Lucrarea a fost elaborat a dup a cum urmeaz a:

Capitolul 1: Marius Vl adoiu, Universitatea din Bucuresti

Capiotlul 2: Daniela Rosu, Universitatea Tehnica Gheorghe Asachi din Iasi
Capitolul 3: Gabriel Bercu, Unversitatea Dun area de Jos din Galat i
Capitolul 4: Ariadna Lucia Pletea, Universitatea Tehnic a Gheorghe Asachi din Iasi
Capitolul 5: Cristian Voica, Universitatea din Bucuresti
Capitolul 6: Leonard D aus, Universitatea Tehnic a de Construct ii din Bucuresti
v
Cuprins
v
Prefat a ix
Introducere xi
Capitolul 1. Preliminarii 1
1.1. Structuri algebrice 1
1.2. Grupul (S
n
, ) 12
1.3. Inelul de polinoame K[X] 17
1.4. Aritmetica lui K[X] 20
1.5. Probleme propuse 24
Capitolul 2. Calcul matriceal 27
2.1. Matrice 27
2.2. Determinant i 32
2.3. Rangul unei matrice. Tipuri speciale de matrice 40
2.4. Sisteme de ecuat ii algebrice liniare 50
2.5. Probleme propuse 57
Capitolul 3. Spat ii vectoriale. Spat ii euclidiene 63
3.1. Denit ie si exemple 63
3.2. Subspat ii vectoriale 64
3.3. Baz a si dimensiune 70
3.4. Spat ii euclidiene reale. Produs scalar 73
3.5. Probleme propuse 78
Capitolul 4. Transform ari liniare 81
4.1. Denit ia transformarii liniare 81
4.2. Operat ii cu transform ari liniare 83
4.3. Propriet at i ale transform arilor liniare 84
4.4. Rangul si defectul unei transformari liniare 86
4.5. Spat ii vectoriale izomorfe 88
4.6. Matricea unei transform ari liniare 89
4.7. Endomorsme speciale pe spat ii euclidiene 96
4.8. Probleme propuse 101
vii
0. CUPRINS
Capitolul 5. Vectori si valori proprii 105
5.1. Endomorsme si subspat ii invariante 105
5.2. Subspat ii invariante de dimensiune 1 108
5.3. Subspat ii invariante de dimensiuni arbitrare 120
5.4. Forma canonic a Jordan 125
5.5. Algoritmi pentru determinarea formei canonice Jordan 132
5.6. Aplicat ii: calcule cu matrice 136
5.7. Matrice diagonalizabile 139
5.8. Probleme propuse 140
Capitolul 6. Algebra multiliniar a si produs tensorial. Aplicat ii biliniare, forme p atratice 145
6.1. Forme biliniare 145
6.2. Forme p atratice. Reducerea la forma canonic a 148
6.3. Signatura unei forme p atratice. Teorema inert iei 158
6.4. Aplicat ii multiliniare. Forme multiliniare 161
6.5. Produs tensorial 169
6.6. Probleme propuse 173
Solut ii 177
Bibliograe 215
Index 217
viii
Prefat a
Cartea de fat a a fost elaborata n cadrul proiectului POSDRU/56/1.2/S/32768, Formarea
cadrelor didactice universitare si a student ilor n domeniul utiliz arii unor instrumente moderne
de predare-nv at are-evaluare pentru disciplinele matematice, n vederea cre arii de competent e
performante si practice pentru piat a muncii. Finant at din Fondul Social European si implemen-
tat de c atre Ministerul Educat iei, Cercetarii, Tineretului si Sportului, n colaborare cu The Red
Point, Oameni si Companii, Universitatea din Bucuresti, Universitatea Tehnic a de Construct ii
din Bucuresti, Universitatea Politehnica din Bucuresti, Universitatea din Pitesti, Universi-
tatea Tehnic a Gheorghe Asachi din Iasi, Universitatea de Vest din Timisoara, Universitatea
Dun area de Jos din Galat i, Universitatea Tehnica din Cluj-Napoca, Universitatea 1 Decem-
brie 1918 din Alba-Iulia, proiectul contribuie n mod direct la realizarea obiectivului general al
Programului Operat ional Sectorial de Dezvoltare a Resurselor Umane - POSDRU si se nscrie n
domeniul major de intervent ie 1.2 Calitate n nvat amntul superior. Proiectul are ca obiectiv
adaptarea programelor de studii ale disciplinelor matematice la cerint ele piet ei muncii si crearea
de mecanisme si instrumente de extindere a oportunit at ilor de nvt are. Evaluarea nevoilor
educat ionale obiective ale cadrelor didactice si student ilor legate de utilizarea matematicii n
nv at amntul superior, masterate si doctorate precum si analizarea ecacit at ii si relevant ei
curriculelor actuale la nivel de performant a si ecient a, n vederea dezvolt arii de cunostint e
si competent e pentru student ii care nvat a discipline matematice n universitasi, reprezinta
obiective specice de interes n cadrul proiectului. Dezvoltarea si armonizarea curriculelor uni-
versitare ale disciplinelor matematice, conform exigent elor de pe piat a muncii, elaborarea si
implementarea unui program de formare a cadrelor didactice si a student ilor interesat i din
universit at ile partenere, bazat pe dezvoltarea si armonizarea de curriculum, crearea unei baze
de resurse inovative, moderne si funct ionale pentru predarea-nv at area-evaluarea n disciplinele
matematice pentru nvat amntul universitar sunt obiectivele specice care au ca raspuns mate-
rialul de fat a. Formarea de competent e cheie de matematic a si informatica presupune crearea
de abilit at i de care ecare individ are nevoie pentru dezvoltarea personal a, incluziune social a
si insert ie pe piat a muncii. Se poate constata nsa c a programele disciplinelor de matematica
nu au ntotdeauna n vedere identicarea si sprijinirea elevilor si student ilor potent ial talentat i
la matematic a. Totusi, studiul matematicii a evoluat n exigent e pn a a ajunge sa accepte
provocarea de a folosi noile tehnologii n procesul de predare-nv at are-evaluare pentru a face
matematica mai atractiv a. n acest context, analiza exibilitat ii curriculei, nsot ita de anali-
za metodelor si instrumentelor folosite pentru identicarea si motivarea student ilor talentat i
ix
0. PREFAT

A
la matematica ar putea r aspunde deopotriv a cerint elor de masa, ct si celor de elit a. Viziu-
nea pe termen lung a acestui proiect preconizeaza determinarea unor schimb ari n abordarea
fenomenului matematic pe mai multe planuri: informarea unui numar ct mai mare de membri
ai societat ii n leg atur a cu rolul si locul matematicii n educat ia de baz a n instruct ie si n des-
coperirile stiint ice menite s a mbun atat easca calitatea viet ii, inclusiv popularizarea unor mari
descoperiri tehnice, si nu numai, n care matematica cea mai avansat a a jucat un rol hotartor.
De asemenea, se urmareste evident ierea unor noi motivat ii solide pentru nvat area si studiul
matematicii la nivelele de baz a si la nivel de performant a; stimularea creativit at ii si formarea la
viitorii cercet atori matematicieni a unei atitudini deschise fat a de nsusirea aspectelor specice
din alte stiint e, n scopul participarii cu succes n echipe mixte de cercetare sau a abord arii
unei cercet ari inter si multi disciplinare; identicarea unor forme de pregatire adecvat a pen-
tru viitorii student i ai disciplinelor matematice, n scopul utiliz arii la nivel de performant a a
aparatului matematic n construirea unei cariere profesionale.
x
Introducere
Algebra liniara constituie de multa vreme unul din instrumentele fundamentale pentru dis-
ciplinele matematice cu aplicabilitate n inginerie. Aceasta furnizeaz a metode de lucru pentru
geometrie, analiza matematic a, ecuat ii diferent iale, teoria sistemelor etc.
Cursul de algebr a liniara pe care l prezentam a fost elaborat pe baza lect iilor de algebra
liniar a t inute de autori, la universit at ile la care predau, pentru student ii anilor I. Credem ca
el va util at at student ilor de la facult at ile tehnice, c at si student ilor de la facultat ile de
matematic a si informatica. Cursul a fost elaborat n conformitate cu programa revizuita a
disciplinei de algebra liniar a. Are ca scop s a asigure nv at area not iunilor de baz a ale algebrei
liniare pe parcursul unui semestru de studiu.
Cartea se constituie ca un material unitar si cuprinzator, prezentat ntr-o ordine reasc a,
cont in and partea teoretica a problematicii. Majoritatea enunt urilor matematice sunt nsot ite
de demonstrat ii complete si de exemple sugestive care asigur a asimilarea corecta a not iunilor
matematice. Sunt tratate urm atoarele capitole: calcul matriceal, spat ii vectoriale si euclidiene,
transform ari liniare, vectori si valori proprii, algebra multiliniar a si produs tensorial.
La sfarsitul ec arui capitol sunt introduse probleme propuse prin care studentul este invitat
s a verice temeinicia nsusirii not iunilor prezentate. Au fost incluse un numar de aproximativ
160 de probleme, de diferite grade de dicultate. Unele probleme sunt calculatorii, altele de
rutin a si urm aresc xarea unor not iuni si tehnici de lucru, iar altele sunt de natura teoretic a
si au scopul de a mbun atat i rat ionamentul matematic. Aceast a activitate este usurat a de
prezentarea la majoritatea problemelor a unor indicat ii si rezolv ari.
Autorii
xi
CAPITOLUL 1
Preliminarii

In acest capitol vom prezenta not iunile algebrice de baz a necesare pentru a putea parcurge
capitolele urm atoare.

In prima sect iune reamintim denit iile structurilor fundamentale din
algebr a (mult imi, funct ii, relat ii de echivalent a, grupuri, inele si corpuri), precum si propriet at i
importante ale acestora. A doua sect iune este dedicat a studiului grupului de permut ari (S
n
, ).
Sect iunile 3 si 4 trateaz a inelul K[X], al polinoamelor ntr-o nedeterminat a cu coecient i ntr-
un corp comutativ K. Sunt studiate principalele proprietat i ale inelului K[X] si se arata ca
aritmetica lui K[X] este similar a celei a lui Z.
1.1. Structuri algebrice
1.1.1. Mult imi. O colect ie de obiecte se numeste mult ime. Un membru al acestei colect ii
se mai numeste si element al mult imii. Dac a x este un element al mult imii A, atunci spunem c a
x apart ine lui A si scriem x A; n caz contrar, spunem ca x nu apart ine lui A si scriem x A.
De exemplu, 1 1, 2, 3 si 4 1, 2, 3, unde 1, 2, 3 reprezint a mult imea av and elementele
1, 2 si 3.
Spunem ca dou a mult imi A, B sunt egale, si scriem A = B, dac a au aceleasi elemente.
Spunem c a A este o submult ime a lui B dac a orice element care apart ine lui A apart ine si lui B.
Not am aceasta prin A B sau B A. Dac a, n plus, A B, spunem c a A este o submult ime
proprie a lui B sau ca A este strict inclusa n B si not am A B sau B A. Prin urmare,
obt inem c a A = B A B si B A.
Avem urmatoarele exemple importante de mult imi:
(1) mult imea numerelor naturale = 0, 1, 2, . . .,
(2) mult imea numerelor ntregi Z = . . . , 2, 1, 0, 1, 2, . . .,
(3) mult imea numerelor rat ionale Q = a/b[ a, b Z, b 0,
(4) mult imea numerelor reale R = toate scrierile zecimale d
1
d
2
. . . d
n
, a
1
a
2
a
3
. . .,
(5) mult imea numerelor complexe C = a +bi[ a, b R, i
2
= 1.

Intre aceste mult imi au loc urm atoarele incluziuni Z Q R C. Vom nota cu Q
+
, R
+
mult imea numerelor rat ionale pozitive, respectiv a numerelor reale pozitive. De asemenea, vom
nota cu Z

= Z 0 si analog denim mult imile Q

, R

, C

. Mult imea vida, notata cu , este

mult imea care nu are nici un element. O mult ime diferit a de mult imea vid a se numeste mult ime
nevida.
Fie A, B dou a mult imi. Intersect ia mult imilor A si B, notat a cu AB, reprezint a mult imea
elementelor care apart in si lui A si lui B. Dou a mult imi a caror intersect ie este mult imea vida
1
1. PRELIMINARII
se numesc disjuncte. Reuniunea mult imilor A si B, notat a cu A B, reprezint a mult imea
elementelor care apart in lui A sau lui B. Diferent a dintre mult imile A si B se noteaz a cu
A B si reprezinta mult imea tuturor elementelor care apart in lui A si nu apart in lui B.
Produsul cartezian al mult imilor A si B se noteaz a cu A B si reprezint a mult imea tu-
turor perechilor ordonate (x, y) cu x A si y B. De exemplu, daca A = 1, 2 si
B = 1, 3, 4 atunci A B = 1, A B = 1, 2, 3, 4, A B = 2, B A = 3, 4 si
A B = (1, 1), (1, 3), (1, 4), (2, 1), (2, 3), (2, 4).
Fie A o mult ime nevida. O relat ie binara pe mult imea A este o submult ime R a produsului
cartezian A A si scriem a b dac a (a, b) R.
Relat ia binar a pe mult imea A se numeste:
(a) reexiva dac a a a, pentru orice a A;
(b) simetrica dac a a b implic a b a pentru orice a, b A;
(c) tranzitiva dac a a b si b c implic a a c pentru orice a, b, c A.
O relat ie binara pe A se numeste relat ie de echivalent a dac a este reexiva, simetric a si
tranzitiv a.
Dac a deneste o relat ie de echivalent a pe A, atunci clasa de echivalent a a elementului
a A, pe care o vom nota cu a, este mult imea x A[x a. Despre elementele clasei de
echivalent a a lui a se spune ca sunt echivalente cu a. Daca C este o clas a de echivalent a, orice
element al lui C se numeste un reprezentant al clasei C. O submult ime S a lui A se numeste
sistem complet de reprezentant i pentru relat ia de echivalent a , daca S cont ine exact c ate
un reprezentant al ec arei clase de echivalent a. Deci, S este sistem complet de reprezentant i
pentru dac a si numai dac a S veric a simultan urm atoarele condit ii:
(1) pentru orice a A exist a s
a
S astfel nc at a s
a
,
(2) orice dou a elemente distincte ale lui S nu sunt echivalente.
Reamintim ca o partit ie a unei mult imi nevide A este o familie de submult imi nevide disjuncte
dou a c ate doua ale lui A a carei reuniune este A. Se poate observa usor ca mult imea claselor
de echivalent a ale lui An raport cu relat ia de echivalent a este o partit ie a lui A. Mult imea
claselor de echivalent a se numeste mult imea factor a lui A modulo si se noteaz a cu A/ .
Asadar A/ = a : a A.
Exemplul 1.1.1. Fie n un numar natural. Denim pe mult imea Z relat ia binar a
a b dac a si numai dac a n[b a.
Se observ a imediat ca a a si a b implic a b a, ceea ce nseamna c a este reexiv a si
simetric a. Daca a b si b c atunci obt inem ca n[b a si n[c b, deci n divide si suma
(b a) + (c b) = c a. Prin urmare obt inem ca a c, adic a este tranzitiv a. Deci este
o relat ie de echivalent a pe Z, care se mai numeste si relat ia de congruent a modulo n pe Z si se
noteaz a de obicei cu (mod n). Pentru n = 0 se vede imediat ca relat ia de congruent a modulo
0 este chiar egalitatea, iar pentru n = 1 orice doua numere sunt congruente modulo 1. Obt inem
n aceste dou a cazuri particulare c a pentru un num ar arbitrar r Z avem r = r dac a n = 0,
2
1.1. STRUCTURI ALGEBRICE
respectiv r = Z dac a n = 1. S a presupunem n continuare c a n 2. Aplic and teorema
mpart irii cu rest n Z obt inem c a a b(mod n) dac a si numai daca a si b dau acelasi rest prin
mpart irea cu n. Deci r = r + nk[k Z.

In concluzie, Z are exact n clase de echivalent a
distincte, iar un sistem complet de reprezentant i pentru relat ia (mod n) este orice mult ime
format a cu n numere consecutive, n particular 0, 1, . . . , n 1. Mult imea factor a lui Z
modulo (mod n) se noteaz a cu Z
n
. Deci
Z
n
=

0,

1, . . . ,

n 1.
1.1.2. Funct ii. Fie A si B dou a mult imi. Reamintim ca o funct ie (sau aplicat ie) f denit a
pe A cu valori n B, se noteaza f : A B, si asociaza ecarui element x A un unic element
din B, pe care l notam f(x). Mult imea A se numeste domeniul de denit ie al lui f, iar B se
numeste codomeniul lui f. Trebuie remarcat c a, dac a funct ia f nu este denita explicit pentru
ecare element trebuie, n general, vericat c a funct ia f este bine denit a.
Mult imea f(X) = f(a)[a X, unde X A este o submult ime a lui B, se numeste
imaginea lui X prin f.

In particular f(A) se noteaza cu Im(f) si se numeste imaginea lui f.
Pentru ecare submult ime C a lui B submult imea lui A dat a prin f
1
(C) = a A[f(a) C
se numeste preimaginea sau imaginea inversa a lui C prin f. De exemplu, pentru funct ia
f : Z, dat a prin f(n) = (1)
n
, avem Im(f) = 1, 1, f(1, 3) = 1, f
1
(2, 4) =
si f
1
(1) = 2, adic a mult imea numerelor naturale pare. Observat i c a f
1
astfel introdus
nu este n general o funct ie.
Fie f : A B si g : B C dou a funct ii. Compunerea dintre g si f se noteaz a cu g f si
este funct ia g f : A C denit a prin (g f)(x) = g(f(x)) pentru orice x A. De exemplu,
dac a f, g : R R, f(x) = 1 +x, g(x) = x
3
, atunci (g f)(x) = (1 +x)
3
iar (f g)(x) = 1 +x
3
.
Observat i c a, n general f g g f (presupunem ca f g si g f sunt denite).
Fie f : A B o funct ie. Funct ia f se numeste:
(1) injectiva dac a pentru orice x, y A cu x y avem f(x) f(y) (sau echivalent dac a
pentru orice x, y A cu f(x) = f(y) rezulta x = y).
(2) surjectiva dac a pentru orice y B exist a x A astfel nc at f(x) = y (sau echivalent
Im(f) = B).
(3) bijectiva dac a este simultan injectiv a si surjectiv a.
(4) inversabila dac a exista o funct ie g : B A astfel ncat g f = 1
A
si f g = 1
B
, unde
1
A
reprezint a funct ia identica a mult imii A, i.e. 1
A
: A A cu 1
A
(x) = x pentru orice
x A.
Pentru a exemplica denit iile de mai sus consideram funct iile f, g, h, k : Z Z date prin:
f(x) = 2x + 1, g(x) = [x/2] (prin [x] not am partea ntreaga a num arului real x, adic a cel
mai mare num ar ntreg mai mic sau egal cu x), h(x) = x + 3 si k(x) = x
2
. Atunci f este
injectiv a si nesurjectiva, g este surjectiv a si neinjectiv a, h este bijectiv a, iar k este neinjectiv a
si nesurjectiva.

In plus, observam c a funct ia h
1
: Z Z denit a prin h
1
(x) = x 3 are
proprietatea c a h h
1
= h
1
h = 1
Z
, ceea ce nseamn a c a h este inversabil a. L asam cititorului
ca exercit iu demonstrarea urm atoarelor propriet at i importante ale funct iilor.
3
1. PRELIMINARII
Propozit ia 1.1.2. (1) Fie f : A B o funct ie. Atunci f este bijectiva daca si numai
daca f este inversabila.
(2) Fie A o mult ime nita si f : A A o funct ie. Atunci f este injectiva f este
surjectiva f este bijectiva. (vezi Problema 1.5.1 pentru generalizare)
1.1.3. Grupuri.
Denit ia 1.1.3. Fie A o mult ime nevida.
(1) O operat ie algebrica pe mult imea A este o funct ie : A A A. Pentru orice
a, b A vom scrie a b n loc (a, b).
(2) O operat ie algebrica pe mult imea A se numeste asociativa daca pentru orice a, b, c A
avem a (b c) = (a b) c.
(3) Daca este o operat ie algebrica pe mult imea A spunem ca elementele a, b A comuta
daca a b = b a. Spunem ca este comutativa pe mult imea A daca a b = b a pentru orice
a, b A.
Exemplele 1.1.4. (1) + (adunarea obisnuita) este o operat ie algebric a comutativ a si
asociativ a pe , Z, Q, R, respectiv C.
(2) (nmult irea obisnuit a) este o operat ie algebrica comutativa si asociativa pe , Z, Q,
R, respectiv C.
(3) (scaderea obisnuit a) este o operat ie algebrica necomutativ a si neasociativ a pe Z,
unde (a, b) = ab.

Intr-adev ar, avem 21 = 1 1 = 12 si 1(11) = 1 1 = (11)1.
(4) (sc aderea obisnuita) nu este o operat ie algebric a pe (nici pe Q
+
, R
+
).

Intr-
adev ar, pentru a, b cu a < b obt inem c a a b , adic a nu este o aplicat ie de la
cu valori n .
Presupunem ca este o operat ie algebric a pe A si H este o submult ime nevid a a lui A. Dac a
restrict ia lui la H este o operat ie algebric a pe H, i.e. pentru orice a, b H avem a b H,
atunci H se numeste parte stabila a lui A n raport cu (vom scrie, pe scurt, cand nu e
pericol de confuzie c a H este parte stabil a n raport cu ). Observat i c a daca este operat ie
algebric a asociativa (respectiv comutativa) pe A, iar restrict ia lui la o submult ime H a lui A
este o operat ie algebric a pe H, atunci este automat asociativ a (respectiv comutativ a) pe H.
Denit ia 1.1.5. Un grup este o pereche ordonata (G, ) unde G este o mult ime si este
o operat ie algebrica pe G care satisface urmatoarele axiome:
(G1) a (b c) = (a b) c, pentru orice a, b, c G (i.e. este asociativa),
(G2) exista un element e G astfel ncat ae = ea = a, pentru orice a G (e se numeste
element neutru al lui G),
(G3) pentru ecare a G exista un element a
t
G astfel ncat a a
t
= a
t
a = e (a se
numeste element inversabil, iar a
t
se numeste inversul lui a)
Grupul (G, ) se numeste abelian( sau comutativ) daca este operat ie algebrica comutativa
pe G, i.e. a b = b a pentru orice a, b G. Grupul (G, ) se numeste grup nit daca
mult imea G este nita.
4
1.1. STRUCTURI ALGEBRICE

Inainte de a considera cateva exemple de grupuri vom demonstra cateva proprietat i de baz a
ale acestora.
Propozit ia 1.1.6. Fie (G, ) un grup. Atunci au loc urmatoarele:
(1) elementul neutru al lui G, denit n axioma (G2), este unic determinat,
(2) pentru ecare a G inversul sau a
t
, denit n axioma (G3), este unic determinat.
Demonstrat ie. (1) Dac a e si f sunt elemente neutre ale lui G atunci aplic and axioma
(G2) obt inem f = e f = e.
(2) Sa presupunem ca b, c sunt ambele inverse ale lui a, iar e este elementul neutru al lui
G. Folosind axiomele grupului obt inem atunci urm atorul sir de egalit at i
c
(G2)
= c e
(G3)
= c (a b)
(G1)
= (c a) b
(G3)
= e b
(G2)
= b.
Prezent am n continuare c ateva exemple clasice de grupuri.
Exemplele 1.1.7. (1) (Z, +), (Q, +), (R, +), (C, +) sunt grupuri abeliene innite cu ele-
mentul neutru e = 0 si a
t
= a pentru orice a.
(2) (Q

, ), (R

, ), (C

, ), (Q
+
, ), (R
+
, ) sunt grupuri abeliene innite cu elementul neutru
e = 1 si a
t
=
1
a
pentru orice a. (Z

, ) nu este grup deoarece singurele elemente inversabile n

Z

sunt 1 si 1.
(3) Dac a (G
1
, ) si (G
2
, ) sunt doua grupuri, atunci putem forma cu ajutorul lor un nou
grup (G
1
G
2
, ), numit produsul direct al grupurilor (G
1
, ) si (G
2
, ), ale c arui elemente
sunt perechile produsului cartezian G
1
G
2
iar operat ia algebrica este denita astfel:
(a
1
, a
2
) (b
1
, b
2
) = (a
1
b
1
, a
2
b
2
).
L asam cititorului vericarea axiomelor (G1) (G3) pentru a vedea c a (G
1
G
2
, ) este un grup
av and elementul neutru (e
1
, e
2
), unde e
1
, e
2
sunt elementele neutre ale lui G
1
, respectiv G
2
.
Mai mult, inversul elementului (a
1
, a
2
) este (a
t
1
, a
t
2
), unde a
t
1
este inversul lui a
1
n G
1
, iar a
t
2
este inversul lui a
2
n G
2
.
(4) Fie n 1. Pe mult imea Z
n
=

0,

1, . . . ,

n 1 construit a n Exemplul 1.1.1 denim o
operat ie de adunare si una de nmult ire. Fie x, y Z
n
cu x, y Z. Denim x + y =

x +y
si x y = xy. Arat am mai nt ai c a cele dou a operat ii sunt bine denite, adic a nu depind de
reprezentant ii claselor.

Intr-adev ar, e x
t
, y
t
Z astfel nc at x =

x
t
si y =

y
t
. Atunci n divide
x
t
x si y
t
y. Deci n divide x
t
+ y
t
x y si x
t
y
t
xy = (x
t
x)y
t
+ x(y
t
y). Rezult a ca

x +y =

x
t
+y
t
si xy =

x
t
y
t
. L as am cititorului sa verice ca (Z
n
, +) este un grup abelian nit,
av and elementul neutru

0, iar inversul lui x este

x. Ce putem spune despre (Z
n
, )? Nu este
grup.

Intr-adev ar, se poate verica usor ca (Z
n
, ) satisface (G1), (G2), dar nu satisface (G3)
deoarece

0 nu este element inversabil (

0 x =

0, pentru orice x Z).
(5) Fie A o mult ime nevid a. Notam cu S
A
mult imea tuturor funct iilor denite pe A cu
valori n A care sunt bijective. S a observam ca S
A
deoarece 1
A
S
A
. Consideram operat ia
de compunere uzual a a funct iilor si l asam cititorului s a verice c a (S
A
, ) este un grup.
5
1. PRELIMINARII

In general, acest grup nu este abelian, pentru c a operat ia de compunere a funct iilor nu este
comutativ a. Acest grup se mai numeste si grupul permutarilor mult imii A.
Un grup care are un singur element (elementul neutru!) se numeste si grupul trivial. Dac a
G are un num ar nit de elemente, atunci num arul de elemente al grupului se numeste ordinul
grupului. Reamintim, f ara demonstrat ie (ncercat i s a le demonstrat i!) urmatoarele reguli de
calcul ntr-un grup (G, ):
Dac a a G are inversul a
t
G atunci inversul lui a
t
este (a
t
)
t
= a.
Dac a a, b G au inversele a
t
, b
t
G, atunci inversul lui a b este b
t
a
t
.
Pentru orice a
1
, a
2
, . . . , a
n
G valoarea lui a
1
a
2
a
n
este independenta de
modul n care am putea pune parantezele (aceast a proprietate se numeste legea de
asociativitate generalizata)
De acumnainte vom folosi n prezentarea rezultatelor teoretice referitoare la grupuri, pentru
simplicarea scrierii, operat ia algebric a multiplicativ a n loc de operat ia algebric a . Implicit,
vom nota inversul unui element x cu x
1
n loc de x
t
. Mai mult, vom scrie pe scurt G este grup
n loc de (G, ) este un grup.
Denit ia 1.1.8. Fie G un grup si H o submult ime nevida a lui G. Spunem ca H este un
subgrup al lui G, si notam H G, daca pentru orice x, y H rezulta xy H si x
1
H.
Observat i ca rezulta imediat din denit ie c a orice subgrup H al grupului G cont ine elementul
neutru e.

In plus, H devine grup n raport cu operat ia indus a. Prin urmare, pentru orice grup
G stimn mod automat doua subgrupuri, numite si subgrupuri improprii. Este vorba despre G
si e, unde e reprezint a elementul neutru al grupului. Celelalte subgrupuri ale lui G diferite
de e si G se numesc subgrupuri proprii. Se poate demonstra usor c a o submult ime nevid a H
a unui grup G este subgrup dac a si numai dac a xy
1
H pentru orice x, y H.
Exemplele 1.1.9. (1) Este usor de vericat ca avem urmatorul sir de subgrupuri: (Z, +)
(Q, +) (R, +) (C, +).
(2) Fie n 1 si submult imea lui C

dat a prin U
n
= z C[z
n
= 1. Atunci U
n
este subgrup
al lui (C

, ).

Intr-adev ar daca x, y U
n
, atunci (xy
1
)
n
= x
n
(y
n
)
1
= 1, deci xy
1
U
n
.
(3) Fie n si not am cu nZ mult imea multiplilor ntregi ai lui n, adic a nZ = nk[k Z.
nZ este subgrup al grupului (Z, +).

Intr-adev ar, e x, y nZ. Atunci exist a k, l Z astfel
ncat x = nk si y = nl. Deci x y = n(k l) nZ, ceea ce nseamna ca nZ (Z, +).
Grupul (Z, +) are proprietatea c a orice subgrup al sau este de forma nZ pentru un n . S a
observ am mai nt ai ca subgrupurile improprii ale lui (Z, +) sunt 0 = 0Z si Z = 1Z. Fie H
un subgrup propriu al lui (Z, +). Deoarece H 0 obt inem c a exist a 0 m H si implicit,
din denit ia subgrupului, c a m H. Prin urmare, H

. Fie n cel mai mic num ar

natural nenul din H (Atent ie! Existent a lui n nu este evidenta; ea rezulta din faptul c a
este o mult ime bine ordonat a). Arat am ca H = nZ. Incluziunea nZ H rezult a din faptul ca
n H si H este grup. Reciproc, e h H si h = nq +r, q, r Z, 0 r < n mpart irea cu rest
6
1.1. STRUCTURI ALGEBRICE
a lui h la n. Deoarece h, nq H si H este subgrup al lui (Z, +) rezult a ca r = h nq H.
Deci r = 0, altfel contrazicem alegerea lui n.

In concluzie obt inem c a h = nq nZ.
Denit ia 1.1.10. Fie G si H doua grupuri. O funct ie f : G H se numeste morsm
de grupuri daca
f(xy) = f(x)f(y) pentru orice x, y G.
Un morsm de grupuri bijectiv se numeste izomorsm de grupuri. Un automorsm este
un izomorsm de grupuri de la un grup la el nsusi.
Fie b = f(e
G
), unde prin e
G
am notat elementul neutru al grupului G. Din e
G
2
= e
G
rezult a
c a b
2
= b = be
H
, unde e
H
reprezint a elementul neutru al lui H.

Inmult ind la st anga relat ia
b
2
= be
H
cu b
1
obt inem c a b = e
H
. Prin urmare, orice morsm de grupuri trimite elementul
neutru n element neutru. O alt a proprietate important a a unui morsm de grupuri este c a
f(x)
1
= f(x
1
).

Intr-adev ar, avem ca
e
H
= f(e
G
) = f(x x
1
) = f(x)f(x
1
),
si analog e
H
= f(x
1
)f(x), de unde rezult a folosind (G3) c a f(x)
1
= f(x
1
). Un prim
exemplu de morsm de grupuri este morsmul trivial, i.e. aplicat ia j : G H dat a prin
j(x) = e
H
pentru orice x G (vericat i ca j este morsm!). Se arata imediat si ca aplicat ia
identic a 1
G
: G G este un automorsm al lui G. Ca exemple concrete, f : (Z, +) (Z, +),
f(n) = 5n este morsm de grupuri, dar nu este izomorsm, iar g : (R, +) (R

+
, ), g(x) = 5
x
este izomorsm de grupuri.
Propozit ia 1.1.11. Compunerea a doua morsme de grupuri este un morsm de grupuri.
Inversul unui izomorsm de grupuri este tot un izomorsm.
Demonstrat ie. Ambele armat ii rezulta imediat din denit ii.
Spunem ca grupurile G si H sunt izomorfe si scriem G H, dac a exista un izomorm de
grupuri f : G H. Intuitiv, faptul ca dou a grupuri sunt izomorfe, nseamn a ca ele au aceleasi
propriet at i algebrice.

In general, nu este usor s a arat am c a doua grupuri sunt sau nu izomorfe.
De exemplu, am ar atat mai sus c a (R, +) (R

+
, ) prin construirea unui astfel de izomorsm.
Pentru a ar ata ca doua grupuri nu sunt izomorfe, este util s a c autam o proprietate algebric a pe
care un grup o are iar cel alalt nu. De exemplu, (R, +) (R

, ) deoarece (R

, ) are un element
de ordin 2 (vezi Denit ia 1.1.13), pe 1, iar (R, +) nu are. Formaliz and, daca presupunem
prin absurd c a f : (R

, ) (R, +) este un izomorsm obt inem ca

0 = f(1) = f((1)
2
) = 2f(1),
deci f(1) = 0, adic a f(1) = f(1) o contradict ie cu faptul ca f este funct ie bijectiva.
Pentru aplicat ii ulterioare avem nevoie de urmatorul rezultat.
Propozit ia 1.1.12. Fie f : G G
t
un morsm de grupuri, si e
G
, e
G
elementele neutre
ale grupurilor G, respectiv G
t
.
(a) Daca H este un subgrup al lui G, atunci f(H) este un subgrup al lui G
t
.

In particular,
avem ca Im(f) G
t
.
7
1. PRELIMINARII
(b) Daca H
t
este un subgrup al lui G
t
, atunci f
1
(H
t
) este un subgrup al lui G.

In partic-
ular, avem ca Ker(f) := f
1
(e
G
) este un subgrup al lui G, care se numeste nucleul
lui f.
(c) f este injectiv daca si numai daca Ker(f) = e
G
.
Demonstrat ie. (a) Fie x, y H. Atunci folosind faptul c a f este morsm de grupuri si
H este subgrup al lui G obt inem f(x)f(y)
1
= f(x)f(y
1
) = f(xy
1
) f(H).
(b) Fie x, y f
1
(H
t
). Atunci f(x), f(y) H
t
si f(xy
1
) = f(x)f(y
1
) = f(x)f(y)
1
H
t
.
Deci xy
1
f
1
(H
t
).
(c) Este clar c a dac a f este injectiv atunci Ker(f) = e
G
. Reciproc, presupunem c a
Ker(f) = e
G
si e x, y G cu f(x) = f(y). Atunci e
G
= f(x)f(y)
1
= f(x)f(y
1
) =
f(xy
1
), adica xy
1
Ker(f) = e
G
. Prin urmare obt inem c a x = y.

In nalul acestei sect iuni reamintim cititorului denit ia ordinului unui element ntr-un grup.
Denit ia 1.1.13. Fie G un grup, e
G
elementul sau neutru si x un element al lui G. Or-
dinul lui x se deneste prin
ord(x) =
_
, daca x
n
e
G
pentru orice n 1
minn

[x
n
= e
G
, daca exista n 1 cu x
n
= e
G
.
Observ am ca elementul neutru e
G
are ordinul 1. De fapt, este singurul element de ordin
1 al grupului G. Daca lu am de exemplu subgrupul multiplicativ (1, i, ) (vericat i ca e
subgrup!) al lui (C

, ) avem ord(i) = 4 deoarece i 1, i

2
= 1, i
3
= i si i
4
= 1. Analog se
arat a c a ord(i) = 4 si ord(1) = 2. Pe de alt a parte, dac a lu am grupul (Z, +) orice element
nenul are ordinul innit.
1.1.4. Inele.
Denit ia 1.1.14. (1) Se numeste inel o mult ime nevida R nzestrata cu doua operat ii
binare + si (numite adunare si nmult ire) care satisfac urmatoarele axiome:
(i) (R, +) este grup abelian,
(ii) este asociativa: (a b) c = a (b c) pentru orice a, b, c R,
(iii) nmult irea este distributiva fat a de adunare: pentru orice a, b, c R avem
(a +b) c = (a c) + (b c) si a (b +c) = (a b) + (a c).
(2) Inelul R se numeste comutativ daca operat ia de nmult ire este comutativa.
(3) Inelul R se numeste inel unitar daca operat ia de nmult ire are element neutru, adica
exista un element e R astfel ncat
e a = a e = a pentru orice a R.
Elementul neutru al adunarii se noteaz a cu 0 si se numeste elementul nul al inelului, iar
inversul elementului a n raport cu operat ia de adunare se noteaz a cu a. Cel mai simplu
exemplu de inel este inelul 0 numit si inelul nul. Sa observam ca ntr-un inel unitar nenul
1 0. Toate inelele studiate de noi vor inele unitare nenule.

Intr-un inel unitar elementul
8
1.1. STRUCTURI ALGEBRICE
neutru al nmult irii se noteaza cu 1 si se numeste elementul unitate.

Intr-un inel unitar R,
un element a R se numeste inversabil daca este inversabil fat a de nmult ire. Mult imea
elementelor inversabile din inelul unitar R se noteaz a cu U(R). Un inel R se numeste integru
dac a pentru orice elemente a, b R 0 avem ab 0. Un inel integru comutativ se numeste
domeniu de integritate.
Exemplele 1.1.15. (1) Mult imile Z, Q, R, C mpreun a cu operat iile obisnuite de adunare
si nmult ire sunt inele comutative si unitare.
(2) Mult imea Z
n
mpreuna cu operat iile de adunare si nmult ire denite n Exemplul 1.1.7
este un inel comutativ si unitar.
(3) Fie n 2 un num ar ntreg. Mult imea nZ mpreuna cu operat iile obisnuite de adunare
si nmult ire a numerelor ntregi este un inel comutativ, f ara element unitate.
(4) Fie mult imea (([0, 1], R) = f : [0, 1] R[ f continua. Mult imea (([0, 1], R) mpreuna
cu operat iile de adunare si nmult ire a funct iilor denite n mod uzual: (f +g)(x) = f(x)+g(x)
si (fg)(x) = f(x)g(x) este un inel comutativ si unitar.
(5) Un exemplu clasic de inel necomutativ este dat de inelul /
n
(R), de matrice p atratice de
ordinul n (n 2). Pentru denit ia lui /
n
(R) vezi capitolul urm ator, iar pentru demonstrarea
faptului ca /
n
(R) este inel unitar necomutativ vezi Teorema 2.1.11 si Observat ia 2.1.12.
(6) Fie R si S dou a inele. Produsul cartezian R S mpreuna cu operat iile de adunare si
nmult ire denite pe componente:
(r
1
, s
1
) + (r
2
, s
2
) = (r
1
+r
2
, s
1
+s
2
) si (r
1
, s
1
)(r
2
, s
2
) = (r
1
r
2
, s
1
s
2
),
este un inel numit produsul direct al inelelor R si S.
De acum nainte, pe tot parcursul acestui capitol prin inel vom nt elege inel comutativ si
unitar.
Denit ia 1.1.16. Fie R un inel. O submult ime nevida I R se numeste ideal daca (I, +)
este subgrup al grupului aditiv (R, +) si daca pentru orice a I si x R rezulta ca ax I.
Notam faptul ca I este un ideal al lui R prin I R.
Exemplele 1.1.17. (1) Idealele lui Z sunt nZ cu n 0 un num ar ntreg.

Intr-adev ar,
stim deja din Exemplul 1.1.9 (3) ca nZ cu n 0 sunt toate subgrupurile lui (Z, +), si n mod
evident produsul dintre un element din nZ cu unul din Z este un element din nZ.
(2) Fie R, S dou a inele. Se poate ar ata usor (vericat i), pe baza denit iei, c a idealele
produsului direct de inele RS sunt toate submult imile lui RS de forma I J, unde I R
si J S.
Orice inel R are idealele R si 0. Un ideal nenul I al lui R se numeste propriu dac a I R.
Cu ajutorul idealelor unui inel putem construi noi inele. Construct ia este aseman atoare cu cea
dat a pentru Z
n
. Fie R un inel xat si I un ideal al s au. Denim pe inelul R urm atoarea relat ie
de echivalent a, numit a congruent a modulo I:
x y(mod I) daca x y I.
9
1. PRELIMINARII
Pe mult imea factor, notata R/I, denim urm atoarele asocieri:
( x, y) x + y :=

x +y si ( x, y) x y :=

x y,
unde prin x am prescurtat x(mod I). Se veric a imediat(exercit iu!) faptul c a aceste asocieri
nu depind de reprezentant ii alesi pentru clasele de echivalent a. Ele determin a dou a operat ii
algebrice, care denesc pe mult imea factor R/I o structur a de inel (comutativ si unitar), n
care elementul nul este

0, iar elementul unitate este

1. Inelul astfel obt inut este inelul factor
al lui R prin idealul I, se noteaz a cu R/I si este mult imea x(mod I)[ x R.
Denit ia 1.1.18. Fie R si S doua inele.
(1) Un morsm de inele este o aplicat ie : R S care satisface urmatoarele condit ii:
(i) (a +b) = (a) +(b) pentru orice a, b R,
(ii) (ab) = (a)(b) pentru orice a, b R,
(iii) (1
R
) = 1
S
, unde am notat cu 1
R
, 1
S
elementele unitate ale inelelor R si S.
(2) Un morsm de inele bijectiv se numeste izomorsm de inele.
Ment ion amn continuare cateva exemple de morsme de inele. Pentru orice inel R aplicat ia
identic a i : R R, denit a prin i(x) = x pentru orice x R, este un izomorsm de inele.
Dac a I R atunci aplicat ia canonic a p : R R/I, denit a prin p(x) = x este un morsm de
inele surjectiv. Singurul morsm de inele f : Z R este cel dat de f(k) = k 1
R
pentru orice
k Z (rezult a imediat din denit ia morsmului de inele). S a observam c a daca : R S
este morsm de inele atunci Ker() este un ideal al lui R, iar Im() este un subinel al lui S
(adic a inel n raport cu operat iile induse de S).
1.1.5. Corpuri. Reamintim c a n precedenta sect iune am f acut convent ia ca toate inelele
considerate n acest capitol vor comutative si unitare. Pentru a evident ia important a fun-
damental a a comutativit at ii corpurilor renunt am la aceasta convent ie doar pentru denit ia
general a. Un polinom cu coecient i ntr-un corp necomutativ poate avea mai multe rad acini
dec at i este gradul (vezi Problema 1.5.10) pe c and un polinom cu coecient i ntr-un corp
comutativ are cel mult at atea rad acini c at i este gradul (vezi Propozit ia 1.3.5).
Denit ia 1.1.19. Un inel unitar K se numeste corp daca orice element nenul al sau
este inversabil. Echivalent un inel unitar K este corp daca si numai daca U(K) = K

, unde
K

= K 0. Daca, n plus, nmult irea este comutativa, corpul se numeste comutativ.

Se observa imediat din denit ie ca orice corp este un inel integru. Reciproca nu este
adev arata dup a cum se poate vedea din urmatorul exemplu: Z este un inel integru, dar
U(Z) = 1. Are loc totusi o reciproc a part iala: orice inel integru nit este corp (vezi
Problema 1.5.11). Prezent am n continuare cateva exemple de corpuri.
Exemplele 1.1.20. (1) Mult imile Q, R, C mpreuna cu operat iile obisnuite de adunare si
nmult ire a numerelor sunt corpuri comutative.
10
1.1. STRUCTURI ALGEBRICE
(2) Fie p un numar natural prim. Atunci mult imea Z
p
mpreuna cu operat iile de adunare
si nmult ire denite n Exemplul 1.1.7 este un corp comutativ (vezi Problema 1.5.12).
(3) Consider am mult imea Q(

3) = a + b

3[ a, b Q. Atunci Q(

3) mpreuna cu
operat iile obisnuite de adunare si nmult ire a numerelor reale este un corp comutativ.

Intr-
adev ar, se veric a usor c a (Q(

3), +, ) este un inel comutativ. Arat am doar c a orice element

nenul este inversabil. Fie a +b

3 0, cu a, b Q. Prin calcul direct se observa ca

(a +b

3)
1
=
1
a +b

3
=
a
a
2
3b
2

b
a
2
3b
2

3,
unde a doua egalitate a fost obt inuta prin rat ionalizarea fract iei, adica amplicarea cu conju-
gatul numitorului.
(4) Fie inelul /
2
(C) al matricelor p atratice de ordin 2 peste corpul C (vezi Denit ia 2.1.1).
Consider am H /
2
(C), unde
H =
__

_
[ , C
_
.
Heste un corp necomutativn raport cu adunarea si nmult irea matricelor, vezi Problema 1.5.10.
Notat ie: De acum nainte prin corp vom nt elege un corp comutativ, iar prin inel un inel
unitar si comutativ.
Lema 1.1.21. Un inel R este corp daca si numai daca 0 si R sunt singurele ideale ale
lui R.
Demonstrat ie. S a presupunem c a R este un corp si e I un ideal nenul al lui R. Atunci
exist a x I astfel nc at x 0. Din denit ia corpului rezult a ca exista y R astfel nc at
xy = 1. Aplic and acum denit ia idealului obt inem c a 1 = xy I, de unde rezult a imediat c a
I = R.
Reciproc, presupunem ca 0 si R sunt singurele ideale ale lui R. Fie x R, x 0 un
element arbitrar. Consider am mult imea ax[ a R. Este evident din denit ia idealului c a
aceast a mult ime este un ideal al lui R, care este n plus si nenul (acest ideal se mai numeste si
idealul generat de x). Din ipotez a rezulta c a obligatoriu acest ideal este R, adica
ax[ a R = R.
Cum 1 R, egalitatea de mai sus implic a existent a unui element y R astfel ncat yx = 1.
Obt inem asadar c a x este inversabil. Cum x a fost ales arbitrar nenul, nseamna c a R este
corp.
Denit ia 1.1.22. Fie K un corp. O submult ime nevida F a lui K se numeste subcorp al
lui K daca
(1) x, y F rezulta x y F si (2) x, y F, y 0 rezulta xy
1
F.
Rezult a imediat din denit ie c a: orice corp K este subcorp al lui nsusi; Q R este un
subcorp n raport cu adunarea si nmult irea numerelor; Q(

3) este un subcorp al lui R.

11
1. PRELIMINARII
Denit ia 1.1.23. Fie K si K
t
doua corpuri. Se numeste morsm de corpuri de la K la K
t
o funct ie f : K K
t
, astfel ncat sa e satisfacute urmatoarele condit ii:
(1) f(x +y) = f(x) +f(y), oricare ar x, y K;
(2) f(xy) = f(x)f(y), oricare ar x, y K;
(3) f(1
K
) = 1
K
.
Se observa c a f : K K
t
este un morsm de corpuri dac a este un morsm de inele.
Propozit ia 1.1.24. Orice morsm de corpuri este injectiv.
Demonstrat ie. Fie f : K K
t
un morsm de corpuri. Cum f este si morsm de inele
stim c a Ker(f) este un ideal al lui K. Din Lema 1.1.21 rezulta ca Ker(f) = 0 sau Ker(f) = K.
Dac a Ker(f) = K atunci f(1
K
) = 0 si cum f(1
K
) = 1
K
(pentru c a f e morsm) am obt ine
atunci ca 1
K
= 0, o contradict ie. Deci Ker(f) = 0, adica f este injectiv.

Incheiem aceasta sect iune despre corpuri cu denit ia caracteristicii unui corp. Fie K un corp
si 1
K
elementul s au neutru. Deoarece (K, +) este grup abelian, atunci elementele 1
K
, 1
K
+ 1
K
,
1
K
+ 1
K
+ 1
K
, . . . se gasesc n K si nu sunt neaparat distincte. Pentru un num ar natural nenul
n punem
n 1
K
= 1
K
+ + 1
K
..
n ori
.
Atunci avem doua posibilitat i: ori toate elementele n 1
K
sunt distincte, ori m 1
K
= 0 pentru
un anumit numar natural nenul m.
Denit ia 1.1.25. Caracteristica unui corp K, se noteaza cu char(K), si se deneste ca
ind cel mai mic numar natural nenul p astfel ncat p 1
K
= 0 daca un astfel de p exista si 0
n caz contrar.
De exemplu, char(Q) = 0 pe c and char(Z
2
) = 2. Apriori se pare c a un corp K poate avea
caracteristica orice numar natural diferit de 1.

In realitate avem:
Propozit ia 1.1.26. Caracteristica unui corp K este ori 0 ori un numar prim p.
Demonstrat ie. S a presupunem ca char(K) 0. Rezulta din denit ie c a char(K) = m
pentru un anumit numar natural nenul m. Dac a m nu e prim, atunci m = ab cu a, b > 1.
Deoarece m 1
K
= 0 atunci
m 1
K
= ab 1
K
= (a 1
K
)(b 1
K
) = 0.
Dar K este corp, prin urmare domeniu de integritate, ceea ce implica a 1
K
= 0 sau b 1
K
= 0,
o contradict ie cu minimalitatea lui m. Obt inem asadar ca char(K) = p cu p num ar prim.
1.2. Grupul (S
n
, )
Fie A o mult ime nevida. Reamintim ca n Exemplul 1.1.7 (5), am notat cu S
A
grupul
permut arilor mult imii A. Operat ia algebrica n raport cu care S
A
este grup este operat ia de
compunere uzual a a funct iilor. Daca A si B sunt dou a mult imi nite cu acelasi num ar de
12
1.2. GRUPUL (S
N
, )
elemente atunci grupurile S
A
si S
B
sunt izomorfe (vezi Problema 1.5.15). Prin urmare, grupul
permut arilor unei mult imi nite cu n elemente este izomorf cu grupul permutarilor mult imii
1, 2, . . . , n, pe care l not am cu S
n
si l numim grupul permutarilor de grad n.
Grupul S
n
are n! elemente.

Intr-adev ar, aplicand Propozit ia 1.1.2 b) permut arile mut imii
1, 2, . . . , n sunt exact funct iile injective denite de la aceast a mult ime n ea nsasi. Folosind
acum Problema 1.5.2 obt inem c a S
n
are exact n! elemente. Pentru scrierea elementelor lui S
n
vom folosi urmatoarea notat ie: permutarea S
n
se scrie sub forma
=
_
1 2 . . . n
(1) (2) . . . (n)
_
.
Important a studierii grupului S
n
este justicat a de urmatorul rezultat fundamental din
teoria grupurilor.
Teorema 1.2.1. (Cayley) Orice grup cu n elemente este izomorf cu un subgrup al lui S
n
.
Demonstrat ie. Fie G un grup cu n elemente. Deoarece S
n
este izomorf cu S
G
, este
sucient s a ar atam c a G este izomorf cu un subgrup al grupului S
G
. Pentru ecare g G,
consider am aplicat ia
g
: G G denit a prin
g
(x) = gx pentru orice x G. Obt inem
astfel c a pentru orice g, h, x G avem (
g

h
)(x) = ghx =
gh
(x).

In particular avem
g
biject ie deoarece
g

g
1 = 1
G
si aplicat ia : G S
G
, (g) =
g
este bine denita. Mai
mult, este morsm injectiv de grupuri.

Intr-adev ar, (g)(h) =
g

h
=
gh
= (gh) si
Ker() = g[
g
= 1
G
= e
G
. Deci G este izomorf cu subgrupul (G) al lui S
G
.
Vom descrie elementele din S
n
folosindu-ne de o metoda, numita descompunerea n cicli
disjunct i, pe care o prezent amn continuare. Un ciclu este notat printr-un sir dentregi distinct i
cuprinsi ntre 1 si n si reprezinta elementul lui S
n
care permuta ciclic acesti ntregi si xeaz a
restul ntregilor. Concret, un ciclu se reprezinta astfel: e i
1
, . . . , i
k
numere distincte cuprinse
ntre 1 si n. Ciclul (i
1
i
2
. . . i
k
) este permutarea din S
n
denit a prin i
1
i
2
i
k
i
1
si x x pentru x i
j
pentru orice j = 1, . . . , k. Num arul k se numeste lungimea ciclului.
Rezult a din denit ia ciclului ca permutarea identic a este singurul ciclu de lungime 1 din S
n
.
Ciclii de lungime 2 se numesc transpozit ii. De exemplu, ciclul (2 1 4) S
7
, de lungime 3,
reprezint a permutarea lui S
7
denit a prin 2 1, 1 4, 4 2 si i i pentru orice i 1, 2, 4.
Folosind notat ia introdus a deasupra Teoremei 1.2.1
(2 1 4) =
_
1 2 3 4 5 6 7
4 1 3 2 5 6 7
_
.
Este usor de observat c a pentru n 3 avem (1 2 3) = (1 2) (2 3) (2 3) (1 2) = (1 3 2).

In
particular, rezulta c a S
n
nu este grup abelian pentru n 3, n timp ce S
1
si S
2
sunt abeliene.
Spunem ca doi cicli (i
1
i
2
. . . i
k
) si (j
1
j
2
. . . j
l
) sunt disjunct i dac a i
1
, . . . , i
k
j
1
, . . . , j
l
=
. Este usor de vericat (Exercit iu!) c a doi cicli disjunct i comuta. Putem demonstra acum
rezultatul central al acestei sect iuni.
Teorema 1.2.2. Orice permutare S
n
se scrie ca produs de cicli disjunct i, scrierea ind
unica pana la ordinea ciclilor.
13
1. PRELIMINARII
Demonstrat ie. Existent a: Fie S
n
. Denim pe mult imea 1, . . . , n relat ia binar a
x y dac a si numai dac a exist a un ntreg k 1 cu
k
(x) = y. Este usor de vericat c a
este o relat ie de echivalent a. Clasele de echivalent a ale relat iei formeaz a o partit ie a
mult imii 1, . . . , n. Sa presupunem c a are exact r clase de echivalent a, pe care le not am cu
i
11
, . . . , i
1k
1
, i
21
, . . . , i
2k
2
, . . . , i
r1
, . . . , i
rk
r
. T inand cont de denit ia relat iei de echivalent a
, rezulta c a x and x 1, . . . , n si considerand k 1 cel mai micntreg astfel ncat
k
(x) = x
obt inem c a, clasa de echivalent a a lui x este x, (x), . . . ,
k1
(x). Prin urmare, pentru orice
l 1, . . . , r exist a x
l
1, . . . , n astfel nc at avem
i
l1
, . . . , i
lk
l
= x
l
, (x
l
), . . . ,
k
l
1
(x
l
).
Rezult a c a, pan a la o renumerotare a elementelor din ecare clasa de echivalent a, putem pre-
supune ca i
l1
=
k
l
(i
l1
) si i
lj
=
j1
(i
l1
) pentru orice l, j cu 1 l r si 2 j k
l
. Obt inem
c a
= (i
11
i
12
. . . i
1k
1
) (i
r1
i
r2
. . . i
rk
r
).
Unicitatea: Fie = (j
11
j
12
. . . j
1s
1
) (j
t1
j
t2
. . . j
ts
t
) o alta scriere a lui ca produs de cicli
disjunct i. Conform denit iei relat iei de echivalent a si faptului c a ciclii disjunct i comut a rezult a
c a j
11
, . . . , j
1s
1
, j
21
, . . . , j
2s
2
, . . . , j
t1
, . . . , j
ts
t
sunt clasele de echivalent a ale lui . Obt inem
c a r = t si p an a la o eventual a renumerotare putem presupune ca i
l1
, . . . , i
lk
l
= j
l1
, . . . , j
ls
l

pentru orice l 1, . . . , t. De aici obt inem concluzia dorita.

Prezent amn continuare un algoritm de descompunere al unei permut ari din S
n
n produs
de cicli disjunct i si l aplicam n paralel pe o anumit a permutare. Fie n = 13 si e S
13
urm atoarea permutare
=
_
1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13
12 13 3 1 11 9 5 10 6 4 7 8 2
_
. (1)
Algoritm 1.2.3. Pasul 1: pentru a ncepe un nou ciclu alegem cel mai mic element al lui
1, 2 . . . , n care nu a ap arut deja ntr-un ciclu anterior - l notam cu a (dac a este primul ciclu,
a = 1); ncepem noul ciclu: (a.

In exemplul considerat avem (1.
Pasul 2: scriem (a) din denit ia permut arii - l notam cu b. Dac a b = a, nchidem ciclul
cu o parantez a rotund a (f ar a a-l scrie pe b); astfel am scris un ciclu - ne ntoarcem la Pasul 1.
Dac a b a, scriem b l anga a n acest ciclu: (a b.

In exemplul considerat (1) = 12 = b, 12 1
deci scriem: (1 12.
Pasul 3: scriem (b) din denit ia lui - l notam cu c. Dac a c = a, nchidem ciclul cu
o paranteza rotunda si ne ntoarcem la Pasul 1. Dac a c a, scriem c dup a b n acest ciclu:
(a b c. Repet am acest pas folosind numarul c ca noua valoare a lui b p ana se ncheie ciclul.

In
exemplul nostru (12) = 8, 8 1 deci continuam ciclul astfel: (1 12 8.
Natural, aceast a procedur a se termina c and toate numerele din mult imea 1, 2 . . . , n au
ap arut ntr-un ciclu.

In exemplul considerat mai sus avem:
= (1 12 8 10 4)(2 13)(3)(5 11 7)(6 9).
14
1.2. GRUPUL (S
N
, )

In general n scrierea n produs de cicli disjunct i a unei permut ari se omit ciclii de lungime 1,
adic a n exemplul considerat = (1 12 8 10 4)(2 13)(5 11 7)(6 9). Pentru a calcula descom-
punerea n cicli disjunct i a lui
1
, si prin urmare pe
1
, scriem numerele din ecare ciclu din
descompunerea n cicli disjunct i a lui n ordine inversa.

In exemplul considerat avem

1
= (4 10 8 12 1)(13 2)(7 11 5)(9 6).
Corolarul 1.2.4. (1) Ordinul unei permutari S
n
este cel mai mic multiplu comun
al lungimii ciclilor care apar n descompunerea lui n produs de cicli disjunct i.
(2) Orice permutare S
n
se scrie ca produs de transpozit ii.
Demonstrat ie. Fie S
n
. Conform Teoremei 1.2.2, se scrie ca produs de r 1 cicli
disjunct i,
= (i
11
i
12
. . . i
1k
1
) (i
r1
i
r2
. . . i
rk
r
).
Deoarece (i
l1
i
l2
. . . i
lk
l
) = (i
l1
i
l2
)(i
l2
i
l3
) (i
lk
l1
i
lk
l
) pentru orice l = 1, . . . , r rezult a ca
se scrie ca produs de transpozit ii. Folosind faptul c a orice doi cicli disjunct i comut a obt inem
c a pentru orice t 1 avem

t
= (i
11
i
12
. . . i
1k
1
)
t
(i
r1
i
r2
. . . i
rk
r
)
t
.

In plus, observ and c a ordinul unui ciclu este egal cu lungimea lui, obt inem c a ordinul lui este
egal cu cel mai mic multiplu comun al numerelor k
1
, . . . , k
r
.
Folosind din nou permutarea considerat a n (1) avem mai ntai c a
= (1 12 8 10 4)(2 13)(5 11 7)(6 9). Scriind ecare ciclu ca produs de transpozit ii obt inem
= (1 12)(12 8)(8 10)(10 4)(2 13)(5 11)(11 7)(6 9).

In plus, ordinul lui este [5, 2, 3, 2] = 30.

Denit ia 1.2.5. Fie S
n
, unde n 2. Denim signatura lui prin
sgn() =

1i<jn
(j) (i)
j i
. (2)
O pereche (i, j), 1 i < j n cu (i) > (j) se numeste inversiune a lui . Notam cu m()
numarul inversiunilor lui .
Propozit ia 1.2.6. Fie S
n
, unde n 2. Atunci sgn() = (1)
m()
Demonstrat ie. Deoarece este o biject ie avem

1i<jn
((j) (i)) = (1)
m()

1i<jn
[(j) (i)[ = (1)
m()

1i<jn
(j i).
Prin urmare, obt inem c a
sgn() =

1i<jn
(j) (i)
j i
=

1i<jn
((j) (i))

1i<jn
(j i)
= (1)
m()
.
O consecint a a acestei propozit ii este ca signatura unei permutari poate doar 1. Per-
mut arile cu signatura 1 se numesc permutari pare, iar cele cu signatura 1 se numesc per-
mutari impare. Mult imea permut arilor pare din grupul S
n
se noteaza cu A
n
. Permutarea
15
1. PRELIMINARII
identic a e nu are nici o inversiune, prin urmare m(e) = 0 si conform propozit iei anterioare e este
permutare par a. Transpozit ia (1 2) are exact o inversiune (1, 2), deci este o permutare impar a.
Calculul signaturii cu ajutorul propozit iei anterioare poate destul de complicat. Revenind la
permutarea din (1) si num ar and toate inversiunile obt inem
m() = 11 + 11 + 2 + 0 + 8 + 6 + 2 + 5 + 2 + 1 + 1 + 1 + 0 = 50,
unde termenul al i-lea din sum a reprezint a num arul de inversiuni (i, j) ale lui . Putem decide
mai simplu dac a o anumita permutare este par a sau impara? Care este numarul permut arilor
pare, respectiv impare?
Teorema 1.2.7. Fie n 2. Aplicat ia sgn : (S
n
, ) (1, 1, ) este un morsm surjectiv
de grupuri, avand nucleul Ker(sgn) = A
n
.

In particular, A
n
este un subgrup al lui S
n
si
[A
n
[ = n!/2.
Demonstrat ie. Aplicat ia sgn este evident o funct ie surjectiv a (vezi exemplele calculate).
Vericam c a sgn este morsm de grupuri:
sgn() =

1i<jn
()(j) ()(i)
j i
=

1i<jn
()(j) ()(i)
(j) (i)

1i<jn
(j) (i)
j i
= sgn() sgn(),
unde pentru prima egalitate am aplicat denit ia signaturii, iar pentru ultima egalitate denit ia
signaturii si faptul c a este o biject ie. Evident Ker(sgn) = A
n
si, aplic and Propozit ia 1.1.12(b),
obt inem c a A
n
este un subgrup al lui S
n
. Pentru ultima armat ie a teoremei sa observ am c a,
deoarece sgn este un morsm de grupuri, aplicat iile
A
n
(1 2)
S
n
A
n
si S
n
A
n
(1 2)
A
n
,
date de nmult irea cu transpozit ia (1 2) sunt bine denite si inverse una celeilalte. Prin urmare,
mult imile nite A
n
si S
n
A
n
au acelasi numar de elemente, adica n!/2.
Ca o prima consecint a a acestei teoreme s a observ am ca orice transpozit ie este permutare
impar a.

Intr-adev ar, pentru 1 i < j n se poate verica usor c a
(i j) = (1 i)(2 j)(1 2)(2 j)(1 i),
si folosind faptul ca sgn este morsm de grupuri obt inem c a
sgn((i j)) = sgn((1 i))
2
sgn((2 j))
2
sgn((1 2)) = 1.
Am v azut n demonstrat ia Corolarului 1.2.4 c a un ciclu de lungime k se scrie ca produs de k1
transpozit ii, deci ciclii de lungime par a sunt permut ari impare, iar ciclii de lungime impara
sunt permut ari pare. Prin urmare, pe baza acestei teoreme si folosindu-ne de Teorema 1.2.2,
vericarea parit at ii unei permut ari S
n
se poate face mult mai simplu astfel: descompunem
n produs de cicli disjunct i folosindu-ne de Algoritmul 1.2.3 si calculam signatura lui f acand
produsul signaturilor ciclilor component i. Ca exemplu, pentru permutarea din (1) avem
sgn() = sgn((1 12 8 10 4)) sgn((2 13)) sgn((5 11 7)) sgn((6 9)) = 1 (1) 1 (1) = 1,
16
1.3. INELUL DE POLINOAME K[X]
adic a este permutare par a.
1.3. Inelul de polinoame K[X]
Fie K un corp comutativ. Notam cu K
()
mult imea sirurilor (a
n
)
n0
cu elemente din K
cu un num ar nit de termeni nenuli. Pe K
()
denim dou a operat ii algebrice: daca f =
(a
0
, a
1
, . . . , a
n
, . . .) si g = (b
0
, b
1
, . . . , b
n
, . . .), atunci
f +g := (a
0
+b
0
, a
1
+b
1
, . . . , a
n
+b
n
, . . .) si f g := (a
0
b
0
, a
0
b
1
+a
1
b
0
, . . . ,
n

i=0
a
i
b
ni
, . . .).
L asam cititorului sa verice ca:
Propozit ia 1.3.1. Mult imea K
()
mpreuna cu operat iile de adunare si nmult ire denite
mai sus este un inel comutativ.

In plus avem c a elementul nul al acestui inel este (0, 0, . . . , 0, . . .), iar elementul neutru este
(1, 0, . . . , 0, . . .). Ment ion am c a acelasi rezultat ram ane valabil daca nlocuim pe K cu un inel
comutativ unitar R. S a observ am ca aplicat ia s : K K
()
dat a prin s(a) = (a, 0, . . . , 0, . . .)
este un morsm injectiv de inele (numit si scufundarea canonica). Prin urmare putem identica
corpul K cu imaginea sa s(K) prin acest morsm.

In inelul descris mai sus, not am convent ional
cu X sirul (0, 1, 0, . . . , 0, . . .) si l numim nedeterminata. Prin convent ie, denim X
0
= 1 =
(1, 0, . . . , 0, . . .). Se observ a prin calcul c a X
n
= (0, 0, . . . , 0, 1, 0, . . .), unde 1 este precedat de
n zerouri. Cu aceste notat ii, orice element f = (a
n
)
n0
K
()
se poate scrie ca o sum a nit a
f =

n0
a
n
X
n
,
deoarece sirul (a
n
)
n0
are doar un num ar nit de termeni nenuli. Rezult a ca pentru orice
f K
()
exist a un numar natural m(f) astfel ncat f =

m(f)
i=0
a
i
X
i
. Inelul K
()
se noteaza cu
K[X] si se numeste inelul de polinoame ntr-o nedeterminata cu coecient i n K. Prin
urmare, elementele lui K[X] se numesc polinoame. Fie f = a
0
+ a
1
X + + a
m(f)
X
m(f)
un
polinom. Numim gradul lui f, si l not am cu grad(f), cel mai mare num ar natural k cu
a
k
0. Prin convent ie, denim gradul polinomului nul ca ind . Dac a f = a
0
+ a
1
X +
+ a
n
X
n
are gradul n, atunci a
0
, . . . , a
n
se numesc coecient ii polinomului, iar a
n
este
coecientul dominant al polinomului.

In cazul n care coecientul dominant al polinomului
este 1, polinomul se numeste polinom unitar.
Propozit ia 1.3.2. Fie K un corp si f, g K[X] 0. Atunci:
(a) grad(f +g) maxgrad(f), grad(g).
(b) grad(fg) = grad(f) + grad(g).
(c) U(K[X]) = U(K) = K

.
Demonstrat ie. Fie f = a
0
+a
1
X + +a
n
X
n
si g = b
0
+b
1
X + +b
m
X
m
polinoame
din K[X] de grade n, respectiv m.
(a) Far a a restrange generalitatea, putem presupune c a n m. Atunci f +g = (a
0
+b
0
) +
+ (a
m
+b
m
)X
m
+a
m+1
X
m+1
+ +a
n
X
n
, de unde rezult a imediat concluzia dorita.
17
1. PRELIMINARII
(b) Deoarece grad(f) = n si grad(g) = m rezult a c a a
n
0 si b
m
0. Prin urmare a
n
b
m
0.
Calcul and produsul dintre f si g obt inem
fg =
n+m

k=0
(

i+j=k
a
i
b
j
)X
k
,
deci grad(fg) = n +m, conform denit iei.
(c) Avemn mod evident incluziunea U(K) U(K[X]). Pentru a proba incluziunea contrar a
e f U(K[X]). Rezulta ca exista g K[X] astfel nc at fg = 1. Aplic and punctul (b) obt inem
c a
0 = grad(1) = grad(fg) = grad(f) + grad(g).
Din aceast a egalitate rezulta c a grad(f) = grad(g) = 0. Asta nseamn a c a f, g K

= U(K),
ceea ce ncheie demonstrat ia.
Teorema 1.3.3. (Teorema mpart irii cu rest) Fie K un corp si e f, g K[X] astfel
ncat g 0. Atunci exista si sunt unice polinoamele q, r K[X] astfel ncat
f = qg +r cu grad(r) < grad(g).
Polinoamele q, r se numesc catul, respectiv restul mpart irii lui f la g.
Demonstrat ie. Demonstr am mai nt ai existent a polinoamelor q si r. Dac a f = 0 atunci
putem pune q = 0 si r = 0. Deci, putem presupune ca f 0 si demonstram existent a lui q si
r prin induct ie dup a n = grad(f). Cazul n = 0 este evident. Fie m = grad(g). Dac a n < m
atunci luam q = 0 si r = f.

In caz contrar avem c a n m. Presupunem c a f = a
0
+ +a
n
X
n
si g = b
0
+ + b
m
X
m
, unde a
n
, b
m
0. Atunci polinomul f
1
= f a
n
(b
m
)
1
X
nm
g are
gradul mai mic strict decat n si are coecient ii n corpul K. Aplicam acum ipoteza de induct ie
si obt inem existent a polinoamelor q
1
, r
1
K[X] cu proprietatea c a
f
1
= q
1
g +r
1
cu grad(r
1
) < grad(g).
Pun and q = q
1
+a
n
(b
m
)
1
X
nm
si r = r
1
avem
f = qg +r cu grad(r) < grad(g),
ceea ce ncheie demonstrat ia pasului de induct ie.
Pentru demonstrarea unicit at ii sa presupunem c a si q
1
, r
1
satisfac condit iile teoremei. Atunci
at at f q
1
g c at si f qg sunt polinoame de grad mai mic strict dec at m = grad(g). Prin
urmare, folosind Propozit ia 1.3.2(a), diferent a celor doua polinoame, i.e. g(q q
1
) are gradul
mai mic strict dec at m. Daca q q
1
0 aplicand Propozit ia 1.3.2(b) obt inem
m > grad(g(q q
1
)) = grad(g) + grad(q q
1
) = m+ grad(q q
1
) m,
ceea ce reprezinta o contradict ie. Deci q = q
1
, ceea ce impic a r = r
1
.
O observat ie important a este c a demonstrarea pasului de induct ie reprezinta de fapt algo-
ritmul de mp art ire cu rest a doua polinoame. O alt a consecint a a Teoremei mp art irii cu rest
este c a putem introduce pe K[X] o relat ie de divizibilitate, pe care o notam [. Mai precis,
pentru f, g K[X] spunem c a f divide g (sau g este divizibil cu f) si scriem f[g dac a si
18
1.3. INELUL DE POLINOAME K[X]
numai daca exista h K[X] astfel nc at g = fh. S a observ am ca pentru cazul esent ial f 0
f[g dac a si numai dac a restul mp art irii lui g la f este 0.
Fie K un corp, f K[X] si K. Spunem ca este radacina a lui f dac a f() = 0.
De exemplu, polinomul (x
2
+ 1)(x 1) R[X] are doar rad acina 1, pe cand polinomul
(x
2
+ 1)(x 1) C[X] are r ad acinile 1, i. Observ am c a rad acinile unui polinom depind de
corpul n care consider am coecient ii polinomului. Cum test amns a dac a un anumit num ar este
r adacin a a unui polinom? R aspunsul este dat de urm atorul rezultat, cunoscut si ca Teorema
lui Bezout.
Corolarul 1.3.4. Fie K un corp, f K[X] si K. Atunci restul mpart irii lui f la
X este f().

In particular avem ca este radacina a lui f daca si numai daca X [f.
Demonstrat ie. Aplic am Teorema 1.3.3 pentru f = f si g = X . Obt inem c a exista si
sunt unice q K[X] si r K cu f = q(X ) +r.

In aceast a relat ie facem X = si obt inem
r = f().
Urm atorul rezultat se refer a la numarul de rad acini pe care l poate avea un polinom cu
coecient i ntr-un corp K. Conform Corolarului 1.3.4, o r ad acina corespunde unui divizor
X al lui f. Dac a f este divizibil prin (X )
m
dar nu este divizibil cu (X )
m+1
, atunci
se numeste rad acin a cu ordin de multiplicitate m sau radacina multipla de ordin m.
Propozit ia 1.3.5. Fie K un corp si f K[X] 0 un polinom. Daca f are radacinile
distincte
1
, . . . ,
k
n K cu ordine de multiplicitate n
1
, . . . , n
k
, atunci f este divizibil prin
polinomul (X
1
)
n
1
(X
2
)
n
2
(X
k
)
n
k
.

In particular, daca f are gradul n atunci f are
cel mult n radacini n K.
Demonstrat ie. Armat ia este evident a dac a k = 1. Presupunem k 2 si cum
1
este r ad acina multipla de ordin n
1
putem scrie f = (X
1
)
n
1
g si g(
1
) 0.

Inlocuind X
cu
2
, obt inem ca 0 = f(
2
) = (
2

1
)
n
1
g(
2
) n K, de unde rezulta g(
2
) = 0. Prin
urmare
2
este rad acina lui g cu ordin de multiplicitate n
2
. Deci (X
2
)
n
2
[g ceea ce implic a
(X
1
)
n
1
(X
2
)
n
2
[f. Repet and acest argument se obt ine c a f este divizibil prin (X

1
)
n
1
(X
2
)
n
2
(X
k
)
n
k
.

Incheiem aceasta sect iune precizand leg atura dintre coecient ii unui polinom si r ad acinile
acestuia, rezultat cunoscut n literatura si sub numele de relat iile lui Viet`e.
Propozit ia 1.3.6. Fie K un corp si f = a
n
X
n
+ + a
1
X + a
0
K[X] un polinom de
grad n 1. Presupunem ca f are radacinile
1
, . . . ,
n
K. Atunci
f = a
n
(X
1
) (X
n
),
si n plus au loc relat iile
(3)
_

1
+
2
+ +
n
= a
n1
(a
n
)
1
,

2
+ +
1

n
= a
n2
(a
n
)
1
,
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

2

n
= (1)
n
a
0
(a
n
)
1
.
19
1. PRELIMINARII
Demonstrat ie. Aplic and Propozitia 1.3.5 obt inem ca f = b(X
1
) (X
n
), unde
b K

. Prin identicarea coecient ilor dominant i obt inem ca b = a

n
. Restul relat iilor se obt in
prin identicarea celorlalt i coecient i.
1.4. Aritmetica lui K[X]
Am v azut n sect iunea anterioar a c a n inelul K[X], la fel ca n Z, funct ioneaza Teorema
mpart irii cu rest (vezi Teorema 1.3.3). Acest fapt implica, cu o demonstrat ie similar a cu cea
dat a n Exemplul 1.1.9 (3), c a idealele lui K[X] sunt generate de un singur polinom.

Intr-
adev ar, dac a I este un ideal nenul al lui K[X] (idealul nul este generat evident de polinomul
nul) consider am g I 0 un polinom de grad minim. Evident (g) I. Fie f I un
polinom arbitrar. Aplic and Teorema 1.3.3, exist a q, r K[X] astfel nc at f = qg + r cu
grad(r) < grad(g). Cum r = f qg I (denit ia idealului) rezult a din minimalitatea gradului
polinomului g c a r = 0. Obt inem deci f = qg, adica I (g).

In concluzie, orice ideal al lui
K[X] este generat de un singur polinom. Prin urmare, inelele factor ale lui K[X] sunt de forma
K[X]/(f), unde f K[X]. Tot cu ajutorul Teoremei 1.3.3 putem descrie mai bine elementele
acestor inele factor.
Lema 1.4.1. Fie K un corp si f K[X] un polinom de grad n 1. Atunci elementele
inelului factor K[X]/(f) se reprezinta unic sub forma a
0
+a
1
X + +a
n1
X
n1
(mod (f)) cu
a
0
, . . . , a
n1
K.
Demonstrat ie. Conform denit iei inelului factor data n prima sect iune a acestui capitol,
K[X]/(f) = g(mod (f))[ g K[X]. Fie g K[X]. Aplicam Teorema 1.3.3 si obt inem
existent a polinoamelor q, r K[X] astfel nc at g = qf + r si grad(r) < grad(f). Rezult a
c a g(mod (f)) = r(mod (f)). Prin urmare, clasa de echivalent a modulo idealul (f) a unui
polinom g K[X] este egal a cu clasa de echivalent a a unui polinom de grad < n. Pentru
ncheierea demonstrat iei mai avem de ar atat c a dac a r, r
t
sunt dou a polinoame diferite de grad
< n atunci r(mod (f)) r
t
(mod (f)). Dac a prin absurd am avea egalitate atunci, din denit ia
relat iei de echivalent a, am obt ine c a r r
t
= fh, pentru un h K[X] 0. Aplic and acum
Propozit ia 1.3.2(a) si (b) rezult a
n grad(f) + grad(h) = grad(fh) = grad(r r
t
) < maxgrad(r), grad(r
t
) < n,
o contradict ie.
F ara a intra n detalii, preciz am ca relat ia de divizibilitate introdus a pe K[X] n sect iunea
anterioar a are propriet at i similare cu relat ia de divizibilitate de pe Z. Mai precis, pentru orice
dou a elemente din K[X] se deneste analog ca n Z cel mai mare divizor comun si cel mai
mic multiplu comun. Mai exact, polinomul unitar de grad cel mai mare care divide si pe f
si pe g este cel mai mare divizor comun al polinoamelor f si g, pe c and polinomul unitar
de grad minim posibil care este divizibil atat cu f c at si cu g este cel mai mic multiplu
comun al polinoamelor f si g. De asemenea, spunem c a dou a polinoame sunt relativ prime
dac a polinomul unitar care reprezint a cel mai mare divizor comun este 1, adica are gradul 0.
20
1.4. ARITMETICA LUI K[X]
Pentru calculul celui mai mare divizor comun, la fel ca n Z, putem folosi varianta polinomial a
a algoritmului lui Euclid, pe care o prezent am pe scurt, demonstrat ia ind l asata cititorului.
Algoritm 1.4.2. Fie f, g K[X] cu g 0. Urm atorul algoritm, numit algoritmul lui
Euclid, furnizeaz a cel mai mare divizor comun al polinoamelor f si g. Aplic am succesiv
Teorema mp art irii cu rest:
f = q
1
g +r
1
, g = q
2
r
1
+r
2
, . . . , r
n2
= q
n
r
n1
+r
n
, r
n1
= q
n+1
r
n
,
unde r
n
este ultimul rest nenul. Un astfel de r
n
exist a deoarece grad(g) > grad(r
1
) > grad(r
2
) >
. . . > grad(r
n
) este un sir descrescator de numere naturale care nu poate innit. Polinomul
unitar egal cu r
n
/c, unde c este coecientul dominant al lui r
n
reprezint a cel mai mare divizor
comun al lui f si g, vezi Problema 1.5.19 pentru un exemplu. Sa mai observam c a nlocuind pe
r
n1
din ultima relat ie n penultima relat ie, etc. obt inem la nal existent a a doua polinoame
u, v K[X] astfel ncat r
n
= uf + vg.

In particular, avem urmatoarea echivalent a: exist a
polinoamele u, v K[X] astfel nc at fu +gv = 1 dac a si numai daca (f, g) = 1.

In continuare vrem s a vedem cine este omologul elementului prim din Z, n K[X].
Denit ia 1.4.3. Un polinom neconstant (adica de grad 1) f K[X] se numeste polinom
ireductibil daca f nu se poate scrie ca produs de doua polinoame neconstante, altfel spus,
singurii divizori ai lui f sunt a si af cu a K

. Un polinom neconstant care nu este ireductibil

se numeste polinom reductibil.
Spre exemplu, polinomul X1 Q[X] este un polinom ireductibil, (X1)(X2) Q[X]
este reductibil, iar problema (i)reductibilit at ii constantei 7 nu se pune.

In Z cunoastem
elementele prime, oare putem scrie si polinoamele ireductibile din K[X]? Dup a cum o sa
vedem, ireductibilitatea unui polinom depinde de corpul n care are coecient ii si prin urmare
este imposibil sa scriem polinoamele ireductibile din K[X] f ar a a avea informat ii precise despre
corpul K. Cu toate acestea, indiferent de cine este corpul K avem o mult ime clara de polinoame
ireductibile si un criteriu general pentru a testa daca un anumit polinom este sau nu ireductibil.
Lema 1.4.4. Fie K un corp.

In K[X]
(a) polinoamele de gradul 1 sunt ireductibile,
(b) un polinom de grad 2 sau 3 este ireductibil daca si numai daca nu are radacini n K.
Demonstrat ie. (a) este evident a. Pentru (b) s a observam ca din denit ie rezulta c a un
polinom de grad 2 sau 3 este reductibil daca si numai dac a este divizibil cu un polinom de
gradul 1, adic a daca si numai daca polinomul are o r ad acina n K. Neg and aceast a echivalent a
obt inem concluzia dorita.
De exemplu, X
2
3 este polinom ireductibil n Q[X] deoarece nu are r ad acini rat ionale, dar
este reductibil n R[X] pentru c a X
2
3 = (X

3)(X +

3).
Atent ie! deseori suntem tentat i sa folosim (b) sub forma: un polinom din K[X] este
ireductibil dac a si numai dac a nu are r ad acini n K. Gresit, dup a cum arata urm atorul exemplu
21
1. PRELIMINARII
simplu: polinomul (X
2
2)(X
2
3) Q[X] este reductibil n Q[X] dar nu are r ad acini n Q.
Cum mai putem caracteriza polinoamele ireductibile?
Lema 1.4.5. Fie f K[X] un polinom neconstant. Atunci f este ireductibil daca si numai
daca satisface condit ia:
f[gh cu f, g K[X] f[g sau f[h.
Demonstrat ie. S a consider am mai nt ai c a f este ireductibil si f[gh. Presupunem prin
absurd c a f ,[g si f ,[h. Deoarece f este ireductibil (conform denit iei are ca divizori doar
polinoamele unitare 1 si f) din f ,[g si f ,[h rezult a ca (f, g) = 1 si (f, h) = 1. Din algoritmul
lui Euclid obt inem atunci ca exist a polinoamele u
1
, u
2
, v
1
, v
2
K[X] astfel ncat au loc relat iile
fu
1
+gv
1
= 1 si fu
2
+hv
2
= 1.
F acand produsul celor dou a egalit at i obt inem ca
f(u
1
u
2
f +u
1
hv
2
+u
2
gv
1
) +gh(v
1
v
2
) = 1.
De aici rezult a ca (f, gh) = 1, o contradict ie cu faptul c a f[gh.
Reciproc, e f un polinom neconstant care satisface condit ia din enunt si sa presupunem prin
absurd ca f este reductibil. Prin urmare, exista g, h K[X] polinoame neconstante astfel nc at
f = gh.

