CONSIDERENTE GENERALE ASUPRA PERSONALITII Cunoasterea umana ti largeste continuu orizonturile de investigatie atingnd o serie de probleme, aspecte ale

vietii care nu pna de demult erau inaccesibile. n acceptiunea sa cea mai larga, personalitatea denumeste fiinta umana considerata n existenta ei sociala si nzestrarea ei culturala. Personalitatea integreaza n sine organismul individual, structurile psihice umane si totodata, relatiile sociale n care omul este prins ca si mijloacele culturale de care dispune. Studiul stiintific al personalitatii este influentat n permanenta de procesul de cunoasterea a cauzelor comportamentului si dezvoltarii, de procesul de autocunoastere ermenul de personalitate se refera la disponibilitatile generale si caracteristice ce contureaza identitattea unei persoane. !a este un ansamblu de trasaturi morale si intelectuale, de nsusiri si aptitudini care caracterizeaza modul propriu al uei persoane si individualitatea ei, comparativ cu alte persoane. Personalitatea a cunoscut o serie de conceptualizari. "stfel, #arren si Carmichael definesc personalitatea ca oragnizarea , la nivelul individului, a schemelor psihice si fiziologice care determina adaptarea la mediu. $eili considera personalitatea ca totalitatea psihologica ce caracterizeaza un om particular. %aspers considera personalitatea drept un mod particular de manifestare a tendintelor si sentimentelor unui om n care individul este impresionat de situatiile n care se gaseste si fata de care reactioneaza. %. Piaget aborda personalitatea ca o structura ce poseda trei nsusiri& totalitatea, transformarea si reglajul. S'a constatat n acest sens ca personalitatea poseda mai multe trasaturi specifice& ' gradul de permanenta, dinamica si economie proprie ' elemente cu natura diferita. ' fundamentare genetica. Personalitatea este la nivelul omului integral, un sistem bio'psiho' socio'cultural, ce se constituie fundamental n conditiile existentei si activitatii din primele etape ale dezvoltarii individuale n societate. Personalitatea este ntotdeauna unica si origiala. "ceasta ntruct fiecare porneste de la o zestre ereditara unica, singulara si mai departe n cmpul existentei ssociale concrete, fiecare strabate un drum anume, ncercnd o serie de experiente variate, desfasurnd diferite activitati si intrnd n anumite relatii, toate avnd anumite efecte asupura cursului dezvoltarii si construirii edificiului de personalitate. (inpunct de vedere psihologic, personalitatea se arata ca un sistem alcatuit din alte subsisteme ntre care exista o relatie de interconditionare, interdependenta si colaborare. "ceste subsiteme functioneaza ca un ntreg si fiecare are un scop bine determinat. )a formarea si structurarea personalitatii concura toate elementele sistemului psihic uman& senzatiile, perceptia, reprezentarea, gndirea, motivatia, afectivitatea, vointa, temperamentul, caracterul si toti ceilalti factori & mediul social, relatiile interumane, ereditatea. (ar tot personalitatea are si o alta structura mai simpla de data aceasta . *reud era primul care alcatuia o structura a personalitatii care nainte de +,-. arata cam asa& inconstient, preconstient si constient.

/nconstientul este sediul instinctelor sexuale ncrise n chiar structura biologica, somatica a organismului. (upa +,01, *reud restructureaza aparatul psihic astfel nct elementele anterioare se transforma n Sine, !u si Supraeu sau /d !go si Superego. Sinele devine echivalentul inconstientului, sediul instinctelor, !ul este o portiune a !ului, care sub influenta lumii exterioare, a mediului nconjurator sufera o desvoltare speciala, n sensul ca din simplu organ receptor si protector n raport cu stimulii, devine un intermediar ntre Sine si lumea exterioara. Supraeul este o structura speciala ce se ncheaga ca un perecipitat n perimetrul !ului, prin care se prelungeste influenta materna , paterna, iar prin intermediul ei influenta mediului social mai general. (iferite modele teoretico'metodologice de studiere a personalitatii se ndreapta tot mai mult catre un model sintetic, integrativ, n care !ul este considerat ca nucleu al personalitatii. n problematica personalitaii este de remarcat deplasarea interesului de la structura la evolutie, de la abisal la devenirea !ului , a constiintei de sine, a identitatii. n viziune alui $. 2late, !ul se defineste ca 3 un construct sintetic si personal care izvoraste din simtire, urca la reflexie si se exprima n conduita, fiind sustinut permanent afectiv'motivational. n aceasta viziune, constiinta este infrastructura !ului, n timp ce !ul este suprastructura constiintei. !ul si trage seva din Constiinta, dar, odata aparut, ridica constiinta la un nivel superior de vivacitate si adaptabilitate. n raport cu personalitatea !ul este nucleul acesteia, dinamica !ului influenteaza dinamica personalitatii. 4mul devine personalitatea atunci cnd ajunge la constiinta de sine, deci cnd se formeaza ca !u. 5ecent cosnitivistii din psihologia sociala interpreteaza !ul ca 3 sistem dinamic de atribuiri autoreferente6,. 4 astfel de interpretare duce la conceperea !ului ca mijloc de promovare a comportamentelor acceptate social. /mplicarea sociala a individului este maximal dependenta de gradul de distinctivitate a !ului pereonal n raport cu !ul altora. 7uttin, ntr'o viziune functionala, defineste structura personalitatii ca o unitate dinamica ntre !u si lume.5aportul de adecvare ntre realitatea obiectiva si cea subiectiva se bazeaza pe functia de integrare bipolara a personalitatii. 7u se poate vorbi de structura personalitatii fafa a vorbi de !u. 5eferindu'se la nucleul personalitatii, 8. "llport arata ca 3 !ul este ceva de care suntem imediat constienti. l consideram ca regiunea calda, centrala, strict personala a vietii oastre. Ca tare, joaca un rol crucial n constiinta noastra, n personalitatea noastra . Pentru %ung, !ul este plasat n sediul constiintei, el se plaseaza functional'activ fata de constiinta, deplasndu'se pe traiectoria personalitatii ca un factor activ ntre constient si subconstient. heodule 5ibot sustine ca !ul si constiinta de sine se bazeaza pe totalitatea senzatiilor pornite din totae zonele corpului, n special tegumentele P.P 7eveanu defineste !ul ca fiind constiinta de sine, nucleul sistemului personalitatii care cuprinde cunostiintele si imagiea de sine, atitudinile constiente sau inconstiente. 7ucleul intrapsihic al !ului, l reprezinta imaginea de sine. ". P )iiceanu apreciaza ca imaginea de sine este un integrator si organizator al vietii psihice cu rol major n alegerea valorilor si scopurilor. 7. 9ogatul considera ca imaginea de sine are la baza atitudini si conduite personale , ea regleaza relatia interpersonala si constituie un element definitoriu al statutului si rolului social.

