Arhimandritul Sofronie de la Essex

Rugaciunea experienta vietii vesnice

Acolo, in Imparatia Tatalui si a Fiului si a Sfantului Duh, trebuie sa locuiasca mintea noastra. Trebuie sa flamanzim si sa insetam pentru a intra in aceasta minunata imparatie. Atunci vom birui in noi insine pacatul refuzului iubirii Tatalui, iubire descoperita noua prin Fiul. (cf. In. 8, 24). Adevarata contemplatie incepe in clipa in care devenim constienti de pacatul din noi. (...) Faptul de simti pacatul in noi insine e un act spiritual, cu neputinta fara har, fara apropierea de noi a Luminii Dumnezeiesti. acatul nu este incalcarea standardelor etice ale societatilor umane sau ale vreunei prescriptii le!ale. acatul ne taie de Dumnezeul Iubirii, "are ni S#a aratat ca Lumina in "are nu este nici un intuneric ($In. $, %). Faptul de a ne privi realitatea noastra &alnica este un dar ceresc, unul dintre cele mai mari cate e'ista. Fara aceasta rapire preliminara a credintei, fara aceasta arzatoare iesire spre Dumnezeul iubitor care ne insufla continuu, nu vom putea evita caderea sub puternica apasare a lumii contemporane care nu cunoaste ru!aciunea. "redinta datatoare#de#viata consta intr#o incredere deplina, lipsita de intrebari si indoieli in (ristos ca Dumnezeu. In prime&dia noastra actuala, cuvintele frumoase care nu ne an!a&eaza la nimic nu mai sunt suficiente. "u toti avem nevoie astazi de o credinta ferma in biruinta vesnica a lui (ristos ca si noi sa devenim de nebiruit duhovniceste. In aceste zile este esential sa fim in stare sa ne prote&am pe noi insine de influenta celor cu care venim in contact. Altfel, riscam sa ne pierdem atat credinta, cat si ru!aciunea. Lumea intrea!a poate sa ne socoteasca nedemni de atentie, de incredere sau respect ) nu va insemna nimic daca Domnul ne primeste. *u!aciunea poate indeplini toate lucrurile. "hiar daca suntem lipsiti de daruri naturale, oricare dintre noi poate dobandi si dobandeste prin ru!aciune daruri suprafiresti. +Fericiti suntem noi, crestinii, caci Domnul a dorit atat de mult sa se uneasca cu noi, incat viata Sa a devenit a noastra,.

(-ulti) i!nora insa adevarata esenta a crestinismului. "restinismul implica suferinta. dar prin suferinta patrundem in tainele fiintei. Suferinta face cu putinta intele!erea umanitatii si libertatii noastre. "ura&ul (duhovnicesc) se naste dintr#o credinta statornica in (ristos#Dumnezeu. Aruncarea noastra in necunoscut inseamna a avea incredere in Dumnezeu, parasirea nade&dii in mai#marii pamantului si hotararea de a pleca in cautarea unei vieti noi in care locul cel dintai sa#I fie dat lui (ristos. /umai printr#o masura inca si mai coplesitoare a harului, aratata in iubirea de vra&masi, devine mintea noastra inrudita cu Dumnezeu. *u!aciunea e ca o mana puternica ce se tine cu tarie de haina lui Dumnezeu, in tot timpul si in tot locul0 in zarva multimii, in clipele placute de odihna, in ra!azurile de sin!uratate. 1ste vital sa ne salasluim in ru!aciune spre a contracara influenta distructiva si persistenta a lumii e'terioare. Avem doua alternative diametral opuse0 fie sa#L respin!em pe Dumnezeu ) ceea ce este insasi esenta pacatului ) fie sa ne facem fii ai lui Dumnezeu. entru ca suntem facuti dupa asemanarea lui Dumnezeu, dorim in chip firesc desavarsirea dumnezeiasca care este in Tatal nostru. Si atunci cand Ii urmam, nu ne supunem dictaturii unei puteri e'terioare, ci ascultam pur si simplu imboldul nostru de a ne asemana desavarsirii Lui. Daca Dumnezeu ar interveni atunci cand omul inclina spre rau, ar insemna sa#l lipseasca de posibilitatea auto#determinarii si sa#l distru!a in acelasi timp. Dar Dumnezeu poate si mantuieste cu adevarat oameni si neamuri daca ele umbla pe calea pe care 1l le#o arata. 2atalia noastra este dusa in conditii e'traordinar de ine!ale. Suntem le!ati de maini si de picioare. /u indraznim sa lovim cu foc si sabie0 sin!ura noastra arma e iubirea, chiar si pentru vra&masi. "el mai trecator refle' al inimii sau mintii noastre isi lasa urma asupra sumei totale a vietii noastre. Sa presupunem ca o sin!ura data in decursul e'istentei mele am avut un impuls ticalos, de moment, spre crima. ana cand nu voi alun!a aceasta idee din inima mea printr#un act de cainta, ea va ramane in mine ca o pata intunecata, cu neputinta de ascuns. (v. Lc. $3, 3)

