii, aceasta trebuie
"dresata" intru pasivitate. Prefacuta, rusinoasa, stangace, aproape indiferenta, iata
cum trebuie sa fie o buna sotie. O femeie cinstita nu are dorinte carnale.

Daca acest sistem de dresaj nu este suficient, se trece fara ezitare la utilizarea
metodelor forte. Pentru femeile ale caror "tendinte spre desfranare" si "lubricitate"
sunt exagerate, precum nimfomanele si alte "isterice", medicina propunea, la
alegere, dupa gravitatea cazului, aplicarea de cataplasme emoliente pe vulva, luare
de sange, centura pentru inchiderea fantei sexuale sau mutilarea de organe
(cauterizarea cu nitrat de argint sau arderea cu fierul rosu a clitorisului sau a
vulvei, excizia clitorisului, sutura buzelor mari). Cele mai mari nume ale medicinei,
inclusiv membrii Academiei de medicina, proslaveau si practicau asemenea operatii.
Cel din urma "tratament" aplicat femeilor exagerat de "lubrice": internarea in
"case de sanatate" unde, fara nici o ezitare, erau puse in camasa de forta.

Astfel, in epoca victoriana, dorinta barbatilor inspaimantati s-a realizat in sfarsit:

majoritatea femeilor a fost deturnata de la sexualitate, devenind insensibila si
anorgasmica. Ca proba, iata constatarea pe care o facea doctorul William Acton in
1840: "As spune ca majoritatea femeilor (din fericire pentru ele) nu mai este
perturbata de pulsiunile sexuale...Nu mai am nici o indoiala asupra faptului ca
postul sexualitatii feminine e vacant. Dragostea de camin, de copii si de munca in
gospodarie sunt singurele pasiuni care i-au mai ramas...O femeie cinstita doreste cu
totul rar vreo gratificatie sexuala pentru ea insasi".

secolul XX
perioada 1910-1930
Pe perioada acestor trei decenii, atitudinea victoriană referitoare la sexualitate a
fost zdruncinată din rădăcini. În primul rând, a avut loc primul război mondial, iar
în perioadele de război apare o relaxare a valorilor morale tradiţionale. Pe de altă
parte, ideile lui Sigmund Freud au căpătat o mare popularitate.

Freud a combătut cu fermitate ideile referitoare la inocenţa din punct de vedere

sexual a copilului, precum şi cele prin care sexualitatea era considerată un lucru
care se manifesta numai în dormitor şi ţinea numai de organele genitale. Din

4
punctul de vedere al lui Freud, sexualitatea reprezenta o componentă majoră a vieţii
omului începând de la naştere şi continuând până la sfârşitul vieţii. Mai mult, el a
arătat că tulburările de personalitate derivau din felul în care era tratată
sexualitatea respectivei persoane. Oprimarea instinctelor sexuale în marea
majoritate a cazurilor nu putea duce decât la lucruri negative - susţinea Freud.
Aceste idei au fost preluate în acea perioadă, ca o justificare pentru a reduce
restricţiile existente în ceea ce priveşte manifestările sexualităţii. De asemenea, din
acest moment şi femeia era vazută ca o persoană cu sexualitate, aceasta modificând
parţial viziunea victoriană prin care femeia era considerată o persoană asexuată.

Din punct de vedere al sexualităţii femeii, ideile lui Freud au fost totuşi influenţate
puternic de perioada victoriană, al carui produs era şi el. Freud a oferit o serie de
concepte care au fost îmbrăţişate la nivel general şi care, în acelasi timp, se
considera că au avut un efect negativ asupra sexualităţii femeii.

Conform teoriei freudiene, copilul de la naştere trece prin trei stadii de dezvoltare,
în fiecare dintre acestea diferite părţi ale corpului devenind centrul atenţiei şi
reprezentând locul unde se focalizează energia sexuală. Primul stadiu se considera
că durează de la naştere până la aproximativ un an şi se numeşte oral. În acest
stadiu principala sursă de plăcere este gura şi regiunea buzelor. Cel de al doilea
stadiu apare pe parcursul celui de-al doilea an de viaţă şi se numeşte anal. În aceasta
perioadă atenţia copilului este concentrată pe eliminare. Cel de-al treilea stadiu este
cel falic, durează de la 3 la 6 ani şi focalizarea este pe organele genitale.

Potrivit lui Freud, natura focalizării este foarte diferită între cele două sexe
datorită faptului că fetiţa realizează că nu are penis. Această constatare reprezintă
un traumatism şi din momentul respectiv femeia va petrece întreaga ei viaţă
încercând să compenseze aceasta deficienţă. Personalitatea ei devine egoistă, din
cauza sentimentului de inferioritate sexuală generat de absenţa penisului. Din
punctul de vedere al lui Freud, femeia şi sexualitatea ei, reprezintă forme imperfecte
ale bărbatului. Acceptarea generală a teoriilor lui Freud au avut ca rezultat
creşterea unor generaţii de femei şi de bărbaţi care aveau în continuare o percepţie
victoriană privind sexualitatea femeii. Exemplul cel mai demonstrativ în acest sens
este dat de teoria dualistă a orgasmului, care a rămas necombatută şi neschimbată
până în anii '60.

