Geometria curbelor si suprafet elor

11 Februarie 2013
Mircea Crasmareanu
ii
Cuprins
Introducere v
1 Not iunea de curba. Geometria unei curbe 1
2 Reperul Frenet si curburi 9
3 Teorema fundamentala a curbelor 17
4 Ecuat iile Frenet 21
5 Not iunea de suprafat a. Geometria unei suprafet e 27
6 Planul tangent si normala 31
7 Forma I-a fundamentala 37
8 Geometria intrinseca a unei suprafet e 41
9 Forma a II-a fundamentala 47
10 Curbura normala. Curburi principale. Curbura medie si totala 51
11 Derivata covarianta pe o suprafat a. Simbolii Christoel 55
12 Teorema Egregium si teorema fundamentala a suprafet elor 59
13 Curbe pe o suprafat a: reperul Darboux 65
14 Geodezice 69
Bibliograe 77
Index 78
iii
iv CUPRINS
Introducere
Desi pare paradoxal avand n vedere istoria bogata a subiectului, a compune o noua carte
de Geometrie a curbelor si suprafet elor nu este un lucru facil. Chiar acest trecut glorios
apasa cu o responsabilitate sporita pe umerii celui ce si propune o noua scriere. Astfel, exista
cateva monograi excelente n domeniu si de o parte din ele ne-au servit ca punct de plecare si
maniera de abordare. Faptul ca ne-am ncumetat la o noua redactare se datoreza si faptului
ca unele din aceste tratate sunt greu accesibile student ilor precum si necesitat ii de a face
o selectare foarte drastica a materialului necesar n conformitate cu numarul de ore alocate
Cursului: 2 ore curs/2 ore seminar. Astfel, desi am prezentat partea clasica a teoriei, a trebuit
sa facem un veritabil mixaj de subiecte, tehnici, exemple, si n ideea unei oferte editoriale
rezonabile (100 de pagini). De asemeni, am at intit si o privire spre partea de abordare cu
ajutorul calculatorului a unor chestiuni computat ionale.
Un proiect de o asemenea amploare a beneciat din plin de sprijinul a mai multor colegi.
Suntem datori cu mult imi domnisoarei asistent doctor Adina Balmus, care, cu deosebita
generozitate, a corectat anumite greseli, erori, omisiuni. Mult umim colegului conferent iar
doctor Marian-Ioan Munteanu pentru disponibilitatea de a ne ajuta n diverse aspecte ale
tehnoredactarii.
v
vi Introducere
Cursul 1
Not iunea de curba. Geometria unei
curbe
ACEST CURS R

ASPUNDE LA URM

ATOARELE

INTREB

ARI:
Q
1
: Ce este o curba ?
Q
2
: Ce nseamna geometria unei curbe ?

Fixam numarul natural n 2. Scena ntregii materii a acestui Curs va spat iul n-
dimensional R
n
= R... R unde n acest produs cartezian avem n factori. Dat i {1, ..., n}
avem proiect ia
i
: R
n
R,
i
( x) =
i
(x
1
, ..., x
n
) = x
i
.
Denit ia 1.1 i) Numim curba parametric a sau curba parametrizata n R
n
o aplicat ie
r : I R R
n
unde:
i1) I = (a, b) este un interval real deschis,
i2) r este o funct ie neteda adica pentru orice i {1, ..., n} aplicat ia x
i
=
i
r : I R este
diferent iabila de clasa C

(neteda).
ii) Mult imea C R
n
o numim curba n R
n
daca exista o curba parametrica r : I R
n
asa
ncat C = r(I). Spunem ca r este o parametrizare a lui C si notam:
C: r = r(t), t I. (1.1)
t se numeste parametru pe curba C iar punctul P = r(t) al curbei l notam simplu P(t) sau
nca P( r(t)). Relat ia (1.1) o numim ecuat ia parametrica a curbei C.
Observat ii 1.2 i) Este posibil ca intervalul I sa nu e deschis; atunci vom presupune
existent a perechii (J,

R) cu J interval real deschis cont inand I si

R : J R
n
neteda asa ncat
r este restrict ia la I a lui

R. Mai spunem ca C = r(I) este arc al curbei

C =

R(J).
Spre exemplu, domeniul de denit ie al cercului unitate S
1
pentru o parametrizare injectiva
nu este deschis:
S
1
: r(t) = (cos t, sin t), t [0, 2) (1.2)
si binent eles ca avem

R(t) = (cos t, sin t) neteda pe J = R.
ii) Daca n = 2 atunci spunem ca C este o curba n plan iar pentru n = 3 spunem ca C este o
1
2 M. Crasmareanu
curba n spat iu. Daca C este o curba n spat iu dar situata ntr-un plan atunci vom spune
ca C este o curba plana.
Exemple 1.3 i) Dreapta d cont inand punctul M( r
0
) si avand vectorul director a =

0 este
(conform Cursului Geometrie 1):
d : r = r
0
+t a, t R. (1.3)
ii) Axa Ox din R
3
este o curba n spat iu. Trei parametrizari pentru aceasta curba sunt:
Ox : r
1
(t) = (t, 0, 0), r
2
(t) = (t
3
+ 2t, 0, 0), r
3
(t) = (t
5
, 0, 0), t R.
Din ultimul exemplu vedem ca o curba oarecare are mai multe parametrizari. Pentru a
realiza o legatura ntre doua astfel de parametrizari reamintim:
Denit ia 1.4 Fie intervalele reale I si J si funct ia : J I, s (s) = t. Spunem ca
este difeomorsm daca este biject ie cu si
1
netede. Fie Diff(J, I) mult imea nevida
a acestor difeomorsme.
Fie s
0
J xat si t
0
= (s
0
). Reamintim derivata lui
1
n t
0
:
(
1
)

(t
0
) =
1

(s
0
)
(1.4)
deci

nu se anuleaza n niciun punct!

Denit ia 1.5 Curbele parametrizate r : I R
n
,

h : J R
n
se numesc echivalente si
notam r

h daca exista Diff(J, I) asa ncat

h = r . Spunem ca este o schimbare
de parametru si ca

h este o reparametrizare a lui r.
Sa observam din denit ia precedenta ca r si

h au aceeasi imagine geometrica C deoarece
este biject ie; deci r si

h sunt parametrizari ale aceleiasi curbe C.
Propozit ia 1.6 este o relat ie de echivalent a pe mult imea parametrizarilor unei curbe
C.
Demonstrat ie 1) (Reexivitatea) r r cu = 1
I
.
2) (Simetria) Presupunem ca r
1
r
2
via . Atunci r
2
r
1
via
1
.
3) (Tranzitivitatea) Presupunem ca r
1
r
2
via si r
2
r
3
via . Atunci r
1
r
3
via .
Sa obsevam ca daca Diff(J, I) si Diff(K, J) atunci Diff(K, I). 2
Acest rezultat ne permite introducerea not iunii principale a acestui Curs:
Denit ia 1.7 Se numeste proprietate (marime) geometrica sau invariant al curbei C o
proprietate (marime) ce nu depinde de parametrizarile dintr-o clasa de echivalent a xata a
lui C. Mult imea proprietat ilor si marimilor geometrice constituie geometria lui C.
Cu Propozit ia 1.6 o curba C va considerata ca o clasa de echivalent a de curbe para-
metrice si o proprietate geometrica este o proprietate comuna tuturor curbelor parametrice
echivalente; dar bineint eles ca din punct de vedere computat ional vom lucra cu un reprezen-
tant xat, adica cu o parametrizare data, de aceea n cele ce urmeaza vom considera doar
curbe paramerizate. Un prim exemplu de proprietate geometrica este dat de:
Denit ia 1.8 Fie C : r = r(t), t I si t
0
I xat. Punctul M
0
(t
0
) al lui C este numit:
i) singular daca r

(t
0
) =

0,
Cursul 1 3
ii) regulat daca nu este singular.
O curba cu toate punctele regulate se numeste regulata.
Propozit ia 1.9 Regularitatea (si deci singularitatea) este o proprietate geometrica.
Demostrat ie Fie : J I o schimbare de parametru pe C si u
0
J asancat t
0
= (u
0
).
Fie

R(u) = r (u) noua parametrizare a lui C. Avem:
d

R
du
(u
0
) =
d r
dt
(t
0
)
d
du
(u
0
). (1.5)
Cum

= 0 pe J avem r

(t
0
) = 0 daca si numai daca

R

(u
0
) =

0. 2
Observat ii 1.10 Parametrizarile r
1
si r
2
ale axei Ox sunt regulate dar parametrizarea
r
3
are punctul singular t = 0 corespunzator originii O(0, 0, 0); putem spune ca originea este
o singularitate aparenta a axei Ox. Atent ie: aplicat ia : R R, (t) = t
3
+ 2t este un
difeomorsm al dreptei reale deoarece

(t) = 3t
2
+ 2 > 0 pentru orice t R. Deci r
1
r
2
.

In concluzie, dreapta cu parametrizarea r

1
(echivalent r
2
) are o anumita geometrie diferita
de geometria dreptei cu parametrizarea r
3
! 2

In continuare, vom considera doar curbe parametrizate regulate! Daca vom compara
r
1
cu r
2
ale exemplului precedent observam ca r

1
are norma constanta (egala cu 1, deci este
versor) n timp ce r

2
are norma variabila 3t
2
+2. Este clar ca din punct de vedere al calculelor
este preferabila prima parametrizare. Urmatorul concept formalizeaza acest aspect important:
Denit ia 1.11 Curba C : r =

h(s), s J se numeste parametrizata unitar sau (canonic)
daca

(s) = 1 pentru tot i s J. Atunci s se numeste parametru natural sau canonic pe

C.
Teorema 1.12 Fie C : r = r(t), t I o curba regulata.
1) Exista o reparametrizare canonica a lui C.
2) Fie r
1
si r
2
doua parametrizari canonice ale lui C cu
i
: I
i
I. Atunci
1
2

1
:
I
1
I
2
are expresia
1
2

1
(s) = s +s
0
cu s
0
R.
Demonstrat ie 1) Fie I = (a, b) si xam t
0
I un punct numit origine. Denim L :
(t
0
, b) R, L(t) =

t
t
0
r

(u)du. Aceasta funct ie este neteda cu L

(t) = r(t) > 0 pe (t

0
, b)
din regularitate. Deci, L este strict crescatoare deci injectiva. Cu J = L((t
0
, b)) rezulta ca
L : (t
0
, b) J este biject ie neteda. Fie acum = L
1
: J (t
0
, b), s (s) = t(s); deci
este un difeomorsm adica schimbare de parametru pe C. Fie

h : J R
n
noua parametrizare
a lui C data de

h = r . Avem:
d

h
ds
(s) =
d r
dt
(t(s))
dt
ds
(s) = r

(t) t

(s) = r

(t)
1
L

(t)
=
r

(t)
r

(t)
.

In concluzie,

(s) = 1 pentru tot i s J.

2) Fie
1
: I
1
I, s t =
1
(s) si
2
: I
2
I, u t =
2
(u). Din

h
i
= r
i
parametrizari
unitare ale lui C rezulta:
1 =
d( r
i
)
ds
(s) = r

(
i
(s))

i
(s) = r

(
i
(s)) |

i
(s)|
adica:

1
(s) =
1
r

(t)
=

2
(u).
4 M. Crasmareanu
Atunci:
(
1
2

1
)

(s) = (
1
2
)

(t)

1
(s) =

1
(s)

2
(u)
= 1
si o integrare da concluzia. 2
Denit ia 1.13 i) Funct ia L : (t
0
, b) R:
L(t) =

t
t
0
r

(u)du (1.6)
se numeste lungimea de arc pe [t
0
, t] pentru curba C.
ii) Presupunem ca a > (deci a R) si ca urmare facem alegerea t
0
= a. Numarul real
pozitiv L(C) := L(b) este lungimea curbei C (deci presupunem ca L(C) < +).
Exemplul 1.14 Pentru cercul centrat n originea planului si de raza R avem:
C(O, R) : r(t) = R(cos t, sin t), t [0, 2]. (1.7)
Atunci r

(u) = R si L(t) = Rt. Inversam funct ia s(t) = Rt si avem t = s/R de unde rezulta
parametrizarea canonica a acestui cerc:
C(O, R) :

h(s) = R
_
cos
s
R
, sin
s
R
_
, s [0, L(2) = 2R]. (1.8)
Folosind formula schimbarii de variabila n integrala denita avem:
Propozit ia 1.15 Lungimea unei curbe este un invariant n teoria curbelor.
Demonstrat ie Reamintim formula schimbarii de variabile n calculul integralelor: e
: J = (c, d) I = (a, b), u (u) = t cu C
1
(J, I). Daca f : I R este continua
atunci:

d
c
f((u))

(u)du =

b
a
f(t)dt. (1.8)
Fie acum parametrizarile r si

h = r date de Denit ia 1.5 si presupunem, pentru
simplicare, crescatoare i.e.

> 0 pe J. Conform formulei (1.5) avem:

(u) = r

((u))

(u) (1.9)
si deci aplicand formula (1.8) cu f = r

avem:

d
c

(u)du =

d
c
r

((u))

(u)du =

b
a
r

(t)dt
ceea ce voiam. 2
SEMINARUL 1
S1.1 Sa se reobt ina formula distant ei euclidiene dintre punctele M
1
( r
1
), M
2
( r
2
) din R
n
.
Rezolvare Fie dreapta d = M
1
M
2
:
d : r(t) = r
1
+t( r
2
r
1
), t R. (1.10)
Cursul 1 5
Segmentul [M
1
M
2
] este descris de t [0, 1] si deci:
d(M
1
, M
2
) =

1
0
r
2
r
1
dt = r
2
r
1
. (1.11)
A se vedea si Denit ia 3.3 din Cursul 3.
S1.2 (Grace de funct ii) Fie f : I = (a, b) R de clasa C
k
cu k 1. Gracul lui f este
curba n plan:
G
f
: r(t) = (t, f(t)), t I. (1.12)
Se cere lungimea acestei curbe.
Rezolvare Cum r

(t) = (1, f

(t)) avem din (1.6):

L(G
f
) =

b
a

1 + (f

(t))
2
dt (1.13)
formula ce apare de altfel n Manualul de Analiza Matematica de clasa a XII-a!
S1.3 Se cere lungimea arcului [0, 2] a cicloidei:
r(t) = R(t sin t, 1 cos t), t R (1.14)
unde R > 0 este o constanta data.
Rezolvare Avem: r

(t) = R(1 cos t, sin t) si deci: r

(t) = R

1 2 cos t + 1 =
2R| sin
t
2
|. Avem:
L(C|
[0,2]
) = 2R

2
0
sin
t
2
dt = 4Rcos
t
2
|
2
0
= 8R.
S1.4 Se cere lungimea arcului [0,

2
] a astroidei:
r(t) = R(cos
3
t, sin
3
t), t R. (1.15)
Rezolvare avem: r

(t) = 3R(cos
2
t sin t, sin
2
t cos t) si deci: r

(t) = 3R| cos t sin t| =

3R
2
| sin 2t|. Deci:
L(C|
[0,

2
]
) =
3R
2

2
0
sin 2tdt =
3R
4
cos 2t|

2
0
=
3R
2
.
S1.5 Pentru spirala logaritmica:
r(t) = R(e
kt
cos t, e
kt
sin t), t R (1.16)
cu R > 0, k > 0 constante date se cere:
i) sa se arate ca unghiul dintre r(t) si r

(t) este constant,

ii) notand cu l
n
lungimea arcului [2n, 2(n + 1)] sa se arate ca raportul
l
n+1
l
n
este constant.
Rezolvare i) Avem: r

(t) = Re
kt
(k cos tsin t, k sin t+cos t) si deci: r

(t) = Re
kt

k
2
+ 1,
r(t) = Re
kt
si < r(t), r

(t) >= R
2
ke
2kt
. Rezulta:
cos ( r(t), r

(t)) =
< r(t), r

(t) >
r(t) r

(t)
=
k

k
2
+ 1
.
6 M. Crasmareanu
ii) Avem:
l
n
= R

k
2
+ 1

2(n+1)
2n
e
kt
dt =
R

k
2
+ 1
k
(e
2(n+1)k
e
2nk
)
de unde rezulta:
l
n+1
l
n
= e
2k
care este o constanta strict mai mare decat 1.
S1.6 Se cere lungimea arcului [0, 2] al curbei: r(t) = (t
1
2
sh2t, 2cht), t R.
Rezolvare Avem r
prime
(t) = (1 cht, 2sht) si 1 ch2t = 1
e
2t
+e
2t
2
=
(e
t
e
t
)
2
2
=
2sh
2
t. Deci: r

(t) = 2sht(sht, 1) si rezulta: r

(t) = 2shtcht = 2
(e
t
e
t
)(e
t
+e
t
)
4
=
e
2t
e
2t
2
= sh2t. Lungimea ceruta este:
L(C|
[
0, 2]) =

2
0
sh2tdt =
1
2
ch2t|
2
0
=
ch4 1
2
.
S1.7 Se cere lungimea arcului [0,

2] a curbei: r(t) = (8Rt

3
, 3R(2t
2
t
4
)), R > 0.
Rezolvare Avem r

(t) = 12R(2t
2
, t t
3
) si deci:
r

(t) = 12R

t
2
+ 2t
4
+t
6
= 12R(t
3
+t)
de unde rezulta:
L(C|
[
0,

2]) = 12R

2
0
(t
3
+t)dt = 12R(
t
4
4
+
t
2
2
)|

2
0
= 12R(
4
4
+
2
2
) = 24R.

Pentru exercit iile urmatoare reamintim coordonatele polare n plan:

_
x = cos
y = sin
(1.17)
si deci curba n plan va avea ecuat ia n coordonate polare:
C : = (), I = (a, b) R (1.18)
S1.8 Se cere lungimea curbei n coordonate polare.
Rezolvare Deoarece avem ecuat ia vectoriala:
C : r() = (() cos , () sin ), I (1.19)
rezulta:
r

() = (

cos sin ,

sin + cos ) (1.20)

si deci:
r

() =

2
+ (

)
2
ccea ce implica:
L(C) =

b
a

2
() + (

)
2
()d. (1.21)
Cursul 1 7
S1.9 Spirala lui Arhimede: () = R, R, cu R > 0 o constanta data.
Rezolvare Avem din (1.21):
L(C|
[a,b]
) = R

b
a

1 +
2
d.
Reamintim:


1 +t
2
=
1
2
_
t

t
2
+ 1 + ln(t +

t
2
+ 1)
_
si deci:
L(C|
[a,b]
) =
R
2
_

2
+ 1 + ln( +

2
+ 1)
_
|
b
a
.
Rezulta:
L(C|
[0,b]
) =
R
2
_
b

b
2
+ 1 + ln(b +

b
2
+ 1)
_
.
S1.10 Sa se reobt ina lungimea cercului C(O, R) folosind coordonatele polare.
Rezolvare Ecuat ia lui C(O, R) n coordonate polare: = constant = R. Din (1.21)
avem:
L(C(O, R)) =

2
0
Rd = 2R. (1.22)
S1.11 Se cere lunigimea arcului [0, 2] a curbei: r() = R(1 + cos ), R > 0
Rezolvare Avem r

() = Rcos si deci:

r
2
+ (r

)
2
= R

(1 + cos )
2
+ sin
2
= R

2 + 2 cos = 2R| cos

2
|.
Prin urmare:
L(C|
[
0, 2]) = 2R(

0
cos

2

cos

2
) = 4R(sin

2
|

0
sin

2
|
2

) = 4R(100+1) = 8R.
S1.12 (Conice nedegenerate) C : () =
p
1e cos
, R, unde e [0, +] reprezinta
excentricitatea conicei. Avem: e [0, 1) pentru elipsa (e = 0 pentru cerc), e = 1 pentru
parabola si e > 1 pentru hiperbola. Se cere lungimea unui arc al curbei.
Tema individuala !

Exemple de calcul a lungimii cu MATLAB

S1.13 ([3, p. 172]) Fie r : R R
2
, r(t) = (t + 2,
t
2
2
+ 1) si vrem lungimea arcului [0, 2].
Rezolvare
L(C|
[0,2]
) =

2
0

t
2
+ 1dt =
1
2
[t

t
2
+ 1 + ln(t +

t
2
+ 1)]|
2
0
=

5 +
1
2
ln(2 +

5).
Liniile MATLB sunt astfel:
>> symst;
>> f = [t + 2 t
2
/2 + 1];
>> df = diff(f, t); v = sqrt(df(1)
2
+df(2)
2
);
>> s = int(v, t, 0, 2); eval(s) (+ Enter )
Answer: s = 2.9579.
S1.14
8 M. Crasmareanu
Cursul 2
Reperul Frenet si curburi
Fixam n R
n
, n 2 curba parametrica C : r = r(t), t I R.
Denit ia 2.1 Numim camp vectorial de-a lungul lui C o aplicat ie X : I R
n
, X =
(X
1
, ..., X
n
) cu proprietatea ca X
i
: I R este aplicat ie neteda pentru tot i i {1, ..., n}. Fie
X(C) mult imea acestor campuri vectoriale.
Observat ii 2.2 i) X(C) este mult ime nevida deoarece campul vectorial nul este element
al acestei mult imi.
ii) Cum C este regulata (am xat aceasta ipoteza nca din Cursul 1) aplicat ia T : I R
n
data de:
T(t) =
r

(t)
r

(t)
(2.1)
este un element din X(C). 2
Denit ia 2.3 T = T(t) se numeste campul vectorial tangent al curbei C.
Exemplul 2.4 Reamintim cercul de raza R centrat n origine
C(O, R) : r(t) = R(cos t, sin t), t R. Avem:
T(t) = (sin t, cos t). (2.2)
Observat ia 2.5 i) Reamintim ca R
n
este spat iu vectorial real de dimensiune n. Fixam
un sistem de vectori S = {v
1
, ..., v
k
} din R
n
cu 1 k < n. Cel mai mic subspat iu vectorial
al lui R
n
ce cont ine pe S se noteaza spanS sau span{v
1
, ..., v
k
} si este intersect ia tuturor
subspat iilor vectoriale ale lui R
n
ce cont in pe S.
ii) Fie S
1
= {v
1
, ..., v
k
} si S
2
= {v

1
, ..., v

k
} ca mai sus. Presupunem ca pentru orice i
{1, ..., k} avem descompunerea: v

i
= a
j
i
v
j
unde n membrul drept am folosit regula Einstein
(a indicelui mut) de sumare: repetarea unui indice sus si jos semnica sumarea dupa toate
valorile posibile ale acelui indice. Fie A = (a
j
i
)
i,j=

1,k
M
k
(R) matricea asociata acestor
sisteme de vectori via descompunerea precedenta. Putem scrie global:
(v

1
, ..., v

k
) = (v
1
, ..., v
k
) A
reamintind convent ia de nmult ire a matricilor:
U V = (u
i
j
) (v
j
l
) = W = (w
i
l
).
9
10 M. Crasmareanu
Deci: indicele superior indica linia iar indicele inferior indica coloana !
Denit ia 2.6 i) Sistemele S
1
, S
2
se numesc la fel orientate daca det A > 0 respectiv
contrar orientate daca det A < 0.
ii) Sistemul S = {v
1
, ..., v
n
} l numim pozitiv orientat daca este la fel orientat cu baza canonic a
B
c
= {e
1
, ..., e
n
} din R
n
. Reamintim ca e
i
= (0, ..., 1, .., 0) cu 1 doar pe locul i. Daca S este
contrar orientat lui B
c
spunem ca S este negativ orientat.
iii) Pentru n = 2 folosim notat ia B
c
= {

i,

j} iar pentru n = 3 notat ia B

c
= {

i,

j,

k}.
Observat ii 2.7 i) Daca S este orientat pozitiv sau negativ atunci S este sistem liniar
independent. Fiind exact n vectori cat este dimensiunea spat iului R
n
avem ca S este chiar
baza n R
n
.
ii) Reamintim ca dimensiunea unui spat iu vectorial este numarul maxim de vectori liniar
independent i din acel spat iu si ca un sistem de exact n vectori liniar independent i (sau sistem
de generatori) ntr-un spat iu vectorial n dimensional este obligatoriu baza n acel spat iu
vectorial.
Urmatoarea not iune fundamentala a teoriei curbelor este:
Denit ia 2.8 Numim baza Frenet pentru curba parametrica C un sistem {X
1
, ..., X
n
}
X(C) satisfacand pentru orice t I proprietat ile urmatoare:
F1) < X
i
(t), X
j
(t) >=
ij
pentru tot i i, j {1, ..., n}. Reamintim ca (
ij
) este simbolul
Kronecker ind 1 pentru i = j si 0 n rest.
F2) span{X
1
(t), ..., X
k
(t)} = span{
d r
dt
(t), ...,
d
k
r
dt
k
(t)} pentru tot i k {1, ..., n 1}.
F3) Sistemele de vectori din F2 sunt la fel orientate.
F4) Sistemul de vectori {X
1
(t), ..., X
n
(t)} este pozitiv orientat.
Ansamblul RF( r(t)) = { r(t); X
1
(t), ..., X
n
(t)} se numeste reperul Frenet n punctul P( r(t))
C. O curba ce admite baza Frenet se numeste curba Frenet.
Observat ii 2.9 i) Condit iile F1+F4 spun ca {X
1
(t), ..., X
n
(t)} este o baz a ortonormata
n R
n
pentru orice t I.
ii) Pentru k = 1 din F2 avem ca vectorii X
1
(T), r

(t) sunt coliniari deci exista scalarul R

asa ncat: X
1
(t) = r

(t). Condit ia F3 pentru k = 1 spune ca > 0. Cu alegerea =

1
r

(t)
care este scalar strict pozitiv obt inem:
X
1
(t) = T(t). (2.3)
Conform discut iei din Observat ia 2.7 suntem condusi la introducerea urmatorului tip de
curbe:
Denit ia 2.10 Curba C se numeste n pozit ie generala daca pentru orice t I sistemul
{
d r
dt
(t), ...,
d
n1
r
dt
n1
(t)} este liniar independent. Pentru n = 3 folosim denumirea de curba biregu-
lata.
Observat ia 2.11 Pentru n = 2 pozit ia generala este echivalenta cu regularitatea.
Un rezultat central al teoriei curbelor este:
Teorema 2.12 (de existent a si unicitate a bazei Frenet) Daca C este n pozit ie generala
atunci C este curba Frenet. Mai mult, baza Frenet este unica.
Cursul 2 11
Nu vom demonstra acest rezultat general dar sa observam ca daca X X(C) atunci
campul vectorial derivat X

= (X

1
, ..., X

n
) apart ine lui X(C) si mai general
X
(k)
= (
d
k
X
1
dt
k
, ...,
d
k
X
n
dt
k
) X(C) pentru orice k N cu convent ia X
(0)
= X.