In particular f[gh. Deoarece g, h sunt polinoame neconstante atunci grad(g), grad(h) <
grad(f) ceea ce implica, via Propozit ia 1.3.2(b), c a f ,[g si f ,[h, o contradict ie. Obt inem deci
c a f este ireductibil.
De ce suntem interesat i de polinoamele ireductibile din K[X]? Pentru ca n Z cunoasterea
elementelor prime implic a automat, via faimoasa Teorema a lui Euclid, ca orice num ar ntreg
diferit de 0, 1 se poate scrie n mod unic ca produs de numere prime. Prin urmare, dac a s-ar
p astra analogia cu Z, atunci si n K[X] cunoasterea polinoamelor ireductibile ar esent iala
pentru structura elementelor din K[X].

Intr-adev ar, urmatorul rezultat clarica acest aspect.
Teorema 1.4.6. Fie K un corp.
(a) Orice polinom neconstant f K[X] se poate scrie ca produs de polinoame ireductibile.
(b) Orice polinom neconstant f K[X] se poate scrie n mod unic sub forma f = ag
k
1
1
g
k
s
s
,
unde a K

, iar g
1
, . . . , g
s
sunt polinoame ireductibile unitare distincte cu k
1
, . . . , k
s

1.
(c) Mult imea polinoamelor unitare ireductibile din K[X] este innita.
Demonstrat ie. (a) Sa presupunem prin reducere la absurd c a exista polinoame necon-
stante care nu se pot scrie ca produs de polinoame ireductibile. Fie h un astfel de polinom
de grad minim. Cum h nu este ireductibil, putem scrie, conform denit iei, h = fg cu f, g
polinoame neconstante, deci de grade strict mai mici dec at gradul lui f. Datorit a minimalitat ii
lui h, polinoamele f si g se pot scrie ca produs de polinoame ireductibile. Dar atunci obt inem
si c a h = fg este produs de polinoame ireductibile, contradict ie.
(b) Un polinom ireductibil f K[X] se poate scrie sub forma ag, unde a este coecientul
dominant al polinomului f, iar g este polinomul unitar ireductibil f/a. Aceasta observat ie
22
1.4. ARITMETICA LUI K[X]
ne arat a ca existent a descompunerii a fost probat a la punctul (a). Demonstram unicitatea.
S a presupunem ca f se poate scrie n afar a de forma din enunt si f = bh
l
1
1
h
l
r
r
cu b K

,
h
1
, . . . , h
r
K[X] polinoame unitare ireductibile distincte dou a c ate dou a si l
1
, . . . , l
r
1. S a
observ am c a din egalitatea coecient ilor dominant i n cele dou a scrieri obt inem c a a = b, care
este coecientul dominant al lui f. Facem induct ie dup a m, unde m = k
1
+ + k
s
. Daca
m = 1 atunci armat ia este evident a deoarece f este ireductibil. Presupunem acum ca armat ia
e adev arat a pentru m1 si o demonstram pentru m > 1. Cum g
s
[f si f = bh
l
1
1
h
l
r
r
rezult a
din Lema 1.4.5 c a g
s
divide unul dintre polinoamele ireductibile h
1
, . . . , h
r
, sa zicem h
r
. Acest
fapt implica, deoarece g
s
, h
r
sunt polinoame unitare ireductibile, c a g
s
= h
r
. Din egalitatea
ag
k
1
1
g
k
s
s
= ah
l
1
1
h
l
r
r
obt inem, prin simplicare cu g
s
, c a ag
k
1
1
g
k
s
1
s
= ah
l
1
1
h
l
r
1
r
. Din
ipoteza de induct ie rezulta ca s = r, si dupa o eventuala renumerotare, g
i
= h
i
si k
i
= l
i
pentru
i = 1, . . . , s 1, si k
s
1 = l
s
1, adica k
s
= l
s
.
(c)

In cazul n care K este corp innit concluzia este imediata deoarece mult imea poli-
noamelor ireductibile de forma X a cu a K este innita. Fie K un corp nit si s a pre-
supunem prin absurd c a mult imea polinoamelor unitare ireductibile din K[X] este nit a. Notam
cu f
1
, . . . , f
r
aceste polinoame unitare ireductibile. Atunci, polinoamele ireductibile din K[X]
sunt de forma af
i
cu a K

si i 1, . . . , r. Fie F polinomul neconstant f

1
f
r
+1. Aplicand
(a) rezulta c a exist a i 1, . . . , r astfel nc at f
i
[F. Prin urmare, restul mpart irii cu rest a lui
F la f
i
este 0. Pe de alt a parte, t in and cont ca F = f
1
f
r
+ 1 aplic and teorema mp art irii
cu rest obt inem c a F = (f
1
f
i1
f
i+1
f
r
)f
i
+ 1, deci restul este 1, o contradict ie. Asadar,
mult imea polinoamelor unitare ireductibile este innita.
Acest rezultat aduce mai multe informat ii asupra inelelor factor ale lui K[X] prin ideale
generate de polinoame ireductibile.
Propozit ia 1.4.7. Fie K un corp si f K[X] un polinom ireductibil. Atunci inelul factor
K[X]/(f) este corp.
Demonstrat ie. Am vazut n demonstrat ia Lemei 1.4.1 ca un element nenul din inelul
K[X]/(f) se scrie sub forma r(mod (f)) := r cu r K[X] cu grad(r) < grad(f). Prin urmare,
r este nedivizibil cu f. Cum f este ireductibil, rezulta din Teorema 1.4.6 c a f, r sunt relativ
prime, cu alte cuvinte cel mai mare divizor comun al lui f si r este o constanta c K

. Conform
algoritmului lui Euclid exista polinoamele f
1
, r
1
K[X] astfel nc at c = ff
1
+ rr
1
. Trec and la
clase modulo idealul (f) obt inem r r
1
=

1, adic a r este inversabil.

In concluzie, K[X]/(f) este
corp.
Obt inem ca un corolar al acestei propozit ii Lema lui Kronecker, un rezultat fundamental
care va folosit n capitolele urm atoare.
Corolarul 1.4.8. (Lema lui Kronecker) Fie K un corp si f K[X] un polinom de grad
1. Atunci exista un corp L care l cont ine pe K astfel ncat f are o radacina n L.
Demonstrat ie. Din Teorema 1.4.6 rezulta c a putem considera un polinom ireductibil
g K[X] care l divide pe f. Din demonstrat ia Propozit iei 1.4.7 rezulta c a morsmul canonic
de inele : K K[X]/(g), (a) = a, unde ca mai nainte a = a(mod (g)) este un morsm de
23
1. PRELIMINARII
corpuri si deci injectiv. Putem astfel s a identic am pe K cu un subcorp al lui K[X]/(g) prin
identicarea ec arui element a K cu a. Prin aceast a identicare polinomul g = a
0
+ a
1
X +
+a
n
X
n
K[X] se identica cu a
0
+ a
1
X + + a
n
X
n
si atunci
g(

X) = a
0
+a
1

X + +a
n

X
n
= a
0
+ a
1

X + + a
n

X
n
=

f =

0.
Deci

X este o r ad acina a lui g n corpul K[X]/(g). Deoarece g[f rezult a c a

X este si rad acina
a lui f.

Incheiem acest prim capitol de not iuni preliminare prin enunt area, f ar a demonstrat ie, a unui
rezultat esent ial al algebrei numit Teorema Fundamental a a Algebrei.
Teorema 1.4.9. (DAlembert-Gauss) Orice polinom neconstant f C[X] are cel put in
o radacina n C.
Consecint a imediat a a acestei teoreme este ca polinoamele ireductibile din C[X] sunt doar
cele de gradul 1. Totodata, din aceasta teorem a putem determina imediat si polinoamele
ireductibile din R[X].
Corolarul 1.4.10. Polinoamele ireductibile din R[X] sunt polinoamele de gradul 1 si cele
de gradul 2 fara radacini reale.
Demonstrat ie. Prin aplicarea Lemei 1.4.4 rezult a imediat ca polinoamele din enunt sunt
ireductibile. Fie acum f R[X] un polinom de grad 3. Teorema 1.4.9 asigur a existent a
unei r adacini C a lui f. Dac a R atunci f este reductibil n R[X]. Dac a nu, deoarece
coecient ii polinomului sunt reali rezulta c a si , conjugatul complex al lui , este rad acin a
a lui f. Aplic and Propozit ia 1.3.5 rezult a ca (X )(X ) divide pe f n C[X]. Dar cum
polinoamele (X)(X ) si f apart in lui R[X] atunci polinomul f/(X)(X ) apart ine
tot lui R[X]. Deci, f este reductibil.
1.5. Probleme propuse
Problema 1.5.1. Fie A o mult ime. Urm atoarele armat ii sunt echivalente:
(a) A este nita,
(b) orice funct ie injectiv a f : A A este bijectiva,
(c) orice funct ie surjectiv a f : A A este bijectiva.
Problema 1.5.2. Fie m, n dou a numere naturale iar A, B dou a mult imi avand m, respectiv
n elemente. Demonstrat i c a
(a) Num arul funct iilor de la A la B este n
m
.
(b) Dac a m n atunci numarul funct iilor injective de la A la B este n!/(n m)!.
(c) Dac a m n atunci numarul funct iilor surjective de la A la B este
n
m
C
1
n
(n 1)
m
+C
2
n
(n 2)
m
+ (1)
n1
C
n1
n
.
Problema 1.5.3. Care dintre urm atoarele relat ii binare pe R este relat ie de echivalent a:
(a) x y dac a x y Z; (b) x y dac a [x y[ < 3; (c) x y dac a x +y Z?
24
1.5. PROBLEME PROPUSE
Problema 1.5.4. Pe mult imea numerelor complexe C denim relat ia binara: x y
[x[ = [y[. Ar atat i c a este relat ie de echivalent a, determinat i clasele de echivalent a si un
sistem complet de reprezentant i.
Problema 1.5.5. Pe mult imea numerelor complexe C denim relat ia binara: x y
x y R. Ar atat i c a este relat ie de echivalent a, determinat i clasele de echivalent a si un
sistem complet de reprezentant i.
Problema 1.5.6. Fie relat ia binar a pe denit a prin (a, b) (c, d) dac a a+d = b+c.
Ar atat i ca este o relat ie de echivalent a si ca mult imea factor / se aa n biject ie cu
mult imea Z.
Problema 1.5.7. Fie a, b, c Z, b 0. Pe Z denim operat ia x y = axy + b(x + y) + c.
Ar atat i c a operat ia este asociativ a dac a si numai daca b = b
2
ac. Ar atat i ca operat ia are
element neutru daca si numai daca b = b
2
ac si b[c.
Problema 1.5.8. Ar atat i ca singurul morsm de grupuri (Q, +) (Z, +) este cel nul.
Problema 1.5.9. Ar atat i ca grupurile (Z
2012
, +), (Z, +), (Q, +) si (Q

, ) sunt dou a cate

dou a neizomorfe.
Problema 1.5.10. Fie H /
2
(C), unde
H =
__

_
[ , C
_
.
S a se arate c a H este un corp necomutativ n raport cu adunarea si nmult irea matricelor.
Ar atat i ca polinomul X
2
+ 1 H[X] are o innitate de r ad acini n H.
Problema 1.5.11. S a se arate ca orice inel integru nit este corp (inelul nu trebuie s a e
neap arat comutativ).
Problema 1.5.12. Fie n 2 un num ar natural. Sa se arate ca mult imea elementelor
inversabile ale inelului (Z
n
, +, ) este U(Z
n
) = x[ 1 x n 1, (x, n) = 1, unde prin x am
notat clasa de echivalent a x(mod n). Deducet i apoi c a Z
n
este corp daca si numai dac a n e
prim.
Problema 1.5.13. Fie K /
2
(Z
7
) mult imea matricelor de forma
K =
__
a

b

b a
_
[ a, b Z
7
_
.
S a se arate ca K este un corp comutativ n raport cu adunarea si nmult irea obisnuita a ma-
tricelor. Generalizare!
Indicat ie!

Inlocuit i pe 7 cu un num ar prim p astfel nc at p 3(mod 4).
Problema 1.5.14. S a se arate ca nu exist a un izomorsm de corpuri, i.e. morsm de
corpuri bijectiv, ntre corpurile Q(

3) si Q(

5).
25
1. PRELIMINARII
Problema 1.5.15. Ar atat i c a daca A si B sunt doua mult imi nite cu acelasi num ar de
elemente, atunci grupurile S
A
si S
B
sunt izomorfe.
Problema 1.5.16. Fie , S
15
urm atoarele permut ari
=
_
1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15
13 2 15 14 10 6 12 3 4 1 7 9 5 11 8
_
,
=
_
1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15
14 9 10 2 12 6 5 11 15 3 8 7 4 1 13
_
.
Calculat i si apoi descompunet i n produs de cicli disjunct i ecare din urmatoarele permut ari:
, ,
2
, , si
2
. Pentru ecare din permut arile anterioare calculat i ordinul si signatura.
Problema 1.5.17. Fie permutarea =
_
1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11
3 4 5 7 9 2 8 6 1 11 10
_
S
11
.
(1) Descompunet i n produs de cicli disjunct i.
(2) Descompunet i n produs de transpozit ii.
(3) Calculat i sgn() si ord().
(4) Exist a permutari de ordin 35 n S
11
?
(5) Rezolvat i ecuat ia
2011
= n S
11
.
Problema 1.5.18. Ar atat i c a grupul S
n
este generat de: (a) transpozit iile (1 2), (1 3), . . .,
(1 n); (b) transpozit iile (1 2), (2 3), . . ., (n 1 n); (c) transpozit ia (1 2) si n-ciclul (1 2 . . . n).
Problema 1.5.19. (a) Calculat i toate ordinele posibile ale permut arilor din S
5
si dat i cate
un exemplu de permutare pentru ecare ordin posibil.
(b) Dac a = (1 2)(3 4)(5 6)(7 8)(9 10) determinat i daca exista un n-ciclu (n 10) cu
=
k
pentru un anumit ntreg k.
(c) Daca = (1 2)(3 4 5) determinat i daca exista un n-ciclu (n 5) cu =
k
pentru
un anumit ntreg k.
Problema 1.5.20. Calculat i cel mai mare divizor comun al polinoamelor X
4
2X
3
+ 1 si
X
3
2X
2
+ 1 n inelul R[X] si scriet i-l apoi n funct ie de cele dou a polinoame.
Problema 1.5.21. Descompunet i polinomul X
n
1, 1 n 6, n produs de polinoame
ireductibile n R[X], C[X].
Problema 1.5.22.

In ce caz este polinomul X
3m
+ X
3n+1
+ X
3p+2
R[X] divizibil cu
X
4
+X
2
+ 1?
Problema 1.5.23. Dac a , sunt r ad acinile reale ale polinomului X
2
6X + 1 R[X],
atunci pentru orice num ar natural n,
n
+
n
este un numar ntreg, nedivizibil cu 5.
Problema 1.5.24. Fie a, b si d = (a, b) cel mai mare divizor comun al numerelor a si
b. Aratat i ca cel mai mare divizor comun al polinoamelor X
a
1 si X
b
1 n K[X], unde K
este un corp, este X
d
1.
26
CAPITOLUL 2
Calcul matriceal

In acest capitol prezent am not iunile de matrice si determinant precum si o sintez a a rezul-
tatelor referitoare la acestea.

In Sect iunea 2.1 ne ocup am de matrice, operat ii cu matrice.
Sect iunea 2.2 este dedicat a determinant ilor, proprietat ilor si metodelor de calcul ale acestora.

In Sect iunea 2.3 denim rangul unei matrice si ne ocupam de clasa matricelor inversabile. Se
prezint a pe scurt maniera de determinare a inversei unei matrice folosind matricea adjunct a,
metoda studiata n ciclul liceal. Un paragraf al acestei sect iuni este dedicat transform arilor
elementare ale liniilor unei matrice. Aceste transformari si evident iaza utilitatea n deter-
minarea rangului unei matrice, a inversei unei matrice nesingulare, dar si n rezolvarea sis-
temelor algebrice liniare. Propunem si o metod a de lucru cu matrice partit ionate n matrice
mai mici, numite blocuri.

In Sect iunea 2.5 ne ocup am de studiul sistemelor de ecuat ii al-
gebrice de gradul ntai cu mai multe necunoscute, omogene si neomogene, numite si sisteme
liniare.

Intrebuint area cuvantului liniar pentru a ar ata c a o anume expresie este de gradul
nt ai provine din Geometrie Analitica, unde ecuat ia unei linii drepte este de gradul nt ai n ra-
port cu coordonatele x, y. Pentru un sistem de ecuat ii liniare vom pune n evident a condit ii de
compatibilitate si vom prezenta metoda elimin arii Gauss-Jordan de determinare a solut iilor.

In
nalul capitolului propunem un set de probleme, aplicat ii la ntregul material teoretic prezentat
anterior.
2.1. Matrice
Denit ia 2.1.1. Fie (K, +, ) corpul comutativ al numerelor reale, R, sau cel al numerelor
complexe, C. Se numeste matrice de tipul (m, n) cu elemente din K o aplicat ie
f : 1, 2, . . . , m 1, 2, . . . , n K, f(i, j) = a
ij
,
i 1, 2, . . . , m, j 1, 2, . . . , n.
Vom nota matricea A sub forma unui tablou ce cont ine valorile funct iei f:
(4) A =
_

_
a
11
a
12
. . . a
1n
a
21
a
22
. . . a
2n
. . . . . . . . . . . .
a
m1
a
m2
. . . a
mn
_

_
=
_
_
_
_
_
a
11
a
12
. . . a
1n
a
21
a
22
. . . a
2n
. . . . . . . . . . . .
a
m1
a
m2
. . . a
mn
_
_
_
_
_
sau, pe scurt,
(5) A = [a
ij
]
i=1,m
j=1,n
= (a
ij
)
i=1,m
j=1,n
.
27
2. CALCUL MATRICEAL
Datorit a notat iei (4) vom spune c a matricea A are m linii si n coloane. Sistemul ordonat de
elemente a
i1
, a
i2
, . . . , a
in
se numeste linia i, i 1, 2, . . . , m, iar sistemul ordonat de elemente
a
1j
, a
2j
, . . . , a
mj
se numeste coloana j, j 1, 2, . . . , n, a matricei A.
O matrice de tipul (1, n) se numeste matrice linie si este de forma:
A =
_
a
11
a
12
. . . a
1n
_
.
O matrice de tipul (m, 1) se numeste matrice coloana si este de forma:
A =
_
_
_
_
_
_
a
11
a
21
.
.
.
a
m1
_
_
_
_
_
_
.

In cazul n = m se obt ine matricea patratica de ordin n

A =
_
_
_
_
_
a
11
a
12
. . . a
1n
a
21
a
22
. . . a
2n
. . . . . . . . . . . .
a
n1
a
n2
. . . a
nn
_
_
_
_
_
.

In aceasta situat ie, sistemul ordonat a

11
, a
22
, . . . , a
nn
se numeste diagonala principala, iar
sistemul ordonat de elemente a
1n
, a
2 n1
, . . . , a
n1
se numeste diagonala secundara a matricei
A.
Vom nota /
m,n
(K) mult imea tuturor matricelor de tipul (m, n) av and elementele n K,
mult imea matricelor p atratice de ordin n se va nota /
n
(K) iar elementele acestor mult imi
le vom nota e prin A, B, . . ., e prin A
1
, A
2
, . . .. Evident au loc incluziunile /
m,n
(Z)
/
m,n
(Q) /
m,n
(R) /
m,n
(C).
Denit ia 2.1.2. Doua matrice A = (a
ij
)
i=1,m
j=1,n
, B = (b
ij
)
i=1,m
j=1,n
/
m,n
(K), se numesc egale
daca a
ij
= b
ij
, pentru tot i i = 1, m, j = 1, n.
2.1.1. Operat ii cu matrice.
Denit ia 2.1.3. Fie matricele A = (a
ij
)
i=1,m
j=1,n
/
m,n
(K) si B = (b
ij
)
i=1,m
j=1,n
/
m,n
(K).
Prin suma lor nt elegem matricea A +B /
m,n
(K), data prin
(6) A +B = (a
ij
+b
ij
)
i=1,m
j=1,n
.
Teorema 2.1.4. Mult imea /
m,n
(K) nzestrata cu operat ia de adunare are structura de
grup aditiv abelian.
Demonstrat ie.
1) Adunarea este asociativa, adica oricare ar matricele A, B, C /
m,n
(K) avem
(A +B) +C = A + (B +C).
28
2.1. MATRICE

Intr-adev ar, daca A = (a

ij
)
i=1,m
j=1,n
, B = (b
ij
)
i=1,m
j=1,n
, C = (c
ij
)
i=1,m
j=1,n
, atunci
A +B = (a
ij
+b
ij
)
i=1,m
j=1,n
, (A +B) +C = ((a
ij
+b
ij
) +c
ij
)
i=1,m
j=1,n
si, analog g asim A+(B+C) = (a
ij
+ (b
ij
+c
ij
))
i=1,m
j=1,n
. Proprietatea rezult a evident din asocia-
tivitatea operat iei de adunare n corpul K.
2) Adunarea admite element neutru care este matricea ale carei elemente sunt toate egale
cu 0, notata 0
m,n
sau 0
/
m,n
(K)
si numita matricea nula. Pentru orice A /
m,n
(K) are loc
A + 0
/
m,n
(K)
= 0
/
m,n
(K)
+A = A, proprietate a c arei vericare este evidenta.
3) Pentru orice A /
m,n
(K) exist a matricea A /
m,n
(K), numit a opusa matricei A,
astfel nc at A+(A) = (A) +A = 0
/
m,n
(K)
.

Intr-adev ar, dac a A = (a
ij
)
i=1,m
j=1,n
atunci matricea
A = (a
ij
)
i=1,m
j=1,n
satisface proprietatea enunt at a.
4) Adunarea este comutativa, adic a oricare ar matricele A, B /
m,n
(K) avem A+B =
B +A, armat ie ce rezult a evident din comutativitatea adun arii n corpul K.
Observat ia 2.1.5. Dac a A si B /
m,n
(K) atunci suma A+(B) se noteaza AB si se
numeste diferent a matricelor A si B. Operat ia care asociaz a matricelor A si B diferent a lor
se numeste scadere.
Exemplul 2.1.6. Fie matricele
A =
_
1 2 3
0 7 4
_
, B =
_
2 4 1
3 0 3
_
.
Atunci
A +B =
_
1 2 2
3 7 7
_
, A =
_
1 2 3
0 7 4
_
A B =
_
3 6 4
3 7 1
_
.
Denit ia 2.1.7. Fie A = (a
ij
)
i=1,m
j=1,n
o matrice de tipul (m, n) si B = (b
jk
)
j=1,n
k=1,p
o matrice
de tipul (n, p). Numim produsul matricelor A si B, matricea A B de tip (m, p) data prin
(7) A B =
_
_
n

j=1
a
ij
b
jk
_
_
i=1,m
k=1,p
.
Elementul matricei AB care gureazan linia i si coloana k este egal cu suma termenilor care
se obt in nmult ind elementele liniei i a matricei A cu elementele corespunzatoare ale coloanei j
a matricei B (lui a
i1
i corespunde b
1k
, lui a
i2
i corespunde b
2k
. . . lui a
in
i corespunde b
nk
).
Exemplul 2.1.8. Fie
A =
_
1 2 2
1 4 3
_
si B =
_
_
_
4 1
0 2
2 1
_
_
_.
29
2. CALCUL MATRICEAL
Are sens s a efectu am produsul C = AB, care va o matrice de tipul (2, 2) si ale c aror elemente
c
ij
, i = 1, 2, j = 1, 2 se obt in astfel
c
11
= 1 4 + (2) 0 + 2 (2) = 0, c
12
= 1 (1) + (2) 2 + 2 1 = 3,
c
21
= (1) 4 + 4 0 + 3 (2) = 10, c
22
= (1) (1) + 4 2 + 3 1 = 12.
Deci
A B =
_
0 3
10 12
_
.
Teorema 2.1.9. Au loc urmatoarele proprietat i:
1)

Inmult irea matricelor este asociativa, adica oricare ar matricele A /
m,n
(K), B
/
n,p
(K), C /
p,q
(K) are loc (A B) C = A (B C).
2)

Inmult irea matricelor este distributiva la stanga fat a de adunare, adica oricare ar
matricele A /
m,n
(K), B, C /
n,p
(K) are loc A (B +C) = A B +A C.
3)

Inmult irea matricelor este distributiva la dreapta fat a de adunare, adica oricare ar
matricele A, B /
m,n
(K), C /
n,p
(K) are loc (A +B) C = A C +B C.
Demonstrat ie.
1) Fie A = (a
ij
)
i=1,m
j=1,n
, B = (b
jk
)
j=1,n
k=1,p
, C = (c
kl
)
k=1,p
l=1,q
. Avem
(A B) C =
_
_
n

j=1
a
ij
b
jk
_
_
i=1,m
k=1,p
(c
kl
)
k=1,p
l=1,q
=
_
_
p

k=1
_
_
n

j=1
a
ij
b
jk
_
_
c
kl
_
_
i=1,m
l=1,q
=
_
_
p

k=1
n

j=1
a
ij
b
jk
c
kl
_
_
i=1,m
l=1,q
=
_
_
n

j=1
p

k=1
a
ij
b
jk
c
kl
_
_
i=1,m
l=1,q
=
_
_
n

j=1
a
ij
_
p

k=1
b
jk
c
kl
_
_
_
i=1,m
l=1,q
=
_
_
n

j=1
a
ij
_
_
i=1,m
j=1,n

_
p

k=1
b
jk
c
kl
_
j=1,n
l=1,q
= A (B C).
2) Daca A = (a
ij
)
i=1,m
j=1,n
, B = (b
jk
)
j=1,n
k=1,p
, C = (c
jk
)
j=1,n
k=1,p
si not am
A (B +C) = D, A B = D
t
, A C = D
tt
,
D = (d
ik
)
i=1,m
k=1,p
, D
t
= (d
t
ik
)
i=1,m
k=1,p
, D
tt
= (d
tt
ik
)
i=1,m
k=1,p
atunci
d
ik
=
n

j=1
a
ij
(b
jk
+c
jk
) =
n

j=1
a
ij
b
jk
+
n

j=1
a
ij
c
jk
= d
t
ik
+d
tt
ik
.
3) Justicarea acestei proprietat i este aseman atoare cu cea de la 2. si o propunem cititorului
ca exercit iu.

In cazul matricelor p atratice are loc urmatorul rezultat

Teorema 2.1.10. (/
n
(K), ) are structura de monoid.
30
2.1. MATRICE
Demonstrat ie. Avand n vedere Proprietatatea 1 din Teorema 2.1.9, este sucient sa mai
ar atam c a n mult imea /
n
(K) exista un element neutru la nmult ire.

Intr-adev ar matricea
(8) I
n
=
_
_
_
_
_
1 0 . . . 0
0 1 . . . 0
. . . . . . . . . . . .
0 0 . . . 1
_
_
_
_
_
,
sau I
n
= (
ij
)
i=1,n,j=1,n
, unde

ij
=
_
1, dac a i = j
0, dac a i j
sunt simbolurile lui Kronecker, are proprietatea ca pentru orice matrice A /
n
(K) are loc
A I
n
= I
n
A = A.

Intr-adev ar, daca A = (a

ij
)
i,j=1,n
, atunci
A I
n
=
_
n

k=1
a
ik

kj
_
i,j=1,n
= (a
ij
)
i,j=1,n
= A.

In mod analog se arat a ca I

n
A = A.
I
n
se numeste matricea unitate de ordinul n.
Teorema 2.1.11. Mult imea (/
n
(K), +, ) este inel cu element unitate.
Demonstrat ie. Armat ia rezult a evident din Teoremele 2.1.4, 2.1.9 si 2.1.10.
Observat ia 2.1.12. Dac a A /
n
(K) si B /
n
(K), desi au sens produsele A B si B A,
n general, A B B A, adica nmult irea matricelor nu este comutativa.
Exemplul 2.1.13. Fie
A =
_
1 1
0 2
_
si B =
_
2 1
1 3
_
.
Atunci
A B =
_
1 2
2 6
_
si B A =
_
2 4
1 7
_
.
Observat ia 2.1.14. Pentru o matrice A /
n
(K) putem deni succesiv matricele A
2
=
A A, A
3
= A
2
A, . . . , A
k
= A
k1
A.
Exemplul 2.1.15. Fie
A =
_
cos sin
sin cos
_
.
S a calcul am matricea A
k
(k 1). Putem scrie evident
A
2
=
_
cos
2
sin
2
2 sin cos
2 sin cos cos
2
sin
2

_
=
_
cos 2 sin 2
sin 2 cos 2
_
.
iar prin induct ie matematic a rezulta
A
k
=
_
cos k sin k
sin k cos k
_
.
31
2. CALCUL MATRICEAL
Denit ia 2.1.16. Fie A = (a
ij
)
i=1,m
j=1,n
/
m,n
(K) si K. Numim produs al matricei
A cu scalarul , matricea A /
m,n
(K) denita prin
(9) A = (a
ij
)
i=1,m
j=1,n
.
Exemplul 2.1.17. Fie A =
_
1 i
i 1
_
/
2
(C). Atunci iA =
_
i 1
1 i
_
.
Teorema 2.1.18.

Inmult irea cu scalari are urmatoarele proprietat i:
1) (A +B) = A +B, K, A, B /
m,n
(K);
2) ( +)A = A +A, , K, A /
m,n
(K);
3) ()A = (A), , K, A /
m,n
(K);
4) 1A = A, A /
m,n
(K).
Vericarea acestor propriet at i este imediata si o propunem cititorului ca exercit iu.
Denit ia 2.1.19. Fie A = (a
ij
)
i=1,m
j=1,n
/
m,n
(K). Transpusa matricei A este matricea
(10) A
T
= (a
ji
)
j=1,n
i=1,m
/
n,m
(K).
Exemplul 2.1.20. Fie
A =
_
1 i 0
2 0 1
_
/
2,3
(C).
Atunci
A
T
=
_
_
_
1 2
i 0
0 1
_
_
_ /
3,2
(C).
Se observ a c a A
T
se obt ine luand liniile matricei A (respectiv coloanele lui A) drept coloane
(respectiv linii) n A
T
.
Operat ia de transpunere a unei matrice are urm atoarele proprietat i ce se verica far a nicio
dicultate:
1) (A +B)
T
= A
T
+B
T
, A, B /
m,n
(K);
2) (A B)
T
= B
T
A
T
, A /
m,n
(K), B /
n,p
(K);
3) (A)
T
= A
T
K, A /
m,n
(K).
2.2. Determinant i
Fie A = (a
ij
)
i,j=1,n
/
n
(K) o matrice p atratica.
Denit ia 2.2.1. Numim determinant al matricei A /
n
(K) elementul notat det(A) K
dat de
(11) det(A) =

S
n
()a
1(1)
a
2(2)
. . . a
n(n)
,
unde S
n
este mult imea permutarilor mult imii 1, 2, . . . , n, iar () este signatura permutarii
.
32
2.2. DETERMINANT I
Determinantul matricei A se noteaza
(12) det(A) =

a
11
a
12
. . . a
1n
a
21
a
22
. . . a
2n
. . . . . . . . . . . .
a
n1
a
n2
. . . a
nn

.
Observat iile 2.2.2. 1) Not iunea de determinant al unei matrice are sens doar pentru
matrice patratice.
2) Matricea este o funct ie cu valori n corpul comutativ K real sau complex, n timp ce
determinantul unei matrice este un element din K, adica un numar real sau complex.
3)

In suma din formula (11) sunt n! termeni, num arul produselor de forma a
1(1)
a
2(2)
. . . a
n(n)
nzestrate cu semnul + este egal cu cel al produselor de aceesi form a nzestrate cu semnul .
4) Denit ia 2.2.1 se aplic a si matricelor de ordin 1, cand A = (a
11
) si det(A) = a
11
.
2.2.1. Proprietat ile determinant ilor.
Propozit ia 2.2.3. Determinantul unei matrice este egal cu determinantul matricei trans-
puse.
(13) det(A) = det(A
T
) A /
n
(K)
Demonstrat ie. Fie A = (a
ij
)
i,j=1,n
/
n
(K) o matrice arbitrar a si e A
T
= (a
ji
)
j,i=1,n

/
n
(K) transpusa ei. Avem
(14) det(A) =

S
n
()a
1(1)
a
2(2)
. . . a
n(n)
,
(15) det(A
T
) =

S
n
()a
(1)1
a
(2)2
. . . a
(n)n
.
S a not am (i) = k
i
. Atunci i =
1
(k
i
) si
()a
1(1)
a
2(2)
. . . a
n(n)
= ()a

1
(k
1
)k
1
a

1
(k
2
)k
2
. . . a

1
(k
n
)k
n
.
Deoarece () = (
1
) si numerele k
1
, k
2
, . . . k
n
sunt numerele 1, 2, . . . n, eventual ntr-o alta
ordine, iar nmult irea este comutativ a, rezult a
()a
1(1)
a
2(2)
. . . a
n(n)
= (
1
)a

1
(1)1
a

1
(2)2
. . . a

1
(n)n
.
Prin urmare orice termen al sumei (14) se regaseste ca termen n suma (15) si invers. Deci
det(A) = det(A
T
).
Observat ia 2.2.4. Propozit ia 2.2.3 arata ca dac a o proprietate referitoare la liniile unui
determinant este adevarat a atunci ea r amane adev arata si pentru coloanele determinantului.
Propozit ia 2.2.5. Daca toate elementele unei linii (coloane) ale unei matrice sunt nule,
atunci determinantul matricei este nul.
Demonstrat ie. Fie A = (a
ij
)
i,j=1,n
/
n
(K) si s a presupunem c a toate elementele de pe
linia i, i 1, 2, . . . n, sunt nule. Fiecare termen din suma ce deneste valoarea determinan-
tului este un produs ce cont ine un element de pe linia i, deci acest termen este zero.
33
2. CALCUL MATRICEAL
Propozit ia 2.2.6. Daca ntr-o matrice schimbam doua linii (coloane) ntre ele atunci de-
terminantul matricei astfel obt inute este egal cu opusul determinantului matricei init iale.
Demonstrat ie. Fie matricea
A =
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
a
11
a
12
. . . a
1n
. . . . . . . . . . . .
a
i1
a
i2
. . . a
in
. . . . . . . . . . . .
a
j1
a
j2
. . . a
jn
. . . . . . . . . . . .
a
n1
a
n2
. . . a
nn
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
.
Prin schimbarea liniilor i si j ntre ele obt inem matricea
A
t
=
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
a
11
a
12
. . . a
1n
. . . . . . . . . . . .
a
j1
a
j2
. . . a
jn
. . . . . . . . . . . .
a
i1
a
i2
. . . a
in
. . . . . . . . . . . .
a
n1
a
n2
. . . a
nn
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
al carei determinant este det(A
t
) =

S
n
()a
1(1)
a
2(2)
. . . a
j(i)
. . . a
i(j)
. . . a
n(n)
.
Fie transpozit ia = (i, j); (i) = j, (j) = i, (k) = k k i, j.
Pentru c a () = ()() = (), obt inem succesiv
det(A
t
) =

S
n
()a
1()(1)
a
2()(2)
. . . a
j()(j)
. . . a
i()(i)
. . . a
n()(n)
=

S
n
()a
1()(1)
a
2()(2)
. . . a
i()(i)
. . . a
j()(j)
. . . a
n()(n)
.
C and parcurge toate permut arile grupului S
n
, parcurge toate permut arile lui S
n
si notand
= , rezult a
det(A
t
) =

S
n
()a
1(1)
a
2(2)
. . . a
n(n)
,
de unde concluzia.
Propozit ia 2.2.7. Daca o matrice are doua linii (coloane) identice atunci determinantul
matricei este nul.
Demonstrat ie. Fie A = (a
ij
)
i,j=1,n
o matrice p atratic a n care liniile k si l sunt identice,
adic a a
kj
= a
lj
pentru tot i j 1, 2, . . . , n. Prin urmare, schimb and liniile k si l ntre ele
obt inem matricea A
t
= A. Pe de alt a parte, conform Propozit iei 2.2.6 avem det(A
t
) = det(A)
si deci det(A) = det(A). Prin urmare det(A) = 0.
Propozit ia 2.2.8. Daca elementele unei linii (coloane) ale unei matrice se nmult esc cu un
scalar , atunci determinantul matricei astfel obt inute este egal cu nmult it cu determinantul
matricei init iale.
34
2.2. DETERMINANT I
Demonstrat ie. Fie A = (a
ij
)
i,j=1,n
o matrice p atratica si e A
t
=
_
a
t
ij
_
i,j=1,n
matricea
care se obt ine din A prin nmult irea liniei k cu scalarul . Deci pentru tot i j = 1, n avem
a
t
kj
= a
kj
si a
t
ij
= a
ij
i k. Atunci
det(A
t
) =

S
n
()a
t
1(1)
a
t
2(2)
. . . a
t
k(k)
. . . a
t
n(n)
=

S
n
()a
1(1)
a
2(2)
. . . (a
k(k)
) . . . a
n(n)
=

S
n
()a
1(1)
a
2(2)
. . . a
k(k)
. . . a
n(n)
= det(A).

Propozit ia 2.2.9. Daca doua linii (coloane) ale unei matrice au elementele proport ionale
atunci determinantul matricei este nul.
Demonstrat ie. Armat ia rezult a cu usurint a prin aplicarea succesiva a Propozit iilor
2.2.8 si 2.2.7.
Propozit ia 2.2.10. Fie A = (a
ij
)
i,j=1,n
o matrice patratica. Daca elementele liniei k,
k 1, 2, . . . , n, sunt sume de cate doi termeni, a
kj
= a
t
kj
+ a
tt
kj
, j = 1, n si A
t
(respectiv
A
tt
) este matricea care se obt ine din Anlocuind elementele liniei k cu a
t
kj
(respectiv a
tt
kj
), atunci
det(A) = det(A
t
) + det(A
tt
).
Demonstrat ie. Au loc:
det(A) =

S
n
()a
1(1)
a
2(2)
. . . a
k(k)
. . . a
n(n)
=

S
n
()a
1(1)
a
2(2)
. . . (a
t
k(k)
+a
tt
k(k)
) . . . a
n(n)
=

S
n
()a
1(1)
a
2(2)
. . . a
t
k(k)
. . . a
n(n)
+

S
n
()a
1(1)
a
2(2)
. . . a
tt
k(k)
. . . a
n(n)
= det(A
t
) + det(A
tt
).

Denit ia 2.2.11. Fie A = (a

ij
)
i,j=1,n
o matrice patratica. Spunem ca linia i este combi-
nat ie liniara a celorlalte linii, daca exista scalarii
1
, . . . ,
i1
,
i+1
, . . . ,
n
astfel ncat, pentru
tot i j = 1, n, sa avem
a
ij
=
1
a
1j
+
2
a
2j
+. . .
i1
a
i1,j
+
i+1
a
i+1,j
+. . .
n
a
nj
.
O denit ie analoaga are loc si pentru o coloan a, combinat ie liniara a celorlalte coloane.
Propozit ia 2.2.12. Daca o linie (coloana) a unei matrice este combinat ie liniara a celor-
lalte linii (coloane) atunci determinantul matricei este nul.
Demonstrat ie. Aplic and Propozit ia 2.2.10, determinantul matricei date este sum a de
determinant i cu cate dou a linii proport ionale. Se aplica apoi Propozit ia 2.2.9.
35
2. CALCUL MATRICEAL
Propozit ia 2.2.13. Daca la o linie (coloana) a unei matrice adunam elementele altei linii
(coloane), nmult ite, eventual, cu un acelasi scalar nenul, atunci matricea obt inuta are acelasi
determinant cu matricea init iala.
Demonstrat ie. Fie A = (a
ij
)
i,j=1,n
si e A
t
=
_
a
t
ij
_
i,j=1,n
matricea care se obt ine din A
prin adunarea la linia i a liniei k nmult it a cu scalarul .
a
t
ij
= a
ij
+a
kj
, a
t
lj
= a
lj
, l i; j = 1, n.
Din Propozit ia 2.2.10, determinantul matricei A
t
este suma dintre determinantul matricei A
si determinantul unei matrice cu dou a linii proport ionale. Acesta din urm a este nul, conform
Propozit iei 2.2.9.
2.2.2. Calculul determinant ilor.

In cazul determinant ilor de ordin doi calculul se face
conform relat iei:

a
11
a
12
a
21
a
22

= a
11
a
22
a
12
a
21
.

In cazul determinant ilor de ordin trei calculul se face conform relat iei:

a
11
a
12
a
13
a
21
a
22
a
23
a
31
a
32
a
33

=
a
11
a
22
a
33
+a
12
a
23
a
31
+a
13
a
21
a
32
a
13
a
22
a
31
a
12
a
21
a
33
a
11
a
32
a
23
=
a
11

a
22
a
23
a
32
a
33

a
12

a
21
a
23
a
31
a
33

+a
13

a
21
a
22
a
31
a
32

.
Pentru calculul determinant ilor de ordin mai mare sau egal cu patru se aplic a regula lui
Laplace pe care o ilustram n continuare.
Fie A = (a
ij
)
i,j=1,n
/
n
(K) o matrice p atratica si 1 p n, un num ar natural.
Denit ia 2.2.14. Numim minor de ordinul p al matricei A determinantul matricei de
ordinul p format cu elementele situate la intersect ia a p linii si p coloane ale matricei A.
Dac a i
1
< i
2
< . . . < i
p
si j
1
< j
2
< . . . < j
p
sunt p linii si respectiv p coloane ale matricei
A, atunci minorul corespunz ator este
M =

a
i
1
j
1
a
i
1
j
2
. . . a
i
1
j
p
a
i
2
j
1
a
i
2
j
2
. . . a
i
2
j
p
. . . . . . . . . . . .
a
i
p
j
1
a
i
p
j
2
. . . a
i
p
j
p

.
Denit ia 2.2.15. Numim minor complementar al minorului M de ordin p al matricei
A determinantul M
c
de ordinul n p al matricei extrase din A prin suprimarea celor p linii si
p coloane corespunzatoare lui M.
Minorii de ordinul 1 ai matricii A sunt elementele sale, a
ij
. Minorii complementari ai
acestora sunt determinant i de ordinul n 1.
36
2.2. DETERMINANT I
Denit ia 2.2.16. Numim complement algebric al minorului M al matricei A elementul
din K denit de C = (1)
s
M
c
, unde s = (i
1
+i
2
+. . . +i
p
) + ( j
1
+j
2
+. . . +j
p
), adica suma
indicilor liniilor si coloanelor matricei A utilizate n M.
Determinantul matricei patratice de ordinul n1 care se obt ine din A prin suprimarea liniei
i si coloanei j se numeste minorul complementar al elementului a
ij
si se noteaza cu M
ij
.
Num arul C
ij
= (1)
i+j
M
ij
se numeste complementul algebric al elementului a
ij
.
Teorema 2.2.17. (Teorema lui Laplace) Determinantul matricei A este egal cu suma
produselor minorilor de ordinul p ce se pot construi cu elementele a p linii (coloane) xate ale
matricei A prin complement ii lor algebrici.

In particular, pentru p = 1, rezult a c a oricare ar i 1, 2, . . . , n xat, are loc egalitatea

(16) det(A) = a
i1
C
i1
+a
i2
C
i2
+ +a
in
C
in
,
numit a regula de dezvoltare a determinantului matricei A dupa linia i.
Corolarul 2.2.18. Fie A = (a
ij
)
i,j=1,n
/
n
(K). Pentru orice j i are loc egalitatatea
a
i1
C
j1
+a
i2
C
j2
+ +a
in
C
jn
= 0.
Demonstrat ie. Fie
A
t
=
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
a
11
a
12
. . . a
1n
. . . . . . . . . . . .
a
i1
a
i2
. . . a
in
. . . . . . . . . . . .
a
i1
a
i2
. . . a
in
. . . . . . . . . . . .
a
n1
a
n2
. . . a
nn
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
matricea care se obt ine din A prin nlocuirea liniei j cu linia i. Deoarece A
t
are doua linii egale,
conform Propozit iei 2.2.7, rezult a det(A
t
) = 0. Pe de alt a parte, dezvolt and determinantul
matricei A
t
dup a linia j, obt inem det(A
t
) = a
i1
C
j1
+a
i2
C
j2
+ +a
in
C
jn
.

In mod asem anator, pentru orice j 1, 2, . . . , n xat, are loc egalitatea

(17) det(A) = a
1j
C
1j
+a
2j
C
2j
+ +a
nj
C
nj
,
numit a regula de dezvoltare a determinantului matricei A dupa coloana j, precum si
urm atorul rezultat:
Corolarul 2.2.19. Fie A = (a
ij
)
i,j=1,n
/
n
(K). Pentru orice i j are loc egalitatatea
a
1j
C
1i
+a
2j
C
2i
+ +a
nj
C
ni
= 0.
Exemplul 2.2.20. S a se calculeze valoarea determinantului
D =

1 1 2 3
1 1 3 4
2 5 1 1
1 2 2 4

folosind regula lui Laplace prin dezvoltare dup a primele dou a linii.
37
2. CALCUL MATRICEAL
D =

1 1
1 1

(1)
1+2+1+2

1 1
2 4

1 2
1 3

(1)
1+3+1+2

5 1
2 4

1 3
1 4

(1)
1+1+2+4

5 1
2 2

1 2
1 3

(1)
1+2+2+3

2 1
1 4

1 3
1 4

(1)
2+1+2+4

2 1
1 2

2 3
3 4

(1)
1+2+3+4

2 5
1 2

= 5.
Exemplul 2.2.21. S a se calculeze valoarea determinantului de mai sus folosind dezvoltarea
dup a prima linie.
D = 1 (1)
1+1

1 3 4
5 1 1
2 2 4

+ 1 (1)
1+2

1 3 4
2 1 1
1 2 4

+
2 (1)
1+3

1 1 4
2 5 1
1 2 4

+ 3 (1)
1+4

1 1 3
2 5 1
1 2 2

= 5.
Procedura recomandata pentru a calcula n mod expeditiv un determinant:
1. Utiliz and Propozit ia 2.2.13, se ncearc a s a se obt in a pe o anumita linie (coloan a) cat
mai multe elemente egale cu zero.
2. Se scrie dezvoltarea determinantului dupa elementele liniei (coloanei) obt inute dup a
transform arile de la punctul 1.
Exemplic am acest procedeu pentru a calcula determinantul de mai sus, prin dezvoltarea
dup a prima linie, dupa ce pe aceasta obt inem cat mai multe zerouri.
Coloana 1 o nmult im cu 1 si o adun am la coloana 2, coloana 1 o nmult im cu 2 si o
adun am la coloana 3, coloana 1 o nmult im cu 3 si o adun am la coloana 4. Dezvolt am acum
dup a prima linie si obt inem:
D =

1 0 0 0
1 0 1 1
2 3 1 7
1 1 2 7

0 1 1
3 3 7
1 4 7

= 5.
Exemplul 2.2.22. S a se calculeze determinantul:
D =

a b c
ab bc ca
a
b
b
c
c
a

, a, b, c R, abc 0.
Avem D = abc

1 1 1
b c a
1
b
1
c
1
a

= abc

1 0 0
b c b a b
1
b
1
c

1
b
1
a

1
b

=
38
2.2. DETERMINANT I
abc(ab)(bc)

1 0 0
b 1 1
1
b
1
bc

1
ab

= abc(ab)(bc)

1 1
1
bc

1
ab

= abc(ab)(bc)(
1
ab

1
bc
) =
(a b)(b c)(c a).
Teorema 2.2.23. Determinantul produsului a doua matrice A si B este egal cu produsul
determinant ilor celor doua matrice, adica
(18) det(AB) = det(A) det(B).
Demonstrat ie. Fie A = (a
ij
)
i,j=1,n
, B = (b
jk
)
j,k=1,n
/
n
(K) si e matricea produs
C = AB = (c
ik
)
i,k=1,n
,
(19) c
ik
=
n

j=1
a
ij
b
jk
, i, k = 1, n.
Construim matricea patratic a de ordinul 2n
P =
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
a
11
a
12
. . . a
1n
0 0 . . . 0
a
21
a
22
. . . a
2n
0 0 . . . 0
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
a
n1
a
n2
. . . a
nn
0 0 . . . 0
1 0 . . . 0 b
11
b
12
. . . b
1n
0 1 . . . 0 b
21
b
22
. . . b
2n
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
0 0 . . . 1 b
n1
b
n2
. . . b
nn
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
.
Dezvolt am determinantul matricei P, folosind Teorema lui Laplace 2.2.17, dup a primele n linii
si obt inem det(P) = det(A) det(B).
Pe de alt a parte, matricea P poate transformat a, far a a modica valoarea determinantului
ei, folosind propriet at ile determinant ilor, ncat la intersect ia ultimelor n linii si n coloane sa
obt inem zerouri. Pentru aceasta este sucient ca la elementele coloanei n + k s a adunam
elementele corespunzatoare ale primelor n coloane nmult ite respectiv cu b
1k
, b
2k
, . . ., b
nk
,
pentru k = 1, n. T in and seama de (19), matricea P devine
Q =
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
a
11
a
12
. . . a
1n
c
11
c
12
. . . c
1n
a
21
a
22
. . . a
2n
c
21
c
22
. . . c
2n
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
a
n1
a
n2
. . . a
nn
c
n1
c
n2
. . . c
nn
1 0 . . . 0 0 0 . . . 0
0 1 . . . 0 0 0 . . . 0
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
0 0 . . . 1 0 0 . . . 0
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
.
Dezvolt am determinantul matricei Q, folosind Teorema lui Laplace, dupa ultimele n linii si
obt inem det(Q) = (1)
2n(n+1)
det(C) = det(C). Cum det(P) = det(Q), deducem c a det(AB) =
det(A) det(B).
39
2. CALCUL MATRICEAL
2.3. Rangul unei matrice. Tipuri speciale de matrice
Denit ia 2.3.1. Matricea nenula A /
m,n
(K) are rangul r daca exista n A cel put in
un minor de ordinul r diferit de zero si tot i minorii de ordin mai mare decat r, daca exista,
sunt egali cu zero. Notam rang(A) = r.
Pentru matricea nul a, convenim ca rang(0
m,n
) = 0.
Teorema 2.3.2. O matrice nenula A /
m,n
(K) are rangul r daca si numai daca exista
un minor de ordinul r diferit de zero si tot i minorii de ordin r + 1, daca exista, sunt egali cu
zero.
Demonstrat ie. Necesitatea este consecint a evidenta a Denit iei 2.3.1. S a admitem acum
c a exista un minor de ordinul r diferit de zero si c a tot i minorii de ordin r +1 sunt nuli. Atunci
tot i minorii de ordin r + 2 sunt nuli.

Intr-adev ar dezvolt and un minor de ordin r + 2 dup a
elementele unei linii (coloane) obt inem o suma de produse iar n ecare produs apare ca factor
un minor de ordin r + 1. Aseman ator, rezult a ca tot i minorii de r + 3, r + 4, . . . , c at i exist a,
sunt egali cu zero, deci rangul matricei este r.
Lema 2.3.3. Fie matricele A /
m,n
(K) si B /
n,p
(K). Orice minor de ordin k, 1
k minm, p al matricei produs A B se poate scrie ca o combinat ie liniara de minori de
ordin k ai uneia dintre matricele A sau B.
Teorema 2.3.4. Rangul produsului a doua matrice este mai mic sau egal decat rangul
ecarei matrice.
Demonstrat ie. Concluzia rezult a cu usurint a din Lema 2.3.3 observand ca, dac a tot i
minorii de un anumit ordin k, ai matricei A sau B sunt nuli, atunci tot i minorii de acelasi ordin
k ai matricei A B sunt, de asemenea, nuli.

In continuare punem n evident a c ateva tipuri de matrice importante pentru parcurgerea

materialului teoretic ce va urma.
Denit ia 2.3.5. Orice matrice patratica de tipul
A =
_
_
_
_
_

1
0 . . . 0
0
2
. . . 0
. . . . . . . . . . . .
0 0 . . .
n
_
_
_
_
_
,
unde
i
K, i = 1, 2, . . . , n, se numeste matrice diagonala.
O matrice p atratica care are toate elementele de sub diagonala principal a egale cu zero, se
numeste matrice superior triunghiulara iar daca toate elementele de deasupra diagonalei
principale sunt nule atunci spunem c a matricea este inferior triunghiulara. Determinantul
unei matrice triunghiular a este evident egal cu produsul elementelor de pe diagonala principala.
Denit ia 2.3.6. Spunem ca matricea patratica A este simetrica daca A
T
= A. Spunem
ca matricea patratica A este antisimetrica daca A
T
= A.
40
2.3. RANGUL UNEI MATRICE. TIPURI SPECIALE DE MATRICE
Observat ia 2.3.7. Dac a A = (a
ij
)
i,j=1,n
/
n
(K) este antisimetric a, atunci a
ji
= a
ij
oricare ar i, j 1, 2, . . . , n. Pentru i = j obt inem a
ii
= a
ii
si deci a
ii
= 0 pentru
tot i i 1, 2, . . . , n. Rezult a c a o matrice antisimetric a are toate elementele de pe diagonala
principal a egale cu zero.
Exemplul 2.3.8. Fie A /
n
(K) o matrice antisimetric a. Daca n este numar impar,
atunci det(A) = 0.

Intr-adev ar, avem A

T
= A. Din Propozit iile 2.2.3 si 2.2.8 rezulta det(A) = (1)
n
det(A).
Dar n este impar si deci det(A) = 0.
Denit ia 2.3.9. Spunem ca matricea A /
n
(K) este ortogonala daca
(20) A A
T
= A
T
A = I
n
.
Not am O(n) mult imea matricelor de ordin n care sunt ortogonale.
Exemplul 2.3.10. Matricea A din Exemplul 2.1.15 este ortogonal a.

In Geometria Analitic a
aceast a matrice reprezint a matricea schimbarii de coordonate la o rotat ie n plan, de unghi .
2.3.1. Matrice inversabila.
Denit ia 2.3.11. O matrice patratica A /
n
(K) al carei determinant este diferit de zero
se numeste nesingulara. Daca det(A) = 0 spunem ca matricea A este singulara.
Denit ia 2.3.12. Spunem ca matricea patratica A /
n
(K) este inversabila daca exista
o matrice notata A
1
/
n
(K) astfel ncat
(21) A A
1
= A
1
A = I
n
.
Denit ia 2.3.13. Matricea A
1
se numeste inversa matricei A.
Teorema 2.3.14. Inversa unei matrice patratice, daca exista, este unica.
Demonstrat ie. Fie A o matrice p atratic a de ordin n. S a presupunem c a exista doua
matrice de ordin n, B si B
t
astfel nc at
A B = B A = I
n
si A B
t
= B
t
A = I
n
.
Folosind asociativitatea nmult irii matricelor obt inem
B
t
= B
t
I
n
= B
t
(A B) = (B
t
A) B = I
n
B = B.

Not am GL
n
(K) mult imea matricelor patratice de ordin n care sunt inversabile. Din Teo-
rema 2.1.10 deducem:
Teorema 2.3.15. Mult imea GL
n
(K) nzestrata cu operat ia de nmult ire a matricelor are
structura de grup necomutativ.
41
2. CALCUL MATRICEAL
Demonstrat ie. S a observ am ca produsul dintre doua matrice inversabile este matrice
inversabil a: daca A, B GL
n
(K) atunci putem scrie (A B) (B
1
A
1
) = A (B B
1
) A
1
=
A A
1
= I
n
si deci
(A B)
1
= B
1
A
1
.
Evident I
n
GL
n
(K) cu I
1
n
= I
n
. Dac a A GL
n
(K) atunci exist a A
1
si A
1
GL
n
(K) cu
(A
1
)
1
= A.
GL
n
(R) se numeste n-grupul liniar general real, iar GL
n
(C) este numit n-grupul liniar
general complex.
GL
1
(C) = C

.
Teorema 2.3.16. Matricea A /
n
(K) este inversabila daca si numai daca este nesingu-
lara, adica det(A) 0.
Demonstrat ie. Dac a A este inversabila atunci, conform Teoremei 2.2.23 avem det(A)
det(A
1
) = 1 si deci det(A) 0. Reciproc, dac a A este nesingular a, demonstram c a ea este
inversabil a, construind efectiv inversa ei dup a cum urmeaz a.
Construim mai ntai matricea A

numit a adjuncta sau reciproca matricei A, nlocuind

ecare element al matricei A
T
prin complementul sau algebric. Adic a, elementul liniei i si
coloanei j din A

este complementul algebric al elementului a

ji
din matricea A. Mai precis
putem scrie A

=
_
a

ij
_
i,j=1,n
, cu a

ij
= C
ji
. Calcul am produsele A A

si A

A. Folosind
formula de dezvoltare a unui determinant dup a o linie (16) si Corolarul 2.2.18 obt inem
A A

= A

A =
_
_
_
_
_
d 0 0 . . . 0
0 d 0 . . . 0
. . . . . . . . . . . . . . .
0 0 0 . . . d
_
_
_
_
_
,
unde d = det(A).

Impart im prin d egalit at ile de mai sus si rezult a
A
_
1
d
A

_
=
_
1
d
A

_
A = I
n
,
fapt ce demonstreaza ca A este inversabil a si
(22) A
1
=
1
det(A)
A

Exemplul 2.3.17. S a calcul am inversa matricei

A =
_
_
_
1 2 3
0 1 2
1 2 1
_
_
_.
Avem det(A) = 4 deci A este inversabil a. Calculam
A
T
=
_
_
_
1 0 1
2 1 2
3 2 1
_
_
_ si A

=
_
_
_
C
11
C
21
C
31
C
12
C
22
C
32
C
13
C
23
C
33
_
_
_
unde
42
2.3. RANGUL UNEI MATRICE. TIPURI SPECIALE DE MATRICE
C
11
= (1)
1+1

1 2
2 1

= 3, C
21
= (1)
2+1

2 2
3 1

= 4,
C
31
= (1)
3+1

2 1
3 2

= 1, s.a.m.d.
Obt inem
A

=
_
_
_
3 4 1
2 4 2
1 4 1
_
_
_ si A
1
=
_
_
_
3/4 1 1/4
1/2 1 1/2
1/4 1 1/4
_
_
_.
Propozit ia 2.3.18. Mult imea matricelor ortogonale (O(n), ) este subgrup n mult imea
matricelor inversabile (GL
n
(K), ) .
Demonstrat ie. Dac a matricea A O(n) atunci det(A) = 1.

Intr-adev ar, din Teo-
rema 2.2.23 si Propozit ia 2.2.3 deducem (det(A))
2
= 1 de unde armat ia. Deci matricea A este
inversabil a si din Denit ia 2.3.9 rezulta A
1
= A
T
.
Fie A, B O(n). Avem (AB)
T
AB = B
T
A
T
AB = B
T
I
n
B = I
n
si deci A, B O(n). Pentru
A O(n) avem evident A
T
O(n) si deci A
1
O(n), fapt ce ncheie demonstrat ia armat iei
din enunt .
O(n) se numeste n-grupul ortogonal.
Consider am mult imea
oO(n) = A O(n); det(A) = +1.
Propozit ia 2.3.19. (oO(n), ) este subgrup n mult imea matricelor ortogonale (O(n), ) .
Demonstrat ie. Un calcul elementar arata c a oO(n) este parte stabil a la nmult irea
matricelor. Fie A oO(n). Deoarece A
1
= A
T
rezult a det(A
1
) = det(A
T
) = det(A) = +1
deci A
1
oO(n).
oO(n) se numeste n-grupul ortogonal special.
Observat ia 2.3.20. Mult imea
O

(n) = A O(n); det(A) = 1

nu este parte stabila lanmult irea matricelor.

Intr-adev ar, daca A, B O

(n) atunci det(AB) =

det(A) det(B) = (1) (1) = +1.
Exemplul 2.3.21. Au loc O(1) = 1, +1, oO(1) = +1, O

(1) = 1.
2.3.2. Transformari elementare ale liniilor unei matrice. Orice matrice A /
m,n
(K)
se poate scrie n una din formele:
A =
_
_
_
_
L
1
.
.
.
L
m
_
_
_
_
, cu ajutorul liniilor L
i
=
_
a
i1
. . . a
in
_
, i = 1, m sau
A =
_
C
1
. . . C
n
_
, cu ajutorul coloanelor C
j
=
_
_
_
_
a
1j
.
.
.
a
mj
_
_
_
_
, j = 1, n.
43
2. CALCUL MATRICEAL
Denit ia 2.3.22. Numim transformari elementare asupra liniilor matricei A:
T
1
transformarea prin care se nmult este o linie cu un scalar nenul;
T
2
transformarea prin care se schimb a doua linii ntre ele;
T
3
transformarea prin care se aduna la elementele unei linii elementele corespunz atoare
altei linii nmult ite, eventual, cu un scalar nenul.
Folosind scrierea matricei cu ajutorul liniilor, cele trei transform ari elementare se reprezint a
prin schemele:
A =
_
_
_
_
_
_
_
_
_
L
1
.
.
.
L
i
.
.
.
L
m
_
_
_
_
_
_
_
_
_
T
1

_
_
_
_
_
_
_
_
_
L
1
.
.
.
L
i
.
.
.
L
m
_
_
_
_
_
_
_
_
_
, 0,
A =
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
L
1
.
.
.
L
i
.
.
.
L
j
.
.
.
L
m
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
T
2

_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
L
1
.
.
.
L
j
.
.
.
L
i
.
.
.
L
m
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
,
A =
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
L
1
.
.
.
L
i
.
.
.
L
j
.
.
.
L
m
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
T
3

_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
L
1
.
.
.
L
i
+L
j
.
.
.
L
j
.
.
.
L
m
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
.
Denit ia 2.3.23. Doua matrice de acelasi tip se numesc echivalente pe linii daca una
se obt ine din cealalta printr-un numar nit de transformari elementare ale liniilor.
Denit ia 2.3.24. O matrice A /
m,n
(K) se numeste matrice esalon daca ndeplineste
urmat oarele condit ii:
a) primul element diferit de zero din ecare linie cu elemente diferite de zero este 1,
b) coloana care cont ine numarul 1 al unei linii este situata la dreapta coloanelor care cont in
1 de pe liniile precedente,
c) numarul 1 din condit ia a) este singurul element diferit de zero din coloana n care acest
numar se aa,
d) liniile cu elementele diferite de zero sunt naintea liniilor care au toate elementele egale
cu zero.
Teorema 2.3.25. Orice matrice este echivalenta pe linii cu o matrice esalon.
44
2.3. RANGUL UNEI MATRICE. TIPURI SPECIALE DE MATRICE
Demonstrat ie. Presupunem ca A /
m,n
(K) si c a prima coloan a a lui A care cont ine
un element diferit de zero este coloana de ordin j. Dac a elementul de pe linia i si coloana j este
diferit de zero, atunci facem transformarea L
i

1
a
ij
L
i
urmat a de L
i
L
1
si astfel matricea
A se transforma n
B =
_
_
_
_
_
0 0 1 b
1,j+1
b
1n
0 0 b
2j
b
2,j+1
b
2n

0 0 b
mj
b
m+1,j
b
mn
_
_
_
_
_
.

In continuare se aplic a matricei B transform arile L

i
L
i
b
ij
L
1
pentru i 2, 3, . . . , m si se
obt ine matricea
C =
_
_
_
_
_
0 0 1 c
1,j+1
c
1n
0 0 0 c
2,j+1
c
2n

0 0 0 c
m+1,j
c
mn
_
_
_
_
_
.
Dac a dup a aceste transformari se obt in linii formate numai din elemente egale cu zero atunci ele
vor ocupa ultimele locuri n matricea C. Procedeul se repet a acum pentru submatricea formata
din liniile 2, 3, ..., m si coloanele j + 1, ..., n.

In acest fel dupa un num ar nit de asemenea
transform ari elementare se obt ine o matrice esalon echivalent a cu matricea init ial a A.
Urm atoarea observat ie este utila pentru realizarea unui program pe calculator care s a rea-
lizeze aceste transformari.
Observat ia 2.3.26. Transformarile elementare asupra liniilor se realizeaz a folosind operat ia
de nmult ire a matricelor, dupa cum urmeaza:
T
1
. Transformarea prin care se nmult este linia L
i
cu un scalar nenul , se realizeaza
nmult ind la st anga matricea A cu matricea p atratic a de ordin n, M
i
() de mai jos.
i

M
i
() =
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
1 0 ... ... 0 .. 0
.. .. ... ... .. .. ..
0 0 ... 1 0 .. 0
0 0 ... ... .. 0
.. .. ... ... .. .. 0
0 0 ... ... 0 .. 1
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
i
, det(M
i
()) = 0;
Aceast a matrice are pe diagonala principal a 1 cu except ia pozit iei (i, i) al carei element este ,
iar elementele nediagonale sunt toate egale cu zero.
T
2
. Transformarea prin care se schimba ntre linia L
i
cu linia L
j
se realizeaza nmult ind
matricea A la stanga cu matricea p atratic a de ordin n
45
2. CALCUL MATRICEAL
i

M
ij
=
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
1 ... 0 ... 0 .. 0
.. ... .. ... .. .. ..
0 ... 0 ... 1 .. 0
.. ... .. ... .. .. ..
0 ... 1 ... 0 .. 0
.. ... .. ... .. .. ..
0 ... 0 ... 0 .. 1
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
i
j
, det(M
ij
) = 1 0,
matrice care are pe diagonala principal a 1 cu except ia pozit iilor (i, i) si (j, j) care sunt egale
cu 0, iar elementele care nu sunt pe diagonala principal a sunt zero cu except ia elementelor de
pe pozit iile (i, j) si (j, i) care sunt egale cu 1.
T
3
. Transformarea T
3
prin care linia j nmult it a cu un scalar , se aduna la linia i se
realizeaz a prin nmult irea la st anga a matricei A cu o matrice p atratica de ordin n de forma:
i

M
ij
() =
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
1 .. 0 .. 0 .. 0
. .. .. .. . .. .
0 .. 1 .. . 0
. .. .. .. .. .. .
0 .. 0 .. 1 .. 0
. .. .. .. . .. .
0 .. 0 . 0 . 1
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
i
j
, det(M
ij
()) = 1 0,
matrice care are pe diagonala principal a 1, iar elementele care nu sunt pe diagonala principal a
sunt zero cu except ia elementului de pe pozit ia (i, j) care este egal cu .
Matricele introduse mai sus M
i
(), M
ij
, M
ij
() poart a denumirea de matrice elementare.
Teorema 2.3.27. Daca matricea B se obt ine prin aplicarea a k transformari elementare
liniilor lui A, atunci exista k matrici elementare E
1
, E
2
, ..., E
k
astfel ncat sa avem
(23) B = E
1
E
2
...E
k
A.

Corolarul 2.3.28. Daca matricea B se obt ine din matricea A prin aplicarea de transformari
elementare aupra liniilor acesteia, atunci rang(A) = rang(B).
Exemplul 2.3.29. Folosind transform ari elementare sa se determine rangul matricei A
A =
_
_
_
_
_
1 2 1 0 2
2 4 2 2 0
3 6 3 2 2
5 12 6 4 4
_
_
_
_
_
.
46
2.3. RANGUL UNEI MATRICE. TIPURI SPECIALE DE MATRICE
Aplic am transform arile elementare pentru a obt ine zerouri sub diagonala a
11
, a
22
, . . .. Num arul
de elemente nenule de pe aceasta diagonal a d a rangul matricei.
_
_
_
_
_
1 2 1 0 2
2 4 2 2 0
3 6 3 2 2
5 12 6 4 4
_
_
_
_
_
L
2
(2)L
1
+L
2
L
3
(3)L
1
+L
3
L
4
(5)L
1
+L
4

_
_
_
_
_
1 2 1 0 2
0 0 0 2 4
0 0 0 1 4
0 2 1 4 6
_
_
_
_
_
L
2
L
4

_
_
_
_
_
1 2 1 0 2
0 2 1 4 6
0 0 0 1 4
0 0 0 2 4
_
_
_
_
_
Deoarece pe diagonala care pleaca din pozit ia a
11
sunt 3 elemente nenule rezult a c a rang(A) =
rang(B) = 3.
Corolarul 2.3.30. Daca matricea A este inversabila atunci
A
1
= E
1
E
2
...E
k
.
Demonstrat ie. Armat ia rezult a dac a n relat ia (23) consideram B = I
n
.
Ca o aplicat ie a acestui Corolar prezent am algoritmul Gauss-Jordan de inversare a unei
matrice.
Exemplul 2.3.31. S a se calculeze, folosind transform ari elementare, inversa matricei
A =
_
_
_
2 1 3
2 3 4
5 1 1
_
_
_.
Deoarece det(A) = 31 0, matricea este inversabila. Form am matricea (A[I). Cu ajutorul
transform arilor elementare efectuate asupra liniilor acestei matricii o vom aduce la forma (I[B).
Vom avea A
1
= B.
_
_
_
2 1 3
2 3 4
5 1 1
[
[
[
1 0 0
0 1 0
0 0 1
_
_
_
L
1
(1/2)L
1

_
_
_
1 1/2 3/2
2 3 4
5 1 1
[
[
[
1/2 0 0
0 1 0
0 0 1
_
_
_
L
2
2L
1
+L
2
L
3
5L
1
+L
3

_
_
_
1 1/2 3/2
0 4 7
0 3/2 13/2
[
[
[
1/2 0 0
1 1 0
5/2 0 1
_
_
_
L
2
(1/4)L
2

_
_
_
1 1/2 3/2
0 1 7/4
0 3/2 13/2
[
[
[
1/2 0 0
1/4 1/4 0
5/2 0 1
_
_
_
L
1
(1/2)L
2
+L
1
L
3
(3/2)L
2
+L
3

_
_
_
1 0 5/8
0 1 7/4
0 0 31/8
[
[
[
3/8 1/8 0
1/4 1/4 0
17/8 3/8 1
_
_
_
L
3
(31/8)L
3

_
_
_
1 0 5/8
0 1 7/4
0 0 1
[
[
[
3/8 1/8 0
1/4 1/4 0
17/31 3/31 8/31
_
_
_
47
2. CALCUL MATRICEAL
L
1
(5/8)L
3
+L
1
L
2
(7/4)L
3
+L
2

_
_
_
1 0 0
0 1 0
0 0 1
[
[
[
1/31 2/31 5/31
22/31 13/31 14/31
17/31 3/31 8/31
_
_
_.
Rezult a c a
A
1
=
_
_
_
1/31 2/31 5/31
22/31 13/31 14/31
17/31 3/31 8/31
_
_
_.
Exemplele 2.3.32. i) Inversa unei matrice diagonale este o matrice de acelasi tip.

Intr-adev ar, mpart ind ecare linie din matricea (A[I

n
) cu elementul a
ii
(dac a a
ii
0), aat
pe diagonala matricei A obt inem (I
n
[A
1
), deci A
1
va avea pe diagonala principal a elementele
1/a
ii
si n rest zero.
ii) Inversa unei matrice triunghiulare superior (inferior) av and 1 pe diagonal a este o matrice
de acelasi tip.
Dac a A este superior triunghiular a cu 1 pe diagonala principal a, vor necesare doar acele
transform ari ale matricei (A[I
n
) ce produc zerouri deasupra diagonalei matricei A. Ele pastreaz a
zerourile aate sub diagonal a si nu modica elementele de pe diagonala, at at n matricea A,
c at si n I
n
. Analog n cazul matricelor triunghiulare inferior.
2.3.3. Matrice cu blocuri.
Denit ia 2.3.33. O matrice cu blocuri A este o matrice construita cu ajutorul altor
matrice de ordin mai mic numite blocuri sau submatrice ale lui A.
S a consideram matricea A /
m,n
(K), m 2, n 2 pe care o partit ionam n p benzi
orizontale (o band a orizontala este format a din linii consecutive ale matricei A) si q benzi
verticale (o banda vertical a este format a din coloane consecutive ale matricei A). O matrice care
se a a la intersect ia unei benzi orizontale cu o band a vertical a se numeste bloc sau submatrice.
Not am blocurile cu A
ij
/
m/p,n/q
(K), i = 1, p, j = 1, q si atunci matricea A se reprezint a sub
forma
A =
_
_
_
_
_
A
11
A
12
. . . A
1q
A
21
A
22
. . . A
2q
. . . . . . . . . . . .
A
p1
A
p2
. . . A
pq
_
_
_
_
_
Not am A = (A
ij
)
i=1,p
j=1,q
.
Observat ia 2.3.34. i)

In matricea A blocurile A
i1
, A
i2
, . . . , A
iq
, i 1, 2, . . . , p au acelasi
num ar de linii, iar blocurile A
1j
, A
2j
, . . . , A
pj
, j 1, 2, . . . , q au acelasi numar de coloane.
ii) Blocurile de dimensiune (1, n) sunt liniile matricei M, cele de dimensiune (m, 1) sunt
coloanele matricei, iar cele de dimensiune (1, 1) sunt elementele matricei A.
Dou a matrice partit ionate la fel A = (A
ij
)
i=1,p
j=1,q
si B = (B
ij
)
i=1,p
j=1,q
se pot aduna evident pe
blocuri dupa regula
A +B = (A
ij
+B
ij
)
i=1,p
j=1,q
.
48
2.3. RANGUL UNEI MATRICE. TIPURI SPECIALE DE MATRICE
Fie A = (A
ij
)
i=1,p
j=1,q
si B = (B
jk
)
j=1,q
k=1,r
dou a matrice pentru care se poate efectua produsul AB.
Admitem ca pentru ecare i = 1, p, j = 1, q si k = 1, r num arul coloanelor din matricea A
ij
este
egal cu num arul de linii din matricea B
jk
, deci se poate efectua produsul A
ij
B
jk
. Se veric a
prin calcul direct c a produsul AB se obt ine dup a regula cunoscut a a nmult irii matricelor pe
elemente
A B =
_
_
n

j=1
A
ij
B
jk
_
_
i=1,p
k=1,r
.
Exemplul 2.3.35. S a se determine inversa matricei cu blocuri M de forma:
M =
_
A 0
0 B
_
stiind c a matricele A si B sunt patratice (pot de dimensiuni diferite) inversabile.
Se veric a imediat c a matricea
M
1
=
_
A
1
0
0 B
1
_
veric a relat iile MM
1
= M
1
M = I.
Exemplul 2.3.36. Fie M /
n
(K),
M =
_
A B
C D
_
unde A /
p
(K), D /
q
(K), p + q = n. Dac a A GL
p
(K), urmatoarele armat ii sunt
echivalente:
i) M GL
n
(K);
ii) D CA
1
B GL
q
(K).
C and M GL
n
(K) sa se arate c a:
M
1
=
_
A
1
(I
p
+BSCA
1
) A
1
BS
SCA
1
S
_
unde S = (D CA
1
B)
1
.
i) ii). Fie
M
1
=
_
E F
G H
_
.
Deoarece MM
1
= I
n
rezult a:
(24) AE +BG = I
p
, AF +BH = 0
(25) CE +DG = 0, F +DH = I
q
.
Pentru a aa M
1
trebuie s a determinam submatricele E, F, G, H.

Inmult im la st anga relat iile
(24) cu A
1
si g asim
(26) E = A
1
A
1
BG, F = A
1
BH.
49
2. CALCUL MATRICEAL

Inlocuind E, F din (26) n (25) obt inem

(27) CA
1
+
_
D CA
1
B
_
G = 0
(28)
_
D CA
1
B
_
H = I
q
.
Din relat ia (28) rezult a ca matricea D CA
1
B este inversabil a si
(29) H =
_
D CA
1
B
_
1
= S.
Din (27) deducem atunci:
(30) G =
_
D CA
1
B
_
1
CA
1
= SCA
1
.

Inlocuind H, G obt inute n (26) g asim

(31)
E = A
1
_
I
p
+B(D CA
1
B)
1
CA
1
_
= A
1
(I
p
+BSCA
1
) ,
F = A
1
B(D CA
1
B)
1
= A
1
BS.
ii) i). Dac a D CA
1
B este inversabil a, se poate construi matricea N =
_
E F
G H
_
.
unde E, F, G, H sunt date de (31), (30) si (29). Se constata prin calcul direct c a MN = I
n
,
deci M GL
n
(K).
2.4. Sisteme de ecuat ii algebrice liniare
2.4.1. Sisteme de m ecuat ii cu n necunoscute.
Denit ia 2.4.1. Un sistem algebric liniar de m ecuat ii cu n necunoscute este un ansam-
blu de m relat ii de forma
(32)
_

_
a
11
x
1
+a
12
x
2
+. . . +a
1n
x
n
= b
1
,
a
21
x
1
+a
22
x
2
+. . . +a
2n
x
n
= b
2
,
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
a
m1
x
1
+a
m2
x
2
+ +a
mn
x
n
= b
m
,
sau sub forma condensata:
(33)
n

j=1
a
ij
x
j
= b
i
, i = 1, m,
unde a
ij
, b
i
K, i = 1, m, j = 1, n, sunt date, iar x
j
, j = 1, n sunt necunoscutele sistemului.
Matricea A = (a
ij
)
i=1,m,j=1,n
/
m,n
(K) se numeste matricea coecient ilor sistemului
sau simplu, matricea sistemului, iar
B =
_
_
_
_
_
b
1
b
2
. . .
b
m
_
_
_
_
_
se numeste matricea coloana a termenilor liberi.
50
2.4. SISTEME DE ECUAT II ALGEBRICE LINIARE
Dac a not am prin
X =
_
_
_
_
_
x
1
x
2
. . .
x
n
_
_
_
_
_
matricea coloana a necunoscutelor, sistemul (32) se scrie sub forma matriceala
(34) AX = B.
Matricea (A[B) se numeste matricea extinsa a sistemului.
Denit ia 2.4.2. Se numeste solut ie a sistemului (32) orice n-upla de elemente ale corpului
K, (
1
,
2
, . . . ,
n
) K
n
care nlocuita n (32) verica toate cele m ecuat ii ale sistemului adica
au loc relat iile
n

j=1
a
ij

j
= b
i
, i = 1, m.
Sistemul (32) se numeste compatibil dac a are cel put in o solut ie si incompatibil n caz
contrar. Un sistem compatibil care admite o singur a solut ie se numeste compatibil determi-
nat, iar dac a admite mai multe solut ii atunci spunem ca sistemul este compatibil nedeter-
minat.
Dou a sisteme care au aceleasi solut ii se numesc echivalente.
Teorema 2.4.3. Aplicarea de transformari elementare asupra liniilor matricei extinse a
sistemului (32), conduce la matrice extinse ale unor sisteme echivalente cu (32).
Demonstrat ie. Ar atam ca daca se aplic a pe rand o transformare elementar a T
i
, i = 1, 2, 3,
liniilor matricei extinse (A[B), sistemul atasat matricei transformate este echivalent cu sistemul
(32).
Transformarea T
1
nmult este o linie a matricei (A[B) cu un scalar nenul K si atunci
noul sistem este de forma
_

_
a
11
x
1
+a
12
x
2
+. . . +a
1n
x
n
= b
1
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
a
i1
x
1
+a
i2
x
2
+. . . +a
in
x
n
= b
i
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
a
m1
x
1
+a
m2
x
2
+. . . +a
mn
x
n
= b
m
care este evident echivalent cu sistemul (32).
Transformarea T
2
schimb a doua ecuat ii ntre ele, deci solut iile sistemului init ial si al celui
transformat coincid.
Sistemul atasat matricei obt inute din (A[B) prin aplicarea unei transformari de tipul T
3
este de forma
_

_
a
11
x
1
+a
12
x
2
+. . . +a
1n
x
n
= b
1
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
(a
i1
+a
j1
)x
1
+ (a
i2
+a
j2
)x
2
+. . . + (a
in
+a
jm
)x
n
= b
i
+b
j
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
a
m1
x
1
+a
m2
x
2
+. . . +a
mn
x
n
= b
m
.
51
2. CALCUL MATRICEAL
Este usor de v azut c a orice solut ie a acestui sistem este si solut ie a sistemului (32) si
reciproc.
Fie r = rangA. Presupunem c a det (a
ij
)
i,j=1,r
0. Prin transform ari elementare asupra
liniilor, matricea (A[B) poate adus a la forma
(35) (P[Q) =
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
1 0 . . . 0 p
1,r+1
. . . p
1,n
[ q
1
0 1 . . . 0 p
2,r+1
. . . p
2,n
[ q
2
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . [ . . .
0 0 . . . 1 p
r,r+1
. . . p
r,n
[ q
r
0 0 . . . 0 0 . . . 0 [ q
r+1
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . [ . . .
0 0 . . . 0 0 . . . 0 [ q
m
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
.
Din Teorema 2.4.3 rezult a ca sistemul care are drept matrice extins a matricea (P[Q), este
echivalent cu sistemul (32).
Dac a r = m sistemul este compatibil. Pentru r < m din (35) deducem urm atoarea teorem a
de compatibilitate.
Teorema 2.4.4. Sistemul (32) este compatibil daca si numai daca
(36) q
r+1
= q
r+2
= . . . = q
m
= 0.
Dac a sistemul este compatibil si r = n el are o singura solut ie, adica este sistem compatibil
determinat, iar dac a r < n el admite
nr
solut ii, adic a este compatibil nedeterminat.
Teorema 2.4.5. (Teorema lui Kronecker-Cappelli) Sistemul (32) este compatibil daca
si numai daca rangul matricei sistemului este egal cu rangul matricei extinse, adica
rang A = rang (A[B) .
Teorema lui Kronecker-Cappelli ne ofera un mijloc simplu si rapid de a stabili dac a un
sistem algebric liniar este compatibil sau nu, ns a, n caz de compatibilitate, nu ne arata cum
se calculeaz a solut iile sistemului. Un minor nenul de ordinul r al matricei A (r = rang(A)) se
numeste minor principal. Necunoscutele ai caror coecient i intr a n formarea acestui minor
se numesc necunoscute principale iar ecuat iile din care s-a format acest minor se numesc
ecuat ii principale. Necunoscutele si ecuat iile care nu sunt principale se numesc necunos-
cute, respectiv ecuat ii secundare. Minorii de ordinul r +1 obt inut i prin bordarea minorului
principal cu elementele corespunzatoare ale coloanei termenilor liberi, precum si cu cele ale
uneia dintre liniile corespunz atoare unei ecuat ii secundare se numesc minori caracteristici.
Pentru un sistem de m ecuat ii, cu rangul matricei sistemului egal cu r, exist a minori carac-
teristici numai daca m > r, iar num arul lor este m r. Teorema precedenta se reformuleaza
astfel:
Teorema 2.4.6. (Teorema lui Rouche-Frobenius) Sistemul (32), cu r < m, este com-
patibil daca si numai daca tot i minorii caracteristici sunt egali cu zero.
52
2.4. SISTEME DE ECUAT II ALGEBRICE LINIARE
In caz de compatibilitate, pentru rezolvarea sistemului se p astreaz a ecuat iile principale n
care necunoscutele secundare se trec n membrul drept. Atribuim acestora din urm a valori
arbitrare din K, apoi rezolv am sistemul anterior ales, obt in and toate solut iile sistemului (32).
Exemplul 2.4.7. S a se rezolve sistemul:
_

_
x
1
+ 2x
2
2x
3
= 1
x
1
+ 3x
2
+ 2x
3
= 3
4x
1
+x
2
8x
3
=
8
5
.
Matricea sistemului si matricea extins a:
A =
_
_
_
1 2 2
1 3 2
4 1 8
_
_
_, (A[B) =
_
_
_
1 2 2 [
1 3 2 [
4 1 8 [
1
3

8
5
_
_
_.
rang(A) = rang (A [ B) = 2 deci sistemul este compatibil
d
pr
=

1 2
1 3

= 5,
necunoscutele principale sunt x
1
si x
2
iar x
3
este necunoscuta secundar a. Notam x
3
= .
Sistemul format cu ecuat iile principale este:
(37)
_
x
1
+ 2x
2
= 1 + 2
x
1
+ 3x
2
= 3 2
si are solut ia
x
1
=
10 3
5
, x
2
=
4
5
.
Aceste valori, mpreun a cu x
3
= veric a ecuat ia secundar a (a treia) si formeaza, pentru
R, mult imea solut iilor sistemului dat.
O alta metod a utilizeaza transform ari elementare asupra matricei extinse pentru a o aduce
la forma (35). Metoda aceasta se numeste metoda eliminarii (Gauss-Jordan) si o vom
exemplica n cele ce urmeaza.
Exemplul 2.4.8. S a se discute si, n caz de compatibilitate, sa se rezolve sistemul:
_

_
mx
1
+x
2
+x
3
= 1
x
1
+mx
2
+x
3
= m
x
1
+x
2
+mx
3
= m
2
,
unde m R. Cu ajutorul transform arilor elementare, matricea extins a a sistemului devine
succesiv:
(A[B) =
_
_
_
m 1 1 [
1 m 1 [
1 1 m [
1
m
m
2
_
_
_L
1
L
2

_
_
_
1 m 1 [
m 1 1 [
1 1 m [
m
1
m
2
_
_
_
L
2
L
2
mL
1
L
3
L
3
L
1

_
_
_
1 m 1 [
0 1 m
2
1 m [
0 1 m m1 [
m
1 m
2
m
2
m
_
_
_.
Se impun urm atoarele doua cazuri:
53
2. CALCUL MATRICEAL
1. m = 1.

