Mitropolitul NICOLAE MLADIN Asceza si Mistica paulina 7 tenes Mr pe TASH Fond! ES rt 7E6: Ediura DEISIScolectia : MISTICA Dogmd si misticd, spiritualitate si teotogie sunt di- mensiuni constitutive, insepargbil unite in viaja Bisericti Ortodoxe. Fapt decisiv pentru intelegerea ei ortodoxd, mistica este doar un adjectiv al Misterului central al credinfei crestine: Persoana divino-wmand a lui Tisus Hristos, Capul Bisericii si descoperitorul Treimii. Mistica ortodoxd e hristo- i teo-logicd, iar nu psiho-logica. Exemplul Sfingilor Pdringi aratd cd existd o coin- cidentd deplind intre obiectivitatea credintei Bisericit ca gi comuniune sacramentald gi experienta subiectivd a persoanei care, incorporatd in ea, isi asimileazd activ teologia acesteia prefaciind-o in viafd. Prin experienta misticd concretizatd in ascezd, contemplafie gi rugiiciune, Sfintii devin existenje teologice iar teologia misticd se transforma intr-o teologie a existenjei. Interioritdnd teologia, unificdnd gi verticalizand existenta crestinului, intimizand credinta gi harul divin prin depdsirea medierilor si exterioritdgilor, mistica - "viata in Hristos" - ¢ axa spirituald nevdtutd ce sustine lduatric Biserica. Unind in inima omului Divinul si umanul, cerul si pdmantul, mintea gi trugnl, mistica e stéipul vertical intemeietor al Cructi - figura exemplara a intregii experiente crestine, Inflorire a personalismului ei ireductibil - pentru ca la rigoare nu existd misticd ci doar persoanele misticilor - mistica ortedoxd e un rds- puns mereu actual la enigma existenjei nmane. dn faa absurdului si a neantului infernal al pdcatului, a finitu- dinii gi a morfii, ea deschide perspectiva eternizdrii omului in Iubirea si Lumina Comuniunii Sfintei Treimi revelate in Bisericd, Trupul lui Hristos. Fntr-o lume a confuziilor spirituale si mistificdrilor religioase si ideologice, acesta € infelesul ortodox al misticii pe care Editura "Deisis" igi propune sd-f impund prin aceasta colectie, tide Mitropolitul Nicolae Mladin "HRISTOS - VIATA NOASTRA" saul ASCEZA si MISTICA PAULINA Editie ingrijita si prefatata de Pr. Prof. Dr. loan [cdColectia MISTICA seria: monografii lector: diac. loan L Ica jr. viziune grafica; Maria~-Comelia Oros tehnoredactare: Voichita Sitea Coperta: Cuviosul Andrei Rubliov, Sf Ap. Pavel icoand, 160x109, cc. 1410-1420. Galeriile Tretiakov, Moscova, Cartea de faja reproduce manuscrisul dactilografiat al tezei de doctorat cu acelasi titlu susfinutd de autor in 1946 la Facultatea de Teologie Ortodoxa a Universitatii din Bucuresti, dupa un exemplar aflat in biblioteca ingnijitorului de edifie si facand parte din seria celor cinct exemplare multiplicate dactilo in 1958 pentru cfiva fogti studenfi, cu acordul explicit al autorului care le-a autentificat- Ortografia a fost actualizata tacit. © DEISIS, 1996. ISBN 973 -97750-0-4 Tiparul executat la POLSIB S.A. Siblu O restituire esentiala Intervalul 1946/1947 a@ fost cu siguranta fast pentru teologia romdneascd. implinirile in care s-ct manifestai inflorirea teologicd romdneascd in scrierile noii generafii de teologi de pe atunci contrastau insa vadit cu fundalul sumbru al progresiei so- vieticdri gi comunizari a societatii romanesti dupa 1944. Incepeau deja sd se manifeste tot mai clar primele semne agresive ale repre- siunii ideologice si ale persecutiilor personale sau colective ce aveau sd se repercuteze tragic asupra destinului Bisericti si popo- rului romdnese vreme de peste patru decenii. Tavalugul istoriet avea sd Striveased prin teroare si opresiune o intreagd generatie de frunie din cultura 3i teologia romdneascd. Formata in anii de gratie ai celor doud decenii interbelice,ea avea sd fie dur reprima- ta cand abia incepea sa-si dea masura primelor roade majore. Intre cele doud rdézboaie mondiale tealogia romdneasca se racordase prin principalii ei reprezentanti (ce s-au pus cu devota- ment "in sligba Bisericii si a Nearmilui"), la diapazonul mai vastu- lui efort de innoire al tealogiei rdsdritene Ia nivel panortadox. In epocd, acesta viza depdsirea consecintelor nefaste ale influentelor scolastice si pietiste in viata bisericilor ortodoxe prin refacerea legéturti pierdute a teologiei gi vietii ecleziale cu sursele vitale ale Tradifiei patristice. Dupa secole sau decenii de rationalism, mora- lism sau sentimentalism teologic, se revenea in sfagit la traditia misticd a Biserieii rdsdritene, recuperate atat in expresia ei filoca- licd uitata cat si in dimensiunea ei liturgicd abandonata in _favoa- rea unui eticism sau populism ieftin, a ume pragmatism superfi- cial lipsit de substantd spirituald, promovat de spiritul epocti, dar chiar si de unii clerici mondeni sau doar oportunigt. Teologi laici, ca Nae Ionescu (1890-1940) sau Nichifor Crainie (1889-1972) reugiserd cu tenacitate gi talent sd impund prin faimoasele lor cursuri, nogiunile fundamentale ale metafizicii Vvgi, repsectiv, misticii ertodexe intr-un mediu universitar dominat autoritar de "vulgata" pozitivd si seciologista a epocii. Dacd un Nae lonescu putea glosa liber pe teme metafizice si mistice in cadrul (ostil) al facultatilor de filozofie, primul curs de misticd intr-o facultate de teologie ortodoxd romdneascd, predat in 1926 de profesorul Nichifor Crainic, a putut fi tinut timp de gase ani numai la facultatea de teologie recent infiintaté de la Chigindu, si numai mascat (din temeri de “anacronism") sub titlul neutral de "literatura religioasd moderna”. Transferat in 1932 la _facultatea de teologie din Bucuresti, N. Crainie va preda ani buni faimosul Curs de teologie misticd' for sub egida anosté a titulaturti catedrei de “istoria literaturii religioase moderne”. impletind rigoarea teologicd cu eleganja stilistica si bucurdndu-se de o formidabila audienfa in epocd, Cursul de Teologie misticd al profesorului Crainic oferea o primd $i exceptionald sintezd de reald pdatrundere i forta asupra problematicii misticti ortodoxe definita si prezenta- fa ca "stiinfa a indumnezeirii omului". Structurat pe baza articula- fiilor gi schemei universului dionisian - considerat definitorin pentru Ortodoxie -, cursul insera gi o lecturd acuraté a principa- felor documente ale tradifiei isihaste filocalice editate pand atunci (metoda psihofizicd, paisianisnmul, "pelerinul rus"). dn acelasi timp, fa Sibiu, tandrul rector si titular al catedrei de dogmaticd al Academiei teologice "Andreiene", pdrin- tele Dumitru Staniloae (1903-1993) initia, pe baza manuscriselor fotocopiate la Biblioteca Nationala din Paris, investigatia "vietii si invafaturit Sfantului Grigorie Palama" (concretizata in monogra- Jia cu acelasi tiths din 1938). Dupda meditafia teolagica din lisus Hristos sau restaurarea omului (7943), spre a contribui la innoirea duhovniceascé’ a monahismului romdnesc gi a contrabalansa pietismtul protestantizant al "Oastei Dommuilui", endemic in unele zone transilvane, pdrintele Dumitru se angaja, sustimut de pdrinte- fe Arsenie Boca, la monumentala opera a traducerii ldrgite si co- mentate a Filocaliei grecesti (Venetia, 1782), referinta emble- maticd a spiritualitati isihaste a “rugdciunii iui Tisus" si a "vederii lui Dumnezeu". Primu!l volum avea sa apara la Sibiu in ' Cursul din 1935/1936 a fost publicat de ierod, Teodosie Paraschiy la Editura Trinitas din lagi in 1993 sub titlul obscur: Sjinfenia, implinirea warmenet tal al VI 1946, Panda in 1948 vor reugi sa apara inca alte trei volume (cu- prinzdnd si importantele scrieri ale Sfantului Maxim Marturisito- rul), (Suspendatd de cenzura comunistd ca propagandd in favoa- rea unui "misticism" intolerabil, publicarea seriei a putut fi relia- ii cu urméitoarele gase volume abia intre anii 1977-1983). Jn acelasi an, 1946, mai apdreau in traducere la Sibiu gi respectiv, Bucuresti, si principalele opere ale celui mai important reprezentant al misticii liturgice si sacramentale bizantine, Sfantul Nicolae Cabasilla (secolul XIV): Viata in Hristos (in traducerea preatului profesor T. Bodogae, Sibiu) gi Talcuirea Dumnezeiestii Liturghii (in traducerea preotului profesor E. Branigte, Bucuresti). Expuizat in 1946 din Sibiu din motive politice sustinute de adversitati "colegiale", pdrintele D. Sténiloae va preda pentru doi ani la catedra de teologie ascetica si mistica a facultatii de Teolo- gie din Bucuresti (suplinitG dupd intrarea in politicd a profeso- ruhut N. Crainic, de cdtre profesorul 1. Gh. Savin), reugind sd pu- blice prin grija Ligii stuclentilor ortodacgi gi faimosul sdu curs litografiat de Asceticd si Misticd cresting (1046/1947).* Cursul reprezenta in esenfd un amplu comentariu sistematic al "Filoca- liei" structurat pe schema evagriand a vietii spirituale dar faicdne loc larg dezvoltarilor meximiene gi palamite, precum gi analizelor existentiale si psihologice moderne (Blondel, Binswanger). Jn anii razboiului, la facultatea din Sibiu unde rector gi dogmatist era pdrintele D. Stdniloae, se preg¢itea sii devind profe- sor de tealogie morald si misticd @ tandrd sperantd a teologiei si- biene, parintele Nicolae Mladin. Trecut prin grila extrem de rigu- roasa a selectiet neoficiale preliminare a ierarhului locului, mitro- politul Nicolae Balan, tandrul dascdl in teologie - "hunnltuosul Nicolae Mladin" - faicea parte dintr-un corp profesoral de elita aldturi de - in aceeasi inspirata caracterizare a arhiepiscopului Bartolomeu Anania -, “pedantul Grigorie T. Marcu, timidul Emi- * Publicat in versiunea originala litografiata de §. Frunzd in 1993, la editura Casa Carjii de Stiinta, Cluj. O versiune revimuita “stilistic" - eliminand sau parafrazand termenul "mistic" refuzat de spiritul epocii - dar si cum importante complemente in "introducere" a fost publicati in 1978 cu tithul “Spiritualitate ortedoxd” drept volumul [I al manualului "Teologia MoralA Ortodoxa". Vilian Vasilescu, mdrinimosul Nicolae Neaga, pateticul Teodor Bodogae", iar, ulterior, si "ironicul Isidor Todoran"? Nascut la 18 decembrie 1914 in Abrud, intr-o familie de mineri, N. Miadin facuse liceul la Petrogani (1925-1932), urmase teologia la Oradea, Chisinau si Bucuresti unde devenise licentiat in 1938 cu o tezdi de mistica camparata privitoare fa Influenta lui Dionisie Areopagitul asupra Sfintului Ioan al Crucii, fverare ce promitea o consacrare stiintifica jalonandu-i deja directia, La Bucuresti, devine un fervent discipol al profesorului N. Crainic, cdnua if va edita litografiat in 1938 Cursul de misticd generala. Intre anii 1941-1942 e trimis de mitropotitul Nicolae Balan ca bursier in Germania (Viena, Titbingen, Marburg). Intors acasd, e numit profesor suplinitor de teologie morald gi misticd, catedra al caret titular devine in 1947, dupa ce in 1946 igi sustine la varsta de 32 de ani un stralucit doctorat la facultatea de teologie din Bucuresti, cu tema: Hristos - viata noastra sau Asceza si Mistica Paulina, tezd ce vede abia acum gi aici lumina tiparului, la exact cinci decenii de la fedactarea si sustinerea ei. Din cauza contextu- fui istoric nefavorabil, lucrarea care reprezenta un moment de referinté in teologia romaneascd, n-a putut fi publicat cu exceptia primelor trei capitole (din totalul celor doisprezece) ce au fost strecurate - cu "purificarea" stilisticd de rigoare a terme-mului “mistic" - in ultimul volum aparut al Anuarului Academiei teolagi- ce "Andreiene" AAV (1947-1948), p, 95-138. Proaspdat titularizat, tandrul profesor Nicolae Mladin va sustine in 1947/1948 in fata studentilar de la Sibiu un (ultim) curs de mistica cregtind si ortodoxd - in 1950 "mistica" va trebui scoa- sd din programa de studiu fiind considerata “obscurantista"” sau "subversiva" - curs recent publicat dupa notitele studentului de atunci, actualmente protopop in Tg. Mures, Nicolae Streza." Faréi a avea eleganta stilisticd a cursului similar al profeserului N. Crainic, ori profunzimea teologicd gi patristicd al celui al parintelui D, Staniloae, si fard a aspira la originalitate, prelege- rile de mistica ale parintelui N. Mladin (improvizate oral gi ne- 7 Tn Convorbiri duhovnicesti cu arhim. loanichie Balan, vol. I, Roman, 1988, p, 599. ‘NS. Miadin, Prelegert de Mistied Ortodoxd, ed. protop. N. Streza, Ed. Veritas, Tz. Mureg, 1996, Vu destinate ca atare publicitatii), se disting insd prin claritatea si accesibtlitatea ler, iar caracterul lor didactic (mergdnd panda la schematism) face ca lectura lor sa fie utild si astézi. In anit ‘50 |-am avut si eu profesor la Sibiu pe arhiman- dritul Nicolae Miadin care a avut dragostea de a-mi indruma pri- mii pasi de ucenic in ale teologiei. Licenfa in teologie am susfinut- o impreund cu sotia mea la Prea Cuviosia Sa, foarte iubitor de nesfargite gi patetice discufii cu mai tinerii doritori de carte multd, In primavara lui 1958, pregatindu-md de admitere la cursurile de doctorat la