In continuare presupunem C n pozit ie generala. Vectorul X

i
(t) se descompune unic n
baza {X
1
(t), ..., X
n
(t)} si deci exista funct iile a
j
i
: I R date de:
X

i
(t) = a
j
i
(t)X
j
(t) (2.4)
si cum toate funct iile ce intervin mai sus sunt netede rezulta ca si toate a
j
i
sunt funct ii
netede. Pentru o abordare globala introducem matricea de funct ii: A() = (a
j
i
())
i,j=

1,n
si
atunci relat iile (2.4) se scriu unitar:
d
dt
_
_
_
X
1
.
.
.
X
n
_
_
_
(t) = A(t)
_
_
_
X
1
.
.
.
X
n
_
_
_
(t). (2.5)
Propozit ia 2.17 Matricea A satisface:
i) este antisimetrica, adica maricea transpusa satisface: A
t
= A i.e.:
a
j
i
(t) = a
i
j
(t). (2.6)
ii) pentru j > i + 1 avem:
a
j
i
0. (2.7)
Demonstrat ie i) Derivam F1 cu regula Leibniz si avem:
< X

i
(t), X
j
(t) > + < X
i
(t), X

j
(t) >= 0 care este exact (2.6) scrisa: a
j
i
(t) +a
i
j
(t) = 0.
ii) Din F2 avem ca: X
i
span{
d r
dt
(t), ...,
d
i
r
dt
i
(t)} ceea ce implica:
X

i
(t) span{
d
2
r
dt
2
(t), ...,
d
i+1
r
dt
i+1
(t)} = span{X
1
(t), ..., X
i+1
(t)} si aceasta relat ie da (2.7). 2
Denit ia 2.13 Fie curba C n pozit ie generala. Funct iile K
i
: I R date de:
K
i
(t) =
a
i+1
i
(t)
r

(t)
(2.8)
sunt netede pentru orice i {1, ..., n1} si se numesc curburile lui C n punctul P( r(t)) C.
Cazuri particulare
I) n = 2 deci avem curba regulata C : r(t) = (x(t), y(t)), t I. Avem:
X
1
(t) = T(t) =
1
r

(t)
(x

(t), y

(t)). (2.9)
Versorul X
2
se noteaza N si se numeste campul vectorial normal.
Cautam N de forma: N(t) = (u(t), v(t)). Condit ia F
1
devine:
_
N(t)
2
= u
2
(t) +v
2
(t) = 1
< T(t), N(t) >= x

(t)u(t) +y

(t)v(t) = 0.
(2.10)
Regularitatea nseamna (x

)
2
+ (y

)
2
> 0 si vom presupune ca y

= 0; n caz contrar avem

x

= 0 si n discut ia urmatoare schimbam rolurile lui x si y. Din a doua relat ie avem: v =

x

u
12 M. Crasmareanu
care nlocuita n prima da: u
2
_
1 +
x

2
y
2
_
= 1 cu solut ia: u =
y

pentru = 1. Revenind la
v obt inem: v =
x

si deci:
N(t) =

r

(t)
(y

(t), x

(t))
si vom determina din F4. Astfel, matricea cu prima coloana T(t) si a doua coloana N(t):
_
x

_
trebuie sa aiba determinantul pozitiv. Dar determinantul acestei matrici este () si deci:
= 1.

In concluzie:
N(t) =
1
r

(t)
(y

(t), x

(t)). (2.11)
Matricea A este:
A(t) =
_
0 a
2
1
(t)
a
2
1
(t) 0
_
cu:
a
2
1
(t) =< X

1
(t), X
2
(t) >=< T

(t), N(t) > .

Derivam campul vectorial tangent din (2.9) ca o fract ie:
T

(t) =
r

r
d
dt
( r

)
r

2
=
r

(t)
r

(t)
T(t)
d
dt
(ln r

). (2.12)
Cum N(t) este ortogonal pe T(t) rezulta:
a
2
1
(t) =<
r

(t)
r

(t)
, N(t) >
si din relat ia (2.11) obt inem:
a
2
1
(t) =
1
r

(t)
2
< (x

(t), y

(t), (y

(t), x

(t)) > .

In concluzie, avem o singura curbura, notata k, cu expresia:

k(t) =
x

(t)y

(t)+y

(t)x

(t)
r

(t)
3
. (2.13)
Observam ca funct ia curbura poate avea orice semn; un punct P( r(t)) C se numeste
inexionar daca k(t) = 0 respectiv varf daca este punct critic al curburii i.e. k

(t) = 0.
II) n = 3, deci avem curba biregulata C : r(t) = (x(t), y(t), z(t)), t I. Avem:
X
1
(t) = T(t) =
1
r

(t)
(x

(t), y

(t), z

(t)). (2.14)
X
2
se noteaza tot N si ca la curbe n plan se numeste campul vectorial normal iar X
3
se
noteaza B si se numeste campul vectorial binormal.
Cursul 2 13
Din < T(t), T(t) >= 1 prin derivare cu regula Leibniz avem: 2 < T

(t), T(t) >= 0 deci

T

(t) este perpendicular pe T(t). Avem aceeasi formula (2.12) iar biregularitatea implica:
T

(t) =

0.

In concluzie:
_
N(t) =
T

(t)
T

(t)
B(t) = T(t) N(t)
(2.15)
unde este produsul vectorial din R
3
.
Avem:
A(t) =
_
_
0 a
2
1
(t) 0
a
2
1
(t) 0 a
3
2
(t)
0 a
3
2
(t) 0
_
_
cu:
_
a
2
1
(t) =< T

(t), N(t) >= < T(t), N

(t) >
a
3
2
(t) =< N

(t), B(t) >= < N(t), B

(t) > .
Astfel: a
2
1
(T) =< T

(t),
T

(t)
T

(t)
>= T

(t) > 0. K
1
se numeste curbura si ca la curbe n plan
se noteaza k iar K
2
se numeste torsiunea si se noteaza .
Avem prin derivarea primei relat ii urmatoare si utilizarea lui (2.5):
_
_
_
r

(t) = r

(t)T(t)
r

(t) =
d
dt
( r

(t))T(t) + r

(t)T

(t) = (...)T(t) + r

(t)a
2
1
(t)N(t)
r

= (.)T + (.)N + r

a
2
1
N

= (.)T + (.)N + r

a
2
1
a
3
2
B.
(2.16)
Facem produsul vectorial al primelor doua relat ii:
r

(t) r

(t) = r

(t)
2
a
2
1
(t)B(t)
si cum B(t) este versor avem:
k(t) =
r

(t) r

(t)
r

(t)
3
. (2.17)
Facem acum produsul mixt al vectorilor din (2.16):
( r

, r

, r

) = ( r

T, r

a
2
1
N, r

a
2
1
a
3
2
B) = r

3
(a
2
1
)
2
a
3
2
deoarece (T, N, B) = (

i,

j,

k) = 1. Obt inem:
a
3
2
=
r

4
( r

, r

, r

)
r

3
r

2
si, n concluzie, expresia torsiunii este:
(t) =
( r

(t), r

(t), r

(t))
r

(t) r

(t)
2
. (2.18)
Observam ca k > 0 dar torsiunea poate avea orice semn.
14 M. Crasmareanu
SEMINARUL 2
S2.1 Sa se studieze C(O, R) din punct de vedere Frenet.
Rezolvare Campul vectorial tangent este dat de (2.2) iar din (2.11) obt inem: N =
(cos t, sin t) =
r(t)
R
. Deci campul vectorial normal este ndreptat spre interiorul cer-
cului, mai precis spre originea planului, iar < T, N >= 0 este expresia analitica a faptului
binecunoscut: raza este perpendiculara pe tangenta. Avem din (2.13):
k(t) =
(Rcos t)Rcos t + (Rsin t)(Rsin t)
R
3
=
R
2
R
3
=
1
R
(2.19)
n acord cu viziunea geometrica: cercul este curbat peste tot la fel !
Cercul nu are puncte de inexiune dar toate punctele sale sunt varfuri.
S2.2 Sa se studieze dreapta n plan din punct de vedere Frenet.
Rezolvare Reamintim ca avem ecuat ia dreptei n plan d : r(t) = (x
0
+ ta, y
0
+ tb) cu
M
0
(x
0
, y
0
) un punct xat al dreptei respectiv u = (a, b) =

0 vectorul director al lui d. Rezulta:
r

(t) =

(u) si r

0. Obt inem deci: T(t) =

u
u
=constant, N(t) =
1
u
(b, a) respectiv k 0
n acord cu viziunea geometrica dreapta nu este curbata deloc !
S2.3 Sa se studieze dreapta n spat iu din punct de vedere Frenet.
Rezolvare Deoarece r

=

0 (ca mai sus) rezulta ca dreapta considerata n spat iu nu este
biregulata. Dar orice dreapta din spat iu este nclusa ntr-un plan si eventual aplicand o
rotat ie si o translat ie putem presupune ca = xOy ceea ce conduce la problema anterioara.
S2.4 Sa se arate ca formula (2.17) se reduce la (2.13) pentru o curba n plan.
Rezolvare Deoarece r(t) = (x(t), y(t)), 0 rezulta:
r

(t) r

(t) =

i

j

k
x

(t) y

(t) 0
x

(t) y

(t) 0
= (0, 0, x

(t)y

(t) +y

(t)x

(t))
ceea ce da concluzia (renunt and la ipoteza de pozitivitate din spat iu). Obt inem astfel o noua
formula pentru curbura unei curbe n plan:
k(t) =
det( r

(t), r

(t))
r

(t)
3
. (2.20)
S2.5 Se cere curbura elipsei E : r(t) = (a cos t, b sin t), t R (sau t [0, 2]) cu a > 0, b >
0.
Rezolvare Avem: r

(t) = (a sin t, b cos t) si r

(t) = (a cos t, b sin t) = r. Rezulta:

k(t) =
ab
(a
2
sin
2
t +b
2
cos
2
t)
3
2
(2.21)
si deci elipsa nu are puncte inexionare. Deoarece:
k

(t) =
3ab(b
2
a
2
) sin t cos t
(a
2
sin
2
t +b
2
cos
2
t)
5
2
(2.22)
Cursul 2 15
rezulta ca elipsa are 4 varfuri, exact intersect iile cu axele: t {0,

2
, ,
3
2
}.
S2.6 Se cere curbura (ramurei pozitive a) hiperbolei H : r(t) = (acht, bsht), t R cu
a > 0, b > 0.
Rezolvare Avem: r

(t) = (asht, bcht) si r

(t) = (acht, bsht) = r(t). Rezulta:

k(t) =
ab
(a
2
sh
2
t +b
2
ch
t
)
3
2
(2.23)
si deci hiperbola nu are puncte de inexiune. Deoarece:
k

(t) =
3ab(a
2
+b
2
)shtcht
(a
2
sh
2
t +b
2
ch
t
)
5
2
(2.24)
rezulta ca hiperbola are un singur varf, intersect ia cu axa Ox: t = 0 unde se anuleaza funct ia
sh. Reamintim ca cht 1 pentru orice t R.
S2.7 Se cere curbura curbei C : r(t) = (cos t +t sin t, sin t t cos t), t R.
Rezolvare Avem: r(t) = (t cos t, t sin t) si r

(t) = (cos t t sin t, sin t + t cos t) de unde

rezulta k(t) =
1
t
. Deci trebuie scos t = 0 din domeniul de denit ie, curba nu are puncte de
inexiune si nici varfuri.
S2.8 Se cere curbura cicloidei.
Rezolvare Avem: r

(t) = R(sin t, cos t) si deci: k(t) =

1
4Rsin
t
2
ceea ce spune ca cicloida
nu are puncte de inexiune dar din domeniul de denit ie trebuie scoase punctele: t
k
= 2k
cu k Z. Cum: k

(t) =
cos
t
2
8r sin
2 t
2
rezulta ca varfurile cicloidei sunt: t
k
= (2k + 1) cu k Z.
S2.9 Se cere curbura astroidei.
Rezolvare Avem: r

(t) = 3R(2 cos t sin

2
cos
3
t, 2 sin t cos
2
t sin
3
t) si deci: k(t) =
1
3Rsin t cos t
ceea ce spune ca astroida nu are puncte de inexiune dar din domeniul de denit ie
trebuie scoase punctele: t
k
=
k
2
cu k Z. Scriind: k(t) =
2
3Rsin2t
avem: k

(t) =
4 cos 2t
3Rsin
2
2t
ceea ce spune ca varfurile astrodei sunt: t
k
=
(2k+1)
2
cu k Z.
S2.10 Se cere curbura spiralei logaritmice.
Rezolvare Avem: r

(t) = Re
kt
(k
2
cos t 2k sin t + cos t, k
2
sin t + 2k cos t sin t) si deci:
k(t) =
e
kt
R

k
2
+1
. Spirala logaritmica nu are puncte de inexiune si nici varfuri.
S2.11 (Curbura n coordonate polare) Pentru C : = () avem:
k() =
2(

)
2
+
2

(
2
+ (

)
2
)
3
2
. (2.25)
Rezolvare Derivand (1.20) obt inem:
r

() = (

cos 2

sin cos ,

sin + 2

cos sin ) (2.26)

si un calcul imediat da formula (2.25).
S2.12 Se cere curbura lemniscatei C : () = R

cos 2.
16 M. Crasmareanu
Rezolvare Cu formula (2.25) obt inem: k() =
3
R

cos 2.
S2.13 (Curbura gracelor) Se da curba grac C : r(t) = (t, f(t)), t I R. Se cere
curbura lui C.
Rezolvare Avem: r

(t) = (0, f

(t)) ceea ce da:

k(t) =
f

(t)
(1 + (f

)
2
)
3
2
(2.27)
si deci C are ca puncte de inexiune zerourile lui f

.
S2.14 (Curbura curbelor implicite) Se da curba denita implicit C : F(x, y) = 0. Se cere
curbura lui C.
Rezolvare Vom parametriza curba C ca n exercit iul precedent C : r(t) = (t, f(t); deci
F(t, f(t)) = 0 si derivand aceasta relat ie obt inem: F
x
+ F
y
f
prime
= 0 ceea ce conduce la:
f

=
F
x
F
y
. Mai derivand odata avem:
f

=
F
2
x
F
yy
2F
x
F
y
F
xy
+F
2
y
F
xx
F
3
y
si nlocuind n formula (2.27) obt inem:
k(x, y) =
F
2
x
F
yy
2F
x
F
y
F
xy
+F
2
y
F
xx
(F
2
x
+F
2
y
)
3
2
(2.28)
sau nca:
k(x, y) =

F
3
(2.29)
unde:
=
F
xx
F
xy
F
x
F
xy
F
yy
F
y
F
x
F
y
0
.
S2.15 Sa se reobt ina curbura lui C(O, R).
Rezolvare Din F(x, y) = x
2
+y
2
R
2
rezulta: F = 2(x, y) si deci F = 2R:
=
2 0 2x
0 2 2y
2x 2y 0
= 8(x
2
+y
2
) = 8R
2
.
S2.16 Se cere curbura:
i) elipsei E : F(x, y) =
x
2
a
2
+
y
2
b
2
1 = 0,
ii) hiperbolei H : F(x, y) =
x
2
a
2

y
2
b
2
1 = 0.
Cursul 3
Teorema fundamentala a curbelor
Fixam curba C n R
n
si e o parametrizare oarecare a sa C : r = r(t), t I. Pentru a studia
geometria lui C e : J I un difeomeorsm si ca n Cursul 1 notam t = (u). Consideram
noua parametrizare C :

R =

R(u), u J cu

R = r . Reamintim relat ia (1.5):

(u) =

(u) r

(t) (3.1)
si tot ca n primul Curs, presupunem, pentru simplicare, ca difeomorsmul este strict
crescator. Trecand la norme n relat ia precedenta avem:

(u) =

(u) r

(t). (3.2)
Prin calcul obt inem imediat:
Propozit ia 3.1 Daca (X
1
, ..., X
n
) este o baza Frenet pentru parametrizarea r atunci
(

X
1
, ...,

X
n
) cu

X
i
= X
i
este o baza Frenet pentru parametrizarea

R.
Prin urmare putem considera curburile

K
i
pentru parametrizarea

R. Un rezultat central
al teoriei curbelor este:
Teorema 3.2 Curburile sunt invariant i geometrici ai lui C adica

K
i
= K
i
pentru 1 i
n 1.
Demonstrat ie Avem:

K
i
(u) =
a
i+1
i
(u)

(u)
=
<

X

i
(u),

X
i+1
(u) >

(u) r

(t)
=
<

(u)X

i
(t), X
i+1
(t) >

(u) r

(t)
= K
i
(t)
ceea ce da concluzia. 2
Denit ia 3.3 Distant a euclidiana pe R
n
este: d(M
1
( r
1
), M
2
( r
2
)) = r
2
r
1
; perechea
E
n
= (R
n
, d) o numim spat iul euclidian n-dimensional iar geometria sa o numim geometria
euclidiana n-dimensionala. Funct ia f : E
n
E
n
o numim izometrie daca invariaza distant ele:
d(f(M
1
), f(M
2
)) = d(M
1
, M
2
) pentru orice puncte M
i
E
n
. Fie Izom(n) mult imea izome-
triilor euclidiene.
Un rezultat fundamental al geometriei euclidiene este faptul ca data f Izom(n) exista
un unic vector f
0
R
n
si o unica matrice R
f
O(n) asa ncat pentru orice x R
n
avem:
f(x) = R
f
x +f
0
(3.3)
17
18 M. Crasmareanu
unde primul termen din membrul drept estenmult irea dintre matricea patratica R
f
de ordin n
si vectorul coloana x! Deci Izom(n) = O(n)R
n
unde O(n) este grupul matricilor ortogonale:
R
t
R = R R
t
= I
n
(3.4)
unde I
n
este matricea unitate de ordin n. Linia i {1, ..., n} din relat ia (3.3) este:
f
i
(x) = R
i
j
x
j
+f
i
0
(3.5)
daca R
f
= (R
i
j
)
i,j=

1,n
si f
0
= (f
i
0
)
i=

1,n
.
Propozit ia 3.4 Fie curba parametrica r = r(t), t I si f Izom(n). Atunci

R =
f r(t), t I este o curba parametrica cu proprietat ile:
i)

R

(t) = R
f
r

si deci

R
(k)
= R
f
r
(k)
pentru k 1,
ii)

R
(k)
= r
(k)
,
iii) daca r este n pozit ie generala atunci

R este n pozit ie generala.
Demonstrat ie i) Avem linia i:
(

R

(t))
i
=
df
i
dx
j
( r(t))
dx
j
dt
(t) = R
i
j
( r

(t))
j
= (R
f
r

(t))
i
ceea ce voiam. Pentru k 2 derivam prima relat ie din i).
ii) Cum R
f
invariaza norma avem concluzia.
iii) Un calcul imediat ce foloseste i) si ii). 2
Propozit ia 3.5 Fie r = r(t), t I o curba n pozit ie generala, (X
1
, ..., X
n
) baza Frenet
asociata si f Izom(n). Atunci:
i) (

X
1
, ...,

X
n
) cu

X
i
= R
f
X
i
este baza Frenet a curbei

R = f r,
ii)

K
i
= K
i
pentru tot i i {1, ..., n 1}.
Demonstrat ie i) Un calcul imediat folosind propozit ia precedenta. Spre exemplu, pentru
F1):
<

X
i
(t),

X
j
(t) >=< R
f
X
i
(t), R
f
X
j
(t) >=< X
i
(t), X
j
(t) >=
ij
.
ii) Avem:
a
j
i
(t) =<

X

i
(t),

X
j
(t) >=< R
f
X

i
(t), R
f
X
j
(t) >=< X

i
(t), X
j
(t) >= a
j
i
(t)
si deci:

K
i
=
a
i+1
i
(t)

(t)
=
a
i+1
i
(t)
r

(t)
= K
i
(t)
ceea ce da concluzia. 2
Reciproca acestui rezultat este data de:
Propozit ia 3.6 Fie r,

R : I E
n
doua curbe n pozit ie generala satisfac and pentru orice
t I identitat ile:
_
r

(t) =

(t)
K
i
(t) =

K
i
(t), 1 i n 1.
Atunci exista si este unica o izometrie f Izom(n) asa ncat:

R = f r.
Cursul 3 19
Demonstrat ie Vom arata doar partea de existent a, partea de unicitate rezultand din
unicitatea solut iei problemei Cauchy pentru un sistem diferent ial ordinar.
Fixam t
0
I si e bazele Frenet ale celor doua curbe: (X
1
, ..., X
n
) respectiv (

X
1
, ...,

X
n
).
Exista o unica matrice R O(n) asa ncat pentru tot i i {1, ..., n} savem:
R X
i
(t
0
) =

X
i
(t
0
).
Exista apoi o unica f Izom(n) asa ncat: R
f
= R si f( r(t
0
)) =

R(t
0
). f este izometria
ceruta. 2
Sa observam ca izometria data de Propozit ia precedenta este proprie (det R
f
= +1)
deoarece bazele (X
1
(t
0
), ..., X
n
(t
0
)), (

X
1
(t
0
), ...,

X
n
(t
0
)) sunt ambele pozitiv orientate! Rezul-
tatul central al teoriei curbelor este dat de:
Teorema 3.7 (Teorema fundamentala a curbelor) Fie intervalul I R si funct iile
netede F
i
: I R cu F
j
> 0 pentru 1 j n 2. Atunci exista o curba parametrica
C : r = r(s), s I, unica pana la o izometrie proprie relativ la proprietat ile:
1) r

(s) = 1 i.e. s este parametrul canonic al lui C,

2) K
i
= F
i
pentru 1 i n 1.
Teorema fundamentala spune ca, ind xat parametrul canonic, avem ca funct iile curburi
sunt tot i invariant ii euclidieni ai unei curbe date. Spre exemplu, am calculat n S2.2 ca dreapta
n plan are curbura zero; n acord atunci si cu S2.3 concluzionam:
Propozit ia 3.8 Curbele n plan si spat iu cu k 0 sunt doar dreptele. Altfel spus, o curba
n plan cu toate punctele inexionare este obligatoriu o dreapt a.
Analog, n S2.1 am aratat ca curbura cercului este constanta. Deci:
Propozit ia 3.9 Curbele n plan de curbura constanta strict pozitiva k sunt cercurile de
raza R =
1
k
. Altfel spus, o curba n plan cu toate punctele varfuri este obligatoriu un cerc.
Pagini Web utile:
1) http://en.wikipedia.org/wiki/Fundamental theorem of curves
2) http://mathworld.wolfram.com/FundamentalTheoremofSpaceCurves.html
3) http://planetmath.org/FundamentalTheoremOfSpaceCurves.html
SEMINARUL 3
S3.1 (Elicea circulara) Se cer versorii Frenet, curbura si torsiunea pentru C : r(t) =
(a cos t, a sin t, bt), t R cu a > 0, b > 0 constante date.
Rezolvare Avem:
_

_
r

(t) = (a sin t, a cos t, b)

r

(t) = (a cos t, a sin t, 0)

r

(t) = (a sin t, a cos t, 0)

r

(t) =

a
2
+b
2
r

(t) r

(t) = a(b sin t, b cos t, a)

r

(t) r

(t) = a

a
2
+b
2
( r

(t), r

(t), r

(t)) = a
2
b
20 M. Crasmareanu
ccea ce conduce la:
_

_
T(t) =
1

a
2
+b
2
(a sin t, a cos t, b)
B(t) =
1

a
2
+b
2
(b sin t, b cos t, a)
N(t) = (cos t, sin t, 0)
k(t) =
a
a
2
+b
2
(t) =
b
a
2
+b
2
.
Remarcam ca k si sunt ambele constante (si strict pozitive).
S3.2 Analog pentru curba C : r(t) = (1, t,
t
2
2
), t R. Ce conica este C si n ce plan este
situata?
Rezolvare Avem:
_

_
r

(t) = (0, 1, t)
r

(t) = (0, 0, 1)
r

(t) = (0, 0, 0)
r

(t) =

1 +t
2
r

(t) r

(t) = (1, 0, 0)
r

(t) r

(t) = 1
( r

(t), r

(t), r

(t)) = 0
ccea ce conduce la:
_

_
T(t) =
1

1+t
2
(0, 1, t)
B(t) = (1, 0, 0)
N(t) =
1

1+t
2
(0, t, 1)
k(t) =
1
(1+t
2
)
3
2
(t) = 0.
C este o parabola n planul x = 1.
S3.3 Analog pentru curba C : r(t) =
1
2
(t,
1
t
,

2 ln t), t R

+
.
Rezolvare Avem: r

(t) =
1
2
(1,
1
t
2
,

2
t
), r

(t) =
1
2
(0,
2
t
3
,

2
t
2
), r

(t) =
1
2
(0,
6
t
4
,
2

2
t
3
),
r

(t) =
t
2
+1
2t
2
, r

(t) r

(t) =
1
4t
4
(

2,

2t
2
, 2t), r

(t) r

(t) =

2(t
2
+1)
4t
4
, ( r

, r

, r

) =

2
4t
6
. Obt inem: k(t) = (t) =
2

2t
2
(t
2
+1)
2
.
Reperul Frenet = Tema !
S3.4 Analog pentru curba C : r(t) = (2t, ln t, t
2
), t (0, +). Tema !
S3.5 Analog pentru curba C : r(t) = (t, t
2
,
2
3
t
3
), t R. Tema !
S3.6 Analog pentru curba C : r(t) = (t sin t, 1 cos t, 4 cos
t
2
), t (0, 2). Tema !
S3.7 Analog pentru curba C : r(t) = (a(sin t + cos t), a(sin t cos t), be
t
), t R. Tema!
S3.8 Analog pentru curba C : r(t) = (ae
t
cos t, ae
t
sin t, be
t
), t R. Tema !
Cursul 4
Ecuat iile Frenet
Fixam n R
n
, n 2, curba parametrizata C : r = r(t), t I R, n pozit ie generala.
Avem atunci reperul Frenet RF( r(t)) = { r(t); X
1
(t) = T(t), ..., X
n
(t)} n punctul generic
P( r(t)) C.