In acest caz obt inem:
_
_
_
1 1 1 [
0 0 0 [
0 0 0 [
1
0
0
_
_
_.
Sistemul este compatibil nedeterminat iar solut iile sale sunt:
(38)
_

_
x
1
= 1
x
2
=
x
3
= , , R.
2. m 1.

In acest caz matricea se transform a n continuare dup a cum urmeaz a:
L
2

1
1m
L
2
L
3

1
1m
L
3

_
_
_
1 m 1 [
0 1 +m 1 [
0 1 1 [
m
1 +m
m
_
_
_
L
2
L
3

_
_
_
1 m 1 [
0 1 1 [
0 1 +m 1 [
m
m
1 +m
_
_
_
L
1
L
1
mL
2
L
3
L
3
(1 +m)L
2

_
_
_
1 0 1 +m [
0 1 1 [
0 0 2 +m [
m+m
2
m
(m+ 1)
2
_
_
_
Avem doua posibilitat i:
2.1. Dac a m = 2 obt inem
_
_
_
1 0 1 [
0 1 1 [
0 0 0 [
2
2
1
_
_
_
si n acest caz sistemul este incompatibil.
2.2. Dac a m 2 aplicam n continuare transform arile elementare si obt inem:
_
_
_
1 0 1 +m [
0 1 1 [
0 0 2 +m [
m+m
2
m
(m+ 1)
2
_
_
_
L
3

1
2 +m
L
3

_
_
_
1 0 1 +m [
0 1 1 [
0 0 1 [
m+m
2
m
(m+1)
2
m+2
_
_
_
L
1
L
1
(m+ 1)L
3
L
2
L
2
+L
3

_
_
_
_
1 0 0 [
0 1 0 [
0 0 1 [

m+1
m+2
1
m+2
(m+1)
2
m+2
_
_
_
_
.
Rezult a c a sistemul este compatibil determinat iar solut ia este:
54
2.4. SISTEME DE ECUAT II ALGEBRICE LINIARE
(39)
_

_
x
1
=
m+ 1
m+ 2
x
2
=
1
m+ 2
x
3
=
(m+ 1)
2
m+ 2
.

In concluzie:
a) daca m R 2, 1 sistemul are solut ie unic a data de (39),
b) daca m = 2 sistemul este incompatibil,
c) daca m = 1 sistemul este compatibil nedeterminat si solut iile sunt date de (38).
2.4.2. Sisteme Cramer.
Denit ia 2.4.9. Un sistem algebric liniar n care r = m = n se numeste sistem Cramer.
Un astfel de sistem se scrie:
(40)
n

j=1
a
ij
x
j
= b
i
, i = 1, n,
cu = det(A) 0.
Teorema 2.4.10. Un sistem Cramer este compatibil determinat. Solut ia sa este data de
formulele lui Cramer:
(41) x
j
=
det(A
j
)
det(A)
, j = 1, n,
unde matricea A
j
se obt ine din matricea A prin nlocuirea coloanei j cu coloana termenilor
liberi.
Demonstrat ie.

Intr-adev ar, deoarece det A 0, matricea A este inversabila. Din (34),
nmult ind la st anga cu A
1
, gasim
X = A
1
B =
1
det(A)
A

B.
Dac a avem n vedere denit ia matricei A

si formula (17) de dezvoltare a determinantului

matricei A
j
dup a coloana j rezult a:
x
j
=
1
det(A)
(b
1
C
1j
+b
2
C
2j
+ +b
n
C
nj
) =
1
det(A)
det(A
j
), j = 1, n.

Exemplul 2.4.11. S a se rezolve sistemul:

_

_
2x
1
x
2
+x
3
= 1
x
1
+ 3x
2
2x
3
= 9
3x
1
+ 2x
2
+ 3x
3
= 10.
Calcul am determinantul sistemului =

2 1 1
1 3 2
3 2 3

= 34 0, deci sistemul este com-

patibil, unic determinat. Apoi calculam urm atorii trei determinant i:
55
2. CALCUL MATRICEAL

x
1
=

1 1 1
9 3 2
10 2 3

= 68,
x
2
=

2 1 1
1 9 2
3 10 3

= 34,
x
3
=

2 1 1
1 3 9
3 2 10

=
68. Solut ia sistemului este x
1
=

x
1

= 2, x
2
=

x
2

= 1, x
3
=

x
3

= 2.
2.4.3. Sisteme omogene. Desi sistemele omogene de ecuat ii liniare reprezint a un caz
particular al celor de m ecuat ii cu n necunoscute, totusi, data ind important a lor, consacram
studiului lor un paragraf special.
Denit ia 2.4.12. Un sistem liniar n care tot i termenii liberi sunt nuli, b
i
= 0, i = 1, m,
se numeste sistem omogen.
El este de forma
(42)
_

_
a
11
x
1
+a
12
x
2
+. . . +a
1n
x
n
= 0,
a
21
x
1
+a
22
x
2
+. . . +a
2n
x
n
= 0,
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
a
m1
x
1
+a
m2
x
2
+ +a
mn
x
n
= 0,
sau
n

j=1
a
ij
x
j
= 0, i = 1, m,
sau, matriceal,
(43) AX = 0.
Dup a cum se observ a direct n-upla (x
1
, x
2
, . . . , x
n
) = (0, 0, . . . 0) este solut ie a sistemului numit a
solut ie banala. Deci un sistem omogen este ntotdeauna compatibil.
Utiliz and rezultatele din paragrafele precedente putem formula urm atoarea teorema:
Teorema 2.4.13. Condit ia necesara si sucienta pentru ca un sistem omogen de ecuat ii
liniare sa admita si solut ii nebanale este ca r < n, adica rangul r al matricei sistemului sa e
strict mai mic decat numarul n al necunoscutelor.
Corolarul 2.4.14. Daca numarul necunoscutelor unui sistem liniar omogen este egal cu
cel al ecuat iilor, atunci sistemul admite si solut ii nebanale daca si numai daca det(A) = 0.
Observat ia 2.4.15. Dac a un sistem de ecuat ii liniare omogene are num arul ecuat iilor strict
mai mic dec at cel al necunoscutelor sistemul are solut ii nenule.
Exemplul 2.4.16. S a se stabileasc a daca sistemul de ecuat ii de mai jos admite solut ii
nebanale si n caz armativ s a se determine aceste solut ii:
_

_
mx
1
+x
2
+x
3
= 0
x
1
+mx
2
+x
3
= 0
x
1
+x
2
+mx
3
= 0,
m R.
Folosind transform ari elementare, ca si n Exemplul 2.4.8 matricea sistemului devine:
56
2.5. PROBLEME PROPUSE
A =
_
_
_
m 1 1
1 m 1
1 1 m
_
_
_
_
_
_
1 m 1
0 1 m
2
1 m
0 1 m m1
_
_
_.
1. Daca m = 1 obt inem
_
_
_
1 1 1
0 0 0
0 0 0
_
_
_,
deci sistemul admite si solut ii nebanale:
_

_
x
1
=
x
2
=
x
3
= , , R.
2. Dac a m 1 continu am aplicarea transform arilor elementare ca n Exemplul 2.4.8 si
g asim
_
_
_
1 0 1 +m
0 1 1
0 0 2 +m
_
_
_,
ceea ce impune discut ia n alte dou a cazuri:
2.1. Dac a m = 2 se obt ine matricea
_
_
_
1 0 1
0 1 1
0 0 0
_
_
_
deci sistemul admite si solut ii nebanale: x
1
= x
2
= x
3
= , , R.
2.2. Dac a m 2 sistemul admite doar solut ia nul a.

In concluzie:
a) daca m R 2, 1 sistemul admite doar solut ia banal a,
b) daca m 2, 1 sistemul admite solut ii nebanale.
2.5. Probleme propuse
Problema 2.5.1. S a se determine matricea X din egalitatea:
5
_
_
_
1 2
0 4
15 1
_
_
_ + 2X =
_
_
_
3 0
1 2
5 4
_
_
_ 4
_
_
_
0 1
1 0
2 3
_
_
_.
Problema 2.5.2. S a se calculeze produsele de matrice:
_
1 2 3
1 1 2
_

_
_
_
1 1 2 3
1 2 1 4
1 3 2 1
_
_
_
_
_
_
_
_
1 1 3
2 5 2
1 1 2
2 2 1
_
_
_
_
_
.
Problema 2.5.3. Fie polinomul P(X) = X
3
7X
2
+13X5. S a se calculeze P(A) pentru
A =
_
_
_
5 2 3
1 3 1
2 2 1
_
_
_.
57
2. CALCUL MATRICEAL
Problema 2.5.4. Fie A, B /
n
(C) astfel ncat AB = BA. Sa se arate c a pentru orice
k N, k 1 au loc
a) A
k
B
k
= (A B)
_
A
k1
+A
k2
B +. . . +AB
k2
+B
k1
_
.
b) (A +B)
k
=
k

j=0
C
j
k
A
j
B
kj
, unde A
0
= I
n
.
Problema 2.5.5. Fie A /
2
(C) matrice nenula cu det(A) = 0.
a) S a se arate c a exist a un num ar complex r, astfel nc at
A
k
= r
k1
A pentru orice k = 1, 2, 3 . . . .
b) S a se calculeze (A +I
2
)
k
, k N.
Problema 2.5.6. O matrice A /
n
(C) se numeste involutiva dac a A
2
= I
n
. O matrice
B /
n
(C) se numeste idempotenta dac a B
2
= B. S a se arate ca:
a) Dac a B este idempotenta, atunci 2B I
n
este involutiv a.
b) Dac a A este involutiv a, atunci
1
2
(A +I
n
) este idempotenta.
Problema 2.5.7. Pentru o matrice A = (a
ij
)
i=1,n
j=1,n
/
n
(C) notam
Tr(A) =
n

i=1
a
ii
pe care o numim urma matricei A. Sa se arate c a:
a) Tr(A +B) = Tr(A) + Tr(B), A, B /
n
(C),
b) Tr(A) = Tr(A), C, A /
n
(C),
c) Tr(AB) = Tr(BA), A, B /
n
(C),
d) Tr(UAU
1
) = Tr(A), A /
n
(C), U GL
n
(C).
Problema 2.5.8. S a se arate ca nu exist a dou a matrice A, B /
n
(C) astfel nc at AB
BA = I
n
.
Problema 2.5.9. Fie A /
n
(C) astfel ncat AB = BA pentru orice B /
n
(C). Sa se
arate ca A = I
n
.
Problema 2.5.10. Fie A, B /
n
(C) astfel ncat A+B = AB. Demonstrat i c a AB = BA.
Problema 2.5.11. Fie A, B /
n
(R) astfel nc at A+B = I
n
si A
2
= A
3
. Demonstrat i c a
a) AB = BA,
b) I
n
AB si I
n
+AB sunt inversabile.
Problema 2.5.12. Fie A /
n
(C), n 2 matrice nesingular a. S a se arate ca
(A

= (det A)
n2
A.
Care sunt matricele nesingulare pentru care (A

= A?
58
2.5. PROBLEME PROPUSE
Problema 2.5.13. S a se calculeze
_

_
1
2

3
2

3
2
1
2
_

_
2008
.
(Third Internet Mathematics Olympiad for Students, 2008)
Problema 2.5.14. S a se g aseasca valoarea maxim a a elementelor matricei
A =
_
_
_
1 1 1
1 1 1
1 1 1
_
_
_
6
.
(First Team Internet Mathematics Olympiad for Students, 2010)
Problema 2.5.15. Fie A, B /
3
(R) si B = (b
ij
)
i,j=1,3
cu b
ij
= 1, i, j = 1, 2, 3. Se stie
c a detA = 1, det(A +B) = 1. S a se calculeze det(A + 2011B).
(Seventh Internet Mathematics Olympiad for Students, 2011)
Problema 2.5.16. Determinat i rangurile matricelor:
a) A =
_
_
_
1 2 2 4
3 1 6 2
4 5 8 10
_
_
_, b) A =
_
_
_
_
_
1 0 1 0
1 1 0 0
0 1 1 0
0 0 1 1
_
_
_
_
_
,
c) A =
_
_
_
2 10 12 1
2 2 2
4 1 2 5
_
_
_, d) A =
_
_
_
2 1
2 1 3 1
+ 3 2 1
_
_
_, , R.
Problema 2.5.17. Fie A /
3,2
(R), B /
2,3
(R) doua matrice al c aror produs este
AB =
_
_
_
8 2 2
2 5 4
2 4 5
_
_
_. Demonstrat i c a BA =
_
9 0
0 9
_
.
Problema 2.5.18. S a se demonstreze urmatoarele propriet at i:
a) (A
1
)
1
= A, b) (A
T
)
1
= (A
1
)
T
,
c) (AB)
1
= B
1
A
1
, d) (A)
1
=
1

A
1
, 0.
Problema 2.5.19. S a se determine inversele matricelor:
a) A =
_
_
_
1 1 2
3 2 1
1 0 1
_
_
_, b) A =
_
_
_
1 2 1
3 5 2
3 4 5
_
_
_, c) A =
_
_
_
2 2 3
1 1 0
1 2
_
_
_,
d) A =
_
_
_
_
_
_
_
1 0 0 . . . 0 1
0 1 0 . . . 0 1
. . . . . . . . . . . . . . . . . .
0 0 0 . . . 1 1
1 1 1 . . . 1 1
_
_
_
_
_
_
_
, e) A =
_
_
_
_
_
_
_
1 0 0 . . . 0 0
1 0 . . . 0 0
0 1 . . . 0 0
. . . . . . . . . . . . . . . . . .
0 0 0 . . . 1
_
_
_
_
_
_
_
, R.
Problema 2.5.20. S a se rezolve ecuat iile matriceale
a) XA = B, A =
_
_
_
1 1 i
i 1 3i
2 2i 1 i
_
_
_, B =
_
10 20 30
_
,
59
2. CALCUL MATRICEAL
b) AX = B, A =
_
_
_
1 1 1
0 1 1
0 0 1
_
_
_, B =
_
_
_
2 1 1
1 2 0
0 1 1
_
_
_.
Problema 2.5.21. Fie A = (a
ij
)
i,j=1,n
/
n
(C) si e A = (a
ij
)
i,j=1,n
matricea ale carei
elemente sunt conjugatele elementelor matricei A. Sa se demonstreze ca
a) det(A) = det(A), b) det(A A) = [det(A)[
2
0.
Problema 2.5.22. Se consider a matricea A = (a
ij
)
i,j=1,n
/
n
(C) astfel ncat a
ij
=
a
ji
, i, j = 1, n. Sa se demonstreze ca det(A) R.
Problema 2.5.23. Fie A, B /
n
(R) astfel nc at AB = BA. Demonstrat i c a
det(A
2
+B
2
) 0.
Problema 2.5.24. Fie A, B /
2
(R). Atunci
(44) det(A +B) + det(A B) = 2 (det(A) + det(B)) .
Reciproc, daca n 2 si pentru orice A, B /
n
(R) are loc (44) atunci n = 2.
Problema 2.5.25. S a se calculeze urmatorii determinant i:
a)

1 1 1
a b c
a
2
b
2
c
2

, b)

a +b b +c c +a
a
2
+b
2
b
2
+c
2
c
2
+a
2
a
3
+b
3
b
3
+c
3
c
3
+a
3

, a, b, c C,
c)

1 2 1 4
3 1 4 5
2 0 1 1
6 5 4 4

, d)

2 5 0 1
1 0 3 7
3 1 0 5
2 6 4 1

.
Problema 2.5.26. S a se calculeze determinantul:

1 2 3 4 5
2 3 4 5 6
3 4 5 6 0
4 5 6 0 0
5 6 0 0 0

.
(Internet Mathematics Olympiad Team Contest, 2008)
Problema 2.5.27. S a se arate prin induct ie matematic a urmatoarea relat ie:
V (a
1
, a
2
, . . . , a
n
) =

1 1 . . . 1
a
1
a
2
. . . a
n
a
2
1
a
2
2
. . . a
2
n
. . . . . . . . . . . .
a
n1
1
a
n1
2
. . . a
n1
n

=

1j<in
(a
i
a
j
),
a
1
, a
2
, . . . , a
n
C. (Determinant Vandermonde)
60
2.5. PROBLEME PROPUSE
Problema 2.5.28. Fie a
1
, a
2
, . . . , a
n
C si matricele:
V =
_
_
_
_
_
_
_
1 1 . . . 1
a
1
a
2
. . . a
n
a
2
1
a
2
2
. . . a
2
n
. . . . . . . . . . . .
a
n1
1
a
n1
2
. . . a
n1
n
_
_
_
_
_
_
_
, A =
_
_
_
_
_
_
_
1 0 0 . . . 0
a
n
1 0 . . . 0
0 a
n
1 . . . 0
. . . . . . . . . . . . . . .
0 0 0 a
n
1
_
_
_
_
_
_
_
.
S a se calculeze det(A), det(AV ) si s a se deduc a formula de recurent a pentru calculul determi-
nantului Vandermonde det(V ).
Problema 2.5.29. Fie a
1
, a
2
, . . . , a
n
C si matricea
A =
_
_
_
_
_
_
_
a
1
a
2
a
3
. . . a
n
a
n
a
1
a
2
. . . a
n1
a
n1
a
n
a
1
. . . a
n2
. . . . . . . . . . . . . . .
a
2
a
3
a
4
. . . a
1
_
_
_
_
_
_
_
.
S a se demonstreze c a det(A) = f (
1
) f (
2
) . . . f (
n
) , unde f(x) = a
1
+a
2
x+a
3
x
2
+... +a
n
x
n1
iar
1
,
2
, ...,
n
sunt rad acinile de ordin n ale unitat ii (solut iile ecuat iei x
n
= 1).
Problema 2.5.30. Fie M /
n
(K), matrice cu blocuri de forma
M =
_
A B
C D
_
unde A /
p
(K), D /
q
(K), p + q = n.

In ipoteza D GL
q
(K), sa se demonstreze
echivalent a urmatoarelor armat ii:
i) M GL
n
(K);
ii) A BD
1
C GL
q
(K).
C and M este inversabil a s a se arate c a:
M
1
=
_
T TBD
1
D
1
CT D
1
(I
q
+CTBD
1
)
_
unde T = (A BD
1
C)
1
.
Problema 2.5.31. Fie A /
n
(K) nesingular a si B =
_
A A
A A
_
cu , , , K. S a
se arate ca dac a 0, atunci B este nesingular a si n acest caz s a se determine B
1
n
funct ie de A
1
.
Problema 2.5.32. Folosind partit ionarea n blocuri de tip (2, 2) s a se arate ca urmatoarea
matrice este inversabil a si s a se determine inversa ei.
M =
_
_
_
_
_
1 2 0 2
1 1 1 1
1 1 2 4
0 1 0 1
_
_
_
_
_
.
61
2. CALCUL MATRICEAL
Problema 2.5.33. S a se calculeze determinant ii urmatoarelor matrice cu blocuri:
a) P =
_
A 0
n
0
n
D
_
, b) Q =
_
A B
0
n
D
_
, A, B, D /
n
(K),
c) R =
_
A B
C D
_
, A, B, C, D /
n
(K), det(A) 0 sau det(D) 0.
Problema 2.5.34. S a se rezolve urm atoarele sisteme liniare:
a)
_

_
2x
1
+x
2
+x
3
+x
4
= 1
3x
1
2x
2
5x
3
+ 4x
4
= 30
x
1
+ 3x
2
+ 2x
3
3x
4
= 17
x
1
x
2
+x
3
x
4
= 2,
b)
_

_
x
1
+x
2
x
3
+x
4
= 1
2x
1
x
2
+x
3
+ 3x
4
= 2
8x
1
x
2
+x
3
+ 11x
4
= 8,
c)
_

_
3x
1
x
2
+x
3
+ 5x
4
= 2
x
1
2x
2
x
3
3x
4
= 4
2x
1
+ 5x
2
+x
3
2x
4
= 8
x
1
+x
2
+ 2x
3
+ 11x
4
= 20,
d)
_

_
x
1
2x
2
+ 2x
3
+ 3x
4
= 5
2x
1
3x
2
4x
3
+ 6x
4
= 2
3x
1
+ 4x
2
+x
3
6x
4
= 5
x
1
+ 2x
2
+ 3x
3
8x
4
= 10.
Problema 2.5.35. Utiliz and descompunerean matrice bloc s a se rezolve urm atorul sistem.
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
1 2 1 0 0 0
2 1 5 0 0 0
1 1 3 0 0 0
6 5 3 1 1 2
1 3 2 1 1 2
9 7 1 1 2 1
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
x
1
x
2
x
3
x
4
x
5
x
6
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
=
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
4
11
5
13
5
10
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
.
Problema 2.5.36. S a se discute dupa parametrii reali m, n R urm atoarele sisteme:
a)
_

_
5x
1
3x
2
+ 2x
3
+ 4x
4
= 3
4x
1
2x
2
+ 3x
3
+ 7x
4
= 1
8x
1
6x
2
x
3
5x
4
= 9
7x
1
3x
2
+ 7x
3
+ 17x
4
= m,
b)
_

_
mx
1
+x
2
+x
3
= 4
(m+ 1)x
1
+ (n + 1)x
2
+ 2x
3
= 7
x
1
+ 2nx
2
+x
3
= 4.
Problema 2.5.37. S a se rezolve urmatoarele sisteme omogene:
a)
_

_
x
1
+ 2x
2
+ 4x
3
3x
4
= 0
3x
1
+ 5x
2
+ 6x
3
4x
4
= 0
3x
1
+ 8x
2
+ 24x
3
19x
4
= 0
4x
1
+ 5x
2
2x
3
+ 3x
4
= 0,
b)
_

_
x
1
+ 4x
2
+x
3
2x
4
= 0
2x
1
5x
2
4x
3
+ 2x
4
= 0
5x
1
+ 3x
2
3x
3
+ 4x
4
= 0
2x
1
+mx
2
2x
3
= 0, m R.
Problema 2.5.38. S a se determine toate solut iile sistemului
_

_
x
5
+x
2
= yx
1
x
1
+x
3
= yx
2
x
2
+x
4
= yx
3
x
3
+x
5
= yx
4
x
4
+x
1
= yx
5
, y R.
(Fourth Internet Mathematics Olympiad for Students, 2009)
62
CAPITOLUL 3
Spat ii vectoriale. Spat ii euclidiene
3.1. Denit ie si exemple
Not iunea de spat iu vectorial reprezinta una dintre cele mai importante structuri algebrice,
cu numeroase aplicat ii n diferite ramuri ale matematicii.
Fie N o mult ime nevida si K un corp comutativ, K = R sau K = C.
Denit ia 3.1.1. O aplicat ie : NN N, denita prin (x, y) (x, y) N, se numeste
lege de compozit ie (interna) sau operat ie algebrica pe N.
Denit ia 3.1.2. O aplicat ie f : KN N, denita prin (, x) f(, x) N, se numeste
lege de compozit ie externa pe N.
Observat ia 3.1.3. De obicei, pentru legile de compozit ie se utilizeaza notat iile , , , ,
, , etc.
Denit ia 3.1.4. O mult ime nevida N, nzestrata cu doua legi de compozit ie, una interna,
+: NN N si alta externa : KN N se numeste spat iu vectorial peste K (pe scurt,
K-spat iu vectorial), daca sunt ndeplinite axiomele:
I. (N, +) este grup abelian, adica :
a) (x +y) +z = x + (y +z), x, y, z N;
b) 0
N
N astfel ncat x + 0
N
= 0
N
+x = x, x N;
c) x N, (x) N astfel ncat x + (x) = (x) +x = 0
N
;
d) x +y = y +x, x, y N;
II.
a) (x +y) = x + y, K, x, y N;
b) ( +) x = x + x, , K, x N;
c) ( x) = () x, , K, x N;
d) 1 x = x, x N, 1 ind elementul unitate din corpul K.
Elementele corpului K se numesc scalari, elementele din N se numesc vectori, iar legea de
compozit ie extern a se numeste nmult irea scalarilor cu vectori.

In cazul n care K = R, N se
numeste spat iu vectorial real, iar dac a K = C, atunci N se numeste spat iu vectorial complex.
Observat ia 3.1.5. A nu se face confuzie ntre notat iile

+ si

de pe N cu notat iile

+
si

de pe K.
63
3. SPAT II VECTORIALE. SPAT II EUCLIDIENE
Propozit ia 3.1.6.

Intr-un K-spat iu vectorial au loc proprietat ile:
1) ( ) x = x y, , K, x N;
2) (x y) = x y, K, x, y N;
3) 0 x = 0
N
, x N;
4) 0
N
= 0
N
, x N;
5) () x = (x) = x, K, x N;
6) daca x = 0
N
, atunci = 0 sau x = 0
N
.
unde 0 din proprietatea 3 este elementul neutru din K.
Demonstrat ie.
1) Avem x = ( +) x = () x+ x, de unde rezult a x x = () x.
2) Avem x = (xy +y) = (xy) + y, de unde rezult a x y = (xy).
3)

In 1), se consider a = .
4)

In 2), se ia y = x.
5) () x = (0 ) x = 0 x x = 0
N
x = x.
Exemplele 3.1.7. 1) (K, +, ) este spat iu vectorial peste el nsusi cu operat iile corpului K.
2) Mult imea K
n
= K K K = (x
1
, x
2
, . . . , x
n
) [ x
i
K, i = 1, n , unde K este
un corp comutativ, este un K-spat iu vectorial, numit spat iul aritmetic, n raport cu legile de
compozit ie:
K, x, y K
n
, x = (x
1
, x
2
, . . . , x
n
), y = (y
1
, y
2
, . . . , y
n
),
+: K
n
K
n
K
n
, x +y = (x
1
+y
1
, x
2
+y
2
, . . . , x
n
+y
n
);
: K K
n
K
n
, x = (x
1
, x
2
, , x
n
).
3) Mult imea matricelor /
m,n
(K) este un K-spat iu vectorial n raport cu operat iile:
A +B = (a
ij
+b
ij
)
i=1,m
j=1,n
, A = (a
ij
)
i=1,m
j=1,n
, B = (b
ij
)
i=1,m
j=1,n
/
m,n
(K)
A = (a
ij
)
i=1,m
j=1,n
, A = (a
ij
)
i=1,m
j=1,n
/
m,n
(K), K.
4) Mult imea R[X]
n
= P R[X] [ grad P n este un R-spat iu vectorial n raport cu
operat iile de adunare a polinoamelor si nmult ire a polinoamelor cu scalari.
5) Mult imea solut iilor unui sistem liniar si omogen formeaza un spat iu vectorial peste corpul
K al coecient ilor acestui sistem. Solut iile unui sistem de m ecuat ii si n necunoscute pot
privite ca elemente din K
n
si se adun a, respectiv se nmult esc cu scalari respectand operat iile
denite pe K
n
, iar rezultatele operat iilor sunt tot solut ii ale sistemului.
3.2. Subspat ii vectoriale
Fie N un K-spat iu vectorial si Y N o submult ime nevida.
Denit ia 3.2.1. Y se numeste subspat iu vectorial al lui N daca operat iile algebrice de
pe N induc pe Y o structura de K-spat iu vectorial.
64
3.2. SUBSPAT II VECTORIALE
Propozit ia 3.2.2. Daca Y este o submult ime nevida a K-spat iului vectorial N, atunci
urmatoarele armat ii sunt echivalente:
1) Y este subspat iul vectorial n N;
2) x, y Y, K rezulta x +y Y si x Y;
3) x, y Y, , K rezulta x + y Y.
Demonstrat ie.
1) 2) Evident.
2) 3) Fie x, y Ysi , K. Din 2), rezult a x, y Ysi x + y Y.
3) 1) Se ia = 1, = 1 n 3) si se obt ine x y Y, deci Y este subgrup n (N, +).
Se ia = 0 n 3) si se obt ine ca pentru K, x Y avem x Y. Deci Y este
subspat iu n N.
Exemplele 3.2.3. 1) Mult imea 0
N
N este un subspat iu n N, numit subspat iul nul
al lui N. De asemenea N este un subspat iu vectorial n N; 0
N
si N se numesc subspat ii
improprii. Orice alt subspat iu al lui N se numeste subspat iu propriu.
2) Mult imea R[X]
n
= P R[X] [ grad P n este un subspat iu vectorial al spat iului
vectorial al polinoamelor cu coecient i reali.
3) Submult imea Y = (x
1
, x
2
) [ 3x
1
5x
2
= 0 este un subspat iu vectorial al spat iului
aritmetic R
2
.
4) Submult imea Y=
_

_
_
_
_
0 x
0 0
x +y z
_
_
_

x, y, z R
_

_
este un subspat iu vectorial n R-spat iul
vectorial /
3,2
(R).
5)

In spat iul aritmetic R
3
, dreptele si planele care cont in originea sunt subspat ii vectoriale.
6) Fie N un spat iu vectorial. Dac a Y este o submult ime a lui N care nu cont ine vectorul
nul 0
N
, atunci Y nu poate subspat iu vectorial.
Denit ia 3.2.4. Fie K-spat iu vectorial N si N
1
, N
2
doua subspat ii vectoriale ale lui N.
Mult imea N
1
+ N
2
= x N[x = x
1
+ x
2
, x
1
N
1
, x
2
N
2
se numeste suma subspat iilor
N
1
si N
2
.
Propozit ia 3.2.5. Fie K-spat iul vectorial N si N
1
, N
2
doua subspat ii vectoriale ale lui N.
Atunci:
a) N
1
N
2
este subspat iu n N; b) N
1
+N
2
este subspat iu n N.
Demonstrat ie.
a) Fie , K si x, y N
1
N
2
. Atunci x, y N
1
si x, y N
2
.
Cum N
1
si N
2
sunt subspat ii, rezult a c a x + y V
1
si x + y N
2
, deci
x + y N
1
N
2
.
65
3. SPAT II VECTORIALE. SPAT II EUCLIDIENE
b) Fie , K si x, y N
1
+ N
2
. Atunci exista x
1
, y
1
N
1
, x
2
, y
2
N
2
astfel nc at
x = x
1
+x
2
si y = y
1
+y
2
.
Astfel x+ y = (x
1
+x
2
) + (y
1
+y
2
) = ( x
1
+ y
1
) +( x
2
+ y
2
).

Intruc at N
1
si N
2
sunt subspat ii, x
1
+ y
1
N
1
si x
2
+ y
2
N
2
. Asadar, x + y N
1
+N
2
,
de unde rezult a ca N
1
+N
2
este un subspat iu vectorial n N.
Observat ia 3.2.6. Submult imea N
1
N
2
N nu este, n general, un subspat iu vectorial.
Propozit ia 3.2.7. Fie N
1
si N
2
doua subspat ii vectoriale ale K-spat iului vectorial N si
N = N
1
+N
2
. Orice vector din N se scrie n mod unic ca suma dintre un vector din N
1
si un
vector din N
2
daca si numai daca N
1
N
2
= 0
N
.
Demonstrat ie. Presupunem c a N
1
N
2
0
N
, deci exist a y N
1
N
2
, y 0
N
. Fie
x = x
1
+x
2
, x
1
N
1
, x
2
N
2
. Putem scrie si x = (x
1
+y) +(x
2
y), x
1
+y N
1
, x
2
y N
2
,
ceea ce contrazice unicitatea scrierii lui x, contradict ie care provine din faptul ca am presupus
c a N
1
N
2
0
N
.
Reciproc, presupunem c a exist a un vector x N care admite dou a scrieri x = x
1
+ x
2
si
x = x
3
+x
4
, x
1
, x
3
N
1
, x
2
, x
4
N
2
. Rezult a ca x
1
x
3
= x
4
x
2
N
1
N
2
= 0
N
, de unde
rezult a contradict ia.
Pe baza acestei propozit ii se introduce urm atoarea:
Denit ia 3.2.8. Fie N
1
si N
2
doua subspat ii vectoriale ale lui N, N
1
N
2
= 0
N
. Suma
N
1
+N
2
se numeste suma directa si se noteaza N
1
N
2
.

In plus, daca N
1
N
2
= N, atunci N
1
si N
2
se numesc subspat ii suplementare .
Exemplul 3.2.9. Orice funct ie f : (a, a) R este suma dintre o funct ie par a si una
impar a:
f(x) =
1
2
[f(x) +f(x)] +
1
2
[f(x) f(x)], x (a, a).

In plus, singura funct ie par a si impara este funct ia zero. Asadar, subspat iul funct iilor pare
si subspat iul funct iilor impare sunt suplementare.
Denit ia 3.2.10. Fie N un K-spat iu vectorial si S = x
1
, x
2
, . . . , x
n
N o submult i-
me nevida a lui N. Un vector de forma
1
x
1
+
2
x
2
+ +
n
x
n
,
i
K, x
i
S,
i = 1, n se numeste combinat ie liniara nita de elemente din S. Se noteaza cu Span(S) =
_
n

i=1

i
x
i

i
K, x
i
S, i = 1, n
_
mult imea tuturor combinat iilor liniare de vectori din S, cu
coecient i din K.
Propozit ia 3.2.11. Span(S) este subspat iu vectorial n N.
Demonstrat ie. Fie , K si x, y Span(S). Exist a
i
,
i
K, i = 1, n astfel ncat
x =
n

i=1

i
x
i
si y =
n

i=1

i
x
i
. Atunci x + y =
n

i=1
(
i
+
i
)x
i
si cum
i
+
i
K,
i = 1, n, rezulta c a Span(S) este subspat iu n N.
66
3.2. SUBSPAT II VECTORIALE
Denit ia 3.2.12. Span(S) se numeste subspat iul generat de S sau acoperirea liniara a
lui S.
Observat iile 3.2.13. 1) Daca S este mult imea vida, atunci Span(S) = 0
N
.
2) N
1
+N
2
= Span(N
1
N
2
).
3) Span(S) coincide cu intersect ia tuturor subspat iilor lui N ce cont in pe S.
4) Diferite submult imi de vectori din N pot genera acelasi subspat iu vectorial. De exemplu,
mult imile
1, X, X
2
, . . . , X
n
,
_
1,
X
1!
,
X
2
2!
, . . . ,
X
n
n!
_
, 1, 1 X, (1 X)
2
, . . . , (1 X)
n

genereaz a spat iul vectorial al polinoamelor de grad cel mult n.

Exemplul 3.2.14. Se consider a subspat iile vectoriale N
1
si N
2
generate de vectorii w
1
=
(1; 5), w
2
= (1; 10), w
3
= (3; 15), respectiv u
1
= (1; 4), u
2
= (1; 2), u
3
= (2; 0). Sa se
determine subspat iile N
1
+N
2
si N
1
N
2
.

Intr-adev ar, deoarece N

1
+N
2
= Span(N
1
N
2
), rezult a ca orice v N
1
+N
2
se scrie sub
forma v = k
1
w
1
+k
2
w
2
+k
3
w
3
+k
4
u
1
+k
5
u
2
+k
6
u
3
. Subspat iul N
1
N
2
este format
din vectorii pentru care
1
w
1
+
2
w
2
+
3
w
3
=
1
u
1
+
2
u
2
+
3
u
3
, relat ie echivalent a
cu sistemul
_

1
2
2
+ 3
3
=
1

2
+ 2
3
5
1
10
2
+ 15
3
= 4
1
+ 2
2
.
Rangul matricei sistemului este 1, deci compatibilitatea este asigurata de anularea minorului
caracteristic
1
+ 7
2
10
3
= 0.
Se g aseste
1
= 7+10,
2
= ,
3
= , , R. Asadar, vectorii din N
1
N
2
sunt de
forma (7 + 10)u
1
+u
2
+u
3
= (6 8, 30 40).
Fie N un K-spat iu vectorial si S = x
1
, x
2
, . . . , x
n
N.
Denit ia 3.2.15. 1) Sistemul de vectori S se numeste liniar independent sau liber
daca egalitatea
1
x
1
+
2
x
2
+ +
n
x
n
= 0
N
,
i
K, i = 1, n are loc numai daca

1
=
2
= =
n
= 0.
2) Sistemul de vectori S se numeste liniar dependent sau legat daca exista
i
K,
i = 1, n, nu tot i nuli, astfel ncat
1
x
1
+
2
x
2
+ +
n
x
n
= 0
N
.
Exemplele 3.2.16. 1) S = 0
N
este liniar dependent, deoarece exist a egalitatea 10
N
= 0
N
si 1 0.
2) S = x, x N, x 0
N
este liniar independent deoarece din x = 0
N
, x 0
N
rezult a
= 0.
3)

In spat iul vectorial real aritmetic R
n
, mult imea de vectori S = e
1
, e
2
, . . . , e
n
, unde
e
1
= (1; 0; 0; . . . ; 0), e
2
= (0; 1; 0; . . . ; 0), . . . , e
n
= (0; 0; . . . 0; 1) este liniar independenta.

Intr-adev ar, din egalitatea

1
e
1
+
2
e
2
+ +
n
e
n
= 0
R
n,
67
3. SPAT II VECTORIALE. SPAT II EUCLIDIENE
rezult a (
1
,
2
, . . . ,
n
) = (0; 0; . . . ; 0), deci
1
=
2
= =
n
= 0.
4. Fie f
1
(t) = e
t
, f
2
(t) = e
t
si f
3
(t) = sh t.

Intruc at n spat iul vectorial al funct iilor
reale are loc egalitatea f
1
(t) f
2
(t) 2f
3
(t) = 0, rezult a c a mult imea f
1
, f
2
, f
3
este liniar
independent a.
Propozit ia 3.2.17. Fie K-spat iul vectorial N si submult imea S = x
1
, x
2
, . . . , x
n
N.
1) Daca 0
N
S, atunci S este liniar dependent.
2) Daca S este liniar independent, atunci x
i
0
N
, i = 1, n.
3) Daca S este liniar dependent, atunci oricare ar S
t
N, S S
t
, rezulta ca S
t
este
liniar dependent.
4) Daca S este liniar independent, atunci oricare ar S
tt
S, S
tt
este liniar independent.
Demonstrat ie.
1) Fie x
n
= 0
N
S. Are loc egalitatea 0 x
1
+ 0 x
2
+ + 1 0
N
= 0
N
, care nu are tot i
coecient ii nuli, deci S este liniar dependent.
2) Daca x
i
= 0
N
S, atunci S e liniar dependent, contradict ie.
3) S ind liniar dependent, rezult a c a exista
i
K, i = 1, n, nu tot i nuli astfel nc at
(45)
1
x
1
+ +
n
x
n
= 0
N
.
Presupunem c a S
t
= x
1
, x
2
, . . . , x
n
, x
n+1
, . . . , x
m
, m n. Relat ia (45) poate scrisa sub
forma
1
x
1
+ +
n
x
n
+ 0 x
n+1
+ + 0 x
m
= 0
N
, care este o combinat ie liniar a nul a,
ce nu are tot i coecient ii nuli. Deci S
t
este liniar dependent.
4) Presupunem prin reducere la absurd c a S
tt
este liniar dependent. Din 3), rezulta ca S
este liniar dependent, contradict ie. Prin urmare, S
tt
este liniar independent.
Observat ia 3.2.18. Dac a anularea unei combinat ii liniare nite, formata cu vectorii
x
1
, x
2
, . . . , x
n
N permite exprimarea unui vector n funct ie de ceilalt i, atunci vectorii
x
1
, x
2
, . . . , x
n
sunt liniar dependent i.

In caz contrar, vectorii sunt liniar independent i.
Denit ia 3.2.19. Numarul maxim de vectori liniar independent i din S, S N, se numeste
dimensiunea sau rangul lui S.
Fie N un K-spat iu vectorial si S = x
1
, x
2
, . . . , x
n
N.
Denit ia 3.2.20. S se numeste sistem de generatori pentru N daca orice vector x N
se exprima ca o combinat ie liniara de vectori din S, adica exista
i
K, i = 1, n astfel ncat
x =
1
x
1
+
2
x
2
+ +
n
x
n
.

In acest caz, spat iul vectorial N se numeste nit generat .
Observat ia 3.2.21. Dac a N este generat de S, atunci N = Span(S).
Exemplele 3.2.22. 1)

In R-spat iul aritmetic R
2
, mult imea S = (1; 1), (0; 1) este un
sistem de generatori, deoarece orice x = (x
1
, x
2
) R
2
se scrie sub forma x = (1; 1)+ (0; 1).

Intr-adev ar, ultima egalitate este echivalenta cu

_
x
1
=
x
2
= +,
unde
_
= x
1
= x
2
x
1
.
68
3.2. SUBSPAT II VECTORIALE
2)

In spat iul vectorial real /
2
(R), mult imea
S =
__
a b
0 0
_

a, b R
_

__
0 0
c d
_

c, d R
_
este un sistem de generatori, deoarece orice matrice A =
_
a b
c d
_
/
2
(R) se scrie sub forma
A = 1
_
a b
0 0
_
+ 1
_
0 0
c d
_
.
Propozit ia 3.2.23. Fie K-spat iul vectorial N si S = x
1
, x
2
, . . . , x
n
N un sistem de
generatori. Urmatoarele operat ii transforma sistemul S ntr-un nou sistem S
t
, care ramane
sistem de generatori pentru N:
1) schimbarea ordinii vectorilor din S;
2) nmult irea unui vector din S cu un scalar nenul;
3) adaugarea la un vector din S a unui alt vector din S nmult it cu un scalar nenul.
Teorema 3.2.24. (a schimbului) Fie N un K-spat iu vectorial, S = u
1
, . . . , u
s
un sistem
liniar independent din N si S
t
= v
1
, . . . , v
m
un sistem de generatori pentru N. Atunci:
1) s m;
2) dupa o eventuala reindexare a vectorilor din S
t
, sistemul
S
tt
= u
1
, . . . , u
s
, v
s+1
, . . . , v
m

este tot un sistem de generatori pentru N.

Demonstrat ie. Induct ie matematic a dup a s.
Dac a s = 1, atunci evident 1 m. Deoarece N = Span(S
t
) rezulta ca a
1
, ..., a
m
K
astfel nc at u
1
= a
1
v
1
+ ... + a
m
v
m
. Cum u
1
0
N
, se poate alege a
1
0 si atunci
v
1
= a
1
1
u
1
a
1
1
a
2
u
2
... a
1
1
a
m
u
m
, deci N = Span(u
1
, v
2
, ..., v
m
).
Presupunnd armat ia adevarat a pentru s1 si t in and cont ca S este sistem liniar independent,
rezult a c a s 1 m si c a exist a o renumerotare a vectorilor v
1
, ..., v
m
astfel nc at N =
Span(u
1
, ..., u
s1
, v
s
, v
s+1
, ..., v
m
) , deci exist a b
1
, ..., b
m
K astfel nc at
u
s
= b
1
u
1
+... +b
s1
u
s1
+b
s
v
s
+... +b
m
v
m
()
Dac a s 1 = m, atunci u
s
= b
1
u
1
+ ... + b
s1
u
s1
, contradict ie cu faptul c a S este liniar
independent. Deci s 1 m 1, de unde s m. Din () rezult a c a se poate alege b
s
0 si
atunci avem
v
s
= b
1
s
u
s
b
1
s
b
1
u
1
... b
1
s
b
s1
u
s1
b
1
s
b
s+1
v
s+1
... b
1
s
b
m
v
m
de unde rezult a ca N = Span(u
1
, . . . , u
s
, v
s+1
, . . . , v
m
).
Observat ia 3.2.25. Conform armat iei 1), ntr-un spat iu vectorial nit generat, orice
sistem de vectori liniar independent are mai put ine elemente dec at orice sistem de generatori.
Conform armat iei 2), se pot nlocui n orice sistem de generatori unul sau mai mult i vectori
cu alt ii, liniar independent i, f ara ca proprietatea de a sistem de generatori a sistemului s a e
afectat a.
69
3. SPAT II VECTORIALE. SPAT II EUCLIDIENE
3.3. Baza si dimensiune
Fie N un K-spat iu vectorial.
Denit ia 3.3.1. Un sistem de vectori B N se numeste baza n N daca:
1) B este liniar independent; 2) B este sistem de generatori pentru N.
Exemplele 3.3.2. 1)

In spat iul aritmetic K
n
, mult imea B = e
1
, e
2
, . . . , e
n
, unde
e
1
=(1; 0; . . . ; 0), e
2
= (0; 1; 0; . . . ; 0), . . . , e
n
= (0; 0; . . . ; 0; 1) este o baz a, numita baza canonica.
2)

In spat iul real al polinoamelor de grad cel mult n, R[X]
n
, mult imea
B = 1, X, X
2
, . . . , X
n

este baza.
3)

In spat iul vectorial al matricelor de tip (m, n), /
m,n
(K), mult imea
B = E
11
, E
12
, . . . , E
mn

este o baz a, unde E

ij
= (a
kl
)
k=1,m
l=1,n
are elementele a
kl
=
_
1, (k, l) = (i, j)
0, n rest.
Denit ia 3.3.3. Un spat iu vectorial N se numeste nit dimensional daca admite o baza
nita, n caz contrar se numeste innit dimensional.
Propozit ia 3.3.4. Oricare doua baze dintr-un K-spat iu vectorial nit generat au acelasi
numar de elemente.
Demonstrat ie. Fie B
1
= u
1
, . . . , u
n
si B
2
= v
1
, . . . , v
m
dou a baze n N. Se aplic a de
dou a ori teorema schimbului. B
1
ind liniar independent si B
2
ind sistem de generatori pentru
N, rezult a ca n m. Pe de alta parte, B
1
este si sistem de generatori pentru N, iar B
2
este si
sistem liniar independent, deci n m.

In nal, n = m.
Denit ia 3.3.5. Numarul de vectori dintr-o baza se numeste dimensiune a spat iului vec-
torial si se noteaza cu dim
K
N.
Exemplele 3.3.6. 1) dim
R
R[X]
n
= n + 1.
2) dim
R
/
m,n
(K) = m n.
Propozit ia 3.3.7. Fie N un K-spat iu vectorial nit dimensional si B =x
1
, x
2
, . . . , x
n
o
submult ime a sa. Atunci B este o baza n N daca si numai daca orice vector din N are o
exprimare unica ca o combinat ie liniara de vectori din B.
Demonstrat ie. Dac a B este o baz a, atunci B este sistem de generatori pentru N. Rezult a
c a orice vector x N se scrie ca o combinat ie liniar a a vectorilor din B. Unicitatea reprezentarii
lui x se arata astfel: dac a x =
n

i=1

i
x
i
si x =
n

i=1

i
x
i
,
i
,
i
K, i = 1, n, atunci
n

i=1
(
i

i
) x
i
= 0 si cum B este sistem liniar independent, se obt ine
i
=
i
, i = 1, n.
70
3.3. BAZ

A S I DIMENSIUNE
Reciproc, din ipoteza, se deduce ca B este sistem de generatori pentru N. Pentru a ar ata
c a B este liniar independent, se considera combinat ia liniar a

1
x
1
+
2
x
2
+ +
n
x
n
= 0
N
.
Dar 0
N
= 0 x
1
+ 0 x
2
+ + 0 x
n
. Din unicitatea reprezent arii vectorului 0
N
, rezulta c a

1
=
2
= =
n
= 0. Asadar, B este baza.
Denit ia 3.3.8. Fie N un K-spat iu vectorial, B = x
1
, . . . , x
n
o baza n N si x N,
x =
1
x
1
+ +
n
x
n
,
i
K, i = 1, n. Scalarii unici
1
, . . . ,
n
se numesc coordonatele
vectorului x n baza B, iar funct ia bijectiva f : N K
n
, f(x)=(x
1
, x
2
, . . . , x
n
) se numeste
sistem de coordonate pe N.
Propozit ia 3.3.9. Fie N un K-spat iu vectorial de dimensiune n. Atunci:
1) orice sistem liniar independent are cel mult n vectori;
2) orice sistem liniar independent care are n vectori este baza n N;
3) orice sistem de generatori ai lui N are cel put in n vectori;
4) orice sistem de generatori ai lui N care are n vectori este baza.
Teorema 3.3.10. (de existent a a bazei unui spat iu) Fie N un K-spat iu vectorial de
dimensiune n si S = x
1
, x
2
, . . . , x
k
, k n o submult ime a sa, liniar independenta. Atunci
exista vectorii x
k+1
, . . . , x
k+p
astfel ncat mult imea x
1
, . . . , x
k+p
sa formeze o baza, k +p =
n.
Altfel reformulat: O mult ime de vectori liniar independent i ai unui spat iu vectorial poate
completata pana la o baza a spat iului.
Demonstrat ie. Exist a dou a cazuri referitoare la sistemul de vectori liniar independent i
S = x
1
, . . . , x
k
.
cazul 1. S este un sistem de generatori ai spat iului. Atunci Span(S) = N si rezult a ca S
formeaz a o baz a.
cazul 2. S nu este un sistem de generatori. Atunci exist a x
k+1
NS astfel nc at x
k+1
nu
poate scris ca o combinat ie liniar a a vectorilor din S. Rezult a c a B = x
1
, x
2
, . . . , x
k
, x
k+1

este liniar independenta.

B se poate aa n unul dintre cazurile precedente; continuand procedeul, dup a un numar
nit de pasi, se ajunge la baza x
1
, x
2
, . . . , x
k
, x
k+1
, . . . , x
k+p
, k +p = n.
Teorema 3.3.11. (dimensiunii a lui Grassmann) Daca N
1
si N
2
sunt doua subspat ii
vectoriale ale K-spat iului vectorial nit dimensional N, atunci
dim
K
N
1
+ dim
K
N
2
= dim
K
(N
1
+N
2
) + dim
K
(N
1
N
2
).
Demonstrat ie. Not am dim(N
1
) = r
1
si dim(N
2
) = r
2
.
Se consider a baz a B = e
1
, . . . , e
m
N
1
N
2
a subspat iului N
1
N
2
. Acesti vectori
sunt liniar independent i si, n plus, B N
1
. Folosind teorema de existent a a bazei, ei pot
completat i pan a la o baz a a subspat iului N
1
, deci exist a y
1
, . . . , y
k
N
1
astfel nc at
y
1
, . . . , y
k
, e
1
, . . . , e
m
s a e o baza n N
1
.
71
3. SPAT II VECTORIALE. SPAT II EUCLIDIENE
Dar B N
2
, deci exista z
1
, . . . , z
p
N
2
astfel ncat z
1
, . . . , z
p
, e
1
, . . . , e
m
s a e o baz a
n N
2
. Cu notat iile precedente, avem r
1
= k +m si r
2
= p +m.
Mai ram ane de ar atat c a y
1
, . . . , y
k
, e
1
, . . . , e
m
, z
1
, . . . , z
p
este o baz a a subspat iului
N
1
+N
2
.
Fie combinat ia
1
y
1
+ +
k
y
k
+
1
e
1
+ +
m
e
m
+
1
z
1
+ +
p
z
p
= 0. Avem
z =
1
z
1
+ +
p
z
p
N
2
, t =
1
y
1
+ +
k
y
k
+
1
e
1
+ +
m
e
m
N
1
, deci
z N
1
, z N
1
N
2
si t + z N
1
+ N
2
. Atunci z =
1
e
1
+ +
m
e
m
,
i
K. Dar
z =
1
z
1
+ +
p
z
p
si se obt ine
1
e
1
+ +
m
e
m
+ (
1
) z
1
+ + (
p
) z
p
=
0, de unde
1
= =
m
=
1
= =
p
= 0, deoarece vectorii e
1
, . . . , e
m
, z
1
, . . . , z
p

formeaz a o baz a n N
2
.

In plus, y
1
, . . . , y
k
, e
1
, . . . , e
m
sunt vectori liniar independent i, deci
rezult a ca
1
= =
k
=
1
= =
m
= 0. Orice vector din subspat iile N
1
si N
2
se
exprim a liniar n raport cu vectorii bazei corespunz atoare si, mai mult, n raport cu vectorii
y
1
, . . . , y
k
, e
1
, . . . , e
m
, z
1
, . . . , z
p
.

In continuare se va lua n discut ie modicarea coordonatelor unui vector la o schimbare

de baze. Pentru aceasta, se consider a N un K-spat iu vectorial de dimensiune n si B
1
=
u
1
, u
2
, . . . , u
n
, B
2
= v
1
, v
2
, . . . , v
n
baze n N. Orice vector din B
2
se exprima n mod
unic n funct ie de vectorii bazei B
1
, conform relat iilor v
i
=
n

j=1
c
ji
u
j
, i = 1, n. Acest sistem
deneste o matrice p atratic a de ordin n, M = (c
ij
) /
n
(K), ce reprezinta transpusa matricei
coecient ilor.
Not and

B
1
=
_
_
_
_
_
_
u
1
u
2
.
.
.
u
n
_
_
_
_
_
_
,

B
2
=
_
_
_
_
_
_
v
1
v
2
.
.
.
v
n
_
_
_
_
_
_
, relat ia de leg atur a dintre vectorii celor doua baze se
reprezint a matriceal sub forma

B
2
= M
T

B
1
.
Denit ia 3.3.12. Matricea M, astfel determinata, se numeste matricea de trecere de
la baza B
1
la baza B
2
.
Teorema 3.3.13. (de schimbare a bazei) Daca M este matricea de trecere de la baza
B
1
la baza B
2
, iar X
B
1
, X
B
2
sunt vectorii coloana ai coordonatelor unui vector x N n bazele
B
1
, respectiv B
2
, atunci X
B
2
= M
1
X
B
1
.
Demonstrat ie. Fie B
1
= u
1
, u
2
, . . . , u
n
, B
2
= v
1
, v
2
, . . . , v
n
cele dou a baze. Vectorul
x N admite urm atoarele reprezentari n cele dou a baze: x =
n

j=1

j
u
j
, respectiv x =
n

i=1

i
v
i
.
Atunci x =
n

i=1

i
v
i
=
n

i=1

i

_
_
n

j=1
c
ji
u
j
_
_
=
n

j=1
_
n

i=1

i
c
ji
_
u
j
. T inand cont ca
reprezentarea lui x n baza B
1
este unica, se poate scrie
j
=
n

i=1

i
c
ji
, i = 1, n, sau sub forma
matriceal a X
B
1
= MX
B
2
, de unde X
B
2
= M
1
X
B
1
.
72
3.4. SPAT II EUCLIDIENE REALE. PRODUS SCALAR
Observat ia 3.3.14. Matricea de trecere M este inversabil a.

Intr-adev ar, B
2
este sistem liniar independent, deci, din combinat ia liniar a
1
v
1
+ +
n
v
n
=
0
N
, rezulta
i
= 0, i = 1, n.
Aceast a implicat ie se poate reformula
n

i=1

i

_
_
n

j=1
c
ji
u
j
_
_
= 0
N
, care este echivalenta cu
n

j=1
_
n

i=1

i
c
ji
_
u
j
= 0
N
si cum B
1
este liniar independent, rezulta sistemul
n

i=1

i
c
ji
= 0,
i = 1, n. Acest sistem omogen admite numai solut ia banala, deci trebuie ca determinantul
sistemului sa e nenul. Asadar, matricea M este inversabil a.
3.4. Spat ii euclidiene reale. Produs scalar

In acest paragraf, spat iul vectorial 1 va considerat peste corpul numerelor reale, K = R,
asadar denit iile si propozit iile din paragraful precedent ram an valabile.
Denit ia 3.4.1. O aplicat ie g : 1 1 R, g(x, y) = x, y) cu proprietat ile:
I. x, y) = y, x), x, y 1;
II. x +x
t
, y) = x, y) +x
t
, y), x, x
t
1;
III. x, y) = x, y), x, y 1, R;
IV. x, x) 0, x 1
se numeste produs scalar pe spat iul vectorial 1.
Denit ia 3.4.2. Spat iul vectorial real 1 pe care s-a denit un produs scalar se numeste
spat iu vectorial euclidian .
Propozit ia 3.4.3. (Inegalitatea lui Cauchy-Schwarz-Buniakowski) Daca 1 este un
spat iu vectorial euclidian, atunci are loc inegalitatea
[x, y)[
_
x, x)y, y), x, y 1
Demonstrat ie. Fie x, y 1 si R.
Din proprietat ile produsului scalar rezult a c a x +y, x +y) 0, R sau, echivalent,
(46)
2
x, x) + 2x, y) +y, y) 0, R.
Se deosebesc dou a cazuri:
Cazul 1. x, x) = 0.
Relat ia (46) este echivalenta cu 2x, y) +y, y) 0, R, de unde rezult a x, y) = 0 si
atunci [x, y)[ = 0
_
x, x)y, y), x, y 1.
Cazul 2. x, x) 0.
Relat ia (46) arm a c a polinomul de gradul doi n din membrul stang are semnul lui
x, x) pentru orice R, deci discriminantul 0, inegalitate echivalent a cu [x, y)[
_
x, x)y, y), x, y 1.
Observat ia 3.4.4. Fie 1 un spat iu vectorial euclidian. Pentru orice pereche ordonat a de
vectori (x, y) 1 0
1
inegalitatea Cauchy - Schwarz - Buniakowski poate scris a de forma:
73
3. SPAT II VECTORIALE. SPAT II EUCLIDIENE
[x, y)[
|x| |y|
1 1
x, y)
|x| |y|
1.
Denit ia 3.4.5. Fie 1 un spat iu liniar euclidian. Solut ia unica n intervalul [0, ], notata

(x, y), a ecuat iei

cos

(x, y) =
x, y)
|x| |y|
se numeste unghiul neorientat al perechii ordonate (x, y) 1 0
1
.
Denit ia 3.4.6. Se numeste norma a unui vector x din spat iul euclidian 1, numarul real
pozitiv |x| =
_
x, x).
Din modul de denire a produsului scalar, rezulta c a norma unui vector are urm atoarele
propriet at i:
a) |x| = [[ |x|, x 1, R;
b) |x| = 0 x = 0
1
;
c) [x, y)[ |x| |y|, x, y 1 (inegalitatea lui Schwartz);
d) |x +y| |x| +|y|, x, y 1 (inegalitatea lui Minkowski);
e) [|x| |y|[ |x y|, x, y 1;
f) |x| |x y| +|y|, x, y 1.
Denit ia 3.4.7. Se numeste distant a pe spat iul vectorial real 1, orice aplicat ie
d: 1 1 R
+
, care are proprietat ile:
a) d(x, y) = 0 x = y;
b) d(x, y) = d(y, x), x, y 1;
c) d(x, y) d(x, z) +d(z, y), x, y, z 1.
Observat ia 3.4.8. Dac a 1 este un spat iu euclidian, atunci aplicat ia d: 1 1 R
+
denit a prin d(x, y) = |x y| este o distant a, numit a distant a asociata normei lui 1 sau
distant a euclidian a.
Denit ia 3.4.9. Doi vectori x, y din spat iul euclidian 1 se numesc ortogonali daca
x, y) = 0.
Observat ia 3.4.10.

In plan sau n spat iu not iunea de vectori ortogonali coincide cu cea
de vectori perpendiculari.
Din egalitatea |x +y|
2
= x +y, x +y) = |x|
2
+|y|
2
+ 2x, y), rezult a: condit ia necesar a
si sucienta ca doi vectori x, y 1 s a e ortogonali este
|x +y|
2
= |x|
2
+|y|
2
.
Denit ia 3.4.11. Fie 1 un spat iu euclidian de dimensiune nita n 2. O baza B a lui
1, ai carei vectori sunt ortogonali doi cate doi se numeste baza ortogonala a lui 1.
Asadar, baza B = e
1
, e
2
, . . . , e
n
a lui 1 este ortogonal a daca si numai daca e
i
, e
j
) = 0,
1 i < j n.
74
3.4. SPAT II EUCLIDIENE REALE. PRODUS SCALAR
Denit ia 3.4.12. Fie 1 un spat iu euclidian de dimensiune nita n 2. O baza ortogonala
B a lui 1, ai carei vectori au tot i norma egala cu 1, se numeste baza ortonormata a lui 1.
Asadar, baza B = e
1
, e
2
, . . . , e
n
a lui 1 este ortonormat a daca si numai dac a e
i
, e
j
) = 0,
1 i < j n si e
i
, e
i
) = 1, 1 i n.
Se noteaza e
i
, e
j
) =
ij
=
_
1, i = j
0, i j.
Observat ia 3.4.13. Dac a B = e
1
, e
2
, . . . , e
n
este o baza ortogonal a a lui 1, atunci
B
t
=
_
e
1
|e
1
|
,
e
2
|e
2
|
, . . . ,
e
n
|e
n
|
_
este o baz a ortonormata a lui 1.
Propozit ia 3.4.14.

In spat iul euclidian 1, de dimensiune nita n, orice sistem de vectori
nenuli, ortogonali doi cate doi, este liniar independent.
Demonstrat ie. Fie S = x
1
, x
2
, . . . , x
n
1 un sistem de vectori nenuli, ortogonali, adica
x
i
, x
j
) = 0, i j. Considerand combinat ia liniar a nul a a vectorilor din S:
1
x
1
+
2
x
2
+ +

n
x
n
= 0
1
si nmult ind-o scalar, succesiv, cu x
1
, x
2
, . . . , x
n
se obt ine
1
x
1
+ +
n
x
n
, x
i
) = 0,
i = 1, n, adic a
i
x
i
, x
i
) = 0, i = 1, n, deci
i
= 0, i = 1, n, ceea ce demonstreaza c a S
este sistem de vectori liniar independent.
Denit ia 3.4.15. Fie 1 un spat iu vectorial si L
1
, L
2
doua submult imi ale lui 1. L
1
, L
2
se
numesc ortogonale daca orice vector din L
1
este ortogonal pe orice vector din L
2
. Se noteaza
L
1
L
2
.

In particular, daca L
1
= x, x 0
1
, atunci x L
2
daca x este ortogonal pe orice vector
din L
2
.
Propozit ia 3.4.16. Fie 1 un spat iu vectorial real. Fie 1 un subspat iu vectorial n 1 si
B 1 o baza a subspat iului. Atunci x 1 x B.
Demonstrat ie. Fie B = y
1
, . . . , y
k
baz a n 1. Dac a x 1, atunci x, y
i
) = 0, 1 i
k. Pentru un vector oarecare z 1, z =
k

i=1

i
y
i
si x, z) = x,
k

i=1

i
y
i
) =
k

i=1

i
x, y
i
) = 0, deci
x 1.
Corolarul 3.4.17. Fie 1 un spat iu vectorial si L
1
, L
2
doua subspat ii ortogonale. Orice
vector al unei baze din subspat iul L
1
este ortogonal pe orice baza a subspat iului L
2
.
Denit ia 3.4.18. Fie 1 un spat iu euclidian si 1
1
, 1
2
, . . . , 1
m
1 subspat ii vectoriale. Fie
1 = 1
1
+1
2
+ +1
m
. 1 se numeste suma ortogonala de subspat ii daca 1
i
1
j
, i j,
i, j = 1, m.
Teorema 3.4.19. O suma ortogonala de subspat ii nenule este ntotdeauna suma directa si
se noteaza 1 = 1
1
1
2
1
m
.
Demonstrat ie. Alegemn ecare subspat iu 1
i
o baza ortonormat a si consideram sistemul
de vectori format i din reuniunea bazelor subspat iilor 1
i
, i = 1, m.
75
3. SPAT II VECTORIALE. SPAT II EUCLIDIENE
Orice x 1 se exprim a ca o combinat ie liniara a acestor vectori. Ei sunt liniar independent i,
ind vectori nenuli ortogonali (Propozit ia 3.4.14).

In continuare, teorema rezult a pe baza faptului c a reuniunea bazelor subspat iilor 1

i
este o
baz a a spat iului 1.
Observat ia 3.4.20. Dac a 1 = 1
1
1
2
1
m
, atunci pentru x, y 1, rezulta
x = x
1
+ x
2
+ + x
m
, x
i
1
i
si y = y
1
+ y
2
+ + y
m
, y
i
1
i
. Atunci produsul scalar ia
forma x, y) = x
1
, y
1
) +x
2
, y
2
) + +x
m
, y
m
).
Denit ia 3.4.21. Fie L o submult ime nevida a unui spat iu euclidian 1. Mult imea
x 1[ x L se numeste complementul ortogonal al lui L si se noteaza cu L

.
Denit ia 3.4.22. Fie 1 1, B = e
1
, . . . , e
s
1 o baza a subspat iului 1 si x 1.
Vectorul y =
s

i=1
x, e
i
)e
i
se numeste proiect ia lui x pe subspat iul 1 si se noteaza pr
1
x.
Teorema 3.4.23. Un spat iu euclidian 1 este o suma directa dintre un subspat iu vectorial
al sau 1 si complementul ortogonal al acestuia 1

, adica 1 = 1 1

.
Demonstrat ie. Fie B = e
1
, e
2
, . . . , e
s
1 o baz a ortonormata a subspat iului 1, x 1
si y =
s

i=1
x, e
i
)e
i
proiect ia lui x pe 1. Fie z = x y. Deoarece
z, y) =x, y) y, y) = x,
s

i=1
x, e
i
)e
i
)

i=1
x, e
i
)e
i
,
s

j=1
x
j
, e
j
)e
j
)
=
s

i=1
x, e
i
)
2

i=1
s

j=1
x, e
i
)x, e
j
)
ij
=
s

i=1
x, e
i
)
2

i=1
x, e
i
)
2
= 0,
rezult a c a z 1

.
Exprimarea unica x = y +z arat a c a 1 = 1 1

.
Teorema 3.4.24. (de ortonormalizare a lui Gram-Schmidt) Fie o baza x
1
, x
2
, . . . , x
n

n spat iul euclidian 1, de dimensiune n. Exista o baza ortonormata e

1
, e
2
, . . . , e
n
a lui 1 astfel
ncat sistemele de vectori x
1
, x
2
, . . . , x
p
si e
1
, e
2
, . . . , e
p
genereaza acelasi subspat iu 1 1,
p = 1, n.
Demonstrat ie. Mai nt ai se construieste o mult ime ortogonala y
1
, y
2
, . . . , y
n
si apoi
norm am ecare element. Se denesc vectorii
y
1
= x
1
;
y
j
= x
j

j1

i=1
x
j
, y
i
)
y
i
, y
i
)
y
i
, j = 2, n.
Vectorii y
1
, y
2
, . . . , y
n
astfel denit i, sunt ortogonali doi c ate doi, deci, conform propozit iei
anterioare, sunt liniar independent i.
76
3.4. SPAT II EUCLIDIENE REALE. PRODUS SCALAR
Denim vectorii e
i
=
y
i
|y
i
|
, i = 1, n si rezulta ca mult imea e
1
, e
2
, . . . , e
n
reprezint a o
baz a ortonormat a n 1.

Intruc at vectorii e
1
, e
2
, . . . , e
p
se exprim a n funct ie de x
1
, x
2
, . . . , x
p
, iar aceste subsisteme
sunt liniar independente, rezult a Span(e
1
, e
2
, . . . , e
p
) = Span(x
1
, x
2
, . . . , x
p
).
Corolarul 3.4.25. Orice spat iu vectorial euclidian admite o baza ortonormata.
Observat iile 3.4.26. 1) Fie e
1
, e
2
, . . . , e
n
o baza ortonormat a n 1 si x, y 1.
Atunci x =
n

i=1
x
i
e
i
, y =
n

j=1
y
j
e
j
, de unde rezulta expresia produsului scalar ntr-o baz a
ortonormat a
x, y) =
n

i=1
n

j=1
x
j
y
j
e
i
, e
j
) =
n

i=1
x
i
y
i
= x
1
y
1
+x
2
y
2
+ +x
n
y
n
.
2) Fie B
1
= e
1
, e
2
, . . . , e
n
si B
2
= f
1
, f
2
, . . . , f
n
dou a baze ortonormate n spat iul euclid-
ian 1. Relat iile ntre elementele celor dou a baze sunt date de f
j
=
n

k=1
a
kj
e
k
, j = 1, n. Dar B
2
este ortonormata, deci

ij
= f
i
, f
j
) =
n

k=1
n

h=1
a
ki
a
hj
e
k
, e
h
) =
n

k=1
a
ki
a
kj
,
relat ie echivalent a cu scrierea matriceala A
T
A = I
n
.
Prin urmare, dac a A = (a
ij
)
1i,jn
este matricea de trecere de la baza ortonormata B
1
la
baza ortonormata B
2
, atunci A
T
A = I
n
, adica A este o matrice ortogonal a.
Exemplul 3.4.27. Se considera 1 = R
3
spat iul euclidian canonic si baza
B = x
1
= (1; 1; 1), x
2
= (3; 1; 1), x
3
= (0; 1; 1).
S a se determine baza ortonormata asociata.
Utiliz and procedeul Gram-Schmidt, se construieste mai ntai o mult ime ortogonal a y
1
, y
2
, y
3

format a din vectorii nenuli

y
1
=x
1
= (1; 1; 1);
y
2
=x
2

x
2
, y
1
)
y
1
, y
1
)
y
1
= (3; 1; 1)
3
3
(1; 1; 1) = (2; 2; 0);
y
3
=x
3

x
3
, y
1
)
y
1
, y
1
)
y
1

x
3
, y
2
)
y
3
, y
2
)
y
2
=(0; 1; 1)
2
3
(1; 1; 1)
2
8
(2; 2; 0) =
_
1
6
;
1
6
;
1
3
_
.
Vectorii
e
1
=
y
1
|y
1
|
=
_
1

3
;
1

3
;
1

3
_
, e
2
=
y
2
|y
2
|
=
_
1

2
;
1

2
; 0
_
,
e
3
=
y
3
|y
3
|
=
_
6
6
;

6
6
;

6
3
_
,
formeaz a o baz a ortonormat a.
77
3. SPAT II VECTORIALE. SPAT II EUCLIDIENE
3.5. Probleme propuse
Problema 3.5.1. Fie a R xat. S a se stabileasca dac a legile de compozit ie
: RR R, x y = x +y a;
: RR R, x = x + (1 )a,
determin a o structur a de spat iu vectorial real pe mult imea R.
Problema 3.5.2. S a se arate c a mult imea (0, ) este un spat iu vectorial real n raport cu
legile de compozit ie
: (0, ) (0, ) (0, ), x y = xy;
: R(0, ) (0, ), x = x

.
Problema 3.5.3. S a se arate ca mult imea S = ( 2; + 3; ) [ , R este un
subspat iu vectorial al spat iului vectorial real R
3
. Determinat i o baz a n S, precum si dim
R
S.
Problema 3.5.4. Se considera mult imea
L =
_
A M
2,3
(R)

A =
_
x 0 y
0 u z
_
, x, y, u, z R, x = y +z
_
a) Sa se arate c a L este un subspat iu vectorial al lui /
2,3
(R).
b) Determinat i o baz a n L, precum si dim
R
L.
Problema 3.5.5. Se considera sistemul omogen
_
x
1
2x
2
+ 3x
3
+x
4
= 0
2x
1
x
2
+x
3
x
4
= 0.
S a se rezolve sistemul. Sa se arate c a mult imea solut iilor sistemului este un subspat iu vectorial
n R
4
. Determinat i o baz a n subspat iul solut iilor sistemului.
Problema 3.5.6.

In spat iul vectorial real ,(R) = f [ f : R R se considera mult imea
S = f
1
, f
2
, . . . , f
n
, unde f
i
(x) = e
a
i
x
, i = 1, n, a
i
R, distincte. S a se arate ca S este liniar
independent a.
Problema 3.5.7. Fie f R[X]
n
un polinom de grad n. Sa se arate c a mult imea
S = f, f
t
, . . . , f
(n)
,
unde f
(k)
este derivata de ordinul k a polinomului f, este liniar independent an spat iul vectorial
R[X]
n
= h R[X] [ grad h n.
Problema 3.5.8. S a se arate c a sistemul de vectori v
1
, v
2
, v
3
, v
4
din spat iul vectorial real
R
3
, unde v
1
= (1; 1; 0), v
2
= (1; 0; 1), v
3
= (0; 1; 1) si v
4
= (1; 1; 1) este liniar dependent.
Problema 3.5.9.

In spat iul vectorial real R
3
se considera vectorii v
1
= (1; 2; 3),
v
2
= (2; 3; 1), v
3
= ( + 3; + 1; + 2), R. Stiind c a vectorii v
1
, v
2
si v
3
sunt liniar
dependent i, sa se determine .
78
3.5. PROBLEME PROPUSE
Problema 3.5.10. S a se stabileasca dac a vectorul v = (4; 2; 0; 3) din spat iul vectorial
real R
4
este o combinat ie liniar a a vectorilor v
1
= (3; 9; 4; 2), v
2
= (2; 3; 0; 1) si v
3
=
(2; 1; 2; 1).
Problema 3.5.11. S a se determine baza din spat iul vectorial R
3
n raport cu care vectorii
u
1
= (1; 0; 0), u
2
= (1; 1; 0), u
3
= (1; 1; 1) au respectiv componentele u
3
, u
2
, u
1
.
Problema 3.5.12.

In R[X]
2
, spat iul vectorial al polinoamelor reale de grad cel mult 2, s a
se g aseasc a coordonatele polinomului p(x) = 3x
2
x+4n raport cu baza B = p
1
(x), p
2
(x), p
3
(x),
unde p
1
(x) = x
2
1, p
2
(x) = 2x + 1, p
3
(x) = x
2
+ 3.
Problema 3.5.13.

In spat iul vectorial real R
3
se considera baza canonica
B = e
1
= (1; 0; 0), e
2
= (0; 1; 0), e
3
= (0; 0; 1)
si o alt a baz a B
t
= u
1
= (1; 2; 1), u
2
= (1; 1; 0), u
3
= (3; 1; 2). Sa se determine matricea
de trecere de la baza B la baza B
t
, precum si coordonatele vectorului v = (2; 3; 5) n baza B
t
.
Problema 3.5.14.

In R[X]
n
, spat iul vectorial al polinoamelor reale de grad cel mult n, se
consider a , ): R[X]
n
R[X]
n
R, data prin p, q) =
n

k=0
(k!)
2
a
k
b
k
, pentru orice polinoame
p(x) =
n

i=0
a
i
x
i
, q(x) =
n

j=0
b
j
x
j
, a
i
, b
j
R, i, j = 0, n.
S a se verice c a , ) este un produs scalar si sa se calculeze |h|, unde h(x) = 1 + 5x
4x
2
+ 6x
3
.
Problema 3.5.15. Fie spat iul vectorial C
0
([1; e]) = f : [1, e] R[ f continua pe [1; e].
Se deneste aplicat ia , ): C
0
([1; e]) C
0
([1, e]) R, data prin
f, g) =
_
e
1
f(x)g(x) ln x d x.
a) Sa se arate c a , ) este un produs scalar.
b) Sa se calculeze |h|, daca h(x) =

x.
c) Sa se determine funct ia g C
0
([1, e]), g(x) = ax + b, ortogonala funct iei f(x) = 5,
x [1, e].
Problema 3.5.16.

In spat iul R[X]
2
se considera vectorii:
p
1
(x) = 3x
2
+ 2x + 1; p
2
(x) = x
2
+ 2x + 1;
p
3
(x) = 3x
2
+ 2x + 5; p
4
(x) = 3x
2
+ 5x + 2.
S a se determine un polinom p(x) echidistant vectorilor p
1
, p
2
, p
3
si p
4
n raport cu distant a
euclidian a.
Problema 3.5.17.

In R
4
se consider a vectorii ortogonali x = (1; 0; 1; 3) si y = (1; 1; 1; 0).
S a se completeze acesti vectori pan a la o baza ortogonal a.
Problema 3.5.18.

In spat iul euclidian R
3
se considera
S = x R
3
[ x = (x
1
, x
2
, x
3
), x
1
+x
2
= 0.
79
3. SPAT II VECTORIALE. SPAT II EUCLIDIENE
a) Sa se determine complementul s au ortogonal S

.
b) Sa se descompuna vectorul v = (1, 4, 5) dupa cele doua subspat ii.
Problema 3.5.19.

In spat iul euclidian R
4
se consider a vectorii x
1
= (1; 3; 0; 2), x
2
=
(3; 7; 1; 2) si x
3
= (2; 4; 1; 0). Sa se ae complementul ortogonal al subspat iului generat de
acesti vectori.
Problema 3.5.20. Se considera vectorul v = (1; 0; 1; 1) R
4
si S = Span(x
1
, x
2
, x
3
),
unde x
1
= (1; 1; 2; 1), x
2
= (1; 0; 2; 3) si x
3
= (1; 2; 1; 3). S a se determine proiect ia
ortogonal a a lui v pe S, precum si complementul ortogonal al lui v relativ la S.
80
CAPITOLUL 4
Transformari liniare
Algebra liniar a constituie cadrul matematic abstract pentru rezolvarea problemelor liniare
din diverse ramuri. Not iunile de baza sunt: spat iul vectorial si transformarea (operatorul,
aplicat ia) liniar a. Transform arile liniare denite n acest capitol sunt funct ii care au domeniul
de denit ie si codomeniul spat ii vectoriale, deci sunt purt atoare de informat ie de la un spat iu
vectorial la altul.

In sect iunea 4.1 denim conceptul de transformare liniar a pe spat ii vectoriale nit dimen-
sionale, apoi introducem not iunile de monomorsm, epimorsm, izomorsm si endomorsm.
Sect iunea 4.2 este dedicat a operat iilor cu transform ari liniare, n sect iunea 4.3 ne ocup am
de proprietat ile acestora, iar n sect iunea 4.4 introducem not iunile de nucleu si imagine pen-
tru transform ari liniare. Aceste not iuni ne permit caracterizarea injectivit at ii si surjectivit at ii
unei transform ari liniare. Izomorsmele de spat ii vectoriale sunt studiate n sect iunea 4.5.

In
sect iunea 4.6 atas am unei transform ari liniare o matrice n raport cu perechea de baze din
cele dou a spat ii vectoriale pe care este denit a si respectiv n care ia valori. Tipuri speciale
de transformari liniare, tipuri de endomorsme pe spat ii euclidiene, sunt studiate n sect iunea
4.7.

In nalul capitolului propunem un set de probleme, aplicat ii la ntregul material teoretic
prezentat anterior.
4.1. Denit ia transformarii liniare

In acest capitol vom introduce funct ii ale c aror variabile sunt elemente ale unui spat iu
vectorial de dimensiune nit a, iar valorile lor sunt elemente ale unui alt spat iu vectorial nit
dimensional.
Fie N si Y dou a liniare spat ii vectoriale nit dimensionale, denite peste acelasi corp
comutativ N.
Denit ia 4.1.1. O aplicat ie T : N Y se numeste transformare liniara (operator
liniar, aplicat ie liniara sau morsm de spat ii liniare) daca satisface:
a) proprietatea de aditivitate
(47) u, v N : T(u +v) = T(u) +T(v);
b) proprietatea de omogeneitate
(48) N, u N : T(u) = T(u).
Denit ia 4.1.2. O transformare liniara T se numeste monomorsm, epimorsm sau
izomorsm daca T este respectiv injectiva, surjectiva sau bijectiva.
81
4. TRANSFORM

ARI LINIARE
Daca Y= N atunci transformarea liniara T se numeste endomorsm. Un endomorsm
bijectiv se numeste automorsm.
Observat ia 4.1.3. Dac a n Denit ia 4.1.1, a), nlocuim u = 0
N
si v = 0
Y
rezult a c a
(49) T(0
N
) = 0
Y
,
unde 0
N
si respectiv 0
Y
sunt vectorii nuli din N-spat iile vectoriale N si respectiv Y. Condit ia
(49) este doar o condit ie necesara ca o transformare s a e liniara. De aici rezult a ca dac a
T(0
N
) 0
Y
atunci T nu este liniara.
Prezent am teorema de caracterizare a transformarilor liniare.
Teorema 4.1.4. Condit ia necesara si sucienta ca o transformare sa e liniara este:
(50) N, u, v N : T(u +v) = T(u) +T(v).
Demonstrat ie. Necesitatea. Presupunem ca T este o transformare liniara. Conform
Denit iei 4.1.1
N, u, vN : T(u +v) = T(u) +T(v) = T(u) +T(v).
Sucient a. Consider amn (50) = 1 si rezult a (47). Consideramn (50) v = 0
N
si folosind
Observat ia 4.1.3 rezult a (48).
Cu ajutorul induct iei matematice demonstr am c a dac a T este transformare liniar a atunci
oricare ar u
i
N si oricare ar
i
N, i = 1, n, are loc relat ia
T
_
n

i=1

i
u
i
_
=
n

i=1

i
T(u
i
).
Exemplele 4.1.5. 1. Fie R[x]
2
spat iul vectorial al polinoamelor cu coecient i reali, de
grad cel mult doi. Demonstram ca aplicat ia T : R[x]
2
R[x]
2
, denit a prin [Tp] (x) =
xp
t
(x) pentru orice p R[x]
2
este o transformare liniar a. Veric am condit ia (50).