Freud, în această teorie a formulat existenţa la femeie a două tipuri de orgasm:

vaginal şi clitoridian. În dezvoltarea normală a unei femei se produce o tranziţie a
centrului plăcerii de la nivel clitoridian la nivel vaginal. Eşecul tranziţiei este definit
prin lipsa de maturizare. Datorită faptului constatat ştiinţific că centrul senzaţiilor
sexuale este clitorisul şi că majoritatea femeilor au orgasm prin stimulare
clitoridiană şi nu prin penetrare vaginală pur şi simplu, generaţii de femei au trăit
cu convingerea că ceva nu este în regulă cu ele atâta timp cât nu pot avea orgasm
numai prin stimulare vaginală. Prin această teorie se demonstra nu numai faptul că
bărbatul este superior din punct de vedere sexual, dar şi faptul că sexualitatea
femeii este dependentă de prezenţa bărbatului, fără de care nu se poate dezvolta.

5
 Efectele ideilor lui Freud asupra punctelor de vedere avute de oameni referitoare
la sexualitate au fost diferite: o parte au reprezentat fundamentarea conceptului
prin care s-a considerat că represiunea sexuală este dăunătoare, prin aceasta
încurajându-se sexualitatea. Conceptul său asupra existenţei unui instinct sexual
universal a ajutat prin perceperea femeii ca o fiinţă sexuală. Pe de alta parte, a
sprijinit teoria victoriană prin care femeia este inferioară bărbatului, de data
aceasta elementul de bază al inferiorităţii fiind sexualitatea.

Cu toate acestea, asistăm la o creştere a drepturilor femeii şi a libertăţilor de

manifestare: începând cu 1920, femeile au drept de vot (SUA), şi apare "noua
femeie" a epocii jazz-ului (SUA). Rochiile se scurtează până la genunchi, se poartă
părul scurt, se utilizează rujul de buze, parfumurile, iar imaginea femeii este cea a
unei persoane dinamice, plină de viaţă, fumătoare, sexy, care frecventează barurile
şi alte locuri în care accesul era cu desăvârşire interzis înainte, având repercursiuni
asupra modului cum era privită moralitatea.

anii 1950-1960
Deşi poate în ziua de azi această perioadă poate să pară foarte puţin dinamică, din
punct de vedere al sexualităţii, ea a constituit perioada de dezvoltare a premiselor
care au contribuit la deschiderea ulterioară.

Lupta dusă de Alfred Kinsey în SUA, pentru cercetare şi pentru a publica în 1948
studiul "Comportamentul sexual al bărbatului", iar în 1953 "Comportamentul
sexual al femeii" au reprezentat poate ultimul atac împotriva interdicţiei de a
discuta şi examina aspectele legate de sexualitate. Acceptarea arătată de public faţă
de lucrările lui Kinsey a reflectat în mod direct interesul general faţă de problemele
sexuale.
În 1953 abordarea publică a sexualităţii s-a manifestat şi prin apariţia primului
număr al revistei Playboy, iar popularitatea imediată a acestei reviste a indicat încă
o dată acceptarea publică a sexualităţii. În America postbelică apar noi standarde în
care sexualitatea este corelată cu succesul economic şi social.

Muzica din acel timp reflectă şi ea aceasta acceptare: rock-and-roll, senzualitatea

lui Elvis Presley şi audienţa deloc inhibată. Cu toate acestea, rezistenţa exista în
continuare: femeile din Playboy îşi dezveleau sânii în totalitate dar regiunea
pubiană niciodată, în spectacolele de televiziune se prezenta numai bustul lui Elvis,
restul fiind încă prea mult pentru majoritate.

anii 1960-1970
Reprezintă momentul când populaţia tânără, deosebit de numeroasă, fiind
rezultatul creşterii natalităţii după cel de-al doilea război mondial, ataca în America
toate valorile în general, şi cele legate de sexualitate în special.

Atitudinile sexuale devin mai liberale, crescând vertiginos frecvenţa rapoartelor

sexuale premaritale şi scăzând vârsta debutului sexual. Femeile încep să-şi discute

6
sexualitatea şi să comenteze erorile teoriilor freudiene, să ceară accesibilitatea la
contraceptive şi să lupte pentru liberalizarea avortului, pornind de la drepturile
fundamentale ale femeii. Mişcarea tineretului pentru pace şi dragoste au un impact
imediat asupra populaţiei, modificând totul, de la stilul pieptănăturii până la
atitudinile sexuale.

anii 1970
Atitudinea deschisă faţă de sexualitate a anilor '60 devine un lucru bine stabilizat.
Avortul este legalizat în multe ţări.

Aspectele legate de viol şi homosexualitate devin publice şi aspecte politice în

acelasi timp. Se dezvoltă terapia sexuală şi pe piaţă apar manuale de largă audienţă
în care accentul este pus pe plăcere. Playboy, în concurenţă cu Penthouse, arată
publicului că atât femeile cât şi bărbaţii au organe genitale. Pornografia devine un
obiect de consum şi se dezvoltă ca o adevarată industrie. Produse de uz intim (cum
ar fi vibratoarele) există la îndemâna tuturor. Din acest moment se poate spune că
sexualitatea a ieşit din clandestinitate.

Sexualitatea masculina si cea feminina se conduc dupa tipare

diferite
30 de ani de studiu al sexualitatii barbatilor arata tipologii clare in functie de
orientarea sexuala – homosexualii sunt excitati de imaginile cu barbati, iar
heterosexualii de imaginile cu femei. Cu alte cuvinte, tipologia excitatiei sexuale la
barabati este clara si logica.

Un studiu al Northwestern University ridica nivelul scazut al cunostintelor despre

sexualitatea femeilor cu o descoperire surpinzatoare in ceea ce priveste excitatia
sexuala.