In Cursul 2 am dedus ecuat iile de miscare ale acestui reper; conform ecuat iei
(2.5) avem:
d
dt
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
X
1
(t)
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
X
n
(t)
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
= r

(t)
_
_
_
_
_
_
_
_
0 k
1
(t) 0 0 0 . . . 0 0
k
1
(t) 0 k
2
(t) 0 0 . . . 0 0
0 k
2
(t) 0 k
3
(t) 0 . . . 0 0
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
0 . . . . . . . . . . . . . . . 0 k
n1
(t)
0 . . . . . . . . . . . . . . . k
n
1
(t) 0
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
X
1
(t)
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
X
n
(t)
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
.
(4.1)
Denit ia 4.1 Relat iile (4.1) se numesc ecuat iile Frenet ale lui C.

In cele ce urmeaza, pentru simplicarea scrierii, vom presupuse ca C este parametrizata

canonic si vom rescrie aceste ecuat ii n dimensiuni mici:
I) n = 2
d
ds
_
T(s)
N(s)
_
=
_
0 k(s)
k(s) 0
__
T(s)
N(s)
_
. (4.2)
II) n = 3
d
ds
_
_
T(s)
N(s)
B(s)
_
_
=
_
_
0 k(s) 0
k(s) 0 (s)
0 (s) 0
_
_
_
_
T(s)
N(s)
B(s)
_
_
. (4.3)
O aplicat ie importanta a ecuat iilor Frenet este determinarea de clase speciale de curbe,
subiect ce va tratat n continuare.
Propozit ia 4.2 Pentru curba C urmatoarele armat ii sunt echivalente:
i) ultima curbura este nula,
ii) C este inclusa ntr-un hiperplan.
Demonstrat ie Vom arata doar implicat ia i) ii) lasand ca tema implicat ia cealalta.
Din ultima ecuat ie Frenet:
dX
n
(s)
ds
= k
n1
(s)X
n1
(s), rezulta n baza ipotezei ca X
n
este un
21
22 M. Crasmareanu
versor constant si-l notam (A
1
, ..., A
n
). Integrand relat ia < X
1
(s), X
n
>= 0 avem:
A
1
x
1
(s) +... +A
n
x
n
(s) = A
n+1
care este ecuat ia unui hiperplan. 2
Reformulam pentru n = 3:
Propozit ia 4.3 Curba C R
3
este situata ntr-un plan daca si numai daca torsiunea
este nula pe I.
Tot pentru cazul n = 3 e versorul xat W = (w
1
, w
2
, w
3
) S
2
; notam sfera unitate
n-dimensionala S
n
= { u R
n+1
; u = 1}.
Denit ia 4.4 i) Numim unghiul de structura dintre C si W funct ia : I [0, ] dat de:
cos (s) =< T(s), W > . (4.4)
ii) Curba C o numim -elice relativ la W daca este un unghi constant.
iii) Fie C o -elice cu / {0, }. Numarul real:
Lancret(C) = ctg =
cos
sin
(4.5)
l numim invariantul Lancret al lui C.
Urmatorul rezultat constituie o caracterizare a elicelor precum si o exprimare a invari-
antului Lancret n funct ie de curbura si torsiune:
Propozit ia 4.5 i) Curba C diferita de dreapta este o elice relativ la W daca si numai
daca N(s)W pentru orice s I.
ii) (Lancret) Pentru o -elice raportul
(s)
k(s)
este o constanta, mai precis:
(s)
k(s)
= Lancret(C). (4.6)
iii) Daca pentru C diferita de dreapta raportul

k
este constant atunci C este o -elice cu
= arcctg(

k
).
Demonstrat ie i) Derivam relat ia (4.4) n raport cu s:

sin =< k(s)N(s), W > + < T(s),

0 >= k(s) < N(s), W > .

Cum C nu este dreapta avem k(s) > 0 si deci membrul stang se anuleaza daca si numai daca
< N(s), W >= 0 pentru orice s. Sa obsevam ca anularea membrului drept este echivalent
cu anularea lui

.

In adevar, daca ar exista s
0
astfel ncat

(s
0
) ar nenul atunci din
continuitate exista o vecinatate U a lui s
0
cu

= 0 pe U. Dar atunci sin = 0 pe U si deci

ar constanta pe U ceea ce este o contradict ie cu

|
U
= 0.
ii) Conform punctului precedent avem descompunerea urmatoare a lui W n reperul Frenet:
W = cos T(s) + (sin )B(s). (4.7)
Prin derivare rezulta:

0 = cos k(s)N(s) + (sin )((s))N(s) = (cos k(s) sin (s))N(s)

Cursul 4 23
ceea ce duce la:
cos k(s) = sin (s).
Rezulta imediat concluzia.
iii) Fie deci = arcctg(

k
) si versorul W = cos + sin B. Avem: k cos sin = 0 si deci:
k cos N(s) sin N(s) =

0
adica:
cos T

(s) + sin B

(s) =

0.
Prin integrare, avem < T(s), W >= cos =constant, ceea ce voiam. 2
Armat ia Lancret din rezultatul precedent conduce la o noua not iune:
Denit ia 4.6 Numim elice generalizata o curba cu toate curburile constante.
Exemple de elice generalizata:
i) n plan avem cercul conform exercit iului S2.1,
ii) n spat iu este elicea circulara din exercit iul S3.1.
Pagini Web utile:
1) http://en.wikipedia.org/wiki/Frenet%E2%80%93Serret formulas
2) http://en.wikipedia.org/wiki/Helix
3) http://en.wikipedia.org/wiki/Dierential geometry of curves.
SEMINARUL 4
S4.1 Sa se arate ca urmatoarele curbe sunt situate ntr-un plan si se cere :
i) r(t) = (sin t, 2 cos(

4
t), 1 + cos t), t R
ii) r(t) = (t
2
1, t
2
, ln t), t (0, +),
iii) r(t) = (t
2
(2t +1), t(t 2), t(t
2
+1) 1), t R. Remarcam ca aceasta curba este algebrica
adica este denita prin polinoame !
Rezolvare Aratam ca B(t) este vector constant obt inand astfel si ecuat ia lui ; de altfel,
daca nu se cerea acest plan era sucient sa aratam anularea torsiunii.
i) r

(t) = (cos t, 2 sin(

4
t), sin t), r

(t) = (sin t, 2 cos(

4
t), cos t). Deci:
r

= (

2, 1,

2)
ceea ce da: :

2x y +

2z

2 = 0.
ii) r

(t) = (2t, 2t,

1
t
), r

(t) = (2, 2,
1
t
2
). Deci:
r

(t) r

(t) =
4
t
(1, 1, 0)
de unde concluzia cu: : x y + 1 = 0.
iii) r

(t) = (6t
2
+ 2t, 2t 2, 3t
2
+ 1), r

(t) = (12t + 2, 2, 6t). Deci:

r

(t) r

(t) = 2(3t
2
6t 1)(1, 1, 2)
de unde concluzia cu: : x y 2z 2 = 0.
24 M. Crasmareanu
Denit ia 4.7 Planul prin punctul curent P( r(t)) C ce este perpendicular pe B(t) se
numeste planul osculator n P si-l notam
osc
(t).
S4.2 Pentru C : r(t) = e
t
(sin t, cos t, 1) sa se arate ca tangent, normala si binormala fac
ecare un unghi constant cu axa verticala Oz.
Rezolvare Fie , , unghiul format de tangenta, normala si respectiv binormala cu
versorul director

k al dreptei Oz. Avem:
_
_
_
r

(t) = e
t
(sin t + cos t, cos t sin t, 1), r

(t) = e
t
(2 cos t, 2 sin t, 1), r

(t) =

3e
t
r

(t) r

(t) = e
2t
(cos t + sin t, cos t sin t, 2), r

(t) r

(t) =

6e
2t
( r

) r

= e
3t
(3(cos t sin t), 3(cos t + sin t), 0), ( r r

) r

= 3

2e
3t
.
Rezulta:
_

_
cos =
< r

k>
r

=
1

3
cos =
<( r

) r

k>
( r

) r

= 0
cos =
< r

k>
r

)
=
2

6
.
Prin urmare, C este o arccos(
1

3
)-elice relativ la direct ia verticala

k.
S4.3 Se cer unghiurile dintre axele de coordonate si tangenta la curba
C : r(t) = (t sin t, 1 cos t, 4 sin
t
2
), t R.
Rezolvare Fie (t), (t), (t) unghiul facut de tangenta r

(t) cu versorii

i,

j,

k. Avem:
r

(t) = (1 cos t, sin t, 2 cos

t
2
) si r

(t) = 2 de unde rezulta: cos (t) = sin

2 t
2
, cos (t) =
1
2
sin t, cos (t) = cos
t
2
.
S4.4 Sa se arate ca dreptele tangente la curba C : r(t) = (a cos t, a sin t, be
t
), t R
intersecteaza planul orizontal xOy dupa un cerc.
Rezolvare Cum r

(t) = (a sin t, a cos t, be

t
) rezulta ca ecuat ia dreptei tangente este:
x a cos t
a sin t
=
y +a sin t
a cos t
=
z be
t
be
t
.
Cu z = 0 obt inem intersect ia ceruta de ecuat ii:
_
x(t) = a(cos t + sin t)
y(t) = a(cos t sin t)
care ecuat ia cercului x
2
+y
2
= 2a
2
.
S4.5 Sa se arate ca locul geometric al punctelor de intersect ie dintre planul xOy si dreptele
tangente la curba algebrica C : r(t) = (t, t
2
, t
3
) este o conica.
Rezolvare Dreapta tangenta la C ntr-un punct generic are ecuat ia:
x t
1
=
y t
2
2t
=
z t
3
3t
2
si prin intersect ie cu planul xOy obt inem: x(t) =
2t
3
, y(t) =
t
2
3
. Eliminand parametrul t din
aceste ecuat ii obt inem parabola P : y =
3
4
x
2
.
S4.6 Se cer punctele curbei C : r(t) = (
t
4
2
,
t
3
3
, t
2
) n care tangenta este paralela cu planul
: 3x 2y 2z 1 = 0.
Cursul 4 25
Rezolvare Normala la planul este

N = (3, 2, 2) si deci trebuie ca tangenta la curba,
i.e. r

(t) = (2t
3
, t
2
, 2t) sa e perpendiculara pe acest vector. Din <

N, r

(t) >= 0 =
2t(3t
2
+ t 2) avem solut iile: t
1
= 0, t
2
= 1, t
3
=
2
3
. Sa observam ca punctul r(t
1
) este
singular deoarece r

(t
1
) =

0; deci ret inem doar P
2
(
1
2
,
1
3
, 1) si P
3
(
8
81
,
8
81
,
4
9
).
S4.7 Se cere planul osculator n punctul M(1, 1, 1) la curba data implicit
C : y
2
= x, x
2
= z.
Rezolvare Cu y = t se obt ine parametrizarea C : r(t) = (t
2
, t, t
4
).

In nal se obt ine

osc
(M) : 6x 8y z + 3 = 0.
26 M. Crasmareanu
Cursul 5
Not iunea de suprafat a. Geometria
unei suprafet e
Fie U o mult ime deschisa n planul R
2
ale carei elemente le notam u = (u
1
, u
2
) = (u
)
i=1,2
.
Fixam aplicat ia neteda : U R
3
de forma:
( u) = (
1
( u),
2
( u),
3
( u)) = (

( u))
=1,2,3
. (5.1)
Prin urmare, n continuare vom folosi indicii i, j, k, ... {1, 2} respectiv , , , ... {1, 2, 3}.
Denit ia 5.1 Numim matricea Jacobiana a lui n u U matricea:
J( u) =
_

u
i
_
=1,2,3;i=1,2
M
3,2
(R). (5.2)
Spunem ca este imersie n u daca J( u) are rangul maxim posibil i.e. 2. Daca este
imersie n orice punct spunem ca este imersie pe U.
Coloanele matricii Jacobiene:
J( u) =
_
_
_

1
u
1

1
u
2

2
u
1

2
u
2

3
u
1

3
u
3
_
_
_
(5.3)
sunt exact vectorii derivat i
1
( u) respectiv
2
( u) si atunci condit ia de imersie n u xat
revine la faptul geometrica ca avem vectorul nenul
1
( u)
2
( u) =

0 adica acesti vectori sunt
necoliniari !
Obiectul teoriei suprafet elor este dat de:
Denit ia 5.2 Fie mult imea conexa S R
3
.
1) S o numim suprafat a regulata (sau scufundata) daca pentru orice P S exista tripletul
(U, , W) cu U R
2
deschis, : U R
3
imersie pe U si W deschis n R
3
astfel ncat: i) i)
(U) = S W, ii) P (U),
iii) este homeomorsm de la U la (U) considerat cu topologia indusa din R
3
i.e.
: U (U) este biject ie cu si
1
continue.
Perechea (U, ) o numim parametrizare locala a lui S n jurul lui P si o notam:
r = ( u), u U (5.4)
27
28 M. Crasmareanu
iar perechea h = ((U) S,
1
) o numim harta locala pe S n jurul lui P.
2) Datorita existent ei funct iei
1
: (U) S U putem introduce funct iile (u
1
(.), u
2
(.)) =

1
numite funct ii coordonate pe S n jurul lui P S. Pentru j {1, 2} curba C
j
: t
( u
0
+t e
j
) S se numeste curba j-coordonata pe S prin P = ( u
0
).
3) Numim atlas pe suprafat a regulata S o familie A = {(U
a
,
a
); a A} de parametrizari
locale pentru care S =
aAa
(U
a
). Daca atlasul are o unica parametrizare spunem ca avem
o parametrizare globala.
4) Numim geometria lui S studiul proprietat ilor lui S relativ la un atlas xat !
Observat ii 5.3 i) Denit ia spune ca o suprafat a regulata arata local ca un deschis din
plan si aceasta identicare locala nu este doar la nivel de mult imi amorfe ci si topologic !
Mai mult, putem face un calcul local pe S ce imita pe cel din R
2
datorita lui .
ii) Renotand eventual pentru simplitate u = (u, v) va rezulta ca P este imaginea prin a lui
u
0
= (u
0
, v
0
). Atunci curbele de coordonate pe S prin P sunt date de:
ii1) C
1
: v = v
0
=constant si o putem renota C
v
0
,
ii2) C
2
: u = u
0
=constant si o putem renota C
u
0
.
Avem imediat urmatoarele metode de obt inere de noi parametrizari locale din una data:
Propozit ia 5.4 Fie parametrizarea locala (U, ) pe S n jurul lui P.
1) Daca V R
2
este un deschis n plan si : V U este difeomorsm atunci (V, ) cu
= este parametrizare locala pe S n jurul lui P.
2) Daca V U este un deschis cu u
0
V atunci (V, |
V
) este parametrizare locala pe S n
jurul lui P. (Deci putem obt ine parametrizari locale cu domeniul arbitrar de mic.)
Prezent am n continuare cateva exemple fundamentale de suprafet e regulate pentru care,
n general, vom verica condit ia de imersie, celelalte aspecte din denit ii ind lasate ca Tema.
Exemple 5.5
1) (Plane) Fie punctul P
0
( r
0
) R
3
si vectorii necoliniari a,

b. Atunci exista un unic plan
ce cont ine pe P
0
si este generat de vectorii a and

b:
: r(u, v) := r
0
+u a +v

b, (u, v) R
2
. (5.5)
admite parametrizarea globala (R
2
, ) unde (u
1
, u
2
) = r
0
+ u
1
a + u
2

b. Deoarece
1
= a,

2
=

b sunt vectori necoliniari rezulta ca planele sunt suprafet e regulate.
2) (Mult imi deschise n plan) Fie U un deschis n R
2
. U admite parametrizarea globala (U, )
unde (u
1
, u
2
) = (u
1
, u
2
, 0). Avem ca
1
=

i,
2
=

j sunt vectori necoliniari si deci U este
suprafat a regulata.

In fapt, rezulta din Propozit ia 5.4ii) ca orice submult ime deschisa a unei suprafet e regulate
este suprafat a regulata.
3) (Grace de funct ii) Fie f : U R neteda. Gracul lui f este Gr(f) = {(x, f(x); x U}
R
3
. Gr(f) admite parametrizarea globala (U, ) unde (u
1
, u
2
) = (u
1
, u
2
, f(u
1
, u
2
)) si avem

1
= (1, 0, f
1
) respectiv
2
= (0, 1, f
2
). Avem
1

2
= (f
1
, f
2
, 1) =

0 deci Gr(f) este o
suprafat a regulata numita suprafat a Monge. Ecuat ia:
S : z = f(x, y) (5.6)
se numeste ecuat ia explicita a suprafet ei S.
Multi mile compacte din R
3
ind nchise nu pot homeomorfe cu un deschis si deci pentru
exemple de suprafet e compacte nu vom avea niciodata atlase cu o singura parametrizare.
Cursul 5 29
Exemplul 5.7 (Sfera unitate) Mult imea versorilor din spat iul zic constituie sfera:
S
2
= {P( r) R; r = 1}. (5.7)
Fie bila deschisa din plan U = { u R
2
; u < 1} si atlasul A = {(U,
1
), ..., (U,
6
)} unde:
_

_
1
( u) = (u
1
, u
2
,

1 u
2
),
2
( u) = (u
1
, u
2
,

1 u
2
),
3
( u) = (u
1
,

1 u
2
, u
2
),
4
( u) = (u
1
,

1 u
2
, u
2
),
5
( u) = (

1 u
2
, u
1
, u
2
),
6
( u) = (

1 u
2
, u
1
, u
2
).
(5.8)
Un calcul imediat arata ca (U,
a
; a = 1, ..., 6) sunt parametrizari locale pe S
2
ce acopera
sfera; deci S
2
este suprafat a regulata.
SEMINARUL 5
S5.1 Pe suprafat a S consideram parametrizarea globala r = (u
1
+ u
2
, u
1
u
2
, u
1
u
2
). Se
cer:
i) coordonatele carteziene ale punctelor P
1
(u
1
= 2, u
2
= 1), P
2
(u
1
= 1, u
2
= 2),
ii) sa se stabileasca daca punctele P
3
(4, 2, 3), P
4
(1, 4, 2) apart in lui S,
iii) ecuat ia implicita si sa se reia punctul anterior. Recunoastet i pe S?
Rezolvare i) P
1
(3, 2, 1), P
2
(3, 1, 2). ii) P
3
S deoarece sistemul: u + v = 4, u v =
2, uv = 3 are solut ia u = 3, v = 1. P
4
/ S deoarece sistemul u + v = 1, u v = 4, uv = 2
este incompatibil. iii) Din ecuat iile: x = u + v, y = u v rezulta: u =
x+y
2
, v =
xy
2
si deci
z =
1
4
(x
2
y
2
). Prin urmare, avem S : x
2
y
2
4z = 0 iar cerint a de la punctul ii) se verica
imediat pentru P
3
respectiv P
4
. S este o port iune de cuadrica.
S5.2 Pe suprafat a S se da parametrizarea globala r = (u
2
+v, u
2
v, uv). Sa se arate ca:
i) curbele u = u
0
sunt drepte iar curbele v = v
0
sunt curbe plane,
ii) curba u = v este o curba plana.
Rezolvare i) Avem C
u
0
: r(v) = (u
2
0
+ v, u
2
0
v, u
0
v) care este o dreapta ce trece prin
punctul M
0
(u
2
0
, u
2
0
, 0) si are vectorul director a = (1, 1, u
0
) =

0.
Avem C
v
0
: r(u) = (u
2
+v
0
, u
2
v
0
, uv
0
) ce da
d
3
du
3
r =

0 ceea ce conrma concluzia.
ii) C
u=v
: r(u) = (u
2
+u, u
2
u, u
2
) si aplicam acelasi argument ca mai sus.
S5.3 Pe suprafat a S se considera parametrizarea globala r = (u
2
+u+v, v
2
+uv, uv).
Sa se arate ca curbele de coordonate sunt curbe plane.
Rezolvare Exact ca la problema anterioara.
S5.4 Se cere ecuat ia implicita a suprafet ei S avand parametrizarea globala
r(u, v) = (v cos u, v sin v, v cos 2u).
Rezolvare S : (x
2
y
2
)
2
= z
2
(x
2
+y
2
).
S5.5 Aceeasi problema pentru S cu r(u, v) = (vtgu, vctgu, v).
Rezolvare S : z
2
= xy. S este un con.
30 M. Crasmareanu
Denit ia 5.8 O suprafat a S pentru care una din curbele coordonate este o dreapta (sau
segment de dreapta) se numeste suprafat a riglata. Dreapta respectiva o numim generatoarea
lui S.
Presupunand ca C
u
0
este dreapta rezulta ca o suprafat a riglata are harta globala:
h : (u, v) = a(u) +v

b(u);

b(u) =

0, u (5.9)
iar condit ia de imersie este: ( a
u
+v

b
u
)

b =

0. Generatoarea data de u
0
are ecuat ia:
G : r(v) = a(u
0
) +v

b(u
0
) (5.10)
si este o dreapta prin punctul P( a(u
0
)) avand vectorul director

b(u
0
) =

0.
Denit ia 5.9 Fie suprafat a riglata S.
i) Curba din spat iu C : r = a(t) se numeste curba directoare a lui S.
ii) Daca toate generatoarele trec prin punctul V R
3
spunem ca S este un con generalizat
cu varful V .
iii) Daca generatoarele sunt paralele ntre ele spunem ca S este un cilindru generalizat.
Daca

b(u) = u

b
0
cu

b
0
=

0 si u = 0 rezulta ca avem cilindru generalizat. Condit ia de
imersie revine atunci la a
u

b
0
=

0 adica a
u
trebuie sa e mereu necoliniar cu

b
0
.
Suprafat a S de la exercit iul S5.2 este o suprafat a riglata ce nu este con generalizat si nici
cilindru generalizat.
Cursul 6
Planul tangent si normala
Fie punctul P R
n
oarecare. Consideram mult imea T
P
R
n
= {(P, r); r R
n
} pe care denim
operat iile + si astfel:
_
(P, r
1
) + (P, r
2
) = (P, r
1
+ r
2
),
(P, r) = (P, r), R.
(6.1)
Se obt ine imediat ca (T
P
R
n
, +, ) este spat iu vectorial real. Dimensiunea lui T
P
R
n
este n
deoarece o baza este {(P, e
1
), ..., (P, e
n
)} cu { e
i
; i = 1, ..., n} baza canonica din R
n
.
Denit ia 6.1 T
P
R
n
se numeste spat iul tangent la R
n
n P.
Fie acum U R
n
un deschis si : U R
m
neteda. Fie P( u
0
) U.
Denit ia 6.2 Diferent iala lui n P este aplicat ia d( u
0
) : T
P
R
n
T
(P)
R
m
data de:
d(P)(P, r) = ((P), J(P) r) (6.2)
unde J(P) este matricea Jacobiana denita n Cursul precedent: J(P) = (

u
i
( u
0
))
M
m,n
(R), = 1, ..., m, i = 1, ..., n.
Rezulta imediat ca d(P) este transformare liniara ntre cele doua spat ii tangente. Din
denit ie, identicand T
P
R
n
cu R
n
(via (P, r) r) si T
(P)
R
m
cu R
m
avem d(P) : R
n
R
m
,
r J( u
0
) r ceea ce spune ca matricea acestei transformari liniare este tocmai J(P)( u
0
).
Fie acum mult imea oarecare S R
n
si P( r
0
) S.
Denit ia 6.3 Vectorul v R
n
l numim tangent la S n P daca exista o curba neteda
r : I = (, ) R
n
asa ncat r(I) S, r(0) = P = r
0
si r