facultatea din Bucuresti i incitat de lectura primelor capitole din “Anuarul" pe 1947/1948, i-am cerut spre lecturé gi stuciu, exemplarul integral al_tezei sale de doctorat ramasd inedita. A acceptat cu bucurie. Impreund cu un alt coleg am exe- cutat rapid o copie dactilografiatd in cinci exemplare a manuscri- sului integral, pus la dispozifie cu atdta generozitate ("mini- samizdat" studentese care, in conditiile dramatice ale acelui an plin de arestéri de loturi intregi de “mistici". “obscurantigti" si "reactionari" ce vor infunda pugcdriile comuniste, ne-ar fi putut costa scump. Din fericire, Dumnezeu ne-a pazit!) Dactilograma aceea o pdstre: de atunci cu sfinfenie gi recunogtinia ca pe o pretioasd amintire personald de la marele meu profesor, semn al Javorii speciale de care m-am bucurat din partea sa in acei ani decisivi ai formarii (in 1967 prefesorul meu avea s& devind pand in 1981 mitropolit al Ardealului, decediind bolnav la mdndstirea Sdmbéta la ] iunie 1986 uitat pe nedrept de urmasi si de scoala de teologie pe care a ilustrat-o cw strdlucire). Dincolo de orice rezonante afective, subiective, lectura studioasd a manusrisului Ascezei si Misticii Pauline a fost, in ce midi priveste, o revelatie si sub aspect teologic. Citeam cu surprin- dere si admiratie nu altceva decat o replicé ortodoxd (nepolemicd) scrisad cu patos gi vervd, dar si cu rigoare si pdtrundere, la Jaimoasele monografii inchinate misticii pauline in Occident de catelicul A. Wikenhauser (1928) sau de reformatul A. Schweitzer (1930), Serisd intru-un stil viu gi alert, cu o desdvargita dominare a bibliografiei, lucrarea nu se pierdea de fel in otioase chestiuni “isagogice” f(autentictiate, paternitate, etc.) supradimensionate in literatura de specialitate protestanté, i care mai atrag incd pe limi secundare sau netraditionale pe unii teologi biblicigti orto- docgi, cf intra cu indrésneala in insdyi substanja teologicd a IXmesajului neotestamentar, respectiv a paulinismului, Pentru prima daté gdseam ciar si precis argumentate doud puncte decisive: 1. prezenta unei mistici obiective in insusi Noul Testament, respectiv inspiratia explicit biblica a misticii Bisericii, $i 2. baza sactamen- tala, baptismal-euharisticd (“obiectiva") a efortului ascetic ("su- hiectiv") al misticului crestin. (E ceea ce ulterior un Louis Bouyer va argumenta definitiv dovedind faptul ca in patristice "mistica “ este intotdeauna adjectivul nu al trdirilor subiective ale indivi- dului, ci al "misterului" care este Hristos gi a cdrui experienfa se oferd in Scripturd si in Tainele Bisericii). Asceza si Mistica Pauli- na demonta astfel definitiv acuza mai mult sau mai putin vealata de "neoplatonism" deghizat in haine bisericesti de care schema evagriand (si partial chiar dionisiand) a viefii mistice ortodoxe - ce structura la noi si cursul profesorului Nichifor Crainic sau cel al parintelui D. Staniloae - era acuzata de o parte a teologiei protestante confemporane, atdt "liberale" cat si "dialectice". Aceasté impresie mi s-a confirmat de atunci de nenumdra- te ori, de fiecare daid cand am deschis filele ingdlbenite, acoperite de o dactilogramd inghesuita si pe alocuri gtearsd de vreme, impundndu-mi-se tot mai insistent sub forma unui veritabil legat testamentar, Asceza 3 Mistica Paulina este, fard nici o exagerare, una din marile cari ale teologiei romdmesti.’ Lectura ei convinge gi acum, in ciuda mutatiilor si evolutiilor bibliografice inevitabile. Este infinit regretabil cad ea n-a putut fi accesibila umd public adevarat pand la actuala restituire integrald. Dar chiar si acum, * Concentraté in volumul Studii de teologie moralé, Sibiu, 1969, producfia teologicd de dup 1948 a prof, N, Mladin, poartd deja vizibil amprenta distorsionanti a "semnelor vremii", fiind afectata de denaturarea oficial prin intermediul "apostolatului social" a unei mari parti a cercetSrii teologice romanesti sub comunism (care o impunea ca 0 conditie asupra viequirii) de la temele ei reale, spirituale gi mistice, spre sustinerea propagandistA a campaniilor ideologice ale regimului in vederea infaptuirii "problemelor vitale" ale omenirii in viziune socialist: lichidarea "proprietafii", "lupta pentru pace", etc. "Progresul”, "sluji- rea", "ecumenismul", "evolutia", deveneau temele teologiei romanegti ce cunostea acum astfel - chipurile - "o dezvoltare fara precedent", (cf. | Bria, in: De Ja théologie orthodaxe roumaine des origines @ nos jours, Bucarest, 1974, p. 501-517. Xx dupa cinci decenii, in ciuda modificarilor survenite in peisajul teologic st intelectual, publicarea ei se dovedeste a fi de o surprin- rdtoare actualitate. Fiinded nu trebuie uitat sa Sfantul Apostol Pavel si pauli- nismul au facut de-a lungul istoriei Bisericti si culturii europene (ba chiar si a celei romdnesti, cum vom vedea indatd) obiectul unor vielente contestari si rastalmdaciri. Atunci cand se va serie istoria receptarii paulinismului, aceasta se va dovedi unul dintre cele mai instructive capitole de istorie a mentalitatilor. Prea "grec" pentru unii, prea "iudeu" pentru alfii, cel ce a vrut "sd se facd tuturor toate, ca in orice clipa sa@ mdntuiasca pe unii" (1 Corinteni 9,22) a fost aprig exaltat de unii gi mult hulit de alii. Dacé un Marcion (secolul H) sau reformatorti (secolul XVI) au vacut in Pavel pe singurul care a infeles adevarata esenta a Evangheliet ca revelare a adevaratului Dunmezeu, un "Dumnezen" "gnostic" "strdin" de cosmos si de Vechiul Testament, seu, respectiv, "justificarea" individualista a omulw “numai prin cre- dinta" nu prin “fapte", iudaizantii contemporan Apostolului (care au vdzut in el pe antihrist) si pand la iluminigtii si antisemitii mo- derni (Bolinbrocke, Lagarde, Nietzsche, Chamberlain, Rosenberg) ba chiar gi teologii protestanji liberali (Bousset, Reizenstein, Bultmann) tofi au vazut in el pe marele falsificator si corupdtor al Evangheliei lui lisus din Nazaret. Pavel, renegatul, ar fi impus onnlui “lisus" rohil mitic de "Hristos", substituind “evangheliei" universaliste a “iubirii" predicata de omndl Jisus din Galileea, "mistica" arhaicad a "mdntuirii" de "pdcat” prin ispdgirea sacrifi- ciald edgtigata pe "cruce" prin moartea si invierea lui "Hristos": zeul care moare gi invie, al cdrui mit elenistic era bine cunoscut multimilor Antiohiei, Efesuiui, Corintului, ori Romei. Pentru Nietzsche, de exemplu, Pavel e cel care a