In contrast cu barbatii, atat femeile heterosexuale, cat si cele lesbiene, tind sa

devina excitate sexual atat de erotica masculina, cat si de cea feminina, astfel
capatand o tipologie bisexuala a excitarii. „Aceste descoperiri reprezinta diferenta
fundamentala dintre creierul femeii si al barbatului si are importante implicatii
pentru intelegerea modului in care orientarea sexuala difera intre sexe diferite” a
declarat J. Michael Bailey, profesor si sef al catedrei de psihologie la Northwestern
University, responsabilul cu studiul „O diferenta sexuala in specificitatea excitarii
sexuale.”

Principala cercetare a lui J. Michael Bailey s-a focalizat pe factorii genetici si din
mediul inconjurator ce influenteaza orientarea sexuala, fiind unul din cercetatorii
principali dintr-un studiu larg raspandit care a concluzionat ca genele influenteaza
homosexualitatea masculina.

La fel ca si in alte arii ale sexualitatii, cercetarile despre tiparele excitarii sexuale
la femei sunt cu mult in urma celor despre barbati, dar studiile recente arata ca,

7
prin comparatie cu barbatii, aceste tipologii feminine sunt mai putin conectate cu
orientarea lor sexuala.

Cercetatorii de la Northwestern University au masurat excitarea fizica si psihica a

homosexualilor si heterosexualilor de ambele sexe, in timp ce acestia urmareau filme
erotice. Au fost vizionate 3 tipuri de filme erotice: cele in care apareau doar barbati,
doar femei si cele in care apareau cupluri formate din femei si barbati. Ca si in
cercetarile anterioare, oamenii de stiinta au aflat ca barbatii raspund in functie de
orientarea lor sexuala. Prin contrast, atat femeile heterosexuale, cat si cele
homosexuale, au arata un tipar bisexual atat al excitatiei fizice, cat si psihice.
Femeile heterosexuale au fost excitate la fel de mult de stimuli feminini, cat si de
stimuli masculini, desi preferau ca faca sex cu un barbat, mai degraba decat cu o
femeie.

„In fapt, marea majoritate a femeilor occidentale au relatii sexuale exclusiv cu

barbati” a spus Meredith Chivers, psiholog la Centrul pentru Adictii si Sanatate
Mentala, si prim autor al studiului. „Dar am suspectat de mult ca sexualitatea
feminina este foarte diferita de cea a barbatilor, iar acest studiu demonstreaza unul
din motivele acestui fapt.”

Rezultatele studiului se pun de acord cu alte cercetari recente despre sexualitatea

feminina care demonstreaza ca aceasta este mult mai flexibila decat a barbatilor, in
mai multe arii decat cea a orientarii sexuale, dupa spusele lui Meredith Chivers.

„Luate laolalta, aceste rezultate sugereaza ca sexualitatea feminina este diferita de

cea a barbatilor si urgenteaza nevoia cercetatorilor de a dezvolta un model de
organizare a sexualitatii feminine independent de cea masculina” spune e

„Daca majoritatea femeilor sunt excitate de ambele sexe, de ce aleg pe unul sau pe
celalalt?” a intrebat Bailey. „Probabil pentru alte motive decat excitare sexuala.”

Excitarea sexuala este raspunsul emotional si fizic la stimuli sexuali, incluzand

erotica sau persoane reale. Se stie inca din 1960 ca barbatii heterosexuali sau
homosexuali reactioneaza specific, dar in feluri diferite la stimuli sexuali care
descriu barbati sau femei. Filmele provoaca cel mai puternic raspuns sexual, iar
filmele care arata barbati care fac sex cu alti barbati, sau cu femei care fac sex cu
alte femei, provoaca cea mai mare diferenta intre barbatii homosexuali si
heterosexuali. Aste se intampla deoarece acelasi film erotic ofera rezultate clare, cu
toate ca secventele cu sex heterosexual pot fi excitante atat pentru homosexuali, cat
si pentru heterosexuali, dar din motive diferite.

Tipic, barbatii experimenteaza excitarea in momentul cand vizioneaza filme in

care este reprezentat tipul de sex favorit, si nu cand urmaresc alt gen. Tiparul clasic
al excitarii masculine este intr-atat de sigur, incat poate fi folosit pentru a determina
preferintele sexuale masculine. Chiar si homosexualii care isi neaga

8
homosexualitatea vor deveni mai excitati de stimuli sexuali masculini decat feminini.
„Faptul ca tipologia excitarii feminine nu este predictibila prin orientarea lor
sexuala sugereaza ca modul de gandire al femeii si al barbatului sunt foarte diferite”
spune Bailey.

Pentru a elimina posibilitatea ca diferentele intre tiparele de excitare feminine si

masculine sa se datoreze modurilor diferite in care excitarea sexuala este masurata
la femeie si barbat, cercetatorii de la Northwestern University au identificat un
subset de subiecti: transexuali dupa operatia de schimbare de sex, care si-au inceput
viata ca barbati, dar au acum vagin artificial.

Practic, acesti transexuali au creierul unui barbat, dar organele genitale ale unei
femei. Tiparele fizice si psihologice ale excitarii sexuale se potrivesc cu cele ale unui
barbat – aceia carora le placeau barbatii au fost excitati de stimuli masculini, iar cei
carora le placeau femeile, de stimuli feminini – desi excitarea genitala a fost
masurata la fel ca la orice femeie.

