n spatele aparenelor Tat, nu mai tim s ascultm; nimeni nu mai ascult pe nimeni, nimeni nu mai tie s fac linite.

Am pierdut sensul contemplaiei, de aceea suntem singuri i goi, aa de glgioi i fr minte, i chiar idolatri. Chiar i atunci cnd teama ne atac, ajut-ne, o, Tat, s nu ne ndoim, dar mpreun mereu mai mult s credem s credem n iu!irea ta, n fidelitatea ta mpotri"a tuturor aparenelor; mpreun cu #uhul $fnt mereu pre%ent n "iaa noastr.