transformat "evanghelia" (vestea cea bund) intr-o veritabila “dysanghelie" (vestea cea rea). Bolnav de urd impotriva Imperiuilui Roman si a culturii sceptice elenice, ros de patima dominatiei, Pavel ar fi prefaicut deliberat cregtinismul intr-o religie "nihilistd", a "urii de viafa", a bolii 31 suferingei. Deus qualem Paulus creavit Dei negatio (Dumnezeul pe care l-a plasmuit Pavel e negatia lui Dumnezeu), proclama patetic F. Nietzsche in Der Antichnist (1888), ale cdrui §§ 39-47 gi-aw gadsil recent o tardivd gi tezistd ilustrare dramaticd in piesa Alinei Mungiu, Evangheligtii, 1992. XITot pe urmele lui Nietzsche, activitatea si teologia Sfantu- lui Apostol Pavel si-au gésit o virulenté contestare in cultura Jranceza si romandé a ultimelor decenii in eseurile iui E.M. Cioran (1911-1995). Incé in Tratatul despre descompunere (1949), acesta il infiera pe marele Apostol drept "cel mai mare agent electoral al tuturor timpurilor" care prin “turneele" gi "epistolele" sale “a in- festat lumina amurgului antic. Un epileptic invinge cinci secole de filozofie! Ratiunea - confiscatd de Parintii Bisericii".° Afirmatii re- uate gi amplificate retoric pand la paroxism in dificil suportabila tiradé antipaulind din Ispita de a exista (1956). Sfantul Pavel, "un evreu pervertit, un tradator, un tip dubios" ¢ aici "vinovat de pre- judecdjile noastre in religie si morala", inlocuind "injelepciunea" anticd gi eleganja meditatiei cu o religie populisia dizgratioasa, obsedati de "mantuire", intoleranta, brutald, provinciald, isteried... O pateticd incercare de reconciliere cregtineascd a iui E. Cioran aflat "in conflict cu Sfantul Pavel si Absolutul divin", a incercat in 1990 cw un gest superb Petre Tufea (1901-1991). in fextul selecrat pentru ultima coperté a reeditarii in 1990 la Editu- ra Humanitas a primei carti a Ini Cioran, Pe culmile disperani, P. Tutea a crezut ca poate identifica in nostalgia implicit a ume sens transcendent absent al jumii prezenfa voalata a jocului dialectic paulin inire cele doud lumi; cea "vizibila i trecatoare", gi, respectiv, cea "imvizibild gi eterna" din IT Corinteni 4,18, dialectica care-| “poate duce ja mdntuire" facdndu-l sd se "subordoneze absolutului divin".* Intr-o ultima scrisoare cdtre B. Cioran din 3 martie 1991, P. Tutea, bolnav, batran gi "nelinigtit de perspective morfii" ii aratd incdi odatd "gloriosului" sau prieten de la Paris cd numai crestinismul il ajuté pe om sd suporte nelinigtea ereatd de "limitele vietii si moartea absoluta". In locul surogatului ’ E. Cioran, Tratat despre descompunere, Humanitas, 1992, p. 176, "E. Cioran, Jspita de a exista, Humanitas, 1992, p. 147-152, *P. Tutea, Intre Dumnezeu si Neamul meu, Anastasia, 1992, p. 54-55; i 75-16: "Pdi, dacd Cioran gdsegte sens transcendent acestei lumi care n-are sens In sine, nu seamdnd ef cu Sfantul Apostol? Si astfel ew acest text il reconciliez cu Sfantul Apostol Pavel. Eu pe Cioran il vad impdcat eu sine, de acord cu Sfantul Pavel si Absotutul divin, pentru anu muri in lumea aceasta". XO de nemurire oferit de "glorie", P. Tufea alege "nemurirea religioa- sd care puncteazd cimitirele cu cruci" si le “pepuleazd cu nemuri- tori". Si aici P.Tutea se dovedeste a intui exact sensul profund al experientei spirituale crestine, proclamat de Evanghelia i Patima lui Tisus Hristos, vietuit si propovéduit cu patetism de Sfantul Apostol Pavel. Acest sens este legat de sesizarea legdturii indiso- ciabile dintre Crucea gi Invierea lui Hristos, dintre viata si moar- fea noastra ca: “viata prin moarte" (Living through Dying, cum sund_frumosul title al meditatiei lui Douglas Dales asupra specifi- eului a ceea ce poate fi numit: "The Spiritual Experience of St. Paul"). . Nu exista cregtinism fard Hristos si Invierea Lui; nu exisia inviere fard Cruce; iar Hristos Cel rastignit $i inviat este viu in Bisericd - Trupul Sau mistic. Prin Botez, Euharistie si viata asee- ticé gi "mistica", Biserica oferd nemijlocit fiecdrwia dintre nor participarea la "misterul" central al morfii gi invierti lui Hristos. In Bisericé prin "mistere" (Sfintele Taine) gi "mistica", viata lui Hristos devine "viata noastra" iar "cu Hristos, viaja noastra este ascunsd in Dumnezeu" (Coloseni 3,3-4). : Intr-o economie mai largé a spirituhwi, Asceza gi Mistica Paulind a mitropolitului profesor Nicolae Miadin ofera astfel o ineditd gi solidd contributie teologicé la solufionarea uneia din cele mai rdsundtoare si simptomatice (chiar dacd extrem de "cordiale") polemict din cultura romand a acestui secol. "Multumire fie adusd deci lui Dumnezeu, Celui ce ne face pururea biruitori in Hristos si descopere prin noi in tot locul mireasma cunostintei Sale! Pentru ca suntem lui Dumnezeu mireasma a lui Hristos intre cei ce se mantuiesc gi intre cei ce pier. Unora, adici, mireasm4 a morfii spre moarte, iar altora mireasma a vietii spre viata" (LI Corinteni 2, 14-16). Pr. prof. loan Ica Cluj, 24 august 1996, * thidem, p.267-268Introducere "Pavel, Apostol al lui Jisus Hristos..." Sunt cuvintele simple incrustate in cartea vesniciei gi in filele istoriei, care cuprind toata viafa, toata truda, toata fapta plasmuitoare de veac nou a marelui misionar, Intr-adevar, el a fost apostolul, trimisul lui Dummnezeu in lume ca si vesteascd, si impartdgeascd tuturor comoara de viata gl infelepciune daruita oamenini in lisus Hnstos. Si viata lui a fost o jertfa curataé, o jertfa deplind pe altarul apostoliei.' El |-a cunoscut pe Hristos gi in El a cunoscut dragostea lui Dumnezeu, prin care omul devine fiu al lui Dumnezeu, cetafean al imparatiei Lui, $1 si-a risipit viafa pentru ca pe cat mai mulfi sé-i aducd la Hristos. El a trait numai in Hristos gi prin Hristos. El a fost instrumentul prin care Hristos a lucrat in lume gi a cucerit lumea. Cine priveste harta cAlatoriilor misionare ale lui Pavel ramane uimit cum a fost posibil, intr-un timp relativ scurt gi in imprejurarile de atunci, 84 cuprinda toata jumatatea rasariteana a Imperiului roman in refeaua comunitatilor crestine nou infiinjate. Iar cine citeste Faptele Apostolilor gi Epistolele lui cunoaste greutafile cu care a luptat, simte cu adevarat marefia istoricé a personalitapi lui $i ingelege adevarul marturisirii lui: “prin darul hd Dummnezeu sunt ce sunt”. Pavel trebuie pus in galeria celor mai mari cucentori ai lumii. S-a gi zis cA "marile caldtorii misionare ale Apostolului de