Intr-adev ar,
pentru R, p, q R[x]
2
, x R : [T(p +q)] (x) = x(p + q)
t
(x) = x(p
t
+ q
t
)(x) =
xp
t
(x) +xq
t
(x) = [Tp] (x) + [Tq] (x).
2. Aplicat ia T : R
2
R
3
, denit a prin T(X) = (x
1
+1, x
2
, x
1
+x
2
), X = (x
1
, x
2
) R
2
nu
este o transformare liniar a deoarece T(0
R
2) 0
R
3, 0
R
2 = (0; 0), conform Observat iei 4.1.3.
3. Fie A /
mn
(R) o matrice xat a. Daca X R
n
, X = (x
1
, x
2
, . . . , x
n
) denim
T : R
n
R
m
, T (X) =
_
n

i=1
a
1i
x
i
,
n

i=1
a
2i
x
i
, ... ,
n

i=1
a
mi
x
i
_
.
T este o transformare liniar a asociat a matricei A.
De exemplu, T : R
2
R
3
, denit a prin T(X) = (x
1
+x
2
, x
1
+3x
2
, x
2
), X = (x
1
, x
2
) R
2
este transformarea liniara asociata matricei
A =
_
_
_
1 1
1 3
0 1
_
_
_.
4. Fie N un N-spat iu vectorial si N, xat. Denim funct ia
T : N N, u N : T(u) = u.
Atunci N, u, v N : T(u +v) = (u +v) = (u) +v = T(u) +T(v).
82
4.2. OPERAT II CU TRANSFORM

ARI LINIARE
Pentru = 0 obt inem T = 0
/(N)
numit a transformarea nula a lui N.
Pentru = 1 obt inem T = id
/(N)
numit a transformarea identitate a lui N.
Pentru K endomorsmele T denite mai sus se numesc omotetii de raport ale lui
N .
5. Fie N un N-spat iu vectorial si N
1
, N
2
dou a subspat ii vectoriale ale lui N astfel ncat
N = N
1
N
2
. Atunci orice vector u N se descompune n mod unic sub forma u = u
1
+ u
2
,
u
1
N
1
, u
2
N
2
, conform Propozit iei 3.2.7. Denim funct iile

1
: N N
1
, u N :
1
(u) = u
1
si

2
: N N
2
, u N :
2
(u) = u
2
.
Demonstr am ca
1
L(N, N
1
),
2
L(N, N
2
) . Fie u, v N, u, v admit descompunerea
unic a u = u
1
+ u
2
, v = v
1
+ v
2
, u
1
, v
1
N
1
, u
2
, v
2
N
2
. Atunci pentru N,
i
(u + v) =
u
i
+v
i
=
i
(u) +
i
(v), i = 1, 2.
Transformarile liniare
1
si
2
denite mai sus, se numesc:
1
proiect ia spat iului N pe
N
1
paralela cu N
2
si respectiv
2
proiect ia spat iului N pe N
2
paralela cu N
1
.
Vom nota L(N, Y) = T [ T : N Y, T transformare liniara .

In cazul particular al en-
domorsmelor (Y= N), vom nota L(N, N) = L(N).
Denit ia 4.1.6. Spat iul liniar L(N, N) = N

se numeste dualul algebric al spat iului

liniar N peste corpul comutativ N. Daca L N

atunci L este numita forma liniara.

4.2. Operat ii cu transformari liniare
Teorema 4.2.1. L(N, Y) este un spat iu vectorial peste corpul comutativ N.
Demonstrat ie. Introducem legea interna din L(N, Y). Denim suma a doua trans-
form ari liniare astfel : T, S L(N, Y) : (T +S)(u) = T(u) +S(u), u N.
Folosind denit ia sumei a dou a funct ii, liniaritatea si Teorema 4.1.4 obt inem:
T, S L(N, Y) : (T +S)(u+v) = T(u+v) +S(u+v) = T(u) +T(v) +S(u) +S(v)
= (T(u) + S(u)) + (T(v) + S(v)) = (T + S)(u) + (T + S)(u), N, u N, adic a
T +S L(N, Y).
Introducem legea externa din L(N, Y). Denim produsul dintre un scalar si o transformare
liniar a astfel: T L(N, Y), N : (T)(u) = T(u), u N.
Folosind denit ia produsului dintre un scalar si o aplicat ie, liniaritatea ei si Teorema 4.1.4
obt inem:
N, T L(N, Y):(T)(u+v) = T(u+v) = (T(u)+T(v)) = (T(u))+T(v) =
(T)(u) + (T)(u), N, u, v N, adica T L(N, Y).
Avand denite aceste operat ii se verica usor c a (L(N, Y), +) este grup comutativ si sunt
satisf acute axiomele spat iului vectorial.
Teorema 4.2.2. Fie N, Y si 1 trei spat ii vectoriale peste acelasi corp comutativ N si
T L(N, Y), S L(Y, 1). Atunci S T L(N, 1) (compunerea a doua transformari liniare
83
4. TRANSFORM

ARI LINIARE
este o transformare liniara), unde (S T)(u) = S(T(u)), u N. Mai mult, daca T si S sunt
izomorsme, atunci S T este izomorsm.
Pentru orice izomorsm T L(N, Y), funct ia inversa este o transformare liniara, adica
T
1
L(Y, N) (inversul unui izomorsm liniar este un izomorsm liniar).
Demonstrat ie. Din liniaritatea lui T si S rezult a din
N, u, v N : (S T)(u + v) = S(T(u + v)) = S(T(u) + T(v)) = S(T(u)) +
S(T(v)) = (S T)(u) + (S T)(v) S T L(N, 1).
Deoarece compunerea a dou a funct ii bijective este o funct ie bijectiv a rezulta c a S T este
bijectiv a, deci este izomorsm.
Deoarece inversa unei funct ii bijective este o funct ie bijectiva este sucient s a demonstram
c a T
1
este o transformare liniar a.
Fie N, w
1
, w
2
Y v
1
, v
2
N : T(v
1
) = w
1
, T(v
2
) = w
2
: T
1
(w
1
+ w
2
) =
T
1
(T(v
1
)+ T(v
2
)) = T
1
(T(v
1
+ v
2
)) = (T
1
T)(v
1
+ v
2
) = v
1
+ v
2
= T
1
(w
1
) +
T
1
(w
2
), deci T
1
(w
1
+w
2
) = T
1
(w
1
) +T
1
(w
2
).
Observat ia 4.2.3. Pentru orice T L(N, Y) are loc relat ia T(v) = T(v), v N.
Armat ia rezult a din condit ia (48) n care = 1.
4.3. Proprietat i ale transformarilor liniare
Teorema 4.3.1. Fie T L(N, Y).
a) Daca N
1
este un subspat iu vectorial al lui N, atunci T(N
1
) este un subspat iu vectorial al
lui Y.
b) Daca Y
1
este un subspat iu vectorial al lui Y, atunci T
1
(Y
1
) = v N : T(v) Y
1

este un subspat iu vectorial al lui N.

Demonstrat ie. a) Fie N, w
1
, w
2
T(N
1
) v
1
, v
2
N
1
: T(v
1
) = w
1
, T(v
2
) =
w
2
w
1
+ w
2
= T(v
1
) + T(v
2
) = T(v
1
+ v
2
) w
1
+ w
2
T(N
1
) T(N
1
) subspat iu
liniar.
b) Observam ca T
1
(Y
1
) deoarece T
1
(0
N
) = 0
Y
Y
1
. Fie N, v
1
, v
2

T
1
(Y
1
) T(v
1
) Y
1
, T(v
2
) Y
1
, Y
1
subspat iu vectorial al lui Y T(v
1
) + T(v
2
) =
T(v
1
+v
2
) Y
1
v
1
+v
2
T
1
(Y
1
), deci T
1
(Y
1
) subspat iu liniar.
Teorema 4.3.2. Fie T L(N, Y).
a) Daca mult imea ordonata de vectori v
i

i=1,n
este liniar dependenta n N, atunci si
mult imea ordonata de vectori T(v
i
)
i=1,n
este liniar dependenta n Y.
b) Daca T este injectiva si mult imea ordonata de vectori v
i

i=1,n
este liniar independenta
n N, atunci si mult imea ordonata de vectori T(v
i
)
i=1,n
este liniar independenta n Y.
c) Daca T este surjectiva si mult imea de vectori v
i

i=1,n
este sistem de generatori pentru
N, atunci si mult imea de vectori T(v
i
)
i=1,n
este sistem de generatori pentru Y.
d) Daca T este bijectiva atunci dim
N
N = dim
N
Y.
Demonstrat ie. a) Fie mult imea ordonat a de vectori v
i

i=1,n
liniar dependent a n N.
Rezult a ca (
1
, . . . ,
n
) N
n
0
N
n, astfel nc at
1
v
1
+
2
v
2
+. . . +
n
v
n
= 0
N
. Dar T(
1
v
1
+
84
4.3. PROPRIET

AT I ALE TRANSFORM

ARILOR LINIARE

2
v
2
+. . . +
n
v
n
) = T(0
N
)
1
T(v
1
) +
2
T(v
2
) +. . . +
n
T(v
n
) = 0
Y
cu (
1
, . . . ,
n
) 0
N
n,
deci mult imea ordonata de vectori T(v
i
)
i=1,n
este liniar dependenta n Y.
b) Fie mult imea ordonat a de vectori v
i

i=1,n
liniar independent a n Nsi (
1
, . . . ,
n
) N
n
,
astfel nc at
1
T(v
1
) +
2
T(v
2
) + . . . +
n
T(v
n
) = 0
Y
T(
1
v
1
+
2
v
2
+ . . . +
n
v
n
) = 0
Y
.
Deoarece T este transformare liniara injectiv a are loc egalitatea
1
v
1
+
2
v
2
+. . . +
n
v
n
= 0
N
.
Dar v
i

i=1,n
este liniar independent a n N, rezulta c a
1
= . . . =
n
= 0, deci mult imea
ordonat a de vectori T(v
i
)
i=1,n
este liniar independenta n Y.
c) Fie v
i

i=1,n
un sistem de generatori pentru N si T transformare liniara surjectiva. Fie
w Y arbitrar. Deoarece T este transformare liniara surjectiv a exista v N astfel nc at
T(v) = w. Dar v
i

i=1,n
este un sistem de generatori pentru N rezult a c a (
1
, . . . ,
n
) N
n
astfel nc at v =
1
v
1
+
2
v
2
+. . . +
n
v
n
. Rezult a c a w = T(v) = T(
1
v
1
+
2
v
2
+. . . +
n
v
n
) =

1
T(v
1
) +
2
T(v
2
) +. . . +
n
T(v
n
), deci T(v
i
)
i=1,n
este sistem de generatori pentru Y.
d) Fie v
i

i=1,n
o baza n N. Deoarece T este bijectiva, folosind rezultatele de la punctele b)
si c), rezult a ca T(v
i
)
i=1,n
este o mult ime ordonat a de vectori liniar independent i si sistem de
generatori, deci o baz a n Y. Rezult a c a dimensiunile celor doua spat ii vectoriale coincid.
Teorema 4.3.3. Daca B = v
i

i=1,n
este o baza n N si B
t
= w
i

i=1,n
sunt n vectori
oarecare n Y atunci exista si este unica o transformare liniara T L(N, Y) astfel ncat
T(v
i
) = w
i
, i = 1, n.
Demonstrat ie. Dac a v N si B = v
i

i=1,n
este o baz a n N atunci exista si sunt unici
(
1
,
2
, ...,
n
) N
n
astfel nc at v =
n

i=1

i
v
i
. Denim T(v) =
n

i=1

i
w
i
.
Unicitatea lui T rezult a din faptul ca B este baza.
Demonstr am c a T este o transformare liniar a. Fie u
1
, u
2
N, exista si sunt unici
(
1
,
2
, ...,
n
) N
n
, (
1
,
2
, ...,
n
) N
n
, astfel nc at u
1
=
n

i=1

i
v
i
, u
2
=
n

i=1

i
v
i
. Conform
Denit iei, T(u
1
) =
n

i=1

i
w
i
, T(u
2
) =
n

i=1

i
w
i
. Pentru orice N, u
1
+ u
2
=
n

i=1
(
i
+
i
)v
i
.
Dar T(u
1
+u
2
) =
n

i=1
(
i
+
i
)w
i
=
n

i=1

i
w
i
+
n

i=1

i
w
i
= T(u
1
) +T(u
2
).
Teorema 4.3.4. Spat iul dual N

al unui spat iu vectorial nit dimensional are aceeasi di-

mensiune cu N.
Demonstrat ie. Fie dim
N
N = n si B = v
i

i=1,n
o baz a n N. Pornind de la aceast a baza
a spat iului vectorial N, vom construi o baz a n spat iul dual, care se va numi duala bazei B.
Pentru v N avem v =
n

i=1

i
v
i
. Introducem n forme liniare (vezi Denit ia 4.1.6) care iau n v
valori egale cu coordonatele vectorului n baza B,
L
1
(v) =
1
, L
2
(v) =
2
, ..., L
n
(v) =
n
.
Formele liniare astfel denite sunt unice, conform Teoremei 4.3.3. Observ am c a
L
j
(v
i
) =
ji
=
_
1, j = i
0, j i
.
Demonstr am c a L
1
, L
2
, ..., L
n
formeaz a o baz a n N

.
Justic am c a vectorii L
1
, L
2
, ..., L
n
sunt liniar independent i. Fie
1
,
2
, ...,
n
N astfel
ncat
1
L
1
+
2
L
2
+... +
n
L
n
= 0
N
. Rezult a c a v N avem (
1
L
1
+
2
L
2
+... +
n
L
n
) (v) =
85
4. TRANSFORM

ARI LINIARE
0
N
.

In particular daca v = v
i
, i = 1, n (
1
L
1
+
2
L
2
+... +
n
L
n
) (v
i
) =
i
= 0
N
. Deci
L
1
, L
2
, ..., L
n
sunt liniar independent i.
Demonstr am c a L
1
, L
2
, ..., L
n
este sistem de generatori pentru N

. Fie L N

si v =
n

i=1

i
v
i
. Atunci
L(v) = L(
n

i=1

i
v
i
) =
n

i=1

i
L(v
i
) =
n

i=1
L
i
(v)L(v
i
).
Rezult a c a B

= L
1
, L
2
, ..., L
n
este o baz a n N

, duala bazei B.
Observat ia 4.3.5. Din Teorema 4.3.4 rezult a ca dim
N
N = dim
N
N

=n, deci N N

adic a spat iile sunt izomorfe.

4.4. Rangul si defectul unei transformari liniare
Denit ia 4.4.1. Mult imea Ker(T) = v [ v N : T(v) = 0
Y
se numeste nucleul trans-
formarii liniare T.
Mult imea Im(T) = w [ w Y: v N, T(v) = w se numeste imaginea transformarii
liniare T.
Teorema 4.4.2. Fie T L(N, Y). Nucleul lui T este un subspat iu vectorial al lui N;
imaginea lui T este un subspat iu vectorial al lui Y.
Demonstrat ie. Observ am c a Ker(T) deoarece 0
N
Ker(T), conform relat iei (49).
Fie N, u, v Ker(T) T(u) = 0
Y
, T(v) = 0
Y
; T(u + v) = T(u) + T(v) =
0
Y
+ 0
Y
= 0
Y
u +v Ker(T).
Observ am c a Im(T) deoarece 0
Y
Im(T), conform relat iei (49).
Fie K, u, v Im(T) w
1
, w
2
Y : T(u) = w
1
, T(v) = w
2
; w
1
+ w
2
= T(u) +
T(v) = T(u +v) w
1
+w
2
Im(T).
D am o caracterizare a injectivitat ii unei transformari liniare cu ajutorul nucleului ei.
Teorema 4.4.3. O transformare liniara T L(N, Y) este injectiva daca si numai daca
Ker(T) = 0
N
.
Demonstrat ie. Necesitatea. Presupunem c a T este injectiv a si e v Ker(T) T(v) =
0
Y
. Dar T(0
N
) = 0
Y
v = 0
N
, adica Ker(T) = 0
N
.
Sucient a. Presupunem c a Ker(T) = 0
N
si e T(u) = T(v). Rezulta T(u v) = 0
Y
u v Ker(T) u = v, adic a T injectiv a.
D am o caracterizare a surjectivitat ii unei transformari liniare cu ajutorul imaginii ei.
Teorema 4.4.4. O transformare liniara T L(N, Y) este surjectiva daca si numai daca
Im(T) = Y.
Demonstrat ie. Rezult a din denit ia surjectivit at ii.
Observat ia 4.4.5. Dac a N si Y spat ii vectoriale nit dimensionale peste acelasi corp
comutativ N, rezulta c a nucleul si imaginea unei transformari liniare, care sunt subspat ii liniare
(Teorema 4.2.2), sunt nit dimensionale si dim
N
(Ker(T)) dim
N
N, dim
N
(Im(T)) dim
N
Y.
86
4.4. RANGUL S I DEFECTUL UNEI TRANSFORM

ARI LINIARE
Denit ia 4.4.6. Fie T L(N, Y). Se numeste rangul lui T si se noteaza rang(T),
dimensiunea subspat iului Im(T), rang(T) = dim
N
(Im(T)). Se numeste defectul lui T si se
noteaza def(T), dimensiunea subspat iului Ker(T), def(T) = dim
N
(Ker(T)).
Teorema 4.4.7. (Teorema rang-defect) Fie N si Y spat ii vectoriale peste acelasi corp
comutativ N, dim
N
N = n si T L(N, Y). Atunci
rang(T) + def(T) = n.
Demonstrat ie. Presupunem c a n 1, cazul n = 0 ind banal. Fie def(T) = r n si
e B
t
= v
1
, . . . , v
r
o baz a n Ker(T), dac a Ker(T) 0
N
. Completam mult imea de vectori
liniar independent a B
t
p ana la o baza B = v
1
, . . . , v
r
, v
r+1
, . . . , v
n
n N. Demonstr am c a
B
tt
= T(v
r+1
), . . . , T(v
n
) este o baz a n Im(T). Pentru aceasta ar atam ca vectorii mult imii
B
tt
sunt liniar independent i si formeaz a un sistem de generatori pentru Im(T).
Fie w Im(T) v N : T(v) = w. Dar v =
n

i=1

i
v
i
w = T(v) = T(
n

i=1

i
v
i
)
w =
n

i=r+1

i
T(v
i
), deoarece v
i
Ker(T), i = 1, r. Rezult a c a w Span (B
tt
), adic a orice vector
din Im(T) se poate scrie ca o combinat ie liniar a de vectori din B
tt
.
Fie
n

i=r+1

i
T(v
i
) = 0
Y
T(
n

i=r+1

i
v
i
) = 0
Y

n

i=r+1

i
v
i
Ker(T)
n

i=r+1

i
v
i
=
r

i=1

i
v
i

n

i=r+1

i
v
i

i=1

i
v
i
= 0
N
.
Deoarece B este o mult ime de vectori liniar independent a, rezult a
r+1
= . . . =
n
=
1
=
. . . =
r
= 0, deci mult imea de vectori B
tt
este liniar independent a.
Rezult a c a B
tt
este o baz a n Im(T), deci rang(T) = n r rang(T) + def(T) = n.
Exemplul 4.4.8. Consider am transformarea liniar a din Exemplul 4.1.5,
T : R[x]
2
R[x]
2
, denit a prin [Tp] (x) = xp
t
(x), p R[x]
2
. Determin am nucleul si
imaginea lui T si vericam teorema rangului. Conform denit iei,
Ker(T) =
_
p R[x]
2
: xp
t
(x) = 0, x R
_
=
=
_
p R[x]
2
: p
t
(x) = 0, x R
_
= c : c R, deci def(T) = 1.
Im(T) =
_
q R[x]
2
: p R[x]
2
, Tp = q
_
. Fie p R[x]
2
, p(x) = a+bx+cx
2
, xp
t
(x) =
bx+2cx
2
, deci Im(T) =
_
q R[x]
2
, q(x) = dx +fx
2
_
. Evident rang(T) = 2, o baza n Im(T)
este, de exemplu, x, x
2
. De aici rezult a ca rang(T) + def(T) = 2 + 1 = 3.
Teorema 4.4.9. Fie Nsi Ydoua spat ii vectoriale peste acelasi corp comutativ N, dim
N
N =
n, dim
N
Y= m si T L(N, Y). Atunci au loc armat iile:
a) T este transformare liniara injectiva daca si numai daca rang(T) = n, n m.
b) T este transformare liniara surjectiva daca si numai daca rang(T) = m, m n.
c) T este transformare liniara bijectiva daca si numai daca rang(T) = n, n = m.
Demonstrat ie. Justic am armat ia a): T injectiv a Ker(T) = 0
N
def(T) = 0
rang(T) = n (Teorema 4.4.7) si, deoarece Im(T) este subspat iu vectorial al lui Y (Teorema
4.4.2), rezulta c a n = rang(T) dim
N
Y= m.
87
4. TRANSFORM

ARI LINIARE
Demonstr am armat ia b): T surjectiv a Im(T) = Y dim
N
(Im(T)) = dim
N
Y
rang(T) = m si deoarece rang(T) + def(T) = n, def(T) 0 rang(T) = m n.
Armat ia c) este o consecint a imediata a armat iilor a) si b).
Teorema 4.4.10. Fie N si Y doua spat ii vectoriale peste acelasi corp comutativ N,
dim
N
N =dim
N
Y= n si T L(N, Y).
Atunci armat iile urmatoare sunt echivalente:
a) T este o transformare liniara injectiva.
b) T este o transformare liniara surjectiva.
c) T este o transformare liniara bijectiva.
Demonstrat ie. Demonstrat iile rezult a utiliz and Teorema 4.4.9.
Teorema 4.4.11. Fie 1, N si Y trei spat ii vectoriale peste acelasi corp comutativ N si
T L(1, N), S L(N, Y). Atunci
a) rang(S T) min rang(S), rang(T)
b) daca S este izomorsm atunci rang(S T) =rang(T),
c) daca T este izomorsm atunci rang(S T) =rang(S).
Demonstrat ie. a) Dac a demonstr am c a Im(S T) Im(S) rezult a c a dim
N
Im(S T)
dim
N
Im(S) adica rang(S T) rang(S).
Dar T(1) N conform Teoremei 4.3.1, S(T(1)) S(N) Im(S T) Im(S).
Dac a demonstr am ca ker(T) ker(S T) rezulta c a def(T) def(S T). Dar def(T) +
rang(T) = dim
N
1, def(S T) + rang(S T) = dim
N
1, deci rang(S T) rang(T).
Fie u Ker(T) T(u) = 0
N
, S(T(u)) = S(0
N
) = 0
Y
, deci u Ker(S T).
b) S L(N, Y), S izomorsm, rezult a c a S
1
L(Y, N) si este izomorsm. Scriem
T = S
1
(S T) si conform punctului a) si b), rang(T) min rang(S T), rang(S
1
)
rang(S T) min rang(S), rang(T) rang(T).
c) Scriem S = (S T) T
1
si facem un rat ionament analog cu cel de la punctul b).
4.5. Spat ii vectoriale izomorfe
Denit ia 4.5.1. Doua spat ii vectoriale N si Y, peste acelasi corp comutativ N, se numesc
spat ii vectoriale izomorfe daca exista un izomorsm T L(N, Y). Vom nota N Y.

In cele ce urmeaz a vom utiliza notat ia

u =
n

i=1

i
u
i
= (
1
, . . . ,
n
)
_
_
_
_
v
1
.
.
.
v
n
_
_
_
_
.
Teorema 4.5.2. Fie N un N-spat iu vectorial, dim
N
N = n. Atunci au loc armat iile:
a) N N
n
.
b) Daca Ysi Z sunt doua N-spat ii vectoriale, atunci Y Z daca si numai daca dim
N
Y=
dim
N
Z.
88
4.6. MATRICEA UNEI TRANSFORM

ARI LINIARE
Demonstrat ie. a) Fie B = v
1
, . . . , v
n
o baza n N. Denim aplicat ia
T : N N
n
,u N, (
1
, . . . ,
n
) N
n
unici asfel nc at u = (
1
, . . . ,
n
)
_
_
_
_
v
1
.
.
.
v
n
_
_
_
_
:
T(v) = (
1
, . . . ,
n
) .
Demonstr am c a T astfel denita este o transformare liniar a bijectiv a. Liniaritatea:
N, u, v N, (
1
, . . . ,
n
) N
n
unici astfel nc at u = (
1
, . . . ,
n
)
_
_
_
_
v
1
.
.
.
v
n
_
_
_
_
,
(
1
, . . . ,
n
) N
n
:v = (
1
, . . . ,
n
)
_
_
_
_
v
1
.
.
.
v
n
_
_
_
_
, u +v = (
1
+
1
, . . . ,
n
+
n
)
_
_
_
_
v
1
.
.
.
v
n
_
_
_
_

T(u +v) = (
1
+
1
, . . . ,
n
+
n
) = (
1
, . . . ,
n
) + (
1
, . . . ,
n
) = T(u) +T(v).
Pentru bijectivitate este sucient s a demonstr am c a T este injectiv a (Teorema 4.4.10).
Fie u, v N , (
1
, . . . ,
n
) N
n
, (
1
, . . . ,
n
) N
n
: u = (
1
, . . . ,
n
)
_
_
_
_
v
1
.
.
.
v
n
_
_
_
_
, v =
(
1
, . . . ,
n
)
_
_
_
_
v
1
.
.
.
v
n
_
_
_
_
. Din T(u) = T(v) (
1
, . . . ,
n
) = (
1
, . . . ,
n
)
i
=
i
, i = 1, n
u = v, rezulta c a T este injectiva.
b) Necesitatea. Presupunem Y Z T L(Y, Z) T bijectiv a. Conform Teoremei 4.3.2,
punctul d), rezult a ca dim
N
Y= dim
N
Z.
Sucient a. Presupunem c a dim
N
Y= dim
N
Z = m. Conform armat iei a) din Y N
m

T L(Y, N
m
) : T bijectiv a; analog Z N
m
S L(Z, N
m
) : S bijectiv a. Din S
L(Z, N
m
) si S bijectiv a S
1
L(N
m
, Z) si S
1
bijectiv a (Teorema 4.2.2). Conform
Teoremei 4.2.2, S
1
T L(Y, Z), S
1
T bijectiv aY Z.
Teorema 4.5.3. Relat ia de izomorsm a spat iilor vectoriale denite peste acelasi corp
comutativ este o relat ie de echivalent a.
Demonstrat ie. Vericam propriet at ile de reexivitate, simetrie si tranzitivitate.
Fie N un spat iu vectorial peste corpul comutativ N. Are loc N N deoarece putem deni
T L(N), T(v) = v, v N, T bijectiv a.
Fie N si Y dou a N-spat ii vectoriale. N Y T L(N,Y), T bijectiv a. Dar T
1
L(Y, N), T
1
bijectiv a conform Teoremei 4.2.2, rezult a Y N.
Fie N, Ysi Z trei N-spat ii vectoriale, N Y, Y Z T L(N, Y), T bijectiv a si S
L(Y, Z), S bijectiv a, atunci, conform Teoremei 4.2.2, S T L(N, Z) si S T este bijectiv a,
deci N Z.
4.6. Matricea unei transformari liniare
Teorema 4.6.1. Fie N si Y doua N-spat ii vectoriale, dim
N
N = n, dim
N
Y = m si T
L(N, Y). Daca B
1
= v
1
, . . . , v
n
este o baza n N si B
2
= w
1
, . . . , w
m
o baza n Y, atunci
89
4. TRANSFORM

ARI LINIARE
exista o matrice unica P /
mn
(N), P = (p
ij
)
i=1,m,j=1,n
astfel ncat
(51)
_
_
_
_
T(v
1
)
.
.
.
T(v
n
)
_
_
_
_
= P
T
_
_
_
_
w
1
.
.
.
w
m
_
_
_
_
.
Daca v N, v = (
1
, . . . ,
n
)
_
_
_
_
v
1
.
.
.
v
n
_
_
_
_
are imaginea T(v) = (
1
, . . . ,
m
)
_
_
_
_
w
1
.
.
.
w
m
_
_
_
_
, atunci
(52)
_
_
_
_

1
.
.
.

m
_
_
_
_
= P
_
_
_
_

1
.
.
.

n
_
_
_
_
.
Demonstrat ie. Demonstr am existent a si unicitatea matricei P.
Existent a: daca B
1
= v
1
, . . . , v
n
este o baz a n N, vectorii T(v
i
) Y, i = 1, n au descom-
punerile n raport cu baza B
2
de forma:
T(v
i
) = (p
1i
, . . . , p
mi
)
_
_
_
_
w
1
.
.
.
w
m
_
_
_
_
, i = 1, n, p
ji
N, i = 1, n, j = 1, m,
echivalent a cu scrierea matriceala
(53)
_
_
_
_
T(v
1
)
.
.
.
T(v
n
)
_
_
_
_
= P
T
_
_
_
_
w
1
.
.
.
w
m
_
_
_
_
,
ceea ce reprezinta relat ia (51).
Unicitatea: matricea P este unic a datorita unicit at ii descompunerii unui vector dupa vectorii
bazei (Teorema de caracterizare a bazelor).
Demonstr am relat ia (52). Fie T L(N, Y) si v N, v = (
1
. . .
n
)
_
_
_
_
v
1
.
.
.
v
n
_
_
_
_
. Atunci
T(v) = (
1
, . . . ,
n
)
_
_
_
_
T(v
1
)
.
.
.
T(v
n
)
_
_
_
_
= (
1
, . . . ,
m
)
_
_
_
_
w
1
.
.
.
w
m
_
_
_
_
. Utiliz and relat ia (53) rezult a:
(
1
, . . . ,
n
) P
T
_
_
_
_
w
1
.
.
.
w
m
_
_
_
_
= (
1
, . . . ,
m
)
_
_
_
_
w
1
.
.
.
w
m
_
_
_
_
(
1
, . . . ,
n
) P
T
= (
1
, . . . ,
m
).
Prin transpunere rezulta relat ia (52).
Exemplul 4.6.2. Consider am transformarea liniar a din Exemplul 4.1.5,
T : R[x]
2
R[x]
2
, denita prin [Tp] (x) = xp
t
(x), p R[x]
2
. Determinat i ma-
tricea transform arii liniare T n raport cu baza canonic a din R[x]
2
, B
1
= 1, x, x
2
, matricea
transform arii liniare T n raport cu baza B
2
= 1, 1 +x, (1 +x)
2
din R[x]
2
si matricea trans-
form arii liniare T n raport cu bazele (B
1
, B
2
) .
90
4.6. MATRICEA UNEI TRANSFORM

ARI LINIARE
Consider am baza canonica p
1
(x) = 1, p
2
(x) = x, p
3
(x) = x
2
si determin am [Tp
1
] (x) =
0 p
1
(x) + 0 p
2
(x) + 0 p
3
(x), [Tp
2
] (x) = x = 0 p
1
(x) + 1 p
2
(x) + 0 p
3
(x), [Tp
2
] (x) = 2x
2
=
0 p
1
(x) + 1 p
2
(x) + 2 p
3
(x).
B
1
(T)
B
1
=
_
_
_
0 0 0
0 1 0
0 0 2
_
_
_
Not am q
1
(x) = 1, q
2
(x) = 1 +x, q
3
(x) = (1 +x)
2
si determin am
[Tq
1
] (x) = 0 = 0 q
1
(x) + 0 q
2
(x) + 0 q
3
(x),
[Tq
2
] (x) = x = 1 q
1
(x) + 1 q
2
(x) + 0 q
3
(x),
[Tp
2
] (x) = 2x + 2x
2
= 0 q
1
(x) + (2) q
3
(x) + 2 q
3
(x).
B
2
(T)
B
2
=
_
_
_
0 1 0
0 1 2
0 0 2
_
_
_.
[Tp
1
] (x) = 0 q
1
(x) + 0 q
2
(x) + 0 q
3
(x),
[Tp
2
] (x) = x = 1 q
1
(x) + 1 q
2
(x) + 0 q
3
(x)
2
,
[Tp
2
] (x) = 2x
2
= 2 q
1
(x) 4 q
2
(x) + 2 q
3
(x)
B
1
(T)
B
2
=
_
_
_
0 1 2
0 1 4
0 0 2
_
_
_.
Denit ia 4.6.3. Fie N si Y doua N-spat ii vectoriale, dim
N
N = n, dim
N
Y = m, B
1
=
v
j

j=1,n
, B
2
= w
j

j=1,m
doua baze n N si respectiv Y iar T L(N, Y). Matricea P
/
mn
(N), ale carei coloane sunt coordonatele vectorilor T(v
j
), j = 1, n n baza B
2
, se numeste
matricea asociata transformarii liniare T n raport cu perechea de baze (B
1
, B
2
) .
Folosim notat ia P =
B
1
(T)
B
2
.
Observat ia 4.6.4. Relat ia (52) scrisa sub forma
(54)
_
_
_
_

1
.
.
.

n
_
_
_
_
=
B
1
(T)
B
2
_
_
_
_

1
.
.
.

n
_
_
_
_
se numeste ecuat ia matriceala a transformarii liniare T.
Teorema 4.6.5. Fie N si Y doua Nspat ii vectoriale, dim
N
N = n, dim
N
Y = m, B
1
=
v
j

j=1,n
, B
2
= w
j

j=1,m
doua baze n N si respectiv Y, T L(N, Y) si P /
mn
(N) ma-
tricea asociata transformarii liniare T n raport cu perechea de baze (B
1
, B
2
). Atunci rang(T) =
rang(P) oricare ar perechea de baze (B
1
, B
2
) .
Demonstrat ie. Un vector v N, v = (
1
, . . . ,
n
)
_
_
_
_
v
1
.
.
.
v
n
_
_
_
_
apart ine lui Ker(T) daca
T(v) = 0
Y
. Dar
T(v) = (
1
, . . . ,
n
)
_
_
_
_
T(v
1
)
.
.
.
T(v
n
)
_
_
_
_
= (
1
, . . . ,
n
) P
T
_
_
_
_
w
1
.
.
.
w
m
_
_
_
_
= 0
Y
.
91
4. TRANSFORM

ARI LINIARE
Rezult a
(55) P
_
_
_
_

1
.
.
.

n
_
_
_
_
= 0
n1
.
Relat ia (55) reprezint a un sistem liniar omogen de m ecuat ii cu n necunoscute. Matricea
sistemului este P. Dac a rang(P) = r, mult imea solut iilor sistemului este un subspat iu vectorial
al lui N
n
de dimensiune n r. Deci dim
N
(Ker(T)) = n r. Rezult a c a rangul transform arii
liniare T este r, rang(T) = n dim
N
(Ker(T)) = n (n r) = r.
Teorema 4.6.6. L(N, Y)M
mn
(N).
Demonstrat ie. Fie B
1
= v
j

j=1,n
o baza n N si B
2
= w
j

j=1,m
o baza n Y. Denim
funct ia H : L(N, Y) /
mn
(N), T L(N, Y) : H(T) =
B
1
(T)
B
2
.
Demonstr am c a H este o transformare liniar a bijectiva.
Demonstr am liniaritatea. Fie N, T, S L(N, Y), H(T) =
B
1
(T)
B
2
= P, H(S) =
B
1
(S)
B
2
= Q,
_
_
_
_
(T +S)(v
1
)
.
.
.
(T +S)(v
n
)
_
_
_
_
=
B
1
(T +S)
B
2
_
_
_
_
w
1
.
.
.
w
m
_
_
_
_
_
_
_
_
(T +S)(v
1
)
.
.
.
(T +S)(v
n
)
_
_
_
_
=
_
_
_
_
T(v
1
)
.
.
.
T(v
1
)
_
_
_
_
+
_
_
_
_
S(v
1
)
.
.
.
S(v
n
)
_
_
_
_
= (P +Q)
T
_
_
_
_
w
1
.
.
.
w
m
_
_
_
_

B
1
(T +S)
B
2
= P +Q.
H(T +S) =
B
1
(T +S)
B
2
= P +Q =
B
1
(T)
B
2
+
B
1
(S)
B
2
= H(T) +H(S).
Demonstr am injectivitatea lui H. Fie T, S L(N, Y), H(T) = H(S) (T, S au aceeasi
matrice n raport cu perechea de baze (B
1
, B
2
))T = S.
H(T) =
B
1
(T)
B
2
= P, H(S) =
B
1
(S)
B
2
= Q, P = Q
_
_
_
_
T(v
1
)
.
.
.
T(v
1
)
_
_
_
_
= P
T
_
_
_
_
w
1
.
.
.
w
m
_
_
_
_
,
_
_
_
_
S(v
1
)
.
.
.
S(v
n
)
_
_
_
_
= Q
T
_
_
_
_
w
1
.
.
.
w
m
_
_
_
_
T(v
j
) = S(v
j
), j = 1, n. Rezult a
v N : T(v) = (
1
, . . . ,
n
)
_
_
_
_
T(v
1
)
.
.
.
T(v
n
)
_
_
_
_
= (
1
, . . . ,
n
)
_
_
_
_
S(v
1
)
.
.
.
S(v
n
)
_
_
_
_
= S(v) T = S.
Demonstr am surjectivitatea. Fie P /
mn
(N) si denim funct ia T : N Y,
v N, v = (
1
, . . . ,
n
)
_
_
_
_
v
1
.
.
.
v
n
_
_
_
_
, T(v) = (
1
, . . . ,
n
)
_
_
_
_
T(v
1
)
.
.
.
T(v
n
)
_
_
_
_
= (
1
, . . . ,
n
) P
T
_
_
_
_
w
1
.
.
.
w
m
_
_
_
_
.
Se demonstreaza imediat ca T astfel denita este o transformare liniar a.
Rezult a c a T este bijectiva, deci exista un izomorsm ntre L(N, Y) si /
mn
(N).
92
4.6. MATRICEA UNEI TRANSFORM

ARI LINIARE
Observat iile 4.6.7. 1. Izomorsmul H depinde de bazele considerate n cele dou a spat ii
vectoriale.
2. dim
N
L(N, Y) = dim
N
/
mn
(N) = m n.
Propriet at ile transform arii liniare sunt reectate n proprietat ile matricelor asociate n
diferite baze.
Teorema 4.6.8. Fie N,Y si Z trei Nspat ii vectoriale, dim
N
N = n, dim
N
Y = m,
dim
N
Z = p si T L(N, Y), S L(Y, Z). Fie B
1
= v
i

i=1,n
, B
2
= w
i

i=1,m
, B
3
= z
i

i=1,p
baze n N, Y si respectiv n Z. Atunci are loc relat ia:
(56)
B
1
(S T)
B
3
=
B
2
(S)
B
3
B
1
(T)
B
2
.
Demonstrat ie. Fie v N, v = (
1
, . . . ,
n
)
_
_
_
_
v
1
.
.
.
v
n
_
_
_
_
, T(v) = w Y,
w = (
1
, . . . ,
m
)
_
_
_
_
w
1
.
.
.
w
m
_
_
_
_
, S(w) = z Z, z = (
1
, . . . ,
p
)
_
_
_
_
z
1
.
.
.
z
p
_
_
_
_
.
Fie
B
1
(T)
B
2
= P /
mn
(N). Are loc relat ia:
_
_
_
_

1
.
.
.

m
_
_
_
_
= P
_
_
_
_

1
.
.
.

n
_
_
_
_
.
Fie
B
2
(S)
B
3
= Q /
pm
(N). Are loc relat ia:
_
_
_
_

1
.
.
.

p
_
_
_
_
= Q
_
_
_
_

1
.
.
.

m
_
_
_
_
.
Atunci
_
_
_
_

1
.
.
.

p
_
_
_
_
= QP
_
_
_
_

1
.
.
.

n
_
_
_
_
, adic a
B
1
(S T)
B
3
= QP care reprezint a relat ia (56).
Teorema 4.6.9. Fie N si Y doua Nspat ii vectoriale, dim
N
N = dim
N
Y = n si e
T L(N, Y), T izomorsm. Fie B
1
si B
2
doua baze n N si respectiv Y. Atunci are loc
relat ia:
(57)
B
2
(T
1
)
B
1
= (
B
1
(T)
B
2
)
1
.
Demonstrat ie. Deoarece T T
1
= id
Y
si T
1
T = id
N
, t in and seama de Teorema 4.6.8
si de faptul ca matricea aplicat iei identitate este matricea unitate, rezult a:
B
1
(T)
B
2

B
2
(T
1
)
B
1
=
B
2
(T
1
)
B
1

B
1
(T)
B
2
= I
n
(
B
1
(T)
B
2
)
1
=
B
2
(T
1
)
B
1
.
Propozit ia 4.6.10. Fie matricele A /
pm
(N) si B /
mn
(N). Atunci:
rang(AB) min rang(A), rang(B) .
Demonstrat ie. Fie T : N
n
N
m
, si B
1
, B
2
, B
3
bazele canonice din N
n
, N
m
si respectiv
N
p
,
B
1
(T)
B
2
= B si e S : N
m
N
p
,
B
2
(S)
B
3
= A. Consider am compunerea S T : N
n
N
p
.
Dar
B
1
(S T)
B
3
=
B
2
(S)
B
3

B
1
(T)
B
2
= AB.
93
4. TRANSFORM

ARI LINIARE
Avem rang(AB) = rang(S T) min rang(S), rang(T) min rang(A), rang(B) ,
folosind Teoremele 4.4.11 si 4.6.5.
Propozit ia 4.6.11. Daca A /
mn
(N) si B GL
m
(N), C GL
n
(N), atunci
rang(BA) = rang(A) = rang(AC).
Demonstrat ie. Avem rang(BA) min rang(B), rang(A) rang(A). Putem scrie A =
B
1
(BA) de unde rezult a ca rang(A) min rang(B
1
), rang(BA) rang(BA), folosind
Teorema 4.6.10. Deducem c a rang(BA) = rang(A). Analog se demonstreaza cea de a doua
relat ie.
4.6.1. Schimbarea matricei unei transformari liniare la schimbarea bazelor.
Teorema 4.6.12. Fie N si Y doua Nspat ii vectoriale, dim
N
N = n, dim
N
Y = m si
T L(N, Y). Fie B
1
= v
i

i=1,n
, B
1
= v
i

i=1,n
doua baze n N si B
2
= w
i

i=1,m
, B
2
= w
i

i=1,m
doua baze n Y, B
1
A
B
1
, B
2
B
B
2
. Atunci are loc relat ia:
(58)
B
1
(T)
B
2
= B
1

B
1
(T)
B
2
A.
Demonstrat ie. Fie T L(N, Y) si v N, v = (
1
, . . . ,
n
)
_
_
_
_
v
1
.
.
.
v
n
_
_
_
_
.
Atunci T(v) = (
1
, . . . ,
m
)
_
_
_
_
w
1
.
.
.
w
m
_
_
_
_
. Folosim ecuat ia matriceal a a transform arii liniare T
n perechea de baze (B
1
, B
2
) , (54):
(59)
_
_
_
_

1
.
.
.

m
_
_
_
_
= P
_
_
_
_

1
.
.
.

n
_
_
_
_
, P =
B
1
(T)
B
2
.
Descompunem v si T(v) dupa bazele B
1
si respectiv B
2
:
v = (
1
, . . . ,
n
)
_
_
_
_
v
1
.
.
.
v
n
_
_
_
_
, T(u) = (
1
, . . . ,
m
)
_
_
_
_
w
1
.
.
.
w
m
_
_
_
_
.
Folosim ecuat ia matriceal a a transform arii liniare T n perechea de baze
_
B
1
, B
2
_
(60)
_
_
_
_

1
.
.
.

m
_
_
_
_
= Q
_
_
_
_

1
.
.
.

n
_
_
_
_
, Q =
B
1
(T)
B
2
.
Folosind formula de schimbare a coordonatelor unui vector la o schimbare de baze, rezulta
_
_
_
_

1
.
.
.

n
_
_
_
_
= A
_
_
_
_

1
.
.
.

n
_
_
_
_
,
_
_
_
_

1
.
.
.

n
_
_
_
_
= B
_
_
_
_

1
.
.
.

n
_
_
_
_
.

Inlocuind n (59), rezulta:

94
4.6. MATRICEA UNEI TRANSFORM

ARI LINIARE
B
_
_
_
_

1
.
.
.

n
_
_
_
_
=
_
_
_
_

1
.
.
.

m
_
_
_
_
= P
_
_
_
_

1
.
.
.

n
_
_
_
_
= PA
_
_
_
_

1
.
.
.

n
_
_
_
_

_
_
_
_

1
.
.
.

n
_
_
_
_
= B
1
PA
_
_
_
_

1
.
.
.

n
_
_
_
_
Din aceasta relat ie si din (60) rezult a relat ia (58).
Exemplic am cont inutul teoremei prin urm atoarea schema:
N
B
1
B
1
T
B
2
Y
B
2
A B
N
B
1
B
1
T
B
2
Y
B
2

Teorema 4.6.13. Fie N un Nspat iu vectorial, dim
N
N = n si T L(N). Daca B, B
sunt doua baze n N, B
A
B, atunci are loc relat ia
(61)
B
(T)
B
= A
1

B
(T)
B
A.
Observat ia 4.6.14. Formula (58) se numeste formula de schimbare a matricei unei
transformari liniare T L(N, Y) la schimbarea bazelor n cele dou a Nspat ii vectoriale N
si Y.
Reamintim ca am notat, n Capitolul 2, cu GL
n
(N) n-grupul liniar general real, adic a
mult imea matricelor p atratice, cu elemente reale, de ordin n, inversabile.
Denit ia 4.6.15. Doua matrice P, P /
n
(N) se numesc matrice asemenea daca exista
o matrice A GL
n
(N) astfel ncat:
(62) P = A
1
P A.
Not am relat ia de asem anare prin , P P.
Teorema 4.6.16. Relat ia de asemanare a matricelor patratice de un ordin dat este o relat ie
de echivalent a.
Demonstrat ie. a) P M
n
(N), P P, deoarece P = I
1
n
P I
n
(relat ia de asemanare
este reexiva)
b)P, P M
n
(N), P P P P (relat ia de asemanare este simetrica).

Intr-adev ar, P P A GL
n
(N) : P = A
1
PA P =APA
1
= (A
1
)
1
PA
1

P P .
c)P, P, P /
n
(N) P P, P P P P (relat ia de asemanare este tranzitiva).

Intr-adev ar, P P A GL
n
(N) : P = A
1
P A; P P B GL
n
(N) :
P = B
1
P B P = B
1
A
1
P A B = (A B)
1
P (A B) P P.
Observat iile 4.6.17. 1. Folosind Teorema 4.6.11 rezulta c a doua matrice asemenea au
acelasi rang.
95
4. TRANSFORM

ARI LINIARE
2. Din relat ia (62) rezult a c a matricele asociate unui endomorsm T L(N) n dou a baze
diferite ale lui N sunt matrice asemenea. Are loc si armat ia reciproc a, care reprezinta teorema
urm atoare:
Teorema 4.6.18. Fie N un Nspat iu vectorial, dim
N
N = n, P, Q /
n
(N) doua ma-
trice asemenea. Atunci ele reprezina matricele aceluiasi endomorsm T L(N) n doua baze
convenabil alese.
Demonstrat ie. Fie P Q A GL
n
(N) astfel nc at Q = A
1
P A. Fie B = v
i

i=1,n
o baza n N. Consider am baza B astfel ncat B
A
B. Atunci, conform Teoremei 4.6.13, rezult a
c a
B
(T)
B
= A
1

B
(T)
B
A.
Observat ia 4.6.19. Din Teoremele 4.6.13, 4.6.16 si 4.6.18 rezulta ca relat ia de asem anare
mparte mult imea matricelor p atratice de ordin n n clase de echivalent a, ecare clas a de
echivalent a corespunz and unui endomorsm T L(N), dim
N
N = n.
4.7. Endomorsme speciale pe spat ii euclidiene
4.7.1. Endomorsm adjunct.
Denit ia 4.7.1. Fie (N, , )) un spat iu euclidian si T L(N). Endomorsmul T

,
T

: N N se numeste endomorsm adjunct al endomorsmului T daca

(63) u, v N : T(u), v) = u, T

(v)).
Teorema 4.7.2. Fie (N, , )) un spat iu euclidian si T L(N). Daca exista endomorsmul
T

cu proprietatea (63) atunci el este unic.

Demonstrat ie. Presupunem ca exist a si T
0
cu proprietatea (63). Atunci
T(u), v) = u, T
0
(v)) = u, T

(v)), u, v N
u, T
0
(v) T

(v)) = 0, u, v N.
Fie u = T
0
(v) T

(v) | T
0
(v) T

(v) |= 0 T
0
(v) = T

(v), v N T
0
= T

.
Teorema 4.7.3. Proprietat i ale endomorsmelor adjuncte
i) T, S L(N) : (T +S)

= T

+S

,
ii) N, S L(N) : (T)

= T

,
iii) T, S L(N) : (T S)

= S

,
iv) T L(N) : (T

= T,
v) (id
N
)

= id
N
, 0

/(N)
= 0
/(N)
.(0
/(N)
: N N, v N : 0
/(N)
(v) = 0
N
).
Demonstrat ie. Demonstr am relat ia iii), pentru celelalte se procedeaza analog. Fie
u, v N, (T S)(u), v) = T(S(u)), v) = S(u), T

(v)) = u, S

(T

(u))).
Dar (T S)(u), v) = u, (T S)

(v)). Din aceste dou a relat ii si din unicitatea endomors-

mului adjunct rezulta relat ia iii).
Analog se demonstreaza celelalte relat ii.
96
4.7. ENDOMORFISME SPECIALE PE SPAT II EUCLIDIENE
Teorema 4.7.4. Fie (N, , )) un spat iu liniar euclidian nit dimensional, dim
R
N = n.
Fie T L(N) si B = e
i

i=1,n
o baza ortonormata n N, P =
B
(T)
B
. Matricea atasata lui T

n raport cu aceeasi baza ortonormata n N este P

T
.
Demonstrat ie. Fie B = e
i

i=1,n
o baza ortonormat a n N si e T L(N).
Fie u, v N, u = (
1
, . . . ,
n
)
_
_
_
_
e
1
.
.
.
e
n
_
_
_
_
, T(u) = (
1
, . . . ,
n
)
_
_
_
_
e
1
.
.
.
e
n
_
_
_
_
,
v = (
1
, . . . ,
n
)
_
_
_
_
e
1
.
.
.
e
n
_
_
_
_
, T(v) = (
1
, . . . ,
n
)
_
_
_
_
e
1
.
.
.
e
n
_
_
_
_
.
Fie
_
_
_
_

1
.
.
.

n
_
_
_
_
= P
_
_
_
_

1
.
.
.

n
_
_
_
_
si
_
_
_
_

1
.
.
.

n
_
_
_
_
= P
_
_
_
_

1
.
.
.

n
_
_
_
_
,
relat ii date de ecuat ia matriceal a a aplicat iei liniare T.
Atunci
T(u), v) = (
1
, . . . ,
n
)
_
_
_
_

1
.
.
.

n
_
_
_
_
= (
1
, . . . ,
n
) P
T
_
_
_
_

1
.
.
.

n
_
_
_
_
.
Fie Q =
B
(T

)
B
, T

(v) = (

1
. . .

n
)
_
_
_
_
e
1
.
.
.
e
n
_
_
_
_
,
_
_
_
_

1
.
.
.

n
_
_
_
_
= Q
_
_
_
_

1
.
.
.

n
_
_
_
_
,
atunci
u, T

(v)) = (
1
, . . . ,
n
)
_
_
_
_

1
.
.
.

n
_
_
_
_
= (
1
, . . . ,
n
) Q
_
_
_
_

1
.
.
.

n
_
_
_
_
, dar T(u), v) = u, T

(v)),
u, v N Q = P
T
.
4.7.2. Endomorsm autoadjunct.
Denit ia 4.7.5. Fie (N, , )) un spat iu euclidian si T L(N). Endomorsmul T se
numeste endomorsm autoadjunct daca
u, v N : T(u), v) = u, T(v)).
Observat ia 4.7.6. Observ am c a daca T L(N) este autoadjunct, atunci T = T

.
Teorema 4.7.7. Fie (N, , )) un spat iu euclidian nit dimensional, dim
R
N = n, T L(N)
si B = e
i

i=1,n
o baza ortonormatan N, P =
B
(T)
B
. Daca T este un endomorsm autoadjunct,
atunci P = P
T
. Reciproc, daca P = P
T
atunci endomorsmul T este autoadjunct.
Demonstrat ie. Necesitatea. Dac a Q =
B
(T

)
B
, P =
B
(T)
B
iar T = T

Q = P
T
, Q =
P P = P
T
.
Sucient a. Dac a
B
(T)
B
= P = P
T
,
u, v N, u = (
1
, . . . ,
n
)
_
_
_
_
e
1
.
.
.
e
n
_
_
_
_
, v = (
1
, . . . ,
n
)
_
_
_
_
e
1
.
.
.
e
n
_
_
_
_
,
97
4. TRANSFORM

ARI LINIARE
T(u) = (
1
, . . . ,
n
)
_
_
_
_
T(e
1
)
.
.
.
T(e
n
)
_
_
_
_
= (
1
, . . . ,
n
)
_
_
_
_
e
1
.
.
.
e
n
_
_
_
_
,
_
_
_
_

1
.
.
.

n
_
_
_
_
= P
_
_
_
_

1
.
.
.

n
_
_
_
_
,
T(v) = (
1
, . . . ,
n
)
_
_
_
_
T(e
1
)
.
.
.
T(e
n
)
_
_
_
_
= (
1
, . . . ,
n
)
_
_
_
_
e
1
.
.
.
e
n
_
_
_
_
,
_
_
_
_

1
.
.
.

n
_
_
_
_
= P
_
_
_
_

1
.
.
.

n
_
_
_
_
.
Atunci
T(u), v) = (
1
, . . . ,
n
)
_
_
_
_

1
.
.
.

n
_
_
_
_
= (
1
, . . . ,
n
) P
T
_
_
_
_

1
.
.
.

n
_
_
_
_
u, T(v)) = (
1
, . . . ,
n
)
_
_
_
_

1
.
.
.

n
_
_
_
_
= (
1
, . . . ,
n
) P
_
_
_
_

1
.
.
.

n
_
_
_
_
.
Dar P = P
T
T(u), v) = u, T(v)), u, v N.
4.7.3. Endomorsm ortogonal.
Denit ia 4.7.8. Fie (N, , )) un spat iu euclidian si T L(N). Endomorsmul T se
numeste endomorsm ortogonal daca pastreaza produsul scalar,
(64) u, v N : T(u), T(v)) = u, v).
Exemplul 4.7.9. Funct ia identitate, id
N
: N N, u X, id
N
(u) = u, este un endomor-
sm ortogonal deoarece:
(u, v) N
2
: id
N
(u), id
N
(v)) = u, v).
Teorema 4.7.10. (Teorema de caracterizare a endomorsmelor ortogonale) Daca
(N, , )) este un spat iu euclidian si T L(N), atunci T este ortogonal daca si numai daca
pastreaza norma vectorilor din N :
(65) v N :| T(v) |=| v | .
Demonstrat ie. Necesitatea. Presupunem T ortogonal, atunci
v N :| T(v) |
2
= T(v), T(v)) = v, v) =| v |
2
| T(v) |=| v | .
Sucient a. Presupunem relat ia (65) adev arat a. Demonstram relat ia
u, v) =
1
2
| u +v |
2
| u |
2
| v |
2
,
care rezulta din
| u +v |
2
= u +v, u +v) = u, u) +u, v) +v, u) +v, v) = u, u) + 2u, v) +v, v).
Aplic am aceast a relat ie vectorilor T(u) si T(v) :
(u, v) N
2
: T(u), T(v)) =
1
2
| T(u) +T(v) |
2
| T(u) |
2
| T(v) |
2
=
98
4.7. ENDOMORFISME SPECIALE PE SPAT II EUCLIDIENE
=
1
2
| u +v |
2
| u |
2
| v |
2
= u, v),
ceea ce trebuia demonstrat.
Propozit ia 4.7.11. Daca (N, , )) este un spat iu euclidian nit dimensional si T L(N),
T este ortogonal, atunci T este bijectiv.
Demonstrat ie. Este sucient s a demonstr am Ker(T) = 0
N
. (Teoremele 4.4.3 si 4.4.10).
Dac a u ker(T) T(u) = 0
N
| T(u) |=| u |= 0 u = 0
N
Ker(T) = 0
N
.
Teorema 4.7.12. Fie (N, , )) un spat iu euclidian nit dimensional.

In raport cu operat iile
de compunere, endomorsmele ortogonale ale spat iului euclidian N formeaza un grup (O(N), )
numit grupul ortogonal al spat iului euclidian N, subgrup al grupului GL
n
(R) (grupul general
liniar al lui N).
Demonstrat ie. Observ am c a O(N) , deoarece id
N
O(N) (Exemplul 4.7.9). Fie
T, S O(N). Stim ca T S L(N) si
u N :| (T S)(u) |=| T(S(u)) |=| S(u) |=| u |T S O(N).
Fie T O(N). Conform Teoremelor 4.7.11 si 4.2.2 rezult a ca exist a T
1
L(N). Demon-
str am c a T
1
O(N). Pentru u N : T
1
(u) = v T(v) = u. Dar | T(v) |=| v |
| v |=| u | | T
1
(u) |=| u | T
1
O(N). Rezult a c a (O(N), ) are structur a de
grup.
Teorema 4.7.13. Fie (N, , )) un spat iu euclidian nit dimensional, dim
N
N = n. T
O(N) daca si numai daca matricea lui T n raport cu o baza ortonormata n N este ortogonala.
Demonstrat ie. Necesitatea. Fie B = e
i

i=1,n
o baz a ortonormat a n N si e T O(N).
Rezult a c a T p astreaza produsul scalar.
Fie u N, u = (
1
, . . . ,
n
)
_
_
_
_
e
1
.
.
.
e
n
_
_
_
_
.
Atunci
T(u) = (
1
, . . . ,
n
)
_
_
_
_
T(e
1
)
.
.
.
T(e
n
)
_
_
_
_
= (
1
, . . . ,
n
)
_
_
_
_
e
1
.
.
.
e
n
_
_
_
_
.
Fie
_
_
_
_

1
.
.
.

n
_
_
_
_
=
B
(T)
B
_
_
_
_

1
.
.
.

n
_
_
_
_
ecuat ia matriceal a a transform arii liniare T.
Not am cu P =
B
(T)
B
.
Atunci
T(u), T(u)) = (
1
, . . . ,
n
)
_
_
_
_

1
.
.
.

n
_
_
_
_
= (
1
, . . . ,
n
) P
T
P
_
_
_
_

1
.
.
.

n
_
_
_
_
,
u, u) = (
1
, . . . ,
n
)
_
_
_
_

1
.
.
.

n
_
_
_
_
P
T
P = I
n
P
1
= P
T
P matrice ortogonal a.
Sucient a. Presupunem ca T L(N), P =
B
(T)
B
este o matrice ortogonal a, P
T
P = I
n
.
99
4. TRANSFORM

ARI LINIARE
Fie u N, u = (
1
, . . . ,
n
)
_
_
_
_
e
1
.
.
.
e
n
_
_
_
_
, T(u) = (
1
, . . . ,
n
)
_
_
_
_
T(e
1
)
.
.
.
T(e
n
)
_
_
_
_
= (
1
, . . . ,
n
)
_
_
_
_
e
1
.
.
.
e
n
_
_
_
_
.
Fie
_
_
_
_

1
.
.
.

n
_
_
_
_
= P
_
_
_
_

1
.
.
.

n
_
_
_
_
.
Atunci
T(u), T(u)) = (
1
, . . . ,
n
)
_
_
_
_

1
.
.
.

n
_
_
_
_
= (
1
, . . . ,
n
) P
T
P
_
_
_
_

1
.
.
.

n
_
_
_
_
= (
1
, . . . ,
n
)
_
_
_
_

1
.
.
.

n
_
_
_
_
=
u, u)
| T(u) |=| u |T O(N).
Observat ia 4.7.14. Stim c a dac a P /
n
(R) este o matrice ortogonala, atunci avem
det(P) = 1.
Not am O
+
(V ) = T O(N), det(P) = 1, P =
B
(T)
B
, B baz a ortonormat a n N .
Un element T O
+
(N) se numeste endomorsm ortogonal de specia a I-a sau rotat ie.
Rezult a imediat c a (O
+
(N), ) este un subgrup al lui (O(N), ) , numit grupul rotat iilor sau
grupul ortogonal special.
Analog notam O

(N) = T O(N), det(P) = 1, P =

B
(T)
B
, B baz a ortonormata n N .
Un element T O

(N) se numeste endomorsm ortogonal de specia a II-a. Re-

marc am c a (O

(N), ) nu este un subgrup al lui (O(N), ) , deoarece daca T, S O

(N)
atunci T S O
+
(N).
4.7.4. Proiect ii ortogonale. Fie (N, , )) un spat iu euclidian si Y un subspat iu al lui
N. Conform Teoremei 3.4.23, N = YY

. Orice vector u N :u = u
t
+u
tt
, u
t
Y,u
tt
Y

.
Conform Exemplului 4.1.5, aplicat iile
(66)
1
: N Y
si
(67)
2
: N Y

denite prin u N :
1
(u) = u
t
,
2
(u) = u
tt
sunt transformari liniare numite proiect ii.
Denit ia 4.7.15. Transformarile liniare
1
si
2
denite prin relat iile (66) si (67) se
numesc proiect ii ortogonale ale spat iului euclidian N pe Y si Y

, respectiv.
Exemplele 4.7.16. 1. Din proprietat ile transform arilor liniare rezult a ca aplicat iile:

t
: N N,
t
= 2
1
id
N
, si
tt
: N N,
tt
= 2
2
id
N
sunt endomorsme ale lui N si se numesc simetriile ortogonale ale lui N fat a de subspat iile
Ysi Y

, respectiv. Observam c a u N :u = u
t
+u
tt
, u
t
Y, u
tt
Y

t
(u) = 2
1
(u) id
N
(u) = 2u
t
(u
t
+u
tt
) = u
t
u
tt
,

tt
(u) = 2
2
(u) id
N
(u) = 2u
tt
(u
t
+u
tt
) = u
t
+u
tt
.
100
4.8. PROBLEME PROPUSE
2. Fie (N, , )) un spat iu euclidian si Y un subspat iu al spat iului N, N = YY

.
Simetriile ortogonale, denite n exercit iul anterior, sunt endomorsme ortogonale.

Intr-
adev ar, u, v N :u = u
t
+ u
tt
, v = v
t
+ v
tt
, u
t
, v
t
Y, u
tt
, v
tt
Y

,
t
(u),
t
(v)) =
u
t
u
tt
, v
t
v
tt
) = u
t
, v
t
) +u
tt
, v
tt
) = u, v). Analog rezulta
tt
(u),
tt
(v)) = u, v).
4.8. Probleme propuse
Problema 4.8.1. Fie T : C([a, b], R) R, T(f) =
_
b
a
f(x)dx, f C([a, b], R). Demon-
strat i c a T este transformare liniara.
Problema 4.8.2. Fie T : N
n
N, T(X) = x
k
, k xat, unde X N
n
, X = (x
1
, x
2
, ..., x
n
).
Demonstrat i c a T este transformare liniara. Ea poart a denumirea de proiect ie de ordin k.
Problema 4.8.3. Fie T : C C, T(z) = z.
a) Demonstrat i c a T este transformare liniar a daca C este considerat ca spat iu vectorial
peste R.
b) Demonstrat i c a T nu este transformare liniar a daca C este considerat ca spat iu vectorial
peste C.
Problema 4.8.4.

In R
4
se iau vectorii u = (3; 2; 1; 1) , v = (2; 5; 0; 1) . S a se ae, n
baza standard, matricea proiect iei ortogonale pe subspat iul generat de u si v.
Problema 4.8.5. Fie T : R
2
R
3
o transformare liniara cu proprietatea ca pentru
x = (1; 2), T (x) = (1; 0; 0) iar pentru y = (1; 1), T(y) = (1; 1; 1). Calculat i T(z), unde
z = (1; 1).
Problema 4.8.6. Fie T L(N) si x N astfel nc at T
m
x = 0, T
m1
x 0
N
pentru
un m xat, m . Demonstrat i c a x, Tx, T
2
x, ..., T
m1
x este un sistem de vectori liniar
independent i.
Problema 4.8.7. Fie B = v
i

i=1,n
o baz a n N si B
t
= w
i

i=1,n
sunt n vectori oarecare
n Y. Conform Teoremei 4.3.3 exist a si este unic a o transformare liniara T L(N, Y) astfel
ncat T(v
i
) = w
i
, i = 1, n. Demonstrat i c a T este injectiv a (respectiv surjectiv a, bijectiva) dac a
si numai daca w
i

i=1,n
este un sistem liniar independent (respectiv sistem de generatori, baz a)
n Y.
Problema 4.8.8. Fie T L(N, Y) si u
1
, u
2
, ..., u
p
NKer(T) este un sistem de vectori
liniar independent. Demonstrat i c a T(u
1
), T(u
2
), ..., T(u
p
) este o mult ime de vectori liniar
independent i.
Problema 4.8.9. Fie Nsi Yspat ii vectoriale peste acelasi corp comutativ Nsi T : N Y
o transformare liniar a. Dac a N
1
N demonstrat i c a T(Span(N
1
)) = Span(T(N
1
)).
Problema 4.8.10. Fie transformarea liniara T : R
3
R
2
denit a prin
T(x) = (x
1
+ 2x
3
, x
1
+x
2
x
3
), x = (x
1
, x
2
, x
3
) R
3
. Vericat i teorema rang-defect.
101
4. TRANSFORM

ARI LINIARE
Problema 4.8.11. Fie N si Y dou a spat ii vectoriale peste acelasi corp comutativ N, e
Y
1
un subspat iu vectorial al lui Ysi T L(N, Y). Demonstrat i ca dimensiunea lui T
1
(Y
1
)
este cel put in dim
N
Ndim
N
Y+ dim
N
Y
1
.
Problema 4.8.12. Fie N[x]
n
spat iul liniar al polinoamelor, cu coecient i din N, de grad
mai mic sau egal cu n. Demonstrat i ca aplicat ia d : N[x]
n
N[x]
n
denit a prin d(p) =
p
t
, p N[x]
n
care duce ecare polinom de grad cel mult nn derivata sa, este o transformare
liniar a pe N[x]
n
. Determinat i matricea lui d n baza B = 1, x, x
2
, ..., x
n
.
Problema 4.8.13. Fie transformarea liniara T L(R
3
,R
4
) denita prin
T(x) = (x
1
+x
2
, x
1
+x
3
, x
2
x
3
, x
1
x
2
+ 2x
3
), x = (x
1
, x
2
, x
3
) R
3
.
Determinat i matricea lui T n bazele B
1
= u
1
= (1; 1; 1), u
2
= (1; 1; 1), u
2
= (1; 1; 1)
si respectiv B
2
= v
1
= (0; 1; 1; 1), v
2
= (1; 0; 1; 1), v
3
= (1; 1; 0; 1), v
4
= (1; 1; 1; 0).
Problema 4.8.14. Fie R[x]
n
spat iul vectorial real al polinoamelor de grad cel mult n
cu coecient i reali. Pentru q R[x]
n
, q 0 xat denim aplicat ia T : R[x]
n
R[x]
n
,
p R[x]
n
, T(p) = c, unde c este catul mpart irii cu rest al lui p la q.
a) Aratat i c a T este o transformare liniar a.
b) Determinat i def(T).
c) Pentru R[x]
3
si q(x) = x
2
+x + 1 scriet i matricea lui T n baza B = 1, x, x
2
, x
3
.
Problema 4.8.15. Fie Y R
n
, n 2 un subspat iu vectorial cu dim
R
Y = k, 1 k
n 1. Fie T = f L(R
n
, R
n
) , f(x) = 0
R
n, x Y . Ar atat i ca T este spat iu vectorial real,
s a se determine dimensiunea sa si sa se indice o baz a n acest spat iu.
Problema 4.8.16. Fie N spat iul vectorial al funct iilor reale cu baza
B = 1, cos x, sin x, cos 2x, sin 2x, cos 3x, sin 3x
si transformarea liniar a T : N N denit a prin T(f)(x) = 4
2
_
0
sin
3
(x+y)f(y)dy. Determinat i
subspat iile Ker(T) si Im(T).
Problema 4.8.17. Fie N spat iul liniar al funct iilor reale continue pe [, ] si aplicat ia
T : N N denit a prin T(f)(x) =

_

[1 + sin(t x)f(t)dt] .
a) Demonstrat i c a T este aplicat ie liniara si calculat i T(f) pentru f(x) = sin x si respectiv
f(x) = cos x.
b) Ar atat i ca subspat iul Im(T) este nit dimensional si determinat i o bazan acest subspat iu.
Determinat i ker(T) si ar atat i c a este innit dimensional.
Problema 4.8.18. Fie N, Y dou a spat ii vectoriale peste acelat i corp comutativ N. De-
monstrat i c a Im(T
1
+T
2
) Im(T
1
) + Im(T
2
), T
1
, T
2
L(N, Y), , N.
Dat i un exemplu pentru care incluziunea anterioara este stricta.
Problema 4.8.19. Fie N un spat iu vectorial nit dimensional, T L(N). Dac a
dim
N
Im(T
2
) = dim
N
Im(T), demonstrat i c a Im(T) Ker(T) = 0
N
si deducet i ca Im(T) +
Ker(T) = N.
102
4.8. PROBLEME PROPUSE
Problema 4.8.20. (Inegalitatea lui Sylvester) Fie N
i
, i = 1, 2, 3 trei spat ii vectoriale,
T L(N
1
, N
2
) , S L(N
2
, N
3
) , dim
N
N
2
= n, atunci
(68) rang (S T) rang (T) + rang (S) n.
Problema 4.8.21. Fie A, B /
n
(C). Dac a AB = 0
n
, atunci rang(A) + rang(B) n.
Problema 4.8.22. Fie N si Y dou a spat ii vectoriale peste acelasi corp comutativ N,
T : N Y, o transformare liniar a, N
1
subspat iu vectorial al lui N. Atunci
(69) rang(T) rang (T[
N
1
) dim
N
Ndim
N
N
1
.
Problema 4.8.23. (Inegalitatea lui Frobenius) Fie N
i
, i = 1, 2, 3, 4 patru spat ii vec-
toriale peste acelasi corp comutativ N, T L(N
1
, N
2
), S L(N
2
, N
3
), P L(N
3
, N
4
),
dim
N
N
2
= n, atunci
(70) rang (P S) + rang (S T) rang(S) + rang (P S T) .
Problema 4.8.24. Fie N
1
, N
2
si N
3
trei spat ii vectoriale nit dimensionale peste acelasi
corp comutativ N si T
1
: N
1
N
2
, T
2
: N
2
N
3
dou a transform ari liniare. Ar atat i ca
dim
N
Ker(T
2
T
1
) def(T
1
) + def(T
2
).
Problema 4.8.25. (Teorema lui Sylvester) Fie N
1
, N
2
si N
3
N-spat ii vecoriale nit
dimensionale iar T
1
: N
1
N
2
, T
2
: N
2
N
3
transform ari liniare. Demonstrat i c a
dim
N
Im(T
2
T
1
) = dim
N
Im(T
1
) dim
N
(Im(T
1
) Ker(T
2
)).
Problema 4.8.26. Fie A, B /
n
(R). Ar atat i ca rang(A +B) rang(A) + rang(B).
Problema 4.8.27. Fie A, B /
n
(R). Dac a exist a a, b R

astfel nc at AB = aA + bB
atunci
a) rang(A bI
n
) = rang(B aI
n
) = n,
b) rang(A) = rang(B).
Problema 4.8.28. Fie A /
n
(R). Demonstrat i c a rang
_
A
T
A
_
= rang(A).
Problema 4.8.29. Dac a A, B /
n
(C). S a se arate ca
a) Daca A +B = AB atunci rang(A) = rang(B).
b) Daca rang(A) = n 1 atunci exist a C /
n
(C), C 0
n
astfel nc at
(A +C)
p
= A
p
+C
p
, p .
Problema 4.8.30. Fie aplicat ia Tr : /
n
(R) R, A /
n
(R) : Tr(A) =
n

i=1
a
ii
.
Demonstrat i c a def(Tr) = n
2
1.
Problema 4.8.31. Fie S subspat iul matricelor /
n
(R) generat de matricele de forma
AB BA, A, B /
n
(R). Demonstrat i c a
(a) dim
R
(S) n
2
1; (b) dim
R
(S) = n
2
1.
103
4. TRANSFORM

ARI LINIARE
Problema 4.8.32.

In spat iul vectorial R
3
se considera subspat iile liniare S
1
si S
2
, date de
ecuat iile S
1
: x +y z = 0, S
2
: 3x 4y 2z = 0.
a) Not am s = (v, u +v, u) si y = (2u, u v, u + 2v). Sa se arate c a aplicat ia T (s) = y
este un izomorsm ntre S
1
si S
2
.
b) S a se ae locul geometric al mijloacelor segmentelor care unesc punctele lui S
1
cu ima-
ginile lor prin transformarea T din S
2
.
c) Sa se determine acele izomorsme liniare : R
3
R
3
care coincid cu T pe subspat iul
S
1
.
Problema 4.8.33. Fie e
1
, e
2
, e
3
o baza ortonormat a n spat iul euclidian R
3
si s a pre-
supunem ca n baza format a din vectorii f
1
= e
1
+2e
2
+e
3
, f
2
= e
1
+e
2
+2e
3
, f
3
= e
1
+e
2
transformarea liniara T are matricea
A =
_
_
_
1 1 3
0 5 1
2 7 3
_
_
_.
S a se ae matricea transform arii adjuncte T

n aceeasi baz a.
Problema 4.8.34. Determinat i adjunctul endomorsmelor de mai jos relativ la produsul
scalar canonic.
T
1
: R
3
R
3
, x = (x
1
, x
2
, x
3
) R
3
, T
1
(x) = (x
1
+ 2x
2
x
3
, x
1
x
2
+x
3
, x
1
+x
3
),
T
2
: R
4
R
4
, x = (x
1
, x
2
, x
3
, x
4
) R
4
, T
2
(x) = (x
1
x
2
, x
2
x
3
, x
3
x
4
, x
4
x
1
).
Problema 4.8.35. Se consider a spat iul vectorial R[x]
2
al polinoamelor de grad cel mult
doi n variabila x pe care se deneste produsul scalar
p, q R[x]
2
, p, q) =
1
_
1
p(x)q(x)dx.
Determinat i endomorsmul adjunct endomorsmului T : R[x]
2
R[x]
2
, T(p) = 2p
t
3p.
Problema 4.8.36. Demonstrat i c a
T : R
2
R
2
, x = (x
1
, x
2
) R
2
, T(x) = (x
1
cos x
2
sin , x
1
sin +x
2
cos )
este un endomorsm ortogonal.
Problema 4.8.37. Fie u 0 un vector xat n spat iul euclidian real N si e T : N N,
T (x) = x a x, u) u (a constant a reala) o transformare liniar a.
(a) S a se ae a R, astfel ncat T s a e o transformare ortogonal a si s a se arate ca pentru
valoarea a
0
0 gasit a, avem
T T T T
..
n ori
=
_
T, n = impar
I, n = par
.
Fie N = R
3
, u = 2e
1
+ 2e
2
+e
3
, a = a
0
si e
i
, i = 1, 3 baza canonica (standard) n R
3
.
(b) S a se scrie matricea transform arii liniare T n baza standard.
104
CAPITOLUL 5
Vectori si valori proprii

In tot acest capitol, K este un corp comutativ, iar N, Y, ... sunt K-spat ii vectoriale de
dimensiune nita.
5.1. Endomorsme si subspat ii invariante
5.1.1. Matricea asociata unui morsm: cateva precizari. S a not am cu N
1
si N
2
dou a K-spat ii vectoriale de dimensiune nit a si e T : N
1
N
2
o transformare liniara. De
ndata ce x am o baza n N
1
si o (alta) baza n N
2
, putem descrie T prin matricea asociata
n aceste baze. Alegerea separata a celor dou a baze este sucient de permisiva: putem alege
bazele astfel nc at matricea asociat a transform arii liniare T n aceste baze sa aib a forma:
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
1
.
.
.
1
0
.
.
.
0
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
(toate elementele neprecizate sunt egale cu 0). O astfel de matrice, de forma diagonal a, ne
permite s a obt inem imediat diverse informat ii despre transformarea liniara T. De exemplu,
dac a pe diagonala principal a a matricei nu apare niciun 0, atunci T este morsm injectiv, dac a
dim
K
(N
1
) dim
K
(N
2
), respectiv este morsm surjectiv dac a dim
K
(N
1
) dim
K
(N
2
) (conform
4.4.9).

In acest capitol, suntem ns a interesat i de endomorsme de spat ii vectoriale. Altfel spus,

spre deosebire de situat ia general a descris a mai sus, vom presupune c a N
1
= N
2
.
Fie deci T : N N un endomorsm liniar. Am v azut n capitolul anterior ca, n acest
caz, n loc sa alegem dou a baze (una pentru domeniu si alta pentru codomeniu), este mai util
s a consideram pentru cele doua spat ii vectoriale o aceeasi baza. De ce? Pentru ca, n acest
fel, putem nlocui adunarea sau compunerea endomorsmelor lui N cu adunarea, respectiv cu
nmult irea matricelor. Altfel spus:
Teorema 5.1.1. Odata xata o baza n spat iul vectorial N, obt inem un izomorsm canonic
ntre inelul (L(N), +, ) si inelul (/
n
(K), +, ), unde n = dim
K
(N).
Noua situat ie conduce n mod natural la ntrebarea:
105
5. VECTORI S I VALORI PROPRII
Daca T L(N) este un endomorsm xat, mai este oare posibil sa alegem
o baza a lui N, astfel ncat matricea asociata lui T n aceasta baza sa e o
matrice diagonala?
Din pacate, r aspunsul la aceast a ntrebare poate negativ.
Exemplul 5.1.2. S a not am cu R[X]
2
spat iul vectorial al polinoamelor cu coecient i reali,
de grad cel mult 2. Fie d endomorsmul de derivare, prin care unui polinom P i corespunde
polinomul derivat P
t
. Vom ar ata ca nu exista o baza a lui R[X]
2
, pentru care matricea asociata
lui d s a e matrice diagonal a. Sa presupunem contrariul: ar exista deci o baz a F
1
, F
2
, F
3
n
R[X]
2
si scalarii a, b, c R pentru care
F
t
1
= a F
1
, F
t
2
= b F
2
, F
t
3
= c F
3
.
Deducem ca F
1
, F
2
, F
3
sunt polinoame de grad 0, ceea ce contrazice faptul ca ele formeaza o
baz a.
Exemplul 5.1.2 ne arata ca ntrebarea de mai sus trebuie nuant ata. Pare mai natural s a ne
ntreb am:
Cum am putea alege o baza a lui N, astfel ncat matricea asociata endomor-
smului T n aceasta baza sa e cat mai simpla?
Desigur, ntrebarea este neclara: nu am precizat nca ce ar putea nsemna faptul c a o matrice
este mai simpl a decat alta! Vom explica acest lucru n sect iunile urm atoare.
5.1.2. Reformularea algebrica.

Intreb arile de mai sus se refer a la endomorsmele unui
spat iu vectorial si la matricea asociat a acestuiantr-o baza dat a. Vom reformula acestentrebari,
ntr-un context aparent diferit. Reamintim urm atoarea denit ie (4.6.15).
Denit ia 5.1.3. Spunem ca matricele A si B din /
n
(K) sunt asemenea daca exista o
matrice inversabila U GL
n
(K) asfel ncat
(71) B = U
1
AU.
Relat ia de asem anare a matricelor are legatura cu problematica anterioar a: s a ne amintim
(4.6.13) ca, la schimbarea bazei, matricea endomorsmului T se schimb a dup a regula (71), unde
U este matricea de trecere ntre baze.
Este usor de demonstrat urm atoarea proprietate (vezi 4.6.16):
Lema 5.1.4. Asemanarea este o relat ie de echivalent a pe /
n
(K).

In acest nou context, ntrebarea 5.1.1 poate reformulata astfel:

Data o matrice A /
n
(K), cum putem determina o matrice inversabila
U GL
n
(K) pentru care matricea U
1
AU este cat mai simpla?
Reformularea algebrica ne va permite ca, n continuare, s a ne referim sau la endomorsme sau
la matrice: comentariul de mai sus arata ca aceast a alternant a nu schimb a problema.
106
5.1. ENDOMORFISME S I SUBSPAT II INVARIANTE
5.1.3. Subspat ii invariante ale unui endomorsm. Pentru a calcula produsul dintre
dou a matrice patratice de ordin n, sunt necesare n
4
nmult iri si n
2
(n1) adunari. Asadar, cand
calcul am produsului a doua matrice patratice, efectu am un num ar mare de operat ii aritmetice.
Evident, num arul acestor operat ii se micsoreaza daca cei doi factori au unele elemente nule. De
aceea, ar util ca n operat iile cu matrice sa avem factori cu cat mai multe zerouri.
Uneori, putem sa alegem forma matricelor cu care lucram. Sa consider am, de exemplu,
T, S L(N), doua endomorsme ale K-spat iului vectorial N. Compunerea T S poate
exprimat a prin produsul matricelor asociate acestor endomorsme, ntr-o baz a dat a. Putem
spera ca, aleg and convenabil aceasta baz a, matricele asociate sa aiba c at mai multe zerouri.
Cum putem face nsa o astfel de alegere? O posibilitate: identicam subspat ii vectoriale cu
anumite propriet at i.
Denit ia 5.1.5. Subspat iul Y N este subspat iu invariat de T (sau este subspat iu
invariant pentru T) daca:
w Y: T(w) Y.
Exemplele 5.1.6. (1) Pentru orice T L(N), subspat iile triviale N si 0, precum si
Ker(T) si Im(T), sunt subspat ii invariate de T.
(2) Fie R[X]
n
spat iul vectorial al polinoamelor cu coecient i reali, de grad cel mult n si e
d endomorsmul de derivare. Pentru orice numar k n, subspat iul R[X]
k
, al polinoamelor
de grad k, este subspat iu invariat de d.
Vom ar ata n continuare n ce mod subspat iile invariante conduc la matrice mai simple.
S a presupunem ca am reusit sa identicam dou a subspat ii Y
1
si Y
2
ale lui N, invariate de
T, astfel nc at N = Y
1
Y
2
. Alegem (la nt amplare!) baza B
1
n Y
1
si baza B
2
n Y
2
si e
B = B
1
B
2
.
Lema 5.1.7.