Sintetiznd multitudinea de date cu privire la personalitate, eu si sine, $. 2late elaboreaza un model sintetic : integrativ al personalitatii care ncearca sa clarifice raporturile existente ntre eu, sine si personalitate. "cesta cuprinde& !ul real sau personalitatea reala; 5eprezentarea de sine sau personalitatea autoevaluata; !ul ideal, !ul perceput, !ul proiectat si !ul manifest.

%. piaget arata natura influentelor la care e supus copilul si evolutia personalitatii lui n raport cu acestea. ntre + si 0 ani se pun bazele dezvoltarii constiintei pein emancipare motorie. "ici are loc constientizarea identitatii prin recunoasterea de sine n oglinda si formarea sinelui corporal. n perioada urmatoare de la 0 la < ani personalitatea se extinde prin joc. /dentitatea se contureaza mai bine prin elemente cognitive& cunoasterea caracteristicilor psihice este dominata de acceptarea imaginii impuse de cei din jur. n scolaritatea mica : < ani : +.'++ ani achizitiile cognitive ntaresc sinele si'i asigura constanta. Prin trecerea de la aparteneta de familie la cea de grup, progresiv impersonala, identitatile de scolar si de membru al familiei se amplifica si se ntrepatrund. Pubertatea si adolescenta sunt perioade de modificari, dar si consolidari ale sinelui. ransformarile fizice, psihice si sociale determina trasee sinuoaseale procesului de identificare si identitate.Constiinta de sine se consolideaza ca expresie a identitatii egoului. Pubertatea si adolescenta specifice pentru a doua decada a vietii omului, se caracterizeaza prin trecerea spre maturizare si integrare n societatea adulta, cu solicitarile ei sociale, politice, familiale, profesionale. ipurile de relatii se complica progresiv, facilitnd integrarea copilului n generatia sa, premisa a integrarii sociale largi, complexe n care exprimarea identitatii capata tot mai pregnant note personale. Structura persoalitatii, n perioada pubertatii, nu este liniara. !a se dimensioneaza seismic si dramatic, datorita contradictiilor dintre comportamentele impregnate ale atitudinii copilaresti, cerintele de productie, anxietati specifice vrstelor mici n situatii mai deosebite si atitudini si conduite achizitionate sub impulsul cerintelor interne de autonomie sau impuse de societate. 4peratiile gndirii si calitatile acesteia sunt n plin proces de consolidare prin alimentarea intelectului cu informatii ct mai abstracte si complexe. n adolescenta, personalitatea si cauta modele se structureaza si se restructureaza, se manifesta nonconformist si are numerose probleme de integrare. "cum are loc o lupta ntre el si societate, ntre identitatea sa proprie si identitatea impusa de normele sociale, adolescentul si cauta locul n lume, cauta sa achizitioneze si sa interiorizeze strategii pentru a face fata obstacolelor. n continuare urmeaza vrsta adulta, unde subidentitatea profesionala si cea maritala constituie aspectul cel mai reprezentativ. Pe parcursul diferitelor etape de maturizare, de la tinerete pna la perioada adulta prelungita, exista o permanenta interactiune ntre subidentitatea profesionala cu cea privind viata sociala si cele legate de rolul parental si marital. (iferitele dilatari si contractari ale celor patru subidentitati se realizeaza n contextul unor relatii de feed'bac= privind statutul social si prestigiul acestuia.