„Aceasta demonstreaza ca diferentele sexuale pe care le-am descoperit exista si sunt

datorate aproape sigur unor diferente intre creierele sexelor diferite” a spus Bailey.

Dorinta si psihismul femeii

Putini bãrbati incearca cu adevãrat sã trezeascã toate simturile femeii si asta fãrã
îndoialã pentru cã nu stiu cât de diferitã e sexualitatea unei femei de cea a
bãrbatilor.

Într-adevãr, la bãrbat, dorinta este mai intempestivã; ea se impune întregii fiinte

printr-o nevoie bruscã si evidentã . Din cauza pozitiei organelor si a legãturii între
psihism si corp, este important sã ne dãm sama cã la bãrbat dorinta este mai
exteriorizatà în raport cu propriul corp.
La femeie , dorinta se naste în general mai pe ocolite , nevoia fizicã este mai
interiorizatã si mai difuzã , în sensul cã este mai putin directã si mai putin
localizatã .
Este foarte important ca bãrbatul sã-si dea seama cã la femeie psihicul si fizicul
sunt intim legate între ele, în asa mãsurã încât rar vom întâlni o femeie care sã se
culce cu un bãrbat fãrã sã aibã pentru el nici un sentiment, lucru curent la bãrbati.

Psihismul femeii, starea sa de spirit, afectivitatea si dragostea sunt mai puternice

decât senzatiile fizice ca atare. O femeie care n-are chef sã facã dragoste sau care e
bruscatã nu va simti aproape nici o plãcere si actul sexula riscã sã agraveze foarte
mult lucrurile.

Pentru a stârni dorinta, este extrem de important ca ambii parteneri sã-si aducã
aminte de plãcerile împãrtãsite în comun; de aceea, e o gravã eroare sã fortezi o
femeie sã facã dragoste atunci când nu are chef: acest lucru va face doar ca data
viitoare sã-i vinã cheful mai greu.

9
 Dacã un bãrbat nu are grijã sã trezeascã, prin mângâieri premergãtoare actului,
simturile femeii, ceea ce face ca aceasta sã fie prea adesea frustratã de o mare parte
din plãcere, este foarte cu putintã ca, în timp, femeia sã devinã frigidã din punct de
vedere psihic, ceea ce înseamnã cã îi va fi teamã de un act sexual care o satisface atât
de putin, si nu va simti nici o plãcere. Un blocaj psihic poate deci împiedica o femeie
sã resimtã o plãcere fizicã, deci nici un organ n-a fost lezat, iar blocajul nu este de
naturã nevroticã, fiind focalizat pe un anume partener. Dacã aceeasi femeie va face
dragoste cu un alt bãrbat, mai atent si mai subtil, este sigur cã îsi va regãsi în mod
instantaneu tot potentialul de senzualitate.

Deci efortul de a exercita progresiv femeia în toate zonele erogene ale corpului
impune si o armonizare psihicã a celor doi parteneri.
Este rãgazul necesar pentru ca douã fiinte sã o rupã cu monotonia zilnicã pentru a-
si întãri relatia afectivã.

Dacã, în momentul acela, femeia nu se aflã la nivelul ei maxim din punct de vedere
senzual, aceasta nu înseamnã cã relatia amoroasã nu este destul de prezentã sau de
bogatã. În acest caz, est preferabil, sã fie atrasã într-o discutie intimã, mângâiatã
fãrã a i se cere ceva, cu scopul de a restabili armonia sentimentalã, asteptând
momentul în care va f într-o dispozitie mai bunã. Toate acestea vor face ca cei doi sã
se înteleagã si mai bine.

Mângâierile premergãtoare sunt deci o necesitate pentru majoritatea femeilor:

nesocotirea acestui lucru va crea cusigurantã numeroase probleme în cadrul
cuplului, atât pe plan sentimental, cât si pe plan sexual.

Desigur, aceste consideratii nu trebuie luate drept o regulã intangibilã: este mai
degrabã un principiu de bazã care, în anumite momente privilegiate, trebuie
încãlcat cu entuziasm.

Putem întâlni si excesul contrar, adicã bãrbatul care stârneste în mod aproape
sistematic o femeie, cu o încetinealã calculatã, când de fapt pe partenerã o enerveazã
prelungirea pereludiului si pofta îi scade în raport cu emotia dintâi.

Acest caz pune în evidentã mai multe erori:

1) Bãrbatul nu si-a dat seama cã femeia doreste mângâieri mai ferme.
2) Insistã pe o anumitã zonã a corpului sau pe un anumit gen de mângâiere fãrã sã-
si dea seama cã partenera nu mai reactioneazã cum trebuie si cã deci trebuie sã
schimbe tactica.
3) Se îndârjeste sã facã un anumit lucru, pe care l-a prevãzut si hotãrât el; în mod
sistematic, adicã fãrã a se implica eel însusi cu adevãrat în ceea ce face, uitând cã e
mai bine sã privilegieze spontaneitatea si dialogul între cele douã trupuri.

10
Din fericire, fiinta omeneascã este foarte complexã; o zi nu seamanã cu alata, si asta
e valabil atât pentru sentimente cât si pentru senzatii. Aceasta face ca schimburile
între parteneri sã nu fie niciodatã aceleasi, de unde si farmecul relatiei amoroase.

De exemplu, când simtiti cã partenera este foarte pornitã, nimic nu vã împiedicã sã

treceti imediat la fapte si în modul del mai intens. Dacã reactia este puternic
senzualã, actul poate începe practic fãrã preliminarii. Ceea ce este important, este
ca lucrurile sã nu se petreacã nicioadatã exact la fel, mai ales atunci când relatia este
stabilã si durabilã.