In condit iile si cu notat iile de mai sus:
(1) B este o baza a lui N;
(2) matricea asociata endomorsmului T n aceasta baza are forma:
_
A 0
0 C
_
,
unde A si C sunt matrice patratice, iar 0 este o notat ie generala pentru matricele nule.
Demonstrat ie.
(1) Rezulta din denit ia si propriet at ile sumei directe de subspat ii (3.2.8).
(2) Fie B
1
= v
1
, v
2
, . . . , v
m
si B
2
= v
m+1
, v
m+2
, . . . , v
n
. Deoarece Y
1
este subspat iu
invariat de T, avem T(v
i
) Y
1
pentru i 1, m; de aceea
T(v
i
) =
m

j=1
a
ji
v
j
.
Altfel spus: pe primele m coloane ale matricei asociate lui T n baza B, apar elemente
nenule doar n primele m linii. Analog, pe ultimele nm coloane ale matricei asociate
lui T, toate elementele din primele m linii sunt nule.
107
5. VECTORI S I VALORI PROPRII
Asadar, daca descompunem N ca suma direct a de subspat ii invariante, matricea asociat a lui T
ntr-o anumit a baz a se reprezint a ca matrice cu blocuri, n care blocurile de pe diagonala sunt
p atratice, iar elementele din afara acestor blocuri sunt nule. O astfel de structurare permite
ca operat iile efectuate cu matricea respectiv a (de exemplu, ridicarea la putere a matricei) s a
necesite mai put ine operat ii aritmetice. De aceea, descompunerea lui N ca sum a directa de
subspat ii invariante, de dimensiune cat mai mic a, poate utila n calcule. Pentru aplicat iile
efective, ne ram ane totusi s a raspundem la cateva ntreb ari:
Cum determinam subspat ii invariate de un endomorsm dat? Cum descom-
punem N ca suma directa de subspat ii invariante?
5.2. Subspat ii invariante de dimensiune 1
5.2.1. Vectori proprii. Valori proprii. S a determin am mai ntai subspat iile invariante
de dimensiune 1. Fie Yun astfel de subspat iu si e w un generator al sau. Deoarece T(w) Y,
exist a un scalar K pentru care T(w) = w.
Denit ia 5.2.1. Un vector nenul v N

este vector propriu pentru endomorsmul T

daca exista un scalar K astfel ncat
T(v) = v.
Scalarul cu proprietatea de mai sus se numeste valoare proprie a lui T, corespunzatoare
vectorului propriu v.
Exemplele 5.2.2. Fie N spat iul vectorial al vectorilor din plan.
(1) Daca T este simetria fat a de o dreapta d, atunci orice vector nenul, av and ca direct ie
dreapta d, este vector propriu corespunz ator valorii proprii +1, iar orice vector nenul, perpen-
dicular pe dreapta d, este vector propriu corespunz ator valorii proprii 1.
(2) Dac a T este rotat ia cu 90

n jurul punctului O, nu exista vectori proprii pentru T.

Observat ia 5.2.3. Simetria fat a de o dreapt a si rotat ia n jurul unui punct sunt izometrii
ale planului: prin aceste aplicat ii, un segment se transforma ntr-un segment congruent, deci
un vector se transform a ntr-un vector de acelasi modul. De aceea, valorile proprii ale endo-
morsmelor din Exemplul 5.2.2 nu ar putea decat +1 sau 1.
C ateva proprietat i ale vectorilor proprii ai unui endomorsm sunt demonstraten continuare.
Propozit ia 5.2.4. Fie v
1
si v
2
vectori proprii ai endomorsmului T, corespunzatori valo-
rilor proprii
1
si
2
.
(1) Pentru orice a K

, vectorul av este vector propriu al lui T, corespunzator aceleiasi

valori proprii
1
;
(2) Daca
1
=
2
, atunci vectorul nenul a
1
v
1
+ a
2
v
2
este vector propriu al lui T (unde
a
1
, a
2
K);
108
5.2. SUBSPAT II INVARIANTE DE DIMENSIUNE 1
(3) Daca
1

2
, atunci v
1
si v
2
sunt vectori liniar independent i.
Demonstrat ie.
(1) Observ am ca av
1
0 si c a
T(av
1
) = aT(v
1
) = a(
1
v
1
) =
1
(av
1
).
(2) Calculam
T(a
1
v
1
+a
2
v
2
) = a
1
T(v
1
) +a
2
T(v
2
) = . . . =
1
(a
1
v
1
+a
2
v
2
).
(3) Fie x
1
, x
2
K pentru care x
1
v
1
+x
2
v
2
= 0; vom arata c a x
1
= x
2
= 0. Din relat ia
0 = T(0) = T(x
1
v
1
+x
2
v
2
) = . . . =
1
x
1
v
1
+
2
x
2
v
2
,
obt inem imediat ca
x
1
(
1

2
)v
1
= 0 si x
2
(
1

2
)v
2
= 0.
Deoarece
1

2
0, deducem c a x
1
= x
2
= 0.
Putem interpreta Propozit ia 5.2.4 astfel:
Pentru ecare valoare proprie , denim mult imea
(72) N() = v N : T(v) = v.
Mult imea N() cont ine deci vectorul nul si tot i vectorii proprii ai lui T, corespunz atori valorii
proprii . Propozit ia 5.2.4 arm a de fapt c a N() este subspat iu vectorial al lui N si c a
N() N() = 0 dac a .
Exemplul 5.2.5. Dac a N = R[X]
2
si daca T = d este morsmul de derivare, atunci 0
este valoare proprie a lui T, iar N(0) = R[X]
0
este mult imea polinoamelor constante.
5.2.2. Polinomul caracteristic al unui endomorsm. Polinomul caracteristic al
unei matrice. Vom exprima n coordonate condit ia ca un vector s a e vector propriu al
endomorsmului T.
S a x am o baz a e
1
, e
2
, . . . , e
n
a lui N si e
A = (a
ij
)
i,j=1,n
matricea endomorsmului T n aceasta baza. Condit ia ca vectorul nenul
v = x
1
e
1
+x
2
e
2
+. . . +x
n
e
n
s a e vector propriu pentru T se exprima n baza data astfel: exist a un scalar K pentru
care
(73) A
_
_
_
_
_
_
x
1
x
2
.
.
.
x
n
_
_
_
_
_
_
=
_
_
_
_
_
_
x
1
x
2
.
.
.
x
n
_
_
_
_
_
_
.
Egalitatea (73) reprezint a un sistem omogen de ecuat ii liniare, n care x
1
, x
2
, . . . , x
n
sunt ne-
cunoscutele, iar este un parametru. Sistemul (73) are solut ie nenula (deci vectorul propriu
109
5. VECTORI S I VALORI PROPRII
v exist a, iar este valoare proprie) dac a si numai dac a determinantul matricei sistemului este
nul. Am demonstrat astfel rezultatul care urmeaza.
Propozit ia 5.2.6. Un scalar K este valoare proprie a endomorsmului T daca si numai
daca este solut ie a ecuat iei
det(xI
n
A) = 0,
unde A este matricea asociata endomorsmului ntr-o baza data.
Denit ia 5.2.7. Daca A /
n
(K) este matricea asociata endomorsmului T n baza B,
atunci polinomul
P
T
(X) = det(XI
n
A)
este polinomul caracteristic al endomorsmului T. Ecuat ia polinomiala P
T
(X) = 0 se
numeste ecuat ia caracteristica a endomorsmului dat.
Denit ia 5.2.7 are o lacun a: polinomul caracteristic pare s a depinda nu doar de endomor-
smul T, ci si de baza B. Altfel spus, este posibil ca, alegand o alta baz a a spat iului vectorial
N, deci asociind o alt a matrice endomorsmului T, sa obt inem un alt polinom.
Vom demonstra n continuare c a, de fapt, aceast a ambiguitate nu exist a.
Lema 5.2.8. Polinomul caracteristic al unui endomorsm este independent de baza aleasa.
Demonstrat ie. Fie B
1
si B
2
dou a baze ale spat iului vectorial N si e A
1
si A
2
matricele
asociate endomorsmului T n aceste baze. Atunci exist a o matrice inversabil a U astfel nc at
A
2
= U
1
A
1
U.
Folosind proprietatea multiplicativ a a determinantului (2.2.23), obt inem
det(XI
n
A
2
) = det(XI
n
U
1
A
1
U) = det(U
1
(XI
n
A
1
)U) =
= det(U
1
) det(XI
n
A
1
) det(U) = det(U
1
) det(U) det(XI
n
A
1
) = det(XI
n
A
1
).
Altfel spus: polinomul caracteristic asociat lui T n baza B
1
coincide cu polinomul caracteristic
asociat lui T n baza B
2
.
Exemplul 5.2.9. Fie N = R[X]
2
spat iul vectorial al polinoamelor cu coecient i reali, de
grad cel mult 2 si e d endomorsmul de derivare.
Dac a x am baza 1, X, X
2
n N, matricea asociat a lui d n aceasta baza este
_
_
_
0 0 0
1 0 0
0 2 0
_
_
_,
deci polinomul caracteristic al lui d este
P
d
(X) =

X 0 0
1 X 0
0 2 X

= X
3
.
110
5.2. SUBSPAT II INVARIANTE DE DIMENSIUNE 1
Consider am acum baza X(X 1), (X 1)(X 2), X(X 2); obt inem
P
d
(X) =

X 1, 5 0, 5 1
0, 5 X + 1, 5 1
1 1 X

= X
3
.
Am vericat astfel, pe un exemplu, rezultatul demonstrat n Lema 5.2.8.
Am denit mai sus polinomul caracteristic asociat unui endomorsm. Aceeasi denit ie
ne conduce la polinomul caracteristic al unei matrice: Teorema 5.1.1 ne arat a ca, de
fapt, endomorsmele si matricele reprezint a aceleasi obiecte matematice.

In noul context, al
matricelor, Lema 5.2.8 poate reformulata astfel:
Lema 5.2.10. Matricele asemenea au acelasi polinom caracteristic.
5.2.3. Descrierea polinomului caracteristic. Este evident din denit ie c a polinomul
caracteristic al unui endomorsm (sau al unei matrice) este polinom monic, de grad egal cu
dim
K
(N) (sau cu ordinul matricei).
S a x am o matrice A = (a
ij
)
i,j=1,n
, al c arei polinom caracteristic este:
(74) P
A
(X) = X
n

1
X
n1
+
2
X
n2
. . . + (1)
n

n
.
Propozit ia 5.2.11. Coecientul
k
din polinomul caracteristic este egal cu suma minorilor
diagonali de ordinul k din matricea A. (Reamintim ca un minor este diagonal daca este format
din linii si coloane cu aceiasi indici.)

In particular,

1
= tr(A) =
n

i=1
a
ii
, iar
n
= det(A).
Demonstrat ie. S a not am cu s
k
(A) suma minorilor diagonali de ordinul k din matricea A.
Trebuie s a demonstram deci egalitatea
s
k
(A) =
k
, pentru orice k = 1, n.
Vom demonstra aceasta egalitate prin induct ie dupa n. Rezultatul din enunt este evident
adev arat pentru matricele de ordin 1. Pentru a justica pasul de induct ie, este nevoie sa facem
mai nt ai urmatoarea precizare.
Fie M = (f
ij
(x))
i,j=1,n
o matrice ale c arei elemente sunt funct ii derivabile. Atunci determi-
nantul d(x) al acestei matrice este tot o funct ie derivabil a. Folosind formula de calcul al unui
determinant si regulile uzuale de derivare, obt inem imediat egalitatea:
d
t
(x) =
n

k=1
det(M
k
),
unde M
k
este matricea obt inuta din M prin derivarea liniei de pe locul k, adica prin nlocuirea
acestei linii cu
(f
t
k1
(x); f
t
k2
(x); . . . ; f
t
kn
(x)).
Vom aplica aceasta formula de derivare pentru matricea M = xI
n
A, al c arei determinant
este funct ia polinomial a asociata polinomului caracteristic al lui A.

In acest caz, prin derivare,
linia de pe locul k a matricei M se nlocuieste cu linia e
k
= (0; 0; . . . ; 1; . . . ; 0) (n care apare
111
5. VECTORI S I VALORI PROPRII
un singur 1, pe locul k). Folosind dezvoltarea determinant ilor obt inut i dup a liniile nlocuite,
obt inem egalitatea
P
t
A
(x) =
n

k1
P
A
k
(x),
unde A
k
este matricea obt inut a din A prin t aierea liniei si coloanei de pe locul k. Aceste noi
matrice A
k
sunt nsa de ordin n 1; conform ipotezei de induct ie, stim c a tot i coecient ii
polinoamelor P
A
k
(x) sunt sume de minori principali ai matricelor A
k
.
Un minor diagonal al matricei A
k
este nsa minor diagonal si pentru matricea A. Reciproc,
orice minor diagonal de ordin r (cu r n) din matricea A, apare ca minor diagonal n exact
n r matrice A
k
. De aceea
P
t
A
(x) = nx
n1
(n 1)
1
x
n2
+ (n 2)
2
x
n3
+. . . + (1)
n1

n1
.
Deoarece, n mod evident, P
A
(0) = (1)
n

n
, enunt ul propozit iei rezulta prin integrare.
Observat ia 5.2.12. Aparent, demonstrat ia anterioara funct ioneaz a doar n cazul corpului
numerelor reale. O analiz a a tehnicilor folosite arat a nsa ca demonstrat ia poate adaptata
pentru orice corp comutativ.
Exemplul 5.2.13. Fie
A =
_
a b
c d
_
/
2
(K)
o matrice de ordinul 2. Atunci polinomul s au caracteristic are forma
P
A
(X) = X
2
(a +d)X + (ad bc).

Exemplul 5.2.14. Fie A /

n
(K) o matrice antisimetric a (adic a o matrice cu proprietatea
A
T
= A). Atunci coecient ii
1
,
3
,
5
, . . . ai polinomului caracteristic P
A
(X) sunt nuli,
deoarece determinantul unei matrice antisimetrice de ordin impar este 0. De exemplu, pentru
A =
_
_
_
0 1 2
1 0 3
2 3 0
_
_
_,
polinomul caracteristic este P
A
(X) = X
3
+ 14X.
5.2.4. Multiplicitate algebrica. Multiplicitate geometrica. S a x am un endomor-
sm T L(N) si o valoare proprei a acestui endomorsm. Am vazut c a, pe de o parte,
este rad acin a a polinomului caracteristic P
T
(X) si ca, pe de alta parte, i putem asocia lui
un subspat iu N() N. De aceea, valorii proprii i se pot asocia dou a numere naturale.
Denit ia 5.2.15. Fie T un endomorsm al spat iului vectorial N si e o valoare proprie
a lui T.
(1) Multiplicitatea algebrica a valorii proprii (notata m
a
()) este multiplicitatea
radacinii n polinomul caracteristic P
T
(X).
112
5.2. SUBSPAT II INVARIANTE DE DIMENSIUNE 1
(2) Multiplicitatea geometrica a valorii proprii (notata m
g
()) este dimensiunea
K-spat iului vectorial N().
Exemplele 5.2.16. (1) Fie N = R[X]
2
spat iul vectorial al polinoamelor cu coecient i
reali, de grad 2 si e d endomorsmul de derivare. Am v azut ca P
d
(X) = X
3
si c a N(0)
(subspat iul corespunz ator valorii proprii 0) este mult imea polinoamelor constante. De aceea
m
a
(0) = 3, iar m
g
(0) = 1.
(2) Fie N spat iul vectorial al vectorilor din plan, iar T simetria fat a de dreapta d. Polinomul
caracteristic al endomorsmului T este P(X) = X
2
1. Consideram valoarea proprie = 1:
atunci m
a
(1) = m
g
(1) = 1.

In exemplul 5.2.16 am obt inut de ecare data inegalitatea m

a
() m
g
(); aceasta inegali-
tate este valabil a nu doar pentru exemplele studiate, asa cum vom vedea n rezultatul general
care urmeaza.
Propozit ia 5.2.17. Pentru orice valoare proprie a unui endomorsm de spat ii vectoriale,
este adevarata inegalitatea
m
a
() m
g
().
Demonstrat ie. Fie r = m
g
() multiplicitatea geometric a a unei valori proprii a endo-
morsmului T L(N); stim deci c a dim
K
(N()) = r.
Alegem baza v
1
, v
2
, . . . , v
r
a lui N(), pe care o completam la o baz a B a lui N. Vom
folosi aceasta baz a pentru a calcula polinomul caracteristic al lui T.
Deoarece, din denit ie, vectorii v
1
, v
2
, . . . , v
r
sunt vectori proprii ai lui T, corespunzatori
valorii proprii , matricea asociata endomorsmului T n baza B este o matrice structurat a n
blocuri de forma
_
I
r
B
0 C
_
,
(unde I
r
este matricea unitate de ordinul r). De aceea
P
T
(X) = det
_
XI
n

_
I
r
B
0 C
__
= (X )
r
P
C
(X)
(Ultima egalitate rezulta prin dezvoltarea determinantului dup a primele r coloane.) Deducem
imediat, din denit ie, c a multiplicitatea rad acinii n polinomul P
T
(X) este cel put in egal a cu
r. Altfel spus: m
g
() m
a
().
5.2.5. Teorema Cayley - Hamilton: o demonstrat ie. Fie A o matrice de ordinul
n, cu coecient i n corpul comutativ K. Este usor de v azut ca matricea A veric a o ecuat ie
polinomiala cu coecient i n K.

Intr-adev ar, matricele I
n
, A, A
2
, . . . , A
n
2
nu pot liniar inde-
pendente, deoarece dim
K
(/
n
(K)) = n
2
, iar o combinat ie liniar a netrivial a a lor determin a o
ecuat ie polinomiala vericat a de A.
Observat ia de mai sus are doar o natur a calitativa: am aratat ca exista o astfel de ecuat ie
polinomiala, f ara a indica o modalitate efectiva de aare a acesteia. Pentru aplicat iile numerice,
ar mult mai util s a raspundem la urmatoarea ntrebare:
113
5. VECTORI S I VALORI PROPRII
Cum am putea oare explicita un astfel de polinom?
Analiz am mai ntai c ateva cazuri particulare. Fie
A =
_
a b
c d
_
o matrice de ordinul 2. Un calcul direct ne arata ca
(75) A
2
(a +d)A + (ad bc)I
2
= 0
2
.
O relat ie asem an atoare (desigur, mai complicata) este vericata si de matricele de ordinul 3.
Aceste egalitat i matriceale, observate pentru prima dat a de c atre Arthur Cayley (1821-1895)
si William Rowan Hamilton (1805-1865), au f acut posibila formularea urmatorului rezultat
general, demonstrat de c atre Ferdinand Georg Frobenius (1849-1917).
Teorema 5.2.18. (Teorema Cayley - Hamilton) Fie A o matrice de ordinul n si e
P
A
(X) polinomul sau caracteristic. Atunci
P
A
(A) = 0
n
.
Demonstrat ie.
O demonstrat ie a teoremei 5.2.18 ar p area sa e urmatoarea:
Deoarece P
A
(X) = det(XI
n
A), avem
P
A
(A) = det(AI
n
A) = det(0
n
) = 0.
Nu v a lasat i nselat i de simplitatea demonstrat iei: este falsa!! Putem vedea, de exemplu, ca
rezultatul obt inut de noi este un numar, pe c and P
A
(A) ar trebui s a e o matrice.
Indic am n continuare o demonstrat ie corecta a teoremei. Fie
M = XI
n
A /
n
(K[X])
matricea caracteristic a a lui A: determinantul acestei matrice este polinomul caracteristic
P
A
(X). Consider am matricea M

, adjuncta matricei M. Este evident (din modul de denire a

matricei adjuncte) ca M

/
n
(K[X]) (adic a este o matrice ale c arei elemente sunt polinoame
cu coecient i n K) si c a toate elementele acestei matrice au gradul n 1.
Vom folosi n continuare egalitatea
M M

= det(M) I
n
.
Aceast a egalitate a fost demonstrat a n Capitolul 2 (vezi 2.3.16) pentru matrice p atratice cu
coecient i ntr-un corp comutativ; egalitatea ram ane nsa adevarata si pentru matrice p atratice
cu coecient i ntr-un inel comutativ, demonstrat ia ind, practic, aceeasi. (

In cazul nostru,
matricea M este o matrice p atratica cu coecient i n inelul comutativ K[X].)
Pentru orice matrice F cu elemente polinoame, exist a o unic a scriere de forma
(76) F = F
0
+X F
1
+ +X
p
F
p
,
unde p este gradul maxim al polinoamelor ce apar n scrierea lui F, iar F
i
sunt matrice scalare,
cu coecient i din K.

In particular, pentru matricea M

, exista o scriere de forma:

(77) M

= X
n1
B
n1
+X
n2
B
n2
+ +X B
1
+B
0
,
114
5.2. SUBSPAT II INVARIANTE DE DIMENSIUNE 1
unde B
0
, B
1
, , B
n1
/
n
(K). Folosind notat ia din (74) pentru polinomul caracteristic
P
A
(X), obt inem egalitatea
(XI
n
A)(X
n1
B
n1
+X
n2
B
n2
+ +B
0
) = (X
n

1
X
n1
+ + (1)
n

n
) I
n
.
Egalitatea anterioar a are loc ntr-un inel atipic - este vorba despre inelul de polinoame la
st anga cu coecient i n inelul de matrice /
n
(K). Nu avem ns a neap arata nevoie de aceast a
formalizare: deoarece scrierea unei matrice ca n (76) este unica, identicam n egalitatea de
mai sus coecient ii diverselor monoame de tip X
k
si obt inem urm atorul sistem de ecuat ii:
_

_
AB
0
= (1)
n

n
I
n
B
0
AB
1
= (1)
n1

n1
I
n
B
1
AB
2
= (1)
n2

n2
I
n
. . . . . . . . .
B
n2
AB
n1
=
1
I
n
B
n1
= I
n
Desi nu este de tip numeric, interpretam sistemul de mai sus ca un sistem liniar, n care
matricele B
0
, B
1
, . . . , B
n1
sunt necunoscutele. Observ am c a avem un sistem de tip Gauss,
deoarece ecare ecuat ie cont ine cu o necunoscuta mai mult decat precedentele. Efectu and,
de exemplu, nlocuiri succesive ale necunoscutelor, de la sf arsit spre nceput (sau nmult ind
la stanga ultima ecuat ie cu A, penultima ecuat ie cu A
2
,. . ., prima ecuat ie cu A
n
si adun and
ecuat iile obt inute), ajungem imediat la egalitatea
A
n

1
A
n1
+
2
A
n2
. . . + (1)
n1

n1
A + (1)
n

n
I
n
= 0
n
.
Altfel spus: P
A
(A) = 0
n
.
Observat ia 5.2.19. Putem explica acum egalitatea (75): polinomul caracteristic al matri-
cei A este
P
A
(X) = X
2
(a +d)A + (ad bc)I
2
(notat iile sunt cele din (75)).
Teorema 5.2.18 este valabila si pentru endomorsme: pentru a o putea enunt a n acest caz,
avem nevoie de cateva precizari.
Fie T L(N) un endomorsm xat. Vom nota T
2
= T T si, mai general, T
k
=
T T . . . T
..
de k ori
. (Prin convent ie, T
0
= id
N
.) De aceea, are sens s a vorbim despre endomor-
smul F(T) L(N), unde F este un polinom xat din K[X]. Cu aceste notat ii, Teorema
Cayley - Hamilton poate reformulata astfel:
Teorema 5.2.20. Fie T L(N) un endomorsm si e P
T
(X) polinomul sau caracteristic.
Atunci
P
T
(T) = 0
N
,
(unde 0
N
este endomorsmul nul).
115
5. VECTORI S I VALORI PROPRII
Exemplul 5.2.21. Fie N = R[X]
2
spat iul vectorial al polinoamelor cu coecient i reali, de
grad 2 si e d endomorsmul de derivare (care duce un polinom F n polinomul derivat F
t
).

In exemplul 5.2.13, am vazut ca polinomul caracteristic al endomorsmului d este P

d
(X) = X
3
.
Teorema Cayley-Hamilton arm a c a d
3
= 0; vom verica aceasta egalitate si printr-un
calcul direct.

Intr-adev ar, endomorsmul d
3
duce un vector F (F este, de fapt, un polinom!),
n F
(3)
. Cum grad(F) 2, este evident ca F
(3)
= 0. Asadar, endomorsmul d
3
duce orice
vector din Nn vectorul nul: deci d
3
este endomorsmul nul.
5.2.6. Polinomul minimal al unei matrice. Polinomul minimal al unui endomor-
sm. Comentariile de la nceputul sect iunii 5.2.5 si teorema 5.2.18 evident iaz a dou a aspecte
interesante privind leg atura dintre polinoame si matrice.
Pe de o parte, stim c a orice matrice de ordin n veric a, n inelul /
n
(K), o ecuat ie poli-
nomial a de grad n
2
. Pe de alt a parte, odata xat a o matrice de ordinul n, exista o ecuat ie
polinomiala de grad n (ecuat ia caracteristic a) vericat a de matricea data. Distant a din-
tre gradul anticipat (n
2
) si cel efectiv (n) face ca urmatoarea ntrebare sa devina foarte
natural a:
Poate oare mbunatat it rezultatul din teorma Cayley - Hamilton? Altfel spus,
putem micsora si mai mult gradul polinomului F pentru care F(A) = 0
n
?
Pentru a raspunde, vom analiza n continuare c ateva exemple.
Exemplele 5.2.22. (1) Fie
A =
_
_
_
0 1 0
1 0 0
0 0 1
_
_
_.
Un calcul simplu ne arata c a
A
2
I
3
= 0
3
.
Asadar, n acest caz, matricea A veric a o ecuat ie polinomial a de grad mai mic dec at ordinul
s au.
(2) Fie
B =
_
_
_
0 1 0
0 0 1
1 0 0
_
_
_.
Folosind doar denit ia, putem deduce c a matricele
I
3
=
_
_
_
1 0 0
0 1 0
0 0 1
_
_
_, B =
_
_
_
0 1 0
1 0 0
0 0 1
_
_
_, B
2
=
_
_
_
0 0 1
1 0 0
0 1 0
_
_
_
sunt liniar independente n R-spat iul vectorial /
3
(R). Aceasta arat a c a matricea B nu poate
verica o ecuat ie polinomiala netriviala de grad 2. De aceea, n cazul matricei B, teorema
5.2.18 ofera cel mai bun rezultat posibil.
Am vazut n exemplele anterioare ca, data o matrice p atratic a A de ordinul n, putem g asi
uneori polinoame F de grad mai mic dec at n cu proprietatea c a F(A) = 0
n
. Pentru comoditatea
calculelor, am interesat i s a identicam astfel de polinoame cu grad c at mai mic posibil.
116
5.2. SUBSPAT II INVARIANTE DE DIMENSIUNE 1
Denit ia 5.2.23. Polinomul minimal al unei matrice xate A /
n
(K) este acel poli-
nom monic
A
(X) K[X]

, de grad minim posibil, care verica condit ia

A
(A) = 0
n
.
Din denit ie rezulta imediat urmatoarea proprietate.
Lema 5.2.24. Polinomul minimal al unei matrice este unic determinat.
Vom ar ata acum n ce mod putem extinde aceasta not iune si pentru endomorsme de
spat ii vectoriale. Fie T L(N) un endomorsm si e A matricea asociat a lui T ntr-o baz a
oarecare. Vom deni polinomul minimal al lui T (notat
T
(X)) ca ind polinomul minimal
al matricei A. Deoarece inelele (L(N), +, ) si (/
n
(K), +, ) sunt izomorfe, polinomul minimal
al endomorsmului T veric a relat ia

T
(T) = 0
N
.
Denit ia de mai sus are ns a o lacuna: nu este clar dac a polinomul
T
(X) nu depinde si de
baza aleas a, fat a de care scriem matricea endomorsmului T. Pentru a complet a, denit ia
necesit a demonstrarea urm atorului rezultat.
Lema 5.2.25. Fie A, B /
n
(K) doua matrice asemenea (conform Denit iei 5.1.3).
Atunci

A
(X) =
B
(X).
Demonstrat ie. Deoarece matricele A si B sunt asemenea, exist a o matrice inversabila
U GL
n
(K) astfel nc at
B = U
1
AU.
S a observ am ca matricele A
2
si B
2
sunt si ele asemenea; ntradev ar
B
2
= (U
1
AU)(U
1
AU) = U
1
A
2
U.
Analog, se demonstreaza c a matricele A
k
si B
k
sunt asemenea, pentru orice k . Mai general,
dac a F este un polinom oarecare din K[X], atunci matricile F(A) si F(B) sunt asemenea. (

In
demonstrat ie, folosim exprimarea matricei F(B) ca sum a de monoame de forma B
k
.)
Calcul am

A
(B) =
A
(U
1
AU) = U
1

A
(A)U = 0
n
,
deci
A
(B) = 0
n
. Din denit ia polinomului minimal, avem ca
grad(
B
(X)) grad(
A
(X)).
Relat ia de asemanare a matricelor este nsa o relat ie simetric a: procedand analog, deducem ca
grad(
B
(X)) grad(
A
(X)), adica cele doua polinoame minimale au acelasi grad.

In plus, ele
sunt polinoame monice si ambele se anuleaza atunci cand nlocuim variabila X cu matricea B.
De aici, rezult a ca cele doua polinoame sunt egale.
Lema 5.2.24 si Teorema 5.1.1 ne permit s a ne referim sau la polinomul minimal al unei
matrice, sau la polinomul minimal al unui endomorsm: rezultatele demonstrate n unul din
117
5. VECTORI S I VALORI PROPRII
aceste cazuri r aman valabile si n cel alalt caz. Pentru simplitatea expunerii, n aceast a sect iune
ne vom referi doar la cazul matricelor.
Lema 5.2.26. Fie A /
n
(K) o matrice xata si e
A
(X) polinomul sau minimal. Daca
F K[X] si F(A) = 0
n
, atunci
A
(X) divide F(X).
Demonstrat ie.

In inelul K[X] aplic am teorema mp art irii cu rest pentru polinoamele
F(X) si
A
(X) (1.3.3): exista deci C(X), R(X) K[X] astfel nc at
F(X) =
A
(X)C(X) +R(X)
si grad(R(X)) < grad(
A
(X)). Deducem ca
R(A) = F(A)
A
(A)C(A) = 0
n
.
Deoarece polinomul R(X) are gradul mai mic dec at polinomul minimal
A
(X) si R(A) = 0
n
,
deducem c a R(X) trebuie sa e polinomul nul: n caz contrar, contrazicem Denit ia 5.2.23.
Altfel spus:
A
(X) divide F(X).
Corolarul 5.2.27. Polinomul minimal divide polinomul caracteristic.
Corolarul (5.2.27) indic a o posibil a metoda de calcul al polinomului minimal al unei matrice.
Putem proceda astfel:
(1) Calculam polinomul caracteristic al matricei;
(2) Descompunem polinomul caracteristic n factori ireductibili n K[X];
(3) Determinam tot i divizorii monici ai polinomului caracteristic;
(4) Unul din acesti divizori este polinomul minimal al matricei date.
Exemplul 5.2.28. Fie
A =
_
_
_
1 1 1
1 1 1
1 1 1
_
_
_ /
3
(R).
Polinomul caracteristic al matricei A este
P
A
(X) = X
2
(X 3).
De aceea, polinomul minimal al lui A poate unul din urmatoarele polinoame:
1, X, X 3, X
2
, X(X 3), X
2
(X 3).
Pentru a determina efectiv care este polinomul minimal, avem de efectuat c ateva calcule cu
matricea A. Folosind (5.2.26), n funct ie de rezultatele deja obt inute, putem evita unele din
aceste calcule. De exemplu, daca am g asit c a A(A 3I) = 0, atunci polinomul minimal al
matricei A nu are cum s a e egal cu X
2
, deoarece acest polinom nu divide X(X3). (De fapt,
pentru exemplul analizat, polinomul minimal este chiar X(X 3).)
Desi ne poate conduce la rezultat, algoritmul indicat mai sus are o restrict ie de care ar
trebui sa t inem cont n aplicat iile practice: polinomul caracteristic poate avea mult i divizori
monici, ceea ce ar putea conduce la calcule complicate. Rezultatul care urmeaz a, demonstrat
118
5.2. SUBSPAT II INVARIANTE DE DIMENSIUNE 1
de catre Ferdinand Georg Frobenius (1849-1917), ofer a o modalitate practic a de simplicare a
acestor calcule.
Teorema 5.2.29. Polinomul caracteristic si polinomul minimal ale unei matrice au aceiasi
factori ireductibili n K[X].
Demonstrat ie. Vom demonstra mai nt ai teorema n cazul K = C.
Fie deci A /
n
(C) o matrice cu elemente numere complexe si e P
A
(X) si
A
(X) poli-
nomul caracteristic, respectiv polinomul minimal ale acestei matrice. Deoarece polinoamele
ireductibile din C[X] sunt cele de gradul 1, este sucient sa demonstr am urm atorul enunt :
Orice radacina a polinomului caracteristic P
A
(X), este radacina si pentru
polinomul minimal
A
(X).
Fie o rad acin a a polinomului caracteristic: exist a deci un vector propriu (nenul) asociat
acestei valori proprii. Altfel spus, exist a o matrice coloana v = (x
1
x
2
. . . x
n
)
T
pentru care
Av = v.
Este usor de v azut c a A
2
v =
2
v si c a, n general, pentru orice polinom F C[X],
F(A)v = F()v.

In particular, consider and F =

A
, obt inem
0 =
A
(A)v =
A
()v,
de unde deducem imediat ca

A
() = 0.
Aceast a demonstrat ie nu mai este valabil a peste un corp comutativ arbitrar K, deoarece
polinoamele ireductibile din K[X] pot avea grade > 1. Pentru cazul general, avem nevoie de
urm atorul rezultat (1.4.8):
Lema 5.2.30. Fie F K[X] un polinom de grad 1. Exista atunci o extindere K
1
a
corpului comutativ K, n care F are (cel put in) o radacina.
Fie deci F(X) un factor ireductibil peste K al polinomului caracteristic P
A
(X): vrem s a
demonstr am c a F(X) [
A
(X). Consider am extinderea de corpuri K K
1
, cu proprietatea c a
polinomul F are o rad acin a n K
1
. Folosind acelasi argument ca n demonstrat ia de mai sus,
deducem ca

A
() = 0.
Aplic and teorema mpart irii cu rest n inelul K[X] (1.3.3), putem scrie

A
(X) = F(X) C(X) +R(X),
unde C(X), R(X) K[X] si grad(R) < grad(
A
). Atribuind variabilei X valoarea , obt inem
R() = 0. S a presupunem, prin absurd, ca R 0: deoarece polinomul F este ireductibil, iar
119
5. VECTORI S I VALORI PROPRII
grad(R) < grad(F), polinoamele F si R trebuie s a e prime ntre ele. Exist a deci polinoamele
G(X), H(X) K[X] cu proprietatea
(78) F(X)G(X) +R(X)H(X) = 1.
Dac a atribuim n (83) valoarea variabilei X, obt inem 0 = 1, ceea ce constituie evident o
contradict ie. Deducem c a R(X) = 0, deci ca F(X) divide
A
(X).
5.3. Subspat ii invariante de dimensiuni arbitrare
5.3.1. Forma triangulara a unei matrice. Atent ie! Tehnica folosita n demonstrarea
rezultatelor care urmeaza depaseste nivelul de pana acum al acestui curs: de aceea, aceasta
sect iune poate ignorata la o prima lectura.

In sect iunile anterioare, am studiat subspat iile 1-dimensionale invariate de un endomorsm

xat T L(N). Am ajuns astfel sa denim c ateva not iuni importante pentru studiul endo-
morsmelor (sau al matricelor), cum ar , de exemplu, polinomul caracteristic sau polinomul
minimal.

In aceasta sect iune, suntem interesat i de subspat ii de dimensiuni arbitrare, invariate de T.

Vom porni de la urm atoarea ntrebare natural a:
Exista oare subspat ii invariate de T, de orice dimensiune posibila?
Dup a cum am v azut n Exemplul 5.2.2, exista situat ii n care un endomorsm nu are val-
ori proprii, deci nu are subspat ii invariante de dimensiune 1: cu atat mai mult, e posibil ca
endomorsmul sa nu aib a subspat ii invariante de dimensiuni mai mari dec at 1.
S a analiz am cu mai mare atent ie aceste situat ii. Valorile proprii ale endomorsmului dat
sunt r ad acinile din corpul K ale polinomului caracteristic. Pentru a siguri de existent a n
K a acestor r adacini, este sucient sa presupunem c a lucr am peste un corp algebric nchis,
de exemplu peste corpul C al numerelor complexe. Cu aceast a ipotez a suplimentar a, vom
demonstra ca r aspunsul la ntrebarea de mai sus este armativ.
Teorema 5.3.1. Fie N un spat iu vectorial denit peste corpul numerelor complexe si e
T L(N) un endomorsm xat. Exista un sir de subspat ii invariate de T
N = N
n
N
n1
N
n2
N
1
N
0
,
unde dim
C
(N
p
) = p, pentru orice p 1, n.

In particular, exista subspat ii invariate de T, de orice dimensiune posibila.

Demonstrat ie. Pentru a demonstra teorema, este sucient sa justic am urm atorul rezul-
tat mai simplu:
(**) Daca N este un C-spat iu vectorial de dimensiune n, iar T L(N) este un endomorm
xat, atunci exista n N un subspat iu invariat de T, de dimensiune n 1.
Vom demonstra armat ia (**) prin induct ie dup a n.
120
5.3. SUBSPAT II INVARIANTE DE DIMENSIUNI ARBITRARE
Pentru n = 1, armat ia este evident a: subspat iul nul este invariat de T si are dimensiunea
0 (= n 1).
S a presupunem acum c a armat ia (**) este adev arat a pentru orice spat iu vectorial de
dimensiune k: vom demonstra c a are loc si pentru spat iile vectoriale de dimensiune k + 1.
Deoarece lucr am peste corpul numerelor complexe C, endomorsmul T are (cel put in) o
valoare proprie C. Fie v un vector propriu corespunz ator valorii proprii si e
Y= N/Cv
spat iul vectorial obt inut prin factorizarea lui N la subspat iul propriu Cv, generat de v. Din
diagrama de transform ari liniare
N
T
N
p

_
p

_
Y Y
(unde p este morsmul canonic de trecere la clase x x+Cv), deducem c a exist a o transformare
liniar a indus a
Y
S
Y,
descris a prin
S(x +Cv) = T(x) +Cv.
Deoarece dim
C
(Y) = k, iar S este un endomorsm al lui Y, conform ipotezei de induct ie
exist a un subspat iu 1 Y, invariat de S, de dimensiune k 1. Fie 1 = p
1
(1) preimaginea
subspat iului 1 prin morsmul canonic p. 1 este un subspat iu vectorial al lui N, de dimensiune
k.

In plus, dac a y 1 este un vector arbitrar, atunci
p(T(y)) = S(p(y)) 1,
deci
T(y) 1.
Deducem ca 1 este subspat iul cautat.
Corolarul 5.3.2. Fie N este un spat iu vectorial de dimensiune n, denit peste corpul
numerelor complexe si e T L(N) un endomorsm xat. Exista o baza v
1
, v
2
, . . . , v
n
a lui
N cu proprietatea ca subspat iul generat de v
1
, v
2
, . . . , v
p
este subspat iu invariat de T, pentru
orice p 1, n.
Demonstrat ie.

In condit iile teoremei anterioare, alegem succesiv vectorii (v
i
)
i
astfel nc at
subspat iul generat de v
1
, v
2
, . . . , v
p
s a e egal cu N
p
.
121
5. VECTORI S I VALORI PROPRII
Corolarul 5.3.3. Fie T L(N) un endomorsm xat. Exista o baza a lui N n care
matricea lui T este inferior diagonala, adica are forma:
_
_
_
_
_
_
_
_

1
. . .
0
2
. . .
0 0
3
. . .
.
.
.
.
.
.
.
.
. . . .
.
.
.
0 0 0 . . .
n
_
_
_
_
_
_
_
_
,
unde
i
(numerele de pe diagonala matricei) sunt valorile proprii ale lui T.
Demonstrat ie. Scriem matricea asociat a lui T n baza v
1
, v
2
, . . . , v
n
descris a n Coro-
larul 5.3.1: din modul de alegere a acestei baze, stim c a
T(v
i
) Spanv
1
, v
2
, . . . , v
i
, pentru orice i 1, n.
De aceea, pe coloana i a matricei asociate, toate elementele de pe pozit iile i + 1, i + 2, . . . , n
sunt nule. Pentru a justica ultima armat ie din enunt , este sucient s a calcul am polinomul
caracteristic al endomorsmului T, folosind matricea g asita.
Observat ia 5.3.4. Corolarul 5.3.3 reprezint a o varianta a Teoremei de descompunere,
demonstrat a de c atre Issai Schur (1875-1941). Vom ar ata n continuare cum putem obt ine
o demonstrat ie a Teoremei Cayley - Hamilton (5.2.18), folosind doar acest corolar.
Fie S = P
T
(T) L(N); vrem s a demonstr am c a S = 0
N
. Notam de asemenea f
i
=
T
i
id
N
. Vom folosi n continuare egalitatea
(79) S = f
1
f
2
. . . f
n
.
(

In compunerea endomorsmelor de mai sus, ordinea factorilor poate schimbat a, deoarece

endomorsmele f
i
si f
j
comut a.)
Alegem unul din vectorii v
i
ai bazei descrise n Corolarul 5.3.3 si calculam S(v
i
). Deoarece
f
i
(v
i
) = T(v
i
)
i
v
i
Spanv
1
, v
2
, . . . , v
i1
,
deducem ca pentru orice i 1, n:
f
1
f
2
. . . f
i
(v
i
) = 0.
De aceea S(v
i
) = 0, pentru orice i, deci S = 0
N
.
5.3.2. Descompunerea n suma directa de subspat ii invariante. S a ne ntoarcem
acum la ntrebarea formulata la sfarsitul sect iunii (5.1.3): Cum putem descompune N ca suma
directa de subspat ii invariante?

Intrebarea are, n continuare, sens: chiar dac a am determinat deja diferite subspat ii
invariate de endomorsmul T, nu este clar ca N poate exprimat ca suma direct a a acestora!
Este necesar deci s a dezvoltam noi tehnici prin care putem deni si putem determina efectiv
subspat ii invariante.
Pornim de la urm atoarea constatare. Daca N = N
1
N
2
, unde N
1
si N
2
sunt subspat ii
invariate de T si dac a S
i
este restrict ia lui T la N
i
, atunci
P
T
(X) = P
S
1
(X) P
S
2
(X).
122
5.3. SUBSPAT II INVARIANTE DE DIMENSIUNI ARBITRARE
Asadar, o descompunere a lui N ca sum a direct a de subspat ii invariante determin a o descom-
punere n factori a polinomului caracteristic P
T
. Vom ar ata c a, n anumite condit ii, este valabila
si reciproca.
Fie
P
T
(X) = F(X) G(X),
o decompunere a polinomului caracteristic, unde F si G sunt polinoame relativ prime ntre ele
din K[X]. Denim endomorsmele f si g ale lui N, descrise astfel:
f = F(T), g = G(T).
Urm atoarele proprietat i rezult a imediat din denit ii si din Teorema 5.2.18:
(80) f T = T f si f g = g f = 0
N
.
S a not am
N
F
= Ker(f) si N
G
= Ker(g);
evident, acestea sunt doua subspat ii vectoriale ale lui N. Vom demonstra ca obt inem astfel
descompunerea dorita.
Teorema 5.3.5. Urmatoarele proprietat i se refera la subspat iile denite mai sus.
(1) N
F
si N
G
sunt subspat ii invariate de T.
(2) N = N
F

N
G
;
(3) N
F
= Im(g), N
G
= Im(f);
(4) dim
K
(N
F
) = grad(F).
Demonstrat ie. (1) Fie v N
F
un vector arbitrar; vom demonstra ca T(v) N
F
.
Aplic and (80), avem
f(T(v)) = f T(v) = T f(v) = T(0) = 0,
de unde deducem c a
T(v) Ker(f) = N
F
.
(2) Deoarece polinoamele F si G sunt prime ntre ele n inelul K[X], exista polinoamele
Q, R K[X] cu proprietatea
FQ+GR = 1.

Inlocuind variabila X cu T, obt inem n inelul L(N) egalitatea

(81) f Q(T) +g R(T) = 1
N
.
Fie w N un vector arbitrar si e
w
1
= g R(T)(w), w
2
= f Q(T)(w).
Folosind (81), obt inem imediat egalitatea
w = w
1
+w
2
.
Vom demonstra c a w
1
N
F
si w
2
N
G
; ntr-adevar
f(w
1
) = f g R(T)(w
1
) = 0
N
(R(T)(w
1
)) = 0.
123
5. VECTORI S I VALORI PROPRII
Am obt inut deci egalitatea
N = N
F
+N
G
.
Pentru a arata c a descompunerea de mai sus este o sum a directa, veric am daca
N
F
N
G
= 0.
Fie t N
F
N
G
un vector arbitrar; deoarece f(t) = g(t) = 0, din egalitatea (81) obt inem
t = (Q(T) f)(t) + (R(T) g)(t) = 0.
(3) Pentru demonstrarea egalitat ilor din enunt , se foloseste descompunerea (81): las am
detaliile pe seama cititorului.
(4) Fie S restrict ia endomorsmului T la subspat iul N
F
: asadar, S L(N
F
). Deoarece
F(S) este restrict ia endomorsmului f(= F(T)) la N
F
, din denit ia subspat iului N
F
obt inem
c a F(S) = 0
N
F
; de aceea,

S
(X) [ F(X),
unde
S
este polinomul minimal al endomorsmului S.
Pe de alta parte, polinomul caracteristic P
S
(X) al endomorsmului S divide polinomul car-
acteristic P
T
(X): armat ia rezult a din scrierea lui Nca sum a directa si din denit ia polinomului
caracteristic.
Toate aceste observat ii, precum si Teorema 5.2.29, ne conduc la concluzia
P
S
(X) divide F(X).
Din divizibilitatea de mai sus, ret inem doar ca grad(P
S
(X)) grad(F(X)) deci c a
dim
K
(N
F
) grad(F).
Analog,
dim
K
(N
G
) grad(G).
Cum
dim
K
(N
F
) + dim
K
(N
G
) = dim
K
(N) = grad(P
T
(X)) = grad(F(X)) + grad(G(X)),
n inegalitat ile anterioare trebuie sa avem egalitate.
Observat iile 5.3.6. (1) Teorema 5.3.5 r amane adev arata si n cazul n care polinomul car-
acteristic P
T
(X) a fost descompus ca produs de trei sau mai mult i factori relativ primi: obt inem
astfel scrierea lui Nca sum a direct a de mai multe subspat ii invariante, num arul sumanzilor ind
egal cu num arul de factori din descompunere. Demonstrat ia de mai sus poate usor adpatat a
si pentru acest caz.
(2) Cu except ia ultimei armat ii din Teorma 5.3.5, toate celelalte armat ii ram an valabile
dac a, n locul polinomul caracteristic P
T
(X), descompunem polinomul mininal ca produs de
factori relativ primi: o analiza atent a a demonstrat iei teoremei arat a c a n prima parte am
folosit doar faptul c a FG(T) = 0
N
.
124
5.4. FORMA CANONIC

A JORDAN
5.4. Forma canonica Jordan
Am denit n (5.1.3) relat ia de asem anare a matricelor p atratice. Pentru aplicat iile nu-
merice, este util sa identicam un sistem complet de reprezentant i pentru aceast a relat ie de
echivalent a: altfel spus, este util s a determin am un anumit tip de matrice, cu proprietatea c a
orice matrice patratic a este asemenea cu o unica matrice de tipul dat. Din considerente pe care
le vom explica ulterior, vom studia aceasta problematic a doar pentru matrice denite peste
corpul C al numerelor complexe.
Am vazut de asemenea ca orice matrice cu elemente numere complexe este asemenea cu o
matrice inferior triunghiular a, care are pe diagonala valorile proprii al matricei date: nu ar putea
oare acesta tipul de matrice c autat? Din p acate, demonstrat ia Teoremei 5.3.1 si demonstrat ia
Corolarului 5.3.3 arat a ca pot exista matrice inferior triunghiulare, cu aceleasi elemente pe
diagonala principal a, care nu sunt asemenea. Asadar, matricele inferior triunghiulare nu ne
rezolv a problema!
Matricele diagonale reprezint a un alt candidat posibil. Acestea ndeplinesc proprietatea
de unicitate, deoarece doua matrice diagonale sunt asemenea daca si numai dac a au aceleasi
intr ari pe diagonala (nu neaparat n aceeasi ordine). Din p acate, asa cum am v azut n Exemplul
73, nu orice matrice este asemenea cu o matrice diagonala. Din nou am dat gres!
Marie Ennemond Camille Jordan (1838 - 1922) a reusit s a identice o clas a de matrice
aproape diagonale, numite matrice Jordan, care ndeplinesc proprietat ile dorite. Mai precis,
orice matrice p atratic a cu elemente din C este asemenea cu o anumit a matrice Jordan si aceasta
este, n mod esent ial, unic determinat a. O matrice Jordan asemenea cu o matrice dat a se
numeste forma canonica Jordan a matricei respective.
S a explic am ce este o matrice Jordan.
Denit ia 5.4.1. Un bloc Jordan corespunzator numarului complex este o matrice
patrata de forma
J
p
() =
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
0 0 . . . 0 0
1 0 . . . 0 0
0 1 . . . 0 0
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
0 0 0 . . . 0
0 0 0 . . . 1
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
.
(Pe diagonala principala apare de p ori numarul , iar pe diagonala imediat de sub diagonala
principala apare de p 1 ori numarul 1. Toate celelalte intrari ale matricei sunt egale cu 0.)
O matrice Jordan este o matrice patratica, formata din blocuri Jordan asezate pe diago-
nala principala, toate celelalte intrari ind egale cu 0:
J =
_
_
_
_
_
_
J
p
1
(
1
)
J
p
2
(
2
)
.
.
.
J
p
t
(
t
)
_
_
_
_
_
_
.
Blocurile Jordan care apar pe diagonala nu sunt neaparat diferite ntre ele.
125
5. VECTORI S I VALORI PROPRII
Scopul acestui capitol este demonstrarea urmatoarei teoreme.
Teorema 5.4.2. (Teorema lui Jordan) Fie A /
n
(C) o matrice de numere complexe.
Exista atunci o matrice inversabila U GL
n
(C) astfel ca
A = U
_
_
_
_
_
_
J
p
1
(
1
)
J
p
2
(
2
)
.
.
.
J
p
t
(
t
)
_
_
_
_
_
_
U
1
,
unde p
1
+p
2
+. . . +p
t
= n.
Enunt echivalent: Daca T L(N) este un endomorsm dat, atunci exista o baza a spat iului
vectorial n-dimensional N n care matricea lui T este o matrice Jordan.
Matricea Jordan a lui A (sau a lui T) este unica pana la o permutare a blocurilor Jordan
de pe diagonala.
Vom demonstra n cele ce urmeaz a Teorema lui Jordan, pornind de la cazurile cele mai
simple spre cazul general.
5.4.1. Endomorsme nilpotente. Fie T L(N) un endomorsm nilpotent, adica un
endomorsm pentru care exist a r astfel ca
T
r
= 0
N
.
Echivalent: polinomul caracteristic al lui T este P
T
(X) = X
n
, unde n = dim
K
(N). Vom folosi
n continuare urmatoarea denit ie.
Denit ia 5.4.3. Un vector propriu generalizat al endomorsmului nilpotent T este un
sir de vectori nenuli, de forma
v = v, T(v), T
2
(v), . . . , T
m1
(v),
unde T
m
(v) = 0. v este radacina vectorului propriu generalizat, iar m este lungimea acestuia.
Este usor de demonstrat urm atoarea armat ie.
Lema 5.4.4. Orice vector propriu generalizat formeaza un sistem liniar independent.
Ar atam acum c a Teorema lui Jordan (5.4.2) este adevarat a pentru endomorsmele (sau
matricele) nilpotente. Existent a formei Jordan rezulta din urm atoarea propozit ie.
Propozit ia 5.4.5. Fie T L(N) un endomorsm nilpotent. Atunci N are o baza formata
din vectori proprii generalizat i ai lui T.
Matricea asociata lui T n aceasta baza este matrice Jordan.
Demonstrat ie. Fie r cel mai mic num ar natural pentru care T
r
= 0
N
; vom demonstra
propozit ia prin induct ie dup a r.
Pentru r = 1, este sucient s a alegem orice baz a a lui N: ecare vector al acestei baze este
un vector propriu generalizat, de lungime 1.
126
5.4. FORMA CANONIC

A JORDAN
S a demonstr am acum pasul de induct ie. Fie T L(N) un endomorsm cu proprietatea c a
T
r+1
= 0
N
. Consider am subspat iul
Y= Im(T) N.
Yeste un subspat iu propriu al lui N, invariat de T. Fie S = res(T), restrict ia endomorsmului
T la subspat iul Y. Este evident c a S este un endomorsm al lui Y (deoarece Y este invariat
de T) si c a S
r
= 0
Y
(deoarece Y = Im(T)). Putem aplica deci ipoteza de induct ie pentru a
deduce ca exist a o baz a a lui Y format a din vectori proprii generalizat i pentru S, de forma:
v
1
, v
2
, . . . , v
s
,
unde v
i
are rad acina v
i
si lungimea m
i
. Vom ncerca s a extindem aceasta baza la o baz a a
lui N.
Deoarece v
1
, v
2
, . . . , v
s
Y= Im(S), exista vectorii w
1
, w
2
, . . . , w
s
N cu proprietatea ca
v
i
= T(w
i
), pentru i = 1, s.
Obt inem astfel urmatorii vectori proprii generalizat i ai lui N:
w
i
= w
i
, T(w
i
), T
2
(w
i
), . . . , T
m
i
(w
i
), i = 1, r.
Vom demonstra acum c a vectorii w
1
, w
2
, . . . , w
s
sunt liniar independent i. (Evident, armat ia
se refera la sistemul de vectori obt inut prin reunirea vectorilor proprii generalizat i!) S a con-
sider am combinat ia liniar a nul a:
(82)
r

i=1
m
i

j=0
a
i,j
T
j
(w
i
) = 0.
Aplic am n (82) morsmul T si t inem cont de faptul c a T
m
i
+1
(w
i
) = 0; obt inem
r

i=1
m
i
1

j=0
a
i,j
T
j+1
(w
i
) = 0.
Deoarece T(w
i
) = v
i
, egalitatea anterioara se mai scrie
(83)
r

i=1
m
i
1

j=0
a
i,j
T
j
(v
i
) = 0.
Stim ns a c a vectorii v
1
, v
2
, . . . , v
s
sunt liniar independendent i (pentru c a formeaza o baz a
a lui Y), iar n egalitatea (83) apar doar acesti vectori; de aceea, a
i,j
= 0, pentru i = 1, r si
j = 0, m
i
1. Cu aceasta, egalitatea (82) se reduce la
r

i=1
a
i,m
i
T
m
i
(w
i
) = 0.
Deoarece t
i
1, aceasta egalitate mai poate scris a
r

i=1
a
i,m
i
T
m
i
1
(v
i
) = 0;
folosim din nou liniar independent a vectorilor proprii generalizat i v
i

i
pentru a deduce c a
a
i,m
i
= 0, i 1, r.
127
5. VECTORI S I VALORI PROPRII
Fie 1 = Spanv
1
, v
2
, . . . , v
r
subspat iul vectorial generat de vectorii proprii generalizat i
determinat i deja n N. Vom ar ata c a putem completa sistemul liniar independent w
1
, . . . , w
r

la o baz a a lui N, ad augand doar vectori din Ker(T). Aceasta va termina demonstrat ia propo-
zit iei, deoarece orice vector din Ker(T) este vector propriu generalizat, de lungime 1.
Pentru nceput, complet am la ntamplare sistemul liniar independent w
1
, w
2
, . . . , w
r
, cu
vectorii u
r+1
, u
r+2
, . . . , u
q
, pentru a obt ine o baz a a lui N. Vom arata c a putem modica
vectorii nou ad augat i, pentru ca acestia sa apart in a nucleului lui T, iar sistemul de q vectori
proprii generalizat i astfel obt inut s a ram an a baz a n N.
S a consideram de exemplu vectorul u
r+1
; deoarece T(u
r+1
) Y, iar v
1
, . . . , v
r
este o
baz a a lui Y, putem scrie
(84) T(u
r+1
) =
r

i=1
m
i
1

j=0

i,j
T
j
(v
i
) =
r

i=1
m
i
1

j=0

i,j
T
j+1
(w
i
)
(n ultima egalitate, am t inut cont de faptul ca v
i
= T(w
i
), i = 1, r).
Fie
u
r+1
= u
r+1

i=1
m
i
1

j=0

i,j
T
j
(w
i
);
este clar c a T( u
r+1
) = 0 si c a, prin nlocuirea lui u
r+1
cu u
r+1
, obt inem tot o baza.
Proced am analog cu ceilalt i vectori ai bazei, nou adaugat i: obt inem astfel o baz a a lui N
format a din vectori proprii generalizat i pentru T.
Justic am acum ultima parte a Propozit iei 5.4.5. Fiecare vector propriu generalizat v,
ale c arui componente v, T(v), T
2
(v), . . . , T
m1
(v) reprezint a o parte din baza identicata mai
sus, determin a n matricea asociata lui T celula Jordan J
m
(0).

Intr-adev ar, pentru a scrie
matricea asociata lui T, trebuie s a exprim am T(u) n funct ie de elementele bazei, unde u este,
pe r and, ecare element al bazei. Cand ajungem la secvent a reprezentat a de componentele lui
v, constat am c a T act ioneaz a asupra acestor componente prin translat ie spre dreapta (adic a
T duce componenta de pe locul i n componenta de pe locul i + 1, iar ultima componenta este
dus a n 0). Deoarece baza lui N este formata din vectori proprii generalizat i, matricea asociat a
lui T este o matrice Jordan.
Am demonstrat mai sus existent a matricei Jordan a unui endomorsm nilpotent (sau, echiva-
lent, a unei matrice nilpotente). R amane sa r aspundem la ntrebarea:
Este aceasta matrice Jordan unic determinata?
Demonstrat ia Propozit iei 5.4.5 nu ne ajut a s a dam un raspuns: n aceasta demonstrat ie, alegem
succesiv elemente ale unei baze din N. Apriori, aceste alegeri (care permit un grad mare de
libertate) inuent eaz a matricea asociat a endomorsmului. Cu toate acestea, vom demonstra ca
matricea Jordan are o anumita proprietate de unicitate. Preciz am n continuare ce se nt elege
prin aceasta.
S a presupunem c a am xat o baz a a lui N, format a din vectori proprii generalizat i pentru
T. O permutare a vectorilor proprii generalizat i ce constituie baza aleas a determin a aceeasi
permutare a blocurilor Jordan de pe diagonala matricei asociate lui T. Asadar, nu ne putem
128
5.4. FORMA CANONIC

A JORDAN
astepta ca matricele Jordan asociate lui T n dou a baze diferite, s a e absolut identice; totusi,
dac a permitem premutarea blocurilor de pe diagonala principala, atunci unicitatea poate
demonstrat a!
Propozit ia 5.4.6. Fie J o matrice Jordan a matricei nilpotente A, formata din n
1
blocuri
Jordan de ordinul 1, n
2
blocuri Jordan de ordinul 2, . . ., asezate pe diagonala principala. Atunci
(85) n
i
= rang(A
i1
) 2 rang(A
i
) + rang(A
i+1
), pentru orice i 1.
Altfel spus: matricea Jordan J este unic determinata de matricea A, pana la o permutare
a blocurilor de pe diagonala principala.
Demonstrat ie. Fie U GL
n
(C) o matrice inversabila cu proprietatea c a
J = U
1
AU.
Deoarece
J
i
= U
1
A
i
U, pentru orice i ,
avem egalitatea
(86) rang(A
i
) = rang(J
i
), pentru orice i.
De aceea, este sucient s a caracteriz am numarul de blocuri Jordan ale lui J de un anumit ordin,
n funct ie de rangul diverselor puteri ale lui A.
Vom folosi n continuare urm atorul rezultat, a c arui demonstrat ie este l asata ca exercit iu.
Lema 5.4.7. Fie
B =
_
_
_
_
_
_
_
_
0 0 . . . 0 0
1 0 . . . 0 0
0 1 . . . 0 0
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
0 0 . . . 1 0
_
_
_
_
_
_
_
_
,
un bloc Jordan de ordin p, corespunzator numarului 0. Atunci B
i
se obt ine prin deplasarea
diagonalei nenule, cu i 1 pozit ii mai jos.
De aceea: rang(B
i
) = p i pentru i p, iar rang(B
j
) = 0 pentru j > p.
Revenim la demonstrat ia Propozit iei (5.4.6). Matricea Jordan J este o matrice organizata
n blocuri; aceast a organizare ne permite s a exprimam usor puterile lui J:
(87)
dac a J =
_
_
_
_
_
_
J
p
1
(0)
J
p
2
(0)
.
.
.
J
p
r
(0)
_
_
_
_
_
_
, atunci J
i
=
_
_
_
_
_
_
J
p
1
(0)
i
J
p
2
(0)
i
.
.
.
J
p
r
(0)
i
_
_
_
_
_
_
.
De aceea
rang(J
i
) = rang(J
p
1
(0)
i
) + rang(J
p
2
(0)
i
) +. . . + rang(J
p
r
(0)
i
).
129
5. VECTORI S I VALORI PROPRII
T in and cont de Lema (5.6.2) si de (86), obt inem urmatorul sistem de ecuat ii liniare:
(88)
_

_
n
1
+n
2
+ n
3
+ n
4
+. . . = n rang(A)
n
1
+ 2n
2
+ 2n
3
+ 2n
4
+. . . = n rang(A
2
)
n
1
+ 2n
2
+ 3n
3
+ 3n
4
+. . . = n rang(A
3
)
n
1
+ 2n
2
+ 3n
3
+ 4n
4
+. . . = n rang(A
4
)
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
Sistemul (88) este compatibil determinat si are solut ia
n
i
= rang(A
i1
) 2 rang(A
i
) + rang(A
i+1
),
pentru orice i 1. (

In egalitatea anterioara, am considerat prin convent ie A

0
= I
n
.)

In concluzie: matricea Jordan asociat a unei matrice nilpotente A este unic determinat a.
Observat ia 5.4.8. Numerele n
i
denite n Propozit ia 5.4.6 ndeplinesc evident condit ia
1 n
1
+ 2 n
2
+ 3 n
3
+ = n,
unde n este ordinul matricei A.
Exemplul 5.4.9. Fie
A =
_
_
_
_
_
0 1 1 0
1 2 0 1
1 0 2 1
0 1 1 0
_
_
_
_
_
/
4
(C).
Un calcul simplu arata c a polinomul caracteristic al matricei A este P
A
(X) = X
4
; deducem de
aici ca A este matrice nilpotenta.
Deoarece
A
2
=
_
_
_
_
_
2 2 2 2
2 2 2 2
2 2 2 2
2 2 2 2
_
_
_
_
_
, iar A
3
=
_
_
_
_
_
0 0 0 0
0 0 0 0
0 0 0 0
0 0 0 0
_
_
_
_
_
,
rang(A) = 2, rang(A
2
) = 1, rang(A
3
) = rang(A
4
) = rang(A
5
) = 0. De aceea
n
1
= rang(I
4
) 2 rang(A) + rang(A
2
) = 1,
n
2
= rang(A) 2 rang(A
2
) + rang(A
3
) = 0,
n
3
= rang(A
2
) 2 rang(A
3
) + rang(A
4
) = 1,
n
4
= rang(A
3
) 2 rang(A
4
) + rang(A
5
) = 0.
Asadar, matricea Jordan asociat a lui A are o celul a de ordin 1 si o celul a de ordin 3, deci
J
A
=
_
_
_
_
_
0 0 0 0
1 0 0 0
0 1 0 0
0 0 0 0
_
_
_
_
_
.

5.4.2. Forma canonica Jordan: cazul general.

In sect iunea anterioar a, am demonstrat
c a Teorema 5.4.2 este adevarat a pentru endomorsmele (sau matricele) nilpotente. Vom arata
acumn ce mod putem folosi aceast a demonstrat ie, pentru a justica teorema n cazul general.
130
5.4. FORMA CANONIC

A JORDAN
5.4.2.1. Endomorsme cu o unica valoare proprie. S a presupunem acum ca T L(N)
este un endomorsm care are o unica valoare proprie ; altfel spus, presupunem c a polinomul
caracteristic al lui T are forma
P
T
(X) = (X )
n
.
Fie
S = T id
N
;
obt inem astfel un endomorsm nilpotent al lui N. Conform Propozit iei 5.4.6, exist a o baz a a
lui Nn care matricea asociata endomorsmului S este o matrice Jordan, de forma
J
S
=
_
_
_
_
_
_
J
p
1
(0)
J
p
2
(0)
.
.
.
J
p
r
(0)
_
_
_
_
_
_
.
Dac a exprim am n aceeasi baza matricea lui T, obt inem matricea
_
_
_
_
_
_
J
p
1
()
J
p
2
()
.
.
.
J
p
r
()
_
_
_
_
_
_
,
care este o matrice Jordan asociat a endomorsmului T.
Reciproc, daca J este o matrice Jordan asociata lui T (nu neap arat matricea de mai sus!),
atunci J I
n
este o matrice Jordan asociat a lui S. Pentru endomorsmele nilpotente, am
demonstrat ns a unicitatea matricei Jordan asociate (n sensul Propozit iei 5.4.6); aceasta arata
c a lui T i se poate asocia o unica matrice Jordan.
Discut ia anterioar a arata ca Teorema 5.4.2 este adev arata pentru endomorsmele (sau ma-
tricele) care au o unica valoare proprie.
5.4.2.2. Endomorsme arbitrare. Fie acum T L(N) un endomorsm arbitrar al spat iului
vectorial complex N. Not am
P
T
(X) = (X
1
)
s
1
(X
2
)
s
2
(X
t
)
s
t
polinomul caracteristic al lui T, unde
1
,
2
, ,
t
sunt valorile proprii distincte ale lui T.
Denim subspat iile vectoriale N
i

K
N, i = 1, t, descrise astfel:
V
i
= Ker((T
i
id
N
)
s
i
).
Polinoamele F
i
= (X
i
)
s
i
sunt relativ prime ntre ele. De aceea, conform Teoremei 5.3.5,
ecare dintre subspat iile N
i
este subspat iu invariat de T, cu dim
C
(V
i
) = s
i
. Fie S
i
L(N
i
)
restrict ia lui T la subspat iul N
i
. Deoarece polinomul F
i
(X) = (X
i
)
s
i
este polinomul
caracteristic al lui S
i
(conform Teoremei 5.3.5), deducem c a ecare dintre endomorsmele S
i
are o unica valoare proprie
i
. Suntem astfel n condit iile sect iunii (5.4.2.1): pentru ecare
dintre aceste morsme, exista deci cate o matrice Jordan /
i
, care reprezint a matricea asociat a
endomorsmului S
i
ntr-o anumit a baz a B
i
a subspat iului N
i
.
Deoarece N =
j
N
j
, reuniunea bazelor B
j
, xate n ecare dintre subspat iile V
j
, determin a
o baz a B a lui N. Daca p astr amn B ordinea vectorilor din bazele B
j
, matricea lui T n baza B
131
5. VECTORI S I VALORI PROPRII
se obt ine prin scrierea succesiva, pe diagonala, a matricelor /
j
; este evident nsa ca matricea
/ astfel obt inut a este o matrice Jordan.
Pentru a demonstra unicitatea matricei Jordan asociat a lui T, vom folosi un argument
analog celui din Propozit ia 5.4.6. Fie J o matrice Jordan asociat a morsmului T si e o
valoare proprie xat a a morsmului. Not am cu n
i
num arul de blocuri Jordan, care au ordinul i
si sunt asociate lui , ce apar pe diagonala matricei J. Vom demonstra c a numerele n
i
veric a
un sistem analog cu (88).
Argumentul care urmeaza se bazeaz a pe c ateva rezultate, care au fost demonstrate deja n
capitolele anterioare; pentru a mai usor de urm arit de c atre cititor, relu am aici enunt urile
lor.
Lema 5.4.10. Daca
M =
_
B 0
0 C
_
este o matrice-bloc, n care B si C sunt matrice patratice, atunci
(1) rang(M) = rang(B) + rang(C);
(2) pentru orice p ,
M
p
=
_
B
p
0
0 C
p
_
.
Fie B = J I
n
; aplicand Lema 5.4.10 obt inem imediat urm atoarele egalitat i, similare
celor din (88):
(89)
_

_
n
1
+n
2
+ n
3
+ n
4
+. . . = n rang(B)
n
1
+ 2n
2
+ 2n
3
+ 2n
4
+. . . = n rang(B
2
)
n
1
+ 2n
2
+ 3n
3
+ 3n
4
+. . . = n rang(B
3
)
n
1
+ 2n
2
+ 3n
3
+ 4n
4
+. . . = n rang(B
4
)
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
Matricea B este ns a matricea asociata endomorsmului g = T id
N
n baza B (de
mai sus); de aceea, pentru orice p , rang(B
p
) (care este egal cu rang(g
p
)) depinde doar
de endomorsmul T. Vedem deci ca numerele n
i
(care veric a sistemul (89)) depind doar de
morsmul T. Faptul ca aceste numere sunt unic determinate demonstreaza unicitatea matricei
Jordan asociate lui T.
Am demonstrat astfel Teorema 5.4.2 n cazul general.
Denit ia 5.4.11. Forma canonica Jordan a unui endomorsm (sau a unei matrice)
este unica matrice Jordan asociata endomorsmului (sau matricei).
5.5. Algoritmi pentru determinarea formei canonice Jordan
Vom explicita, n cele ce urmeaza, c ateva modalit at i practice de determinare a formei canon-
ice Jordan. Pentru a facilita nt elegerea acestor algoritmi, am ales de ecare data s a i explicam
prin exemple.
132
5.5. ALGORITMI PENTRU DETERMINAREA FORMEI CANONICE JORDAN
5.5.1. Metoda calcularii rangului.
Exemplul 5.5.1. Fie
A =
_
_
_
_
_
6 9 5 4
7 13 8 7
8 17 11 8
1 2 1 3
_
_
_
_
_
.
Explicit am, pentru aceast a matrice, algoritmul descris part ial n Propozit ia 5.4.6.
Pasul 1: calculam polinomul caracteristic al matricei
P
A
(X) = det(XI
4
A) = (X 2)
3
(X 1).
Pasul 2: determin am valorile proprii si dimensiunile subspat iilor invariante corespunza-
toare. Valorile proprii sunt 2 si 1; subspat iile corespunz atoare au respectiv dimensiunile
3 si 1 (egale cu multiplicitat ile algebrice ale valorilor proprii).
Pasul 3: identicam dimensiunile blocurilor Jordan, pentru ecare valoare proprie n
parte. Exista un singur bloc Jordan corespunzator valorii proprii 1, de ordin 1. Notam
n
1
, n
2
, n
3
num arul de blocuri Jordan de ordin 1, 2, respectiv 3, corespunz atoare valorii
proprii 2. Pentru matricea B = A 2I
4
, calculam
B =
_
_
_
_
_
4 9 5 4
7 15 8 7
8 17 9 8
1 2 1 1
_
_
_
_
_
, B
2
=
_
_
_
_
_
3 6 3 3
6 12 6 6
7 14 7 7
1 2 1 1
_
_
_
_
_
, B
3
=
_
_
_
_
_
3 6 3 3
6 12 6 6
7 14 7 7
1 2 1 1
_
_
_
_
_
.
Deoarece rang(B) = 2, rang(B
2
) = 1, rang(B
3
) = 1, din sistemul (89) obt inem
n
1
= 1, n
2
= 1, n
3
= 0.
Pasul 4: scriem forma canonic a Jordan a lui A.
J
A
=
_
_
_
_
_
1 0 0 0
0 2 0 0
0 0 2 0
0 0 1 2
_
_
_
_
_
.

5.5.2. Metoda explicitarii bazei.

Exemplul 5.5.2. Fie T : C
4
C
4
endomorsmul descris prin
T(x, y, z, t) = (x 2y t; 3x 6y 3z 4t; z; 3x + 13y + 3z + 8t).
Vom folosi modul de calcul prezentat n demonstrat ia Propozit iei 5.4.5, pentru a determina
efectiv o baz a n care matricea asociat a lui T este matricea Jordan.
Pasul 1: determin am polinomul caracteristic al endomorsmului. Folosim pentru
aceasta, de exemplu, baza canonica si matricea lui T n aceasta baza. Obt inem
P
T
(X) = (X 1)
4
.
133
5. VECTORI S I VALORI PROPRII
Pasul 2: Explicit am endomorsmul nilpotent S = T 1 id
C
4. Matricea acestui
endomorsm n baza canonica este
B =
_
_
_
_
_
0 3 0 3
2 7 0 13
0 3 0 3
1 4 0 7
_
_
_
_
_
.
Pasul 3: identic am subspat iile vectoriale Im(S), Im(S
2
), Im(S
3
). Pentru aceasta, cal-
cul am
B
2
=
_
_
_
_
_
3 9 0 18
1 3 0 6
3 9 0 18
1 3 0 6
_
_
_
_
_
, B
3
=
_
_
_
_
_
0 0 0 0
0 0 0 0
0 0 0 0
0 0 0 0
_
_
_
_
_
.
Deducem c a Im(S) = Span(0; 2; 0; 1)
T
, (3; 7; 3; 4)
T
, Im(S
2
) = Span(3; 1; 3; 1)
T
,
iar Im(S
3
) = (0). (Imaginea unui morsm este generata de coloanele matricei core-
spunz atoare morsmului, ntr-o baza dat a.)
Pasul 4: alegem o baza n Im(S
2
). De exemplu, alegem vectorul v = (3; 1; 3; 1)
T
.
Observ am c a vectorul ales se poate reprezenta sub forma v = S(w), unde w =
(0; 2; 0; 1)
T
Im(S). Am obt inut vectorul propriu generalizat w, S(w) = v.
Pasul 5: continuam procesul de completare a bazei. Scriem w = S(t), unde t =
(1; 0; 0; 0)
T
C
4
. Obt inem vectorul propriu generalizat t, w = S(t), v = S
2
(t).
Stim ca acesti trei vectori sunt liniar independent i: completam sistemul t, w, v
la o baz a a lui C
4
, folosind, de exemplu, vectorul e
2
= (0; 1; 0; 0)
T
.
Pasul 6: modicam vectorul adaugat. Deoarece
S(e
2
) = 3w v = S(t 3w),
nlocuim vectorul e
2
cu vectorul
q = e
2
+t + 3w = (3; 1; 0; 1)
T
Ker(S).
Am obt inut baza t, w, v, q, formata din vectori proprii generalizat i pentru S. Ma-
tricea lui T n aceasta baza este matricea Jordan
J
S
=
_
_
_
_
_
1 0 0 0
1 1 0 0
0 1 1 0
0 0 0 1
_
_
_
_
_
.

Exemplul 5.5.3. Fie

A =
_
_
_
_
_
4 1 1 1
1 2 1 1
6 1 1 1
6 1 4 2
_
_
_
_
_
,
matricea asociat a endomorsmului T L(C
4
), n baza canonic a. Vom determina matricea
canonic a Jordan a lui T si baza lui C
4
n care matricea asociata acestui endomorsm este
matricea Jordan; folosim pentru aceasta algoritmul descris n demonstrat ia Propozit iei 5.4.5.
134
5.5. ALGORITMI PENTRU DETERMINAREA FORMEI CANONICE JORDAN
Pasul 1: determin am polinomul caracteristic al endomorsmului.
P
T
(X) = det(XI
4
A) = (X 3)
3
(X + 2).
Pasul 2: explicit am subspat iile invariante. Fie F = (X 3)
3
si G = X + 2 factorii
relativ primi n care se descompune P
T
(X) si e f = F(T) si g = G(T) endomorsmele
corespunz atoare. Denim (ca n sect iunea (5.3.2)) N
F
= Ker(f) = Im(g) si N
G
= Ker(g) =
Im(f): stim ca acestea sunt subspat ii invariate de T si c a C
4
= N
F
N
G
.
Pentru a explicita aceste subspat ii vectoriale, calcul am
B = A 3I
4
=
_
_
_
_
_
1 1 1 1
1 1 1 1
6 1 4 1
6 1 4 1
_
_
_
_
_
si C = A + 2I
4
=
_
_
_
_
_
6 1 1 1
1 4 1 1
6 1 1 1
6 1 4 4
_
_
_
_
_
;
atunci
N
F
= v C
4
: B
3
v = 0 = Spanv
1
= (1; 0; 1; 0)
T
, v
2
= (0; 1; 0; 0)
T
, v
3
= (0; 0; 0; 1)
T
,
iar
N
G
= v C
4
: Cv = 0 = Spanw
1
= (0; 0; 1; 1)
T
.
Pasul 3: explicit am restrict iile endomorsmelor S = T 3 id
C
4 si U = T + 2 id
C
4 la
subspat iile invariante N
F
, respectiv N
G
.
Pentru aceasta, calcul am de exemplu matricea E asociata endomorsmului S[
N
F
n baza
v
1
, v
2
, v
3
. Deoarece S(v
1
) = (2; 2; 2; 2)
T
= 2v
1
2v
2
2v
3
, prima coloana a matricei
c autate este (2; 2; 2)
T
. Procedand analog cu ceilalt i vectori din baza, obt inem
E =
_
_
_
2 1 1
2 1 1
2 1 1
_
_
_.
Folosim acum procedeul din exemplul anterior, pentru a determina n N
F
o baza convenabila,
n care matricea lui S[
N
F
este matrice Jordan: aceast a baza poate , de exemplu
p
1
= (0; 1; 0)
T
, p
2
= (1; 1; 1)
T
, p
3
= (0; 1; 1)
T
.
Atent ie! Baza obt inut a mai sus este exprimata n coordonate, n funct ie de baza v
1
, v
2
, v
3
,
aleas a n N
F
. Pentru a obt ine exprimarea vectorilor p
i
ca vectori din C
4
(adic a din spat iul
vectorial init ial), t inem cont de exprimarea vectorilor v
i
n baza canonic a. Obt inem astfel
urm atoarea baz a a lui N
F
:
p
1
= v
2
= (0; 1; 0; 0)
T
, p
2
= v
1
v
2
v
3
= (1; 1; 1; 1)
T
, p
3
= v
2
+v
3
= (0; 1; 0; 1)
T
.
Pentru spat iul N
G
, calculele sunt mult mai simple: acesta este de dimensiune 1 si, de aceea,
matricea asociata endomorsmului U[
N
G
n baza w
1
este matricea Jordan.
Pasul 4: scriem matricea Jordan a lui T. Am determinat anterior baze n N
F
si n N
G
,
n care matricele asociate restrict iilor lui S si, respectiv, U la aceste subspat ii, sunt matricele
135
5. VECTORI S I VALORI PROPRII
Jordan. Reuniunea acestor baze, adic a B = p
1
, p
2
, p
3
, w
1
, formeaz a o baza a lui N pentru
care matricea asociat a lui T este matricea Jordan. Explicit am aceasta matrice si obt inem
J
T
=
_
_
_
_
_
3 0 0 0
1 3 0 0
0 0 3 0
0 0 0 2
_
_
_
_
_
.
Pentru exemplul analizat, am obt inut at at forma canonica Jordan a endomorsmului dat, c at
si o baz a n care matricea asociata este matricea Jordan.

In plus, calculele facute ne permit sa
determin am imediat o matrice inversabila U cu proprietatea c a U
1
AU = J
A
: aceasta poate ,
de exemplu, matricea de trecere ntre baza canonic a si baza B determinat a mai sus.
5.6. Aplicat ii: calcule cu matrice
Vom prezenta n continuare c ateva aplicat ii ale formei canonice Jordan a unui endomorsm
(sau a unei matrice). Vom ar ata n ce mod putem folosi aceast a matrice cvasi-diagonal a n
calculele efective.
5.6.1. Calculul puterilor unei matrice. Fie A /
n
(C) o matrice cu elemente com-
plexe, de ordinul n. Ne dorm sa identicam algoritmi ecient i pentru calcului puterilor matricei
A.
Pentru a calcula, de exemplu, A
10
, pare sa e nevoie s a calcul am, pe r and, toate puterile
A
k
, cu k 10, ceea ce m areste mult complexitatea calculelor.
O abordare mai ecienta ar putea urm atoarea: calculam A
2
, apoi A
4
= (A
2
)
2
, apoi analog
A
8
si naliz am calculul efectuand A
8
A
2
. Metoda este mai ecienta, dar are dezavantajul c a
toate puterile de exponent putere de 2 ale lui A trebuie memorate, ceea ce consum a memorie
(n condit ii de calcul electronic).
Forma canonic a Jordan a matricei A poate ecientiza si mai mult aceste calcule. Pentru a
nt elege armat ia anterioar a, avem nevoie de rezultatul care urmeaza.
Propozit ia 5.6.1. Fie
J =
_
_
_
_
_
_
_
_
a 0 0 . . . 0 0
1 a 0 . . . 0 0
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
0 0 0 . . . a 0
0 0 0 . . . 1 a
_
_
_
_
_
_
_
_
un bloc Jordan de ordin p, corespunzator numarului a.
Daca F C[X] este un polinom arbitrar, atunci
F(J) =
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
F(a) 0 0 . . . 0 0
F
t
(a)/1! F(a) 0 . . . 0 0
F(a)/2! F
t
(a)/1! F(a) . . . 0 0
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
F
(p2)
(a)/(p 2)! F
(p3)
(a)/(p 3)! F
(p4)
(a)/(p 4)! . . . F(a) 0
F
(p1)
(a)/(p 1)! F
(p2)
(a)/(p 2)! F
(p3)
(a)/(p 3)! . . . F
t
(a)/1! F(a)
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
.
136
5.6. APLICAT II: CALCULE CU MATRICE
Demonstrat ie. Va sucient sa vericam relat ia din enunt pentru polinoame de forma
F(X) = X
n
, deoarece orice polinom este o sum a de monoame. Am observat deja (vezi Lema
5.6.2) ca formula este adevarat a pentru a = 0. Ne putem ns a reduce la acest caz, deoarece
J = J aI
p
este un bloc Jordan corespunzator num arului 0 pe diagonala.
Exemplul 5.6.2. Fie
A =
_
_
_
_
_
1 3 0 3
2 6 0 13
0 3 1 3
1 4 0 8
_
_
_
_
_
/
4
(C)
matricea endomorsmului T din exemplul 5.5.2. Ne propunem sa calcul am A
10
, folosind forma
Jordan a acestei matrice.