(0) = v. Fie T
P
S mult imea
acestor vectori tangent i la S n P.
Introducem si:
Denit ia 6.4 Fie spat iul vectorial real V si C V submult ime nevida. Spunem ca C
este con n V daca pentru orice v C si orice R avem v C.
Aceasta not iune permite formularea urmatorului rezultat:
Propozit ia 6.5 T
P
S este un con n T
P
R
n
.
Demonstrat ie Vectorul nul

0 T
P
R
n
= R
n
apart ine lui T
P
S deoarece consideram curba
constanta r : (, ) R
n
, r(t) r
0
pentru orice t. Fie acum R

si v T
P
S nenul;
deci exista curba neteda r ca n Denit ia 6.3. Consideram r

: I

= (

||
,

||
) R
n
data
31
32 M. Crasmareanu
de r

(t) = r(t). Rezulta ca r

este curba neteda cu r(I

) = r(I) S si r

(0) = r(0) = P.
Deoarece r

(t) = r

(t) rezulta ca r

(0) = v ceea ce arata ca v T

P
S. 2
Denit ia 6.6 T
P
S este numit conul tangent la S n P.
Sa presupunem acum ca n = 3 si S este suprafat a regulata. Vom utiliza o metoda
standard n teoria suprafet elor: denim ceva la modul general (cum este T
P
S) dar pentru a
obt ine informat ii (calitative) utilizam o parametrizare locala a lui S n jurul lui P de forma
(U, ). Ca n Cursul precedent e u
0
=
1
( r
0
) U imaginea inversa a lui P pe domeniul U.
Teorema 6.7 Diferent iala d( u
0
) : T
u
0
R
2
T
P
R
3
= T
r
0
R
3
este biject ie de la T
u
0
R
2
= R
2
la T
P
S.
Demonstrat ie Din condit ia de imersie avem ca d( u
0
) este injectiva. Mai avem de aratat
ca d( u
0
) : R
2
T
P
S este surjectiva.
1) Aratam incluziunea d( u
0
)(T
u
0
R
2
) T
P
S. Fie v R
2
oarecare. Putem gasi > 0 asa
ncat u
0
+t v U pentru orice t I = (, ). Fie atunci curba r : I R
3
, r(t) = ( u
0
+t v).
Aceasta curba este neteda, avem r(I) U S si r(0) = ( u
0
) = P. De asemeni:
r

(t) =
d
dt
(

( u
0
+t v)) =
_

u
i
( u
0
+t v) v
i
_
= d( u
0
+t v)( v)
si pentru t = 0 rezulta: d( u
0
)( v) = r

(0) T
P
S.
2) Aratam incluziunea T
P
S d( u
0
)(R
2
). Fie v T
P
S si curba neteda care-l produce,
r : I = (, ) R
3
cu r(I) S, r(0) = P = r
0
si r

(0) = v. Eventual micsorand pe

putem presupune r(I) U. Fie curba

R : I R
2
,

R =
1
r. Avem n mod evident
ca

R este neteda ind compunere de aplicat ii netede si

R(0) =
1
( r
0
) = u
0
. Prin urmare,

V :=

R

(0) T
u
0
R
2
. Cu un calcul asemanator celui de mai sus avem:
d( u
0
)(

V ) =
d
dt


R|
t=0
= r

(0) = v
adica ceea ce voiam. 2
Corolarul 6.8 T
P
S este subspat iu vectorial 2-dimensional al lui T
P
R
3
.
Demonstrat ie d( u
0
) ind biject ie va transporta structura de spat iu vectorial 2-dimensional
a lui T
u
0
R
2
= R
2
pe T
P
S devenind astfel un izomorsm liniar. 2
Denit ia 6.9 T
P
S se numeste spat iul vectorial tangent la S n P. Planul prin punctul P
avand pe T
P
S ca plan vectorial director se numeste planul tangent la S n P si-l notam
P
S.
Un izomorsm liniar transporta o baza din spat iul vectorial de plecare n baza n spat iul
vectorial imagine. Prin urmare, n T
P
S avem baza canonica relativ la parametrizarea (U, ),
{

u
1
|
P
:= d( u
0
)( e
1
),

u
2
|
P
:= d( u
0
)( e
2
)}. Mai precis:

u
1
|
P
=
_
_
_

1
u
1

1
u
2

2
u
1

2
u
2

3
u
1

3
u
3
_
_
_
( u
0
)
_
1
0
_
=
_
_
_

1
u
1

2
u
1

3
u
1
_
_
_
( u
0
) =
1
( u
0
) (6.3)
respectiv:

u
2
|
P
=
_
_
_

1
u
1

1
u
2

2
u
1

2
u
2

3
u
1

3
u
3
_
_
_
( u
0
)
_
0
1
_
=
_
_
_

1
u
2

2
u
2

3
u
2
_
_
_
( u
0
) =
2
( u
0
). (6.4)
Cursul 6 33

In concluzie:

u
i
|
P
=
i
( u
0
) iar condit ia de imersie spune ca acestia sunt vectori necoliniari
deci genereaza un subspat iu vectorial 2-dimensional !
Cum spat iul zic R
3
are trei dimensiuni (grade de libertate) si am ocupat doua dintre
acestea cu T
P
S a mai ramas un grad de libertate descris de:
Denit ia 6.10 i) Versorul:

N(P) =

1
( u
0
)
2
( u
0
)

1
( u
0
)
2
( u
0
)
(6.5)
se numeste versorul normalei n P la S. Ansamblul {P;

u
1
|
P
,

u
2
|
P
,

N(P)} se numeste
reperul Gauss al lui S n P.
ii) Dreapta prin P cu vectorul director

N(P) o numim normala la S n P.

In general, reperul Gauss (spre deosebire de reperul Frenet al curbelor) nu este ortonormat
si nici macar ortogonal; stim doar ca

N(P) este versor ortogonal pe

u
1
|
P
si

u
2
|
P
. Problema
ortonormalitat ii (ortogonalitat ii) acestui reper va studiata n Cursul urmator. Importante
not iuni topologico-diferent iale din teoria suprafet elor sunt date de:
Denit ia 6.11 i) Mult imea TS =
PS
T
P
S a tuturor spat iilor tangente la S o numim
bratul tangent al lui S.
ii) O aplicat ie X : S TS cu proprietatea ca X(P) T
P
S pentru orice punct P S se
numeste camp vectorial tangent la S; e X(S) mult imea campurilor vectoriale tangente.
iii) Numim camp vectorial normal la S o aplict ie

N
o
: S S
2
cu proprietatea ca

N
o
(P) =

N(P) pentru orice punct P S.

iv) Suprafat a S se numeste orientabila daca admite un camp vectorial normal continuu; n
caz contrar S o numim neorientabila.
Exemple 6.12 i) Aplicat iile

u
1
|
()
,

u
2
|
()
sunt elemente din X(S); mai precis din X(U),
considerand n ii) si domenii de denit ie deschisi U S.
ii) (fundamental) Banda lui Mobius este suprafat a neorientabila:
BM : r(u, v) =
_
(2 v sin
u
2
) sin u, (2 v sin
u
2
) cos u, v cos
u
2
_
, (u, v) R (1, 1). (6.6)
Avem, din periodicitatea funct iilor trigonometrice: r(u+2, v) = r(u, v) si prin diferent iere:
r
u
(u+2, v) = r
u
(u, v) respectiv: r
v
(u+2, v) = r
v
(u, v). Prin urmare,

N(u+2, v) =

N(u, v) si n particular:

N(u + 2, 0) =

N(u, 0). Sa presupunem ca exista

N
o
(u, 0) =
(u)

N(u, 0); atunci (u + 2) = (u), n particular (2) = (0). Dar am cerut (u) =
1 si deci nu poate continua; ar trebui sa ia atunci si valoarea zero ceea ce este imposibil!
Observat ii 6.13 i) O suprafat a orientabila are exact doua orientari:

N
1
o
= +

N respec-
tiv

N
2
o
=

N. Deci banda lui Mobius are o singura fat a!

ii) Criteriu de orientabilitate: Suprafat a conexa (adica alcatuita dintr-o singura bucata)
este orientabila daca si numai daca pentru orice curba nchisa C : (a, b) S (C(a) = C(b))
si orice camp vectorial normal

N
o
de-a lungul lui C avem

N
o
(a) =

N
o
(b) !
Exemple 6.14 1) (plane) : r(u, v) = r
0
+ u a + v

b, (u, v) R
2
. Avem ca
P
S este
planul prin P generat de vectorii necoliniari
1
= a,
2
=

b si deci
P
S = !

N este versorul
constant
a

b
a

b
al normalei la planul .
2) (mult imi deschise din plan) U : r(u, v) = (u, v, 0), (u, v) U R
2
. Avem
1
=

i,
2
=

j
34 M. Crasmareanu
si deci
P
S este planul xOy iar

N =

k este din nou versor constant.
Mai general, e U S deschis; din Cursul precedenta vem ca si U este suprafat a regulata.
Fie P U, atunci T
P
U = T
P
S !
3) (suprafet e Monge) S : r(u, v) = (u, v, f(u, v)), (u, v) U; deci P S generic are coordo-
natele (u
0
, v
0
, f(u
0
, v
0
)). Cum
1
= (1, 0, f
u
) respectiv
2
= (0, 1, f
v
) avem ecuat ia planului
tangent:

P
S :
x u
0
y v
0
z f(u
0
, v
0
)
1 0 f
u
(u
0
, v
0
)
0 1 f
v
(u
0
, v
0
)
= 0 (6.7)
sau, dezvoltand determinantul dupa prima linie:

P
S : f
u
(u
0
, v
0
)(x u
0
) f
v
(u
0
, v
0
)(y v
0
) +z f(u
0
, v
0
) = 0. (6.8)
Versorul normalei este:

N(P) =
(f
u
(u
0
, v
0
), f
v
(u
0
, v
0
, 1))

1 +f
2
u
(u
0
, v
0
) +f
2
v
(u
0
, v
0
)
. (6.9)
Introducem o noua clasa remarcabila de suprafet e. Mai ntai consideram urmatoarea
not iune.
Denit ia 6.15 Fie V R
n
un deschis si funct ia neteda F : V R. Punctul P V l
numim critic pentru F daca diferent iala dF(P) : T
P
R T
F(P)
R nu este surjectiva. Daca P
este punct critic atunci F(P) se numeste valoare critica. Numarul real a F(V ) ce nu este
valoare critica l numim valoare regulata.
Observat ia 6.16 P V este punct critic penru F daca si numai daca dF(P) = 0 R
sau echivalent, gradientul lui F n P:
F(P) = (F
1
(P), ..., F
n
(P)) =
_
F
x
1
(P), ...,
F
x
n
(P)
_
(6.10)
este vectorul nul.
Dam fara demonstrat ie urmatorul procedeu de obt inere de suprafet e regulate:
Teorema 6.17 Fie a R valoare regulata pentru F : V R
3
R. Atunci orice
componenta conexa S a mult imii de nivel F
1
(a) este suprafat a regulata.
Denit ia 6.18 S o numim suprafat a de nivel a lui F si relat ia:
S : F(x, y, z) = a (6.11)
o numim ecuat ia implicita a lui S.
Fie punctul P(x
0
, y
0
, z
0
) S oarecare si r : I = (, ) S o curba pe S prin P ca n
Denit ia 6.3; deci F(x(t), y(t), z(t)) = 0 pentru orice t I. Derivam aceasta relat ie si facem
t = 0; obt inem:
F
x
(P) x

(0) +F
y
(P) y

(0) +F
z
(P) z

(0) = 0
ceea ce spune ca F(P) este versor perpendicular pe T
P
S adica:

N(P) =
F(P)
F(P)
. (6.11)
Cursul 6 35
Avem si:

P
S : F
x
(P) (x x
0
) +F
y
(P) (y y
0
) +F
z
(P) (z z
0
) = 0. (6.12)
Exemplul 6.19 Sfera de raza R centrata n origine este:
S(O, R) : x
2
+y
2
+z
2
= R
2
. (6.13)
Pentru F(x, y, z) = x
2
+y
2
+z
2
avem campul vectorial gradient F = 2(x, y, z) si deci F are
o singura valoare critica si anume 0. Cum R > 0 rezulta ca sferele sunt suprafet e regulate.
Fixam polul nord N = (0, 0, R). Cum:
F(N) = 2(0, 0, R)
rezulta:

N
S(O, R) : 2R(z R) = 0.

In concluzie:
N
S(O, R) : z = R ceea ce este n acord cu viziunea geometrica !
SEMINARUL 6
S6.1 Fie S o suprafat a riglata si P(u
0
, v
0
) S. Atunci
P
S cont ine generatoarea prin P.
Rezolvare Conform Seminarului anterior vectorul director al generatoarei prin P este:

b(u
0
) iar vectorul normalei este:

N(P) = ( a
u
(u
0
)+v
0

b
u
(u
0
))

b(u
0
). Cum

N(P)

b(u
0
) avem
concluzia.
S6.2 Se cere planul tangent
P
S si normala la suprafat a S : z(x
2
+ y
2
) = 1 n punctul
P(1, 1,
1
2
).
Rezolvare Observam mai ntai ca P S. Cu notat ia din Curs: F(x, y, z) = z(x
2
+ y
2
),
avem F = (2xz, 2yz, x
2
+y
2
) si deci

N(P) = F(P) = (1, 1, 2) adica normala:
x1
1
=
y1
1
=
2z1
4
. Obt inem
P
S : x +y + 2z 3 = 0.
S6.3 Aceeasi cerint a pentru suprafat a S cu parametrizarea locala
r(u, v) = (
u
2
v
2
u
2
+v
2
,
u
3
+v
3
u
2
+v
2
,
uv1
u
2
+v
2
) n punctul P(u = 1, v = 1).
Rezolvare Avem P(0, 1, 0) si:
r
u
=
_
4uv
2
u
2
+v
2
,
u(u
3
+ 3uv
2
2v
3
)
(u
2
+v
2
)
2
,
u
2
v + 2u +v
3
(u
2
+v
2
)
2
_
r
v
=
_
4u
2
v
(u
2
+v
2
)
,
v(v
3
+ 3u
2
v u
3
)
(u
2
+v
2
)
2
,
uv
2
+ 2v +u
3
(u
2
+v
2
)
2
_
de unde rezulta: r
u
(P) = (1,
1
2
,
1
2
), r
v
(P) = (1,
1
2
,
1
2
). Prin urmare:

P
S :
x 0 y 1 z 0
1
1
2
1
2
1
1
2
1
2
= 0
adica:
P
S : y z 1 = 0. Rezulta ca axa Ox este paralela cu
P
S! Normala este:
x
0
=
y1
1
=
z
1
.
36 M. Crasmareanu
S6.4 Se considera curba C de intersect ie a suprafet elor S
1
: x
2
+y
2
+z
2
= 3 (sfera centrata
n origine), S
2
: 2x
2
+ y
2
3z
2
= 0 (con cu varful n origine). Se cere dreapta tangenta n
P(1, 1, 1) la C.
Rezolvare Observam mai nt ca P C = S
1
S
2
; deci tangenta cautata este
d
P
C =
P
S
1

P
S
2
. Fie F
1
(x, y, z) = x
2
+y
2
+z
2
3 si F
2
(x, y, z) = 2x
2
+y
2
3z
2
. Avem:
F
1
= 2(x, y, z), F
2
= 2(2x, y, 3z)
si deci (pana la un factor de proport ionalitate) avem: F
1
(P) = (1, 1, 1), F
2
(P) = (2, 1, 3).
Rezulta:
P
S
1
: x +y +z 3 = 0,
P
S
2
: 2x +y 3z = 0 de unde avem concluzia:
d
P
C :
_
x +y +z 3 = 0
2x +y 3z = 0
Altfel: vectorul director al dreptei tangente este F
1
(P) F
2
(P) = (4, 5, 1) si deci:
d
P
C :
x1
4
=
y1
5
=
z1
1
.
S6.5 Sa se arate ca suprafat a S avand parametrizarea globala
r(u, v) = (ucos v +sin v, usin v cos v, u v), (u, v) R[0, 2) este regulata si se cere
P
S
cu P(u =

3
, v = 0).
Rezolvare Avem: r
u
= (cos v, sin v, 1) si r
v
= (usin v+cos v, ucos v+sin v, 1) respectiv
r
u
r
v
= (ucos v 2 sin v, usin v + 2 cos v, u). Cum r
u
r
v

2
= 2u
2
+ 4 > 0 avem
regularitatea lui S. Obt inem:
P
S : x 6y z 6 = 0 deoarece avem P(

3
, 1,

3
).
S6.6 Se da funct ia neteda : I R R si suprafat a Monge S : z = x(
y
x
) cu x = 0. Sa
se arate ca toate planele tangente
P
S trec prin origine.
Rezolvare Daca P are coordonatele carteziene (x
0
, y
0
, z
0
) atunci pentru o suprafat a
Monge avem formula (6.8). Obt inem
P
S : [(
y
0
x
0
)
y
0
x
0

(
y
0
x
0
)]x +

(
y
0
x
0
)y z = 0. Avem ca
(0, 0, 0) satisface aceasta ecuat ie.
S6.7 Pentru S cu parametrizarea locala r(u, v) = (ue
v
, ue
v
, 4uv) se cere
P
S n
P(u = 2, v = 0).
Rezolvare Din:

P
S :
x 2 y 2 z
1 1 0
2 -2 8
= 0
rezulta:
P
S : 2x 2y z = 0.
Cursul 7
Forma I-a fundamentala
Reamintim can Cursul precedent am introdus, n ecare punct al unei suprafet e regulate scu-
fundate, reperul Gauss si problema care se pune n acest moment este caracterizarea ortonor-
malitat ii (ortogonalitat ii) acestui reper.

In vederea solut ionarii acestei chestiuni reamintim
pe scurt cateva not iuni de baza ale algebrei liniare.
Denit ia 7.1 Fie V un spat iu vectorial real si aplicat ia g : V V R. Atunci g se
numeste:
i) forma biliniara daca: g(x+y, z) = g(x, z)+g(y, z) si g(x, y+z) = g(x, y)+g(x, z)
pentru orice x, y, z V si orice scalari , R,
ii) simetrica daca: g(x, y) = g(y, x) pentru orice vectori x, y V ,
iii) pozitiv denita daca: g(x, x) 0 pentru orice x V si g(x, x) = 0 implica x=vectorul nul
din V ,
iv) produs scalar daca este forma biliniara simetrica si pozitiv denita.
Exemplul 7.2 (fundamental) Fie V = R
n
si <, >
e
produsul scalar euclidian:
< x = (x
1
, ..., x
n
), y = (y
1
, ..., y
n
) >
e
=
n

i=1
x
i
y
i
. (7.1)
Putem scrie matriceal:
< x, y >
e
= x
t
I
n
y (7.2)
unde I
n
M
n
(R) este matricea unitate de ordin n iar vectorii x, y sunt gandit i ca vectori
coloana!
Presupunem n cele ce urmeaza ca V are dimensiunea n 2 si notam acest fapt prin V
n
.
Fixam o baza: B = {e
1
, ..., e
n
}.
Denit ia 7.3 Baza B se numeste:
i) ortogonala daca g(e
i
, g
j
) = daca i = j; altfel spus, vectorii din B sunt ortogonali doi cate
doi,
ii) ortonormata daca g(e
i
, e
j
) =
ij
; deci B este o baza ortogonala formata din versori.
Aceasta denit ie ne conduce la introducerea matricii g
B
= (g
ij
)
i,j=

1,n
M
n
(R) data de:
g
ij
= g(e
i
, e
j
). Avem atunci caracterizarea:
-B este ortogonala daca si numai daca elementele lui g
B
din afara diagonalei principale sunt
nule,
-B este ortonormata daca si numai daca g
B
= I
n
.
37
38 M. Crasmareanu
Sa consideram acum o alta baza:

B = ( e
1
, ..., e
n
) si e descompunerile: e
i
= s
j
i
e
j
pentru
i = 1, ..., n. Obt inem astfel o matrice S = (s
j
i
) M
n
(R) si notam:

B = S(B). Se arata
imediat ca S este inversabila i.e. S GL(n, R)=n-grupul liniar general={A M
n
(R); det A =
0}, si avem: B = S
1
(

B).
Vrem relat ia dintre g
B
si g

B
. Avem:
g
ij
= g( e
i
, e
j
) = g(s
a
i
e
a
, s
b
j
e
b
) = s
a
i
g
ab
s
b
j
(7.3)
sau global:
g

B
= S
t
g
B
S (7.4)
si relat ia (7.3) spune ca ansamblul de numere reale (g
ij
) este un tensor de tip (0, 2) pe V
n
.
Prin urmare, daca B este ortonormata atunci

B va baza ortonormata daca si nuami
daca:
S
t
S = I
n
. (7.5)
Suntem astfel condusi la introducerea n-grupului ortogonal:
O(n) = {A M
n
(R); A
t
A = A A
t
= I
n
} (7.6)
care este subgrup n GL(n, R).

In concluzie:
-schimbarea bazelor generale se face cu matrici din GL(n, R),
-schimbarea bazelor ortonormate se face cu matrici din O(n).
Revenim acum la suprafat a parametrica regulata S si xam punctul generic P( r
0
) S;
deci avem o parametrizare locala (U, ) a lui S n jurul lui P; e u
0
=
1
(P) =
1
( r
0
).