In sfarsit, trebuie sa ne intrebam ce apartine cu adevarat dorintei feminine si

daca femeia este cu siguranta acea fiinta fierbinte, denuntata de-a lungul secolelor.
Cine a vazut si a simtit incredibila putere a iubirii, dorintei si placerii feminine, cine
a fost primit, inlantuit, strans imbratisat de o femeie indragostita poate fi in mod
legitim impresionat. Cine a observat dovezile secrete ale dorintei feminine nu poate
sa nu fie fascinat. Cine a tinut in brate o femeie nebuna de placere, cine a simtit
forta imprevizibila a imbratisarilor ei, cine i-a suportat zgarieturile,cine i-a auzit
strigatele si i-a vazut desfacerea parca in bucati a trupului, cine a participat la
aceasta explozie a fiintei feminine s-a intamplat sa alunece intr-o anumita stare de
confuzie, in fata energiei instinctive tainuite in trupul femeii. Iata de ce unii barbati
admira si doresc placerea feminina, pe cand altii, pe nedrept se alarmeaza.

Aparent, femeia are o senzualitate superioara celei masculine. Pielea ii este peste
tot hipersensibila: poate fi tulburata de o simpla atingere a mainii sau de un sarut
pe gat. Sa fie acesta un dar nativ? Nici vorba. Predispozitia este produsa de rolul pe
care i-l incredinteaza in acelasi timp natura si societatea. Maternitatea, minunata
comunicare corp la corp, veritabila scoala a mangaierilor, ii erotizeaza pielea,
invatand-o, totodata, tandretea si delicatetea. Dar mai ales, ii acorda permisiunea de
a se bucura de ea insasi, fericita si spontana. Din acel moment, femeia isi acorda
dreptul de a resimti si exprima emotiile, de a-si trai sensibilitatea - a inimii ca si a
pielii. De-a lungul vremurilor, obligate sa ramana acasa, femeile s-au dedicat
activitatilor mai putin dure, precum vanatul sau agricultura practicate de barbati,
carora astfel, sensibilitatea epidermica le-a fost in buna masura indepartata. Mai
mult, pe suprafata pielii femeile poseda zone erogene specifice, de un rafinament
extrem. Singura problema, in toata aceasta comoara erotica a femeii, este ca, in
timpul unirii sexelor, altfel spus in cautarea satisfacerii dorintei, obtinerea placerii
este pentru ea mai putin simpla decat pentru barbat. Daca singura, prin
autostimulare, femeia este capabila sa aiba cu usurinta orgasm, impreuna cu
barbatul are adesea destule dificultati.

Iar barbatii care se tem ca nu pot acoperi apetitul sexual al femeii decat cu pretul
unor eforturi excesive trebuie sa afle ca o femeie poate fi satisfacuta din plin, fara ca
barbatul sa se epuizeze, gratie artei de a iubi numita "mangaierea interioara". Sou-
nu-king afirma: "Orice pierdere a vigorii barbatului poate fi atribuita modului sau
dezastruos de a face dragoste". Sa mai afle si ca femeia, cu toata bogatia sa

11
sentimentala, nu e fiinta nesatula care il umple de groaza. Femeia poate fi perfect
fericita si echilibrata si fara a-si multiplica la infinit numarul orgasmelor. Ceea ce
conteaza e calitatea schimburilor sexuale, nu cantitatea exploziilor orgasmice."

Dereglari ale sexualitatii feminine

Anorgasmia, Absenta excitatiei, Vaginismul, Durerile, Dereglarile de
menopauza, Dureri la raportul sexual dupa nastere

Problemele care apar in viata sexuala a femeii sint de natura fizica, dar si psihica.
Mai ales blocajele care influenteaza viata sexuala sint de ordin psihic, deoarece
femeile au nevoie de mai multa tandrete, de mai multa afectiune decat barbatii.

Lipsa orgasmului sau anorgasmia

Absenta orgasmului sau anorgasmia inseamna ca, chiar daca femeia atinge stadii
de excitatie, ea nu poate simti placere in timpul actului sexual. Anorgasmia se poate
imparti in:
- anorgasmie primara, atunci cind femeia nu a ajuns niciodata la orgasm;
- anorgasmie secundara, atunci cind ea are un orgasm partial (orgasm clitoridian si
nevaginal) sau cind nu mai ajunge la orgasm la scurta vreme dupa ce a pierdut o
fiinta draga, un traumatism sau o nastere dureroasa.

Tratamentul acestei dereglari este compus de regula dintr-o indrumare

terapeutica cu un sexolog sau un psiholog. Acestia cerceteaza blocajele psihologice
personale ale pacientei (de exemplu: vinovatia cu privire la placere) sau problemele
din cuplu (lipsa de comunicare cu partenerul, ignorarea placerii feminine), in unele
cazuri putind fi vorba despre combinarea ambilor factori. Tratamentul pentru
prima categorie are ca obiectiv inlaturarea inhibitiilor si a fobiilor prin
autostimulare. Tratamentul relational este compus din exercitii pentru cuplu, care
au ca scop regasirea seductiei, practicarea unor activitati ludice, manifestarea
dragostei.