In exemplul citat, am determinat efectiv baza B = t, w, v, q, n care matricea asociata lui

T este matricea Jordan J = J
T
. Altfel spus, stim c a U
1
AU = J, unde
U =
_
_
_
_
_
1 0 3 3
0 2 1 1
0 0 3 0
0 1 1 1
_
_
_
_
_
este matricea de trecere ntre baza canonic a si baza B. Propozit ia 5.6.1 ne arat a cum putem
calcula rapid puterile lui J; n particular,
J
10
=
_
_
_
_
_
1 0 0 0
10 1 0 0
45 10 1 0
0 0 0 1
_
_
_
_
_
,
Deoarece U
1
A
10
U = J
10
, obt inem imediat
A
10
= UJ
10
U
1
=
_
_
_
_
_
136 375 0 780
25 66 0 140
135 375 1 780
35 95 0 199
_
_
_
_
_
.

5.6.2. Calculul polinomului minimal. Teorema lui Frobenius (5.2.29) precizeaz a unele
condit ii necesare pe care le ndeplineste polinomul minimal al unei matrice date (sau al unui
endomorsm). Vom arata acum cum putem determina imediat polinomul minimal al unei
matrice, odata ce am determinat forma canonica Jordan a acesteia.
Fie deci A /
n
(C) o matrice dat a si e
J
A
=
_
_
_
_
_
_
J
p
1
(
1
)
J
p
2
(
2
)
.
.
.
J
p
t
(
t
)
_
_
_
_
_
_
137
5. VECTORI S I VALORI PROPRII
forma sa canonica Jordan. Este sucient s a determinam polinomul minimal al matricei J
A
,
deoarece acesta coincide cu polinomul minimal al lui A. Conform Propozit iei 5.6.1, dac a F
C[X] este un polinom arbitrar, atunci
F(J
A
) = 0 F(
i
) = F
t
(
i
) = . . . = F
(p
i
1)
(
i
) = 0, pentru orice i = 1, t.
Asadar, F este polinomul minimal al lui J
A
(deci si al lui A) dac a si numai daca acesta este
polinomul nenul, monic, de grad minim posibil, care are ecare numar
i
ca r adacin a multipl a
de ordin p
i
. Am demonstrat astfel rezultatul urmator.
Propozit ia 5.6.3. Polinomul minimal al matricei Jordan J este egal cu

J
(X) = (X a
1
)
r
1
(X a
2
)
r
2
(X a
s
)
r
s
,
unde a
1
, a
2
, , a
s
sunt valorile proprii distincte ale lui J, iar r
i
este ordinul maxim al blocurilor
Jordan ce compun J, asociate valorii proprii a
i
.

In calculele efective, acest rezultat nu este prea util, deoarece este mai usor sa c aut am prin
ncerc ari polinomul minimal al unei matrice, decat sa determin am forma Jordan.
Exemplul 5.6.4. Pentru matricea A din Exemplul 5.5.3, polinomul minimal este

A
(X) = (X 3)
2
(X + 2).

Exemplul 5.6.5. S a analizam din nou matricea A (asociat a endomorsmului T) din Ex-
emplele 5.5.2 si 5.6.2. Folosind Propozit ia anterioar a si matricea Jordan a lui T (din 5.5.2),
obt inem imediat polinomul minimal al matricei A: acesta este

A
(X) = (X 1)
3
.
Vom folosi acest polinom pentru a calcula A
10
, utilizand o metod a diferita de cea din Exemplul
5.6.2. Aplic am Teorema mp art irii cu rest (1.3.3):
(90) X
10
= (X 1)
3
C(X) + (45X
2
80X + 36).

Inlocuind n (90) variabila X cu matricea A, obt inem

A
10
= 45A
2
80A + 36I
4
=
45
_
_
_
_
_
4 3 0 12
3 10 0 20
3 3 1 12
1 5 0 9
_
_
_
_
_
80
_
_
_
_
_
1 3 0 3
2 6 0 13
0 3 1 3
1 4 0 8
_
_
_
_
_
+
_
_
_
_
_
36 0 0 0
0 36 0 0
0 0 36 0
0 0 0 36
_
_
_
_
_
,
ceea ce conduce la acelasi rezultat ca n Exemplul 5.6.2.
138
5.7. MATRICE DIAGONALIZABILE
5.6.3. Calculul inversei unei matrice. Algoritmul de calcul al inversei unei matrice
(2.3.16) necesita un numar mare de operat ii algebrice. De exemplu, dac a matricea are ordinul
5, atunci, pentru a scrie matricea A
1
, este nevoie sa calcul am un determinant de ordinul 5 si
25 de determinant i de ordinul 4.
Calculatoarele electronice reprezinta un instrument extrem de util n realizarea acestor
calcule; pentru a eciente ns a, programele de calcul trebuie sa utilizeze un numar c at mai
mic de operat ii aritmetice. O modalitate ecienta de calcul se poate obt ine utiliz and polinomul
minimal al matricei.
Exemplul 5.6.6. Fie A matricea analizat a n Exemplele 5.5.2, 5.6.2 si 5.6.5. Stim c a
0
4
= (A I
4
)
3
= A
3
3A
2
+ 3A I
4
.
Din relat ia anterioara (n care nu am folosit dec at faptul c a
A
(X) = (X 1)
3
), obt inem
0
4
= A
2
3A + 3I
4
A
1
.
De aceea
A
1
=
_
_
_
_
_
4 3 0 12
3 10 0 20
3 3 1 12
1 5 0 9
_
_
_
_
_
3
_
_
_
_
_
1 3 0 3
2 6 0 13
0 3 1 3
1 4 0 8
_
_
_
_
_
+3
_
_
_
_
_
1 0 0 0
0 1 0 0
0 0 1 0
0 0 0 1
_
_
_
_
_
=
_
_
_
_
_
4 12 0 21
3 11 0 19
3 12 1 21
2 7 0 12
_
_
_
_
_
.

5.7. Matrice diagonalizabile

Am nceput acest capitol cu o ntrebare natural a: este oare orice endomorsm de spat ii
vectoriale diagonalizabil? Stim deja c a r aspunsul este negativ; ar totusi util s a putem r aspunde
la o nou a ntrebare:

In ce condit ii un endomorsm dat este diagonalizabil?

Avandn vedere modul n care se determina matricea unui endomorsmntr-o baza, urm atoarea
condit ie este evident a.
Lema 5.7.1. T este diagonalizabil daca si numai daca exista o baza a lui N formata din
vectori proprii ai lui T.
Cu aceasta, nu am raspuns ns a la ntrebarea de mai sus; am nlocuit-o doar cu o alta, la
fel de complicat a:

In ce condit ii, exista o baza formata din vectori proprii ai unui endomorsm
dat?
Am v azut ca oric arei matrice A /
n
(C) i se poate asocia o matrice Jordan. O matrice
diagonal a este un caz particular de matrice Jordan, n care toate blocurile de pe diagonal a sunt
de ordin 1. De aceea, putem folosi unicitatea formei Jordan, pentru a caracteriza matricele
diagonalizabile.
139
5. VECTORI S I VALORI PROPRII
Teorema 5.7.2. Fie A /
n
(C) o matrice si e
1
,
2
, . . . ,
m
valorile sale proprii dis-
tincte. Urmatoarele condit ii sunt echivalente:
(1) A este diagonalizabila;
(2) F(A) = 0
n
, unde F(X) = (X
1
)(X
2
) . . . (X
m
);
(3) Polinomul minimal
A
(X) se descompune n factori liniari distinct i;
(4) Polinomul minimal
A
(X) nu are radacini multiple.
(5) Pentru orice valoare proprie
i
, m
a
(
i
) = m
g
(
i
).
Demonstrat ie. Vom justica doar (4) (1), celelalte implicat ii ind l asate ca exercit iu
cititorului. Fie J forma canonic a Jordan a lui A.

In ipoteza (4), propozit ia 5.6.3 ne arat a c a
toate blocurile Jordan care apar pe diagonala matricei J sunt de dimensiune 1, deci matricea J
este o matrice diagonal a. CumAsi J sunt matrice asemenea, deducem ca Aeste diagonalizabil a.

5.8. Probleme propuse

Problema 5.8.1. Demonstrat i Lema 5.1.4, care arm a ca asemanarea matricelor este o
relat ie de echivalent a pe /
n
(K).
Problema 5.8.2. Calculat i valorile proprii ale urmatoarelor matrice cu coecient i complecsi:
A =
_
_
_
4 1 2
2 1 2
1 1 1
_
_
_, B =
_
_
_
4 1 1
2 4 1
0 1 4
_
_
_, C =
_
_
_
1 1 1
0 1 1
1 0 1
_
_
_, D =
_
_
_
2 5 3
3 15 12
1 1 1
_
_
_.
Problema 5.8.3. (1) Demonstrat i c a matricea
A =
_
_
_
_
_
_
a
1
b
1
a
1
b
2
. . . a
1
b
n
a
2
b
1
a
2
b
2
. . . a
2
b
n
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
a
n
b
1
a
n
b
2
. . . a
n
b
n
_
_
_
_
_
_
are rangul 1.
(2) Folosit i Teorema 74 pentru a calcula polinomul caracteristic al matricei A.
(3) Precizat i valorile proprii ale matricei A si determinat i multiplicitatea algebrica si mul-
tiplicitatea geometric a a ec areia dintre aceste valori proprii.
(4) Decidet i dac a matricea A este diagonalizabila.
Problema 5.8.4. Fie A, B /
n
(K) si e
M =
_
A B
B A
_
matrice-bloc de ordin 2n. Demonstrat i c a polinomul caracteristic al matricei M este egal cu
produsul polinoamelor caracteristice ale matricelor A +B si A B.
Enunt at i un posibil rezultat pentru polinomul minimal al matricei M. Vericat i apoi acest
rezultat pe c ateva cazuri particulare si, dac a se dovedeste adev arat, ncercat i s a l demonstrat i!
140
5.8. PROBLEME PROPUSE
Problema 5.8.5. Fie T L(N) un endomorsm, e o valoare proprie a lui T si e v un
vector propriu corespunzator acestei valori proprii. Demonstrat i ca:
(1) v Ker(T), daca = 0;
(2) v Im(T), daca 0.
Problema 5.8.6. Dac a v este vector propriu pentru endomorsmul T, aratat i c a v r amane
vector propriu si pentru endomorsmul T +aid
N
, unde a K este un scalar arbitrar. Propunet i
apoi o generalizare a acestei propriet at i.
Problema 5.8.7. Fie A /
n
(C) o matrice cu elemente numere complexe. Notam A
matricea obt inut a prin nlocuirea ec arui element a
ij
al lui A cu conjugatul sau complex a
ij
.
Ce relat ie exista ntre:
(1) polinoamele caracteristice ale matricelor A si A;
(2) valorile proprii ale matricelor A si A?
Problema 5.8.8. Recitit i demonstrat ia Teoremei 5.2.8, n care am ar atat ca, dac a doua
matrice sunt asemenea, atunci ele au acelasi polinom caracteristic. Demonstrat i sau inrmat i
reciproca: Dac a doua matrice au acelasi polinom caracteristic, atunci matricele sunt asemenea.
Problema 5.8.9. Dac a matricele Asi B sunt asemenea, atunci ele au aceleasi valori proprii.
Ce relat ii exista ntre vectorii proprii ai celor dou a matrice?
Problema 5.8.10. Fie A /
n
(K) o matrice care are valorile proprii
1
,
2
, . . . ,
n
si e
F K[X] un polinom arbitrar.
(1) Demonstrat i c a det(F(A)) = F(
1
) F(
2
) F(
n
).
(2) Ar atat i c a matricea F(A) are valorile proprii F(
1
), F(
2
), . . . , F(
n
).
Problema 5.8.11. Fie N = R
3
si e T simetria fat a de un plan ce trece prin origine.
Descriet i subspat ii N
i
invariate de T, cu dim(N
i
) = i.
Problema 5.8.12. Fie T L(N) un endomorsm si e 1 si Y dou a subspat ii invariate
de T.
(1) Demonstrat i c a 1+Ysi 1 Y sunt de asemenea subspat ii invariate de T.
(2) Dac a T este automorsm, atunci 1 si Y r amn subspat ii invariante si pentru T
1
.
Problema 5.8.13. Calculat i forma canonic a Jordan a urmatoarelor matrice cu elemente
complexe:
A =
_
_
_
3 1 0
6 3 2
8 6 5
_
_
_, B =
_
_
_
0 4 2
1 4 1
0 0 2
_
_
_, C =
_
_
_
1 2 3
0 1 4
0 0 1
_
_
_, D =
_
_
_
3 0 0
1 3 0
0 1 2
_
_
_.
Problema 5.8.14. Fie N = C[X]
3
C- spat iul vectorial al polinoamelor de grad cel mult 3
si e d endomorsmul de derivare (adic a endomorsmul care duce un polinom F n polinomul
derivat F
t
). Determinat i matricea Jordan si baza corespunz atoare pentru endomorsmele: a)
d; b) d
2
.
141
5. VECTORI S I VALORI PROPRII
Problema 5.8.15. Fiecare dintre matricele urmatoare este matricea asociat a unui endo-
morsm de C- spat ii vectoriale, n baza canonic a. Determinat i forma canonica Jordan a acestor
endomorsme si cate o baza n care matricea asociat a este matricea Jordan.
A =
_
11 4
4 3
_
, B =
_
_
_
5 9 4
6 11 5
7 13 6
_
_
_, C =
_
_
_
_
_
3 1 0 0
0 2 1 0
0 0 2 1
1 1 1 1
_
_
_
_
_
.
Problema 5.8.16. Polinomului monic P(X) = X
n
+ a
n1
X
n1
+ . . . + a
1
X + a
0
K[X]
i asociem matricea companion de ordinul n
C
P
=
_
_
_
_
_
_
_
_
0 0 . . . 0 0 a
0
1 0 . . . 0 0 a
1
0 1 . . . 0 0 a
2
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
0 0 . . . 0 1 a
n1
_
_
_
_
_
_
_
_
.
(1) Scriet i matricea companion a polinomului P(X) = X
3
+ 2X
2
5X + 1.
(2) Demonstrat i c a polinomul caracteristic al matricei companion C
P
este chiar polinomul
P.
(3) Enunt at i, vericat i pe cazuri particulare, apoi demonstrat i un rezultat despre polino-
mul minimal al matricei C
P
.
(4) Determinat i forma canonic a Jordan a matricei C
P
, n cazul K = C.
(5) Demonstrat i ca orice bloc Jordan este asemenea cu matricea companion asociat a poli-
nomului sau caracteristic.
Problema 5.8.17. Fie A /
n
(C) o matrice xata. Notam C(A) = X /
n
(C) :
AX = XA, mult imea matricelor care comuta cu A.
(1) Demonstrat i c a C(A) este subspat iu vectorial n /
n
(C).
(2) Justicat i inegalitatea: dim
C
(C(A)) n.
(3) Determinat i dim
C
(C(B)) n cazul n care
B =
_
_
_
_
_
1 3 0 3
2 6 0 13
0 3 1 3
1 4 0 8
_
_
_
_
_
.
(4) Demonstrat i c a
C(A) = F(A) : F C[X] P
A
(X) =
A
(X).
Problema 5.8.18. (1) Demonstrat i c a o matrice A /
n
(K) are acelasi polinom
caracteristic si acelasi polinom minimal ca si matricea transpus a A
T
.
(2)

In cazul K = C, este oare adevarat ca A si A
T
au aceeasi form a Jordan? Vericat i pe
un exemplu, apoi demonstrat i!
Problema 5.8.19. Fie A /
n
(C) o matrice de ordinul n. Not am cu

A matricea obt inuta
din A prin aplicarea urmatoarei transform ari: alegem la ntamplare doi indici i, j si schimb am
142
5.8. PROBLEME PROPUSE
ntre ele liniile i si j, apoi coloanele i si j din matricea A. Demonstrat i c a matricele A si

A au
aceeasi form a canonic a Jordan.
Problema 5.8.20. Demonstrat i ca, dac a polinomul minimal al matricei A /
n
(C) este

A
(X) =
t

i=1
(X
i
)
s
i
, atunci polinomul minimal al matricei de ordin 2n
B =
_
A I
n
0
n
A
_
este
B
(X) =
t

i=1
(X
i
)
s
i
+1
.
Problema 5.8.21. Fie
A =
_
_
_
_
_
0 0 5 3
0 0 3 1
5 3 0 0
3 1 0 0
_
_
_
_
_
/
4
(C).
(1) Demonstrat i c a polinomul caracteristic al matricei A este P
A
(X) = (X
2
4)
2
.
(2) Calculat i multiplicitatea algebric a si multiplicitatea geometric a a ecarei valori proprii
a lui A.
(3) Dac a F = (X 2)
2
si G = (X + 2)
2
, explicitat i subspat iile C
F
si C
G
(Notat iile sunt
cele din Sect iunea 5.3.2. )
(4) Folosit i Corolarul 5.2.27 pentru a determina polinomul minimal al matricei A.
(5) Este matricea A diagonalizabil a?
(6) Se schimba ceva n punctele anterioare ale problemei, dac a, n loc sa consider am ca A
este o matrice de numere complexe, o consider am matrice de numere rat ionale?
Problema 5.8.22. Fie A /
n
(C) o matrice dat a.
(1) Dac a A este diagonalizabila, atunci orice putere a lui A este diagonalizabila.
(2) Reciproc, daca A este nesingular a si o putere a sa este diagonalizabil a, atunci si A este
diagonalizabil a.
Problema 5.8.23. Fie A /
n
(R) o matrice simetric a, adic a o matrice pentru care
A
T
= A.
(1) Demonstrat i c a toate valorile proprii ale lui A sunt reale.
(2) Este oare adev arat c a, dac a matricea B este asemenea cu A, atunci B este simetrica?
Problema 5.8.24. Fie A /
n
(R) o matrice simetric a.
(1) Demonstrat i c a A este diagonalizabila.
(2) Ar atat i c a exist a o matrice ortogonal a U (adic a o matrice cu proprietatea U
1
= U
T
)
pentru care U
1
AU este o matrice diagonal a.
Problema 5.8.25. Fie A /
n
(C) o matrice nilpotenta, adic a o matrice pentru care exist a
un numar natural nenul p cu proprietatea ca A
p
= 0
n
.
143
5. VECTORI S I VALORI PROPRII
(1) Demonstrat i c a polinomul caracteristic al matricei A este P
A
(X) = X
n
.
(2) Fie k ordinul maxim al blocurilor Jordan din forma canonica Jordan a matricei A.
Demonstrat i c a A
k1
0
n
.
(3)

In ce caz este diagonalizabila o matrice nilpotenta?
Problema 5.8.26. Dac a A /
n
(C) este o matrice de ordinul n, sa se arate c a
A este nilpotenta Tr(A
p
) = 0, pentru orice p 1.
Problema 5.8.27. Fie A, B /
n
(C). Dac a A+B este matrice nilpotent a, pentru n+1
valori distincte ale lui , sa se arata c a matricele A si B sunt nilpotente.
Problema 5.8.28. Matricea A /
n
(C) se numeste idempotenta daca A
2
= A.
(1) Demonstrat i c a o matrice idempotent a este diagonalizabil a.
(2) Dac a A este idempotenta, atunci rang(A) = Tr(A).
(3) A este idempotenta dac a si numai dac a I
n
A este idempotenta.
(4) Fie A si B dou a matrice idempotente, de acelasi ordin. S a se arate ca
A +B este idempotenta AB = BA = 0
n
.
Problema 5.8.29. Fie A /
n
(C) o matrice diferit a de I
n
. Demonstrat i c a A este
asemenea cu o matrice a c arei diagonala este de forma
diag0, 0, . . . , 0, Tr(A).
Problema 5.8.30. Fie A /
n
(C) o matrice care are exact m valori proprii distincte.
Pentru ecare i, j 1 denim numerele
b
ij
= Tr(A
i+j2
).
Demonstrat i c a det(b
ij
)
i,j1,m
0, iar det(b
ij
)
i,j1,m+1
= 0.
144
CAPITOLUL 6
Algebra multiliniara si produs tensorial. Aplicat ii biliniare, forme
patratice
Capitolul nal al acestei lucrari este dedicat algebrei multiliniare (cu accent pe forme
biliniare si forme p atratice) si produsului tensorial. Dup a ce n Sect iunea 1 se studiaz a formele
biliniare, n Sect iunile 2 si 3 sunt tratate formele p atratice. Problema principal a care se pune
aici const a n reducerea unei forme p atratice la forma canonic a. Sunt prezentate trei metode de
reducere a formelor p atratice la forma canonic a: metoda lui Gauss, metoda lui Jacobi si metoda
transform arilor ortogonale.

In Sect iunea 4, principala not iune studiat a este cea de forma multi-
liniar a alternata. Cu ajutorul acestei not iuni este prezentat un studiu al determinant ilor, multe
din proprietat ile acestora ap ar and si n Capitolul 2. Ultima sect iune introduce produsul tenso-
rial N Y a dou a spat ii vectoriale si prezint a principalele proprietat i ale acestuia. Produsul
tensorial se dovedeste a un spat iu vectorial al carui dual este (izomorf cu) spat iul vectorial al
tuturor aplicat iilor biliniare L
2
(N, Y; K)
Pe parcursul primelor trei sect iuni din acest capitol, N va desemna un spat iu vectorial real.
6.1. Forme biliniare
Denit ia 6.1.1. O aplicat ie F : NN R care satisface proprietat ile:
1. F(x +y, z) = F(x, z) +F(y, z), pentru orice x, y, z N si , R;
2. F(x, y +z) = F(x, y) +F(x, z), pentru orice x, y, z N si , R,
se numeste forma biliniara.
Denit ia 6.1.2. O forma biliniara F : NN R se numeste simetrica daca
F(x, y) = F(y, x),
pentru orice x, y N.
Denit ia 6.1.3. O forma biliniara simetrica F se numeste pozitiv (negativ) semidenita
daca F(x, x) 0 (resp. F(x, x) 0 ), pentru orice x N. Daca n plus F(x, x) = 0 numai
pentru x = 0
N
, F se numeste pozitiv (resp. negativ) denita .
Exemplele 6.1.4. 1) Fie N un spat iu euclidian cu un produs scalar x, y) : N N R.
Atunci aplicat ia F : N N R, F(x, y) = x, y) este o form a biliniar a simetric a, pozitiv
denit a, acest lucru probandu-se imediat, av and n vedere axiomele din denit ia produsului
scalar.
145
6. ALGEBR

A MULTILINIAR

A S I PRODUS TENSORIAL. APLICAT II BILINIARE, FORME P

ATRATICE
2) Dac a L
1
, L
2
: N R sunt dou a transform ari liniare, atunci F : NN R, F(x, y) =
L
1
(x)L
2
(y) este o form a biliniar a. Evident, F este simetrica dac a si numai dac a L
1
= L
2
.
3) Consideram N = R
n
si A /
n
(R). Atunci aplicat ia F : NN R, F(v, w) = vAw
T
este o form a biliniara.
4) Fie D o submult ime deschis a a lui R
n
si f : D R o funct ie de clasa (
2
pe D.
Consider am a = (a
1
, a
2
, ..., a
n
) D, arbitrar. Atunci aplicat ia
F : R
n
R
n
R, F(h, k) =
n

i,j=1

2
f
x
i
x
j
h
i
k
j
,
unde h = (h
1
, h
2
, ..., h
n
) si k = (k
1
, k
2
, ..., k
n
), este o forma biliniara simetrica, numit a diferent iala
a doua a funct iei f.
Fie N un spat iu vectorial real de dimensiune n, B = e
1
, e
2
, ..., e
n
o baz a a lui N si
F : N N R o form a biliniara. Dac a x =
n

i=1
x
i
e
i
si y =
n

j=1
y
j
e
j
sunt doi vectori arbitrari
din N, atunci
(91) F(x, y) = F
_
_
n

i=1
x
i
e
i
,
n

j=1
y
j
e
j
_
_
=
n

i=1
n

j=1
x
i
y
j
F(e
i
, e
j
).
Pentru i, j = 1, n, notam a
ij
= F(e
i
, e
j
). Astfel, relat ia (1) conduce la
(92) F(x, y) =
n

i=1
n

j=1
a
ij
x
i
y
j
,
ceea ce ne permite sa conchidem ca forma biliniara F este perfect determinat a de matricea
A = (a
ij
)
i,j=1,n
.
Denit ia 6.1.5. Matricea A = (a
ij
)
i,j=1,n
/
n
(R) construita mai sus se numeste ma-
tricea asociata formei biliniare F n baza B .
Propozit ia 6.1.6. Fie N un spat iu vectorial real nit dimensional si F : N N R o
forma biliniara. Atunci F este simetrica daca si numai daca matricea asociata lui F ntr-o
baza oarecare este simetrica.
Demonstrat ie. Consider am B = e
1
, e
2
, ..., e
n
o baz a arbitrar a a lui N si e A =
(a
ij
)
i,j=1,n
matricea asociata lui F n baza B.
Presupunem mai nt ai c a F este forma biliniar a simetric a. Atunci
a
ij
= F(e
i
, e
j
) = F(e
j
, e
i
) = a
ji
,
pentru orice i, j = 1, n, deci A este matrice simetrica.
Reciproc, dac a A este matrice simetrica, atunci a
ij
= a
ji
, pentru orice i, j = 1, n. Fie
x, y N doi vectori arbitrari avand scrierile n baza B: x =
n

i=1
x
i
e
i
si y =
n

j=1
y
j
e
j
. Rezult a c a
F(x, y) = F(
n

i=1
x
i
e
i
,
n

j=1
y
j
e
j
) =
n

i=1
n

j=1
x
i
y
j
F(e
i
, e
j
) =
146
6.1. FORME BILINIARE
n

i=1
n

j=1
x
i
y
j
a
ij
=
n

i=1
n

j=1
x
i
y
j
a
ji
=
n

i=1
n

j=1
x
i
y
j
F(e
j
, e
i
) =
F(
n

j=1
y
j
e
j
,
n

i=1
x
i
e
i
) = F(y, x)
si astfel putem conchide ca forma biliniara F este simetrica.
Asa cum s-a v azut anterior, matricea asociat a unei forme biliniare F : NN R depinde
de baza spat iului vectorial N.

In continuare, vom studia cum se modic a aceasta matrice o
dat a cu schimbarea bazei spat iului vectorial.
Teorema 6.1.7. Fie N un spat iu vectorial de dimensiune n, B
1
= e
1
, e
2
, ..., e
n
si B
2
=
f
1
, f
2
, ..., f
n
doua baze ale lui N si F : N N R o forma biliniara. Daca A = (a
ij
)
i,j=1,n
si B = (b
ij
)
i,j=1,n
sunt matricele atasate lui F n bazele B
1
si respectiv B
2
, atunci
(93) B = C
T
AC,
unde C = (c
ij
)
i,j=1,n
este matricea de trecere de la baza B
1
la baza B
2
.
Demonstrat ie. Din denit ia matricei de trecere de la o baz a la alta pentru un spat iu
vectorial avem
f
i
=
n

j=1
c
ji
e
j
.
Folosind Denit ia 6.1.5, obt inem:
b
ij
= F(f
i
, f
j
) = F(
n

k=1
c
ki
e
k
,
n

l=1
c
lj
e
l
) =
n

k=1
n

l=1
c
ki
c
lj
F(e
k
, e
l
) =
n

k=1
n

l=1
c
ki
c
lj
a
kl
=
n

l=1
_
n

k=1
c
ki
a
kl
_
c
lj
,
pentru orice i, j = 1, n, de unde rezult a c a B = C
T
AC.
Exemplul 6.1.8. Consider am aplicat ia
F : R
3
R
3
R, F(x, y) = x
1
y
1
+x
1
y
2
+x
2
y
1
+ 2x
2
y
2
+ 3x
3
y
3
,
unde x = (x
1
, x
2
, x
3
) si y = (y
1
, y
2
, y
3
). Vom demonstra ca F este o form a biliniara, iar apoi
vom studia simetria si pozitiv denirea lui F.

In nal, determin am matricea asociat a acestei
forme biliniare n baza canonic a a spat iului vectorial R
3
.
Fie x = (x
1
, x
2
, x
3
), y = (y
1
, y
2
, y
3
), z = (z
1
, z
2
, z
3
) R
3
si , R, arbitrari. Atunci:
F(x +y, z) = (x
1
+y
1
)z
1
+ (x
1
+y
1
)z
2
+ (x
2
+y
2
)z
1
+
2(x
2
+y
2
)z
2
+ 3(x
3
+y
3
)z
3
= x
1
z
1
+y
1
z
1
+x
1
z
2
+y
1
z
2
+x
2
z
1
+
y
2
z
1
+ 2x
2
z
2
+ 2y
2
z
2
+ 3x
3
z
3
+ 3y
3
z
3
= (x
1
z
1
+x
1
z
2
+x
2
z
1
+
2x
2
z
2
+ 3x
3
z
3
) +(y
1
z
1
+y
1
z
2
+y
2
z
1
+ 2y
2
z
2
+ 3y
3
z
3
) = F(x, z) +F(y, z).
Similar aratam c a F(x, y +z) = F(x, y) +F(x, z). Astfel, F este o form a biliniara.
147
6. ALGEBR

A MULTILINIAR

A S I PRODUS TENSORIAL. APLICAT II BILINIARE, FORME P

ATRATICE
F(x, y) = x
1
y
1
+x
1
y
2
+x
2
y
1
+2x
2
y
2
+3x
3
y
3
= y
1
x
1
+y
1
x
2
+y
2
x
1
+ 2y
2
x
2
+3y
3
x
3
= F(y, x),
pentru orice x, y R
3
, deci F este simetrica.
Pe de alta parte,
F(x, x) = x
2
1
+ 2x
1
x
2
+ 2x
2
2
+ 3x
2
3
= (x
1
+x
2
)
2
+x
2
2
+ 3x
2
3
0
cu egalitate daca si numai dac a x
1
+ x
2
= x
2
= x
3
= 0, adic a x
1
= x
2
= x
3
= 0. Asadar, F
este si pozitiv denit a.
Baza canonica a lui R
3
este
B = e
1
= (1; 0; 0) , e
2
= (0; 1; 0) , e
3
= (0; 0; 1).
Deoarece
F(e
1
, e
1
) = 1 , F(e
1
, e
2
) = F(e
2
, e
1
) = 1 , F(e
1
, e
3
) = F(e
3
, e
1
) = 0,
F(e
2
, e
2
) = 2 , F(e
2
, e
3
) = F(e
3
, e
2
) = 0 , F(e
3
, e
3
) = 3,
matricea asociata formei patratice F n baza B este:
A =
_
_
_
1 1 0
1 2 0
0 0 3
_
_
_.
6.2. Forme patratice. Reducerea la forma canonica
Denit ia 6.2.1. Fie F o forma biliniara simetrica. Aplicat ia
(94) Q : N R, Q(x) = F(x, x)
se numeste se numeste forma patratica asociata formei biliniare simetrice F.

In acest context,
vom spune ca F este polara formei patratice Q.
Asa cum reiese din aceast a denit ie, orice forma biliniar a simetric a induce o unic a form a
p atratica. Vom arata ca este valabil a si reciproca, adic a oric arei forme p atratice i se asociaza
o unica form a biliniar a simetrica.

Intr-adev ar,
Q(x +y) = F(x +y, x +y) = F(x, x) + 2F(x, y) +F(y, y) =
Q(x) + 2F(x, y) +Q(y),
de unde rezult a ca
(95) F(x, y) =
1
2
[Q(x +y) Q(x) Q(y)],
pentru orice x, y N. S-a obt inut astfel urm atorul rezultat:
Propozit ia 6.2.2.

Intre mult imea formelor patratice denite pe spat iul vectorial N si
mult imea formelor biliniare simetrice denite pe NN exista o corespondent a bijectiva.
148
6.2. FORME P

ATRATICE. REDUCEREA LA FORMA CANONIC

A
Exemplele 6.2.3. 1) Fie N un spat iu euclidian cu un produs scalar x, y) : N N R.
Asa cum am v azut n sect iunea precedenta, aplicat ia F : N N R, F(x, y) = x, y) este
o form a biliniar a simetrica. Aceasta induce forma p atratic a Q : N R, Q(x) = F(x, x) =
x, x) = |x|
2
.
2) Aplicat ia
Q : R
3
R, Q(x) = x
2
1
+ 7x
2
2
+ 3x
2
3
x
1
x
2
+ 5x
2
x
3
,
unde x = (x
1
, x
2
, x
3
), reprezint a o form a p atratic a. Polara acestei forme patratice este
F(x, y) =
1
2
[Q(x +y) Q(x) Q(y)] =
1
2
[(x
1
+y
1
)
2
+ 7(x
2
+y
2
)
2
+
3(x
3
+y
3
)
2
(x
1
+y
1
)(x
2
+y
2
) + 5(x
2
+y
2
)(x
3
+y
3
) x
2
1
7x
2
2
3x
2
3
+x
1
x
2

5x
2
x
3
y
2
1
7y
2
2
3y
2
3
+y
1
y
2
5y
2
y
3
] = x
1
y
1
+ 7x
2
y
2
+ 3x
3
y
3

1
2
x
1
y
2

1
2
x
2
y
1
+
5
2
x
2
y
3
+
5
2
x
3
y
2
.

In continuarea acestei sect iuni vom lucra sub ipoteza ca N este spat iu vectorial real de
dimensiune n.
Denit ia 6.2.4. Fie B o baza a spat iului vectorial N si Q : N R o forma patratica.
Se numeste matrice asociata formei patratice Q n baza B matricea asociata polarei sale
F n aceeasi baza.
Observat ia 6.2.5. Deoarece polara unei forme p atratice este o form a biliniar a simetric a,
din denit ia precedenta si din Propozit ia 6.1.6 rezult a c a matricea asociat a unei forme p atratice
este ntotdeauna simetric a.
Fie x un vector arbitrar al spat iului vectorial N, av and scrierea n baza B = e
1
, e
2
, ..., e
n
:
x =
n

i=1
x
i
e
i
. Atunci
Q(x) = F(x, x) = F(
n

i=1
x
i
e
i
,
n

j=1
x
j
e
j
) =
n

i=1
n

j=1
x
i
x
j
F(e
i
, e
j
) =
n

i=1
n

j=1
a
ij
x
i
x
j
.
Asadar, prin xarea unei baze B a spat iului vectorial N, pentru forma patratic a Q obt inem o
scriere de forma
(96) Q(x) =

1i, jn
a
ij
x
i
x
j
unde a
ij
reprezint a componentele matricei A atasate formei p atratice Q n baza B (si deci,
conform observat iei anterioare, avem a
ij
= a
ji
, pentru orice i, j = 1, n). Evident, o data cu
schimbarea bazei spat iului vectorial se va schimba si expresia (96) a formei patratice.
149
6. ALGEBR

A MULTILINIAR

A S I PRODUS TENSORIAL. APLICAT II BILINIARE, FORME P

ATRATICE
Denit ia 6.2.6. Spunem ca forma patratica Q : N R este redusa la forma canonica
daca determinam pentru Q o scriere de forma
(97) Q(x) =
n

i=1
b
i
x
2
i
,
ntr-o anumita baza a lui N.
Avand n vedere c a n scrierea (97) a unei forme p atratice apar dou a tipuri de termeni:
- termeni la patrat, pentru i = j;
- termeni micsti, pentru i j,
a reduce o forma p atratica la forma canonic a nseamn a de fapt a gasi o scriere n care s a apar a
numai termeni cu p atrate.

In continuare vom prezenta trei metode de reducere a formelor p atratice la forma canonic a.
Metoda lui Gauss.
Teorema 6.2.7. (Gauss) Pentru orice forma patratica Q : N R exista o baza B a lui
N n care forma patratica este redusa la forma canonica .
Demonstrat ie. Fie B = e
1
, e
2
, ..., e
n
baz a a lui N fat a de care forma p atratic a Q are
expresia Q(x) =

1i, jn
a
ij
x
i
x
j
.
Distingem doua cazuri:
(I) Exist a cel put in un i 1, 2, ..., n astfel ncat a
ii
0 (n expresia formei patratice apare
cel put in un termen la p atrat). Printr-o eventual a renumerotare a vectorilor bazei B putem
presupune ca a
11
0. Atunci, n expresia formei biliniare Q, vom grupa termenii astfel:
Q(x) = a
11
x
2
1
+ 2
n

j=2
a
1j
x
1
x
j
+

2i, jn
a
ij
x
i
x
j
=
1
a
11
(a
11
x
1
+a
12
x
2
+...+
a
1n
x
n
)
2

1
a
11

2i, jn
a
1i
a
1j
x
i
x
j
+

2i, jn
a
ij
x
i
x
j
=
1
a
11
(a
11
x
1
+a
12
x
2
+...+
a
1n
x
n
)
2
+

2i, jn
a

ij
x
i
x
j
,
unde a

ij
= a
ij

a
1i
a
1j
a
11
, pentru orice 2 i, j n.
Not and
(98)
_

_
x

1
= a
11
x
1
+a
12
x
2
+... +a
1n
x
n
x

2
= x
2
.....
x

n
= x
n
obt inem
(99) Q(x) =
1
a
11
_
x

1
_
2
+

2i, jn
a

ij
x

i
x

j
.
150
6.2. FORME P

ATRATICE. REDUCEREA LA FORMA CANONIC

A
x

1
, x

2
, ..., x

n
reprezint a componentele vectorului x n baza B
t
= e

1
, e

2
, ..., e

n
, fat a de care
forma patratic a Q are expresia (99). De remarcat c a suma

2i, jn
a

ij
x

i
x

j
care apare n (99)
este o forma patratic a n n 1 variabile. Astfel, dup a cel mult n 1 pasi (aplic and eventual si
procedeul descris n cazul (II)), vom obt ine o baz a

B = e
1
, e
2
, ..., e
n
a lui N fat a de care Q
are forma canonica:
Q(x) =
1
x
2
1
+
2
x
2
2
+... +
n
x
2
n
.
(II) Tot i coecient ii a
ii
sunt nuli (n expresia formei patratice apar numai termeni micsti).
Lucr and sub presupunerea c a forma patratica Q este nenula, exista i, j 1, 2, ..., n, i j,
astfel ncat a
ij
0. Printr-o eventual a renumerotare a vectorilor din baza B se poate presupune
c a a
12
0. Cu ajutorul schimb arilor de coordonate
(100)
_

_
x
1
= x

1
+x

2
x
1
= x

1
x

2
x
3
= x

3
....
x
n
= x

n
vom obt ine
(101) Q(x) = 2a
12
_
_
x

1
_
2

_
x

2
_
2
_
+...
Deoarece n aceast a expresie avem cel put in un termen la p atrat, putem aplica n continuare
procedeul descris la cazul (I).
Observat ia 6.2.8. Procedeul descris n demonstrat ia anterioara reprezint a metoda lui
Gauss de reducere a formelor patratice la forma canonica .
Exemplul 6.2.9. Consider am forma p atratic a Q : R
3
R, care ntr-o anumit a baza B a
spat iului R
3
are expresia Q(x) = x
2
1
+4x
2
2
+x
2
3
2x
1
x
2
+2x
1
x
3
. Cu ajutorul metodei lui Gauss,
reducem aceasta form a p atratic a la forma canonica.
Deoarece n expresia formei p atratice apar termeni la patrat, ne situ am n cazul (I) al
metodei lui Gauss. Urm and procedeul descris n aceasta situat ie, vom avea:
Q(x) = (x
2
1
2x
1
x
2
+ 2x
1
x
3
) + 4x
2
2
+x
2
3
=
= (x
1
x
2
+x
3
)
2
x
2
2
x
2
3
+ 2x
2
x
3
+ 4x
2
2
+x
2
3
=
= (x
1
x
2
+x
3
)
2
+ 3x
2
2
+ 2x
2
x
3
=
= (x
1
x
2
+x
3
)
2
+
1
3
(9x
2
2
+ 6x
2
x
3
) =
= (x
1
x
2
+x
3
)
2
+
1
3
(3x
2
+x
3
)
2

1
3
x
2
3
Cu notat iile:
_

_
x
1
= x
1
x
2
+x
3
x
2
= 3x
2
+x
3
x
3
= x
3
vom obt ine forma canonica a formei p atratice:
Q(x) = x
2
1
+
1
3
x
2
2

1
3
x
2
3
.
151
6. ALGEBR

A MULTILINIAR

A S I PRODUS TENSORIAL. APLICAT II BILINIARE, FORME P

ATRATICE
Pentru a determina baza

B = e
1
, e
2
, e
3
n raport cu care s-a obt inut aceasta form a canonica,
se exprim a mai nt ai componentele init iale x
1
, x
2
, x
3
ale vectorului x n funct ie de componentele
x
1
, x
2
, x
3
din baza

B:
_

_
x
1
= x
1
+
1
3
x
2

4
3
x
3
x
2
=
1
3
x
2

1
3
x
3
x
3
= x
3
Din Teorema 3.3.13, obt inem ca matricea de trecere de la baza init ial a B = e
1
, e
2
, e
3
la baza

B este
C =
_
_
_
1
1
3

4
3
0
1
3

1
3
0 0 1
_
_
_.
Rezult a c a vectorii bazei

B vor :
_

_
e
1
= e
1
e
2
=
1
3
e
1
+
1
3
e
2
e
3
=
4
3
e
1

1
3
e
2
+e
3
Exemplul 6.2.10. Reducem la forma canonic a prin metoda lui Gauss forma p atratic a
Q : R
3
R, Q(x) = x
1
x
2
+x
2
x
3
+x
3
x
1
,
specicand si transformarea de coordonate care se efectueaza.
Deoarece n expresia formei patratice apar numai termeni micsti, ne situ am n cazul (II) al
metodei lui Gauss.

In consecint a, facem schimb arile de coordonate:
(102)
_

_
x
1
= x

1
+x

2
x
1
= x

1
x

2
x
3
= x

3
Astfel, forma p atratic a devine:
Q(x) =
_
x

1
_
2

_
x

2
_
2
+
_
x

1
x

2
_
x

3
+x

3
_
x

1
+x

2
_
=
=
_
x

1
_
2

_
x

2
_
2
+ 2x

1
x

3
=
_
_
x

1
_
2
+ 2x

1
x

3
_

_
x

2
_
2
=
=
_
x

1
+x

3
_
2

_
x

2
_
2

_
x

3
_
2
Efectu am o nou a schimbare de coordonate
(103)
_

_
x
1
= x

1
+x

3
x
2
= x

2
x
3
= x

3
n urma c areia va rezulta forma canonic a
Q(x) = x
2
1
x
2
2
x
2
3
.
Din sistemele de relat ii (102) si (104) obt inem relat iile de transformare a coordonatelor:
152
6.2. FORME P

ATRATICE. REDUCEREA LA FORMA CANONIC

A
(104)
_

_
x
1
=
1
2
x
1
+
1
2
x
2
+x
3
x
2
=
1
2
x
1

1
2
x
2
x
3
= x
3
Metoda lui Jacobi.
Teorema 6.2.11. (Jacobi) Fie N un spat iu vectorial, B = e
1
, e
2
, ..., e
n
o baza a lui N si
Q : N R o forma patratica avand expresia Q(x) =

1i, jn
a
ij
x
i
x
j
n baza B. Daca matricea
A = (a
ij
)
i,j=1,n
/
n
(R) asociata formei patratice Q n baza B are tot i minorii principali

1
= a
11
,
2
=

a
11
a
12
a
12
a
22

,
3
=

a
11
a
12
a
13
a
12
a
22
a
23
a
13
a
23
a
33

, ...,
n
= det(A)
nenuli, atunci exista o baza

B = e
1
, e
2
, ..., e
n
a lui N fat a de care Q are forma canonica:
(105) Q(x) =
1

1
x
2
1
+

1

2
x
2
2
+

2

3
x
2
3
+... +

n1

n
x
2
n
.
Demonstrat ie. Fie F : N N R polara formei p atratice Q. Caut am vectorii bazei

B de forma:
(106)
_

_
e
1
= c
11
e
1
e
2
= c
12
e
1
+c
22
e
2
..........................
e
i
= c
1i
e
1
+c
2i
e
2
+... +c
ii
e
i
...........................
e
n
= c
1n
e
1
+c
2n
e
2
+........ +c
nn
e
n
unde coecient ii c
ij
se determina din condit iile
(107) F( e
i
, e
j
) = 0, pentru orice 1 j < i n
si
(108) F( e
i
, e
i
) = 1, pentru i = 1, n.
(Aceste ultime relat ii sunt deduse din condit ia ca matricea asociata formei patratice Qn baza

B s a e diag(c
11
, c
22
, ..., c
nn
). )
Fix am un i 1, 2, ..., n arbitrar. Deoarece
F( e
i
, e
j
) = F
_
i

k=1
c
ki
e
k
, e
j
_
=
i

k=1
c
ki
F (e
k
, e
j
) =
i

k=1
c
ki
a
kj
,
din relat iile (107) si (108), t in and cont c a a
kj
= a
jk
, obt inem sistemul:
153
6. ALGEBR

A MULTILINIAR

A S I PRODUS TENSORIAL. APLICAT II BILINIARE, FORME P

ATRATICE
(109)
_

_
a
11
c
1i
+a
12
c
2i
+... +a
1i
c
ii
= 0
a
12
c
1i
+a
22
c
2i
+... +a
2i
c
ii
= 0
...............................................
a
1,i1
c
1i
+a
2,i1
c
2i
+... +a
i1,i
c
ii
= 0
a
1i
c
1i
+a
2i
c
2i
+... +a
ii
c
ii
= 1
.
Se observ a c a determinantul acestui sistem este minorul principal
i
, care, conform ipotezei,
este nenul. Astfel, din regula lui Cramer, sistemul este compatibil determinat si n plus
c
ii
=
1

a
11
... a
1,i1
0
... ... ... ...
a
1,i1
... a
i1,i1
0
a
1i
... a
i1,i
1

=

i1

i
.
Avand n vedere c a matricea
C =
_
_
_
_
_
c
11
c
12
... c
1n
0 c
22
... c
2n
... ... ... ...
0 0 ... c
nn
_
_
_
_
_
are determinantul
det(C) = c
11
c
22
...c
nn
=
1

2
...

n1

n
=
1

n
0
si c a B = e
1
, e
2
, ..., e
n
este o baza a lui N, din sistemul de relat ii (106) rezult a ca si

B =
e
1
, e
2
, ..., e
n
este o baz a a lui N. Deoarece
F( e
i
, e
j
) =
_
0, pentru i j
c
ii
, pentru i = j
,
concluzia teoremei este acum clar a.
Observat ia 6.2.12. Spre deosebire de metoda lui Gauss, care se poate aplica pentru orice
form a patratica, n cazul metodei Jacobi suntem condit ionat i de faptul ca tot i minorii principali
ai matricei atasate formei p atratice n baza init ial a sa e nenuli. Astfel, daca m acar unul dintre
acesti minori este zero, atunci metoda lui Jacobi nu poate aplicat a si trebuie utilizat a o alt a
metoda.
Exemplul 6.2.13. Utiliz and metoda lui Jacobi, reducem la forma canonic a urmatoarea
forma patratic a:
Q : R
3
R, Q(x) = 3x
2
1
+ 3x
2
2
2x
1
x
2
+ 4x
1
x
3
+ 4x
2
x
3
,
unde x = (x
1
; x
2
; x
3
) este un vector arbitrar din R
3
.
Matricea asociata formei patratice Qn baza canonic a a lui R
3
este:
A =
_
_
_
3 1 2
1 3 2
2 2 0
_
_
_.
Minorii principali ai acestei matrice sunt:

1
= 3 0,
2
=

3 1
1 3

= 8 0,
3
=

3 1 2
1 3 2
2 2 0

= 32 0,
154
6.2. FORME P

ATRATICE. REDUCEREA LA FORMA CANONIC

A
deci putem aplica metoda lui Jacobi. Forma canonica a formei p atratice Q va :
Q(x) =
1

1
x
2
1
+

1

2
x
2
2
+

2

3
x
2
3
=
1
3
x
2
1
+
3
8
x
2
2

1
4
x
2
3
.
Exemplul 6.2.14. Consider am forma p atratica:
Q : R
4
R, Q(x) = x
2
1
+x
2
3
+x
1
x
2
+x
3
x
4
,
unde x = (x
1
; x
2
; x
3
; x
4
) sunt coordonatele unui vector x n baza canonic a a lui R
4
. Utiliz and
metoda lui Jacobi, reducem aceasta form a p atratica la forma canonic a si vom specica si baza
n care se obt ine forma canonic a.
Forma p atratic a dat a are n baza canonic a a lui R
4
matricea asociata:
A =
_
_
_
_
_
1
1
2
0 0
1
2
0 0 0
0 0 1
1
2
0 0
1
2
0
_
_
_
_
_
.
Obt inem minorii principali:

1
= 1 0,
2
=

1
1
2
1
2
0

=
1
4
0,
3
=

1
1
2
0
1
2
0 0
0 0 1

=
1
4
0,

4
=

1
1
2
0 0
1
2
0 0 0
0 0 1
1
2
0 0
1
2
0

=
1
16
0.
Din (105) rezulta c a forma canonic a obt inuta n urma aplicarii metodei lui Jacobi este:
Q(x) = x
2
1
4 x
2
2
+ x
2
3
4 x
2
4
.
Vectorii bazei

B = e
1
, e
2
, e
3
, e
4
n care se obt ine forma canonica sunt dat i de sistemul
(106), care n acest caz este:
_

_
e
1
= c
11
e
1
e
2
= c
12
e
1
+c
22
e
2
e
3
= c
13
e
1
+c
23
e
2
+c
33
e
3
e
4
= c
14
e
1
+c
24
e
2
+c
34
e
3
+c
44
e
4
.
unde c
11
=
1

1
, iar c
jk
, k = 2, 3, 4, j = 1, ..., k sunt solut ii ale sistemelor (109) pentru i = 2, 3, 4.
Rezult a c a e
1
= e
1
= (1, 0, 0, 0), iar pentru i = 2 avem
_
c
12
+
1
2
c
22
= 0
1
2
c
12
= 1
,
deci c
12
= 2, c
22
= 4 si e
2
= 2e
1
4e
2
= (2, 4, 0, 0). Pentru i = 3 avem
_

_
c
13
+
1
2
c
23
= 0
1
2
c
13
= 0
c
33
= 1
,
155
6. ALGEBR

A MULTILINIAR

A S I PRODUS TENSORIAL. APLICAT II BILINIARE, FORME P

ATRATICE
deci c
13
= 0, c
23
= 0, c
33
= 1 si e
3
= e
3
= (0, 0, 1, 0).

In nal, pentru i = 4 avem
_

_
c
14
+
1
2
c
24
= 0
1
2
c
14
= 0
c
34
+
1
2
c
44
= 0
1
2
c
34
= 1
,
de unde obt inem c
14
= 0, c
24
= 0, c
34
= 2, c
44
= 4 si e
4
= 2e
3
4e
4
= (0, 0, 2, 2).
Metoda transformarilor ortogonale.
Teorema 6.2.15. Fie N un spat iu euclidian de dimensiune n si Q o forma patratica.
Atunci exista o baza ortonormata a lui N n raport cu care forma patratica Q este redusa la
forma canonica.
Demonstrat ie.

In concordant a cu Teorema 3.4.24, exist a o baz a ortonormat a B =
e
1
, e
2
, ..., e
n
a lui N. Fie A = (a
ij
)
i,j=1,n
matricea asociat a formei p atratice Q n baza B.
Deoarece A este matrice simetric a, din Problema 5.8.24 rezulta existent a unei matrice ortogo-
nale C = (c
ij
)
i,j=1,n
/
n
(R) cu proprietatea c a
(110) A = CDC
T
,
unde D = diag(
1
,
2
, ...,
n
) este forma diagonal a a matricei A.
Construim baza

B = e
1
, e
2
, ..., e
n
a lui N astfel ncat matricea de trecere de la baza B la

B s a e chiar C:
(111)
_

_
e
1
= c
11
e
1
+c
21
e
2
+... +c
n1
e
n
e
2
= c
12
e
1
+c
22
e
2
+... +c
n2
e
n
..............................................
e
n
= c
1n
e
1
+c
2n
e
2
+... +c
nn
e
n
T in and cont c a B = e
1
, e
2
, ..., e
n
este o baz a ortonormat a, iar C este o matrice ortogonala
vom obt ine relat iile:
e
i
, e
i
) =
_
n

k=1
c
ki
e
k
,
n

j=1
c
j i
e
j
_
=

1k,jn
c
ki
c
j i
e
k
, e
j
) =
n

k=1
c
2
ki
= 1,
pentru i = 1, n, si respectiv
e
i
, e
j
) =
_
n

k=1
c
ki
e
k
,
n

p=1
c
pj
e
p
_
=

1k,pn
c
ki
c
pj
e
k
, e
p
) =
n

k=1
c
ki
c
kj
= 0,
pentru orice i j. Asadar,

B = e
1
, e
2
, ..., e
n
este o baz a ortonormata a lui N.
Not and cu F polara formei patratice Q, din Teorema 6.1.7 si din relat ia (110) rezult a c a
matricea asociata lui F n baza

B este D = diag(
1
,
2
, ...,
n
) si, n consecint a forma patratica
Q va avea scrierea n baza

B:
Q(x) =
1
x
2
1
+
2
x
2
2
+... +
n
x
2
n
,
adic a este redus a la forma canonica.
156
6.2. FORME P

ATRATICE. REDUCEREA LA FORMA CANONIC

A
Observat ia 6.2.16. Metoda transformarilor ortogonale, spre deosebire de celelalte dou a
metode prezentate anterior, se aplic a numai formelor p atratice denite pe spat ii euclidiene.
Deoarece spat iile vectoriale de tipul R
n
sunt spat ii euclidiene, aceasta metod a poate folosita
n majoritatea exercit iilor av and drept cerint a reducerea formelor patratice la forma canonic a.
Din demonstrat ia teoremei precedente deducem urmatorul algoritm de reducere a unei forme
p atratice Q : N R la forma canonic a, unde N este spat iu euclidian de dimensiune n:
Etapa 1: scriem matricea A atasat a formei p atratice;
Etapa 2: g asim, prin rezolvarea ecuat iei caracteristice det(AI
n
) = 0, valorile proprii

i
, 1 i p, av and ordinele de multiplicitate n
i
si determinam subspat iile vectorilor
proprii N(
i
), corespunzatoare acestor valori proprii;
Etapa 3: Pentru ecare subspat iu N(
i
) determinam c ate o baz a ortonormat a B
i
;
Etapa 4: Forma canonic a a formei patratice date este:
(112) Q(x) =
1
x
2
1
+
2
x
2
2
+... +
n
x
2
n
,
cu ment iunea c a n aceast a scriere ecare valoare proprie apare de un numar de ori egal cu
ordinul de multiplicitate. Baza ortonormata n care se obt ine aceast a form a canonica este

B = B
1

B
2

...

B
n
.
Exemplul 6.2.17. Vom reduce la forma canonica, prin metoda transform arilor ortogonale,
urm atoarea form a patratic a:
Q : R
3
R, Q(x) = 3x
2
1
+ 3x
2
2
2x
1
x
2
+ 4x
1
x
3
+ 4x
2
x
3
,
unde x = (x
1
; x
2
; x
3
) este un vector arbitrar din R
3
, specic and si o baz a ortonormat a n care
s-a obt inut aceasta form a.
Matricea asociata formei patratice Qn baza canonic a a lui R
3
este:
A =
_
_
_
3 1 2
1 3 2
2 2 0
_
_
_.
Vom determina valorile proprii ale matricei A, rezolvand ecuat ia caracteristica det(A
I
3
) = 0 sau echivalent

3 1 2
1 3 2
2 2

=
3
+ 6
2
32 = 0. Se obt in
1
= 2 ,
2
=

3
= 4.
Vectorii proprii corespunz atori valorii proprii
1
= 2 sunt dat i de sistemul:
_

_
5x
1
x
2
+ 2x
3
= 0
x
1
+ 5x
2
+ 2x
3
= 0
2x
1
+ 2x
2
+ 2x
3
= 0
, av and solut ia
_

_
x
1
=
x
2
=
x
3
= 2
, cu R

. Subspat iul invariant

corespunz ator valorii proprii -2 este
N(2) = (; ; 2)
T
/ R.
157
6. ALGEBR

A MULTILINIAR

A S I PRODUS TENSORIAL. APLICAT II BILINIARE, FORME P

ATRATICE
O baza pentru N(2) este (1; 1; 2)
T
, de unde obt inem baza ortonormata
B
1
=
_
_
_
_

6
;
1

6
;
2

6
_
T
_
_
_
.
Pentru valoarea proprie 4, vectorii proprii sunt dat i de sistemul:
_

_
x
1
x
2
+ 2x
3
= 0
x
1
x
2
+ 2x
3
= 0
2x
1
+ 2x
2
4x
3
= 0
,
adic a
_

_
x
1
= + 2
x
2
=
x
3
=
, cu , R,
2
+
2
0. Subspat iul invariant corespunz ator valorii
proprii 4 este
N(4) = ( + 2; ; )
T
/ , R.
Alegem e
2
= (1; 1; 0)
T
N(4) si vrem s a determinam e
3
= (
3
+2
3
;
3
;
3
)
T
astfel nc at
e
2
, e
3
) = 0, adic a
3
2
3
+
3
= 0. Rezulta ca
3
=
3
, de unde e
3
= (
3
;
3
;
3
)
T
si astfel
putem alege e
3
= (1; 1; 1)
T
. S-a obt inut baza ortogonala (1; 1; 0)
T
, (1; 1; 1)
T
, din care se
construieste, prin normalizare, baza ortonormat a B
2
=
_
_
_
_

2
;
1

2
; 0
_
T
,
_
1

3
;
1

3
;
1

3
_
T
_
_
_
.
Forma canonic a a formei p atratice date este
Q(x) = 2 x
2
1
+ 4 x
2
2
4 x
2
3
,
aceasta ind obt inuta n baza ortonormat a

B =
_
_
_
_

6
;
1

6
;
2

6
_
T
,
_

2
;
1

2
; 0
_
T
,
_
1

3
;
1

3
;
1

3
_
T
_
_
_
.
Observat ia 6.2.18. Compar and rezultatele obt inute n exemplele 6.2.13 si 6.2.17, reiese
concluzia ca atunci cand se reduce o form a p atratic a la forma canonic a, prin doua metode
diferite, se pot obt ine rezultate diferite.

In sect iunea urm atoare, vom determina totusi un
invariant al formei canonice.
6.3. Signatura unei forme patratice. Teorema inert iei
Denit ia 6.3.1. Pentru o forma patratica avand forma canonica
(113) Q(x) =
n

i=1
a
i
x
2
i
,
n care p coecient i sunt strict pozitivi, q coecient i sunt strict negativi, iar r = n (p + q)
coecient i sunt nuli, tripletul (p, q, r) se numeste signatura formei patratice.
Teorema 6.3.2. (Teorema inert iei) Signatura unei forme patratice este un invariant
al formei canonice, adica signatura este aceeasi n orice forma canonica a formei patratice
respective.
Demonstrat ie. Fie Q : N Ro forma patratic a si B
1
= e
1
, e
2
, ..., e
n
, B
2
= f
1
, f
2
, ..., f
n

dou a baze ale lui Nn raport cu care Q are formele canonice:

158
6.3. SIGNATURA UNEI FORME P

ATRATICE. TEOREMA INERT IEI

Q(x) =
n

i=1
b
i
x
2
i
si Q(x) =
n

i=1
b
i
x
2
i
cu signaturile (p
1
, q
1
, r
1
) si respectiv (p
2
, q
2
, r
2
).
Printr-o eventual a rearanjare a vectorilor din cele dou a baze se poate presupune ca primii p
1
(respectiv p
2
) coecient i ai celor dou a forme canonice sunt strict pozitivi, urm atorii q
1
(respectiv
q
2
) coecient i sunt strict negativi, iar ultimii r
1
(respectiv r
2
) coecient i sunt nuli.
Presupunem prin absurd c a p
1
> p
2
. Vom nota cu N
1
= Spane
1
, e
2
, ..., e
p
1
subspat iul lui
N generat de e
1
, e
2
, ..., e
p
1
si cu N
2
= Spane
p
2
+1
, e
p
2
+2
, ..., e
n
subspat iul lui N generat de
e
p
2
+1
, e
p
2
+2
, ..., e
n
. Rezult a c a
dim
R
(N
1
) +dim
R
(N
2
) = p
1
+n p
2
> n.
Aplic and acum Teorema dimensiunii 3.3.11 avem:
n dim
R
(N
1
+N
2
) = dim
R
(N
1
) +dim
R
(N
2
) dim
R
(N
1

N
2
) > n dim
R
(N
1

N
2
),
de unde rezult a ca N
1

N
2
0
N
. Astfel, se poate considera un vector nenul x

N
1

N
2
.
Pe de-o parte, deoarece x

N
1
avem x

= x
1
e
1
+ x
2
e
2
+... + x
p
e
p
, de unde
(114) Q(x

) =
p

i=1
a
i
x
2
i
0,
iar pe de alta parte, cum x N
2
avem x

= x
p
2
+1
f
p
2
+1
+ x
p
2
+2
f
p
2
+2
+... + x
n
f
n
, si astfel
(115) Q(x

) =
n

i=p
2
+1
b
i
x
2
i
0.
Din relat iile (114) si (115) obt inem Q(x

) = 0, de unde vom gasi x

1
= x
2
= ... = x
p
= x
p
2
+1
=
x
p
2
+2
= ... = x
n
= 0, ceea ce implic a x

= 0
N
- contradict ie. Deci presupunerea c a p
1
> p
2
este
fals a. Similar se demonstraza ca nu putem avea nici inegalitatea p
1
< p
2
si astfel am obt inut
c a p
1
= p
2
.
Procedand analog, se arat a ca q
1
= q
2
, ceea ce demonstreaza c a signatura este aceeasi pentru
ambele forme canonice.
Exemplul 6.3.3.

In Exemplul 6.2.17 s-a determinat pentru forma patratica
Q : R
3
R, Q(x) = 3x
2
1
+ 3x
2
2
2x
1
x
2
+ 4x
1
x
3
+ 4x
2
x
3
,
forma canonic a Q(x) = 2 x
2
1
+4 x
2
2
+4 x
2
3
. Astfel, signatura acestei forme patratice va (2, 1, 0).
Denit ia 6.3.4. Spunem ca forma patratica Q : N R este pozitiv (negativ) denita
daca Q(x) > 0 (resp. Q(x) < 0) pentru orice x N0
N
.
Observat ia 6.3.5. O form a p atratic a Q este pozitiv (negativ) denita dac a si numai dac a
polara ei F este pozitiv (resp. negativ) denita.
Teorema 6.3.6. (Criteriul lui Sylvester) Fie Q : N R o forma patratica, B =
e
1
, e
2
, ..., e
n
o baza a lui N, A = (a
ij
)
i,j=1,n
matricea asociata formei patratice Q n baza B si

1
,
2
, ...,
n
minorii principali ai matricei A. Atunci:
1. Q este pozitiv denita daca si numai daca
i
> 0, pentru i = 1, n;
159
6. ALGEBR

A MULTILINIAR

A S I PRODUS TENSORIAL. APLICAT II BILINIARE, FORME P

ATRATICE
2. Q este negativ denita daca si numai daca (1)
i

i
> 0, pentru i = 1, n.
Demonstrat ie. 1. Presupunem ca forma patratica Q este pozitiv denit a si notam cu
F polara lui Q. Vom ar ata mai nt ai c a tot i minorii principali ai matricei A sunt nenuli.
Presupunem prin absurd c a exista k 1, 2, ..., n astfel ncat
k
= 0.

In acest caz o linie a
determinantului
k
este o combinat ie liniar a a celorlalte linii, deci exist a
1
,
2
, ...,
k
R, nu
tot i nuli, astfel nc at

1
a
1i
+
2
a
2i
+... +
k
a
k i
= 0,
pentru i = 1, k. Din aceast a relat ie, succesiv obt inem:
0 =
k

j=1

j
a
ji
=
k

j=1

j
F(e
j
, e
i
) = F
_
_
k

j=1

j
e
j
, e
i
_
_
,
pentru i = 1, k.

Inmult ind relat iile de mai sus cu
i
si sum and aceste relat ii dupa i = 1, k,
obt inem:
F
_
_
k

j=1

j
e
j
,
k

i=1

i
e
i
_
_
= 0.
Cum F este pozitiv denita, rezult a
k

i=1

i
e
i
= 0, ceea ce arata c a vectorii e
1
, e
2
, ..., e
k
sunt
liniar dependent i, contradict ie. Deci
i
0, pentru i = 1, n.
Putem aplica acum Teorema 6.2.11 . Rezult a c a exist a o baz a

B = e
1
, e
2
, ..., e
n
n raport
cu care forma p atratica Q are forma canonica
Q(x) =
1

1
x
2
1
+

1

2
x
2
2
+

2

3
x
2
3
+... +

n1

n
x
2
n
.
Deoarece Q este pozitiv denit a, obt inem
1

1
,

1

2
,

2

3
, ...,

n1

n
> 0
si n consecint a
1
,
2
, ...,
n
> 0.
Reciproc, daca
1
,
2
, ...,
n
> 0 rezulta c a
1

1
,

1

2
,

2

3
, ...,

n1

n
> 0.
Astfel,
Q(x) =
1

1
x
2
1
+

1

2
x
2
2
+

2

3
x
2
3
+... +

n1

n
x
2
n
> 0,
pentru orice x V 0
N
, unde x
1
, x
2
, ..., x
n
sunt componentele vectorului x n baza n care s-a
obt inut baza canonic a a c arei existent a este asigurat a de Teorema 6.2.11. Deci forma p atratica
Q este pozitiv denit a.
2. Forma p atratic a Q este negativ denit a dac a si numai dac a forma p atratica Q
t
: N R,
Q
t
(x) = Q(x) este pozitiv denita. Matricea asociat a lui Q
t
este A
t
= A, iar minorii ei
principali sunt
t
i
= (1)
i

i
, i = 1, n.
De la punctul 1. al teoremei avem Q
t
pozitiv denita dac a si numai daca
t
i
> 0. Asadar
Q este negativ denit a daca si numai daca (1)
i

i
> 0.
160
6.4. APLICAT II MULTILINIARE. FORME MULTILINIARE
Fie o form a patratic a avand scrierea
(116) Q(x) =

1i, jn
a
ij
x
i
x
j
ntr-o anumita baz a B a lui N. Daca notam cu A = (a
ij
)
i,j=1,n
matricea asociata formei
p atratice Qn baza B, atunci egalitatea (116) este echivalent a cu relat ia matricial a
(117) Q(x) = XAX
T
,
unde, n membrul drept al acestei egalit at i, X reprezint a matricea linie (x
1
x
2
... x
n
).
Reamintim c a o matrice A /
n
(R) se numeste pozitiv denit a daca xAx
T
> 0, pentru
orice vector nenul x R
n
. Din relat ia (117) se obt ine imediat urm atorul rezultat:
Propozit ia 6.3.7. Forma patratica este pozitiv denita daca si numai daca matricea ei
asociata A este pozitiv denita.
Deoarece ntre mult imea formelor p atratice Q : N R si mult imea matricelor simetrice
este o corespondent a bijectiv a, cu ajutorul Propozit iei 6.3.7 putem reformula primul punct al
Criteriului lui Sylvester astfel:
Teorema 6.3.8. O matrice simetrica este pozitiv denita daca si numai daca tot i minorii
principali ai matricei sunt strict pozitivi.
6.4. Aplicat ii multiliniare. Forme multiliniare
Pe parcursul acestor dou a ultime sect iuni, K va desemna un corp comutativ.
Denit ia 6.4.1. Fie N
1
, N
2
, ..., N
n
si Y spat ii vectoriale peste acelasi corp K. O aplicat ie
F : N
1
N
2
... N
n
Y se numeste aplicat ie multiliniara (sau n-liniara) daca este
liniara n ecare dintre variabilele sale, adica
F(v
1
, ..., v
i1
, v
i
+v
t
i
, v
i+1
, ..., v
n
) = F(v
1
, ..., v
i1
, v
i
, v
i+1
, ..., v
n
)
+F(v
1
, ..., v
i1
, v
t
i
, v
i+1
, ..., v
n
),
pentru orice , K, v
j
N
j
, cu j = 1, ..., n si v
t
i
N
i
, cu i = 1, ..., n. Vom nota cu
L
n
(N
1
, N
2
, ..., N
n
; Y) mult imea aplicat iilor n-liniare denite pe N
1
N
2
... N
n
cu valori n
Y.

In cazul particular n care N

1
= N
2
= ... = N
n
= N si Y = K, aplicat ia multiliniara
se va numi forma multiliniara (sau n-liniara) . Vom nota cu L
n
(N; K) mult imea formelor
n-liniare denite pe N
n
= NN... N
..
n ori
.
Observat ia 6.4.2. Not iunea de form a multiliniar a reprezint a o generalizare naturala a
conceptului de forma biliniara.
161
6. ALGEBR

A MULTILINIAR

A S I PRODUS TENSORIAL. APLICAT II BILINIARE, FORME P

ATRATICE
Exemplele 6.4.3. 1) Fie N
3
spat iul vectorial real al vectorilor liberi. Aplicat ia F : N
3

N
3
N
3
, F(a,

b) = a

b (produsul vectorial a doi vectori liberi) este o aplicat ie 2-liniara

(sau aplicat ie biliniara).
2) F : N
3
N
3
N
3
N
3
, F(a,

b, c) =a (

b c) (dublul produs vectorial a trei vectori

liberi) este o aplicat ie 3-liniara (sau aplicat ie triliniara).
3) Aplicat ia F : N
3
N
3
R, F(a,

b) = a

b (produsul scalar a doi vectori liberi)

reprezint a o form a 2-liniara (sau forma biliniara).
Observat ia 6.4.4. Mult imea formelor n-liniare L
n
(N
1
, N
2
, ..., N
n
; Y) are o structur a de
K-spat iu vectorial fat a de adunarea formelor n-liniare:
(F +G)(v
1
, v
2
, ..., v
n
) = F(v
1
, v
2
, ..., v
n
) +G(v
1
, v
2
, ..., v
n
), v
i
N
i
, i = 1, ..., n
si fat a de nmult irea unei forme n-liniare cu un scalar:
(F)(v
1
, v
2
, ..., v
n
) = F(v
1
, v
2
, ..., v
n
), K, v
i
V
i
, i = 1, ..., n.
Se veric a imediat ca F+Gsi F astfel denite sunt forme n-liniare. Mai mult, operat iile de
adunare si nmult ire a unei forme n-liniare cu un scalar veric a axiomele din denit ia spat iului
vectorial.
Propozit ia 6.4.5. Fie N
1
, N
2
, ..., N
n
, Y spat iie vectoriale nit dimensionale peste acelasi
corp K. Atunci
dim
K
L
n
(N
1
, N
2
, ..., N
n
; Y) = dim
K
(N
1
)...dim
K
(N
n
)dim
K
(Y).
Demonstrat ie. Fie
i
1
,...,
i
n
,
j
baze pentru spat iile vectoriale N
1
,...,N
n
si re-
spectiv Y, iar

i
1
,...,

i
n
,

j
bazele duale corespunzatoare.
Denim aplicat iile:
F
j
i
1
,...,i
n
: N
1
... N
n
Y, F
j
i
1
,...,i
n
(v
1
, ..., v
n
) =

i
1
(v
1
)...

i
n
(v
n
)
j
.
Datorit a liniarit at ii aplicat iilor

i
k
, k = 1, ..., n, rezult a imediat c a aplicat iile F
j
i
1
,...,i
n
sunt n-
liniare. Vom demonstra ca ele formeaz a o baza a spat iului L
n
(N
1
, N
2
, ..., N
n
; Y).
Consider am F L
n
(N
1
, N
2
, ..., N
n
; Y) si (v
1
, ..., v
n
) N
1
... N
n
arbitrari. Atunci:
F(v
1
, ..., v
n
) = F(

i
1

i
1
(v
1
)
i
1
, ...,

i
n

i
n
(v
n
)
i
n
) =

i
1
,...,i
n

i
1
(v
1
)...

i
n
(v
n
)F(
i
1
, ...,
i
n
) =

i
1
,...,i
n
,j

i
1
(v
1
)...

i
n
(v
n
)

j
(F(
i
1
, ...,
i
n
))
j
=

i
1
,...,i
n
,j

j
(F(
i
1
, ...,
i
n
))F
j
i
1
,...,i
n
(v
1
, ..., v
n
).
Deci aplicat iile F
j
i
1
,...,i
n
constituie o mult ime de generatori pentru L
n
(N
1
, N
2
, ..., N
n
; Y). Mai
mult, mult imea scalarilor

j
(F(
i
1
, ...,
i
n
)) este unic determinat a de aplicat ia multiliniara
F si, n consecint a, F
j
i
1
,...,i
n
formeaz a o baz a a spat iului L
n
(N
1
, N
2
, ..., N
n
; Y). Asadar
dim
K
L
n
(N
1
, N
2
, ..., N
n
; Y) = dim
K
(N
1
)...dim
K
(N
n
)dim
K
(Y).

Denit ia 6.4.6. O forma multiliniara F : N

n
K se numeste alternata daca
F(v
1
, ..., v
i
, ..., v
j
, ..., v
n
) = 0 ori de cate ori v
i
= v
j
, cu i < j.
162
6.4. APLICAT II MULTILINIARE. FORME MULTILINIARE
Exemplul 6.4.7. Aplicat ia F : N
3
N
3
N
3
R, F(a,

b, c) = a (

b c) = (a,

b, c)
(produsul mixt a trei vectori liberi) reprezint a o form a 3-liniar a (sau forma triliniara) alternata.
Propozit ia 6.4.8. Daca F : N
n
K este o forma multiliniara alternata, atunci
F(v
1
, ..., v
i
, ..., v
j
, ..., v
n
) = F(v
1
, ..., v
j
, ..., v
i
, ..., v
n
),
pentru orice i < j.
Demonstrat ie. Consider am 1 i < j n, arbitrari. Din Denit iile 6.4.1 si 6.4.6:
0 = F(v
1
, ..., v
i
+ v
j
, ..., v
i
+ v
j
, ..., v
n
) = F(v
1
, ..., v
i
, ..., v
i
, ..., v
n
) + F(v
1
, ..., v
i
, ..., v
j
, ..., v
n
) +
F(v
1
, ..., v
j
, ..., v
i
, ..., v
n
) +F(v
1
, ..., v
j
, ..., v
j
, ..., v
n
) = F(v
1
, ..., v
i
, ..., v
j
, ..., v
n
)+
F(v
1
, ..., v
j
, ..., v
i
, ..., v
n
), si astfel F(v
1
, ..., v
i
, ..., v
j
, ..., v
n
) = F(v
1
, ..., v
j
, ..., v
i
, ..., v
n
).
Corolarul 6.4.9. Pentru orice forma multiliniara alternata F : N
n
K si orice per-
mutare S
n
avem
F(v
(1)
, ..., v
(n)
) = ()F(v
1
, ..., v
n
),
unde () reprezinta signatura permutarii .
Demonstrat ie. Descompunem permutarea n produs de transpozit ii: =
1
...

m
. Rezult a ca () = (
1
) ... (
m
) = (1)
m
. Astfel, putem sa ne reducem la cazul
m = 1.

In acest caz, este o transpozit ie, iar armat ia de demonstrat rezult a din propozit ia
precedent a.
Denit ia 6.4.10. Pentru o matrice A = (a
ij
)
1i,jn
/
n
(K), suma

S
n
()a
1(1)
a
2(2)
...a
n(n)
se va numi determinantul matricei A. Vom nota cu det(A) determinantul matricei A.
Propozit ia 6.4.11. Daca A = (a
ij
)
1i,jn
/
n
(K), atunci
det(A) = det(A
T
).
Demonstrat ie. Matricea transpus a A
T
= (a
T
ij
)
1i,jn
are elementele a
T
ij
= a
ji
, pentru
orice i, j = 1, 2, ..., n. Din denit ia determinantului unei matrice avem:
(118) det(A
T
) =

S
n
()a
T
1(1)
a
T
2(2)
...a
T
n(n)
=

S
n
()a
(1)1
a
(2)2
...a
(n)n
.
Dac a (i) = j, atunci i =
1
(j). Evident corespondent a S
n
S
n
,
1
este bijectiv a.
Deoarece () = (
1
) si av andn vedere comutativitatea operat iilor de pe K, din relat ia (118)
obt inem:
det(A
T
) =

S
n
(
1
)a
1
1
(1)
a
2
1
(2)
...a
n
1
(n)
=

S
n
()a
1(1)
a
2(2)
...a
n(n)
= det(A).

163
6. ALGEBR

A MULTILINIAR

A S I PRODUS TENSORIAL. APLICAT II BILINIARE, FORME P

ATRATICE
Propozit ia 6.4.12. Fie F : N
n
K o forma multiliniara alternata, A = (a
ij
)
1i,jn

/
n
(K) o matrice arbitrara si elementele e
1
, e
2
, ..., e
n
N. Daca pentru orice i = 1, ..., n
denim elementele f
i
=
n

j=1
a
ij
e
j
si g
i
=
n

j=1
a
ji
e
j
, atunci
F(f
1
, f
2
, ..., f
n
) = F(g
1
, g
2
, ..., g
n
) = det(A)F(e
1
, e
2
, ...e
n
).
Demonstrat ie. Datorit a multiliniaritat ii lui F, avem:
F(f
1
, f
2
, ..., f
n
) = F(a
11
e
1
+a
12
e
2
+... +a
1n
e
n
, a
21
e
1
+a
22
e
2
+... +a
2n
e
n
, ..., a
n1
e
1
+
a
n2
e
2
+... +a
nn
e
n
) =

1i
1
,i
2
,...,i
n
n
a
1i
1
a
2i
2
...a
ni
n
F(e
i
1
, e
i
2
, ..., e
i
n
)
Denim funct ia : 1, 2, ..., n 1, 2, ..., n, (k) = i
k
. Evident, dac a este injectiv a,
atunci este si surjectiva, deci bijectiv a, adica o permutare de ordin n: S
n
. Dac a nu este
injectiv a, atunci exista k, l 1, 2, ..., n, k l astfel ncat e
i
k
= e
i
l
. Cum F este alternat a, n
aceasta situat ie avem: F(e
i
1
, e
i
2
, ..., e
i
n
) = 0. Deci
(119) F(f
1
, f
2
, ..., f
n
) =

:1,2,...,n1,2,...,n
a
1(1)
a
2(2)
...a
n(n)
F(e
(1)
, e
(2)
, ..., e
(n)
) =

S
n
a
1(1)
a
2(2)
...a
n(n)
F(e
(1)
, e
(2)
, ..., e
(n)
).
Dar, din Corolarul 6.4.9, avem
(120) F(e
(1)
, e
(2)
, ..., e
(n)
) = ()F(e
1
, e
2
, ..., e
n
).
Din relat iile (119) si (120) obt inem:
F(f
1
, f
2
, ..., f
n
) =

S
n
()a
1(1)
a
2(2)
...a
n(n)
F(e
1
, e
2
, ..., e
n
) = det(A)F(e
1
, e
2
, ..., e
n
).
Pentru a proba ultima egalitate, observ am c a:
g
i
=
n

j=1
a
ji
e
j
=
n

j=1
a
t
ij
e
j
,
pentru orice i = 1, ..., n. Din cele demonstrate mai sus, precum si din Propozit ia 6.4.11, avem:
F(g
1
, g
2
, ..., g
n
) = det(A
T
)F(e
1
, e
2
, ...e
n
) = det(A)F(e
1
, e
2
, ...e
n
).
Consider am /
n,1
(K) mult imea matricelor coloan a cu n componente din corpul K. Evident
/
n,1
(K) este un K-spat iu vectorial de dimensiune n, o baz a a acestuia ind
e
1
=
_
_
_
_
_
_
_
1
0
0
...
0
_
_
_
_
_
_
_
, e
2
=
_
_
_
_
_
_
_
0
1
0
...
0
_
_
_
_
_
_
_
, ..., e
n
=
_
_
_
_
_
_
_
0
0
...
0
1
_
_
_
_
_
_
_
164
6.4. APLICAT II MULTILINIARE. FORME MULTILINIARE
(baza canonica). Dac a A = (a
ij
)
1i,jn
/
n
(K), vom nota cu A
1
, A
2
, ..., A
n
coloanele matricei
A. Astfel
A
j
=
_
_
_
_
_
a
1j
a
2j
...
a
nj
_
_
_
_
_
/
n,1
(K), j = 1, 2, ..., n.
Teorema 6.4.13. (Teorema fundamentala a teoriei determinant ilor) Consideram
K-spat iul vectorial N = /
n,1
(K) si e
1
, e
2
, ..., e
n
baza sa canonica. Atunci exista o unica
forma multiliniara alternata F
n
: N
n
K astfel ncat F
n
(e
1
, e
2
, ..., e
n
) = 1.

In plus,
F
n
(A
1
, A
2
, ..., A
n
) = det(A),
pentru orice A /
n
(K).
Demonstrat ie. Prob am mai nt ai unicitatea. Fie A
1
, A
2
, ..., A
n
N vectori arbitrari si
consider am matricea A /
n
(K), avand coloanele A
1
, A
2
, ..., A
n
. Dac a F
n
, F
t
n
: N
n
K sunt
dou a forme multiliniare alternate cu proprietatea c a F
n
(e
1
, e
2
, ..., e
n
) = F
t
n
(e
1
, e
2
, ..., e
n
) = 1,
atunci din Propozit ia 6.4.12 obt inem ca
F
n
(A
1
, A
2
, ..., A
n
) = F
t
n
(A
1
, A
2
, ..., A
n
) = det(A).
Cum A
1
, A
2
, ..., A
n
au fost considerat i arbitrari, rezult a c a F
n
= F
t
n
.
Pentru a demonstra existent a formei multiliniare alternate vom utiliza metoda induct iei
matematice.
Dac a n = 2, atunci N = /
2,1
(K). Denim aplicat ia F
2
: N
2
K, F(A
1
, A
2
) = a
11
a
22

a
12
a
21
, unde A
1
=
_
a
11
a
21
_
si A
2
=
_
a
12
a
22
_
. Se veric a imediat c a F
2
este forma biliniar a si,
deoarece F(A
1
, A
1
) = 0, este si alternata.
Presupunem ca exist a F
n1
cu proprietatea din enunt ul teoremei si vrem s a construim F
n
.
Fie A
1
, A
2
, ..., A
n
N, A
j
=
_
_
_
_
_
a
1j
a
2j
...
a
nj
_
_
_
_
_
/
n,1
(K), pentru orice j = 1, 2, ..., n si consider am
A matricea p atratic a avand coloanele A
1
, A
2
, ..., A
n
. Not am cu A
ij
matricea obt inuta din A
prin eliminarea liniei i si coloanei j, iar cu A
1
ij
, A
2
ij
, ..., A
n
ij
coloanele acestei matrice. Evident
A
ij
/
n1
(K). Fixam un i 1, 2, ..., n arbitrar si denim aplicat ia
(121) F
n
: N
n
K, F
n
(A
1
, A
2
, ..., A
n
) =
n

j=1
(1)
i+j
a
ij
F
n1
(A
1
ij
, A
2
ij
, ..., A
n1
ij
).