Izyoarele viefii si doctrinei lui sunt cuprinse in Noul Testament: Faptele Apostalilor scrise de ucenicul lui, medicul Luca (cap, 7-28) ¢i 14 epistole pauline: Epistola cétre Romani, | si [| cditre Corinteni, c&tre Galateni, catre Efeseni, cAtre Filipeni, citre Coloseni, | si II cdtre Tesaloniceni, | si ll cdtre Timotei, cAtre Tit, cdtre Filimon gi catre Evrei. Cf. Gr. T. Marcu, Antropologia paulind, Sibiu, 1941, p. 9-10. *| Corinteni 15,10,fa Antiohia pang la Roma au fost o a doua expeditie a Ini Alexandru in sens invers",’ au fost raspunsul Orientului 1a cucerirea Eladei. Expeditia lui Alexandru a unificat Orientul cu Occidentul, a cucerit Onentul pentru cultura greceasca; Imperiul roman a stabilit pretutindeni justijia si ordinea romana. Dar amandoud aceste cuceriti au fost numai piedestalul marilor cucerin pauline cu adevarat fauritoare de istorie. Cu toate acestea, Pavel a fost un biruitor numai pentru cA el insusi a fost biruit de Hristos: a fost un cuceritor, pentru ca el insugi-a fost cucerit de Hristos si ca un bun ostag al lui Hristos s-a bucurat in lipsuri, in mecazuri, in rane $i moarte pentru ca prin el sa se arate puterea lui Hristos. Toata fiinfa lui era o flacdra vie, aprinsa in dragostea lui Hristos si din flacdrile ei a izbucnit marele incendiu care a cuprins lumea. Comunitafile pauline au fost sdmburele din care a crescut lumea cregtind; epistolele tui Pavel au zimislit si spiritualitatea crestina. Cu gandurile lui g4ndesc, cu vorbele lui vorbesc milioane de oameni.* El traieste, adesea necunoscut, in cultura §i civilizajia modem, Principiile lui au devenit un bun al societAfii umane; gandurile lui s-au identificat cu viata de fiecare zi a omenirii; cuvintele lui sunt lozinci de viafé nou’, permanent actuale, permanent aditoare. Un munte al istoriei, din care izvorasc fluvii de viafa si infelepciune ce fructifica veacurile pana la limitele vegniciei. Un imens rezervor dé energie spirituala, care lucreazai necontenit in lume si o transforma. Dar o energie ee-gi are izvorul primordial in lisus Hristos, un focar care primeste lumina si puterea din Hristos. in el traieste Hristos si in tofi cei ce urmeaza pildei si cuvantului lui. Caci aceasta a fost rayna lui cea mai fierbinte: ca Hristos sa fie in tofi $i toti sd fie ai lui Hristos, 3 Pavel, Apastol al Tui lisus Hristos, care a ostenit mai mult decat tori ceilalpi apostoli,” este cel mai mare misionar, cel mai mare cuceritor din istoria crestinismului. Nu un simplu visater sau i H. Weinel, Paulus, Der Mensch wad sein Werk, Tibingen, 1904, p. 5. 3 idem, ibid., p. 7. ~ Cf 1 Corinteni 15,10. 2 timental, ci un om al actiunii neobosite, un om al faptei recupetite. O vointd perseverenta, neinduplecata, care nu da poi in fata nici unor impotriviri, O inteligen{a ascutita, o gandire rofunda, care scruteazi deopotriva tainele sufletului omenesc 3i inele viefii divine, O minte rapita in abisul de lumina al Dumne- ri spre a talmacii oamenilor "raina cea din veac ascunsa gi de geri negtiuta" a mantuirii noastre in lisus Hristos. Un tempera- ent aprins, drept, fard intortocheli, si o inima topitaé de tubire, care waluie in undele ei pe fiecare credincios in parte si pe tofi la un loc. special aceasta iubire franta din iubirea divind a lui lisus a fost rfa care a subjugat inimile gi le-a cucertt definitiv, El ¢ ca un rinte eare-gi naste copii in dureri, ii hrdneste in furtuna prigoa- of, ii cAlduzeste prin negura ispitelor gi ¢ in stare sf se aduca pe ne insugi jertfi pentru ei, numai s4-i vad crescufi "pdnd la masura varstei [ui Hristos". Cele mai impresionante pagini din ‘epistolele lui - dupa acelea in care izbueneste ca un vulcan dragostea Jui faja de Hristos - sunt acele in care igi gasesc expresie adancurile de iubire ce izvorase din inima lui pentru fiii sai cei duhovnicesti, E © dragoste de o sinceritate magnifica, o dragoste care copleseste, care inmoaie 5i sufletele de piatra, le convertegte, © dragoste care purificd, indoaie genunchii in cainja si inalfa cdtre zdrile izbavirii. Nimeni gi nimic nu poate rezista puterilor ei ziditoare, Ea se bucura intru progresul fillor ei, mustra cu lacrimi pe cel ce s-au abatut, nu spre a-i intrista, ci spre a-i indrepta, indeamna, invafa, se nsipeste cu timp si fra timp, in lucrurile mai marunte ca gi in cele mai mari; daca ¢ departe arde de dorul de a-si vedea fili gi se roaga pentru et: "tturor toate se face ca pe tofi sa-i aduncé la Hristos". De aceea, viafa lui e-cel mai magnific imn al iubirii de Hristos gi al iubirii de aproapele, dintre toate intruparile umane ale istorie!, Imnul acesta |-a invesnicit nu numai pe filele de pergament ale Epistolei catre Corinteni, ci |-a scris cu sufletul lui, cu ranele lui, cu-sangele lui, in cartea veacurilor, ca s4 straluceascé mereu ca un luceafar al zonilor peste vremelnicia vremilor si nestatomicia lucrurilor omenesti, Ca toate pier, toate se sting: jubirea singura ramane in veac $i peste veac..Complexitatea personalitapi, viefii si doctrinei Apostolului Pavel gi-a gasit expresia gi in multiplicitatea perspectivelor din care a fost studiat: scrierile despre viata si invatatura lui constituie o intreaga biblioteca, Un fapt insd e incontestabil: Hristos este centrul din care izvorasc toate gi spre care se indreapt toate in fiinja, activilatea si gandirea paulind. $i anume: Tisus Hristos ca Dumnezeu si om; lisus ca mantuitor al neamului omenesc: lisus Cel rastignit gi inviat; lisus Cel ce traieste in cer de-a dreapta Tatélui si pe pamént in inima fiecdrui crestin. Vom adanci in special ultimul aspect al hristocentrismului paulin: viata lui Hristos in noi si viata crestinilor in Hristos. Adica: aspectul ascetic, mistic al raportului dintre Hristos i credinciogi, dupa concepfia Sfantului Apostol Pavel. Inainte de acestea insa, cdteva probleme preliminare: Se poate oare vorbi despre o “asceza" si o "misticd paulina"? Depinde de sensul ce se acordd acestor termeni. Din punct de vedere formal, raspunsul pare negativ, in orice caz problematic, De ce? - Pentru cA in scrierile Sfantului Apostol Pavel nu gasim in forma lui obisnuita - nici cuvanzul “ascesd" (Gexnoig), nici cuvantul "misticd” (HeetuCH). Verbul Goxet a se exercita, a se sili, a se nevoi, din care deriva substantivul céownorg, e folosit in Noul Testament o singura data* in apararea ce o rosteste Apostolul Pavel in fafa proconsulului Felix: "tntru aceasta md nevoiesc [imi dau osteneala, ma exercitez] pururea ca sd am constiinta neprihdnitd inaintea hii Dummezeu gi @ oamenilor".’ Acesta este dealtfel si sensul termenului “ascez#": exercifiu, efort, fie exercifiu fizic, pentru formarea atlefilor; fie exercifiu. moral-spiritual de disciplinare a naturii umane pentru realizarea omului desavargit, a omului neprihanit in fata lui Dumnezeu gi a oamenilor, O expresie asemAndtoare cu sens identic intrebuinjeaza Sfantul Apostol Pavel in intaia Epistola catre Timotei: “lar de basmele cele hemesti... fereste-te; deprinde-te [exerciteazd-te] insd in evlavie, pentru cd deprinderea [exercitiul, asceza] trupeascd este spre putin folositoare, evlavia insd este “CE F. Prat, La Théologie de Saint Paul, Paris, 1933, t. Ll, p. 14-23. ” Faptele Apostolilor 24,16; ¢v tov Kot celtog Ger dnpoekomov cuveldnow Exew mpog tov Oebv Ket tol cevOpmmoug Sid moveis. Cf H. Windisch, Gexétw in TH2NT.Bdl, Stuttgart, 1933, p. 1492-1494. N, Crainic, Curs de misticd generald (litogr), Bucuresti, 1938, p. 41. 4 te folositoare,” Tupvaeia si cioxnois au acelagi sens de tees msec 3 veined in vederea dobandini viefil ice. Accentul il pune ins Apostolul pe exercitarea evalavicl, pe rea launtrica, nu pe mijloacele exteme care privesc trupul, trebuie sa aiba un caracter predominant spiritual, pentru ca insdsi e spiritual si finta ei este Hristos.’ y . petals hc destul de slabe in ce priveste cuvantul fascezdé", sunt mult mai precare, la cuvantul "mistica" _Adjectivul words, ¥,- Ov deriva din verbul pum, -etv, "a inifia in lucrurile inice", de ex. in cultele misterice (secrete), folosit mai_ales in rina pasiva: pvéoten, “a fi imitiat". Ca verb il gasim in Noul estament o singura dat’, dar rw in sensul mistic de "a fi inifiat i jstere", ci in sensul profan de "a fi invajat", "a fi obismuit", r-un fragment din Epistola catre Filipeni," in care Pavel dupa ce di expresie bucuriei pentru darurile ce i le-au trimis credinciogit din ilipi, continua: “intru totul gi infru toate m-am invdjat gi ma satur nu fldmdnzesc, si sa am de prisos si sci fiu lipsit".” Nu se poate yorbi de un sens "misteric" al cuvantului, ous a Dac termenul "misticd" nu exista in scrierile pauline, in schimb termenul pvetipiov "mister", “taind" ¢ folosit de 21 de ori.'? Cuvantul “mister” deriva probabil din verbul jrtew ~ a se in- chide, a inchide (gura, buzele). Asadar "misterul” e ceva secret, ceva ce nu trebuie divulgat. De altfel gi cuvantul "mistic” avea sensul de “tainic", "secret", "ascuns". De aceea, misterele antice au fost numite si vi puonxe, Ce erau aceste "mistere (Hverrrprc)? Erau acfiuni cultice, in care se actualiza un fragment din viaja *] Timotei 4,7-8. yopwole 88 ceccvrdv mpig ebeefeian.| yep ompornen youMEcia mpog OAtyov eotiv mpehyiog Exerce autem te ipsum ad ietatem. Nam corporalis exercitatio ad modicum utilis est... Cf. Filipeni 3,12-14, 1 Corinteni 9, 24-27, : Cr Filipeni 4,12; CE Bornkamm puéw in PH2NT.Bd IV Stuttgardt, 1941, p 834; Alfred Wikenhauser, Die Christusmystik des fl. Paulus, Miinster, 1928, p. 7. . . Ey powell Kel xen pepiron Kel yootélecBon Kol mewéy Kell TEPLOCEVEW Kel bertepetotan, ; ; "Cf A. Wikenhauser, op. cit., p. 7-8, Bornkamm, op. cit., p. 809-834, N, Crainic, ap, cit. p, 8. " F Prat, op. cit., p. 467-475,anumitot zei, la care nu puteau participa decat cei inifiafi (cdrora li Se promitea nemurirea) sub porunca aspra a tacerii. Asadar carac- terul de "mister" al acestor culte il constituiau urmatoarele elemen- te: 1. Nu erau publice, ci rezervate pentru inifiafi; 2. Participantii erau obligafi 8a pastreze secretul, sA nu spuna celor neinifiati ceea ce au vazut; 3. Actiunile cultice aveau sensuri alegorice, tainice: prin ele inifiatul participa la viafa zeului respectiv si devenea nemuritor, adic zeu. Desi Sfantul Apostol Pavel intrebuinteaza termenul mister", sensul lui nu se acopere insd cu acela al misterelor antice Dimpotriva: sunt directii deosebite. Pentru Apostolul Pavel, in majoritatea cazurilor, este vorba de planul mantuirii noastre ascuns din vesnicie in Dumnezeu, necunoscut ingerilor si camenilor, care ins& acum, la plinirea vremilor, ni s-a descoperit prin lisus Hristos spre a fi propoveduit la toate neamurile.'! E evident cd nu exista nici o legatura intre “misterele" antice si "misterul" paulin: ptimele sunt secrete $i se fin secrete, celalalt a fost secret, dar s-a descoperit tuturor, primele privesc numai un cere restrans de inifiafi, celdlalt lumineazi toate marginile paméntului, Desigur, prin faptul ca izvoraste din Dummezeu taina aceasta revelata oamenilor, ramane o taina neinfeleasa pentru rafiunea umand si dupa ce s-a descoperit lumii: poate fi infeleasd numai de cel ce are “mintea fui Hristos" cand raflunea umana e luminata de Duhul Sfant, Care cerceteaza si cunoagte so gi gandurile lui Dumnezeu, Prin aceasta insd nu-si pierde caracterul universal, de revela i nibh fie sau descoperire, pentru Agadar, din cercetarea cuvintelor "mistic" si "mister" nu putem trage nici © concluzie asupra misticii pauline. Dimpotriva réménem cu impresia ci Apostolul Pavel a fost un spirit strdin de tealitatile mistice, chiar dacd a cunoscut si a propoveduit o anumita ascezi... De aceea, daci "asceza” paulind este recunoscutd de majoritatea cercetatorilor, “mistica" paulinad e unul din cele mai controversate aspecte ale paulinismului. Unii susjin cd Pavel n-a fost un mistic, alfii, dimpotriva, ci Pavel e reprezentantul clasic al “Cf Romani 16,25-26, Cuvantul “mister” mai inseamna cateodatic: 1. sensul ascuns, simbolic al unei povestiri sau institutii: Efeseni 5,32: 2. un lueru a c4rni actiune e ascunsa, I! Tesaloniceni 2,7; of. F. Prat, op. cit., p. 467-468; N. Crainic, op. cit., p.8. : 6 s isticei crestine.'* De partea cui este adevarul? Pentru a ajunge la rezultat pozitiv, nu e suficienta cercetarea lexicului, ci ¢ necesara precizarea confinutului conceptiei pauline si confruntarea ei cu nifia precisi a ascezci gi misticei, Ce este asceza? Ce este istica? - latA intrebari asupra cArora trebuie s4 ne punem de acord inte de a nega sau afirma existenja ascezei gi a misticei in ierilor Apostolului Pavel. Asceza cuprinde "tot ceea ce in viata duhovniceasca este ercitiu, efort, lupta impotriva ta insuti 31 a tentatiilor externe, tiunea pozitivd de perfectionare a activitdgilor spirituale"."