Absenta excitatiei sau frigiditatea

Frigiditatea afecteaza in jur de 10 la suta din populatia feminina si este definita ca
absenta totala a dorintei si a placerii sexuale in timpul raporturilor sexuale. Cauza
ei fiziologica este mai putin intilnita (probleme hormonale, malformatie organica,
administrarea anumitor medicamente cum ar fi neuroleptice, tranchilizante sau
somnifere) decit cea psihologica (educatie prea severa care prezinta sexualitatea ca
un subiect tabu, conflicte, lipsa de incredere in sine). Daca aceste probleme sint
adesea rezolvate prin sfaturi simple cu privire la relatia de cuplu (reamintirea
importantei preludiului, mai multa atentie acordata partenerului, momente de
tandrete), blocajele nu se rezolva citeodata decit prin terapie personala, adica prin
identificarea cauzelor profunde care au condus pacienta la frigiditate, apoi
descoperirea propriului corp si a propriei senzualitati si stabilirea unei comunicari
pentru armonia cuplului.

Vaginismul

12
 Vaginismul este o dereglare sexuala destul de frecventa, care, chiar daca nu
impiedica orgasmul clitoridian, nu permite penetrarea, provocind o contractie
involuntara a muschilor prevaginali. Exista doua tipuri de vaginism:

- vaginism primar, cind femeia nu a putut fi niciodata penetrata

- vaginism secundar, care este o reactie datorata unei infectii vaginale, nastere foarte
dificula, traumatism sexual.
Pentru vindecarea de vaginism se apeleaza la ginecolog, la un sexolog sau chiar la un
psihoterapeut. Scopul este de a o ajuta pe pacienta sa realizeze care sint originile
problemei, sa le depaseasca si sa-si mareasca increderea in propriul corp, dar si in
partener. Studiile au demonstrat ca majoritatea cuplurilor care au consultat
sexologul cu privire la vaginism au ajuns sa-si gaseasca sexualitatea infloritoare si
de lunga durata.

Dureri inexplicabile
Durerile resimtite in timpul actului sexual pot fi de origine medicala. Multe femei
se pling de dureri inexplicabile in timpul raportului sexual, iar comunicarea cu
partenerul este greoaie din moment ce nu se cunoaste cauza exacta si deci este
necesara o consultatie medicala. Rezultatele medicale care pot evidentia anumite
dureri inexplicabile pot fi micozele, afectiuni frecvente la tinere, cauzate de
proliferarea unei ciuperci foarte raspindite. La inceputul vietii sexuale a unui cuplu,
din cauza raporturilor dese, micozele se pot dubla. La femei, mucoasele rosii si
inflamate si mincarimile reduc placerea sexuala. De asemenea, infectiile vaginale
sint un alt motiv de disconfort in ceea ce priveste viata sexuala a femeii, iar controlul
ginecologic este mai mult decit necesar!

Dereglarile menopauzei
Intrarea la menopauza poate influenta dorinta sexuala in proportii diferite in
functie de fiecare femeie in parte.
Incetarea ciclului menstrual este privita uneori ca pierderea feminitatii.
Schimbarile hormonale determina o atrofiere a peretilor vaginului si o scadere a
lubrifierii. In acest fel poat aparea dureri si iritatii care sint banuite ca diminueaza
placerea sexuala. Administrarea de hormoni poate imbunatati aceasta dereglare
psihologica si sexuala.

Durerile din timpul raportului sexual dupa nastere

Adesea, dupa nastere, preocupata de propriul copil, unei proaspete mame ii
trebuie destul timp pentru a-si regasi dorinta initiala cu privire la partenerul ei. Ea
poate sa prezinte dureri perineale datorate inciziei practicate citeodata pentru
evitarea ruperii perineului in timpul nasterii si de aceea trebuie sa astepte
cicatrizarea inainte

Drepturile femeii si miscarea feminista

"Femeii, o jumătate din lume — bărbatului, o jumătate din casă"

13
 Sfârşitul anilor şaizeci a fost perioada de glorie a mişcărilor studenţeşti pentru
pace. Studentele au început să se organizeze în mod autonom în "comitete ale
femeilor", ocupându-se intensiv de problema rolului femeii în societate şi excluzând
de la aceste activităţi participarea membrilor de sex bărbătesc.

Germania: naşterea noii mişcări feministe a avut loc odată cu primul congres al
femeilor de la Frankfurt am Main, la care au participat 450 de femei din 40 de
asociaţii de profil. În cuvântul de deschidere s-a spus că "Cei privilegiaţi nu au
renunţat niciodată în mod voluntar la drepturile lor. De aceea, cerem ca femeile să
fie puternice în luptele ce vor veni! Femeile trebuie să se organizeze singure, pentru
că ele îşi cunosc problemele şi pentru că trebuie să înveţe să îşi susţină interesele!"

Femeile erau organizate în grupuri mici, refuzând să intre în asociaţii mai mari
sau în partide, pentru că nu-şi doreau să construiască structuri de putere stabile.
Feministele de pretutindeni aveau aceleaşi idei, obiective şi metode de acţiune, fiind
prezente în toate domeniile societăţii (în domeniul social, cultural, politic, ştiinţific,
al medicinei etc.). Chiar dacă nucleul mişcării feministe a rămas independent,
feministele s-au îngrijit mai târziu să-şi impună multe revendicări şi idei la nivelul
instituţiilor statului sau al partidelor
Dar nu doar studentele încercau să găsească noi mijloace de convieţuire. Şi alte
femei au resimţit nevoia de a discuta despre propria poziţie în cadrul familiei,
profesiei şi societăţii.

