de GEORGE COBUC

Cad fulgii mari ncet zburnd, Si-n cas arde focul, Iar noi, pe lng mama stnd, De mult uitarm jocul.
De mult i patul ne-atepta, Dar cine s se culce? Rugat, mama repeta Cu glasul rar i dulce .

Cum sta pe paie-n frig Hristos In ieslea cea srac, Si boul cum sufla milos Cldur ca s-i fac, Drgu un miel cum i-au adus Pstorii de la stn Si ngeri albi cntau pe sus, Cu flori de mr n mn.

Si-auzi ! Rsar cntri acum, Frnturi dintr-o colind, Si vin mereu, s-opresc n drum, Se-aud acum n tind-

Noi stm cu ochii pironii Si fr de suflare: Sunt ngerii din cer venii, Cu Leroi, Domnul mare.

Ei cnt-nltor i rar Cntri de biruin, Apoi se ntorc i plng amar De-a Iudei necredin, De spini, de-ostai, i c-a murit Dar s-a deschis mormntul i El acum e-n cer suit i judec pmntul .

i pn nu tceau la prag, Noi nu vorbeam niciunul Srac ne-a fost, dar cald i drag n cas-ne Crciunul. i n trziu ne biruia Pe vatra cald somnul, i-n vis vedeam tot flori de mr i-n fa, mic, pe Domnul.