® Eo are metodicd de disciplinare a trupului si perfecfionare a ctului in vederea spiritualiz4rii, induhovnicirii omului. Ea a fost nitd si ca desaivargirea activa, adicd desavarsirea ce se realizeaza n efortul sustinut al voinfei umane. Daci viaja cregtina este un ‘oces teandric, adicd de colaborare a harului divin cu natura and, asceza este toatd nevointa prin care se manifesta partici- rea activa a omului in acest proces de induhovnicire. Crestinul buie sa fie in toata fiinta lui din ce in ce mai patruns de putenle ului Sfant: pentru aceasta e necesarA colaborarea lui, lupta de jnlaturare a piedicilor si de pregatire a vasului in care se toama harul divin, Asceza va avea deci doua aspecte: unul negativ: renun- farea la poftele dezordonate; altul pozitiv: deprinderea virtupilor prin care trupul se supune sufletului, iar sufletul you lui Dumnezeu. Ambele aspecte se gasesc in viata gi scrisorile Sfantului Apostol Pavel: primul sub variate denumiri - "mortificare", "rastignire", “dezbracarea de ormel cel vechi", al doilea: “irniere", “viatd noud”, "imbrdcarea in omul cel nou". Cand Apostolul Pavel yorbeste despre dezbracarea de omul cel vechi gi imbracarea in omul cel nou, despre moartea si rastignirea impreund cu Hristos fafa de lume gi poftele ei, si ridicarea la o viaja noua cu Hnistos, la o viata noud pentru Dumnezeu, nu face altceva decat precizeaza cele doua aspecte colaterale ale ascezei crestine, - pentru ca impregnanta imagine a atletului ce se lupta in arena si a celui ce alearga spre CE A Deissmann, Paulus, Tabingen, 1911; E. von Dobschiitz, Der Apostel Paulus, I, Halle, 1926, E, Wismann, Das Verhditnis von richtig und Christusfrémmigkeit bei Paulus, Géttingen, 1926. 'L Bouvet, L'dscéese dans Saint Paul, Lyon, 1936, p. 17,finta s& accentueze unitatea efortului ascetic: “Oare nu stifi cd cei ce aleargad in arend tofi aleargd, dar unul singur ia premiul? - Alergati dar aga ca séi-l luati. $1 oricine se tupté, se infrdneazd de la toate: aceia ca si ia o cunund siricdcioasd, dar noi una nestricdécioasd. Eu deci asa alerg, nu ca la intamplare...""" "Caci nu socotesc sa fi ajuns Ja finta, ci numai una fac: uitdand cele dinapoi si tinzdnd la cele dinainte, alerg la tinta, spre rdsplata chemarii celei de sus a lui Dumnezeu in lisus Hristos".'* Ascetul este atlet care renun{a la toate (se infraneaza) si se exerciteazd spre a-gi intari forfele pentru dobandirea cununii celei nepieritoare sau e un alergator care se departeaza de punctul de plecare (le wit, le las& in urma pe toate) gi se apropie de finté, care e viata vesnica in comuniune cu Hristos, O mai fericita plasticizare a ascezei cregtine nici nu se putea. Se poate asadar vorbi pe bund dreptate despre asceza, atat in viafa personala a Apostolului, cAt si in doctrina lui spiritual. Precizarea caracterului gi confuinutului ei constituie una din preocup4rile acestei lucrari. Dar mistica? - Mistica este unirea sau legatura nemijlocita dintre om si Dumnezeu.’? E indumnezeirea omului prin har,” Aceasté unire cu Dumnezeu, aceasti indumnezeire nu trebuie infeleasd in sens panteist, ca dizolvare a creatunii in Dumnezeu, ca identificare substanjialé cu Dumnezeu, ca nimicire a persoanei umane. Ea e numai participare la viata divind, prin care omul rémanadnd creaturé si Dummnezeu ramanand Dumnezeu, omul e infuzat de puterile harului gi transfigurat aga cum un cristal e "| Corinteni 9,24-25 ' Filipeni 3, 13-14. Definitii similare: [Mistica e] “acea forma a pietalii in care se ndzuieste sau se trdieste o legdturd (sau un contact) nemijlocita a sufletului ev Dumnezeu"> A. Wikenhauser, op. cif, p. 6. "Mistica exista pretutindeni acolo unde o fiinté omeneascd priveyte despdrtirea dintre pdmdntese gi suprapdmdntese, temporal si vesnic ca depdgitd, gi pe sine insusi ca flind ridicat in supra-teresiru si vesnicie"; A. Schweitzer, Diz Mystik des Apostels Paulus, Tibingen, 1930, p. 1. “In trdirea mistied omul devine una cu nesfargitul gi e congtient de aceasta unitate" (W. James) **\N. Crainic, op. cit., p, 16, straluminat de razele soarelui, fara ca prin aceasta s4 fi devenit el insugi soare sau raza. Relafia misticA (ascunsa gi nemijlocita) intre Dumnezeu gi om devine realitate (desi in chip nevazut) prin Sfintele Taine: e dumnezeirea sacramentala, De aceea, se poate vorbi despre o mistica in sensul /arg al cuvantului care cuprinde pe tofi cei botezati: radacinile viefii crestine sunt mistice. Fiecare crestin e un mistic fard sd stie, un mistic ce se ignora pe sine insugi, igi ignora ropria fina.” In sensul strict (restdns) al cuvantului, mistica este experi- entarea “prezentei si actiunti lui Dumnezeu in suflet” sau “cu- noasterea experimentald a lui Dumnezeu". E o vedere sau perceptie nemijlocita a realitafii divine. E unirea in cunoastere gi tubire cu Dumnezeu. Ceea ce fiecare cregtin primeste prin Sfintele Taine fara 84 stie, misticul experimenteaza, simte, cunoagte in mod intuitiv: mistica in acest sens e constiinta harului divin salasluit in fiinta umana prin Sfintele Taine.” E unirea actuald, congtienté cu Dumnezeu. In ce sens se poate vorbi la Sfantul Apostol Pavel de misticd? - Trebuie sa precizam de la inceput cA nu poate fi vorba de © mistica panteista, nici de o unire nedefinita cu un Dumnezeu nedefinit, ci de misticé Aristocentricd, o unire cu Hristos. In acest sens, Apostolul Pavel afirma existen{a unei uniri mistice sacramen- tale cu Hristos care imbr&tiseazi pe tofi crestinii in torentele aceleiagi lumini divine. Este insé un bun castigat al teologici moderne faptul ca Apostolul Pavel vede pe tofi cregtinii intr-o legdtura atat de intima cu Hristos Cel inviat gi indljat la cer, cu Hristosul pnevmatic, incat i se poate da numele de unire misticd. Crestinii sunt in Hristos i Hnistos locuieste, traieste in ei. Daca in privin{a unirii mistice sacramentale cu Hrnstos exist un acord larg intre cercetatorii scrierilor pauline, nu tot aga gi | A Stolz, Theologie der Mystik, Regensburg, 1936, p. 55-57. = & Stolz, op. cit,, p. 13,14,55, 62, 245, 246; cf. A Poulain, Des graces d'oraison.Traité mystique, Paris, 1931, p. 11, p. XXX “viafa mistica e viata harului devenité congtienté, ewmoscutd experimental". "Ea e lotodaté cunoastere gi tubire” (p. XICXT),in privina unini mistice constiente, Cu toate acestea, extazul de a fost invrednicit Sfintul Apostol Pavel cand a fost ridicat pana la all treilea cer si a auzit cuvinte negriiite,”’ e o marturie