Polul Nord, analog cu particulele bazice care transmit intractii slabe, in timp ce ecuatorul este similar cu fotonul, care

este unitatea bazica sau cuantum de lumina. In modelul standard al fizicii particulelor, natura este construita din roci elementare de constructie, precum electroni si microparticulele quark. Fortele dintre particule sunt transmise prin intermediul altor particule, precum fotonii, purtatori a fortelor electromagnetice si particulelor W si Z, cele care transmit interactiuni slabe.

In timp ce miscarea Pamantului selecteaza Polul Nord ca fiind frigid si greu de atins, atunci ce face atat de inaccesibile interactiunile slabe? Tehnic vorbind partculele W si Z sunt prea mari/ masive si pot parcurge doar distante scurte, prea scurte pentru a fi detectate fara tehnologie moderna, in timp ce fotonul este lipsit de masa si poate parcurge distante lungi. Dar de ce se intampla asa?

Conform modelului standard al fizicii particulelor, aceasta diferenta este declansata de ceva numit particula Higgs, dupa Peter Higgs, unul dintre pionierii ideii. Particula Higgs este cuantumul unui camp numit campul Higgs, care era zero la inceputul universului, dar s-a activat atunci cand universul in expansiune s-a racit- chiar cand si-a facut aparitia miscarea Pamantului atunci cand a condensat de la praful si gazul care inconjurau Soarele incipient. Felul in care se misca Pamantul stabileste care dintre particulele W si Z- sunt inaccesibile, si care-fotonul- este evidenta in viata de zi cu zi.

Interactiunile slabe chiar sunt slabe, in timp ce lumina se afla in mod evident in jurul nostru, asa ca neaparat trebuie sa existe ceva in natura care sa joace rolul presupusei particule Higgs. Conform modelului standard, particula Higgs este unul dintre elementele de baza ale naturii, precum electronii si fotonii, si de fapt este unul dintre cele mai importante datorita rolului sau care determina felul in care arata lumea reala: ne permite sa vedem lumina dar nu si partculele W si Z fara ajutorul stiintelor moderne.

Au fost propuse si alte alternative mai elaborate ale modelului standard, unde particula Higgs este creata prin combinatia altor entitati si mai elementare, aproximativ ca si cum protonul este facut din particule quark. In aceste teorii, cateva noi ipotetice particule si forte sunt puse sa faca treaba pe care particula Higgs o face in modelul standard.

Chiar este corecta lumina in care este pusa particula Higgs in modelul standard, sau se va dovedi corecta una dintre teoriile elaborate? Nu vom afla pana cand nu se va duce la capat un experiment care sa raspunda la aceasta intrebare.

Dar, probabil impreuna cu majoritatea fizicienilor particulelor, am paria ca modelul standard care aratao simpla particula Higgs este in mare corect. Exista trei mari motive. In primul rand, aproape toatae celelalte aspecte ale modelului standard, in afara de particula Higgs, au fost demostrate in mod spectacular prin experimente, in timp ce teoriile competitoare au dat gresi in mod repetat.