Charles Perrault SCUFITA ROSIE Editie de Stancu Ilin si George Zarafu Prefataé de Stancu [lin Traducere de ILL. CARAGIALE si ar ae: ASSVAN gba hg west Ate: ‘ply | . ob Editura FLOAREA DARURILOR Bucuresti, 1996Degetel A fost odata un taietor de lemne care avea o nevasta si sapte copii. Numai biieti. Cel mai mare implinise tocmai zece ani, iar cel mai mic n—avea decat sapte. Si nu e de mirare ca avea atatia copii, cu toate ca nu se casatorise de mult, dar se intamplase ca nevasta sd-i aduca pe lume si cate doi copii dintr—o data. Oamenii erau foarte sdraci gi copiii acegtia, veniti unul dupa altul, le ingreuiau si mai mult viata. Nici unul din ei nu avea inca varsta sa—gi castige singur bucatica de pdaine. Pe deasupra, ii mahnea grozav gi faptul ca »Praslea“, adicd cel mai mic dintre ei, nu se plangea niciodata, orice i s—ar fi facut. Aceasta bunatate a lui fusese juata drept prostie. Mai era si din cale-afara de pirpiriu: cind se nascuse nu era mai mare decat un deget, degetul cel mic de la mana, de aceea ii gi dadura porecla de ,,Degetel*. Bietul baiat! Era cel mai napastuit dintre toti copiii si tot ce se intampla in casa i se arunca lui in spinarel... Cu toate acestea, Degetel era mai destept decat toti si pricepea foarte multe lucruri, dar nu-i placea sa trancaneasca. . In sfargit, totul ar fi mers cum ar fi mers in casa padurarului, daca n-ar fi venit un an tare secetos, nu i-ar.fi incoltit o foamete atat de mare, incat ,,pidura- rul“ (c&ci aga i se zicea, fiindca taia copacii din padure) 5si nevasta lui hotarara s4 se descotoroseasca de copii, pe care nu mai aveau cum sa-i hraneasca. Si intr-o sear, pe cnd baietii dormeau, padurarul se asezd dinaintea vetrei cu nevasta lui si-i spuse, simtind cum i se strange inima de durere: — Asculta, nevasta, vezi si tu bine ca nu mai avem cu ce ne hrani copiii. $i decét si-i vedem murind de foame sub ochii nostri, mai bine fi ducem maine in padure, ii punem sa culeaga gateje, si noi plecdm ince- tigor, lasandu-i acolo. — Of! Of! Vai si amar de mine! Ai putea face tu una_ca asta? strigd ingrozité nevasta padurarului. In zadar incercé acesta sA o lamureasca — saracia nu le ingdduia sa-i mai hraneasca — femeia nu se putea invoi si-si paraseasca copiii gi pace. Era saraca, intr-a- devar, dar era totusi mama. In cele din urma, linigtindu-se, se gandi, se razgandi si intelese ci e mai bine sa facd astfel decdt si-i vada murind sub ochii ei. $i iat-o cAzand la invoiala. Dar seara, cand se duse sa se culce, varsé un potop de la- crimi gi nu putu inchide un ochi pana la ziua. Degetel auzise ce vorbisera parintii, caci se strecu- rase incetigor, din pat, sub scdunelul cu trei picioare pe care statuse taicd-su gi ascultase tot, fara sa-l poata vedea cineva. Dupa isprava aceasta baiatul se culca, dar nu fu chip ca inchida nici el ochii. Se gandea gi se tot gandea cum ar putea gi ce-ar putea sa facd sa scape, impreuna cu fratii lui, de asemenea soarta. In zorii zilei, se sculd mai inviorat, se duse la mar- ginea unui pardu, igi umplu buzunarele cu pietricele al- be si se intoarse acasa. Cand pornira cu totii, Degetel nu le sufla fratilor nici un cuvant despre cele auzite in ajun. Intrara intr-o padure atat de deasa, de nu se putea vedea la un pas. Padurarul incepu sa taie copacii, in timp ce copiii adunau nestiutori gatejele. Tatal si mama se indepartara intai incetisor, binigor, apoi incepura sa 6