suficienta despre culmile trdirii mistice pe care le-~a atins. In ceea ce-l priveste personal pe Apostolul Neamunilor, trebuie sa admitem ca a fost un mistic,* un om care a gustat, a facut experienja realitajti divine, Care e doctrina lui despre viata mistica in general, aceasta € 0 problema in sine care va fi tratata in cursul lucrarii, in concluzie; asceza si mistica sunt realitati evidente ale vietii si doctrinei Sfantului Apostol Pavel. Caracteristica lor Prol generala ¢ hristocentrismul. hain Lumina a stralucit in intuneric... Din considerafiile precedente rezulta si planul tucrarii, Un prolog va cuprinde intalnirea lui Saul cu Hristos pe drumul Damascului, care precum este inceputul apostolatului sdu este gi izvorul vietii si invafaturii lui mistice. Partea infai va trata despre unirea mistic’ sacramentala cu Hristos; partea a doua, despre asceza si mistica paulind in sensul strict al cuvantului. Prima este izvor si temelie; a doua: coroana gi pisc. Prima este lumina ascunsa in adanc; a doua: lumina care iradiazd peste toatd fiinta gi ii da forma si frumusetea lui Hristos. 1, "Saute, Saule!..." - Dupa gase zile de calatorie Saul, arele prigonitor al cregtinilor, se apropia de portile Damascului cu isoare de recomandare de la sinedriu ca sa ptinda pe cregtinii din masc, sa-i lege gi sa-i aduca la Terusalim, Pentru aceasta cra ofit de oameni inarmati, ce stteau sub porunca lut. Saul, nume de groaza gi de urgie pentru toate comunitatile estine! Asistase la uciderea cu pietre a primului martir crestin, idiaconul Stefan, si o aprobase, Fariseu fanatic, a socotit “ed fata numele ui lisus Nazarineanul trebuia sd se faca multe potriva” si a "prigonit invajatura [cregtina] pand Ia moarte". - pe multi din sfinti [crestini] - cice ef - i-am pus in temmitd gi cand rau omorati intdream si eu cu glasul mew... Si mult infuriindu-ma pe ci ii prigoneam pana si in cetatile din afard".' Luca in Faptele ostolilor rezuma pregnant pasiunea de prigonitor a lui Saul #1 ectele ei in cuvintele: Saul "pustia Biserica lui Aristos"* El se ‘fevirsa ca o lava fierbinte peste abia infiripatele comunitafi cre§- line. Si acum se apropia de Damase. Cu aceeagi patima anticres- find, cu aceeasi furie pustiitoare. El era convins cA lupta de extermi- re a crestinismului lui este o slujba bineplacuté Im Dumnezeu. 3 [1 Corinteni 12,2-5. 4 Ceea ce nu ¢ tot una cu "sentimental", Mistica angajeaz4 omul intreg | in actul unirii cu Dumnezeu; ea transforma intreaga existen{a umana. E coplesirea fiintei omenesti de prezenta transfiguratoare a lui Dumnezeu. 10 ' Faptele Apostolilor 26,9-11; 22,4. ? Faptele Apostolilor 8, 3. 11cect $4 cunosti voia Lui si sa cunosti pe Cel Drept [Hristos] si auzi glas din gura lui; cd vei fi lui mdrturie la toti oamenii mire cele ce ai vazut gi ai auzit, Si indata au cézut de pe ochii ca nigte selzi si a vdsut iardsi gi ascultcindu-se s-a botezat". el s-a implinit convertirea marelui prigonitor in apostol, a doua re minune a cregtinismului dupa cea dintai minune: Invierea lui stos, C4 puterea lui Dumnezeu este nemasurata si gandurile Lui it nepatrunse, El face din cele neexistente lucruri existente, din cei catogi sfinfi $1 din prigonitori apostoli. Dar caile lui Dumnezeu nu se potrivesc cu caile oamenilor gi voile lui sunt adesea altele decat cele ale pamantenilor, CAci pe cdnd se apropia el de Damasc [era la miezul zilei] "fard de veste a strdlucit peste ei lumina din Cer" [mai putemica decat lumina soarelui], iar in lumina s-a aratat chipul straluminat al unei fapturi ceresti. Cutremurat, Saul a cazut la pamant. Si glasul din lumina i-a grait in limba evreiasca: ‘Saule, Saule, de ce md prigonesti?' Dar Saul nu-l cunogtea, n-avea de unde sA-l cunoasci: ‘Cine esti, Doamne?* $i Domnul i-a réspuns: ‘Ew sunt lisus pe Care tu Il prigonegti...' Ce s~a petrecut in sufletul lui Saul in clipa aceea nimeni nu o poate spune. Zidunle indaratniciei s-au prabugit, fanatismul fariseului s-a spulberat, o lume intreaga s-a ndruit intr-o clipa: - el credea ca Lisus € mort gi lat4-L viu in marire dumnezeiasca: el crezuse ca - prigo- nind pe cregtini - aduce slujba bineplacuta lui Dumnezeu, gi iat cd ravna lui era lupta impotriva alesului lui Dumnezeu, impotriva voii lui Dumnezeu. Din zel pentru lege, Saul devenise - fard s4 stie - yrajmag al lui Dumnezeu. Dar in glasul divin era mai multa mild decat judecata, mai mult dragoste indurerata decat rasplata raspla- titoare. Tocmai pentru cd ravna lui Saul fusese sincera, izvorata dintr-o intenfie curaté. Intunericul ignorantei se sfargea spre a razbi lumina cunogtinfei: o lume se prabugea spre a i se inchega o noud lume, un om a murit spre a invia un om nou: "Si tremurdnd gi spaimaniat fiind, a zis; ‘Doamne ce voiesti sd fac?’ - Recunos- candu-gi greseala, se pune indaté sub ascultarea lui lisus: ‘Ce ve- festi sa fac?’ - porunceste cA robul Tau ascultd, - ‘Scoald-te, intrd in cetate $i fi se va spune ce trebuie sd faci...’ De acum inainte Saul aparfinea Bisericii lui Hristos, prigonitorul a devenit Apostol. lar barbafii care erau cu dansul, inm&rmunifi de stralucirea luminii, au auzit glasul dar nu I-au infeles si nici pe lisus nu I-au 2. Hristofanie si iluminare lduntricé* - Convertirea lui ul, pentru cei ce vor s-o explice numai prin factori naturali, este o izma. Toate incercarile rationaliste ce vor s-o lamureascd nu urese nimic: sunt construcfii fanteziste, fara nici o baza docu- ra care nu fin seama de fapte asa cum ni le relateaza Apostolul ugi gi mai mult incured lucrurile decat le explici. E ceea ce Faptele Apostolilor 9,1-8; 22, 5-16; 26,12-19, Deosebirile dintre rate privesc amanunte secundare ce se pot armoniza, cf. F, Prat, op. 1, p31, mn. 3. Expresia: “lin Saw! s-a fieut Pavel" nu e conforma Arului istoric. Nu la convertire gi-a schimbat numele: el avea din tere ca evreu numele de Saul, iar ca fiu de cetafean roman numele de el. Atdta yremea cat se migcd in mediul evreiesc e numit Saul: odata misiunea Ini intre pagdni, numele roman de Pavel predomina: Ca isionar intre neamuri a ramas pentru istorie cu numele de Pavel, stol al lui Lisus Hristos, Cf. E, Pfaff, Die Bekehrung des hl. Paulus in der Exegese des XX rhunderts, Roma, 1942. V. Gheorghiu, Sf Apostol Paul, Cernauti 9, p. 55-97; F. Prat, Saint Paul, Paris, 1943, p. 22-27: K. Kirch, vel Apostolul lui lisus Hristas, trad. Mitropolitul Nicolae Balan, Sibiu,