Nichita Stnescu

Sunt un om viu
Sunt un om viu. Nimic din ce-i omenesc nu mi-e strin. Abia am timp s m mir c exist, dar m bucur totdeauna c sunt. Nu m realizez deplin niciodat, pentru c am o idee din ce n ce mai bun despre via. M cutremur diferena dintre mine i firul ierbii, dintre mine i lei, dintre mine i insulele de lumin ale stelelor. Dintre mine i numere, bunoar ntre mine i 2, ntre mine i 3. Am i-un defect un pcat: iau n serios iarba, iau n serios leii, micrile aproape perfecte ale cerului. i-o ran ntmpltoare la mn m face s vd prin ea, ca printr-un ochean, durerile lumii, rzboaiele. Dintr-o astfel de ntmplare mi s-a tras marea nelegere pe care-o am pentru Ulise - i brbatului cu chip ursuz, Dante Alighieri. Cu greu mi-a putea imagina un pmnt pustiu, rotindu-se n jurul soarelui... (Poate i fiindc exist pe lume astfel de versuri.) mi olace s rd, dei rd rar, avnd mereu cte o treab, ori cltorind cu o plut, la nesfrit, pe oceanul oval al fantaziei. E un spectacol de neuitat acela

de-a ti, de-a descoperi harta universului n expansiune, n timp ce-i priveti o fotografie din copilrie! E un trup al tu vechi, pe care l-ai rtcit i nici mcar un anun, dat cu litere groase, nu-i pfer vreo ans s-l mai regseti. mi desfac papirusul vieii plin de hieroglife, i ceea ce pot comunica acum, aici, dup o descifrare anevoioas, dar nu lipsit de satisfacii, e un poem nchinat pcii, ce are, pe scurt, urmtorul cuprins: Nu vreau, cnd mi ridic tmpla din perne, s se lungeasc-n urma mea pe paturi moartea, i-n fiece cuvnt nind spre mine, peti putrezi s-mi arunce, ca-ntr-un ru oprit. Nici dup fiecare pas, n golul dinapoia mea rmas, nu vreau s urce moartea-n sus, asemeni unei coloane de mercur, boli de infern proptind deasupra-mi... Dar curcubeul negru-al ei, de alge, de-ar bate-n tinereia mea s-ar sparge. E o fertilitate nemaipomenit n pmnt i-n pietre i n schelrii, magnetic, timpul, clipit cu clipit, gndurile mi le-nal ca pe nite trupuri vii. E o fertilitate nemaipomenit n pmnt i-n pietre i n schelrii.

Umbra de mi-a ine-o doar o clip pironit, s-ar i umple de ferigi, de blrii! Doar chipul tu prelung iubito, las-l aa cum este, rzimat ntre dou bti ale inimii mele, ca ntre Tigru i Eufrat.