Educaţia copiilor: Printre primele feministe s-au numărat şi multe mame.

Ele au înfiinţat grădiniţe pentru copii şi au început să discute pe teme fundamentale
cu privire la educaţie: atribuirea de roluri specifice fiecărui sex încă din copilărie,
metode educaţionale lipsite de orice formă de opresiune — aşa s-a născut conceptul
de "educaţie anti-autoritară". Grădiniţele şi şcolile "libere" s-au dezvoltat în
paralel cu mişcarea feministă şi s-au aflat în strânsă legătură cu discuţii feministe
precum cele despre rolul mamelor. Problema copiilor a fost abordată mai târziu în
cadrul mişcării feministe.

Dreptul la autodeterminare: În centrul acţiunilor publice s-a aflat dreptul

femeii la autodeterminare şi asupra propriului corp. Lupta pentru legalizarea
avorturilor a fost preluată de multe ţări şi purtată de femei din toate straturile
sociale. Ea a început în Franţa, unde 344 de femei au formulat un apel politic public
pentru legalizarea întreruperilor de sarcină. Această acţiune a fost repetată şi în
Germania de o protagonistă importantă a feminismului, Alice Schwarzer, care lucra
ca corespondentă în Franţa. Acest apel public a fost semnat de 374 de femei
germane de cele mai diferite condiţii sociale, cu vârste cuprinse între 21 şi 77 de ani.
El a fost publicat în revista "Stern" şi a avut efecte incendiare.
O altă tematică importantă a fost violenţa sexuală. Violul şi abuzurile sexuale
precum şi cele familiale, din "sfera privată", care până la acea vreme fuseseră
tabuizate, au fost scoase acum la lumina zilei şi arătate în adevărata lor măsură. În
Olanda, Anglia şi Italia au avut loc acţiuni de proporţii sub motoul "Ne vom
recuceri nopţile". Aşa s-au născut azilurile pentru femei, grupurile de întrajutorare

14
şi liniile telefonice de urgenţă. Femeile protestau împotriva pornografiei şi a
reprezentării umilitoare a femeilor în mass-media.

În Republica Federală Germania aproximativ 1 milion de femei solicită un avort.

Sute de femei mor, zeci de mii se îmbolnăvesc şi rămân sterile pentru că aceste
intervenţii sunt efectuate de profani. Acest tip de operaţie este simplă atunci când
este efectuată de un medic de specialitate. Femeile cu bani se pot duce în străinătate
pentru a avorta. Cele lipsite de mijloace materiale sunt obligate să se opereze pe
mesele de bucătărie ale unor felceri. Acest paragraf face din aceste femei nişte
infractoare şi le ameninţă cu închisoarea de până la cinci ani. Totuşi, milioane de
femei se hotărăsc să avorteze – în condiţii umilitoare şi care le periclitează viaţa.

Artă şi cultură: Pretutindeni au început să apară proiecte ale femeilor:

centre, edituri, ziare, librării, ateliere, formaţii, formaţii teatrale, cafenele, baruri şi
case de vacanţă pentru femei. Proiectele şi organizaţiile de femei au intrat în reţele,
pentru că femeile doreau să dovedească că nu le leagă doar motivele politice, ci că îşi
pot petrece împreună timpul liber şi se pot distra.

Sex şi dragoste: Mişcarea studenţească a fost prima care a probematizat şi

politicizat morala sexuală contemporană. Educaţia micii burghezii care tabuiza
sexualitatea a fost considerată vinovată de apariţia "caracterului autoritar". Prin
urmare, morala sexuală i-ar face pe unii oameni să fie mai deschişi fascismului sau
altor ideologii autoritare. Eliberarea sexuală a fost celebrată ca un mijloc de
emancipare, un mijloc prin care puterea, dependenţa şi opresiunea urmau a fi
desfiinţate ca principii, Introducerea pe piaţă a pilulei anticoncepţionale a eliberat
mai întâi femeile de ameninţarea gravidităţii şi a fost salutată cu euforie. Vechile
tabuuri funcţionaseră totuşi uneori şi ca un factor de protecţie pentru femei, iar
acestea fuseseră acum înlăturare.

Muncă: Situaţia economică a femeii — îndeosebi activităţile domestice

înţelese ca muncă neplătită în folosul familiei şi societăţii, munca prestată "din
dragoste" şi faptul că munca prestată de femei era mult mai prost plătită decât cea
prestată de bărbaţi — a constituit centrul de interes al analizelor feministe. Plata
diferenţiată din domeniile de activitate specifice sexelor a fost adusă la stâlpul
infamiei. În 1978, o muncitoare a intentat pentru prima oară proces firmei
angajatoare, motivul invocat de aceasta fiind că este retribuită cu un salariu mai
mic decât colegii ei de sex masculin care prestau aceeaşi cantitate de muncă. Femeia
a câştigat procesul, astfel încât multe altele au urmat. În ceea ce privea munca în
gospodărie s-au cristalizat două direcţii distincte în cadrul mişcării internaţionale a
femeilor:
"Unitaristele" plecau de la principiul egalităţii principiale dintre bărbat şi femeie.
Astfel, bărbaţii şi femeile trebuiau să beneficieze de aceleaşi condiţi, adică femeile
trebuiau să se bucure de aceleaşi şanse în viaţa profesională, jumătate din
activităţile din gospodărie trebuiau să fie preluate de soţ, atât statul cât şi soţul
trebuiau să se implice în educaţia copiilor. Unitaristele respingeau "mitul mamei".