In Cursul precedent am introdus spat iul tangent la S n P ce este subspat iu vectorial (2-
dimensional) n T
P
R
3
= R
3
. Prin restrict ie de la T
P
R
3
la T
P
S putem introduce o not iune
principala n teoria suprafet elor:
Denit ia 7.4 Numim forma I-a fundamentala a lui S setul de produse scalare indexate
de punctele lui S:
I = {<, >
P
|
T
P
S
; P S}. (7.6)
Altfel spus, I este o aplicat ie:
I : P S I(P) : T
P
S T
P
S R, I(P) =<, >
P
|
T
P
S
. (7.7)
Reamintim ca T
P
S admite, relativ la parametrizarea xata (U, ), o baza canonica {

u
i
|
P
=
d( u
0
)( e
i
); i = 1, 2} cu { e
1
, e
2
} baza canonica din R
2
; sau nca:

u
i
|
P
=
i
( u
0
) =

u
i
( u
0
). (7.8)
Fie X, Y T
P
S oarecare. Avem deci: X = X
i
u
i
|
P
si Y = Y
j
u
j
|
P
. Din punct de vedere
calculatoriu avem:
I(P)(X, Y ) =< X
i

i
( u
0
), Y
j

j
( u
0
) >
e
si din biliniaritate si simetrie avem:
I(P)(X, Y ) = X
i
g
ij
(P)Y
j
(7.9)
Cursul 7 39
unde g(P) = (g
ij
(P)) M
2
(R) este matricea formei I-a fundamentale. Rezulta ca putem
scrie (7.9) matriceal:
I(P)(X, Y ) = X
t
g(P) Y (7.10)
reamintind ca vectorii tangent i X, Y TPS sunt ganditi pe coloana. Altfel spus, avem:
I(P)(X, Y ) =
_
X
1
(P) X
2
(P)
_

_
g
11
(P) g
12
(P)
g
21
(P) g
22
(P)
_

_
Y
1
(P)
Y
2
(P)
_
. (7.11)
Avem dependent a de P a funct iilor g
ij
: S R unde:
g
ij
(P) =<
i
( u
0
),
j
( u
0
) >
e
. (7.12)
Mai precis, funct iile coecient i ai formei I-a fundamentale sunt:
_
_
_
g
11
=<
1
,
1
>
e
=
1

2
g
12
= g
21
=<
1
,
2
>
e
g
22
=<
2
,
2
>
e
=
2

2
(7.13)
unde am folosit deja simetria lui g(P) ca ind matrice asociata unui produs scalar:
(g(P))
t
= g(P). (7.14)
Pozitiva denire a a lui g se traduce prin:
=X
t
g X 0 pentru orice X T
P
S,
-X
t
g X = 0 implica X=vectorul nul din T
P
S=0
1
( u
0
) + 0
2
( u
0
).
Formula (7.10) spune ca putem gandi forma I-a fundamentala ca aplicat ie matriceal-valuata:
I : P S I(P) = g(P) M
2
(T
P
S). (7.15)
Exista cateva notat ii tradit ionale, prima ind atribuita chiar lui Gauss cel care a dezvoltat
enorm teoria clasica a suprafet elor:
g
11
= E, g
12
= g
21
= F, g
22
= G (7.16)
sau nca:
I = g
11
(du
1
)
2
+ 2g
12
du
1
du
2
+g
22
(du
2
)
2
= Edu
2
+ 2Fdudv +Gdv
2
. (7.17)
O alta proprietate remarcabila a matricei g deriva din identitatea Lagrange a calculului vec-
torial:
< a, a ><

b,

b > < a,

b >
2
= a

b
2
(7.18)
care este consecint a relat iei fundamentale: cos
2
t + sin
2
t = 1.
Cu a =
1
( u
0
) si

b =
2
( u
0
) obt inem:
det g(P) = E(P)G(P) F(P)
2
=
1
( u
0
)
2
( u
0
)
2
> 0 (7.19)
stricta pozitivitate ind deci consecint a a regularitat ii lui S mai precis a ipotezei de imersie
asupra aplicat iei . Deci g(P) este matrice inversabila iar inversa sa o notam:
g
1
= (g
ij
)
i,j=

1,2
=
_
g
11
g
12
g
21
g
22
_
(7.20)
40 M. Crasmareanu
unde pentru simplitatea scrierii am renunt at la precizarea punctului P. Prin calcul se verica
imediat:
Propozit ia 7.5 i) Funct iile g
ij
, g
ij
: U R sunt netede pentru tot i i, j {1, 2}.
ii) Pentru orice campuri vectoriale X, Y X(U) aplicat ia (u, v) : U g(X, Y )(u, v) =
g
ij
(u, v)X
i
(u, v)Y
j
(u, v) R este neteda.

In continuare studiem comportarea formei I-a fundamentale la o schimbare de parametrizari

locale pe S n jurul lui P. Fie deci o noua parametrizare locala (

U, ) a lui S n jurul lui

P si corespunzator u
0
= ( )
1
(P). Mult imea V = (U) (

U) este deschisa n R
3
dar
inclusa n S si cont ine pe P. Fie h = ()
1
:
1
(V ) R
2

1
(V ) R
2
. Aceasta
aplicat ie, numita schimbare de parametrizari, este neteda ind compunerea a doua aplicat ii
netede, satisface h( u
0
) = u
0
si are exprimarea de ecuat ii:
h : u
a
= u
a
( u
1
, u
2
), 1 a 2. (7.21)
Avem: = h si deci:

u
i
|
P
=

u
i
( u
0
) =
h
u
i
( u
0
) =
u
a
u
i
( u
0
)

u
a
|
P
(7.22)
ceea ce spune ca elementele bazei {

u
1
|
P
,

u
2
|
P
} sunt campuri tensoriale pe U de tip (1, 0).
Relativ la forma I-a fundamentala avem:
g
ij
(P) =<

u
i
|
P
,

u
j
|
P
>
e
=<
u
a
u
i

u
a
|
P
,
u
b
u
j

u
b
|
P
>
e
=
u
a
u
i
g
ab
(P)
u
b
u
j
(7.23)
ceea ce spune ca setul de funct ii (g
ij
()) este un camp tensorial de tip (0, 2) pe U.
SEMINARUL 7
Se cere forma I-a fundamentala pentru S:
S7.1 de la S6.5.
Rezolvare E = 2, F = 0, G = u
2
+ 2.
S7.2 planul determinat de punctul P
0
( r
0
) si vectorii necoliniari a,

b.
Rezolvare Din : r(u, v) = r
0
+ u a + v

b rezulta r
u
= a, r
v
=

b. Deci: E = a
2
,
F =< a,

b >, G =

b
2
. Putem cu procedeul Gram-Schmidt sa alegem o baza ortonormata
n si deci E = G = 1, F = 0.
S7.3 suprafat a Enneper S : r(u, v) = (3u + 3uv
2
u
3
, 3v + 3u
2
v v
3
, 3(u
2
v
2
)).
Rezolvare Avem r
u
= 3(1 u
2
+ v
2
, 2uv, 2u), r
v
= 3(2uv, 1 + u
2
v
2
, 2v). Deci:
E = G = 9(1 +u
2
+v
2
)
2
, F = 0.
S7.4 elicoidul S : r(u, v) = (ucos v, usin v, hv) cu h > 0 o constanta.
Rezolvare r
u
= (cos v, sin v, 0), r
v
= (usin v, ucos v, h), E = 1, F = 0, G = u
2
+h
2
.
S7.5 suprafat a Monge S : z = f(x, y) folosind notat iile: p = f
x
, q = f
y
, r = f
xx
, s =
f
xy
, z = f
yy
.
Rezolvare r
u
= (1, 0, p), r
v
= (0, 1, q), E = 1 +p
2
, F = pq, G = 1 +q
2
.
S7.6 paraboloidul hiperbolic S : z = xy.
Rezolvare p = y, q = x, E = 1 +y
2
, F = xy, G = 1 +x
2
.
S7.7 S : r(u, v) = (a(cos u v sin u), a(sin u +v cos u), b(u +v)) cu a, b > 0.
Rezolvare r
u
= (a(sin u +v cos u), a(cos u v sin u), b), r
v
= (a sin u, a cos v, b).
Cursul 8
Geometria intrinseca a unei
suprafet e
Fixam S R
3
o suprafat a regulata si o parametrizare locala (U, ) pe S.

In Cursul prece-
dent am introdus forma I-a fudamentala I avand coecient ii (g
11
(u, v), g
12
(u, v), g
22
(u, v)) =
(E(u, v), F(u, v), G(u, v)) n ecare pucnt P(( u)) (U) S, u = (u, v) = (u
1
, u
2
) =
(u
i
)
i=1,2
U.
Denit ia 8.1 O proprietate intrinseca a lui S este o proprietate ce depinde doar de
coecient ii (g
ij
) (si derivatele lor part iale n raport cu parametrii u, v). Totalitatea pror-
ietat ilor intrinseci ale lui S constituie geometria intrinseca a lui S.
Dedicam acest Curs studierii catorva proprietat i intrinseci.
I. Lungimea unui arc de curba pe S
Fie C o curba n spat iu, C : r = (t), t I R. Presupunem ca exista un arc [a, b] I
asa ncat ([a, b]) (U) S. Fie C

=
1
.
Curba C

: r =
1
(t), t [a, b] eset o curba pe U deci o curba plana. Prin urmare
avem C

: u = u(t), v = v(t), t [a, b] sau nca C

: u
i
= u
i
(t), t [a, b], i = 1, 2. Cum
C = C

rezulta ca C are ecuat ia vectoriala C : r = (u(t), v(t)) = (u

1
(t), u
2
(t)), t [a, b]
si deci vectorul tangent ntr-un punct generic P(u(t), v(t)) (U) S este:
r

(t) =
1
(P)u

(t) +
2
(P)v

(t) = u

(t)
1
(P) +v

(t)
2
(P). (8.1)
Pentru a folosi formula (1.6) a lungimii unui arc de curba a lui C avem nevoie de norma
acestui vector si cu formulele din Cursul precedent rezulta:
r

(t)
2
=< r

(t), r

(t) >= g
11
(P)(u

(t))
2
+ 2g
12
(P)u

(t)v

(t) +g
22
(P)(v

)
2
. (8.2)
Avem atunci:
Propozit ia 8.2 Lungimea arcului de curba [a, b] al curbei C S este:
L(C|
[a,b]
) =

b
a

g
ij
(u(t), v(t))
du
i
dt
(t)
du
j
dt
(t) =
=

b
a

E(u(t), v(t))(u

(t))
2
+ 2F(u(t), v(t))u

(t)v

(t) +G(u(t), v(t))(v

(t))
2
. (8.3)
41
42 M. Crasmareanu
Exemple 8.3 Consideram liniile parametrice pe S:
i) C
u
0
: u = u
0
, v = v(t) = v
0
+t, t (, ). Avem:
L(C
u
0
|
[,]
) =

b
a

g
22
(u
0
, v
0
+t)v

(t)dt. (8.4)
ii) C
v
0
: u = u(t) = u
0
+t, v = v
0
, t (, ). Avem:
L(C
v
0
|
[,]
) =

b
a

g
11
(u
0
+t, v
0
)dt. (8.5)
II. Unghiul dintre doua curbe pe S
Fie curbele pe S, C
a
: u = u
a
(t), v = v
a
(t), t I R cu a {1, 2} si punctul lor comun P
corespunzator lui t
0
I. Consideram unghiul dintre tangenta T
1
(t
0
) la C
1
n P si tangenta
T
2
(t
0
) la C
2
n P. Stim ca unghiul dintre doi vectori nenuli este caracterizat de cosinusul sau
prin intermediul formulei:
cos =
< T
1
(t
0
), T
2
(t
0
) >
T
1
(t
0
)T
2
(t
0
)
. (8.6)
Deoarece: T
a
(t
0
) = u

a
(t)
1
(P) +v

a
(t)
2
(P) rezulta:
Propozit ia 8.4 Unghiul dintre cele doua curbe pe S n punctul lor comun este dat de:
cos =
E(P)u

1
(t
0
)u

2
(t
0
) +F(P)(u

1
(t
0
)v

2
(t
0
) +u

2
(t
0
)v

1
(t
0
)) +G(P)v

1
(t
0
)v

2
(t
0
)

E(u

1
(t
0
))
2
+ 2Fu

1
(t
0
)v

1
(t
0
) +G(v

1
(t
0
))
2

E(u

2
(t
0
))
2
+ 2Fu

2
(t
0
)v

2
(t
0
) +G(v

2
(t
0
))
2
(8.7)
unde, si la numitor, coecient ii E, F, G sunt calculat i tot n P.
Exemplul 8.5 Fie curbele de coordonate de la Exemplele 8.3 si punctul lor comun
P(u
0
, v
0
). Avem: (u

1
, v

1
) = (0, 1) respectiv (u

2
, v

2
) = (1, 0) si deci:
cos =
F(u
0
, v
0
)

E(u
0
, v
0
)G(u
0
, v
0
)
. (8.8)
Rezulta ca liniile parametrice ale lui S sunt ortogonale ntr-un punct al lui S daca si numai
daca F se anuleaza n acel punct.
Mai general, reperul Gauss n P S este: i) ortogonal daca si numai daca F(P) = 0,
ii) ortonormat daca si numai daca g(P) = I
2
.
III. Aria unui compact pe S
Fie D S o mult ime compacta (deci nchisa si marginita). Folosind teoria integralei
duble de la Cursul de Analiza Matematica se arata imediat ca aria lui D este:
A(S) =

D

det g(u, v)dudv. (8.9)

Prin urmare:
A(D) =

D

E(u, v)G(u, v) F
2
(u, v)dudv. (8.10)
Izometrii
Cursul 8 43
Denit ia 8.6 Fie f : S R si P S. Spunem ca f este neteda n P daca exista o
parametrizare locala (U, ) a lui S n jurul lui P astfel ncat funct ia f

: U R
2
R,
f

= f este neteda. f se numeste neteda daca este neteda n orice punct din S.
Fie (

U, ) o alta parametrizare a lui S n jurul lui P. Fie V = (U) (

(U)). V este
mult ime deschisa ind intersect ia a doi deschisi si cont ine pe P deci este nevida. Fie aplicat ia:
h :
1
(V )

(U) R
2

1
(V ) U R
2
, h = (8.11)
numita schimbarea de parametrizari locale pe S.
Propozit ia 8.7 h este difeomorsm de la
1
(V ) la
1
(V ).
Demostrat ie h este biject ie cu h
1
=
1
. Mai mult, din expresiile lor rezulta ca h
si h
1
sunt netede deoarece si cu inversele lor sunt netede. 2
Avem: f

= f , f

= f = f 1
R
2 = f
1
= f

h. Prin urmare, f

este
neteda daca si numai daca f

este neteda ceea ce arata ca not iunea introdusa n Denit ia 8.6
nu depinde de parametrizarea locala aleasa !
Fie F : S
1
S
2
o aplicat ie ntre doua suprafet e si P S
1
xat.
Denit ia 8.8 F se numeste neted a n P daca exista o parametrizare locala (U, ) a
lui S
1
n jurul lui P si exista o parametrizare locala (V, ) a lui S
2
n jurul lui F(P) cu
F((U)) (V ) astfel ncat funct ia F
,
: U R
2
V R
2
, F
,
=
1
F este
neteda.
Fie (

U, ) o alta parametrizare locala a lui S

1
n jurul lui P si (

V ,

) o alta parametrizare
locala a lui S
2
n jurul lui F(P). Ca mai sus avem schimbarile de parametrizari locale:
h
1
=
1
, h
2
=
1

(8.12)
respectiv expresia lui F n cele doua perechi de parametrizari:
F
,
=
1
F , F
,

1
F . (8.13)
Avem:
F
,

1

1
F
1
= h
1
2
F
,
h
1
ceea ce arata ca F
,
este neteda daca si numai daca F
,

este neteda. Prin urmare, not iunea

din Denit ia 8.8 nu depinde de parametrizari locale !
Avem:
F
,
: u = F
1
(u, v), v = F
2
(u, v). (8.14)
Presupunem n continuare ca F este neteda n P si consideram, ca n Cursul 6, o curba pe
S
1
prin acest punct, C : u = u(t), v = v(t), t (, ), deci u(0) = u
0
si v(0) = v
0
. Stim ca
T
P
S
1
este mult imea tangentelor {u

(0)
1
(P) +v

(0)
2
(P)} n P la toate aceste curbe.
Denit ia 8.9 Diferent iala lui F n P este aplicat ia dF
P
: T
P
S
1
T
F(P)
S
2
data de:
dF
P
(u

(0), v

(0)) = (
d
dt
F
1
(u(t), v(t)),
d
dt
F
2
(u(t), v(t)))|
t=0
. (8.15)
Putem gandi si vectorial; daca C : r = r(t), t (, ) este ecuat ia lui C privita n spat iul
R
3
atunci:
dF
P
( r

(0)) = (F r)

(0) (8.16)
44 M. Crasmareanu
unde si f este gandita n spat iul ambient f : (x, y, z) S
1
R
3
( x, y, z) S
2
R
3
.
Proprietat i ale diferent ialei 8.10
i) este transformare liniara:
dF
P
(X +Y ) = dF
P
(X) +dF
P
(Y ).
ii) (regula lant ului) daca S
3
este o a treia suprafat a si avem G : S
2
S
3
neteda atunci:
d(G F)
P
= dG
F(P)
dF
P
. (8.17)
Denit ia 8.11 i) F : S
1
S
2
se numeste difeomorsm daca este biject ie si F, F
1
sunt
netede n orice punct.

In acest caz, spunem ca S
1
si S
2
sunt difeomerfe.
ii) F se numest e izometrie n P daca este neteda n P si invariaza formele I-a fundamentale
adica:
I
2
(F(P))(dF
P
(X), dF
P
(Y )) = I
1
(P)(X, Y ) (8.18)
pentru orice X, Y T
P
S
1
.
iii) F se numeste izometrie locala daca pentru orice P S
1
exista un deschis D pe S
1
cu
P D asa ncat F este izometrie n orice punct din D. F se numeste izometrie daca este
izometrie locala si difeomorsm.
iv) Suprafet ele S
1
, S
2
se numesc izometrice daca exista o izometrie ntre ele.
v) Mult imea Izom(S) a izometriilor suprafet ei S constituie grup n raport cu operat ai de
compunere a funct iilor. Izom(S) se numeste grupul izometriilor lui S.
Observat ii 8.12 i) Izom(S) este mult ime nevida deoarece aplicat ia identica 1
S
este
izometrie. Diferent iala sa este: d(1
S
)
P
= 1
T
P
S
.
ii) Izom(xOy) este exact Izom(2) din Denit ia 3.3.
iii) Dat A O(3) aplicat ia liniara asociata T
A
: x R
3
A x R
3
se restrict ioneaza la
o izometrie a lui S
2
. Reciproc, daca f Izom(S
2
) atunci exista A = A
f
O(3) asa ncat
f = T
A
.
Exemplu 8.13 Fie S
1
planul xOy si S
2
cilindrul x
2
+y
2
= 1. Consideram F : S
1
S
2
,
F(x, y, 0) = (cos x,
sinx, y). Avem ca F este neteda n orice punct din S
1
. Mai mult, F este izometrie locala
deoarece S
1
si S
2
au aceeasi forma fundamentala g = I
2
. Dar F nu este izometrie globala
deoarece nu este injectiva !
SEMINARUL 8
S8.1 Pe suprafat a (paraboloid) S : x
2
+ y
2
= 2z se dau curbele C
1
: x = y, C
2
: z = a
unde si a sunt constante reale strict pozitive. Se cere unghiul dintre curbe.
Rezolvare Parametrizam suprafat a S : r(u, v) = (u, v,
1
2
(u
2
+v
2
)) si obt inem: E = 1+
u
2

2
,
F =
uv

2
, G = 1+
v
2

2
. Punctul de intersect ie al curbelor este P(

a,

a, a) si deci C
1
: u
1
(t) =
v
1
(t) = t +

a. Pentru a doua curba din u

2
(t) + v
2
(t) = 2a si u(0) = v(0) =

a rezulta
parametrizarea C
2
: u
2
(t) =

2a cos(

4
t), v
2
(t) =

2a sin(

4
t). Avem deci derivatele:
_
u

1
= v

1
= 1,
u

2
(t) =

2a sin(

4
t), v

2
(t) =

2a cos(

4
t)
Cursul 8 45
ceea ce da: u

2
(0) =

a, v

2
(0) =

a. Numitorul fractiei (8.9) este:

(1 +
u(0)
2

2
)

a +
u(0)v(0)

2
(

a +

a) + (1 +
v(0)
2

2
)(

a) =

2
(u(0)
2
v(0)
2
)
care este zero datorita ecuat iei curbei C
1
. Deci cele doua curbe sunt perpendiculare n punctul
de intersect ie.
S8.2 Pentru suprafat a S : r(u, v) = (u, v, u(1 + v)) se cere unghiul dintre curbele de
coordonate respectiv unghiurile
1
,
2
dintre curba C : u +v = 0 si curbele de coordonate.
Rezolvare Se obt ine imediat: E = 1+(1+v)
2
, F = u(1+v), G = 1+u
2
. Daca P(u
0
, v
0
)
este punctul generic al lui S atunci din formula (8.10) avem: cos =
u
0
(1+v
0
)

(1+u
2
0
)[1+(1+v
2
0
)]
.
Punctul de intersect ie dintre C si C
u
0
este P
1
(u
0
, u
0
) iar cel dintre C si C
v
0
este P
2
(v
0
, v
0
).

In cele ce urmeaza prezentam o formula alternativa pentru (8.9). Astfel, daca cele doua
curbe ce se intersecteaza au tangentele: d r = r
u
du + r
v
dv, r = r
u
u + r
v
v atunci unghiul
cerut este dat de:
cos =
Eduu +F(duv +udv) +Gdvv

Edu
2
+ 2Fdudv +Gdv
2

Eu
2
+Fuv +Gv
2
. (8.18)
Revenind la problema data pentru C
u
0
avem: du = 0 iar pentru C
v
0
avem dv = 0 n timp
ce C este data de v = u. Folosind (8.18) rezulta:
cos
1
=
Fdvu +Gdv(u)

Gdv

E 2F +Gu
=
F G

G(E 2F +G)
=
u
0
2u
2
0
1

(1 +u
2
0
)(4u
2
0
4u
0
+ 3)
respectiv:
cos
2
=
Eduu +Fdu(u)

Edu

E 2F +Gu
=
E F

E(E 2F +G)
=
2v
2
0
+ 3v
0
+ 2

(v
2
0
+ 2v
0
+ 2)(4v
2
0
+ 4v
0
+ 3)
.
S8.3 Pentru S : r(u, v) = (ucos v, usin v, u +v) se cere unghiul dintre curbele de coordo-
nate.
Rezolvare E = 2, F = 2, G = u
2
+ 1, cos =
1
2(u
2
0
+1)
.
S8.4 Pentru suprafat a S de la Exercit iul S6.5 se cere forma I-a fundamentala.
Rezolvare Cum r
u
= (cos v, sin v, 1), r
v
= (usin v + cos v, ucos v + sin v, 1) rezulta:
E = 2, F = 0, G = u
2
+ 2.
Prin urmare putem scrie:
I(S) = 2
_
1 0
0 u
2
+ 1
_
.
Conform exercit iului S7.4 avem ca forma I-a a elicoidului S
h
este:
I(S
h
) =
_
1 0
0 u
2
+h
2
_
.
Prin urmare avem I(S) = 2I(S
h
). Doua suprafet e cu metricile diferind printr-u factor se
numesc conform echiavlente iar doua metrici se difera printr-un factor se numesc conforme,
factorul respectiv ind factorul de conformalitate.
46 M. Crasmareanu
S8.5 Sa se exprime metrica Euclidiana g = ds
2
= dx
2
+dy
2
+dz
2
n coordonate sferice.
Rezolvare Legatura dintre coordonatele carteziene (x, y, z) si coordoantele sferice (, , )
(numite si coordonate polare n spat iu) este data de:
_
_
_
x = sin cos
y = sin sin
z = cos .
Prin calcule rezulta:
ds
2
= d
2
+
2
fd
2
+
2
sin
2
d
2
.
S8.6 .
Rezolvare .
S8.7 .
Rezolvare .
S8.8 .
Rezolvare .
S8.9 .
Rezolvare .
S8.10 .
Rezolvare
Cursul 9
Forma a II-a fundamentala
Fixam suprafat a regulata si orientabila S R
3
si punctul generic P S. Din orientabilitate,
avem ca aplicat ia

N : P S

N(P) S
2
este continua si observam din expresia sa ntr-o
parametrizare locala ca este chiar diferent iabila.
Denit ia 9.1 Funct ia

N : S S
2
se numeste aplicat ia sferica (Gauss) a lui S.
Sa observam ca T
P
S si T
N(P)
S
2
sunt plane n spat iul zic R
3
, ambele perpendiculare pe
vectorul

N(P) si deci coincid ! Prin urmare, diferent iala aoplicat iei Gauss este: d

N
P
: T
P
S
T
N(P)
S
2
= T
P
S si deci o gandim ca endomorsm liniar al lui T
P
S.
Denit ia 9.2 Endomorsmul liniar A
P
: T
P
S T
P
S dat de A
P
= dN
P
se numeste
operatorul Weingarten sau operatorul shape (forma) al lui S.
Fixam o parametrizare locala (U, ) a lui S n jurul lui P; deci P = ( u
0
) cu u
0
=
(u
0
, v
0
) = (u
i
0
)
i=1,2
. Vrem imaginea bazei canonice {
1
( u
0
),
2
( u
0
)} a lui T
P
S prin dN
P
.
Reamintim ca:
i)
1
( u
0
) este vectorul tangent n P la linia parametrica C
v
0
: u = u
0
+ t, v = v
0
, t (, ).
Notam r
v
0
(t) R
3
vectorul generic de pozit ie al curbei C
v
0
,
ii) analog
2
( u
0
) este vectorul tangent n P la linia parametrica C
u
0
: u = u
0
, v = v
0
+t. Fie
r
v
0
(t) R
3
vectorul generic de pozit ie al curbei C
u
0
.
Propozit ia 9.3 Avem:
d

N
P
(
1
( u
0
)) =

N
u
( u
0
), d

N
P
(
2
( u
0
)) =

N
v
( u
0
). (9.1)
Demonstrat ie Avem:
d

N
P
(
1
( u
0
)) =
d
dt
(

N( r
v
0
(t)))|
t=0
=
d
dt
(N
1
(u(t), v
0
), N
2
(u(t), v
0
), N
3
(u(t), v
0
))|
t=0
=
= (N
1
u
(P)u

