15. Criterii de selectie a solutiilor de irigare a spatiului endodontic, rolul antiseptic si chelator al acestora.

Interpretarea aspectelor de microscopie electronica ale dentinei radiculare parietale in urma pregatirii spatiului endodontic Castellucci vol 2
Criterii de selectie a solutiilor de irigare a spatiului endodontic: 1. Capacitatea de a dezintegra proteine si de a dizolva tesuturile necrotice 2. Tensiune de suprafata mica pentru a ajunge pana la nivelul deltei apicale si in alte zone ce nu pot fi accesate cu instrumente 3. Proprietati germicide si antibacteriene 4. Sa nu fie toxice sau iritante pentru tesuturile periapicale 5. Sa mentina detritusul dentinar in suspensie 6. Sa lubrifice instumentele de canal 7. Sa previna colorarea dintilor, sa aiba chiar un efect de albire 8. Sa fie inofensive pentru pacient si practician 9. Sa fie la indemana, la un pret mic.

Rolul antiseptic Rolul antiseptic este realizat de catre hipocloritul de sodiu. In contact cu apa, hipocloritul de sodiu produce acid hipocloros si hidroxid de sodiu. Acidul hipocloros produce acid hidrocloric si oxigen. Clorul liber prezinta proprietati germicide in combinatie cu constituenti protoplasmatici, cum ar fi proteinele. O solutie de hipoclorit de sodiu de 5,25% este potential bactericida fata de bacteriile gram-pozitive si gram-negative, ca si impotriva virusurilor. Hipocloritul de sodiu este de asemenea eficient impotriva enterococului faecalis, un coc gram-pozitiv, facultativ anaerob, ce este asociat cu parodontita apicala cronica. Hipocloritul este de asemenea indicat pentru sterilizarea conurilor de gutaperca, prin imersie timp de 1min, conurile neputand fi sterilizate prin caldura. s-a observat cresterea eficientei antiseptice prin cresterea caldurii. Hipocloritul reactioneaza cu detritusul organic din canale, facilitand curatarea dar acest lucru il inactiveaza, scazandu-i capacitatea antibacteriana trebuie reimprospatat mereu. Rolul chelator

Solutiile chelatoare au fost introduse in endodontie datorita capacitatii lor de a se combina chimic cu ionii de Calciu, inmuind astfel dentina. Substanta cea mai utilizata este acidul etilendiaminotetraacetic (EDTA). A fost introdus in endodontie pentru prima data pentru a usura prepararea canalelor radiculare, in special a celor inguste, calcificate. S-a observat ca in combinatie cu peroxidul de uree, indeparteaza eficient detritusul, imbunatatind capacitatea de taiere a instrumentelor. Agentii chelatori sunt folositi in endodontie pentru lubricare, emulsie si flotare; fiind disponibili sub forma de suspensie vascoasa sau solutie apoasa Lubrifierea glicolul este lubrifiantul ce permite glisarea instrumentelor in canale inguste Emulsifierea utilizarea unui chelator vascos este indicata in special in cateterizarea dintilor vitali, deoarece realizeaza emulsificarea tesuturilor organice si faciliteaza negocierea canalului. Colagenul, principalul constituent al pulpei vitale, colapseaza intr-o forma foarte compacta, ce contribuie la blocaje iatrogene. Consecutiv negocierii unui canal cu pulpa vitala cu un ac, pulpa colapseaza, iar urmatorul instrument nu mai poate trece de aceasta masa compacta, impingand-o in directie apicala. Un agent chelator descurajeaza acest colaps, permitand accesul urmatorului instrument. Flotarea chelatorul vascos este utilizat pentru mentinerea detritusului intr-o suspensie lichida, astfel reducand probabilitatea blocarii canalului. Astfel, se indica utilizarea unei solutii chelatoare apoase pentru finisarea preparatiei, pentru a indeparta stratul de detritus remanent consecutiv instrumentarii canalului. Interpretarea aspectelor de microscopie electronica ale dentinei radiculare parietale in urma pregatirii spatiului endodontic Succesul tratamentului endodontic tine de capacitatea medicului de a curata si dezinfecta canalul radicular tridimensional. Canalul radicular nu se curata cu instumentele endodontice in timpul instumentarii canalului acest pas doar deschide sistemul radicular pentru iriganti acestia fiind adevaratii agenti de curatare. In timpul instrumentarii canalului radicular, rezulta un strat de detritus ce este compactat pe peretii laterali ai canalului. Acesta poate fi impartit in doua componente: Un strat subtire ce formeaza o patura ce acopera peretii dentinari, cu o grosime de 1-2microni O componenta mai agresiva ce penetreaza tubulii dentinari, formand dopuri pe o adancime de 40 de microni

Astfel, stratul de detritus se gaseste doar pe suprafetele ce au fost in contact cu instrumentele endodontice. El consta din mici particule anorganice de tesut calcificat si materii organice (reziduuri pulpare vitale sau necrotice, prelungiri odontoblastice,

bacterii, hematii). Pana nu demult se credea ca acest strat de detritus blocand intrarea in tubulii dentinari, impiedica colonizarea acestora cu bacterii. Azi se cunoaste faptul ca stratul de detritus nu impiedica, ci doar intarzie colonizarea bacteriana, dar impiedica penetrarea medicamentelor si a materialelor de obturatie in canaliculele laterale. Astfel, o obturatie cu adevarat tridimensionala nu poate fi realizata decat in urma indepartarii stratului de detritus in aceste conditii cementul penetreaza tubulii dentinari pe o adancime de 35-80 de microni. Astfel, se recomanda combinarea agentilor chelatori ce impiedica formarea si depunerea detritusului la nivelul peretilor, precum si a hipocloritului de sodiu cu rol antibacterian (hipocloritul va putea actiona la nivelul canaliculelor dentinare), pe toata durata instrumentarii canalului. Incalzirea hipocloritului de sodiu la 50 grade celsius va determina o reducere a formarii stratului de detritus in treimea medie a canalului, dar va necesita in continuare utilizarea agentilor chelatori.