In cazul particular n care A

j
= e
j
, pentru orice j = 1, 2, ..., n, rezulta ca a
ii
= 1 si a
ij
= 0,
c and j i. Pe de alt a parte, A
1
ii
, A
2
ii
, ..., A
n1
ii
va reprezenta, n acest caz, baza canonic a a lui
/
n1
(K). Asadar, t in and cont si de ipoteza inductiv a, din relat ia (121) obt inem
F
n
(e
1
, e
2
, ..., e
n
) = 1.
165
6. ALGEBR

A MULTILINIAR

A S I PRODUS TENSORIAL. APLICAT II BILINIARE, FORME P

ATRATICE

In continuare, vom proba c a F

n
este form a multiliniara. Pentru aceasta, vom ar ata mai
nt ai c a
F
n
(A
1
, ..., A
k
+A
tk
, ..., A
n
) = F
n
(A
1
, ..., A
k
, ..., A
n
) +F
n
(A
1
, ..., A
tk
, ..., A
n
),
pentru orice A
1
, ..., A
k
, A
tk
, ..., A
n
V si 1 k n. Presupunem ca
A
tk
=
_
_
_
_
_
a
t
1k
a
t
2k
...
a
t
nk
_
_
_
_
_
, A
j
=
_
_
_
_
_
a
1j
a
2j
...
a
nj
_
_
_
_
_
,
pentru orice j = 1, 2, ..., n. Consideram matricele A = (a
ij
)
1i,jn
, A
t
= (a
t
ij
)
1i,jn
, cu a
t
ij
=
a
ij
, cand j k, B = (b
ij
)
1i,jn
, cu b
ij
= a
ij
= a
t
ij
, pentru j k si b
ik
= a
ik
+ a
t
ik
. (De fapt, B
este matricea avand coloanele A
1
, ..., A
k
+A
tk
, ..., A
n
.) Atunci
F(A
1
, ..., A
k
+A
tk
, ..., A
n
) =
n

j=1
(1)
i+j
b
ij
F
n1
(B
1
ij
, B
2
ij
, ..., B
n1
ij
) =
n

j=1
jk
(1)
i+j
b
ij
F
n1
(B
1
ij
, B
2
ij
, ..., B
n1
ij
) + (1)
i+k
b
ik
F
n1
(B
1
ik
, B
2
ik
, ..., B
n1
ik
) =
n

j=1
jk
(1)
i+j
a
ij
F
n1
(A
1
ij
, A
2
ij
, ..., A
n1
ij
) +
n

j=1
jk
(1)
i+j
a
t
ij
F
n1
(A
t1
ij
, A
t2
ij
, ..., A
tn1
ij
)+
(1)
i+k
a
ik
F
n1
(A
1
ik
, A
2
ik
, ..., A
n1
ik
) + (1)
i+k
a
t
ik
F
n1
(A
t1
ik
, A
t2
ik
, ..., A
tn1
ik
) =
F
n
(A
1
, ..., A
k
, ..., A
n
) +F
n
(A
t1
, ..., A
tk
, ..., A
tn
) = F
n
(A
1
, ..., A
k
, ..., A
n
) +F
n
(A
1
, ..., A
tk
, ..., A
n
).
Demonstr am acum c a
F
n
(A
1
, ..., A
k
, ..., A
n
) = F
n
(A
1
, ..., A
k
, ..., A
n
),
pentru orice A
1
, ..., A
k
, ..., A
n
N, K si 1 k n. Consider am matricea C = (c
ij
)
1i,jn
av and drept coloane pe A
1
, ..., A
k
, ..., A
n
. Atunci c
ij
= a
ij
, pentru j k si c
ik
= a
ik
. Rezulta
c a
F
n
(A
1
, ..., A
k
, ..., A
n
) =
n

j=1
(1)
i+j
c
ij
F
n1
(C
1
ij
, C
2
ij
, ..., C
n1
ij
) =
n

j=1
jk
(1)
i+j
c
ij
F
n1
(C
1
ij
, C
2
ij
, ..., C
n1
ij
) + (1)
i+k
c
ik
F
n1
(C
1
ik
, C
2
ik
, ..., C
n1
ik
) =
n

j=1
jk
(1)
i+j
a
ij
F
n1
(A
1
ij
, A
2
ij
, ..., A
n1
ij
) + (1)
i+k
a
ik
F
n1
(A
1
ik
, A
2
ik
, ..., A
n1
ik
) =

j=1
(1)
i+j
a
ij
F
n1
(A
1
ij
, A
2
ij
, ..., A
n1
ij
) = F
n
(A
1
, ..., A
k
, ..., A
n
).

In nal, vom demonstra ca forma multiliniar a F este alternata. Presupunem ca doi dintre
vectorii A
1
, A
2
, ..., A
n
sunt egali. F ara a reduce generalitatea putem presupune c a A
1
= A
2
166
6.4. APLICAT II MULTILINIARE. FORME MULTILINIARE
(altfel, se aplica o permutare vectorilor A
1
, A
2
, ..., A
n
astfel ncat n urma acesteia primii doi
vectori s a e egali). Atunci:
F
n
(A
1
, A
2
, ..., A
n
) =
n

j=1
(1)
i+j
a
ij
F
n1
(A
1
ij
, A
2
ij
, ..., A
n1
ij
) = (1)
i+1
a
i1
F
n1
(A
1
i1
, A
2
i1
, ..., A
n1
i1
)+
(1)
i+2
a
i2
F
n1
(A
1
i2
, A
2
i2
, ..., A
n1
i2
) +
n

j=3
(1)
i+j
a
ij
F
n1
(A
1
ij
, A
2
ij
, ..., A
n1
ij
).
Deoarece A
1
= A
2
, atunci A
1
ij
= A
2
ij
, pentru j = 3, .., n si n consecint a
F
n1
(A
1
ij
, A
2
ij
, ..., A
n1
ij
) = 0,
pentru j = 3, .., n. Pe de alt a parte, egalitatea A
1
= A
2
conduce la
a
i1
F
n1
(A
1
i1
, A
2
i1
, ..., A
n1
i1
) = a
i2
F
n1
(A
1
i2
, A
2
i2
, ..., A
n1
i2
),
deci
(1)
i+1
a
i1
F
n1
(A
1
i1
, A
2
i1
, ..., A
n1
i1
) + (1)
i+2
a
i2
F
n1
(A
1
i2
, A
2
i2
, ..., A
n1
i2
) = 0.
Astfel putem conchide c a
F
n
(A
1
, A
2
, ..., A
n
) = 0.

Din denirea lui F

n
, dat a n Teorema fundamental a a teoriei determinant ilor, se obt ine
urm atorul rezultat, cunoscut sub numele de dezvoltatrea determinantului dup a linia i:
Corolarul 6.4.14. Daca A = (a
ij
)
1i,jn
/
n
(K), atunci pentru orice i = 1, 2, ..., n avem
det(A) =
n

j=1
(1)
i+j
a
ij
det(A
ij
),
unde A
ij
este matricea obt inuta din matricea A prin eliminarea liniei i si coloanei j.
Folosind Propozit ia 6.4.11, Teorema 6.4.13, precum si proprietat ile formelor multiliniare
alternate, regasim urm atoarele proprietat i ale determinant ilor:
Corolarul 6.4.15. 1) O matrice avand doua linii sau doua coloane egale are determinantul
zero.
2) Daca se permuta doua linii sau doua coloane ale matricei, se schimba semnul determi-
nantului matricei.
3) Daca se nmult esc elementele unei linii sau coloane dintr-o matrice cu un element din
corpul K, valoarea determinantului matricei se multiplica prin acel element.
4) Daca la o linie (resp. coloana) a unei matrice se aduna o alta linie (resp. coloana)
nmult ita cu un element din K, valoarea determinantului nu se schimba.
5) Daca toate elementele unei linii sau unei coloane dintr-o matrice sunt nule, atunci de-
terminantul matricei este zero.
Propozit ia 6.4.16. Daca A, B /
n
(K), atunci
det(AB) = det(A)det(B).
167
6. ALGEBR

A MULTILINIAR

A S I PRODUS TENSORIAL. APLICAT II BILINIARE, FORME P

ATRATICE
Demonstrat ie. Fie A = (a
ij
)
1i,jn
, B = (b
ij
)
1i,jn
. Consideram e
1
, e
2
, ..., e
n
baza
canonic a a K-spat iului vectorial /
n,1
(K) si denim f
i
=
n

j=1
b
ij
e
j
, g
i
=
n

j=1
a
ij
f
j
, pentru orice
i = 1, 2, ..., n. Atunci
_
_
_
_
_
f
1
f
2
...
f
n
_
_
_
_
_
= B
_
_
_
_
_
e
1
e
2
...
e
n
_
_
_
_
_
si
_
_
_
_
_
g
1
g
2
...
g
n
_
_
_
_
_
= A
_
_
_
_
_
f
1
f
2
...
f
n
_
_
_
_
_
.
Rezult a c a
_
_
_
_
_
g
1
g
2
...
g
n
_
_
_
_
_
= A
_
_
_
_
_
B
_
_
_
_
_
e
1
e
2
...
e
n
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
= (A B)
_
_
_
_
_
e
1
e
2
...
e
n
_
_
_
_
_
.
Aplic and Propozit ia 6.4.12, obt inem pe de-o parte:
(122) F
n
(g
1
, g
2
, ..., g
n
) = det(AB) F
n
(e
1
, e
2
, ..., e
n
) = det(AB),
iar pe de alta parte
(123) F
n
(g
1
, g
2
, ..., g
n
) = det(A) F
n
(f
1
, f
2
, ..., f
n
) = det(A) (det(B) F
n
(e
1
, e
2
, ..., e
n
)) =
det(A) det(B).
Din relat iile (122) si (123) obt inem
det(AB) = det(A)det(B).

Observat ia 6.4.17. Corolarul 6.4.14, Corolarul 6.4.15, precum si Propozit ia 6.4.16 au fost
obt inute si n cadrul Capitolului II. Demonstrat iile prezentate n aceast a sect iune se bazeaza
nsa pe not iunea de form a multiliniara alternat a.
Exemplul 6.4.18. Fie N si Y dou a K-spat ii vectoriale, T : N Y o transformare
liniar a si F : Y
n
K o forma n-liniar a alternat a. Atunci aplicat ia
G : N
n
K, G(x
1
, x
2
, ..., x
n
) = F(T(x
1
), T(x
2
), ..., T(x
n
))
este o form a n-liniara alternat a.

Intr-adev ar, e x
1
, ..., x
i
, x
t
i
, ..., x
n
N si , K, arbitrari. T inand cont ca T este trans-
formare liniara, iar F form a n-liniar a, succesiv avem:
G(x
1
, ..., x
i
+x
t
i
, ..., x
n
) = F(T(x
1
), ..., T(x
i
+x
t
i
), ..., T(x
n
)) =
F(T(x
1
), ..., T(x
i
) +T(x
t
i
), ..., T(x
n
)) = F(T(x
1
), ..., T(x
i
), ..., T(x
n
))+
F(T(x
1
), ..., T(x
t
i
), ..., T(x
n
)) = G(x
1
, ..., x
i
, ..., x
n
) +G(x
1
, ..., x
t
i
, ..., x
n
)
si, n consecint a, G este forma n-liniar a.
Dac a exista 1 i, j n, i j astfel nc at x
i
= x
j
, atunci evident T(x
i
) = T(x
j
). Deoarece
F este o forma n-liniara alternat a, atunci F(T(x
1
), ..., T(x
i
), ..., T(x
j
), ..., T(x
n
)) = 0, de unde
rezult a c a G(x
1
, ..., x
i
, ..., x
j
, ..., x
n
) = 0. Asadar, G este o form a n-liniara alternat a.
168
6.5. PRODUS TENSORIAL
6.5. Produs tensorial
Denit ia 6.5.1. Fie N si Y doua spat ii vectoriale peste corpul comutativ K. Un K- spat iu
vectorial NYmpreuna cu o aplicat ie biliniara F : NYNY se numeste produs
tensorial al lui N cu Y peste corpul K daca pentru orice K- spat iu vectorial 1 si orice
aplicat ie biliniara G : N Y 1 exista o unica transformare liniara

G : N Y 1
astfel ncat urmatoarea diagrama
NY
F
-
NY
1

G
?
G
-
este comutativa:

G F = G.
Observat ia 6.5.2. Din denit ia produsului tensorial rezulta c a avem urm atorul izomorsm
de spat ii vectoriale:
(124) L
2
(N, Y; 1) Hom
K
(NY, 1).

Intr-adev ar, dat a o aplicat ie biliniar a G L

2
(N, Y; 1) exist a un unic morsm

G Hom
K
(N
Y, 1) astfel nc at

G(v w) = G(v, w), pentru orice (v, w) NY. Reciproc, dat un morsm
: N Y 1, compunerea : N Y 1 este aplicat ie biliniar a. Mai mult,
aplicat iile
L
2
(N, Y; 1) g g Hom
K
(NY, 1)
si
Hom
K
(NY, 1) L
2
(N, Y; 1)
sunt inverse una celeilalte.
Propozit ia 6.5.3. Produsul tensorial a doua K-spat ii vectoriale, daca exista, este unic
pana la un izomorsm: daca N si Y sunt doua K-spat ii vectoriale, iar N
1
Ysi N
2
Y sunt
produse tensoriale ale lui N cu Y peste K, atunci N
1
Y N
2
Y.
Demonstrat ie. Fie F
1
: NYN
1
Ysi F
2
: NYN
2
Yaplicat iile biliniare
corespunz atoare celor doua produse tensoriale. Deoarece N
1
Yeste un produs tensorial, din
Denit ia 6.5.1, exista o unic a transformare liniar a

G
1
: N
1
Y N
2
Y, astfel nc at
diagrama
NY
F
-
N
1
Y
N
2
Y

G
1
?
G
-
este comutativ a.
169
6. ALGEBR

A MULTILINIAR

A S I PRODUS TENSORIAL. APLICAT II BILINIARE, FORME P

ATRATICE
Cu aceleasi argumente, schimband rolurile lui N
1
Ysi N
2
Y, exist a o unic a transformare
liniar a

G
2
: N
2
YN
1
Y, astfel nc at diagrama
NY
G
-
N
2
Y
N
1
Y

G
2
?
F
-
este comutativ a.
Deoarece

G
2

G
1
F =

G
2
G = F, atunci transformarea liniar a

G
2

G
1
: N
1
YN
1
Y
face comutativ a urm atoarea diagrama:
NY
F
-
N
1
Y
N
1
Y

G
2

G
1
?
F
-
Dar, si id
N
1
Y
face comutativ a diagrama precedent a. T in and cont de unicitate, obt inem ca

G
2

G
1
= id
N
1
Y
. Similar se demonstreaza c a

G
1

G
2
= id
N
2
Y
, deci

G
1
si

G
2
sunt inverse
una alteia, de unde rezulta N
1
Y N
2
Y.
Propozit ia 6.5.4. Daca N si Y sunt doua K-spat ii vectoriale, atunci produsul tensorial
al lui N cu Y exista.
Demonstrat ie. Date ind K-spat iile vectoriale N si Y, vrem sa construim un nou spat iu
vectorial NYsi o aplicat ie biliniar a F : NYNY care satisfac Denit ia 6.5.1.
Vom considera L(NY) spat iul vectorial al tuturor combinat iilor liniare nite de perechi
ordonate (v, w) cu v N si w Y. Evident, N Y este o baza a acestui spat iu vectorial.
Not am cu 1 subspat iul vectorial al lui L(NY) generat de tot i vectorii de forma
(v
1
+v
2
, w) (v
1
, w) (v
2
, w)
(v, w) (v, w)
(v, w
1
+w
2
) (v, w
1
) (v, w
2
)
(v, w) (v, w),
unde v, v
1
, v
2
N, w, w
1
, w
2
Ysi K.
Denim NY ca ind spat iul vectorial c at al lui L(NY) prin subspat iul 1:
NY= L(NY)/1,
iar aplicat ia F : NYNYca si compunerea dintre incluziunea i : NYL(NY)
si proiect ia canonic a : L(N Y) L(N Y)/1. Din modul de denire al subspat iului
1, rezulta c a aplicat ia F construit a anterior este biliniar a.
Consider am aplicat ia biliniara G : N Y 1. Deoarece N Y este o baza a lui
L(N Y), aplicat ia G induce o unic a transformare liniar a

G : L(N Y) 1 astfel nc at
170
6.5. PRODUS TENSORIAL

G((v, w)) = G(v, w), pentru orice (v, w) V W. Datorita biliniarit at ii lui G si din denirea
subspat iului 1, rezult a c a

G se anuleaza pe elementele lui 1. Astfel obt inem o transformare
liniar a G : N Y 1, G(F((v, w))) =

G((v, w)) = G(v, w). Deoarece elemetele de forma
F((v, w)) genereaza spat iul V W, atunci G va unic.
Observat ia 6.5.5. Avand asigurat a existent a produsului tensorial, precum si unicitatea
lui, p ana la un izomorsm, pentru dou a K-spat ii vectoriale date N si Y vom folosi denumirea
de produsul vectorial al lui N cu Y. De asemenea, daca F : NYNY este aplicat ia
biliniar a asociata produsului tensorial, vom nota cu vw imaginea elementului (v, w) NY
prin aplicat ia F.
Propozit ia 6.5.6. Fie v
i
, i = 1, ..., n vectori liniar independent i din N si w
i
, i = 1, ..., n
vectori arbitrari din Y. Atunci relat ia
n

i=1
v
i
w
i
= 0
implica w
i
= 0, pentru orice i = 1, ..., n.
Demonstrat ie. Deoarece v
i
, i = 1, ..., n sunt vectori liniar independent i, atunci putem
construi transformarile liniare f
i
N

= Hom
K
(N, K) astfel nc at
f
i
(v
j
) =
i
j
=
_
1 , dac a i = j
0 , dac a i j.
Construim forma biliniar a
F : NYK, F(v, w) =
n

i=1
f
i
(v)g
i
(w),
cu g
i
Y

, arbitrari. Din denit ia produsului tensorial rezulta c a exist a transformarea liniar a

h : NYK astfel nc at h(v w) =
n

i=1
f
i
(v)g
i
(w). Atunci
h(
n

j=1
v
j
w
j
) =
n

i,j=1
f
i
(v
j
)g
i
(w
j
) =
n

i=1
g
i
(w
i
).
Deoarece
n

i=1
v
i
w
i
= 0, obt inem c a
n

i=1
g
i
(w
i
) = 0, pentru orice g
i
Y

. Rezult a ca w
i
= 0,
pentru orice i = 1, ..., n.
Corolarul 6.5.7. Daca v 0 si w 0, atunci v w 0.
Propozit ia 6.5.8. Daca N si Y sunt K-spat ii vectoriale nit dimensionale, atunci
dim
K
(NY) = dim
K
(N)dim
K
(Y).
Demonstrat ie. Folosind izomorsmul (124), precum si Propozit ia 6.4.5, succesiv avem:
dim
K
(NY) = dim
K
(NY)

= dim
K
Hom
K
(NY, K) = dim
K
L
2
(N, Y; K) =
dim
K
(N)dim
K
(Y)dim
K
(K) = dim
K
(N)dim
K
(Y).

171
6. ALGEBR

A MULTILINIAR

A S I PRODUS TENSORIAL. APLICAT II BILINIARE, FORME P

ATRATICE
Corolarul 6.5.9. Daca v
i

i=1,n
si w
j

j=1,m
sunt baze ale K-spat iilor vectoriale N si re-
spectiv Y, atunci v
i
w
j

i=1,n
j=1,m
este o baza a lui NY.
Demonstrat ie. Deoarece mult imea v w/v N, w Y genereaz a K-spat iul vectorial
NY, iar orice element v w este o combinat ie liniar a de elemente de forma v
i
w
j
, rezult a
c a v
i
w
j

i=1,n
j=1,m
genereaz a spat iul NY. T in and cont c a dim
K
(NY) = dim
K
(N)dim
K
(Y)
este exact num arul de elemente din mult imea v
i
w
j

i=1,n
j=1,m
, atunci v
i
w
j

i=1,n
j=1,m
este o baza
a lui NY.
Propozit ia 6.5.10. Daca N si Y sunt doua K-spat ii vectoriale, atunci
NY YN.
Demonstrat ie. Izomorsmul dintre cele doua spat ii vectoriale rezult a imediat avand n
vedere egalitatea dintre dimensiunile lor:
dim
K
(NY) = dim
K
(N)dim
K
(Y) = dim
K
(YN).

In continuare vom preciza izomorsmul canonic dintre cele doua spat ii vectoriale. Con-
sider am aplicat ia G : N Y Y N, G(v, w) = w v. Deoarece G este aplicat ie
biliniar a, atunci exist a o unic a transformare liniara

G : NYYN cu proprietatea ca

G(v w) = w v. Deoarece mult imea w v/w Y, v N genereaz a K-spat iul vectorial

YN, aplicat ia

G este surjectiv a. Av and n vedere c a dim
K
(NY) = dim
K
(YN), rezulta
c a

G este izomorsm.
Propozit ia 6.5.11. Daca N este un K-spat iu vectorial, atunci
K N N si NK N.
Demonstrat ie. Avand n vedere propozit ia precedenta, precum si tranzitivitatea relat iei
de izomorsm, este sucient s a prob am unul dintre cele dou a izomorsme. Din Propozit ia 6.5.8
avem:
dim
K
(K N) = dim
K
(K)dim
K
(N) = dim
K
(N),
deci K N N.
L asam cititorului ca exercit iu s a probeze c a aplicat ia
f : K N N, f(k v) = kv
reprezint a izomorsmul canonic.
Propozit ia 6.5.12. Daca N, Y si 1 sunt trei K-spat ii vectoriale, atunci
(NY) 1 N(Y1).
Demonstrat ie. Din Propozit ia 6.5.8 avem:
dim
K
((NY) 1) = dim
K
(NY)dim
K
(1) = (dim
K
(N)dim
K
(Y))dim
K
(1) =
dim
K
(N)(dim
K
(Y)dim
K
(1)) = dim
K
(N)dim
K
(Y1) = dim
K
N(Y1).

172
6.6. PROBLEME PROPUSE
Observat ia 6.5.13. Avand n vedere proprietatea de asociativitate a produsului tensorial
demonstrat a n Propozit ia 6.5.12 rezult a ca putem scrie N Y 1n loc de (N Y) 1.
Astfel, putem deni usor produsul tensorial al unui numar nit de K-spat ii vectoriale.

In mod
natural, putem extinde relat ia dintre aplicat ii biliniare si produse tensoriale de dou a spat ii
vectoriale la relat ia dintre aplicat ii n-liniare si produse tensoriale de n-spat ii vectoriale.
De asemenea, Propozit ia 6.5.12 ne permite sa denim recursiv puterea tensorial a a unui
K-spat iu vectorial astfel:
N
0
= K
N
1
= N
N
n
= N
(n1)
N, pentru orice n > 1.
6.6. Probleme propuse
Problema 6.6.1. Care dintre urmatoarele aplicat ii:
a) F : R
2
R
2
R, F(x, y) = x
1
y
2
x
2
y
1
, unde x = (x
1
, x
2
), y = (y
1
, y
2
);
b) F : R
2
R
2
R, F(x, y) = (x
1
y
1
)
2
x
2
y
2
, unde x = (x
1
, x
2
), y = (y
1
, y
2
);
c) F : R
3
R
3
R, F(x, y) = x
1
y
1
+ 2x
2
y
2
3x
3
y
3
, unde x = (x
1
, x
2
, x
3
), y = (y
1
, y
2
, y
3
),
sunt forme biliniare?
Problema 6.6.2. Fie A /
n
(R) o matrice xat a. Sa se demonstreze c a aplicat ia F :
/
n
(R) /
n
(R) R, F(X, Y ) = XAY
t
este o form a biliniar a. Este aceast a form a biliniara
simetric a?
Problema 6.6.3. Fie F : V V R o form a biliniar a pozitiv denit a. Atunci are loc
inegalitatea:
F(x, y)
2
F(x, x)F(y, y),
pentru orice x, y V , cu egalitate dac a si numai dac a vectorii x si y sunt liniar dependent i.
Problema 6.6.4. Se considera aplicat ia F : R
3
R
3
R,
F(x, y) = 3x
1
y
2
+x
2
y
1
+x
2
y
2
x
3
y
1
+ 2x
3
y
3
,
unde x = (x
1
, x
2
, x
3
), y = (y
1
, y
2
, y
3
).
a) Aratat i c a F este forma biliniar a;
b) Scriet i matricea asociat a lui F n baza canonica B
1
a lui R
3
;
c) Determinat i matricea asociat a lui F n baza B
2
= (0, 1, 1), (1, 0, 0), (1, 1, 0).
Problema 6.6.5. S a se determine formele patratice induse de urmatoarele forme biliniare
simetrice:
a) F : R
3
R
3
R, F(x, y) = x
1
y
1
+x
2
y
2
+x
3
y
3
+ 2x
1
y
2
+ 2x
2
y
1
4x
2
y
3
4x
3
y
2
b) F : /
n
(R) /
n
(R) R, F(AB) = Tr(AB).
173
6. ALGEBR

A MULTILINIAR

A S I PRODUS TENSORIAL. APLICAT II BILINIARE, FORME P

ATRATICE
Problema 6.6.6. Utiliz and metoda lui Gauss, s a se reduca la forma canonic a urmatoarele
forme patratice:
a) Q(x
1
, x
2
, x
3
) = x
2
1
+ 9x
2
2
+ 17x
2
3
2x
1
x
2
+ 4x
1
x
3
;
b) Q(x
1
, x
2
, x
3
) = 4x
2
1
+x
2
2
+x
2
3
4x
1
x
2
4x
1
x
3
+ 8x
2
x
3
;
c) Q(x
1
, x
2
, x
3
, x
4
) = x
1
x
2
+x
1
x
3
+x
1
x
4
+x
2
x
3
+x
2
x
4
+x
3
x
4
;
d) Q(x
1
, x
2
, x
3
, x
4
) = x
2
1
+ 2x
2
2
3x
2
4
+x
1
x
2
+ 2x
1
x
3
4x
1
x
4
+x
2
x
3
+x
3
x
4
.
Problema 6.6.7. Reducet i urmatoarele forme patratice la forma canonica, utiliz and metoda
lui Jacobi:
a) Q(x
1
, x
2
, x
3
) = x
2
1
+ 8x
2
2
+x
2
3
+ 16x
1
x
2
+ 4x
1
x
3
+ 4x
2
x
3
;
b) Q(x
1
, x
2
, x
3
) = x
2
1
+ 2x
2
2
+ 3x
2
3
4x
1
x
2
4x
2
x
3
;
c) Q(x
1
, x
2
, x
3
, x
4
) = x
2
1
x
2
2
+x
2
3
2x
2
4
2x
1
x
2
+ 2x
1
x
3
2x
1
x
4
+
2x
2
x
3
4x
2
x
4
;
d) Q(x
1
, x
2
, x
3
, x
4
) = x
2
1
+x
2
2
+ 4x
2
3
+ 4x
2
4
+ 4x
1
x
3
+ 2x
1
x
4
+ 2x
2
x
3
+
2x
2
x
4
+ 6x
3
x
4
.
Problema 6.6.8. Cu ajutorul metodei transformarilor ortogonale, s a se reduc a la forma
canonic a urm atoarele forme p atratice:
a) Q(x
1
, x
2
, x
3
) = x
2
1
+ 2x
2
2
+ 3x
2
3
4x
1
x
2
4x
2
x
3
;
b) Q(x
1
, x
2
, x
3
) = x
2
1
+x
2
2
+x
2
3
2x
1
x
2
2x
1
x
3
2x
2
x
3
;
c) Q(x
1
, x
2
, x
3
) = 3x
2
1
+ 5x
2
2
+ 7x
2
3
8x
1
x
2
+ 8x
2
x
3
.
Problema 6.6.9. Se considera forma patratic a
Q(x
1
, x
2
, x
3
) = 5x
2
1
+ 6x
2
2
+ 4x
2
3
4x
1
x
2
4x
1
x
3
.
Utiliz and metoda lui Gauss, metoda lui Jacobi si respectiv metoda transformarilor ortogonale,
s a se reduc a forma patratica la forma canonic a. Vericat i Teorema inert iei.
Problema 6.6.10. Fie Q : R
3
R forma patratic a denita de
Q(x
1
, x
2
, x
3
) = ( 2)x
2
1
+ ( 2)x
2
2
+ ( + 1)x
2
3
2x
1
x
2
+ 4x
1
x
3
4x
2
x
3
,
unde este un parametru real
a) Pentru ce valori ale lui forma canonica este pozitiv denit a?
b) Pentru = 3 s a se determine forma canonica a lui Q, folosind metoda transform arilor
ortogonale.
(Concurs Traian Lalescu, Etapa locala 2009, Universitatea Tehnica de Construct ii Bucuresti)
Problema 6.6.11. Fie Nsi Ydou a K-spat ii vectoriale. S a se gseasca izomorsmul natural:
(NY)

.
Problema 6.6.12. Fie N si Y dou a K-spat ii vectoriale. Dac a v
1
, v
2
sunt doi vectori liniar
independent i din N, iar w
1
, w
2
sunt doi vectori liniar independent i din Y, sa se demonstreze
c a nu exist a v N si w Y astfel nc at
v
1
w
1
+v
2
w
2
= v w.
174
6.6. PROBLEME PROPUSE
Problema 6.6.13. S a se stabileasc a urm atoarele izomorsme:
a) R
Q
R R, ca si Q-spat ii vectoriale;
b) C
Q
C C C, ca si Q-spat ii vectoriale;
c) C
R
C R
4
, ca si R-spat ii vectoriale.
175
Solut ii
1.5.1 Demonstr am mai ntai c a (a) (b) si (a) (c). Fie A = a
1
. . . , a
n
. Dac a f este
injectiv a, atunci f(a
1
), . . . , f(a
n
) sunt n elemente distincte din A, deci A = f(a
1
), . . . , f(a
n
),
adic a f este surjectiva si implicit bijectiva.
Dac a f este surjectiva, atunci f(a
1
), . . . , f(a
n
) = A deci f(a
1
), . . . , f(a
n
) sunt distincte
dou a c ate doua, adic a f este injectiva si prin urmare f este bijectiva.
Demonstr am acum implicat iile (b) (a) si (c) (a). Presupunem prin absurd c a A este
o mult ime innita si vom construi funct iile f, g : A A, f injectiv a nesurjectiv a, g surjectiv a
neinjectiv a. Fiind innit a, A cont ine o submult ime innit a B = a
1
, a
2
, . . . , a
n
, . . .. Denim
funct iile f, g : A A prin
f(x) =
_
x, dac a x A B
a
n+1
dac a x = a
n
g(x) =
_
x, dac a x A B a
1

a
n1
dac a x = a
n
, n 2.
Deoarece a
1
Im(f), g(a
1
) = g(a
2
) rezult a c a f nu este surjectiv a, iar g nu este injectiv a. Pe
de alta parte, f este evident injectiva (este injectiva pe ramuri iar f(A B) f(B) = ) iar
g este evident surjectiv a. Deci f este injectiv a si nu e surjectiva, iar g este surjectiv a si nu e
injectiv a, o contradict ie.
1.5.2 Putem presupune far a a restr ange generalitatea ca A = 1, . . . , m si B = 1, . . . , n.
Fie f : A B o funct ie oarecare. Atunci f este perfect determinat a de valorile f(1), . . . , f(m).
(a) Fiecare f(i) poate ales arbitrar din B, deci poate ales n n moduri. Prin urmare,
num arul total de funct ii care se pot deni pe A cu valori n B este n
m
.
(b)

In mod evident, daca m > n rezult a din denit ia funct iei injective ca nu exist a funct ii
injective denite pe A cu valori n B. Fie m n si f o funct ie injectiva. Rezulta c a
f(1), . . . , f(m) sunt distincte dou a c ate doua.

In particular, a da o funct ie injectiv a f revine la
a alege o submult ime ordonat a cu m elemente a lui B. Prin urmare numarul funct iilor injec-
tive este num arul de submult imi ordonate cu n elemente ale mult imii B (cu n elemente) adica
A
m
n
= n!/(n m)!.
(c) Pentru calculul numarului funct iilor surjective avem nevoie de Principiul includerii si
excluderii pe care l enunt am f ara demonstrat ie (demonstrat ia se poate face prin induct ie dup a
num arul de mult imi n).
Principiul includerii si excluderii. Fie Y o mult ime nit a nevid a si Y
1
, . . . , Y
n
submult imi
ale lui Y . Atunci are loc:
[Y
1
Y
n
[ =
n

i=1
[Y
i
[

1i<jn
[Y
i
Y
j
[+

1i
1
<i
2
<<i
l
n
[Y
i
1
Y
i
l
[+ +(1)
n+1
[Y
1
Y
n
[.
177
6. SOLUTII
Num arul funct iilor surjective se obt ine scaz and din numarul total de funct ii (calculat la punctul
(a)) pe cel al funct iilor care nu sunt surjective. S a notam cu N num arul funct iilor care nu sunt
surjective. Prin denit ie, f nu este surjectiv a dac a exist a i B astfel nc at i Im(f). S a
not am cu Y
i
, pentru orice i = 1, . . . , n, mult imea funct iilor f : A B cu i Im(f). Atunci
N = [Y
1
Y
n
[ si pentru calculul lui N folosim principiul includerii si excluderii. R amane de
v azut cine este [Y
i
1
Y
i
l
[, unde l parcurge mult imea 1, . . . , n iar 1 i
1
< i
2
< < i
l
n.
Din denit ia lui Y
i
obt inem c a mult imea Y
i
1
Y
i
l
este mult imea funct iilor denite pe A
care iau valori n mult imea B i
1
, . . . , i
l
, deci are (n l)
m
elemente conform (a). Pentru un
l xat, avem C
l
n
astfel de intersect ii. Deci, numarul de funct ii surjective este egal cu
n
m
[Y
1
Y
n
[ = n
m
(C
1
n
(n 1)
m
C
2
n
(n 2)
m
+ + (1)
n
C
n1
n
(n (n 1))
m
),
adic a num arul cautat.
1.5.3 (a) este reexiv a (a a = 0 Z), simetric a (a b Z implic a b a Z) si
tranzitiv a (a b Z si b c Z implic a a c = (a b) + (b c) Z), deci este relat ie
de echivalent a. (b) este reexiv a, simetric a si nu este tranzitiva ([0 1[ < 3, [1 3[ < 3 dar
[0 3[ = 3 3), deci nu este relat ie de echivalent a. (c) nu este reexiv a (1/3 + 1/3 Z) ,
este simetric a si nu este tranzitiv a (2/3 + 1/3 Z, 1/3 + 5/3 Z dar 2/3 + 5/3 Z), deci nu
este relat ie de echivalent a.
1.5.4 Se verica imediat ca este relat ie de echivalent a. Clasa de echivalent a a lui z
este z = w[ [w[ = [z[. S a observ am ca

0 = 0, iar z [z[ implic a z =

[z[ pentru orice
z C. Geometric, prin identicarea lui C cu planul, via biject ia z = a + ib (a, b), clasele
de echivalent a sunt cercurile cu centru n origine. Aceasta ne arat a c a un sistem complet de
reprezentant i este orice semidreapt a inchis a care pleaca din originea planului. Algebric, sa
ar atam ca R
+
este un sistem complet de reprezentant i. Deoarece z [z[ si [z[ 0, [z[ R
rezult a c a pentru orice z C exist a un element a R
+
astfel nc at z a. Mai departe, este
evident c a daca a, b R
+
cu [a[ = [b[ rezult a ca a = b. Obt inem astfel c a R
+
este un sistem
complet de reprezentant i pentru . Alegerea sistemului complet de reprezentant i nu e unic a.
Cititorul este invitat s a demonstreze ca oricare din urmatoarele mult imi este un sistem complet
de reprezentant i pentru : R

, iR
+
= ai[ a R
+
, a +ai[ a R
+
.
1.5.5 Se verica la fel ca la exercit iul anterior c a este o relat ie de echivalent a. Dac a
z = a + ib C este un num ar complex atunci se verica imediat c a a + ib c + id dac a si
numai dac a b = d. Deci clasa de echivalent a a unui num ar complex z = a + ib este

a +ib =
c +ib[ c R. Geometric, clasele de echivalent a sunt dreptele verticale, iar un sistem complet
de reprezentant i este dat de orice dreapta care nu este vertical a. Algebric, se poate verica
la fel ca la exercit iul anterior c a oricare din mult imile urm atoare este un sistem complet de
reprezentant i: R, a +ib[ b R, x + 1 +ix[ x R.
1.5.6 Relat ia este reexiva (a+b = b +a), simetrica (a+d = b +c implic a b +c = a+d)
si tranzitiv a (a +d = b +c si c +f +d +e implic a, prin adunarea relat iilor, ca a +f = b +e),
deci este o relat ie de echivalent a. Fie mult imea factor / =

(a, b)[ a, b . Denim

funct ia f : / Z prin f(

(a, b)) = ab. Arat am c a f este bine denit a si apoi c a f este

178
funct ie bijectiva.

Intr-adev ar, s a presupunem ca a, b, c, d sunt astfel ncat

(a, b) =

(c, d).
Obt inem din denit ia lui c a a +d = b +c, adic a a b = c d. Cu alte cuvinte, denit ia lui
f nu depinde de reprezentantul ales al clasei de echivalent a, adic a f este bine denit a. f este
injectiv a deoarece dac a f(

(a, b)) = f(

(c, d)) pentru a, b, c, d , rezult a c a a b = c d, de

unde a+d = b+c adic a

(a, b) =

(c, d). Pentru surjectivitate, este usor de vazut c a f(

(n, 0)) = n
si f(

(0, n)) = n pentru orice n . Obt inem ca f este bijectiva, ceea ce doream.
1.5.7 Operat ia este asociativ a daca si numai dac a (x y) z = x (y z) pentru
orice x, y, z Z. Calcul and, obt inem (x y) z x (y z) = (ac + b b
2
)(x z). Prin
urmare este asociativ a dac a si numai daca b
2
= b + ac. Operat ia are element neutru dac a
si numai daca exist a e Z astfel nc at pentru orice x Z avem x e = e x = x. Dar
x e x = e x x = (ae 1 + b)x + be + c, deci are element neutru daca si numai dac a
(ae 1 +b)x +be +c = 0 pentru orice x Z dac a si numai dac a ae 1 +b = 0 si be +c = 0.
Asadar are element neutru dac a si numai dac a b[c si b
2
= b +ac.
1.5.8 Fie : (Q, +) (Z, +) un morsm de grupuri. Din denit ia morsmului obt inem
c a (0) = 0. S a presupunem c a (1) = a 0 si e p un numar prim mai mare strict dec at
a (putem alege un astfel de p deoarece mult imea numerelor prime este innita). Deoarece
(x +y) = (x) +(y) pentru orice x, y Z, obt inem ca
a = (1) = (
1
p
+ +
1
p
..
p
) = (
1
p
) + +(
1
p
)
..
p
= p(
1
p
),
de unde rezult a c a (
1
p
) = a/p Z, o contradict ie cu Im() Z. Asadar avem c a (1) = 0.
Aceasta implic a imediat c a (n) = 0 pentru orice n Z si la fel ca mai sus ca (1/n) = 0
pentru orice n Z

. Implicit obt inem c a (x) = 0 pentru orice x Q.

1.5.9 S a observ am mai nt ai ca (Z
2012
, +) este grup nit pe cand (Z, +), (Q, +) si (Q

, )
sunt grupuri innite, deci primul grup nu este izomorf cu nici unul din celelalte 3 grupuri.
Am vazut n problema anterioara c a singurul morsm de grupuri de la (Q, +) la (Z, +) este
morsmul nul, prin urmare aceste doua grupuri nu sunt izomorfe.

In sf arsit, (Q

, ) are un
element de ordin 2, pe 1, iar celelalte dou a grupuri nu au.
1.5.10 E clar c a matricea unitate se a a n H. Se arat a prin calcul ca H este parte stabil a
n raport cu adunarea si nmult irea matricelor. De exemplu, pentru nmult ire avem
_

__

_
=
_

+
+

_
.
Deoarece /
2
(C) este inel (vezi Teorema 2.1.11), rezult a ca H este subinel al lui /
2
(C). Fie
_

_
o matrice nenula din H, deci = [
2
[ +[
2
[ 0. Se verica usor c a
_

__
/ /

/ /
_
=
_
1 0
0 1
_
,
179
6. SOLUTII
de unde rezult a ca orice element nenul al lui H este inversabil, ceea ce nseamn a ca H este corp.

In plus,
_
i 0
0 i
__
0 1
1 0
_
=
_
0 i
i 0
_

_
0 i
i 0
_
=
_
0 1
1 0
__
i 0
0 i
_
,
implic a faptul c a H este corp necomutativ. Pentru demonstrarea ultimei armat ii, denim mai
nt ai morsmul (injectiv) de corpuri f : C H, f(a) =
_
a 0
0 a
_
. Prin acest morsm putem
g andi R si C ca pe subcorpuri ale lui H prin identicarea ec arui a C cu f(a).

In particular,
num arul real a se identic a cu
_
a 0
0 a
_
, iar i se identic a cu
_
i 0
0 i
_
. Consider am si
elementele j =
_
0 1
1 0
_
, k =
_
0 i
i 0
_
. Prin calcul se arat a c a ij = k, ji = k, jk = i,
kj = i, ki = j, ik = j si i
2
= j
2
= k
2
= 1.

In plus, dac a lu am un element arbitrar al lui
H,
_

_
, cu = x + iy C si = z + iu C, l putem identica via notat iile f acute
mai sus cu
_

_
=
_
x +iy z +iu
z +iu x iy
_
= x +yi +zj +uk,
scrierea ind unic a. Asta nseamn a c a mai putem scrie pe H si sub forma
H = x +yi +zj +uk[ x, y, z, u R,
mpreuna cu relat iile ij = k, ji = k, jk = i, kj = i, ki = j, ik = j si i
2
= j
2
= k
2
= 1.
Fie urm atoarea submult ime a lui H, yi + zj + uk[ y, z, u R, y
2
+ z
2
+ u
2
= 1. Aceasta
mult ime este innit a si are proprietatea c a orice element al ei este rad acin a a polinomului
X
2
+ 1 H[X], cum se poate verica usor t in and cont de regulile de calcul din H.
1.5.11 Fie R un astfel de inel si e a R, a 0. Denim funct ia
a
: R R,
a
(x) = ax.
Dac a
a
(x) =
a
(y), atunci ax = ay sau a(xy) = 0, de unde rezulta c a x = y, deoarece inelul R
este integru. Prin urmare, funct ia
a
este injectiva si aplic and Propozit ia 1.1.2 rezulta ca
a
este
si surjectiva. De aici, obt inem c a exist a b R astfel nc at 1 =
a
(b) = ab. Analog, consider and
funct ia
a
: R R,
a
(x) = xa obt inem c a exist a c R astfel ncat 1 =
a
(c) = ca. Deci,
avem ab = 1 = ca de unde obt inem b = 1 b = (ca)b = c(ab) = c 1 = c, adic a a este inversabil.
Cum a a fost ales arbitrar, obt inem ca R este un corp.
1.5.12 Avem ca x U(Z
n
) exist a y Z cu x y =

1 exist a a, y Z cu xy +an = 1
(x, n) = 1. De aici obt inem c a Z
n
este corp U(Z
n
) = Z
n

0 tot i ntregii strict pozitivi

mai mici dec at n sunt primi cu n n este numar prim.
1.5.13 E clar c a matricea unitate se aa n K. Se arat a prin calcul c a K este parte stabil a
n raport cu adunarea si nmult irea matricelor. Prin urmare, K este un subinel al lui /
2
(Z
7
)
si se veric a imediat ca K este inel comutativ. Fie acum A =
_
a

b

b a
_
o matrice nenul a din
K. Cum det(A) = a
2
+

b
2
si a
2
,

b
2

0,

1,

2,

4, deoarece a,

b Z
7
rezult a ca det(A) =

0
a =

b =

0 A = 0 /
2
(Z
7
). Deci A 0 det(A)

0. Se veric a imediat c a matricea
180
_
a/ det(A)

b/ det(A)

b/ det(A) a det(A)
_
apart ine lui K si este inversa lui A. Prin urmare, obt inem K este
un corp comutativ. Fie acum p un num ar prim astfel ncat p 3(mod 4). Analog se arata c a
K este inel comutativ. La fel ca mai sus este sucient sa ar atam c a A =
_
a

b

b a
_
0
det(A)

0. Aceasta armat ie este echivalent a cu a
2
+

b
2
=

0 a =

b =

0 sau p[a
2
+b
2
p[a si
p[b. Aceast a ultima echivalent a este datorat a ipotezei c a p 3(mod 4). Demonstrarea acestui
fapt nu este deloc usoar a, cititorul av and nevoie de cunostint e de teoria numerelor (simbol
Legendre) sau de algebr a. Dam n continuare demonstrat ia variantei algebrice, care presupune
cunoasterea elementelor prime ale inelului Z[i] = a + bi a, b Z. Mai exact, n Z[i] se stie
c a numerele prime p din Z care au proprietatea c a p 3(mod 4) sunt numere prime si n Z[i].
Atunci din p[a
2
+b
2
rezult a ca p[(a+bi)(abi) si, folosind faptul ca p este primn Z[i], obt inem
c a p[a+bi sau p[abi. Dac a p[a+bi atunci din denit ia divizibilit at ii n Z[i] obt inem c a exista
z = c +di Z[i] astfel nc at a +bi = p(c +di). Egalitatea de numere complexe implic a a = pc
si b = pd, adica p[a si p[b.
1.5.14 Presupunem prin absurd c a exist a un izomorsm de corpuri : Q(

3) Q(

5),
unde Q(

3) = a +b

3[ a, b Q si Q(

5) = a +b

5[ a, b Q. Deoarece este morsm

de corpuri si (1) = 1 rezult a c a (q) = q pentru orice q Q. Fie (

3) = a +b

5 Q(

5).
Atunci
3 = (3) = (

3
2
) = (

3)
2
= (a +b

5)
2
= (a
2
+ 5b
2
) + 2ab

5,
de unde obt inem c a (a
2
+5b
2
3)+2ab

5 = 0. Dac a ab 0 atunci

5 = (a
2
+5b
2
3)/(2ab)
Q, o contradict ie. Deci ab = 0, adic a a = 0 sau b = 0. Dac a a = 0 atunci obt inem 3 = 5b
2
, o
contradict ie deoarece b Q. Cazul b = 0 implic a 3 = a
2
, o contradict ie cu a Q. Am obt inut
c a presupunerea init ial a este fals a, adica cele 2 corpuri nu sunt izomorfe.
1.5.15 Demonstr am rezultatul n cazul mai general n care mult imile A si B sunt echipo-
tente, adic a exist a o funct ie bijectiv a f : A B (n cazul nostru mult imile ind nite si
av and acelasi numar de elemente rezult a imediat existent a acestei funct ii bijective). Denim
: S
A
S
B
, () = ff
1
, unde prin f
1
am notat inversa lui f. Ar at am c a este izomorsm
de grupuri.

Intr-adev ar
( ) = ff
1
= (ff
1
)(ff
1
) = ()(),
adic a este morsm de grupuri. Prob am injectivitatea: () = () ff
1
= ff
1

(ff
1
)(b) = (ff
1
)(b) pentru orice b B. De aici obt inem ca f((f
1
(b))) = f((f
1
(b)))
pentru orice b B si deoarece f este bijectiva avem (a) = (a) pentru orice a A, adic a
= . Surjectivitatea rezult a imediat observand ca pentru o permutare S
B
funct ia
f
1
f S
A
si (f
1
f) = .
1.5.16 = (1 13 5 10)(3 15 8)(4 14 11 7 12 9), sgn() = (1)
3
(1)
2
(1)
5
= 1, ord() =
[4, 3, 6] = 12; = (1 14)(2 9 15 13 4)(3 10)(5 12 7)(8 11), sgn() = (1)
1
(1)
4
(1)
1
(1)
2
(1)
1
=
1, ord() = [2, 5, 2, 3, 2] = 30;

2
=
_
1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15
5 2 8 11 1 6 9 15 14 13 12 4 10 7 3
_
,
181
6. SOLUTII
de unde
2
= (1 5)(3 8 15)(4 11 12)(7 9 14)(10 13), sgn(
2
) = 1, ord(
2
) = [2, 3, 3, 3, 2] = 6
(sau ord(
2
) =
ord()
(2,ord())
=
12
2
= 6);
=
_
1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15
11 4 1 2 9 6 10 7 8 15 3 12 14 13 5
_
,
de unde = (1 11 3)(2 4)(5 9 8 7 10 15)(13 14), sgn() = 1, ord() = [3, 2, 6, 2] = 6;
=
_
1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15
4 9 13 1 3 6 7 10 2 14 5 15 12 8 11
_
,
de unde = (1 4)(2 9)(3 13 12 15 11 5)(8 10 14), sgn() = 1, ord() = [2, 2, 6, 3] = 6;

2
=
_
1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15
7 14 13 2 4 6 1 12 3 8 15 9 11 5 10
_
,
de unde
2
= (1 7)(2 14 5 4)(3 13 11 15 10 8 12 9), sgn(
2
) = 1, ord(
2
) = [2, 4, 8] = 8.
1.5.17 (1) = (1 3 5 9)(2 4 7 8 6)(10 11); (2) = (1 3)(3 5)(5 9)(2 4)(4 7)(7 8)(8 6)(10 11);
(3) sgn() = (1)
3
(1)
4
(1) = 1, ord() = [4, 5, 2] = 20. (4) Stim ca ordinul unei permut ari
este egal cu cel mai mic multiplu comun al lungimii ciclilor care apar n descompunerea ei n
produs de cicli disjunct i. Deci, daca ar exista S
11
astfel nc at ord() = 35 si daca n
1
, . . . , n
k
sunt lungimile ciclilor care apar n descompunerea lui n produs de cicli disjunct i, atunci avem
k 1, 1 n
1
, . . . , n
k
11, n
1
+ + n
k
= 11 si [n
1
, . . . , n
k
] = 35. Acest lucru e imposibil,
deoarece singura posibilitate de a obt ine 35 ca cel mai mic multiplu comun al unor numere
ntregi mai mici sau egale cu 11 este ca 2 dintre numere sa e 5, respectiv 7, o contradict ie
cu faptul c a suma lor este mai mic a decat 11. (5) Sa presupunem ca exista S
11
astfel
ncat
2011
= si e =
1

k
descompunerea lui n produs de cicli disjunct i de lungimi
n
1
, . . . , n
k
11. Cum 2011 este un num ar prim si
2011
=
2011
1

2011
k
rezult a c a
2011
i
este
tot un ciclu de lungime n
i
pentru orice i 1, . . . , k. Rezult a ca k = 3 n
1
= 4, n
2
= 5, n
3
= 2
si
2011
1
= (1 3 5 9),
2011
2
= (2 4 7 8 6),
2011
3
= (10 11). Obt inem ca
3
1
= (1 3 5 9), de unde
rezult a ca
1
= (1 9 5 3);
2
= (2 4 7 8 6) si
3
= (10 11). Deci ecuatt ia data are o singura
solut ie = (1 9 5 3)(2 4 7 8 6)(10 11).
1.5.18 (a) S
n
este generat de toate transpozit iile si (i j) = (1 i)(1 j)(1 i). (b) (2 3)(1 2)(2 3) =
(1 3), (3 4)(1 3)(3 4) = (1 4), etc. si aplic am apoi (a). (c) (1 2 . . . n)(1 2)(1 2 . . . n)
1
= (2 3),
(1 2 . . . n)(2 3)(1 2 . . . n) = (3 4), etc. si aplicam (b).
1.5.19 (a) Mult imea ordinelor posibile ale permut arilor din S
5
este 1, 2, 3, 4, 5, 6.

Intr-
adev ar, daca n este astfel nc at n = [n
1
, . . . , n
k
], cu n
1
+ + n
k
= 5 si n
1
, . . . , n
k
1 atunci
avem urm atoarele posibilit at i 5 = 5, 5 = 4 + 1, 5 = 3 + 2, 5 = 3 + 1 + 1, 5 = 2 + 2 + 1,
5 = 2 + 1 + 1 + 1 si 5 = 1 + 1 + 1 + 1 + 1. De aici obt inem concluzia dorita. S a d am
n continuare c ate un exemplu pentru ecare ordin posibil. Pentru n = 1 avem permutarea
identic a; pentru n 2, 3, 4, 5 un ciclu de lungime n; pentru n = 6 un produs ntre un ciclu
de lungime 3 si o transpozit ie, i.e. (1 2 3)(4 5). (b) Putem lua de exemplu ciclul de lungime
10, = (1 3 5 7 9 2 4 6 8 10) si observ am c a
5
= (1 2)(3 4)(5 6)(7 8)(9 10). (c) Dac a este
un n-ciclu denit astfel:
a
1

a
2

a
3
. . .

a
n

a
1
,
182
atunci
k
(a
i
) = a
k+i(modn)
pentru orice k si orice i = 1, . . . , n. Prin urmare, dac a ar exista un
ciclu de lungime n, , astfel nc at
k
= (1 2)(3 4 5) atunci n = 5 si a
1
, . . . , a
5
= 1, . . . , 5.
Acest lucru nu este nsa posibil deoarece ord() = 5 iar ord() = 6.
1.5.20 Aplic am succesiv Teorema mp art irii cu rest: X
4
2X
3
+ 1 = X(X
3
2X
2
+ 1) +
(X+1); X
3
2X
2
+1 = (X
2
+X+1)(X+1) +0. Deci, conforma algoritmului lui Euclid,
cel mai mare divizor comun al polinoamelor X
4
2X
3
+1 si X
3
2X
2
+1 este X1. Obt inem
c a X 1 = (1)(X
4
2X
3
+ 1) +X(X
3
2X
2
+ 1).
1.5.21 X 1 este ireductibil n R[X], C[X]. X
2
1 = (X 1)(X + 1); X
3
1 =
(X 1)(X
2
+ X + 1) este descompunerea n polinoame ireductibile n R[X]; n C[X] putem
scrie X
3
1 = (X1)(X+1/2+i

3/2)(X+1/2i

3/2); X
4
1 = (X1)(X+1)(X
2
+1)
n R[X] si X
4
1 = (X 1)(X + 1)(X + i)(X i) n C[X]; X
5
1 = (X 1)(X
4
+
X
3
+X
2
+X + 1) = (X 1)(X
2
+ (1/2 +

5/2)X + 1)(X
2
+ (1/2

5/2)X + 1) n R[X] si
X
5
1 = (X1)(X)(X
2
)(X
3
)(X
4
) n C[X], unde = (

51)/4+i
_
10 + 2

5/4;
X
6
1 = (X
3
1)(X
3
+ 1) = (X 1)(X + 1)(X
2
X + 1)(X
2
+X + 1) n R[X] si X
6
1 =
(X 1)(X + 1)(X + 1/2 + i

3/2)(X + 1/2 i

3/2)(X 1/2 + i

3/2)(X 1/2 i

3/2)
n C[X]. Toate descompunerile sunt clare mai put in cea a lui X
5
1. Prezentamn continuare
detaliile. R adacinile polinomului X
n
1 C[X] sunt 1,
n
,
2
n
, . . . ,
n1
n
, unde
n
= cos(2/n)+
i sin(2/n). Formula lui Moivre ne spune c a
k
n
= cos(2k/n) + i sin(2k/n) pentru orice
ntreg k 1. Atunci X
5
1 = (X 1)(X )(X
2
)(X
3
)(X
4
), unde =
5
=
cos(2/5) + i sin(2/5). Deoarece si
4
, respectiv
2
si
3
sunt perechi de numere complexe
conjugate (
5
= 1,
4
= 1/ = [[/ = si analog pentru
2
si
3
) rezulta c a descompunerea
polinomului X
5
1 n R[X] este: X
5
1 = (X 1)[(X )(X )][(X
2
)(X
2
)] =
(X 1)(X
2
2 cos(2/5)X + 1)(X
2
2 cos(4/5)X + 1). Pentru a ajunge la descompunerea
de mai sus mai r amane s a calcul am efectiv . Pentru aceasta sa observam c a, deoarece 1
este r ad acina polinomului X
5
1, avem
4
+
3
+
2
+ + 1 = 0.

Imp art ind egalitatea cu
2
si not and cu t = + 1/ obt inem ca t
2
+ t 1 = 0, de unde rezult a c a t = 1/2

5/2 sau
t = 1/2 +

5/2. Dar cum t = 2cos(2/5) > 0, rezult a ca cos(2/5) = (

5 1)/4 si de aici
sin(2/5) =
_
1 cos(2/5)
2
=
_
10 + 2

5/4. Obt inem astfel formula lui .

1.5.22 Fie f = X
3m
+ X
3n+1
+ X
3p+2
. Polinomul X
4
+ X
2
+ 1 se descompune n R[X]
astfel: X
4
+ X
2
+ 1 = (X
2
+ X + 1)(X
2
X + 1). Polinoamele de gradul 2, X
2
+ X + 1 si
X
2
X +1 au ecare c ate dou a rad acini distincte. Fie o rad acina a polinomului X
2
+X +1.
Atunci se poate observa usor ca
3
= 1 (vezi eventual rezolvarea Problemei 1.5.21) si c a f() =

3m
+
3n+1
+
3p+2
= 1 + +
2
= 0, adic a este r ad acina si a lui f. Deci X
2
+X +1 divide f.
Fie acum o rad acin a a lui X
2
X+1. Se poate observa usor c a
3
= 1 (la fel ca mai sus) si
c a f() =
3m
+
3n+1
+
3p+2
= (1)
m
+(1)
n
+(1)
p

2
, de unde via
2
= 1 obt inem
f() = ((1)
n
+ (1)
p
) + (1)
m
+ (1)
p+1
. Prin urmare, f este divizibil cu X
4
+ X
2
+ 1
dac a si numai dac a f este divizibil cu X
2
X + 1 dac a si numai dac a p, n au parit at i diferite
si p, m au aceeasi paritate.
1.5.23 Aplic and relat iile lui Viet`e avem c a + = 6 si = 1. Not am cu s
n
=

n
+
n
pentru orice n 1. Observ am c a s
1
= 6 si s
2
= s
2
1
2 = 34. Din egalit at ile
183
6. SOLUTII

2
6+1 = 0 si
2
6+1 = 0, prinnmult ire cu
n2
, respectiv
n2
, obt inem dup a adunare
c a s
n
6s
n1
+ s
n2
= 0, pentru orice n 3. Din aceast a relat ie rezult a ca s
n
= 6s
n1
s
n2
pentru orice n 3, si cum s
1
, s
2
Z obt inem ca s
n
Z pentru orice n 1. Pentru ultima
armat ie, se poate observa mai nt ai c a s
n
s
n1
sn 2(mod 5), iar apoi prin calcul direct
c a s
1
1(mod 5), s
2
4(mod 5), s
3
3(mod 5), s
4
4(mod 5), s
5
1(mod 5), s
6
2(mod 5),
s
7
1(mod 5), s
8
4(mod 5), s
9
3(mod 5). Prin urmare, modulo 5, sirul (s
n
)
n1
este
periodic de perioad a 6, si deci s
n
nu este divizibil cu 5 pentru orice n 1.
1.5.24 Fie a = bq +r mpart irea cu rest a lui a la b. Atunci
X
a
1 = X
r
(X
b
1)(X
b(q1)
+X
b(q2)
+ +X
b
+ 1) +X
r
1
este mpart irea cu rest a lui X
a
1 la X
b
1. Observam c a daca restul mpat irii lui a la b
este r, atunci restul mpart irii lui X
a
1 la X
b
1 este X
r
1. Prin urmare, cum cel mai
mare divizor comun al numerelor ntregi/polinoamelor se calculeaza cu algoritmul lui Euclid,
vezi Algoritm 1.4.2, va rezulta c a, n paralel cu d, vom obt ine c a cel mai mare divizor comun
al polinoamelor X
a
1 si X
b
1 este X
d
1.
2.5.1 X =
_
_
_
4 7
3/2 9
44 13/2
_
_
_.
2.5.2
_
16 80 54
17 8 15
_
.
2.5.3 Matricea nul a de ordin 3.
2.5.4 Deoarece AB = BA rezult a c a pentru orice m, p N avem A
m
B
p
= B
p
A
m
. Folosind
aceasta, relat ia cerut a la punctul a) rezult a prin efectuarea produsului din membrul drept al
acesteia, iar identitatea de la b) se obt ine prin induct ie matematica.
2.5.5 a) Fie A =
_
a b
c d
_
cu ad = bc. Dac a cel put in un element al matricei este nul
atunci A are una dintre formele:
A =
_
0 0
c d
_
, A =
_
0 b
0 d
_
, A =
_
a 0
c 0
_
sau A =
_
a b
0 0
_
si proprietatea se veric a imediat. Putem presupune ca toate elementele matricei A sunt nenule.
Dac a not am
a
c
=
b
d
=
1

atunci A =
_
a b
a d
_
. Dac a exist a r R astfel nc at A
2
= rA,
atunci A
k
= r
k1
A pentru orice k = 1, 2, 3 . . . .

Intr-adev ar, dac a A
k
= r
k1
A pentru orice
k = 1, 2, 3 . . . n1, atunci A
n
= A
n1
A = r
n2
AA = r
n2
rA = r
n1
A. R amane s a determin am
r asa ncat A
2
= rA. Dupa un calcul elementar, aceast a condit ie se exprim a n a g asi un num ar
r care satisface
_
a
2
+ab = ra
ab +b
2
= rb.
Acest sistem are solut ia r = a +b.
b) Deoarece AI
2
= I
2
A, folosind Problema 2.5.5 b) si rezultatul de la a), obt inem succesiv:
(A +I
2
)
n
= I
2
+
n

j=1
C
j
n
A
j
I
nj
2
= I
2
+
n

j=1
C
j
n
A
j
=
I
2
+
n

j=1
C
j
n
r
j1
A = I
2
+
1
r
_
_
n

j=1
C
j
n
r
j
_
_
A = I
2
+
(1 +r)
n
1
r
A.
184
2.5.6 a) (2B I
n
)
2
= 4B
2
4B +I
n
= I
n
,
b)
_
1
2
(A +I
n
)
_
2
=
1
4
_
A
2
+ 2A +I
n
_
=
1
2
(A +I
n
) .
2.5.7 Fie A = (a
ij
)
i=1,n
j=1,n
, B = (b
ij
)
i=1,n
j=1,n
, atunci
a) Tr(A +B) =
n

i=1
(a
ii
+b
ii
) =
n

i=1
a
ii
+
n

i=1
b
ii
= Tr(A) + Tr(B),
b) Tr(A) =
n

i=1
(a
ii
) =
n

i=1
a
ii
= Tr(A),
c) Tr(AB) =
n

i=1
_
_
n

j=1
a
ij
b
ji
_
_
=
n

j=1
_
n

i=1
b
ij
a
ji
_
= Tr(BA),
d) Tr(UAU
1
) = Tr(AUU
1
) = Tr(A).
2.5.8 Tr(AB BA) = Tr(AB) Tr(BA) = 0 si Tr(I
n
) = n.
2.5.9 Fie E
ij
matricea de ordin n care are n pozit ia (i, j) elementul 1, iar n rest 0. Deoarece
AE
ij
= E
ij
A pentru ecare i, j 1, 2, . . . n, rezult a cu usurint a c a A este o matrice de forma
A = I
n
.
2.5.10 Avem I
n
A B + AB = I
n
de unde (I
n
A)(I
n
B) = I
n
. Rezulta c a una
dintre matrice este inversa celeilalte si deci are loc si relat ia (I
n
B)(I
n
A) = I
n
. Deci
I
n
B A +BA = I
n
si n concluzie BA = A +B = AB.
2.5.11 a)

Inmult im relat ia A+B = I

n
cu A la dreapta si apoi la stanga, obt inem A
2
+AB =
A, A
2
+ BA = A de unde rezult a prima relat ie. b) Avem (I
n
AB) (I
n
+AB) = I
n
+ AB
AB + ABAB. Din A + B = I
n
prin nmult irea cu A
2
la st anga obt inem A
3
+ A
2
B = A
2
si
deci A
2
B = 0
n
. Dac a t inem seama de rezultatul punctului a), avem ABAB = A(BA) B =
(A
2
B) B = 0
n
. Atunci (I
n
AB) (I
n
+AB) = I
n
. Aplic am determinantul si rezult a b).
2.5.12 Avem A

= (det A) A
1
si det(A) =
n
det A. Deoarece AA

= (det A) I
n
rezult a
det A

= (det A)
n1
. Atunci (A

= (det(A

)) (A

)
1
= (det A)
n1
((det A) A
1
)
1
=
(det A)
n2
A.

In ipoteza c a A este nesingular a, relat ia (A

= A are loc daca si numai dac a

(det A)
n2
= 1, iar matricele care satisfac aceast a proprietate sunt cele nesingulare de ordin 2,
matricele de determinant 1 si ordin arbitrar precum si matricele de determinant 1 si ordin
par.
2.5.13 Se poate scrie
A =
_
cos

3
sin

3
sin

3
cos

3
_
.
A
2
=
_
cos

3
sin

3
sin

3
cos

3
_ _
cos

3
sin

3
sin

3
cos

3
_
=
_
cos
2
3
sin
2
3
sin
2
3
cos
2
3
_
.
Prin induct ie matematica se demonstreaza c a pentru orice n N avem
A
n
=
_
cos
n
3
sin
n
3
sin
n
3
cos
n
3
_
. A
2008
=
_
cos

3
sin

3
sin

3
cos

3
_
= A.
2.5.14 A
2
=
_
_
_
3 3 3
3 3 3
3 3 3
_
_
_ = 3A.
Se demonstraz a prin induct ie c a A
k
= 3
k1
A. Rezult a ca valoarea maxima ceruta este 3
5
= 243.
185
6. SOLUTII
2.5.15 Consider am polinomul P(x) = det(A + xB). Transformam determinantul scaz and
prima linie din a doua si din a treia linie, apoi dezvolt am determinantul dupa linia nt ai. Este
evident c a polinomul este de forma P(x) = a
0
+a
1
x, a
0
, a
1
R. Observam c a a
o
= P(0) = detA.
Dar P(1) = det(A +B) = 1 +a
1
= 1, rezult a a
1
= 0. Deci P(x) = 1. Rezult a c a P(2011) = 1.
2.5.16 a) 2, b) 4, c) pentru = 3 rangul este 2, pentru 3 rangul este 3, d) pentru = 1
sau = 5 si = 0 rangul este 2, iar n rest rangul este 3.
2.5.17 Remarc am ca rangul matricei produs AB este 2. Se verica prin calcul direct c a
ABAB = 9AB, deci rang (ABAB) = 2. Din Teorema 2.3.4 avem
rang (ABAB) min rang (A) , rang (BA) , rang (B) .
Deci rang (BA) = 2 si atunci rezult a c a BA este inversabila. Dar (BA)
3
= B(AB) (AB) A =
B(ABAB) A = 9B(AB) A = 9 (BA)
2
, de unde BA = 9I
2
.
2.5.18 a) Proprietatea rezult a evident din denit ia inversei unei matrice A
1
A = AA
1
=
I
n
, de unde rezult a si det(A
1
) =
1
det(A)
, b) Avem I
n
= I
T
n
= (A A
1
)
T
= (A
1
)
T
A
T
, c)
(AB) (B
1
A
1
) = A(BB
1
)A
1
= AI
n
A
1
= AA
1
= I
n
, d) (A)
1

A
1
= I
n
.
2.5.19 a) A
1
=
1
10
_
_
_
2 1 5
4 3 5
2 1 5
_
_
_,
b) A
1
=
1
2
_
_
_
17 6 1
21 8 1
27 10 1
_
_
_,
c) Daca =
3
4
matricea nu este inversabila. Pentru
3
4
se obt ine
A
1
=
1
3 4
_
_
_
2(3 ) 3
2 + 3 3
3 6 4
_
_
_,
d) A
1
=
_
_
_
_
_
_
_
n1
n

1
n

1
n
. . .
1
n

1
n

1
n
n1
n

1
n
. . .
1
n

1
n
. . . . . . . . . . . . . . . . . .

1
n

1
n

1
n
. . .
n1
n

1
n

1
n

1
n

1
n
. . .
1
n

1
n
_
_
_
_
_
_
_
,
e) A
1
=
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
1 0 0 . . . 0
1 0 . . . 0

2
1 . . . 0

2
. . . 0
. . . . . . . . . . . . . . .
(1)
n1

n1
(1)
n2

n2
(1)
n3

n3
. . . 1
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
.
2.5.20 a) X = BA
1
=
_
3 + 11i 3 + 9i 1 + 7i
_
,
b) X = A
1
B =
_
_
_
1 1 1
1 1 1
0 1 1
_
_
_.
186
2.5.21 a) det
_
A
_
=

S
n
()a
1(1)
a
2(2)
. . . a
n(n)
=

S
n
()a
1(1)
a
2(2)
. . . a
n(n)
= det(A).
b) det(AA) = det(A) det(A) = det(A)det(A) = [det(A)[
2
0.
2.5.22 Folosim denit ia determinantului si faptul c a dac a S
n
atunci si
1
S
n
. Avem
det(A) =

S
n
()a
1(1)
a
2(2)
. . . a
n(n)
.
det(A) =

S
n
()a
1(1)
a
2(2)
. . . a
n(n)
=

S
n
()a
1(1)
a
2(2)
. . . a
n(n)
=

S
n
()a
(1)1
a
(2)2
. . . a
(n)n
=

S
n
()a
1
1
(1)
a
2
1
(2)
. . . a
n
1
(n)
.
Deci det(A) = det(A).
2.5.23 Deoarece AB = BA avem A
2
+ B
2
= (A + iB)(A iB) si putem scrie det(A
2
+
B
2
) = det [(A +iB)(A iB)] = det(A + iB) det(A iB) = det(A + iB)det(A +iB) =
[det(A +iB)[
2
0.
2.5.24 Dac a n = 2, prin calcul direct rezult a (44). Reciproc, n (44) facem A = B cu
det(A) 0 si obt inem det(2A) = 4 det(A), deci 2
n
det(A) = 4 det(A). Deducem n = 2.
2.5.25 a) (a b)(b c)(c a), b) 2abc(a b)(b c)(c a), c) 70, d) 37.
2.5.26 Se scade linia a doua din linia nt ai, linia a treia din linia a doua etc, apoi se scade
linia nt ai din a doua, din a treia,..., din a cincea si se dezvolt a dup a acele linii care au un singur
element diferit de zero.
d =

1 1 1 1 1
1 1 1 1 6
1 1 1 6 0
1 1 6 0 0
5 6 0 0 0

1 1 1 1 1
0 0 0 0 7
0 0 0 7 1
0 0 7 1 1
6 7 1 1 1

= 7

1 1 1 1
0 0 0 7
0 0 7 1
6 7 1 1

=
7
2

1 1 1
0 0 7
6 7 1

= 7
3

1 1
6 7

= 7
3
.
2.5.27 Putem considera V (a
1
, a
2
, . . . , a
n
) ca un polinom de grad n 1 n necunoscuta a
n
.
Pentru a
n
= a
i
, i = 1, 2, . . . , n1 se obt in de ecare data doua coloane egale, deci determinant ii
vor nuli. Rezulta ca V (a
1
, a
2
, . . . , a
n
) este divizibil cu (a
n
a
1
)(a
n
a
2
) . . . (a
n
a
n1
) si atunci
V (a
1
, a
2
, . . . , a
n
) = (a
n
a
1
)(a
n
a
2
) . . . (a
n
a
n1
)V
t
. Dac a dezvolt am dup a ultima coloana,
a
n1
n
se nmult este exact cu V (a
1
, a
2
, . . . , a
n1
). Rezult a atunci c a V
t
= V (a
1
, a
2
, . . . , a
n1
).
Obt inem astfel urmatoarea formul a de recurent a:
V (a
1
, a
2
, . . . , a
n
) = (a
n
a
1
)(a
n
a
2
) . . . (a
n
a
n1
)V (a
1
, a
2
, . . . , a
n1
).
2.5.28 det(A) = 1, det(AV ) = det(A) det(V ) = V (a
1
, a
2
, . . . , a
n
). Pe de alt a parte avem:
det(AV ) =

1 . . . 1 1
a
1
a
n
. . . a
n1
a
n
0
a
1
(a
1
a
n
) . . . a
n1
(a
n1
a
n
) 0
a
2
1
(a
1
a
n
) . . . a
2
n1
(a
n1
a
n
) 0
. . . . . . . . . . . .
a
n2
1
(a
1
a
n
) . . . a
n2
n1
(a
n1
a
n
) 0

=
(1)
n1
(a
1
a
n
) . . . (a
n1
a
n
)V (a
1
, a
2
, . . . , a
n1
) =
187
6. SOLUTII
(a
n
a
1
) . . . (a
n
a
n1
)V (a
1
, a
2
, . . . , a
n1
),
de unde obt inem V (a
1
, a
2
, . . . , a
n
) = (a
n
a
1
) . . . (a
n
a
n1
)V (a
1
, a
2
, . . . , a
n1
).
2.5.29 Se considera matricea V =
_
_
_
_
_
_
_
1 1 . . . 1

1

2
. . .
n

2
1

2
2
. . .
2
n
. . . . . . . . . . . .

n1
1

n1
2
. . .
n1
n
_
_
_
_
_
_
_
cu determinantul Vandermonde det(V ) = V (
1
,
2
, . . . ,
n
) si se calculeaz a produsul
AV =
_
_
_
_
_
_
_
f(
1
) f(
2
) . . . f(
n
)

1
f(
1
)
2
f(
2
) . . .
n
f(
n
)

2
1
f(
1
)
2
2
f(
2
) . . .
2
n
f(
n
)
. . . . . . . . . . . .

n1
1
f(
1
)
n1
2
f(
2
) . . .
n1
n
f(
n
)
_
_
_
_
_
_
_
.
Avem det(AV ) = f (
1
) f (
2
) . . . f (
n
)det(V ), iar pe de alta parte, det(AV ) = det(A)det(V ),
de unde concluzia.
2.5.30 Analog cu Exemplul 2.3.36.
2.5.31 Se aplica Exemplul 2.3.36 sau Problema 2.5.30.
B
1
=
1

_
A
1
A
1
A
1
A
1
_
.
2.5.32 Partit ionam matricea n modul:
M =
_
A B
C D
_
=
_
_
_
_
_
1 2
1 1
0 2
1 1
1 1
0 1
2 4
0 1
_
_
_
_
_
.
Putem folosi Problema 2.5.30. Avem det(D) = 2 0 si inversa D
1
=
_
1/2 2
0 1
_
. Deoarece
matricea A BD
1
C =
_
1 0
1/2 3/2
_
este inversabil a (det(A BD
1
C) = 3/2 0) rezulta
c a M este inversabil a. Folosind rezultatul din Problema 2.5.30 gasim
M
1
=
_
_
_
_
_
1 0
1/3 2/3
0 2
1/3 4/3
1 1
1/3 2/3
0 1
1/3 1/3
_
_
_
_
_
.
2.5.33 a), b) Se aplic a regula lui Laplace de dezvoltare a unui determinant; det(P) =
det(Q) = det(A) det(D). c) Admitem c a A este inversabila. Determinam o matrice T care
prin nmult irea la st anga cu matricea R s a conduc a la o matrice triunghiulara.
RT =
_
A B
C D
__
I
n
U
0
n
I
n
_
=
_
A B +AU
C D +CU
_
Alegem U astfel nc at B +AU = 0
n
deci U = A
1
B. Atunci
RT =
_
A 0
n
C D CA
1
B
_
si det(RT) = det A det (D CA
1
B). Pe de alt a parte det(RT) = det(R) det(T) = det(R).
Obt inem det(R) = det A det (D CA
1
B).
188
Dac a AC = CA atunci rezulta det (A(D CA
1
B)) =
det (AD ACA
1
B) = det (AD CAA
1
B) = det(AD CB).
Un rat ionament analog are loc daca matricea D este inversabil a.
2.5.34 a) Sistemul este compatibil determinat cu solut ia unic a: x
1
= 1, x
2
= 2, x
3
= 3,
x
4
= 2, b) sistemul este compatibil dublu nedeterminat cu solut ia: x
1
=
3 4
3
, x
2
=
3 +
3
,
x
3
= , x
4
= , , R, c) sistemul este compatibil simplu nedeterminat cu solut ia: x
1
=
+ 6, x
2
= 2 + 6, x
3
= 6 10, x
4
= R, d) sistemul este incompatibil.
2.5.35 Deoarece n primele trei ecuat ii necunoscutele x
4
, x
5
, x
6
au coecient ii nuli, putem
descompune sistemul n doua blocuri. Primul este format din primele trei ecuat ii
_
_
_
1 2 1
2 1 5
1 1 3
_
_
_
_
_
_
x
1
x
2
x
3
_
_
_ =
_
_
_
4
11
5
_
_
_ si are solut ia x
1
= 0, x
2
= 1, x
3
= 2. Introducem n
ultimele trei ecuat ii si avem
_
_
_
6 5 3
1 3 2
9 7 1
_
_
_
_
_
_
0
1
2
_
_
_ +
_
_
_
1 1 2
1 1 2
1 2 1
_
_
_
_
_
_
x
4
x
5
x
6
_
_
_ =
_
_
_
13
5
10
_
_
_ cu solut ia x
4
= 3, x
5
= 1,
x
6
= 0.
2.5.36 a) Dac a m 0 sistemul este incompatibil. Dac a m = 0 solut ia sistemului este
x
1
=
5 13 3
2
, x
2
=
7 19 7
2
, x
3
= , x
4
= , , R. b) Dac a m 1 si n 0
sistemul este compatibil determinat cu solut ia x
1
=
2n 1
n(m1)
, x
2
=
1
n
, x
3
=
2mn 4n + 1
n(m1)
.
Dac a m = 1 si n
1
2
sau n = 0 sistemul este incompatibil. Daca m = 1 si n =
1
2
sistemul
este compatibil nedeterminat cu solut ia x
1
= 2 , x
2
= 2, x
3
= , R.
2.5.37 a) x
1
= 87, x
2
= 6+5, x
3
= , x
4
= , , R. b) Daca m
2
3
sistemul
admite numai solut ia nula. Dac a m =
2
3
sistemul admite si solut ii nebanale si acestea sunt
x
1
= 34, x
2
= 18, x
3
= 40, x
4
= , R.
2.5.38 Este un sistem liniar omogen care admite solut ia banala pentru orice valoare a
parametrului y. Determinantul sistemului este = (2 y) (y
2
+y 1)
2
. Dac a y = 2 obt inem
solut iile x
1
= x
2
= x
3
= x
4
= x
5
= , R. Dac a y =

5 1
2
obt inem solut iile x
1
=

5 1
2
, x
2
=
1

5
2
+
1

5
2
, x
3
=

5 1
2
, x
4
= , x
5
= , , R.
Dac a y =

5 + 1
2
obt inem solut iile x
1
=

5 + 1
2
, x
2
=
1 +

5
2
+
1 +

5
2
,
x
3
=

5 + 1
2
, x
4
= , x
5
= , , R.
3.5.1-3.5.2. Se verica axiomele spat iului vectorial.
3.5.3. Pentru orice a, b R si orice x, y S, rezulta
ax +by =a( 2, + 3, ) +b(
t
2
t
,
t
+ 3
t
,
t
)
=(a +b
t
2(a +b
t
), a +b
t
+ 3(a +b
t
), a +b
t
) S,
deci S este subspat iu vectorial.
189
6. SOLUTII
Pentru x S, arbitrar, avem x = ( 2, + 3, ) = (1; 1; 0) + (2; 3; 1), deci
B = e
1
= (1; 1; 0), e
2
= (2; 3; 1) este baza n S, adica dim
R
S = 2.
3.5.4. Se procedeaz a analog cu exercit iul 3.5.3.
3.5.5. Matricea sistemului A =
_
1 2 3 1
2 1 1 1
_
are rangul 2, minorul principal ind

p
=

1 2
2 1

= 3. x
1
si x
2
sunt necunoscute principale, iar x
3
= si x
4
= sunt necunoscute
secundare. Se obt ine solut ia sistemului
S =
__
+ 3
3
,
5 + 3
3
, ,
_
[ , R
_
.
3.5.6. Din combinat ia liniar a
1
f
1
(x) +
2
f
2
(x) + +
n
f
n
(x) = 0, x R
1
e
a
1
x
+

2
e
a
2
x
+ +
n
e
a
n
x
= 0, x R.
Pentru x = 0, avem
1
+
2
+ +
n
= 0. Deriv and succesiv si consider and x = 0, se
obt ine sistemul omogen
_

1
+
2
+ +
n
= 0
a
1

1
+a
2

2
+ +a
n

n
= 0
a
2
1

1
+a
2
2

2
+ +a
2
n

n
= 0
.
.
.
a
n1
1

1
+a
n1
2

2
+ +a
n1
n

n
= 0,
al carui determinant este Vandermonde. T inand cont c a a
i
sunt distincte, i = 1, n, deci
determinantul este nenul, deci unica solut ie a sistemului este cea nul a
1
=
2
= =
n
= 0.
3.5.7. Fie polinomul f(x) = a
n
x
n
+a
n1
x
n1
+a
n2
x
n2
+ +a
1
x +a
0
, a
n
0. Obt inem
f
t
(x) = na
n
x
n1
+ (n 1)a
n1
x
n2
+ +a
1
f
tt
(x) = n(n 1)a
n
x
n2
+ (n 1)(n 2)a
n1
x
n3
+ + 2a
2
.
.
.
f
(n)
(x) = n! a
n
.
Din combinat ia liniara
0
f(x) +
1
f
t
(x) + +
n
f
(n)
(x) = 0, x R. Identicand
coecient ii din membrul st ang cu zero si t in and cont ca a
n
0, rezult a
0
=
1
= =
n
= 0.
3.5.8. Matricea formata din componentele vectorilor v
1
, v
2
, v
3
si v
4
, scrise pe coloane, este
A =
_
_
_
1 1 0 1
1 0 1 1
0 1 1 1
_
_
_. Cum rang A = 3, deducem c a vectorii v
1
, v
2
, v
3
si v
4
sunt liniar dependent i.
3.5.9. Matricea format a din componentele vectorilor v
1
, v
2
si v
3
, scrise pe coloane, este
A =
_
_
_
1 2 + 3
2 3 + 1
3 1 + 2
_
_
_.