(0), N
2
u
(P)u

(0), N
3
u
(P)u

(0)) =

N
u
(P).
Analog:
d

N
P
(
2
( u
0
)) =
d
dt
(

N( r
u
0
(t)))|
t=0
=
d
dt
(N
1
(u
0
, v(t)), N
2
(u
0
, v(t)), N
3
(u
0
, v(t)))|
t=0
=
= (N
1
v
(P)v

(0), N
2
v
(P)v

(0), N
3
v
(P)v

(0)) =

N
v
(P).
Deci avem concluzia ceruta. 2
47
48 M. Crasmareanu
Propozit ia 9.4 Operatorul shape este autoadjunct relativ la forma I-a fundamentala.
Demonstrat ie Trebuie sa vericam identitatea:
I(P)(A
P
(X), Y ) = I(P)(X, A
P
(Y )) (9.2)
pentru orice X, Y T
P
S. Din liniaritatea lui A
P
si biliniaritatea lui I(P) rezulta ca
este sucienta vericarea lui (9.2) pe perechile: 1) (
1
( u
0
),
1
( u
0
)), (
2
( u
0
),
2
( u
0
)), 2)
(
1
( u
0
),
2
( u
0
)), 3) (
2
( u
0
),
1
( u
0
). Pe perechile din 1) vericarea este triviala. Pentru
perechea din 2) avem, datorita lui (9.1):
_
I(P)(A
P
(
1
),
2
) = I(P)(

N
u
,
v
) = <

N
u
,
v
>,
I(P)(
1
, A
P
(
2
)) = I(P)(
u
,

N
v
) = <
u
,

N
v
> .
(9.3)
Derivam relat iile:
<
u
,

N >= 0, <
v
,

N >= 0
prima n raport cu v iar a doua n raport cu u:
_
<
uv
,

N > + <
u
,

N
v
>= 0,
<
vu
,

N > + <
v
,

N
u
>= 0.
(9.4)
Datorita comutarii
uv
=
vu
rezulta:
<
u
,

N
v
>=<
v
,

N
u
> (9.5)
si revenind la (9.3) avem egalitatatea ceruta. Analog pentru perechea 3). 2
O alta not iune esent iala n geometria suprafet elor este:
Denit ia 9.5 Numim forma a II-a fundamentala a lui S setul de aplicat ii (II(P))
pS
cu
II(P) : T
P
S T
P
S R data de:
II(P)(X, Y ) = I(P)(A
P
(X), Y ). (9.6)
Proprietat i:
i) II(P) este forma biliniara pe T
P
S deoarece I(P) este forma biliniara iar A
P
este operator
liniar,
ii) II(P) este simetrica datorita relat iei (9.2),
iii) n general nu avem pozitiva denire a lui II(P); deci II(P) nu este produs scalar asemenea
lui I(P)!
Cu aceleasi argumente ca n Cursul 7 avem:
II(P)(X, Y )) = X
i
b
ij
Y
j
(9.7)
unde b = (b
ij
) M
n
(T
P
S) este matricea formei II-a fundamentale. Rezulta ca putem scrie
(9.7) matriceal:
II(P)(X, Y )) = X
t
b Y (9.8)
reamintind ca vectorii tangent i X, Y TPS sunt ganditi pe coloana. Altfel spus, avem:
II(P)(X, Y )) =
_
X
1
(P) X
2
(P)
_

_
b
11
b
12
b
21
b
22
_

_
Y
1
(P)
Y
2
(P)
_
(9.9)
Cursul 9 49
relat ie n care pentru simplicarea notat ie am omis dependent a de P a funct iilor b
ij
: S R
unde:
b
ij
(P) = II(P)(
i
,
j
) = I(P)(A
P
(
i
),
j
). (9.10)
Mai precis, funct iile coecient i ai formei II-a fundamentale sunt:
_
_
_
b
11
=< A
P
(
1
),
1
>
e
= <

N
1
,
1
>=<
11
,

N >
b
12
= b
21
=< A
P
(
1
),
2
>= <

N
1
,
2
>=<
12
,

N >
b
22
=< A
P
(
2
),
2
>= <

N
v
,
2
>=<
22
,

N >
(9.11)
unde am folosit deja simetria lui b:
b
t
= b (9.12)
si relat iile (9.4) respectiv analoagele:
_
<
uu
,

N > + <
u
,

N
u
>= 0,
<
vv
,

N > + <
v
,

N
v
>= 0.
(9.13)
Puem scrie n mod unitar:
b
ij
=<
ij
,

N > . (9.14)
Notat ia Gauss este:
b
11
= L, b
12
= b
21
= M, b
22
= N. (9.15)
SEMINARUL 9
S9.1 Se cere forma a II-a fundamentala pentru S de la S6.5.
Rezolvare Avem:

N =
1

2u
2
+4
(ucos v 2 sin v, usin v + 2 cos v, u) si r
uu
=

0, r
uv
=
(sin v, cos v, 0), r
vv
= (ucos v sin v, usin v + cos v, 0). Rezulta: L = 0, M =

2
u
2
+2
,
N =

u
2
+2
2
.
S9.2 Se cere forma a II-a fundamentala pentru planul S7.2.
Rezolvare Avem:

N =
a

b
a

b
si r
uu
= r
uv
= r
vv
=

0. Deci: L = M = N = 0.
S9.3 Se cere forma a II-a fundamentala pentru suprafat a Enneper S9.3.
Rezolvare Avem:

N =
1
1+u
2
+v
2
(2u, 2v, 1u
2
v
2
) si r
uu
= 6(u, v, 1), r
uv
= 6(v, u, 0),
r
vv
= 6(u, v, 1). Rezulta: L = 6, M = 0, N = 6.
S9.4 Se cere forma a II-a fundamentala pentru elicoidul S7.4.
Rezolvare Avem:

N =
1

u
2
+h
2
(hsin v, hcos v, u) si r
uu
=

0, r
uv
= (sinv, cos v, 0),
r
vv
= (ucos v, usin v, 0). Rezulta: L = 0, M =
h

u
2
+h
2
, N = 0.
S9.5 Se cere forma a II-a fundamentala pentru suprafat a Monge S7.5.
Rezolvare Avem:

N =
1

p
2
+q
2
+1
(p, q, 1) si r
uu
= (0, 0, r), r
uv
= (0, 0, s), r
vv
=
(0, 0, t). Rezulta: L =
r

p
2
+q
2
+1
, M =
s

p
2
+q
2
+1
, N =
t

p
2
+q
2
+1
.
50 M. Crasmareanu
S9.6 Se cere forma a II-a fundamentala pentru paraboloidul hiperbolic S7.6.
Rezolvare Deoarece r = t = 0, s = 1 aplicand exercit iul precedent avem: L = 0,
M =
1

1+x
2
+y
2
, N = 0.
S9.7 Se cer cele doua forme fundamentale pentru o suprafat a de rotat ie S avand axa Oz
ca axa de rotat ie si curba meridian n planul xOz de forma C : x = (u), z = (u).
Rezolvare Efectuam o rotat ie de unghi v n jurul axei de rotat ie si obt inem ecuat ia
vectoriala a suprafet elor de rotat ie:
S : r(u, v) = ((u) cos v, (u) sin v, (u)). (9.15)
Avem tabelul:
r x y z
r
u

cos v

sin v

r
v
sin v cos v 0
r
uu

cos v

sin v

r
uv

sin v

cos v 0
r
vv
cos v sin v 0

cos v

)
2
+(

)
2

sin v

)
2
+(

)
2

)
2
+(

)
2
de unde rezulta:
_
E = (

)
2
+ (

)
2
, F = 0, G =
2
, EGF
2
=
2
((

)
2
+ (

)
2
),
L =

)
2
+(

)
2
, M = 0, N =

)
2
+(

)
2
.
S9.8 Acceasi problema pentru cilindrul circular drept: (u) = 1, (u) = Ru cu R > 0.
Rezolvare Din formulele precedente avem: E = R
2
, F = 0, G = 1, EG F
2
= R
2
,
L = M = 0, N = 1.
S9.9 Aceeasi problema pentru curba meridian C parametrizata canonic.
Rezolvare Din parametrizarea canonica avem: (

)
2
+ (

)
2
= 1 si deci: E = 1, F = 0,
G =
2
, EGF
2
=
2
, L =

, M = 0, N =

.
S9.10 Acceasi problema pentru S(O, R) data de (5.12).
Rezolvare Avem: (u) = Rcos u, (u) = Rsin u si aplicand formulele de la S9.7 avem:
E = R
2
, F = 0, G = R
2
cos
2
u, EGF
2
= R
4
cos
2
u, L = R, M = 0, N = Rcos
2
u.
S9.11 Aceeasi problema pentru pseudosfera: (u) = Rsin u, (u) = R(cos u + ln tg
u
2
).
Rezolvare E = R
2
ctg
2
u, F = 0, G = R
2
sin
2
u, EG F
2
= R
4
cos
2
u, L = Rctgu,
M = 0, N = Rsin ucos u.
S9.12 Acceasi problema pentru tor: (u) = R +r cos u, (u) = r sin u.
Rezolvare E = r
2
, F = 0, G = (R+r cos u)
2
, EGF
2
= r
2
(R+r cos u)
2
, L = r, M = 0,
N = cos u(R +r cos u).
Cursul 10
Curbura normala. Curburi
principale. Curbura medie si totala
Fixam suprafat a regulata si orientabila S R
3
si punctul generic P S. Deci, avem n
punctul P formele fundamentale: I(P), II(P). Fie 0
P
vectorul nul din spat iul tangent T
P
S.
Denit ia 10.1 Funct ia k
P
: T
P
S \ {0
P
} R data de:
k
P
(X) =
II(P)(X, X)
I(P)(X, X)
(10.1)
se numste curbura normala a lui S n P.
Fixam (U, ) o parametrizare locala a lui S n jurul lui P; deci P = ( u) cu u = (u, v) =
(u
1
, u
2
) = (u
i
)
i=12
. Daca X = X
1

1
+X
2

2
atunci:
k
P
(X) =
b
ij
( u)X
i
X
j
g
ij
( u)X
i
X
j
=
b
11
( u)(X
1
)
2
+ 2b
12
( u)X
1
X
2
+b
22
( u)(X
2
)
2
g
11
(baru)(X
1
)
2
+ 2g
12
( u)X
1
X
2
+g
22
( u)(X
2
)
2
. (10.2)
Din aceasta relat ie rezulta o proprietate importanta a curburii normale si anume invariant a
la scalari X X cu numar real nenul:
k
P
(X) = k
P
(X). (10.3)
Prin urmare, putem considera k
P
ca ind de fapt funct ia k
P
: S(T
P
S) R:
k
P
(X) = II(P)(X, X) (10.4)
unde S(T
P
S) este sfera unitate din spat iul vectorial euclidian (T
P
S, I(P)) i.e. S(T
P
S) =
{X T
P
S; I(P)(X, X) = 1}. Rezulta ca S(T
P
S) este o mult ime marginita si nchisa n
T
P
S R
2
; deci S(T
P
S) este o mult ime compacta! Reamintim un rezultat de Topologie: o
funct ie continua pe un compact este marginita si si atinge marginile!

In concluzie, exista
k
1
=minimul funct iei continue k
P
si k
2
=maximul lui k
P
.
Denit ia 10.2 Numerele reale k
1
, k
2
se numesc curburile principale ale lui S n P.
Un mod de caracterizare a curburilor pricipale este urmatorul: am demonstrat n Cursul
precedent ca operatorul shape A
P
= dN
P
este autoadjunct relativ la produsul scalar I(P).
Un rezultat foarte important al Algebrei Liniare spune ca un operator liniar autoadjunct
51
52 M. Crasmareanu
A : (R
n
, g) (R
n
, g) determina o baza g-ortonormata {e
1
, ..., e
n
} n (R
n
, g) formata din
vectori proprii: A(e
i
) =
i
e
i
, i = 1, ..., cu (
i
) valori proprii reale pentru A.
Prin urmare, A
P
admite vectorii proprii e
1
, e
2
S(T
P
S) cu I(P)(e
i
, e
j
) =
ij
si core-
spunzator, valorile proprii
1
,
2
: A
P
(e
i
) =
i
e
i
. Presupunem
1

2
.
Cum {e
1
, e
2
} este o baza n T
P
S rezulta ca orice X S(T
P
S) se descompune n mod unic:
X = cos e
1
+ sin e
2
(10.5)
unde este unghiul orientat dintre X si e
1
. Rezulta:
k
P
(X) = II(P)(X, X) = I(P)(cos e
1
+ sin e
2
, A
P
(cos e
1
+ sin e
2
))
si deci:
k
P
(X) =< cos e
1
+ sin e
2
, cos
1
e
1
+ sin
2
e
2
>=
1
cos
2
+
2
sin
2
. (10.6)
Propozit ia 10.3 Funct ia f : [0, ], f() =
1
cos
2
+
2
sin
2
admite pe
1
ca minim si

2
ca maxim.
Demonstrat ie Avem: f

() =
1
2 cos sin +
2
2 sin cos = (
2

1
) sin 2 si ecuat ia
f

() = 0 admite solut iile

1
= 0,
2
=

2
. Rezulta ca:
i) minimul lui f corespunde lui
1
si f(0) =
1
,
ii) maximul lui f corespunde lui
2
si f(

2
) =
2
. Avem deci concluzia. 2
Corolarul 10.4 k
1
este valoare proprie minima a lui A
P
iar k
2
este valoare proprie
maxima a lui A
P
.
Avem deci: A
P
(e
1
) = k
1
e
1
si A
P
(e
2
) = k
2
e
2
.
Denit ia 10.5 Vectorii proprii ai lui A
P
, e
1
, e
2
S(T
P
S) se numesc direct iile principale
ale lui S n P.
Curburile principale permit o clasicare a punctelor unei suprafet e:
Denit ia 10.6 Punctul P S se numeste:
1) umbilical daca k
1
= k
2
= 0,
2) planar daca k
1
= k
2
= 0,
3) eliptic daca k
1
k
2
> 0,
4) hiperbolic daca k
1
k
2
< 0,
5) parabolic daca k
1
k
2
= 0 dar una din curburile principale eset nenula.
Not iunile introduse n denit ia urmatoare sunt fundamentale n teoria suprafet elor:
Denit ia 10.7 Numim:
1) curbura medie funct ia pe S:
H =
k
1
+k
2
2
(10.7)
2) curbura totala sau Gauss funct ia pe S:
K = k
1
k
2
. (10.8)
Cursul 10 53
Pentru determinarea acestor curburi reamintim, conform Corolarului 10.4, ca k
1
, k
2
sunt
exact valorile prorii ale operatorului shape A
P
. Prin urmare, ele sunt solut iile ecut iei carac-
teristice:
det(II(P) I(P)) = 0. (10.9)
Avem deci:
L E M F
M F N G
= 0
sau, prin dezvoltare:
(L E)(N G) (M F)
2
= 0.
Un calcul imediat da ecuat ia nala a curburilor principale:
(EGF
2
)
2
(LGMF +NE) + (LN M
2
) = 0 (10.10)
iar forumulele Viete dau concluzia:
H =
LGMF +NE
2(EGF
2
)
, K =
LN M
2
EGF
2
=
det II(P)
det I(P)
. (10.11)
Invers, daca stim H si K atunci curburile principlae sunt solut iile ecuat iei:

2
2H +K = 0. (10.12)
Aceasta ecuat iie avand solut iile reale va avea discriminantul pozitiv si deci:
H
2
K 0 (10.13)
iar solut iile sunt:
k
1,2
= H

H
2
K. (10.14)
De asemeni, deoarece expresia operatorului shape n raport cu baza {e
1
, e
2
} este:
A
P
=
_
k
1
0
0 k
2
_
(10.15)
obt inem:
H =
1
2
TrA
P
, K = det A
P
. (10.16)
O caracterizare a tipurilor de puncte este:
Propozit ia 10.8 Punctul P S este:
1) eliptic daca si numai daca K(P) > 0,
2) parabolic daca si numai daca K(P) = 0,
3) hiperbolic daca si numai daca K(P) < 0,
4) umbilical daca si numai daca
b
11
(P)
g
11
(P)
=
b
12
(P)
g
12
(P)
=
b
22
(P)
g
22
(P)
= k
1
(= k
2
).
Demonstrat ie Echivalent ele 1)-3) sunt evidente din denit ia lui K. Sa aratam 4). Avem
n general: k
1
k
P
(X) k
2
pentru orice X T
P
S \ {0
P
}. Deci ntr-un punct umbilical
funct ia curbura normala este constant egala cu k
1
. Pentru X = r
u
obt inem: b
11
(P) =
k
1
g
11
(P) iar pentru X = r
v
obt inem b
22
(P) = k
1
g
22
(P). Revenind apoi la k
P
(X) k
1
rezulta
b
12
(P)X
1
X
2
= k
1
g
12
(P)X
1
X
2
pentru orice pereche (X
1
, X
2
) de unde obt inem concluzia. 2
54 M. Crasmareanu
SEMINARUL 10
Se cer curburile suprafet elor urmatoare:
S10.1 de la S9.1.
Rezolvare K =
1
(u
2
+2)
2
deci toate punctele sunt hiperbolice.
S10.2 de la S9.2.
Rezolvare K = H = 0. Toate punctele sunt planare si parabolice.
S10.3 de la S9.3.
Rezolvare H = 0, K =
4
9(u
2
+v
2
+1)
2
. Toate punctele sunt hiperbolice.
S10.4 de la S9.4.
Rezolvare H = 0, K =
h
2
(u
2
+h
2
)
2
. Toate punctele sunt hiperbolice.
S10.5 de la S9.5.
Rezolvare H =
(1+p
2
)t2pqs+(1+q
2
)r
2(1+p
2
+q
2
)
3
2
, K =
rts
2
(1+p
2
+q
2
)
2
S10.6 de la S9.6.
Rezolvare H =
2xy
(1+x
2
+y
2
)
3
2
, K =
1
(1+x
2
+y
2
)
2
. Toate punctele sunt hiperbolice.
S10.7 de la S9.7.
Rezolvare H =

((

)
2
+(

)
2
)(

)
2

)
2
+(

)
2
, K =

)
((

)
2
+(

)
2
)
.
S10.8 de la S9.8.
Rezolvare H =
1
2
, K = 0. Toate punctele sunt parabolice.
S10.9 de la S9.9.
Rezolvare H =

2
, K =

.
S10.10 de la S9.10.
Rezolvare H =
1
R
, K =
1
R
2
. Toate punctele sunt eliptice.
S10.11 de la S9.11.
Rezolvare H =
ctg2u
R
, K =
1
R
2
. Toate punctele sunt hiperbolice.
S10.12 de la S9.12.
Rezolvare H =
R+2r cos u
2r(R+r cos u)
, K =
cos u
r(R+r cos u)
.
S10.13 banda lui Mobius S : r(u, v) = (cos u(1 +v sin
u
2
), sin u(1 +v sin
u
2
), v cos
u
2
).
Rezolvare E = (1 +v sin
u
2
)
2
+
v
2
4
, F = 0, G = 1.
Cursul 11
Derivata covarianta pe o suprafat a.
Simbolii Christoel
Fixam suprafat a regulata, orientabila si scufundata S : r = r(u, v), (u, v) U R
2
si
punctul generic P(u
0
, v
0
) S. Fie funct ia f : S R gandita ca f(P) = f(u, v) deci ca
f : U R
2
R. Asemanator Denit iei 8.5 introducem:
Denit ia 11.1 f se numeste neted a daca este innit derivabila part ial n raport cu vari-
abilele u si v. Fie C

(S) mult imea acestor funct ii netede numite de catre zicieni campuri
scalare.
Observat ia 11.2 C

(S) este inel comutativ relativ la operat iile de adunare si nmult ire.
Fixam acum X T
P
S si doua curbe pe S, reprezentant i pentru X ca n Cursul 5,
c
i
(t) = (u
i
(t), v
i
(t)), t (, ), i = 1, 2. Deci c
i
(0) = (u
0
, v
0
) si
dc
i
dt
(0) = (X
1
, X
2
) daca
X = X
1
r
u
(P) +X
2
r
v
(P). Prin urmare:
du
1
dt
(0) =
du
2
dt
(0) = X
1
,
dv
1
dt
(0) =
dv
2
dt
(0) = X
2
. (11.1)
Urmatorul rezultat arata independent a derivatei unui camp scalar f de-a lungul curbelor ce-l
reprezinta pe X:
Propozit ia 11.3

In condit iile precedente avem: (f c
1
)

(0) = (f c
2
)

(0).
Demonstrat ie Fie F
i
: (, ) R funct ia neteda (ind compunere de funct ii netede)
F
i
(t) = (f c
i
)(t) = f(u
i
(t), v
i
(t)). Avem F
i
(0) = f(P) si prin derivare compusa obt inem:
F

i
(0) =
f
u
(P)
du
i
dt
(0) +
f
v
(P)
dv
i
dt
(0).
Datorita relat iilor (11.1) avem concluzia: F

1
(0) = F

2
(0). 2
Acest rezultat permite introducerea urmatoarei not iuni fundamentale:
Denit ia 11.4 Pentru f C

(S) si X T
P
S numim derivata direct ionala a lui f n
P S relativ la direct ia X numarul real:

X
f = (f c)

(0) (11.2)
unde c : (, ) S este o curba pe S prin P cu c

(0) = X.
55
56 M. Crasmareanu
Proprietat ile acestui numar sunt date de:
Propozit ia 11.5 Fie X, Y T
P
S, , R si f, f
1
, f
2
C

(S). Atunci:
i)

X+Y
f =

X
f +

Y
f,
ii)

X
(f
1
+f
2
) =

X
f
1
+

X
f
2
,
iii) (Leibniz)

X
(f
1
f
2
) =

X
f
1
f
2
(P) +f
1
(P)

X
f
2
.

In contrapartida cu not iunea de camp scalar introducem si:

Denit ia 11.6 Numim camp vectorial pe S o aplicat ie Z : S R
3
constituita din 3
campuri scalare: Z = (Z
1
, Z
2
, Z
3
).
Daca n particular avem ca Z(P) T
P
S pentru orice P S reobt inem not iunea de
camp vectorial tangent la S din Denit ia 6.4ii). Extindem derivata direct ionala la campuri
vectoriale:
Denit ia 11.7 Dat X T
P
S si campul vectorial Z pe S numim derivata direct ionala a
lui Z n P relativ la direct ia X ansamblul:

X
Z = (

X
Z
1
,

X
Z
2
,

X
Z
3
). (11.3)
Proprietat ile acestei derivate sunt date de:
Propozit ia 11.8 Fie X, Y T
P
S, , R, f C

(S) si campurile vectoriale Z, W.

Avem:
i)

X+Y
Z =

X
Z +

Y
Z,
ii)

X
(Z +W) =

X
Z +

X
W,
iii) (Leibniz)

X
(fZ) =

X
f Z(P) +f(P)

X
Z,
iv) (compatibilitatea cu metrica euclidiana)

X
(< Z, W >)(P) =<

X
Z, W(P) > + < Z(P),

X
W > . (11.4)
Ultimul tip de derivare dupa o direct ie se aplica campurilor vectoriale tangente la S adica
elementelor din X(S). Sa observam ca avem descompunerea n suma directa:
T
P
R
3
= T
P
S N
P
(11.5)
termenii sumei ind chiar ortogonali relativ la produsul scalar euclidian. Relativ la aceasta
descopunere introducem proiectorii (ortogonali):

T
P
: T
P
R
3
T
P
S,
N
P
: T
P
R
3
N
P
(11.6)
si obt inem urmatorul concept fundamental:
Denit ia 11.9 Dat X T
P
S si Z X(S) descompunerea ortogonala:

X
Z =
P
X
Z +B
P
(X, Z) =
T
P
(

X
Z) +
N
P
(

X
Z) (11.7)
se numeste formula Gauss. Aplicat ia
P
: T
P
S X(S) T
P
S se numeste derivata cova-
rianta a lui Z n P relativ la direct ia X. Setul de aplicat ii : X(S) X(S) X(S) dat
de = (
P
)
PS
se numeste derivata Levi-Civita a lui S.
Sa observam ca derivata Levi-Civita o gandim astfel: (X, Z) X(S) X(S)
X
Z
X(S) unde
X
Z : P S
P
X(P)
Z T
P
S!
Cursul 11 57

In continuare sa particularizam formulele obt inute la X element al bazei Gauss { r

u
(P), r
v
(P)}
a lui T
P
S. Conform discut iei din Cursul 6 avem ca r
u
(P) este vectorul tangent n P la curba
C
v
0
: u = u(t), v = const = v
0
cu u(0) = u
0
si u

(0) = 1. Prin urmare avem:

r
u
(P)
f = (f C
v
0
)

(0) =
df
dt
(u(t), v
0
)|
t=0
=
f
u
(P)u

(0) =
f
u
(P). (11.8)
Absolut analog:

r
v
(P)
f =
f
v
(P) (11.9)
si deci putem remarca urmatoarele:
i) cu o globalizare de tipul celei considerate la derivata Levi-Civita putem nota:

r
u
f =
f
v
,

r
v
f =
f
v
. (11.10)
ii) putem renota formal:
r
u
=

u
, r
v
=

v
. (11.11)
Pentru derivata direct ionala pe campuri vectoriale obt inem deci:

r
i
(P)
Z =
_
Z
1
u
i
(P),
Z
2
u
i
(P),
Z
3
u
i
(P)
_
. (11.12)
Sa observam ca proiectorul normal are expresia foarte simpla:

N
P
(Z(P)) =< Z(P),

N(P) > (11.13)
si atunci putem calcula usor B
P
( r
i
(P) =

u
i
, Z) pentru Z = r
j
:
B
P
( r
I
(P), r
j
) =<

r
i
(P)
r
j
,

N(P) >=<
r
j
u
i
(P),

N(P) >=< r
ij
(P),

N(P) >
si o comparat ie cu relat iile (9.11) conduce la faptul ca B
P
= II(P).