SCRISOAREA PRIN E!"I SO#RONIE $E !A ESSE% C RE O $OA&N $IN CIPR"

Sunt cincizeci 4i 4apte de ani de c5nd port rasa 4i, pe c5t 6mi pare, nu am dorit a#mi ne!li&a m5ntuirea, ci totdeauna cu mare team7 4i lacrimi am ru!at pe Dumnezeu s7 se milostiveasc7 de mine, s7#mi ierte toate p7catele 4i s7 nu m7 lepede de la a4ternutul picioarelor Sale. Am 6ncercat, cred, dup7 puterile mele, s7 nu nedrept78esc nici o persoan7 de pe 7m5nt. mai mult chiar, s7#mi dea Dumnezeu b7rb78ia de a slu&i c5t mai multor oameni cu putin87, f7r7 s7 a4tept de la ei nici o plat7 materialnic7 sau duhovniceasc7, ci a4tept5nd doar de la Dumnezeu darul iert7rii p7catelor mele. 9i totu4i, 6n tot acest r7stimp de mai mult de &um7tate de veac, nu am cunoscut perioade de pace sau si!uran87, ci totdeauna am sim8it 6n &urul meu amenin87ri ori cel pu8in st7ri potrivnice. :n tot ceea ce 6ncerc s7 fac, chiar 4i 6n cel mai mic lucru, 6nt5lnesc totdeauna piedici de netrecut. Aproape toate por8ile lumii acesteia sunt mereu 6nchise pentru mine. Am 6mb7tr5nit 4i nu am 6n8eles sensul acestor 6ncerc7ri. Adic70 sunt ele semnul ur!iei lui Dumnezeu fa87 de mine, p7c7tosul, sau altceva se 6nt5mpl7; De nenum7rate ori am ru!at pe Dumnezeu s7#mi descopere pentru ce mer! lucrurile a4a, iar Dumnezeu 6mi r7spunde necontenit cu t7cere. De aici ve8i 6n8ele!e c7 nu sunt 6n m7sur7 s7 v7 dau e'plica8ii la dramatica 6ncercare prin care trece8i. Dar v7 avem totdeauna 6n ru!7ciunile noastre, cu durere 4i dra!oste. <reu este nou7 s7 6nvinov78im pe Dumnezeu 4i s7 ne 6ndrept78im pe noi 6n4ine, dar iar74i, nu este u4or s7 facem nici invers, ca prietenii lui Iov, care doreau s7 se fac7 ap7r7torii drept78ii lui Dumnezeu, uit5nd de 6nfrico4atele chinuri prin care a trecut Iov. Astfel, tace Dumnezeu, tacem 4i noi. Arhimandritul Sofronie, $=>?.