Intruc at vectorii v
1
, v
2
si v
3
sunt liniar dependent i, rezulta ca rang (A)3,
adic a det (A) = 0, de unde = 6.
3.5.10. Presupun and c a exista numerele reale
1
,
2
si
3
astfel ncat v =
1
v
1
+
2
v
2
+
3
v
3
,
se obt ine sistemul
_

_
3
1
+ 2
2
+ 2
3
= 4
9
1
+ 3
2

3
= 2
4
1
+ 2
3
= 0
2
1

2
+
3
= 3,
care este incompatibil. Deci v nu se poate scrie ca
o combinat ie liniara a vectorilor v
1
, v
2
si v
3
.
190
3.5.12. Din egalitatea p(x) =
1
p
1
(x) +
2
p
2
(x) +
3
p
3
(x) adevarat a pentru orice x R,
se obt ine sistemul
_

1
+
3
= 3
2
2
= 1

1
+
2
+ 3
3
= 4,
care are solut ia
1
=
9
8
,
2
=
1
2
si
3
=
15
8
.
3.5.13.

Intruc at B este baza canonic a, rezult a c a matricea de trecere de la baza B la baza
B
t
este A =
_
_
_
1 1 3
2 1 1
1 0 2
_
_
_.
3.5.14. Se verica propriet at ile produsului scalar.

In plus,
|h| =
_
h, h) =
_
1 + 5x 4x
2
+ 6x
3
, 1 + 5x 4x
2
+ 6x
3
)
=
_
(0!)
2
1
2
+ (1!)
2
5
2
+ (2!)
2
(4)
2
+ (3!)
2
6
2
=

1386.
3.5.15. a) Se veric a proprietat ile produsului scalar.
b) Obt inem
h, h) =
_
e
1
h
2
(x) ln xd x =
_
e
1
x ln xd x =
x
2
2
ln x

e
1

_
e
1
x
2
2

1
x
d x =
e
2
+ 1
4
,
de unde |h| =
_
h, h) =

e
2
+ 1
2
.
c) Avem 0 = f(x), g(x)) =
_
e
1
f(x) g(x) ln xd x =
_
e
1
5(ax + b) ln xd x = 5a
_
e
1
x ln xd x +
5b
_
e
1
ln xd x = 5a
e
2
+ 1
4
+ 5b si rezult a b =
a(e
2
+ 1)
4
, a R.
3.5.16. Se noteaza p(x) = ax
2
+bx +c. Gasim
d(p, p
1
) =|p p
1
| = |(a 3)x
2
+ (b 2)x + (c 5)[
=
_
(a 3)
2
+ (b 2)
2
+ (c 5)
2
.
Similar, se exprim a si celelalte distant e care, egalate, conduc la a = 1, b = 3 si c = 3.
3.5.17. Fie z =(a, b, c, d). Din condit iile de ortogonalitate x, z) =0 si y, z) =0, se obt ine
_
a +c + 3d = 0
a +b +c = 0,
care are solut ia
z = (c 3d, 2c 3d, c, d) = c(1; 2; 1; 0) +d(3; 3; 0; 1).
Se ia z = (1; 2; 1; 0). Apoi se determin a vectorul t = (a
t
, b
t
, c
t
, d
t
), ortogonal vectorilor x, y
si z. Se obt ine sistemul
_

_
a +c + 3d = 0
a +b +c = 0
a 2b +c = 0
cu solut ia t =
_
a, 0, a,
2a
3
_
. Se ia t = (3; 0; 3; 2).
3.5.18. a) S = x R
3
[ x = (x
2
, x
2
, x
3
) = x
2
(1; 1; 0) + x
3
(0; 0; 1) = Span(e
1
, e
2
),
unde e
1
= (1; 1; 0) si e
2
= (0; 0; 1). Fie x = (a, b, c). Din x, e
1
) = 0 si x, e
2
) = 0, rezulta
x = (a, a, 0) = a(1; 1; 0), deci S

= Span(e
3
), unde e
3
= (1; 1; 0).
b) Se rezolv a sistemul neomogen v =
1
e
1
+
2
e
2
+
3
e
3
si se obt ine descompunerea
v =
3
2
e
1
+ 5e
2
+
5
2
e
3
.
3.5.19. Avem x
2
= x
1
+ x
3
, deci dim Span(S) = 2 si dimL

(S) = 2. Fie v L

(S),
cu v = (a, b, c, d). Din v, x
1
) = 0, v, x
3
) = 0 se obt ine sistemul
_
a + 3b + 2d = 0
2a + 4d c = 0
sau
191
6. SOLUTII
din v, x
1
) = 0, v, x
3
) = 0, se obt ine sistemul
_
a + 3b + 2d = 0
3a + 7b c + 2d = 0.
Rezolv and unul dintre
sistemele de mai sus, rezulta v =
_
3
2
c,
1
2
c 2d, c, d
_
, respectiv v =
_
3
2
c + 4d,
1
2
c 2d, c, d
_
.
Vectorii (3; 1; 2; 0) si (1; 1; 2; 1) formeaz a o baz a n L

(S).
3.5.20. Fie y =
1
x
1
+
2
x
2
+
3
x
3
proiect ia ortogonal a a lui v pe subspat iul S. Fie
y

= (a, b, c, d) proiect ia lui v pe Span(S). Deoarece y

, x
i
) = 0, () i = 1, 2, 3, rezult a
sistemul
_

_
a +b + 2c +d = 0
a + 2c + 3d = 0
a + 2b c + 3d = 0.
Din condit ia
1
x
1
+
2
x
2
+
3
x
3
+y

= v, se obt ine sistemul

_

2
+
3
+a = 1

1
+ 2
3
+b = 0
2
1
+ 2
2

3
+c = 1

1
+ 3
2
+ 3
3
+d = 1,
cu a, b, c si d aat i anterior.
4.8.3. (a) Dac a C este spat iu vectorial peste R atunci R, z
1
= x
1
+iy
1
, z
2
= x
2
+iy
2

C : T(z
1
+z
2
) = T(x
1
+x
2
+i(y
1
+y
2
)) = x
1
+x
2
i(y
1
+y
2
) = T(z
1
) +T(z
2
).
(b) Consider am = i, z = i T(ii) = T(1) = 1 si iT(i) = i(i) = 1 T(ii) iT(i).
4.8.4. Proiect ia ortogonal a a unui vector oarecare x R
4
pe subspat iul generat de u si v
este un vector din acest subspat iu, deci de forma c
1
u +c
2
v, cu proprietatea c a x (c
1
u +c
2
v)
este ortogonal pe vectorii u si v. Anul and respectivele produse scalare, g asim sistemul
_
c
1
u, u) +c
2
v, u) = x, u)
c
1
u, v) +c
2
v, v) = x, v)
.
Se gaseste c a
15c
1
= 4x
1
x
2
2x
3
+ 3x
4
, 15c
2
= x
1
+ 3x
2
+x
3
2x
4
.
Proiect ia ortogonal a c autat a, notat a T (x), este dat a de vectorul
T (x) = c
1
u +c
2
v =
=
1
15
[(4x
1
x
2
2x
3
+ 3x
4
) u + (x
1
+ 3x
2
+x
3
2x
4
) v] =
=
1
15
( 10x
1
+ 3x
2
4x
3
+ 5x
4
, 3x
1
+ 13x
2
+x
3
4x
4
,
4x
1
+x
2
+ 2x
3
3x
4
, 5x
1
4x
2
3x
3
+ 5x
4
)
Proiect iile vectorilor bazei standard (numite si baza canonic a) sunt
_

_
T (e
1
) =
1
15
(10, 3, 4, 5) =
2
3
e
1
+
1
5
e
2

4
15
e
3
+
1
3
e
4
T (e
2
) =
1
15
(3, 13, 1, 4) =
1
5
e
1
+
13
15
e
2
+
1
15
e
3

4
15
e
4
T (e
3
) =
1
15
(4, 1, 2, 3) =
4
15
e
1
+
1
15
e
2
+
2
15
e
3

1
5
e
4
T (e
4
) =
1
15
(5, 4, 3, 5) =
1
3
e
1

4
15
e
2

1
5
e
3
+
1
3
e
4
iar matricea transformarii T se poate scrie imediat.
4.8.5. z = (1; 1) = x +y, (1; 1) = (1; 2) +(1; 1) = 2, = 3. De aici
T(z) = T(2x + 3y) = 2T(x) + 3T(y) = 2 (1; 0; 0) + 3 (1; 1; 1) = (5; 3; 3) .
192
4.8.6. Fie
0
,
1
, ...,
m1
N si
0
x +
1
Tx +... +
m1
T
m1
x = 0.
Aplic am relat iei T
mk1
, k = 0, m1 si se obt ine
mk+1
= 0, k = 0, m1 de unde rezult a
concluzia.
4.8.7. Se folosesc Teoremele 4.3.2 si 4.3.3.
4.8.8. Fie (
1
,
2
, ...,
p
) N
p
astfel ncat
1
T(u
1
) +
2
T(u
2
) + ... +
p
T(u
p
) = 0
Y

T(
1
u
1
+
2
u
2
+ ... +
p
u
p
) = 0
Y

1
u
1
+
2
u
2
+ ... +
p
u
p
Ker(T). Dar u
1
, u
2
, ..., u
p

Ker(T) rezulta c a
1
u
1
+
2
u
2
+... +
p
u
p
= 0
N
; u
1
, u
2
, ..., u
p
este un sistem de vectori liniar
independent rezulta c a
1
=
2
= ... =
p
= 0, deci concluzia.
4.8.9. Demonstr am prin dubla incluziune. Fie v T(Span(N
1
)) u Span(N
1
) :
T(u) = v; dar u Span(N
1
) u
1
, u
2
, ..., u
p
S si
1
,
2
, ...,
p
N astfel ncat u =
p

i=1

i
u
i
si v = T(u) = T(
p

i=1

i
u
i
) =
p

i=1

i
T(u
i
) v Span T(N
1
).
Invers, dac a v Span T(N
1
) T(u
1
), T(u
2
), ..., T(u
p
) T(N
1
), u
1
, u
2
, ..., u
p
N
1
si

1
,
2
, ...,
p
N astfel nc at v =
p

i=1

i
T(u
i
) = T(
p

i=1

i
u
i
) v T(Span(N
1
)).
4.8.10. Determin am nucleului lui T.
T(x) = 0
R
2
_
x
1
+ 2x
3
= 0
x
1
+x
2
x
3
= 0

_
x
1
= 2x
3
x
2
= 3x
3
.
Rezult a x Ker(T) x = (2, 3, 1), x
3
= R, def(T) = 1.
Determin am imaginea lui T.
T(x) = y
_
x
1
+ 2x
3
= y
1
x
1
+x
2
x
3
= y
2

_
x
1
= 2x
3
+y
1
x
2
= 3x
3
+y
2
y
1
Sistemul este compatibil nedeterminat, oricare ar y R. Rezult a Im(T) = R
2

rang(T) = 2.
Cum n = dim
R
R
3
= 3 rang(T) + def(T) = 1 + 2 = 3 si teorema este vericata.
4.8.11 Consider am restrict ia lui T la T
1
(Y
1
) si aplic am teorema rang-defect pentru T:
dim
N
N =def(T) +rang(T)
si pentru
T[
T
1
(Y
1
)
: T
1
(Y
1
) Y
1
,
dim
N
T
1
(Y
1
) = dim
N
_
ker(T[
T
1
(Y
1
)
)
_
+ dim
N
_
Im(T[
T
1
(Y
1
)
)
_
.
Dar dim
N
_
ker(T[
T
1
(Y
1
)
)
_
= def(T), dim
N
_
Im(T[
T
1
(Y
1
)
)
_
= dim
N
Y
1
, rezult a
def(T) = dim
N
T
1
(Y
1
) dim
N
Y
1
dim
N
N =dim
N
T
1
(Y
1
) dim
N
Y
1
+rang(T) dim
N
T
1
(Y
1
) dim
N
Y
1
+dim
N
Y
dim
N
T
1
(Y
1
) dim
N
Ndim
N
Y+dim
N
Y
1
.
4.8.12. Liniaritatea rezulta din proprietat ile operat iei de derivare.
Determinarea matricei: d(1) = 0, d(x) = 1, d(x
2
) = 2x, ..., d(x
n
) = nx
n1
, deci
B
(d)
B
=
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
0 1 0 0 0
0 0 2 0 0

0 0 0 n 1 0
0 0 0 0 n
0 0 0 0 0
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
.
193
6. SOLUTII
4.8.13. Calcul am T(u
1
) = (2; 0; 2; 2) =
4

i=1
p
i1
v
i
,
T(u
2
) = (0; 2; 2; 4) =
4

i=1
p
i2
v
i
,
T(u
3
) = (0; 0; 0; 0) =
4

i=1
p
i3
v
i
.
Rezolv and sistemele obt inem
P =
B
1
(T)
B
2
=
_
_
_
_
_
4
3
4
3
0
2
3

2
3
0

4
3
10
3
0
8
3

8
3
0
_
_
_
_
_
.
4.8.14. a) Fie p
1
, p
2
R
n
[x] , p
1
= c
1
q + r
1
, p
2
= c
2
q + r
2
, grad(r
1
) < n, grad(r
2
) < n,
p
1
+p
2
= (c
1
+c
2
) q +r
1
+r
2
, grad(r
1
+r
2
) < n
T(p
1
+p
2
) = c
1
+c
2
= T(p
1
) +T(p
2
),
p = c q + r, grad(r) = grad(r) < n
T(p) = c = T(p).
b) Ker(T) = p R
n
[x] [p = 0 q +r, grad(r) < grad(q) .
Fie grad(q) = s. Ker(T) = p R
s1
[x] .
c) 1 = 0 (x
2
+x + 1) + 1 T(1) = 0
x = 0 (x
2
+x + 1) +x T(x) = 0
x
2
= 1 (x
2
+x + 1) x 1 T(x
2
) = 1
x
3
= (x 1) (x
2
+x + 1) + 1 T(x
3
) = x 1,
A =
_
_
_
_
_
0 0 0 1
0 0 1 1
0 0 0 0
0 0 0 0
_
_
_
_
_
4.8.15. L(R
n
, R
n
) este spat iu vectorial n raport cu operat iile de adunare a funct iilor si de
nmult ire cu un scalar.
Fie w
1
, w
2
, ..., w
k
o baza n Y. Complet am p an a la o baza n R
n
, e aceasta
B = w
1
, w
2
, ..., w
k
, w
k+1
, ..., w
n
.
Fie f T. Matricea lui f n baza B este:
f(w
1
) = 0
R
n = 0 w
1
+ 0 w
2
+... + 0 w
n
,
f(w
2
) = 0
R
n = 0 w
1
+ 0 w
2
+... + 0 w
n
,

f(w
k
) = 0
R
n = 0 w
1
+ 0 w
2
+... + 0 w
n
,
f(w
k+1
) = p
1,k+1
w
1
+p
2,k+1
w
2
+... +p
n,k+1
w
n
,

f(w
n
) = p
1,n
w
1
+p
2,n
w
2
+... +p
n,n
w
n
,
B
(f)
B
=
_
_
_
_
_
_
_
_
_
0 0 p
1,k+1
p
1,k+2
p
1,n
0 0 p
2,k+1
p
2,k+2
p
2,n
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
0 0 p
1,n
p
2,n
p
n,n
_
_
_
_
_
_
_
_
_
.
194
dim
R
T = n(n k) si o baz a a sa este dat a de mult imea transformarilor liniare core-
spunz atoare matricelor
M
ij
= (m
lh
) , m
lh
=
_
1, l = i, h = j, j k
0, n rest
4.8.16. T(f)(x) = 0 4
2
_
0
sin
3
(x +y)f(y)dy = 0
2
_
0
(3 sin(x +y) sin 3(x +y)) f(y)dy = 0
3 sin x
2
_
0
cos yf(y) + 3 cos x
2
_
0
sin yf(y) sin 3x
2
_
0
cos 3yf(y) cos 3x
2
_
0
sin 3yf(y) = 0
2
_
0
cos yf(y) = 0,
2
_
0
sin yf(y) = 0,
2
_
0
cos 3yf(y) = 0,
2
_
0
sin 3yf(y) = 0.
Ker(T) =
_
f N :
2
_
0
cos yf(y) = 0,
2
_
0
sin yf(y) = 0,
2
_
0
cos 3yf(y) = 0,
2
_
0
sin 3yf(y) = 0
_
.
Im(T) = g N : g(x) = c
1
sin x +c
2
cos x +c
3
sin 3x +c
4
cos 3x .
Im(T) = (Ker(T))

4.8.18. Fie w Im(T

1
+T
2
) v N : (T
1
+T
2
)(v) = w w = T
1
(v) +T
2
(v)
Im(T
1
) + Im(T
2
).
Pentru = 1, = 1, Y= N, T
1
= T
2
= I
N
Im(T
1
+T
2
) = 0
N

dim
N
(Im(T
1
+T
2
)) = 0 si dim
N
(Im(T
1
)) > 0, dim
N
( Im(T
2
)) > 0.
4.8.19. Demonstram c a Im(T
2
) = Im(T).
Pentru aceasta ar at am c a Im(T
2
) Im(T) si, t in and seama ca au aceeasi dimensiune,
rezult a relat ia Im(T
2
) = Im(T).
Fie y Im(T
2
) x N : T
2
(x) = y, dar y = T(T(x)) y Im(T).
Fie T
1
: Im(T) Im(T
2
), u Im(T) : T
1
(u) = T(u), T
1
restrict ia lui T la Im(T).
Dar y Im(T
2
), x N : T
2
(x) = y. Dar y = T(T(x)) = T
1
(T(x)), T(x) Im(T) T
1
surjectiv a, dim
N
Im(T
2
) = dim
N
Im(T) T
1
injectiv a Ker(T
1
) = 0 , Ker(T
1
) = Ker(T)
Im(T) Ker(T) Im(T) = 0 .
Aplic am Grassmann
dim
N
(Im(T) + Ker(T)) = dim
N
Im(T) + dim
N
Ker(T) dim
N
(Im(T) Ker(T)) = dim
N
N,
Im(T) + Ker(T) N Im(T) + Ker(T) = N.
4.8.20. Notam S
t
= S[
Im(T)
. Rezult a
rang(S
t
) + def(S
t
) = rang(T).
Dar Im(S
t
) = Im(S T) rang(S
t
) = rang(S T).
Ker(S
t
) = Ker(S) Im(T) Ker(S) def(S
t
) def(S).
rang(S T) + def(S
t
) = rang(T), rang(S) + def(S) = n
rang(S T) = rang(T) def(S
t
) rang(T) def(S) = rang(T) n+rang(S) = rang (T) +
rang (S) n.
4.8.21. Aplicam inegalitatea lui Sylvester matricelor A si B.
rang (AB) rang (A) + rang (A) n.
Dar rang (AB) = 0 si rezulta inegalitatea.
4.8.22. Observam c a Ker (T[
N
) Ker(T) def (T[
N
) def(T).
195
6. SOLUTII
Stim c a
def(T) + rang(T) = dim
N
X,
def (T[
N
) + rang (T[
N
) = dim
N
N.
Sc adem aceste dou a egalit at i si obt inem:
def(T) def (T[
V
) + rang(T) rang (T[
N
) = dim
N
Xdim
N
N.
Dar def(T) def (T[
N
) 0 rang(T) rang (T[
N
) dim
N
Xdim
N
N.
4.8.23. Aplicam relat ia (69) spat iului Im(S) si subspat iului Im(S T) :
rang (P S) rang
_
P[
Im(ST)
_
rang(S) rang (S T)
rang (P S) + rang (S T) rang(S) + rang (P S T) .
Transpusa pentru matrice aceasta inegalitate devine: A /
nm
(R), B /
mp
(R),
C /
pq
(R) : rang (BC) + rang (AB) rang (B) + rang (ABC) .
4.8.24. Observa am ca
1) u Ker(T
1
) T
1
(u) = 0
2) v N
1
: T
1
(v) 0 dar (T
2
T
1
) (v) = 0 Ker(T
1
) Ker(T
2
T
1
) si T
1
(v) Ker(T
2
).
3) Problema T
1
1
(Ker(T
2
)) = Ker(T
2
T
1
)?
Fie u T
1
1
(Ker(T
2
)) T
1
(u) Ker(T
2
) (T
2
T
1
) (u) = 0 u Ker(T
2
T
1
).
Reciproc u Ker(T
2
T
1
) (T
2
T
1
) (u) = 0 T
2
(T
1
(u)) = 0 T
1
(u) Ker(T
2
) u
T
1
1
(Ker(T
2
)) .
Denim

T
1
restrict ia lui T
1
la T
1
1
(Ker(T
2
)),

T
1
: T
1
1
(Ker(T
2
)) N
2
, u T
1
1
(Ker(T
2
)) ,

T
1
(u) = T
1
(u).
dim
R
T
1
1
(Ker(T
2
)) = def(

T
1
) + rang(

T
1
).
Dar Ker

(T
1
) Ker(T
1
) def

(T
1
) def(T
1
),
Im

(T
1
) Ker(T
2
) rang

(T
1
) def(T
2
)
Rezult a c a dim
R
T
1
1
(Ker(T
2
)) = def(T
2
T
1
) = def(

T
1
) + rang(

T
1
) def(T
1
) + def(T
2
).
4.8.25. N
1
T
1
N
2
T
2
N
3
,
N
1
T
1
Im(T
1
) N
2
T
2
N
3
dim
N
Im(T
1
) = dim
N
Im(T
2
T
1
) + dim
N
ker(T
2
T
1
)),
ker(T
2
T
1
) = Im(T
1
) Ker(T
2
) deoarece
x Ker(T
2
T
1
) (T
2
T
1
)(x) = 0
N
3
T
2
(T
1
(x)) = 0
N
3
T
1
(x) Im(T
1
) Ker(T
2
),
y Im(T
1
) ker(T
2
) T
2
(y) = 0, y Im(T
1
) x N
1
: T
1
(x) = y T
2
(T
1
(x)) =
T
2
(y) = 0 x Ker(T
2
T
1
).
4.8.26. Fie transformarile liniare
T : R
n
R
n
,
B
(T)
B
= A,
S : R
n
R
n
,
B
(S)
B
= B,
unde am notat cu B o baza canonic a.
rang(A +B) = dim
R
(Im(S +T)).
Demonstr am c a Im(S +T) Im(S) + Im(T).
Fie y Im(S + T) x R
n
: (S + T)(x) = y y = S(x) + T(x) = y
1
+ y
2
,
y
1
Im(S), y
2
Im(T) y Im(S) + Im(T).
Rezult a dim
R
(Im(S +T)) dim
R
(Im(S) + Im(T))
dim
R
(Im(S)) + dim
R
(Im(T)) + dim
R
(Im(S) (Im(T)) = dim
R
(Im(S)) + dim
R
(Im(T))
196
dim
R
(Im(S +T)) dim
R
(Im(S) + Im(T)) dim
R
(Im(S)) + dim
R
(Im(T)).
4.8.27. a) Studiem rang(A bI
n
) si rang(B aI
n
).
AB aAbB +abI
n
= abI
n
A(B aI
n
) b(B aI
n
) = abI
n
(AbI
n
)(B aI
n
) =
abI
n
rang [(A bI
n
)(B aI
n
)] = n rang(A bI
n
) = rang(B aI
n
) = n.
b) AB = aA +bB aA = AB bB A =
1
a
(A bI
n
)B
rang(A) min rang(A bI
n
), rang(B)
Analog rang(B) min rang(B aI
n
), rang(A) .
Din cele dou a relat ii de mai sus rezulta rang(A) = rang(B).
4.8.28. rang
_
A
T
A
_
= rang(A) def
_
A
T
A
_
= def(A)
Fie x Ker(A) Ax = 0 A
T
Ax = 0 x Ker
_
A
T
A
_
.
x Ker
_
A
T
A
_
A
T
Ax = 0 x
T
A
T
Ax = 0 Ax, Ax) = 0 |Ax|
2
= 0 Ax =
0 x Ker(A)
4.8.29. a) A + B = AB AB A B + I
n
= I
n
(A I
n
) (B I
n
) = I
n

rang (A I
n
) = rang (B I
n
) = n
Dar A = (A I
n
) B rang A = rang B.
b) Determinam matricea C astfel nc at AC = CA = 0
n
, C 0
n
.
Fie X /
n1
(C) si sistemul AX = 0
n1
, det(A) = 0 X /
n1
(C) X 0
n1
Fie Y /
n1
(C) si sistemul Y A = 0
n1
, det(A) = 0 Y /
nn
(C) Y 0
1n
Consider am C = XY /
n
(C)
AC = AXY = 0
n1
Y = 0
n
, CA = XY A = 0
n
.
Demonstr am prin induct ie A
k
C
j
= 0
n
, k, j (A +C)
p
= A
p
+C
p
, p .
4.8.30. Tr : /
n
(R) R, A /
n
(R) : tr(A) =
n

i=1
a
ii
R
Teorema rang-defect def(Tr) + rang(Tr) = dim
R
/
n
(R), rang(tr) = 1 def(Tr) =
dim
R
/
n
(R) rang(Tr) = n
2
1.
4.8.31 a) Tr(AB) =
n

i=1
_
n

k=1
a
ik
b
ki
_
=
n

k=1
_
n

i=1
b
ki
a
ik
_
= Tr(BA),
Tr(A +B) = Tr(A) +Tr(B)
Tr (AB BA) = 0 S Ker(Tr) dim
R
(S) def(Tr) = n
2
1.
b) Punem n evident a n
2
1 vectori liniar independent i din S. Atunci va rezulta c a
dim
R
(S) = n
2
1.
Fie M
ij
matricea care are pe pozit ia (i, j) valoarea 1 si restul 0. Pentru i j scriem
M
ij
= M
ik
M
kj
M
kj
M
ik
S.
M
11
M
jj
= M
1j
M
j1
M
j1
M
1j
.
Se demonstreaza c a sistemul de vectori astfel obt inut este liniar independent.
4.8.32. a) Orice punct (vector) din S
1
poate scris n mod unic n forma (v, u +v, u)
si orice punct din S
2
poate scris n mod unic n forma (2u, u v, u + 2v). Aplicat ia T :
S
1
S
2
este injectiva si surjectiva (demonstrat i!). Daca notam s = (v
1
, u
1
+v
1
, u
1
) si
t = (v
2
, u
2
+v
2
, u
2
), avem T (s +t) = T (s) + T (t), s, t S
1
si T (cs) = cT (s), c R si
s S
1
.
197
6. SOLUTII
b) Coordonatele mijlocului segmentului (n spat iu) care uneste punctele (v, u +v, u) si
(2u, u v, u + 2v) sunt z = u
v
2
, y = u, z = u +v si ele satisfac ecuat ia 2x 3y +z = 0, care
este ecuat ia unui plan ce trece prin origine. Acesta este locul geometric c autat.
c) Daca (X) = (X
t
), unde X = (x, y, z) , X
t
= (x
t
, y
t
, z
t
) este un izomorsm liniar n R
3
,
el este de forma
_

_
x
t
= a
1
x +a
2
y +a
3
z
y
t
= b
1
x +b
2
y +b
3
z
z
t
= c
1
x +c
2
y +c
3
z
n care determinantul coecient ilor este 0. Impunand condit ia c a coincide cu T pe
subspat iul liniar S
1
, gasim
_

_
a
1
v +a
2
(u +v) +a
3
u 2u
b
1
v +b
2
(u +v) +b
3
u u v
c
1
v +c
2
(u +v) +c
3
u u + 2v
.
Din prima identitate, avem a
2
+a
3
= 2 si a
2
a
1
= 0. Daca not am a
1
= a, vom avea a
2
= a
si a
3
= 2 a. Din celelalte dou a identit at i, g asim b
1
= b, b
2
= b 1, b
3
= 2 b si respectiv
c
1
= c, c
2
= c + 2, c
3
= (c + 1). Izomorfismele cautate sunt de forma
_

_
x
t
= ax +ay + (2 a) z
y
t
= bx + (b 1) y + (2 b) z
z
t
= cx + (c + 2) y (c + 1) z
n care constantele satisfac condit ia 3a + 4b + 2c 0.
4.8.33. Transformarea adjuncta se deneste prin condit ia T (x) , y) = x, T

(y)), x, y
R
3
.

In baze ortonormate, dac a T are matricea A, adjuncta T

are matricea A
T
.
Deci este preferabil s a lucr am n baza e
1
, e
2
, e
3
. Vom avea
_

_
T (v
1
) = v
1
+ 2v
3
= 3e
1
+ 4e
2
+e
4
T (v
2
) = v
1
+ 5v
2
+ 7v
3
= 13e
1
+ 14e
2
+ 11e
3
T (v
3
) = 3v
1
v
2
3v
3
= e
1
+ 2e
2
+e
3
.
Pe de alta parte, avem
_

_
T (f
1
) = T (e
1
) + 2T (e
2
) +T (e
3
)
T (f
2
) = T (e
1
) +T (e
2
) + 2T (e
3
)
T (f
3
) = T (e
1
) +T (e
2
)
.
Scriind 2T (e
3
) = T (f
2
) T (f
3
), T (e
2
) T (e
3
) = T (f
1
) T (f
2
), T (e
1
) = T (f
3
) T (e
2
),
vom obt ine
_

_
T (e
1
) = 2e
1
+ 6e
2
+ 6e
3
T (e
2
) = 3e
1
4e
2
5e
3
T (e
3
) = 7e
1
+ 6e
2
+ 5e
3
.
Deci, n baza e
1
, e
2
, e
3
, transformarea T

va avea ca matrice transpusa matricei lui T, adic a

matricea
A

=
_
_
_
2 6 6
3 4 5
7 6 6
_
_
_.
Trecerea de la baza e
1
, e
2
, e
3
la baza f
1
, f
2
, f
3
se face prin matricea schimb arii de baz a
C =
_
_
_
1 1 1
2 1 1
1 2 0
_
_
_,
198
prin urmare matricea lui T

n noua baz a va
B

= C
1
A

C.
4.8.34. Consider am baza canonic a, B
1
, din R
3
care este ortonormat a si matricea lui T
1
n
aceast a baz a va
B
1
(T
1
)
B
1
=
_
_
_
1 2 1
2 1 1
1 0 1
_
_
_.
Matricea endomorsmului T

1
n aceeasi baz a ortonormata este
B
1
(T

1
)
B
1
=
_
B
1
(T
1
)
B
1
_
T
=
_
_
_
1 2 1
2 1 0
1 1 1
_
_
_.
Deci T

1
: R
3
R
3
, x = (x
1
, x
2
, x
3
) R
3
,
T

1
(x) = (x
1
+ 2x
2
+x
3
, 2x
1
x
2
, x
1
+x
2
+x
3
) .
Analog,
B
2
(T

2
)
B
2
=
_
B2
(T
2
)
B
2
_
T
=
_
_
_
_
_
1 0 0 1
1 1 0 0
0 1 1 0
0 0 1 1
_
_
_
_
_
.
T

2
: R
4
R
4
, x = (x
1
, x
2
, x
3
, x
4
) R
4
,
T

2
(x) = (x
1
x
4
, x
1
+x
2
, x
2
+x
3
, x
3
+x
4
) .
4.8.35 Se stie c a o baz a a spat iului R
2
[x] este 1, x, x
2
. Aplic and procedeul Gram-
Schmidt se obt ine baza ortogonal a
_
1, x.x
2

1
3
_
si apoi baza ortonormata
B =
_
r
1
(x) =

2
2
, r
2
(x) =

6
2
x, r
3
(x) =

10
4
(3x
2
1)
_
.

In aceasta baz a determin am matricea asociat a endomorsmului

T(r
1
(x)) = 3 r
1
(x) + 0 r
2
(x) + 0 r
3
(x)
T(r
2
(x)) = 2

6
2
3

6
2
x = 2

3r
1
(x) + (3)r
2
(x) + 0 r
3
(x)
T(

10
4
(3x
2
1)) = 0 r
1
(x) + 2

15r
2
(x) + (3)r
3
(x)
B
(T)
B
=
_
_
_
3 2 0
0 3 2

15
0 0 3
_
_
_.
Matricea endomorsmului adjunct n aceeasi baza ortonormat a este
B
(T

)
B
=
_
_
_
3 0 0
2 3 0
0 2

15 3
_
_
_
T

(r
1
(x)) = 3r
1
(x) + 2r
2
(x) =

6
_
x
1
2
_
T

(r
2
(x)) = 3r
2
(x) + 2

15r
3
(x) =

6
_

15
2
x
2
+
3
2
x +
5
2
_
T

(r
3
(x)) = 3r
3
(x) = 3

10
4
(3x
2
1)
T

(a +bx +cx
2
) = T

_
a

2r
1
(x) +b

6
3
r
2
(x) +c
_
2
15

10r
3
(x) +

2
3
r
1
(x)
__
=
= a

2T

(r
1
(x)) +b

6
3
T

(r
2
(x)) +c
2
15

10T

(r
3
(x)) +c

2
3
T

(r
1
(x)) =
=
_

3a 5b +c
1
3

3c
_
+ (2

3a 3b +
2
3

3c)x + (15b 3c) x

2
4.8.36. Matricea asocoat a n baza canonica din R
2
, baz a ortonormat a, este
P =
_
cos sin
sin cos
_
, P
1
=
_
cos sin
sin cos
_
.
199
6. SOLUTII
Deoarece P
1
= P
T
rezult a c a endomorsmul este ortogonal.
4.8.37. a) Impunem condit ia T (x) , T (x)) = x, x), x Nsi g asima x, u)
2
(a u, u) 2) =
0 a =
2
u,u)
. Prin urmare, T este data prin
T (x) = x
2 x, u)
u, u)
u, x N.
Rezult a
(T T) (x) = T (T (x)) = T
_
x
2 x, u)
u, u)
u
_
= T (x)
2 x, u)
u, u)
T (u) =
= x
2 x, u)
u, u)
u
2 x, u)
u, u)
_
u
2 u, u)
u, u)
u
_
= x, x N
ceea ce nseamna T T = I = transformarea identica n N. Este evident c a aplicarea de un
num ar impar de ori a transformarii T coincide cu T si c a aplicarea de un num ar par de ori
coincide cu transformarea identica.
b) Pentru x = (x
1
, x
2
, x
3
) si u = (2; 2; 1), avem x, u) = 2x
1
+ 2x
2
+x
3
si
T (x) = x
1
e
1
+x
2
e
2
+x
3
e
3

2
9
(2x
1
+ 2x
2
+x
3
) (2e
1
+ 2e
2
+e
3
) .
Acum, vom cauta imaginile vectorilor e
1
, e
2
, e
3
pentru a putea scrie matricea lui T n aceast a
baz a
_

_
T (e
1
) =
1
9
e
1

8
9
e
2

4
9
e
3
T (e
2
) =
8
9
e
1
+
1
9
e
2

4
9
e
3
T (e
3
) =
4
9
e
1

4
9
e
2
+
7
9
e
3
.
Matricea cautat a este
A =
1
9
_
_
_
1 8 4
8 1 4
4 4 7
_
_
_.
5.8.1 Vom demonstra doar simetria relat iei: reexivitatea si tranzitivitatea sunt lasate pe
seama cititorilor. Daca B = UAU
1
, atunci A = U
1
BU = U
1
B(U
1
)
1
: aceasta arat a ca,
dac a A este asemenea cu B, atunci si B este asemenea cu A.
5.8.2 Calcul am mai ntai polinoamele caracteristice ale acestor matrice: P
A
(X) = (X
1)(X 2)(X 3);P
B
(X) = (X 3)
2
(X 6); P
C
(X) = (X 2)(X
2
X + 1); P
D
(X) =
(X 3)
2
(X 6). Rezolv am apoi n C ecuat iile polinomiale asociate.
5.8.3
(1) Este evident c a orice minor de ordin 2 al matricei A are doua linii proport ionale,
deci este nul.
(2) Deoarece, n particular, tot i minorii principali de ordin 2 sunt nuli, polinomul car-
acteristic al matricei A este
P
A
(X) = X
n

1
X
n1
+
2
X
n2
. . . + (1)
n

n
= X
n
tX
n1
,
unde t = a
1
b
1
+a
2
b
2
+. . . +a
n
b
n
. (Notat iile sunt cele din Propozit ia 5.2.11.)
(3) Pentru t 0, matricea A are valoarea proprie 0, de multiplicitate algebrica n 1 si
valoarea proprie t de multiplicitate algebric a 1.

In acest caz, multiplicitatea geometrica
a lui t (care oricum este > 0), este egala cu 1, iar multiplicitatea algebrica a lui 0 (care
200
este egala cu n rang(A)) este n 1. Cazurile t = 0, rang(A) = 1 si t = rang(A) = 0
sunt lasate spre analiza cititorilor.
(4) Observ am c a A
2
= tA. De aceea, dac a t 0, polinomul minimal al matricei A (care
divide X
2
tX) trebuie sa aiba rad acini simple, adic a A este diagonalizabila. Cititorul
este ndemnat s a analizeze cazurile: t = 0, rang(A) = 1, respectiv A = 0.
5.8.4 Calcul am
det(XI
2n
M) =

XI
n
A B
B XI
n
A

XI
n
A B B
XI
n
A B XI
n
A

=
=

XI
n
A B B
0 XI
n
a +b

= det(XI
n
(A+B))det(XI
n
(AB)) = P
A+B
(X)P
AB
(X).
5.8.5 Dac a = 0, atunci T(v) = 0 v = 0, adic a v Ker(T). Daca 0, atunci
T(
1
v) =
1
T(v) = v, deci v Im(T).
5.8.6 Fie valoarea proprie corespunz atoare vectorului propriu v; atunci
(T +a id
N
)(v) = T(v) +av = ( +a)v,
ceea ce arat a ca v este vector propriu pentru endomorsmul dat.
O posibil a generalizare este: Daca v este vector propriu pentru T, iar F este un polinom
arbitar, atunci v este vector propriu si pentru F(T).
5.8.7 Vom ar ata ca tot i coecient ii polinomului P
A
se obt in prin conjugarea complex a
a coecient ilor corespunzatori ai polinomului P
A
. Daca t inem cont de Propozit ia 5.2.11, e
sucient sa ar at am c a det(A) este conjugatul complex al det(A): aceasta rezulta imediat din
denit ia determinantului si din propriet at ile conjug arii.
5.8.8 Reciproca nu este adev arata. S a consideram, de exemplu, urm atoarele matrice:
A =
_
1 0
0 1
_
, B =
_
1 0
1 1
_
.
Este evident c a P
A
(X) = P
B
(X) = (X1)
2
, dar A si B nu pot asemenea, deoarece U
1
AU =
A pentru orice matrice inversabila U.
5.8.9 Dou a matrice asemenea A si B au acelasi polinom caracteristic, deci au aceleasi valori
proprii.
Dac a v este vector propriu pentru A, iar U este o matrice inversabil a pentru care B =
UAU
1
, atunci w = Uv este vector propriu al lui B, corespunzator aceleiasi valori proprii :
Bw = (UAU
1
)(Uv) = U(Av) = U(v) = w.
5.8.10
(1) Fie F(X) = a(X t
1
) . . . (X t
r
); atunci F(A) = a(At
1
I
n
)(At
2
I
n
) . . . (At
r
I
n
).
De aceea, det(F(A) = a
n
det(A t
1
I
n
) . . . det(A t
r
I
n
) = a
n
(1)
nr
P
A
(t
1
) . . . P
A
(t
r
).
Cum P
A
(X) = (X
1
) . . . (X
n
), egalitatea din enunt rezult a imediat.
(2) Aplic am proprietatea de la punctul (1) polinomului G(X) = Y F(X) K(Y )[X]:
det(G(A)) = det(Y I
n
F(A)) = (Y F(
1
))(Y F(
2
)) . . . (Y F(
n
)).
Pe de alta parte, det(G(A)) = P
G(A)
(Y ), ceea ce demonstreaz a armat ia din enunt .
201
6. SOLUTII
5.8.11 De exemplu, subspat iile de dimensiune 2, invariate de T, sunt planul de simetrie ,
precum si orice plan ce trece prin origine si este perpendicular pe .
5.8.12 Vom demonstra, ca exemplu, doar armat ia: 1+Y este subspat iu invariat de T.
Fie v 1+Y un vector arbitrar; exist a deci u 1 si w Y astfel ca v = u +w. Atunci:
T(v) = T(u +w) = T(u) +T(w) 1+Y.
(Ultima armat ie rezulta din ipoteza c a 1 si Y sunt subspat ii invariante.)
5.8.13 R aspuns:
J
A
=
_
_
_
1 0 0
0 2 +i 0
0 0 2 i
_
_
_, J
B
=
_
_
_
2 0 0
0 2 0
0 1 2
_
_
_, J
C
=
_
_
_
1 0 0
1 1 0
0 1 1
_
_
_, J
D
=
_
_
_
3 0 0
1 3 0
0 0 2
_
_
_.
Explicit am calculele doar pentru matricea B: pentru celelalte matrice, recomand am cititorului
s a procedeze analog.
Calcul am P
B
(X) = det(XI
3
B) = (X 2)
3
. Denim
E = B 2I
3
=
_
_
_
2 4 2
1 2 1
0 0 0
_
_
_.
Deoarece E
2
= 0
3
, deci rang(E) = 1, iar rang(E
2
) = rang(E
3
) = 0, obt inem n
1
= n
2
= 1
(notat iile sunt cele din (88)).
5.8.14 R aspuns:
J
d
=
_
_
_
0 0 0
1 0 0
0 1 0
_
_
_, B
1
= X
2
; 2X; 2; J
d
2 =
_
_
_
0 0 0
1 0 0
0 0 0
_
_
_, B
2
= X
2
; 2; 2X.
Argument am doar primul calcul. Matricea asociat a lui dn baza canonic a 1; X; X
2
este D =
_
_
_
0 1 0
0 0 2
0 0 0
_
_
_. Calcul am D
2
=
_
_
_
0 0 2
0 0 0
0 0 0
_
_
_ si D
3
= 0. O baz a n Im(d
2
) este v
1
= [2; 0; 0]
T
,
vector care corespunde polinomului F
1
= 2. Avem v
1
= Dv
2
, unde v
2
= [0; 2; 0]
T
corespunde
polinomului F
2
= 2X, iar v
2
= Dv
3
, unde v
3
= [0; 0; 1]
T
corespunde polinomului F
3
= X
2
. Deci
F
3
, F
2
, F
1
este un vector propriu generalizat, iar matricea asociat a lui d n aceast a baz a este
matricea J
d
.
5.8.15 R aspuns: J
A
=
_
7 0
1 7
_
, B
A
= [4; 3]
T
, [0; 1]
T
;
J
B
=
_
_
_
0 0 0
1 0 0
0 1 0
_
_
_, B
B
= [(1; 1; 1]
T
, [4; 5; 6]
T
; [0; 0; 1]
T
;
J
C
=
_
_
_
_
_
2 0 0 0
1 2 0 0
0 1 2 0
0 0 1 2
_
_
_
_
_
, B
C
= [1; 1; 0; 0]
T
, [0; 1; 1; 0]
T
, [0; 0; 1; 1]
T
, [0, 0, 0, 1]
T
.
(Bazele B
A
, B
B
, B
C
n care matricele asociate sunt matricele Jordan, nu sunt unic determinate.)
202
Explicit am calculele doar pentru matricea B. Calculam: P
B
(X) = X
3
, deci singura valoare
proprie a lui B este 0. Not am tot cu B endomorsmul lui C
3
a carei matrice n baza canonic a
este matricea B. Calcul am
B
2
=
_
_
_
1 2 1
1 2 1
1 2 1
_
_
_, B
3
=
_
_
_
0 0 0
0 0 0
0 0 0
_
_
_.
Observ am c a dim(Im(B
2
)) = rang(B
2
) = 1, o baz a ind de exemplu v
1
= (1; 1; 1)
T
(lu am
una din coloanele matricei B
2
). C aut am vectorul v
2
Im(B) cu proprietatea ca v
1
= Bv
2
si
g asim v
2
= (4; 5; 6)
T
(v
2
este ultima coloan a a matricei B), apoi determin am un vector v
3
pentru care Bv
3
= v
2
si g asim v
3
= (0; 0; 1)
T
(v
3
= e
3
, deoarece v
2
este ultima coloana a lui
B). Am determinat astfel o baz a n care matricea asociat a endomorsmului dat este matricea
Jordan.
5.8.16
(1) C
P
=
_
_
_
0 0 1
1 0 5
0 1 2
_
_
_.
(2) Dezvoltam det(XI
n
C
P
) dupa ultima coloana si obt inem P(X) =
(1)
n+1
a
0
(1)
n1
+(1)
n+2
a
1
(1)
n2
X+. . . +(1)
2n1
a
n2
(1)
1
X
n2
+(X+a
n1
)X
n1
.
(3) Enunt posibil: polinomul minimal al matricei companion C
P
este polinomul P. Enunt ul
este sust inut de urm atorul caz particular: dac a P este ireductibil n K[X], atunci el
trebuie s a coincida cu polinomul minimal al matricei C
P
. Vom demonstra c a acest
enunt este adev arat. Consider am matricea C
P
ca ind matricea asociat a endomor-
smului T End
K
(K
n
), n baza canonic a e
1
, e
2
, . . . , e
n
. Stim deci c a T(e
i
) = e
i+1
pentru 1 i < n. Fie F = b
0
+b
1
X +. . . +b
n1
X
n1
un polinom de grad < n, pentru
care F(T) = 0. Atunci
0 = F(T)(e
1
) = b
0
e
1
+b
1
e
2
+. . . +b
n1
e
n
.
Folosind liniar independent a sistemului de vectori e
i

i
, deducem c a F este polino-
mul nul. Rezult a deci ca polinomul minimal al lui T are grad n, deci coincide cu
polinomul caracteristic, adica cu P(X).
(4) Dac a polinomul minimal al unei matrice A coincide cu polinomul caracteristic, Teorema
5.6.3 si un calcul cu ordinele blocurilor Jordan ne arat a c a matricea Jordan J
A
are cte
un singur bloc Jordan corespunz ator ecarei valori proprii, al c arui ordin este egal cu
multiplicitatea algebric a a valorii proprii respective.

In particular, n cazul matricei
companion C
P
, forma sa canonic a Jordan este
J =
_
_
_
_
_
_
J
p
1
(
1
)
J
p
2
(
2
)
.
.
.
J
p
r
(
r
)
_
_
_
_
_
_
,
dac a P(X) = (X
1
)
p
1
(X
2
)
p
2
. . . (X
r
)
p
r
este descompunerea n factori liniari
a lui P.
203
6. SOLUTII
(5) Rezulta din (2) si (4).
5.8.17
(1) Se aplic a doar denit ia: dac a X.Y C(A), iar , K, atunci
A(X +Y ) = AX +AY = XA +Y A = (X +Y )A,
deci X +Y C(A).
(2) Dac a polinomul minimal si polinomul caracteristic ale matricei A coincid, atunci pro-
prietatea ceruta este imediata: matricele I
n
, A, A
2
, . . . , A
n1
sunt liniar independente
si comuta cu A. Acest caz particular, care arata leg atura ntre punctele (2) si (4) ale
problemei, nu este nsa sucient pentru a demonstra proprietatea (2) n general.
S a particulariz am ntr-un alt mod: vom presupune acum ca
A =
_
_
_
_
_
_
0 0 . . . 0 0
1 0 . . . 0 0
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
0 0 . . . 1 0
_
_
_
_
_
_
este un bloc Jordan corespunzator numarului 0. (De fapt, pentru un bloc Jordan,
polinomul minimal si polinomul caracteristic coincid, deci putem aplica de la nceput
argumentul de mai sus; includem totusi o demonstrat ie direct a pentru acest caz.) Este
usor de vazut, folosind doar denit ia, c a X comut a cu A dac a si numai dac a
X =
_
_
_
_
_
_
_
_
a 0 0 . . . 0
b a 0 . . . 0
c b a . . . 0
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
x y z . . . a
_
_
_
_
_
_
_
_
,
adic a diagonalele de sub diagonala principala ale lui X cont in cate un acelasi numar,
iar restul elementelor sunt nule. De aceea, n acest caz, dim
C
(C(A)) = n.
Dac a A este un bloc Jordan arbitar (care corespunde numarului , eventual nenul),
observ am c a X comut a cu A dac a si numai dac a X comut a cu AI
n
; reducem astfel
problema la cazul particular anterior.
Fie acum A = diagJ
1
, J
2
, . . . , J
p
o matrice Jordan, adic a o matrice formata din
blocuri Jordan asezate pe diagonala principala. Vom determina doar acele matrice
X care comut a cu A si, n plus, au o forma - bloc asem an atoare cu A, adic a X =
diagX
1
, X
2
, . . . , X
p
(deci sunt formate din blocuri de aceleasi dimensiuni cu cele din
A, asezate pe diagonal a, iar restul elementelor sunt 0). Daca scriem explicit condit ia
de comutare, obt inem imediat relat ia
X comut a cu A X
i
comut a cu J
i
, i.
Deoarece matricele X de aceasta forma formeaz a un subspat iu vectorial al lui C(A),
iar din cele demonstrate mai sus, obt inem c a dimensiunea acestui subspat iu este n,
deducem ca dim
C
(C(A)) n.
204
Fie acum A o matrice arbitrar a si e J forma sa canonic a Jordan. Este usor
de v azut ca spat iile vectoriale C(A) si C(J) sunt izomorfe.

Intr-adev ar, daca J =
U
1
AU, aplicat ia X U
1
XU determin a izomorsmul cerut. Deci: dim
C
(C(A)) =
dim
C
(C(J)) n.
(3) Conform celor demonstrate anterior, este sucient s a determin am dimensiunea spat iului
C(J), unde J = diagJ
3
, J
1
este forma Jordan a matricei B, n care blocurile Jordan
corespund numarului 1. Scriem matricea X sub forma-bloc
X =
_
M N
P Q
_
,
unde blocurile au aceleasi dimensiuni cu blocurile lui J. Condit ia de comutare se scrie
J
3
M = M J
3
; J
3
N = N J
1
; J
1
P = P J
3
; J
1
Q = Q J
1
.
Stim deja ca M determin a un spat iu vectorial de dimensiune 3, iar Q determin a un
spat iu vectorial de dimensiune 1. Scriind explicit celelalte dou a ecuat ii, obt inem c a N
si P determin a ecare spat ii vectoriale de dimensiune 1. De aceea, dim
C
(C(B)) = 6.
(4) Proced am analog ca n exemplul de la punctul (3). Este util sa demonstr am doar
urm atorul rezultat: Daca J
p
() si J
q
() sunt doua blocuri Jordan, atunci dimensiunea
spat iului matricelor Y pentru cate J
p
()Y = Y J
q
() este egala cu minp, q pentru
= , sau este 0 n caz contrar.
5.8.18 Observ am ca det(XI
n
A) = det(XI
n
A
T
), deoarece aceste doua matrice sunt
una transpusa celeilalte; de aici, rezulta c a P
A
(X) = P
A
T (X). Pentru a demonstra c a matricele
A si A
T
au acelasi polinom minimal, folosim faptul c a rangul unei matrice nu se modic a prin
transpunerea matricei respective; de aceea, relat iile (89) arata c a matricele au aceeasi form a
canonic a Jordan, deci au acelasi polinom minimal.
5.8.19 Fie U matricea obt inut a din I
n
prin schimbarea ntre ele a liniilor i si j, apoi a
coloanelor i si j. Matricea U are n continuare, pe ecare linie si coloana, un singur element
egal cu 1, toate celelalte elemente ind nule. Matricea U corespunde, de fapt, transpozit iei
(i, j): chiar si f ara aceasta observat ie, putem verica imediat egalitatea U
1
= U.

In plus, un
calcul simplu arata c a

A = UAU. Deducem c a matricele

A si A sunt matrice asemenea, deci
ele au aceeasi form a Jordan.
5.8.20 Putem verica (de exemplu, prin induct ie) ca, daca F este un polinom arbitrar,
atunci
F(B) =
_
F(A) F
t
(A)
0 F(A)
_
.
De aceea, polinomul minimal al matricei B este un polinom nenul P, de grad minim posibil,
cu proprietatea c a P si P
t
sunt divizibile cu
A
. Ajungem astfel la egalitatea: P(X) =
t

i=1
(X

i
)
s
i
+1
.
5.8.21
(1) Dezvoltat i determinantul dupa o linie.
205
6. SOLUTII
(2) Evident, m
a
(2) = 2. Pentru a calcula m
g
(2), calcul am rangul matricei 2I
4
A: avem
m
g
(2) = dim(Ker(2I
4
A)) = 4 rang(2I
4
A) = 1.
(3) Calculam B = A2I
4
, apoi B
2
; subspat iul C
F
se obt ine determin and vectorii v pentru
care B
2
v = 0. Explicitam spat iul solut iilor acestui sistem liniar si obt inem C
F
=
Span(1; 0; 1; 0)
T
, (0; 1; 0; 1)
T
. Analog, C
G
= Span(1; 0; 1; 0)
T
, (0; 1; 0; 1)
T
.
(4) Polinomul minimal divide polinomul caracteristic si aceste dou a polinoame au aceiasi
factori ireductibili. De aceea, polinomul minimal al lui A poate unul din urmatoarele
polinoame: (X 2)(X + 2), (X 2)
2
(X + 2), (X 2)(X + 2)
2
, (X 2)
2
(X + 2)
2
. O
vericare direct a ne arat a c a
A
(X) = (X 2)
2
(X + 2)
2
.
(5) Nu, deoarece polinomul minimal are rad acini multiple. Alt argument: m
a
(2) m
g
(2),
deci matricea A nu este diagonalizabila.
(6) Nu, aceleasi calcule sunt valabile si peste corpul Q al numerelor rat ionale.
5.8.22
(1) Dac a U
1
AU = diaga
1
, a
n
, . . . , a
n
, atunci U
1
A
p
U = diaga
p
1
, a
p
2
, . . . , a
p
n
. Deci A
p
este diagonalizabila.
(2) Dac a A
p
este diagonalizabila, atunci polinomul minimal al acestei matrice este de forma

A
p(X) = (X b
1
) . . . (X b
r
), unde numerele b
1
, b
2
, . . . , b
r
sunt distincte si nenule.
Deducem ca F(A) = 0, unde F = (X
p
b
1
) . . . (X
p
b
r
). Deoarece polinomul F are
r adacini distincte, iar
A
divide F, rezulta c a si polinomul minimal
A
al matricei A
are rad acini distincte. Deci A este diagonalizabila.
5.8.23 Consider am A ca matrice cu elemente numere complexe, asociata unui endomorsm
T L(C
n
) si e C o valoare proprie a lui A. Exist a deci un vector propriu (nenul) v C
n
,
pentru care Av = v. Aplicand conjugarea complex a egalit at ii anterioare si t inand cont de
ipoteze, obt inem
v
T
A = v
T
.
Deoarece
|v| = v
T
v = v
T
Av = |v|,
iar |v| 0, deducem c a R. Raspunsul la a doua ntrebare este negativ. L asam cititorului
pl acerea de a gasi un contraexemplu.
5.8.24 Vom demonstra ambele proprietat i n acelasi timp, prin induct ie dupa n.
Pentru n = 1, problema este evident a. S a presupunem acum ca orice matrice simetric a
din /
k
(R) este diagonalizabil a, prin intermediul unei matrice de trecere ortogonale, si s a
demonstr am c a proprietatea se p astreaza pentru matricele simetrice din /
k+1
(R).
Fie A /
k+1
(R) o matrice simetric a si e o valoare proprie (reala) a matricei A.
Putem alege un vector propriu v
1
, corespunz ator acestei valori proprii, de norma 1. Com-
plet am vectorul v
1
la o baza a lui R
k+1
, apoi transformam aceast a baza n baza ortonormata
B = v
1
, v
2
, . . . , v
k+1
, folosind, de exemplu, procedeul de ortogonalizare Gram-Schmidt. Fie U
206
matricea de trecere dintre baza canonica a lui R
k+1
si baza B
1
; atunci U este o matrice ortog-
onal a, ortogonalitatea ind echivalent a cu v
i
, v
j
) =
i,j
(condit ie ce deneste bazele ortonor-
mate).
Fie B = U
1
AU; deoarece
B
T
= (U
1
AU)
T
= U
T
A
T
(U
1
)
T
= U
1
AU,
deducem ca B este matrice simetrica.

In plus, prima coloan a a lui B este
Be
1
= U
1
AUe
1
= U
1
Av
1
= U
1
v
1
= e
1
,
unde e
1
este primul vector al bazei canonice din R
k+1
. (Am folosit aici doar denit ia matricei
de trecere de la o baz a la alta!). Deducem c a
B =
_
0
0 C
_
,
unde C este o matrice simetrica, de ordinul k. Conform ipotezei de induct ie, exista o matrice
ortogonal a V /
k
(R) pentru care V
1
CV este matrice diagonala; atunci matricea
D = U
_
1 0
0 V
_
este o matrice ortogonal a, care transform a Antr-o matrice diagonala.
5.8.25
(1) Polinomul minimal al matricei A divide X
p
, deci este de forma X
q
. Cum polinomul
caracteristic si polinomul minimal au aceiasi factori ireductibili, deducem ca P
A
(X) =
X
n
.
(2) Se foloseste Lema 5.6.1.
(3) Deoarece polinomul minimal al matricei A este de forma
A
(X) = X
q
, matricea A
este diagonalizabil a dac a si numai daca q = 1. Altfel spus, singura matrice nilpotent a
diagonalizabil a este matricea nul a.
5.8.26 Pentru implicat ia directa, nlocuim A cu J
A
: urma unei matrice se p astreaz a dac a
nlocuim matricea dat a cu o matrice asemenea cu ea.
Pentru implicat ia invers a, folosim egalitatea
Tr(A
p
) =
n

i=1

i
,
unde
1
,
2
, . . . ,
n
sunt valorile proprii ale lui A.
5.8.27 Exprim am matricea (A +B)
n
sub forma
A
n
+C
1
+
2
C
2
+. . . +
n1
C
n1
+
n
B
n
,
unde matricele C
1
, C
2
, . . . , C
n1
nu depind de .
Pentru o pozit ie xata (i, j), e a, c
1
, c
2
, . . . , c
n1
, b elementele de pe pozit ia (i, j) din ma-
tricele A
n
, C
1
, . . . , C
n1
, B
n
. Ipoteza spune c a polinomul
a +c
1
X +c
2
X
2
+. . . +c
n1
X
n1
+bX
n
207
6. SOLUTII
se anuleaza pentru n+1 valori distincte ale variabilei X. Deducem c a acest polinom este identic
nul, deci, n particular, a = b = 0. Asadar, toate elementele matricelor A
n
si B
n
sunt nule, deci
matricele A si B sunt nilpotente.
5.8.28
(1) Polinomul minimal al lui A divide X(X 1), deci are r adacini simple.
(2)

Inlocuim A cu J
A
: rangul si urma matricei nu se schimba prin aceasta nlocuire. Dac a
A este idempotent a, atunci celulele Jordan din J
A
au ordin 1 si corespund valorilor
proprii 0 sau 1.
(3) A
2
= A (I A)
2
= I A.
(4) Dac a (A + B)
2
= A + B, atunci AB + BA = 0
n
.

Inmult im la st anga cu A, apoi la
dreapta cu B aceast a relat ie si obt inem
AB = ABA = BA.
Deci AB = BA = 0
n
. Reciproca este imediat a.
5.8.29 Demonstrat ia se face prin induct ie dup a n. Pentru n = 2, rezulta imediat c a putem
alege vectorul v 0 pentru care Av si v sunt liniar independent i; n baza v, Av, matricea
asemenea cu A are forma cerut a.
Fie A o matrice de ordin m + 1, cu m 2. Scriem A =
_
B

_
, unde B este o
matrice de ordinul m. Putem presupune (efectund eventual permut ari de linii si coloane)
c a B I
m
. Exist a deci o matrice inversabila U /
m
(K) pentru care UPU
1
are forma
cerut a. Diagonala matricei C =
_
U 0
0 1
__
B

__
U
1
0
0 1
_
=
_
UBU
1

_
este de
forma diag0, 0, . . . , 0, , . Daca = 0, am terminat; dac a nu, aplic am cazul n = 2 matricei
_


_
.
5.8.30 Fie
1
, . . . ,
m
cele m valori proprii distincte, de multiplicitat i algebrice p
1
, . . . , p
m
.
Atunci
b
ij
= p
1

i+j2
1
+p
2

i+j2
2
+. . . +p
m

i+j2
m
.
Folosind un determinant de tip Vandermonde si proprietatea det(XY ) = det(X)det(Y ), obt inem
egalitatea
det(b
ij
)
i,j1,m
= p
1
. . . p
m

i<j
(
i

j
)
2
0.
6.6.1 Se veric a imediat, prin calcul direct, c a aplicat iile de la punctele a) si c) sunt forme
biliniare, n timp ce aplicat ia dat a la punctul b) nu este form a biliniar a.
6.6.2 T in and cont de propriet at ile matricelor avem:
F(X +Y, Z) = (X +Y )AZ
t
= XAZ
t
+Y AZ
t
= F(X, Z) +F(Y, Z) si F(X, Y +
Z) = XA(Y +Z)
t
= XA(Y
t
+Z
t
) = XAY
t
+XAZ
t
= F(X, Y )+F(X, Z). Astfel,
putem conchide ca F este o form a biliniara. Forma biliniar a nu este simetric a.
208
6.6.3 Dac a x = 0
V
, atunci F(x, y) = F(x, x) = 0, deci n urm atoarea inegalitate F(x, y)
2

F(x, x)F(y, y) avem egalitate. Pe de alta parte, deoarece orice mult ime de vectori ce cont ine
vectorul nul este liniar dependent a, problema este rezolvata n acest caz particular.
Putem presupune deci c a x 0
V
, adica F(x, x) > 0. Consideram R arbitrar. Deoarece
F este pozitiv denit a, rezulta c a F(x + y, x + y) 0. Pe de alt a parte, folosind axiomele
din denit ia formei biliniare, avem F(x + y, x + y) =
2
F(x, x) + 2F(x, y) + F(y, y), deci

2
F(x, x) + 2F(x, y) +F(y, y) 0, pentru orice x, y V.
Denim funct ia : R R, () =
2
F(x, x) + 2F(x, y) + F(y, y). Observ am c a
este o funct ie polinomiala de gradul doi, avand coecientul termenului dominant F(x, x) > 0
si cu proprietatea c a () 0, pentru orice R. Obt inem c a 0, adic a 4F(x, y)
2

4F(x, x)F(y, y) 0, de unde rezult a c a F(x, y)

2
F(x, x)F(y, y).
Presupunem acum c a F(x, y)
2
= F(x, x)F(y, y), adica = 0. Atunci ecuat ia de gradul
doi
2
F(x, x) + 2F(x, y) + F(y, y) = 0 are dou a r adacini reale egale
1
=
2
. Obt inem deci
c a F(
1
x + y,
1
x + y) = 0, ceea ce conduce la
1
x + y = 0, deci vectorii x si y sunt liniar
dependent i.
Reciproc, dac a x si y sunt liniar dependent i, atunci exista R astfel ncat y = x.
Rezult a ca F(x, y)
2
=
2
F(x, x)
2
, iar F(x, x)F(y, y) = F(x, x)F(x, x) =
2
F(x, x)
2
. Din
ultimele doua relat ii obt inem ca F(x, y)
2
= F(x, x)F(y, y).
6.6.4 a) Se verica prin calcul direct c a F este forma biliniar a.
b) Matricea asociat a formei biliniare F n baza canonic a a lui R
3
este:
A =
_
_
_
0 3 0
1 1 0
1 0 2
_
_
_.
c) Vom folosi Teorema 6.1.7. Deoarece matricea asociata formei patratice F n baza canonic a
B
1
este A, gasit a la punctul precedent, iar matricea de trecere de la B
1
la B
2
este C =
_
_
_
0 1 1
1 0 1
1 0 0
_
_
_, rezulta c a matricea asociat a lui F n baza B
2
este:
B = C
T
AC =
_
_
_
0 1 1
1 0 0
1 1 0
_
_
_
_
_
_
0 3 0
1 1 0
1 0 2
_
_
_
_
_
_
0 1 1
1 0 1
1 0 0
_
_
_ =
_
_
_
3 0 1
3 0 3
4 1 5
_
_
_.
6.6.5 a) Q : R
3
R, Q(x) = F(x, x) = x
2
1
+x
2
2
+x
2
3
+ 4x
1
x
2
8x
2
x
3
;
b) Q : /
n
(R) R, Q(A) = Tr(A).
6.6.6 a) Aplicand procedeul descris n Teorema 6.2.7 avem:
Q(x) = (x
2
1
2x
1
x
2
+ 4x
1
x
3
) + 9x
2
2
+ 17x
2
3
= (x
1
x
2
+ 2x
3
)
2
x
2
2
4x
2
3
+ 4x
2
x
3
+ 9x
2
2
+ 17x
2
3
= (x
1
x
2
+ 2x
3
)
2
+ 8x
2
2
+ 13x
2
3
+ 4x
2
x
3
= (x
1
x
2
+ 2x
3
)
2
+
1
8
(64x
2
2
+ 32x
2
x
3
+ 13x
2
3
)
209
6. SOLUTII
= (x
1
x
2
+ 2x
3
)
2
+
1
8
(8x
2
+ 2x
3
)
2

1
2
x
2
3
+ 13x
2
3
= (x
1
x
2
+ 2x
3
)
2
+
1
8
(8x
2
+ 2x
3
)
2
+
25
2
x
2
3
Cu notat iile:
_

_
x
1
= x
1
x
2
+ 2x
3
x
2
= 8x
2
+ 2x
3
x
3
= x
3
vom obt ine forma canonica a formei p atratice:
Q(x) = x
2
1
+
1
8
x
2
2
+
25
2
x
2
3
.
b) Ne a am n primul caz al metodei lui Gauss, prezentat n demonstrat ia Teoremei 6.2.7.
Astfel
Q(x) = (4x
2
1
4x
1
x
2
4x
1
x
3
) +x
2
2
+x
2
3
+ 8x
2
x
3
=
1
4
(16x
2
1
16x
1
x
2
16x
1
x
3
) +x
2
2
+x
2
3
+
8x
2
x
3
=
1
4
(4x
1
2x
2
2x
3
)
2
x
2
2
x
2
3
2x
2
x
3
+x
2
2
+x
2
3
+8x
2
x
3
=
1
4
(4x
1
2x
2
2x
3
)
2
+6x
2
x
3
.

In continuare ne a am n cel de-al doilea caz al metodei lui Gauss. Pentru a obt ine un nou
termen cu p atrat vom nota:
_

_
4x
1
2x
2
2x
3
= x
1
x
2
= x
2
+ x
3
x
3
= x
2
x
3
Obt inem forma canonica:
Q(x) =
1
4
x
2
1
+ 6 x
2
2
6 x
2
3
.
c) Notand
_

_
x
1
= x
t
1
+x
t
2
x
2
= x
t
1
x
t
2
x
3
= x
t
3
x
4
= x
t
4
rezult a:
Q(x) = x
t
2
1
x
t
2
2
+ 2x
t
1
x
t
3
+ 2x
t
1
x
t
4
+x
t
3
x
t
4
= (x
t
1
+x
t
3
+x
t
4
)
2
x
t
2
3
x
t
2
4
2x
t
3
x
t
4
x
t
2
2
+x
t
3
x
t
4
=
(x
t
1
+x
t
3
+x
t
4
)
2
x
t
2
2
x
t
2
3
x
t
2
4
x
t
3
x
t
4
= (x
t
1
+x
t
3
+x
t
4
)
2
x
t
2
2

_
x
t
3
+
1
2
x
t
4
_
2

3
4
x
t
2
4
.

In nal g asim forma canonic a

Q(x) = x
2
1
x
2
2
x
2
3

3
4
x
2
4
.
d) Succesiv avem:
Q(x) = (x
2
1
+x
1
x
2
+ 2x
1
x
3
4x
1
x
4
) + 2x
2
2
3x
2
4
+x
2
x
3
+x
3
x
4
= (x
1
+
1
2
x
2
+x
3
2x
4
)
2

1
4
x
2
2
x
2
3
4x
2
4
x
2
x
3
+x
2
x
4
+ 4x
3
x
4
+ 2x
2
2
3x
2
4
+x
2
x
3
+x
3
x
4
= (x
1
+
1
2
x
2
+x
3
2x
4
)
2
+
7
4
x
2
2
x
2
3
7x
2
4
+x
2
x
4
+5x
3
x
4
= (x
1
+
1
2
x
2
+x
3
2x
4
)
2
+
4
7
_
49
16
x
2
2
+
7
4
x
2
x
4
_
x
2
3
7x
2
4
+5x
3
x
4
=
(x
1
+
1
2
x
2
+x
3
2x
4
)
2
+
4
7
_
7
4
x
2
+
1
2
x
4
_
2

1
7
x
2
4
x
2
3
7x
2
4
+5x
3
x
4
= (x
1
+
1
2
x
2
+x
3
2x
4
)
2
+
210
4
7
_
7
4
x
2
+
1
2
x
4
_
2
x
2
3

50
7
x
2
4
+5x
3
x
4
= (x
1
+
1
2
x
2
+x
3
2x
4
)
2
+
4
7
_
7
4
x
2
+
1
2
x
4
_
2

_
x
3

5
2
_
2
+
25
4
x
2
4

50
7
x
2
4
= (x
1
+
1
2
x
2
+x
3
2x
4
)
2
+
4
7
_
7
4
x
2
+
1
2
x
4
_
2

_
x
3

5
2
_
2

25
28
x
2
4
.
Asadar, forma canonica va
Q(x) = x
2
1
+
4
7
x
2
2
x
2
3

25
28
x
2
1
.
6.6.7 a) Matricea asociat a formei p atratice este
A =
_
_
_
1 8 2
8 8 2
2 2 1
_
_
_.
Minorii principali ai acestei matrice sunt:

1
= 1 0,
2
=

1 8
8 8

= 56 0,
3
=

1 8 2
8 8 2
2 2 1

= 28 0.
Forma canonic a a formei p atratice Q va :
Q(x) = x
2
1

1
56
x
2
2
+ 2 x
2
3
.
b) Q(x) = x
2
1

1
2
x
2
2
+
1
5
x
2
3
.
c) Q(x) = x
2
1

1
2
x
2
2
+
1
2
x
2
3
+ 2 x
2
4
.
d) Q(x) = x
2
1
+ x
2
2
x
2
3

1
2
x
2
4
.
6.6.8 Formele canonice obt inute prin metoda transform arilor ortogonale sunt:
a) Q(x) = x
2
1
+ 2 x
2
2
+ 5 x
2
3
;
b) Q(x) = 2 x
2
1
2 x
2
2
+ x
2
3
;
c) Q(x) = x
2
1
+ 5 x
2
2
+ 11 x
2
3
.
6.6.9

In urma aplic arii metodei lui Gauss obt inem forma canonica Q(x) =
1
5
x
2
1
+
5
26
x
2
2
+
40
13
x
2
4
, unde x
1
= 5x
1
2x
2
2x
3
, x
2
=
26
5
x
2

4
4
x
3
si x
3
= x
3
.
Aplic and metoda lui Jacobi vom gasi forma canonic a Q(x) =
1
5
x
2
1
+
5
26
x
2
2
+
13
40
x
2
4
, iar prin
metoda transformarilor ortogonale obt inem Q(x) = 2 x
2
1
+ 5 x
2
2
+ 8 x
2
3
.
Toate formele canonice gsite cont in 3 termeni pozitivi, 0 negativi si 0 nuli, deci signatura
este (3,0,0).
211
6. SOLUTII
6.6.10 a) Vom folosi Criteriul lui Sylvester. Deoarece matricea asociat a formei patratice Q
este
A =
_
_
_
2 1 2
1 2 2
2 2 + 1
_
_
_,
rezult a c a minorii principali ai matricei A vor :

1
= 2,
2
=

2 1
1 2

si
3
=

1 1 2
1 1 2
2 2 1

.
Pentru ca forma p atratica s a e pozitiv denit a condit ia necesara si sucient a este ca
i
> 0,
pentru i = 1, 3.
Rezult a ca
1
= 2 > 0,
2
= ( 3)( 1) > 0 si
3
= ( 3)
2
( + 3) > 0.
Intersect and solut iile acestor trei inecuat ii vom gasi (3, +).
b) Pentru = 3 obt inem forma p atratica Q(x) = x
2
1
+ x
2
2
+ 4x
2
3
2x
1
x
2
+ 4x
1
x
3

4x
2
x
3
. Matricea asociat a este A =
_
_
_
1 1 2
1 1 2
2 2 4
_
_
_ si astfel ecuat ia caracteristic a va
A =

1 1 2
1 1 2
2 2 4

. Obt inem valorile proprii

1
=
2
= 0,
3
= 6, deci forma
canonic a a formei patratice va Q(x) = 6 x
2
3
.
6.6.11 Fie v
i

i=1,n
si w
j

j=1,m
baze ale K-spat iilor vectoriale N si respectiv Y. Atunci
v
i
w
j

i=1,n
j=1,m
este baz a a lui N Y. Denim : (N Y)

astfel ncat
pe elementele bazei spat iului vectorial (N Y)

avem ((v
i
w
j
)

) = v

i
w

j
. Evident
este transformare liniar a. Cum v

i=1,n
si
_
w

j
_
j=1,m
sunt baze ale K-spat iilor vectoriale N

si
respectiv Y

, rezulta ca
_
v

i
w

j
_
i=1,n
j=1,m
este baza a spat iului N

. Astfel, este surjectiva.

Deoarece
dim
K
(NY)

= dim
K
(NY) = dim
K
(N)dim
K
(Y) = dim
K
(N)

dim
K
(Y)

= dim
K
(N

),
rezult a c a este izomorsm.
6.6.12 Presupunem prin absurd c a exist a v V si w W astfel nc at v
1
w
1
+v
2
w
2
=
v w. Daca vectorii v
1
, v
2
, v ar liniar independent i, din relat ia
(125) v
1
w
1
+v
2
w
2
v w = 0
si din Propozit ia 6.5.6 ar rezulta c a w
1
= w
2
= w, n contradict ie cu liniar independent a
vectorilor w
1
si w
2
. Similar, vectorii w
1
, w
2
, w nu pot liniar independent i.
Asadar, v este o combinat ie liniara a vectorilor v
1
si v
2
, iar w este o combinat ie liniara a
vectorilor w
1
si w
2
. Rezult a c a
v =
1
v
1
+
2
v
2
si w =
1
w
1
+
2
w
2
,
212
cu
1
,
2
,
1
,
2
K. Este clar c a
2
1
+
2
2
0 si
2
1
+
2
2
0.

Inlocuind n relat ia (125) si
grup and termenii convenabil, obt inem:
v
1
[(1
1

1
) w
1

2
w
2
] +v
2
[
2

1
w
1
+ (1
2

2
) w
2
] = 0.
Deoarece v
1
, v
2
sunt liniar independent i, din Propozit ia 6.5.6 rezult a c a (1
1

1
) w
1

2
w
2
=
0 si
2

1
w
1
+ (1
2

2
) w
2
= 0. Deci w
1
si w
2
sunt liniar dependent i (o contradict ie) sau
1
1

1
= 1
2
=
2

1
= 1
2

2
= 0 (o contradict ie, deoarece din
1

1
=
2

2
= 1 rezult a
c a
1
,
1
,
2
,
2
0).
6.6.13 a) Deoarece dim
Q
(R) = , atunci exist a o mult ime I de cardinal astfel nc at avem
urm atorul izomorsm de spat ii vectoriale: R Q
(I)
.

In acest caz, [I I[ = [I[ si astfel:
R
Q
R Q
(I)

Q
Q
(I)
Q
(II)
Q
(I)
R.
b) Deoarece C R
2
, ca si Qspat ii vectoriale, rezult a c a
C
Q
C R
2

Q
R
2
(RR)
4
R
4
C C,
ca si Qspat ii vectoriale.
c) Cum dim
R
(C) = 2, rezult a ca dim
R
(C
R
C) = 4, deci C
R
C R
4
.
213
Bibliograe
1. E. Arghiriade, Curs de algebra superioara, vol I, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1962.
2. Gh. Atanasiu, E. Stoica, Algebra liniara. Geometrie analitic a, Editura Fair Partners, 2003.
3. G. Bercu, Algebr a liniara. Geometrie analitic a si diferent iala, Editura Fair Partners, 2009.
4. E. Cioara, Algebra liniara, geometrie analitic a, geometrie diferent iala, Editura Fair Partners, 2005.
5. L. Daus, Algebra liniara si geometrie analitica, Editura ConsPress, Bucuresti, 2009.
6. T. Dumitrescu, Algebra, Editura Universitat ii din Bucuresti, Bucuresti, 2006.
7. P. R. Halmos, Finite-dimensional vector spaces, 2nd ed, Undergraduate Texts in Mathematics, Editura
Springer, 1987.
8. R. Horn, C. Johnson, Analiza matriciala, Editura Theta, Bucuresti, 2001.
9. I. Ion, N. Radu, Algebr a, Ed. Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1991.
10. H. Ikramov, Recueil de probl`emes dalg`ebre lineaire, Editura Mir, Moscova, 1977.
11. D. Lay, Linear algebra and its applications, Addison-Wesley Publishing, 2003.
12. C. Nastasescu, C. Nit a, M. Brandiburu, D. Joit a, Exercit ii si probleme de algebra pentru clasele IX-XII,
Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1983.
13. C. Nastasescu, C. Nit a, I. Stanescu, Matematica. Elemente de algebra superioara, Manual pentru clasa a
XI-a, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1980.
14. M. Pavel, Algebra liniara, geometrie analitic a si diferent iala, Vol. I, Editura Agir, Bucuresti, 2002.
15. I. Pop, Gh. Neagu, Algebra liniara si geometrie analitica n plan si spat iu, Editura Plumb, Bacau, 1996.
16. A. L. Pletea, A. Corduneanu, M. Lupan, Lect ii de algebra liniara, Editura Politehnium, Iasi, 2005.
17. I. Proskouriakov, Recueil de probl`emes dalg`ebre lineaire, Editura Mir, Moscova, 1989.
18. G. Strang, Linear algebra and its applications, Thomson Learning, 1988.
19. C. Udriste, Algebra liniara. Geometrie analitic a, Geometry Balkan Press, 1996.
20. C. Udriste s.a., Algebra, geometrie si ecuat ii diferent iale, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti,1982.
215
Index
algoritmul lui Euclid, 21
automorsm de grupuri, 7
baza, 70
baza ortogonala, 74
baza ortonormata, 75
caracteristica unui corp, 12
ciclu, 13
combinat ie liniara, 35, 66
complement algebric, 37
complement ortogonal, 76
coordonate, 71
corp, 10
corp comutativ, 10
Criteriul lui Sylvester, 160
determinant, 32, 163
determinant-regula lui Laplace, 36
dezvoltarea unui determinant dupa o linie
(coloana), 37
distant a, 74
domeniu de integritate, 9
dualul algebric, 83
element inversabil, 4
element neutru, 4
endomorsm
adjunct, 96
autoadjunct, 97
otogonal, 98
nit generat, 68
forma biliniara, 145
forma biliniara negativ semidenita, 145
forma biliniara simetrica negativ denita, 145
forma biliniara simetrica pozitiv denita, 145
forma biliniara simetrica pozitiv semidenita, 145
forma biliniara simetrica, 145
forma multiliniara, 161
forma multiliniara alternata, 162
forma patratica, 148
forma patratica negativ denita, 159
forma patratica pozitiv denita, 159
gradul unui polinom, 17
grup, 4
grup abelian, 4
grup nit, 4
ideal, 9
ideal propriu, 9
inel, 8
inel de polinoame ntr-o nedeterminata, 17
inel factor, 10
inel integru, 9
inel unitar, 8
inversiune, 15
izomorsm de corpuri, 25
izomorsm de grupuri, 7
izomorsm de inele, 10
legea de asociativitate generalizata, 6
liniar dependent, 67
liniar independent, 67
matrice adjuncta, 42
matrice antisimetrica, 40
matrice asociata formei patratice, 149
matrice coloana, 28
matrice cu blocuri, 48
matrice de tipul (m, n), 27
matrice diagonala, 40
matrice esalon, 44
matrice echivalente pe linii, 44
matrice elementara, 46
matrice idempotenta, 58
matrice inversabila, 41
matrice involutiva, 58
matrice linie, 28
matrice nesingulara, 41
matrice ortogonala, 41
matrice patratica, 28
matrice simetrica, 40
matrice transpusa, 32
matrice unitate, 31
matricea asociata formei biliniare, 146
metoda Gauss, 151
minor, 36
minor complementar, 36
morsm de grupuri, 7
morsm de inele, 10
217
6. INDEX
n-grupul liniar general, 42
n-grupul ortogonal, 43
n-grupul ortogonal special, 43
norma, 74
operat ie algebrica, 4
operat ie asociativa, 4
operat ie comutativa, 4
ordinul de multiplicitate al unei radacini, 19
ordinul unui element, 8
ordinul unui grup, 6
parte stabila, 4
permutari impare, 15
permutari pare, 15
polara formei patratice, 148
polinom ireductibil, 21
polinom reductibil, 21
polinom unitar, 17
produs direct de grupuri, 5
produs scalar, 73
produs tensorial, 169
proiectii ortogonale, 100
proprietat ile determinant ilor, 33
proprietatea de aditivitate, 81
proprietatea de omogeneitate, 81
rangul unei matrice, 40
reducere la forma canonica, 150
signatura formei patratice, 158
signatura unei permutari, 15
sistem algebric compatibil, 51
sistem algebric incompatibil, 51
sistem algebric liniar, 50
sistem Cramer, 55
sistem de generatori, 68
sistem omogen, 56
spat iu vectorial, 63
spat iu vectorial euclidian, 73
spatii vectoriale izomorfe, 88
subcorp, 11
subgrup, 6
subinel, 10
subspat ii suplimentare, 66
subspat iu vectorial, 64
subspat iul generat, 67
suma directa, 66
suma subspat iilor, 65
Teorema inertiei, 158
Teorema lui Gauss, 150
Teorema lui Jacobi, 153
transformare elementara, 44
transformare liniara, 81
transformare liniara
automorsm, 82
endomorsm, 82
epimorsm, 81
izomorsm, 81
monomorsm, 81
omotetii, 83
proiect ia, 83
transformarea identitate, 83
transformare liniara
defectul, 87
ecuat ia matriceala, 91
formula de schimbare a matricei unei
transformari liniare, 95
imaginea, 86
matricea asociata, 91
nucleul, 86
rangul, 87
transformarea nula, 83
transpozit ie, 13
urma matricei, 58
vectori ortogonali, 74
218