In concluzie, formula
Gauss se poate globaliza la:

X
Z =
X
Z +II(X, Z) (11.14)
pentru orice pereche (X, Z) X(S)!
Pentru acceasi pereche (X = r
i
, Z = r
j
) formula Gauss devine:
r
ij
=
r
i
r
j
+b
ij

N (11.15)
si descompunerea generica a primului termen din membrul drept este:

r
i
r
j
=
k
r
k
(11.16)
cu
.
..
funt ii netede pe S.
Denit ia 11.10 Funct iile
.
..
se numesc simbolii Christoel ai lui S.
Sa observam ca derivatele part iale comuta r
ij
= r
ji
si atunci datorita relat iei (11.16) avem
comutarea simbolurilor Christoel n raport cu indicii inferiori:

k
ij
=
k
ji
. (11.17)
58 M. Crasmareanu
Pentru a determina expresia acestor funct ii vom folosi compatibilitatea cu metrica din Propozit ia
11.8:

r
i
(< r
j
, r
k
>) =<

r
i
r
j
, r
k
> + < r
j
,

r
i
r
k
>
care devine:
g
jk
u
i
=
a
ij
g
ak
+
a
ki
g
ja
. (11.18
i
)
(

In membrul drept aveam si componente normale dar acestea sunt ortogonale cu r

.
deci
produsele scalare respective sunt nule.) Facem permutarea ciclica a indicilor i, j, k si operat ia
(11.18
j
) + (11.18
k
) (11.18
i
) conduce la expresia nala:
g
ik
u
j
+
g
ji
u
k

g
jk
u
i
= 2
a
jk
g
ai
ceea ce produce cu interschimbarea a i:

i
jk
=
g
ia
2
_
g
ak
u
j
+
g
ja
u
k

g
jk
u
a
_
. (11.19)
O formula ce unca calculele este:
_

1
ij

2
ij
_
=
1
2
_
g
11
g
12
g
12
g
22
_
1

_
g
1j
u
i
+
g
i1
u
j

g
ij
u
1
g
2j
u
i
+
g
i2
u
j

g
ij
u
2
_
. (11.20)
Deci:
_

1
11

2
11
_
=
_
g
11
g
12
g
12
g
22
_
1

_
1
2
g
11
u
1
g
12
u
1

1
2
g
11
u
2
_
_

1
12

2
12
_
=
_
g
11
g
12
g
12
g
22
_
1

_
1
2
g
11
u
2
1
2
g
22
u
1
_
_

1
22

2
22
_
=
_
g
11
g
12
g
12
g
22
_
1

_
g
12
u
2

1
2
g
22
u
1
1
2
g
22
u
2
_
.
SEMINARUL 11
S11.1 Spunem ca S este rapotata la coordonate polare geodezice daca forma I-a funda-
mentala este g(r, ) = dr
2
+G(r, )d
2
. Se cer simbolii Christoel.
Rezolvare Singurii nenuli sunt:
1
22
=
1
2
G
r
,
2
12
=
2
21
=
1
2G
G
r
,
2
22
=
1
2G
G

.
S11.2 Sa aplice calculul precedent la elicoid.
Rezolvare Avem G(r = u, = v) = u
2
+h
2
si rezulta ca singurii nenuli sunt:
1
22
= u,

2
12
=
2
21
=
u
u
2
+h
2
.
S11.3 O parametrizare a lui S pentru care g
11
= g
22
= 1 si g
12
= cos cu = (u, v) se
numet e ret ea Cebsev. Se cer simbolii Christoel.
Rezolvare
_

1
11

1
22
_
=
1
sin
_
cos

u
_
,
_

1
22

2
22
_
=
1
sin
_

v
cos

v
_
si restul nuli.
Cursul 12
Teorema Egregium si teorema
fundamentala a suprafet elor
Fixam suprafat a regulata, orientabila, scufundata S : r = r(u, v), (u, v) U R
2
. Ream-
intim din Cursul precedent formula Gauss:
r
ij
=
k
ij
r
k
+b
ij

N. (12.1)
Urmarim stabilirea unei formule asemanatoare pentru gradientul versorului normalei:

N =
(

N
u
1
,


N
u
2
) = (

N
1
,

N
2
):

N
k
= A
s
k
r
s
+B
k

N (12.2)
coecient ii din aceasta relat ie urmand a determinat i. Pentru aarea celui de al doilea
coecient nmult im scalar (12.2) cu

N si avem:
B
k
=<

N
k
,

N >
si deci:
2B
k
=<

N
k
,

N > + <

N,

N
k
>=

u
k
(<

N,

N >) =
1
u
k
= 0.
Vedem astfel o motivat ie pentru alegerea normalei ca versor. Pentru aarea primului coecient
nmult im scalar cu r
t
:
<

N
k
, r
t
>= A
s
k
< r
s
, r
t
>= A
s
k
g
st
.
Comparand cu relat ia (9.4) rezulta:
b
kt
= A
s
k
g
st
si n mult im acum cu g
tj
:
g
tj
b
tk
= A
s
k
g
st
g
tj
= A
s
k

j
s
= A
j
k
.

In concluzie, relat ia (12.2) devine formula Weingarten:

N
K
= (g
jt
b
tk
) r
j
. (12.3)
Perechea de relat ii (FG) = (12.1), (FW) = (12.3) constituie formulele fundamentale ale
teoriei suprafet elor.
59
60 M. Crasmareanu
Teorema 12.1 Ecuat iile fundamentale ale teoriei suprafet elor sunt:
I) (EG) ecuat ia Gauss
det II = g
1j
_

j
22
u
1


j
21
u
2
+ (
k
22

j
k1

k
21

j
k2
)
_
. (12.4)
II) (EC) ecuat iile Codazzi
_
b
12
u
1

b
11
u
2
+ (
k
12
b
k1

k
11
b
k2
) = 0
b
22
u
1

b
21
u
2
+ (
k
22
b
k1

k
21
b
k2
) = 0.
(12.5)
Demonstrat ie Derivam formula Gauss n raport cu u
k
:
r
ijk
=

1
ij
u
k
r
1
+
1
ij
r
1k
+

2
ij
u
k
r
2
+
2
ij
r
2k
+
b
ij
u
k

N +b
ij

N
k
si folosim din nou (FG) + (FW):
r
ijk
=

1
ij
u
k
r
1
+

2
ij
u
k
r
2
+
b
ij
u
k

N +
1
ij
(
1
1k
r
1
+
2
1k
r
2
+b
1k

N) +
2
ij
(
1
2k
r
1
+
2
2k
r
2
+b
2k

N)+
+b
ij
(g
1s
b
sk
r
1
g
2s
b
sk
r
2
).
Regrupam dupa vectorii reperului Gauss:
r
ijk
=
_

1
ij
u
k
+
1
ij

1
1k
+
2
ij

1
2k
b
ij
g
1s
b
sk
_
r
1
+
_

2
ij
u
k
+
1
ij

2
1k
+
2
ij

2
2k
b
ij
g
2s
b
sk
_
r
2
+
+(
b
ij
u
k
+
1
ij
b
1k
+
2
ij
r
2k
)

N. (12.6)
Schimbam j k:
r
ikj
=
_

1
ik
u
j
+
1
ik

1
1j
+
2
ik

1
2j
b
ik
g
1s
b
sj
_
r
1
+
_

2
ik
u
j
+
1
ik

2
1j
+
2
ik

2
2j
b
ik
g
2s
b
sj
_
r
2
+
+(
b
ik
u
j
+
1
ik
b
1j
+
2
ik
r
2j
)

N. (12.7)
Egalitatea r
ijk
= r
ikj
citita pe cele trei componente ale relat iilor (12.6), (12.7) conduc la cele
trei ecuat ii cerute. 2
Consecint a cea mai importanta a rezultatului precedent este asa-numita Teorema de Aur
a lui Gauss care, n esent a, este unul din cele mai uimitoare si remarcabile rezultate din
Matematica. Astfel, desi ingredientele not iunii de curbura totala nu au caracter intrinsec,
rezultatul lor este intrinsec:
Teorema Egregium (Gauss) 12.3 Curbura totala este un invariant intrinsec al lui S.
Demonstrat ie CumK =
det II
det I
este sucient de aratat ca det II este un invariant intrinsec
al lui S. Dar, acest fapt este consecint a a ecuat iei (EG). 2
O armat ie echivalenta cu Teorema Egregium este urmatoarea:
Cursul 12 61
Teorema Egregium (varianta) 12.4 Fie S
1
si S
2
doua suprafet e regulate, orientabile,
scufundate si f : S
1
S
2
o izometrie. Atunci pentru orice P S
1
avem K
S
1
(P) =
K
S
2
(f(P)).
O observat ie importanta este aceea ca Teorema 12.4 nu admite reciproca! Exista exemple
de perechi de suprafet e (S
1
, S
2
) si o funct ie neteda f : S
1
S
2
astfel ncat K
1
(P) = K
2
(f(P))
pentru orice P S
1
dar f nu este izometrie.
Finalizam Cursul cu o alta metoda de calcul a curburii toale ce va revala din nou caracterul
intrinsec al acestui invariant. Vom scrie forma a I-a fundamentala sub forma:
g = I =
2
1
+
2
2
(12.8)
unde
1
,
2
sunt doua 1-forme diferent iale ortonormate; se arata ca acest lucru este posibil
ntotdeauna dar vom exemplica n continuare acest fapt pe suprafet e concrete. Mai n
detaliu, daca F = 0 atunci luam:

1
=

Edu,
2
=

Gdv. (12.9)
Revenind la cazul general (12.8) se arata ca exista o 1-forma diferent iala
12
satsifacand
ecuat iile de structura:
_
d
1
=
12

2
d
2
=
12

1
(12.10)
unde d este operatorul diferent iala exterioara iar este produsul exterior. Reamintim ca:
d d = d
2
= 0 si = 0!
Atunci curbura totala este data de formula:
d
12
= K
1

2
. (12.11)
Exemplul 12.5 (Elicoidul) Reamintim ca forma I-a a elicoidului este:
g = I = du
2
+ (u
2
+h
2
)dv
2
. (12.12)
Rezulta, cu expresiile de mai sus pentru
i
:

1
= du,
2
=

u
2
+h
2
dv. (12.13)
Ecuat iile de structura devin:
_
d
1
= d
2
u = 0 =
12

2
d
2
= d(

u
2
+h
2
dv) =
u

u
2
+h
2
du dv +

u
2
+h
2
d
2
v =
u

u
2
+h
2
du dv =
12
du = du
12
.
(12.14)
Prin urmare, din a doua ecuat ie deducem:

12
=
u

u
2
+h
2
dv. (12.15)
Diferent iem aceasta 1-forma:
d
12
= d(
u

u
2
+h
2
)dv+
u

u
2
+h
2
d
2
v =

u
2
+h
2

u
2
+h
2
u
2
+h
2
dudv =
h
2
(u
2
+h
2
)
3
2
dudv =
62 M. Crasmareanu
= K

u
2
+h
2
du dv
ceea ce da rezultatul nal:
K =
h
2
(u
2
+h
2
)
2
(12.16)
n acord cu exercit iul S10.4.
SEMINARUL 12
S12.1 Sa se arate ca ntr-o parametrizare ortogonala a lui S, i.e. F = 0, avem:
K =
1
2

EG
_
(
E
v

EG
)
v
+ (
G
u

EG
)
u
_
(12.17)
unde indicele inferior indica derivarea part iala n raport cu acea variabilua.
Rezolvare Metoda I. Teorema Egregium da urmatoarea formula pentru curbura Gauss:
2

EGF
2
K =
_
FE
v
EG
u
E

EGF
2
_
u
+
_
2EF
u
FE
u
EE
v
E

EGF
2
_
v
(12.18)
si din ipoteza F = 0 avem relat ia ceruta.
Metoda II (cu ecuat ii de structura). Avem:
1
=

Edu,
2
=

Gdv; deci ecuat iile de

structura devin:
_

E
v
2

E
du dv =

G
12
dv
G
u
2

G
du dv =

Edu
12
ceea ce conduce la:

12
=
1
2
_

E
v

EG
du +
G
v

EG
dv
_
.
Avem atunci:
d
12
= K

EGdu dv =
1
2
[(
E
v

EG
)
v
+ (
G
u

EG
)
u
]du dv
ceea ce da formula ceruta.
Alte formule pentru curbura Gauss:
1) daca g = g
11
(du
2
+dv
2
) atunci: K =
(ln g
11
)
2g
11
,
2) daca g = 2g
12
dudv atunci: K =
1
g
12

2
lng
12
uv
.
S12.2 Sa se calculeze curbura Gauss daca S este raportata la coordonate polare geodezice
si sa se integreze cazul K = 1.
Rezolvare Aplicam exercit iul precedent si avem:
K =
1
2

r
_
G
r

G
_
=
1

r
_
G
r
2

G
_
.
Dar ultima paranteza este exact

r

G si n concluzie:
K =

2
r

G
.
Cursul 12 63
Pentru a integra cazul K = 1 cautam

G(r, ) de forma x(r) si avem ecuat ia diferent iala

ordinara: x

= x. Datele init iale (Cauchy) pentru aceasta ecuat ie sunt: x(0) = 0 si x

(0) = 1.
Solut ia unica este: x(r) = shr si deci: G(r, ) = sh
2
r.
S12.3 Se cere curbura Gauss a unei suprafet e cu ret ea Cebsev.
Rezolvare Din relat ia (12.18) avem:

1 F
2
K =

v
_

F
u

1 F
2
_
=

v
_
sin u
sin
_
ceea ce da:
K =
1
sin

uv
.
S12.4 Se cere curbura Gauss a suprafet ei de rotat ie S : x
2
+y
2
= f
2
(z) si sa se integreze
cazul K = 1. Caz particular: S(O, R) cu f(u) =

R
2
u
2
Rezolvare Parametrizam S astfel S : r(u, v) = (f(u) cos v), f(u) sin v, u). Avem: r
u
=
(f

cos v, f

sin v, 1) si r
v
= (f(u) sin v, f(u) cos v, 0) de unde rezulta: g = (1+(f

(u))
2
)du
2
+
f
2
(u)dv
2
. Aplicand formula (12.18) obt inem:
K =
f

(u)
f(u)[1 + (f

(u))
2
]
2
.
Prin urmare cazul K = 1 conduce la ecuat ia diferent iala: f

= f(u)[1 + (f

(u))
2
]
2
.
Pentru sfera S(O, R) reobt inem rezultatul cunoscut K =
1
R
2
.
S12.5 Se cere curbura Gauss a suprafet ei de rotat ie S : z = f(

x
2
+y
2
) si sa se analizeze
cazurile K = 1 si K = 0.
Rezolvare Parametrizam S astfel S : r(u, v) = (ucos v, usin v, f(u)) si deci: r
u
=
(cos v, sin v, f

(u)), r
v
= (usin v, ucos v, 0). Rezulta: g = [1+(f

(u))
2
]du
2
+u
2
dv
2
si aplicand
formula (12.17) avem:
K =
1
u

1 + (f

(u))
2
d
du
_
1

1 + (f

(u))
2
_
.
Cu notat ia (u) =
1
1+(f

(u))
2
avem: K =

(u)
2u
. Pentru K = 1 putem integra (u) = u
2
+c
de unde rezulta: f(u) =

1
u
2
+c
1du. Pentru c = 0 gasim:
f(u) =

1 u
2

1
2
ln(1 +

1 u
2
) +
1
2
ln(1

1 u
2
)
deci u (1, 1). Pentru K = 0 avem = c=constant, deci f

= C
1
=constant de unde rezulta
f(u) = C
1
u +C
2
.
S12.6 Fie S un deschis din planul euclidian R
2
cu forma I-a fundamentala conforma cu
metrica euclidiana: g
ij
= E
ij
= e
2v

ij
. Presupunem ca E = E(t) i.e. v = v(r); spunem ca g
este rotat ional simetrica. Se cere curbura Gauss si sa se analizeze cazul K = 1. Exemplu:
E =
4
(1r
2
)
2
.
64 M. Crasmareanu
Rezolvare Cu relat ia (12.17) obt inem:
K =
1
2E
2
_
E

(r) +
1
r
E

(r)
_
2
=
_
v

(r) +
1
r
v

(r)
_
e
2v
.
Cazul K = 1 conduce la ecuat ia diferent iala: v

(r) +
1
r
v

(r) = e
2v(r)
iar pentru exemplu
obt inem: K = 32
(1+2r
2
)
2
(1r
2
)
4
.
S12.7 Pentru suprafat a Monge S : z = f(x, y) si punctul xat P(x, y, f(x, y)) S sa se
arate ca:
K(P) = (1 +f(x, y)
2
)
2
det
_

2
f
x
j
x
k
_
(x, y).
Rezolvare Tema.
Cursul 13
Curbe pe o suprafat a: reperul
Darboux
Fixam suprafat a regulata, orientabila, scufundata S : r = r(u, v), (u, v) U R
2
. De
asemenea, xam o curba C pe S data de C : u
i
= u
i
(t), t I R. Deci:
C : r
C
(t) = r(u
i
(t)), t I.
Pentru simplicarea calculelor vom presupune curba ca ind parametrizata canonic.
Curba C ind n spat iu i atasam, conform teoriei Frenet, reperul Frenet {T, N, B} si
invariant ii k, . Dar, ind pe S putem asocia lui C un nou reper care sa faca legatura dintre
C si S.
Denit ia 13.1 Numim reperul Darboux al perechii (C, S) reperul RD( r
C
(s)) = { r
C
(s) :
T(s), N
g
(s),

N(s)} unde versorul N
g
se numeste normala tangent iala la curba C si este astfel
ales ncat reperul sa e pozitiv orientat.
Avem deci:
N
g
(s) =

N(s) T(s). (13.1)
Pentru a obt ine ecuat iile de miscare ale reperului Darboux consideram (s) unghiul orien-
tat dintre N(s) si

N(s). Sa observam ca versorii

N(s), N(s), B(s) sunt n acelai plan, normal
la T(s), iar ultimii doi sunt ortogonali. Rezultatunci relat ia (n care renunt am la argumentul
s pentru simplicarea scrierii):

N = cos N + sin B (13.2)

si combinand aceste doua relat ii avem:
N
g
= sin N cos B. (13.3)
Relat iile (13.2 3) exprima deci reperul Darboux n funct ie de cel Frenet:
_
_
T
N
g

N
_
_
=
_
_
1 0 0
0 sin cos
0 cos sin
_
_
_
_
T
N
B
_
_
(13.4)
65
66 M. Crasmareanu
ceea ce conduce la primul set de ecuat ii de miscare:
d
ds
_
_
T
N
g

N
_
_
=
_
_
0 k 0
k sin cos ( +

) sin ( +

)
k cos sin ( +

) cos ( +

)
_
_
_
_
T
N
B
_
_
. (13.5)
Dar, putem inversa relat iile (13.4):
_
_
T
N
B
_
_
=
_
_
1 0 0
0 sin cos
0 cos sin
_
_
_
_
T
N
g
N
_
_
. (13.6)
Obt inem deci:
d
ds
_
_
T
N
g

N
_
_
=
_
_
0 k sin k cos
k sin 0 +

k cos ( +

) 0
_
_
_
_
T
N
g

N
_
_
(13.7)
numite, binent eles, ecuat iile Darboux ale perechii (C, S)
Renotam:
-k
g
= k sin si o numim curbura geodezic a,
-k
n
= k cos ,
-
g
= +

si o numim torsiunea geodezica.

Propozit ia 13.2

k
n
este tocmai curbura normala k
P(s)
cu P(s) punctul generic pe curba
data.
Demonstrat ie Din a treia ecuat ie (13.5) avem:

k
n
= <
d

N
ds
, T > .
Cum < T,

N >= 0 rezulta:

k
n
=<
dT
ds
,

N >=<
d
2
r
ds
2
,

N >
si comparand cu relat iile (9.11) rezulta:

k
n
= II(P)(T, T) = k
r(s)
deoarece T(s) este versor. Avem deci concluzia. 2
Cazurile de egalitate pentru inegalitatea precedenta sunt precizate de:
Prin urmare putem scrie ecuat iile Darboux:
d
ds
_
_
T
N
g

N
_
_
=
_
_
0 k
g
k
n
k
g
0
g
k
n

g
0
_
_
_
_
T
N
g

N
_
_
.
SEMINAR 13
Cursul 13 67
S13.1 .
Rezolvare .
S13.2 .
Rezolvare .
S13.3 .
Rezolvare .
S13.4 .
Rezolvare .
S13.5 .
Rezolvare .
S13.6 .
Rezolvare .
S13.7 .
Rezolvare .
68 M. Crasmareanu
Cursul 14
Geodezice
Fie suprafat a S : r = r(u, v) = r(u
1
, u
2
) = r(u
i
), (u
i
) = (u
1
, u
2
) U R
2
. Deci n orice
punct al lui S avem reperul Gauss {P( r) : r
1
, r
2
,

N}. Reamintim formula Gauss:
r
ij
=
k
ij
r
k
+b
ij

N (FG)
unde b = (b
ij
) este forma a doua fundamentala iar sunt simbolii Christoel:

k
ij
=
1
2
g
ka
_
g
aj
u
i
+
g
ia
u
j

g
ij
u
a
_
.
Avem ca g = (g
ij
) este forma ntia fundamentala a lui S iar g
1
= (g
ij
) este inversa matricii
g.
Fixam o curba C pe S data de C : u
i
= u
i
(t), t I R. Deci:
C : r
C
(t) = r(u
i
(t)), t I. (14.1)
Denit ia 14.1 Curba C se numeste geodezica a lui S daca pentru orice t I avem:

r
C
(t)

N( r
C
(t)) (G)
adica n orice punct P al curbei C vectorul accelerat ie

r
C
(P) este perpendicular pe planul
tangent T
P
S.
Interpretare zica Rezulta ca pentru un locuitor al lui S curba C nu are accelerat ie;
altfel spus o particula cu traiectoria C se misca cu viteza constanta de-a lungul lui C pe S.
Reamintim si Legea a II-a a dinamicii newtoniene: Fort a = masa nmult ota cu accelerat ia,

F = m a. Deci a = 0 este echivalent cu absent a fort ei.

In concluzie, un punct material n
miscare libera (fara fort e) sau act ionat de o fort a perpendiculara mereu pe S are ca traiectorie
o geodezica a lui S.
Observat ia 14.2 Daca S cont ine dreapta d atunci, cum

r este nul pentru o dreapta,
rezulta ca d este geodezica pe S. Prin urmare, dreptele sunt geodezice ale planului euclidian
si mai general, ale oricarei suprafet e riglate !
Sa deducem ecuat iile geodezicelor. Din (13.1) avem:

r
C
(t) = r
i
(u
j
(t)) u
i
(t), (14.2)
69
70 M. Crasmareanu

r
C
(t) = r
ij
(u
a
(t)) u
i
(t) u
j
(t) + r
k
(u
a
(t)) u
k
(t). (14.3)
Introducand ecuat iile Gauss n (13.3) avem:

r
C
(t) = ( u
k
(t) +
k
ij
u
i
(t) u
j
(t)) r
k
(u
a
(t)) +b
ij

N (14.3)
si deci avem:
Teorema 14.3 Sistemul diferent ial al geodezicelor este:
u
k
(t) +
k
ij
(u
a
(t)) u
i
(t) u
j
(t) = 0 (SG)
sau nca:
_
u
1
(t) +
1
ij
(u
a
(t)) u
i
(t) u
j
(t) = 0
u
2
(t) +
2
ij
(u
a
(t)) u
i
(t) u
j
(t) = 0.
(14.4)
Consecint e remarcabile 14.4
1. Din expresia simbolilor Christoel rezulta ca teoria geodezicelor apart ine geometriei in-
trinseci a lui S. Altfel spus, geodezicele sunt obiecte intrinseci ale lui S.
2. Sistemul (SG) este neliniar deci rezolvarea lui explicita este foarte dicila sau chiar im-
posibila.
3. Stim de la Cursul de Ecuat ii Diferent iale ca problema Cauchy are solut ie unica. Avem
deci:
Teorema 14.5 Fie punctul P
0
(u
i
0
) S xat si vectorul tangent V T
P
0
S cu V = 1.
Atunci exista = (P
0
, V ) > 0 si o unica geodezica C, r
C
: (, ) S parametrizat a
canonic si satisfacand datelor init iale:
1) C(0) = P
0
,
2)

r
C
(0) = V .
Sa studiem simbolii Christoel. Ei sunt n numar de 2
3
= 8 dar avem o simetrie ce reduce
numarul lor. Astfel, din simetria g
ij
= g
ji
a formei I-a fundamentale rezulta:

k
ij
=
k
ji
(14.5)
ceea ce reduce numarul lor la 6 esent iali:
1
ij
,
2
ij
cu (i, j) {(1, 1), (1, 2), (2, 2)}.
Exemplul 14.6 (Planul) Stim ca dreptele din plan, parametrizate constant (!), sunt
geodezice.