15
În Germania, această direcţie este puternic reprezentată. Punctele slabe ale acestei
perspective constau în faptul că multe femei refuză maternitatea pentru că nu
dispun de mijloace pentru a împăca profesia cu calitatea de mamă. În plus, vocile
critice mai susţin şi că prin adoptarea acestui punct de vedere, femeia s-ar ralia în
exclusivitate la principiile şi modul de gândire al bărbaţilor.
"Diferenţialistele" porneau de la premisa că femeia şi bărbatul sunt fiinţe diferite.
Această direcţie a cerut în mod vehement în anii 70 ca femeile să fie răsplătite
pentru munca casnică. Ele încurajau maternitatea şi recunoşteau în relaţiile dintre
mamă şi copil un potenţial de critică socială. Sarcina, naşterea şi creşterea copiilor
era considerată o activitate alternativă la viaţa profesională, "logica maternă" fiind
declarată o putere a femeilor care trebuie protejată şi sprijinită. Bastionul ideilor
diferenţialiste a fost Italia. Punctele slabe ale acestei direcţii au fost considerate a fi
mistificarea rolurilor tradiţionale. S-a spus că remunerarea activităţilor casnice nu
ar face altceva decât să le lege pe femei şi mai mult de casă şi de familie.
Diferenţialistelor li s-a mai reproşat şi că nu s-au ocupat mai îndeaproape de
responsabilităţile ce le revin taţilor şi societăţii în educaţia copiilor şi de valoarea pe
care o au aceştia în ceea ce priveşte procesul de socializare al copiilor.

Ştiinţă: Odată cu critica feministă adusă mediului ştiinţific s-a purces îm

mod sporit la implicarea femeilor în cercetare. Astfel au apărut din ce în ce mai
multe publicaţii ştiinţifice şi para-ştiinţifice care aveau ca subiect femeile. Ele au
început să caute dovezi cu privire la contribuţiile femeilor şi au dat publicităţii
această porţiune până atunci necunoscută din istorie. Nu doar conţinuturile, ci şi
felul în care au fost conduse aceste cercetări au fost puse sub semnul întrebării.
Astfel, s-a încercat găsirea unor noi metode. SUA a fost una dintre ţările care s-au
preocupat cel mai extensiv cu acest lucru: în cadrul universităţilor au fost alocate
bugete şi personal special pentru "Women’s Studies". Astăzi, "Gender Studies"
sunt parte esenţială a procesului de cercetare, chiar dacă nu s-a reuşit
revoluţionarea întregului spaţiu ştiinţific.

Rezultate:

Dreptul familiei şi al căsătoriei a fost supus reformelor în multe ţări.

Discriminarea şi tratamentul inegal al soţiilor au fost înlăturate parţial din spaţiul
tradiţional burghez sau creştin şi adaptate realităţilor curente. În Germania de
exemplu, acest lucru a vizat alegerea numelui de familie (numele de familie în cazul
unei căsătorii poate fi atât cel al bărbatului, cât şi cel al femeii), legea căsătoriei
(bărbatul şi femeia au drepturi egale în ceea ce priveşte exercitarea unei profesii,
prototiopul căsniciei în care femeia era casnică a fost desfiinţat), legea divorţului (a
fost desfiinţat principiul părţii vinovate) şi dreptul la custodie (binele copilului
primează).
Introducerea de "limite" în cazul avorturilor (avort permis de lege în limita a
doisprezece luni de sarcină) - în majoritatea ţărilor: SUA, Italia, Franţa. Acolo unde
această limitare exista înainte ca mişcările feministe să o ceară, ea a fost apărată cu
succes în faţa atacurilor forţelor conservatoare (de ex. în Anglia). Germania
constituie o excepţie. Aici, această limitare a fost declarată în două rânduri ca fiind

16
neconstituţională ("apărarea vieţii" este înscrisă în Constituţie) — în 1975 şi 1995.
Astăzi, în această ţară există aşa numita "soluţie indicată", ceea ce înseamnă că
întreruperea sarcinii este în anumite condiţii permisă de lege până în a doisprezecea
săptămână de sarcină, dar femeia însărcinată este obligată să apeleze la servicii de
consultanţă.
Reprezentarea egală a femeilor în poziţiile cu autoritate sporită .
Au fost emise legi care protejează angajatele însărcinate (păstrarea locului de
muncă).

Mişcarea feministă a avut influenţe remarcabile în toate domeniile societăţii

— atât la nivel instituţional cât şi în viaţa privată, în ceea ce privea convieţuirea
sexelor. Multe revendicări ale acestei mişcări continuă să fie de actualitate, unele
dintre ele fiind aplicate de abia în zilele noastre (vezi "Asylgrund Frau",
recunoaşterea perechilor homosexuale, pedepsirea violurilor comise sub pavăza
căsniciei etc.). Chiar şi după amuţirea acţiunilor publice şi în ciuda apariţiei multor
mişcări anti-feministe, femeile au avut multe de câştigat, mai ales în ceea ce priveşte
încrederea în sine, fapt care nu mai poate fi trecut cu vederea.

REFERINTE BIBLIOGRAFICE:

1. Andre, Jacques - La sexualite feminine, Ed. Trei, Bucuresti, 1997

2. Deutsch, Helen - La psychologie des femmes - I/ Enfance et adolescence, Quadrige/
PUF, Paris, 1997
3. http://psisenzual.wordpress.com
4. www.y4y.ro
5. www.imaginelife.ro

17