In fapt, acestea sunt toate.

In adevar, putem considera planul ca ind xOy deci
r(u
i
) = (u
1
, u
2
, 0), (u
i
) U = R
2
. Avem atunci g
ij
=
ij
si deci = 0. Sistemul geodezicelor
devine u
i
= 0 cu solut ia unica u
i
(s) = u
i
0
+sv
i
0
. Acestea sunt dreptele ce trec prin P
0
(u
1
0
, u
2
0
)
si au versorul director V = (v
1
0
, v
2
0
).
Un rezultat foarte important, ce apare ca rescriere a Interpretarii zice, este:
Teorema 14.7 Daca C : r = r
C
(t), t I R este o geodezica pe S atunci funct ia
t I

r
C
(t) R este constanta.
Demonstrat ie
d
dt

r
C
(t)
2
= 2 <

r
C
(t),

r
C
(t) >= 0 deoarece

r
C
(t)

r
C
(t). 2
Corolarul 14.8 Fie C geodezica r
C
: (a, b) R S.
1. Fie : (d, e) (a, b) o aplicat ie neteda (C

). Atunci C este geodezica daca si numai

daca exista numerele reale m, n asa ncat (t) = mt + n. Deci singurele reparametrizari ce
Cursul 14 71
invariaza caracterul de geodezica sunt cele ane !
2. Presupunem ca aplicat ia r
C
este difeomorsm de la (a, b) la C(a, b) R
3
. Fie

C : (d, e)
S cu

C(d, e) C(a, b). Atunci

C este geodezica daca si numai daca funct ia t (d, e)

C(t) este constanta.

Natura variat ionala a geodezicelor Pe S avem (u
i
) coordonatele unui punct iar un vector
tangent oarecare are coordonatele (v
i
). Reamintim ca mult imea TS =
PS
T
P
S se numeste
bratul tangent al lui S si un element al sau are coordonatele (u
i
, v
i
). O funct ie L : TS R
se numeste Lagrangian daca este neteda admit and ca stim faptul ca pe TS se poate face uin
calcul diferent ial analog celui de pe S, variind doar dimensiunea: dimS = 2, dimTS = 4.
Unui Lagrangian i se asociaza ecuat iile Euler-Lagrange:
E
i
(L) :=
d
dt
_
L
v
i
_

L
u
i
= 0 . (EL)
Rezultatul fundamental al acestei teorii este faptul ca geodezicele sunt solut iile sistemului
Euler-Lagrange pentru Lagrangianul Energie al metricii g:
E(g) =
1
2
g
ij
(u
a
)v
i
v
j
(Eg)
iar n (EL) vom considera v
i
= u
i
. Teorema 13.7 de parametrizare constanta a geodezicelor
se reduce n acest cadru la Conservarea energiei: E(g) este integrala prima pentru sistemul
Euler-Lagrange si drept consecint a reduce cu 1 numarul ecuat iilor ce sunt necesare a studiate
!
De asemeni, daca forma a I-a fundamentala nu depinde de variabila u
i
cu i {1, 2} atunci
sistemul diferent ial Euler-Lagrange admite integrala prima
L
v
i
= g
ij
(u)v
j
=constant !
Exemplul 14.9 (Semiplanul superior) Modelul Poincare al geometriei hiperbolice are
ca suport urmatoarea varietate 2-dimensionala (care nu se poate realiza ca suprafat a) H
2
=
{(u
1
, u
2
) R
2
: u
2
> 0} nzestrata cu metrica:
g
h
=
1
(u
2
)
2
_
(du
1
)
2
+ (du
2
)
2

. (14.6)
Energia acestei metrici este deci:
E(g
h
) =
1
2(u
2
)
2
[(v
1
)
2
+ (v
2
)
2
] (14.7)
cu ecuat iile Euler-Lagrange:
_
E
1
(E(g
h
)) =
d
dt
[
v
1
(u
2
)
2
] = 0
E
2
(E(g
h
)) =
d
dt
[
v
2
(u
2
)
2
]
1
(u
2
)
3
[(v
1
)
2
+ (v
2
)
2
] = 0.
(14.8)
Din prima ecuat ie avem integrala prima:
u
1
= C
1
(u
2
)
2
(14.9)
cu C
1
numar real arbitrar.

In ecuat ia a doua dupa efectuarea derivarii si eliminarea numi-
torului comun (u
2
)
3
avem:
u
2
u
2
2( u
2
)
2
+C
2
1
(u
2
)
4
+ ( u
2
)
2
= 0 (14.10)
72 M. Crasmareanu
adica:
u
2
u
2
( u
2
)
2
+C
2
1
(u
2
)
4
= 0 (14.11)

Impart im prin (u
2
)
2
:
u
2
u
2
( u)
2
(u
2
)
2
+C
2
1
(u
2
)
2
= 0 (14.12)
echivalent:
d
dt
_
u
2
u
2
_
+C
1
u
1
= 0 (14.13)
care se integreaza:
u
2
u
2
+C
1
u
1
= C
2
. (14.14)

Inmult im ultima ecuat ie cu (u

2
)
2
:
u
2
u
2
+C
1
u
1
(u
2
)
2
= C
2
(u
2
)
2
. (14.13)
Vom scoate (u
2
)
2
din integrala prima (14.9) si aici discut ia se mparte n doua cazuri:
a) C
1
= 0; rezulta din (14.9) ca u
1
= 0, deci u
1
= constant = u
1
0
sunt geodezice. Acestea
sunt drepte perpendiculare pe axa Ox.
b) C
1
= 0. Revenind la (14.13) avem:
u
2
u
2
+u
1
u
1
=
C
2
C
1
u
1
(14.14)
adica:
u
2
u
2
+ u
1
(u
1
u
1
0
) = 0 (14.15)
unde u
1
0
=
C
2
C
1
. Ultima ecuat ie se integreaza:
(u
2
)
2
+ (u
1
u
1
0
)
2
= C
3
> 0 (14.16)
care este un cerc cu centrul pe axa Ox n x
0
= u
1
0
.

In concluzie, toate geodezicele lui (H

2
, g
h
) sunt:
1) semidrepte perpendiculare pe Ox situate n semiplanul superior,
2) semicercuri cu centrul pe Ox situate n semiplanul superior.
Sa prezentam o a doua metoda, cea care face apel la integrala Energiei si care nlocuieste
calculele de dupa (14.9). Avem deci:
( u
1
)
2
+ ( u
2
)
2
= 1 (u
2
)
2
(14.17)
deci vom considera geodezice cu parametrizarea canonica. Folosind (14.9) cu C
1
= 0 avem:
(du
1
)
2
(dt)
2
+
(du
2
)
2
(dt)
2
=
du
1
C
1
dt
(14.18)
si multiplicam cu
(dt)
2
(du
1
)
2
(deci consideram doar geodezice cu u
1
neconstant):
1 +
_
du
2
du
1
_
2
=
dt
C
1
du
1
=
1
C
2
1
(u
2
)
2
. (14.19)
Cursul 14 73

Inmult im aceasta ecuat ie cu (u

2
)
2
si notam 1/C
2
1
cu R
2
. Rezulta:
_
u
2
du
2
du
1
_
=

R
2
(u
2
)
2
adica:
u
2
du
2

R
2
(u
2
)
2
= du
1
si integrand aceasta ultima relat ie avem:

R
2
(u
2
)
2
= u
1
u
1
0
ceea ce coincide cu (14.16) pentru R
2
= C
3
> 0.
Exemplul 14.10 (Suprafet e de rotat ie). Fie S o suprafat a de rotat ie avand pe Oz ca
axa de rotat ie. Deci curba meridian este C
m
: r(u) = ((u), (u)) n planul xOz. Reamintim
forma I-a fundamentala:
g = [(

)
2
+ (

)
2
](du)
2
+
2
(dv)
2
. (14.20)
Vom presupune ca C
m
este parametrizata canonic; deci (

)
2
+ (

)
2
= 1. Energia acestei
metrici este:
E(g) =
1
2
[(v
1
)
2
+
2
(u
1
)(v
2
)
2
] (14.21)
cu ecuat iile Euler-Lagrange:
_
E
1
(E(g)) =
d
dt
[v
1
] (u
1
)

(u
1
)(v
2
)
2
= 0
E
2
(E(g)) =
d
dt
[
2
(u
1
)v
2
] = 0.
(14.22)
Din a doua ecuat ie obt inem integrala prima Clairaut:

2
(u
1
) u
2
= constant. (14.23)
Rezulta ca toate curbele meridian C
m,u
2
0
parametrizate constant ( u
1
= v
1
=const) deci cu
u
2
= constant = u
2
0
sunt geodezice. Curbele paralele u
1
= constant = u
1
0
sunt geodezice daca
si numai daca

(u
1
0
) = 0 !
Exemplul 14.11 (Cilindrul circular drept) Avem = constant = R, (u) = u. Se
verica imediat faptul ca C
m
este parametrizata canonic. Avem integrala prima Clairaut
R
2
u
2
= constant, deci u
2
= constant = a
2
si deci putem integra u
2
= a
2
t + b
2
. Cum

= 0
prima ecuat ie (14.19) se reduce la u
1
= 0 care se integreaza complet: u
1
= a
1
t + b
1
.

In
concluzie , geodezicele cilindrului sunt:
C : r(t) = (Rcos(a
1
t +b
1
), Rsin(a
1
t +b
1
), a
2
t +b
2
). (14.24)
Daca a
2
= 0 obt inem cercul paralel z = b
2
= const. Daca a
1
= 0 obt inem generatoarea ce
trece prin punctul (Rcos(b
1
), Rsin(b
1
), b
2
). Pentru a
1
= 0 obt inem o elice deoarece r

are a
treia componenta constant egala cu b
2
!
SEMINARUL 14
74 M. Crasmareanu
S14.1 Se dau numerele reale a, b si suprafat a S cu parametrizarea globala (R
2
, ):
(u
1
, u
2
) = (a(u
1
+u
2
), b(u
1
u
2
), u
1
u
2
).
Sa se arate ca liniile (curbele) de coordonate pe S sunt geodezice.
Rezolvare Avem:
1
(u
1
, u
2
) = (a, b, u
2
),
2
(u
1
, u
2
) = (a, b, u
1
) si deci:
_
_
_
E = a
2
+b
2
+ (u
2
)
2
F = a
2
b
2
+u
1
u
2
G = a
2
+b
2
+ (u
2
)
2
.
Energia metricii g va :
E(g) =
1
2
{[a
2
+b
2
+ (u
2
)
2
](v
1
)
2
} + [a
2
b
2
+u
1
u
2
]v
1
v
2
+
1
2
{[a
2
+b
2
+ (u
1
)
2
]}(v
2
)
2
si obt inem ecuat iile Euler-Lagrange:
_
d
dt
{[a
2
+b
2
+ (u
2
)
2
]v
1
+ (a
2
b
2
+u
1
u
2
)v
2
} [u
2
v
1
v
2
+u
1
(v
2
)
2
]
d
dt
{(a
2
b
2
+u
1
u
2
)v
1
+ [a
2
+b
2
+ (u
1
)
2
]v
2
} [u
2
(v
1
)
2
+u
1
v
1
v
2
].
Efectuand calculele obt inem:
_
2u
2
v
1
v
2
+ [a
2
+b
2
+ (u
2
)] v
1
+ (a
2
b
2
+u
1
u
2
) v
2
= 0
2u
1
v
1
v
2
+ (a
2
b
2
+u
1
u
2
) v
1
+ [a
2
+b
2
+ (u
1
)
2
] v
2
= 0.
Fie curba C : v = const, adica (u
1
(t) = u
1
0
+ , u
2
(t) = u
2
0
). Avem deci (v
1
(t) = 1, v
2
(t) = 0)
si sunt satisfacute ultimele ecuat ii. Analog pentru C : u = const adica (u
1
(t) = u
1
0
, u
2
(t) =
u
2
0
+) i.e. (v
1
(t) = 0, v
2
(t) = 1).
S14.2 Sa se studieze geodezicele elicoidului.
Rezolvare Avem metrica: g =
1
2
[du
2
+ (u
2
+h
2
)dv
2
] deci energia:
E(g) =
(v
1
)
2
2
+ [(u
1
)
2
+h
2
]
(v
2
)
2
2
=
u
2
2
+ (u
2
+h
2
)
v
2
2
.
Ecuat iile Euler-Lagrange sunt:
_
E
1
(E(g)) =
d u
dt
u v
2
= 0
E
2
(E(g)) =
d
dt
[(u
2
+h
2
) v] = 0.
Prin urmare, a doua ecuat ie Euler-Lagrange genereaza integrala prima:
(u
2
+h
2
) v = C
1
.
S14.3 Sa se studieze geodezicele lui S = R
2
\ {O} cu metrica euclidiana folosind coordo-
natele polare.
Rezolvare Sa aam mai ntai expresia metricii euclidiene n coordonate polare. Din:
_
x = r cos
y = t sin
Cursul 14 75
rezulta:
_
dx = dr cos r sin d
dy = dr sin +r cos d
si deci avem metrica:
g = dx
2
+dy
2
= dr
2
+r
2
d
2
cu energia:
E(g) =
1
2
[(v
1
)
2
+ (u
1
)
2
(v
2
)
2
] =
1
2
[( u
1
)
2
+ (u
1
)
2
( u
2
)
2
] =
1
2
[ r
2
+r
2

2
].
Ecuat iile Euler-Lagrange sunt:
_
E
1
(E(g)) =
d r
dt
r

2
= 0
E
2
(E(g)) =
d
dt
[r
2

] = 0.
Din a doua ecuat ie avem integrala prima:
r
2

= C
1
.
Pentru C
1
= 0 adica = const obt inem dreptele prin originea O !
S14.4 Sa se studieze geodezicele unei metrici warped i.e. a unei metrici de tipul:
g(r, ) = dr
2
+G(r)d
2
.
Rezolvare Avem:
E(g) =
1
2
[ r
2
+G

2
]
cu ecuat iile Euler-Lagrange:
_
E
1
(E(g)) =
d r
dt

G

2
(

)
2
= 0
E
2
(E(g)) =
d
dt
[G

] = 0.
Din a doua ecuat ie avem integrala prima:
G(r)

= C
1
.
Exemple: 1) R
2
\ {O} cu metrica euclidiana n coordonate polare, G(r) = r
2
.
2) elicoidul, G(r) = r
2
+h
2
.
3) suprafet e de rotat ie cu curba meridian parametrizata canonic, G(r) =
2
(r). Asfel, sfera
S(O, R) are (u) = Rcos u.
Vom deduce acum o alta ecuat ie diferent iala pentru geodezice diferite de curbele u =constant.
Avem:
dv
du
=
dv
dt

1
du
dt
=
v
u
(14.25)
respectiv:
d
2
v
du
2
=
d
du
_
v
u
_
=
1
du
dt
d
dt
_
v
u
_
=
1
u
v u v u
u
2
=
1
u
2
v
v
u
3
u.
76 M. Crasmareanu

Inlocuim u si v cu expresia corespunzatoare din sistemul diferent ial al geodezicelor:

d
2
v
du
2
=
1
u
2
_

2
11
u
2
2
2
12
u v
2
22
v
2
_

v
u
3
_

1
11
u
2
2
1
12
u v
1
22
v
2
_
adica, folosind (14.25):
d
2
v
du
2
=
1
22
_
dv
du
_
3
+ (2
1
12

2
22
)
_
dv
du
_
2
+ (
1
11
2
2
12
)
dv
du

2
11
= 0 (14.26)
care este noua ecuat ie diferent iala a geodezicelor.
Exemplu Planul Poincare are coecient ii Christoel:
_

1
11

2
11
_
=
_
0
1
v
_
,
_

1
12

2
12
_
=
_

1
v
0
_ _

1
22

2
22
_
=
_
0

1
v
_
. (14.27)
Atunci ecuat ia (14.26) devine:
v

=
1
v
(v

)
2

1
v
care se poate scrie:
vv

+ (v

)
2
= 1.
Ultima ecua atie se integreaza n raport cu variabila u:
vv

= u
0
u
si deci:
(u u
0
) + (vv

) = 0.
Si aceasta ecuat ie se integreaza:
1
2
(u u
0
)
2
+
1
2
v
2
=
1
2
R
2
.
Reobt inem astfel semicercurile cu centrul (u
0
, 0) pe axa Ox.
Bibliograe
[1] M. Anastasiei; M. Crasmareanu, Lectures on geometry (Curves and surfaces) (in Roma-
nian), 200 p., Ed. Tehnopress, Iasi. 2005.
[2] M. Crasmareanu, Curves and surfaces: Problem Book (in Romanian), 101 p., Ed. Cermi,
Iasi, 2003.
[3] V. Rovenski, Modeling of curves and surfaces with MATLAB

, Springer, 2010.
77
Index
aplicat ia Gauss a unei suprafet e, 47
aria unui compact pe o suprafat a, 42
astroida, 5
atlas, 28
banda lui Mobius, 33
banda lui Mobius, parametrizarea, 54
baza Frenet pentru o curba, 10
baza ortogonala, 37
baza ortonormata, 10, 37
baza canonica din R
n
, 10
camp scalar pe o suprafat a, 55
camp tensorial de tip (0, 2) pe o suprafat a, 40
camp vectorial de-a lungul unei curbe, 9
camp vectorial normal la o suprafat a, 33
camp vectorial pe o suprafat a, 56
campul vectorial binormal, 12
campul vectorial normal la curbe n plan, 11
campul vectorial tangent al cercului, 9
campul vectorial tangent al unei curbe, 9
c map vectorial tangent la o suprafat a, 33
cercul unitate, 2
cicloida, 5
cilindru generalizat, 30
con generalizat, 30
convent ia de notare a matricilor, 10
coordonate locale pe o suprafat a, 28
criteriu de orientabilitate a suprafet elor, 33
curba, 1
curba n pozit ie generala, 10
curba n plan, 2
curba n spat iu, 2
curba biregulata, 10
curba Frenet, 10
curba parametrica, 1
curba parametrizata canonic, 3
curba parametrizat unitar, 3
curba plana, 2
curba regulata, 3
curba directoare a unei suprafet e riglate, 30
curbe n plan n coordonate polare, 6
curbe coordonate pe o suprafat a, 28
curbe parametrizate echivalente, 2
curbura n coordonate polare, 15
curbura astroidei, 15
curbura cicloidei, 15
curbura curbelor implicite, 16
curbura elipsei, 14
curbura geodezica, 66
curbura gracelor, 16
curbura hiperbolei, 15
curbura lemniscatei, 15
curbura medie a unei suprafet e, 52
curbura normala a unei suprafet e, 51
curbura spiralei logaritmice, 15
curbura totala a unei suprafet e, 52
curbura unei curbe n plan, 12
curburile principale ale unei suprafet e, 51
curburile unei curbe n R
n
, 11
derivata covarianta pe o suprafat a, 56
derivata direct ionala a unui camp scalar, 55
derivata direct ionala a unui camp vectorial,
56
derivata Levi-Civita, 56
difeomorsm ntre intervale reale, 2
difeomorsm ntre suprafet e, 44
diferent iala unei aplicat ii ntre varietat i, 44
diferent iala unei aplicat ii netede, 31
direct iile pricipale ale unei suprafet e, 52
distant a euclidiana, 17
ecuat ia explicita a unei suprafet e, 28
ecuat ia Gauss, 60
ecuat ia implicita a unei suprafet e, 34
ecuat ia parametrica a unie curbe, 1
ecuat iile Codazzi, 60
78
Index 79
ecuat iile Darboux, 66
ecuat iile Frenet, 21
ecuat iile fundamentale ale teoriei suprafet elor,
60
elice generalizata, 23
elice relativ la o direct ie, 22
elicea circulara, 19
elicoidul, 40
expresia campului vectorial normal la o curba
n plan, 12
forma biliniara, 37
forma pozitiv denita, 37
forma simetrica, 37
forma a II-a fundamentala, 48
forma I-a fundamentala, 38
formula Gauss, 56
formula schimbarii de variabila n integrale, 4
formula Weingarten, 59
formulele fundamentale ale teoriei suprafet elor,
59
funct ie neteda ntre suprafet e, 43
funct ie neteda pe o suprafat a, 55
generatoarea unei suprafet e riglate, 30
geodezica pe o suprafat a, 69
geometria euclidiana n-dimensionala, 17
geometria intrinseca a unei suprafet e, 41
geometria unei curbe, 2
geometria unei suprafet e, 28
gradientul unei funct ii netede, 34
grupul izometriilor unei suprafet e, 44
grupul liniar general, 38
harta globala, 28
harta locala, 28
hiperplan, 22
identitatea Lagrange a calculului vectorial, 39
imersie, 27
invariant al unei curbe, 2
invariantul Lancret, 22
izometrie, 17
izometrie ntre suprafet e, 44
lungimea cercului de raza oarecare, 7
lungimea curbelor n coordonate polare, 6
lungimea de arc a unei curbe, 4
lungimea gracului unei funct ii, 5
lungimea unei curbe, 4
marime geometrica a unei curbe, 2
matrice ortogonala, 18
matricea Jacobiana, 27
matricea unitate de ordin n, 37
mult ime compacta, 51
normala la o suprafat a, 33
normala tangent iala, 65
operatorul shape, 47
operatorul Weingarten, 47
paraboloidul hiperbolic, 40
parametrizare locala, 28
parametrizarea canonica a cercului, 4
parametru natural pe o curba, 3
parametru pe curba, 1
parametrul canonic pe o curba, 3
planele ca suprafet e, 28
planul osculator la o curba, 24
planul tangent la o suprafat a, 32
produs scalar, 37
produsul scalar euclidian, 37
proprietate geometrica a unei curbe, 2
proprietate intrinseca a unei suprafet e, 41
pseudosfera, 50
punct hiperbolic pe o suprafat a, 52
punct critic pentru o funct ie neteda, 34
punct eliptic pe o suprafat a, 52
punct inexionar al unei curbe n plan, 12
punct parabolic pe o suprafat a, 52
punct planar pe o supraft a, 52
punct regulat al unei curbe, 3
punct singular al unei curbe, 3
punct umbilical pe o suprafat a, 52
regula Einstein de sumare, 10
relat ie de echivalenta, 2
reparametrizarea unei curbe, 2
reper Frenet ntr-un punct al curbei, 10
reperul Gauss al unei suprafet e, 33
repreul Darboux, 65
schimbare de parametru pe curbe, 2
sfera unitate, 29
80 Index
sfera unitate n-dimensionala, 22
sferele ca suprafet e regulate, 35
simbolii Christoel, 57
simbolul Kronecker, 10
sistem de n vectori negativ orientat, 10
sistem de n vectori orientat pozitiv, 10
sisteme de vectori contrar orientate, 10
sisteme de vectori la fel orientate, 10
spat iul euclidian n-dimensional, 17
spat iul vectorial tangent la o suprafat a, 32
spirala logaritmica, 6
spirala lui Arhimede, 7
subspat iul vectorial generat de un sistem de
vectori, 10
suprafat a de nivel, 34
suprafat a Monge, 28
suprafat a neorientabila, 33
suprafat a orienatbila, 33
suprafat a regulata, 28
suprafat a riglata, 30
suprafat a Enneper, 40
suprafet e difeomeorfe, 44
tensor de tip (0, 2) pe un spat iu vectorial, 38
teorema de existent a si unicitate a bazei Frenet,
10
teorema Egregium, 60
torsiunea geodezica, 66
torul, 50
unghiul dintre doua curbe pe o suprafat a, 42
varf al unei curbe n plan, 12
valoare critica pentru o funct ie neteda, 34
valoare regulata pentru o funct ie neteda, 34
vectori si valori proprii, 52
vectori coliniari, 10
versorul normalei la o suprafat a, 33