Povesti.

Pilde

Ajutorul si dezvoltarea ntr-o zi, intr-un cocon a aparut o mica gaura. Un om, care trecea din intamplare prin preajma, s-a oprit mai multe ore pentru a observa fluturele care se forta sa iasa prin aceasta gaura mica. Dupa multe incercari se parea ca fluturele a abandonat si gaura ramasese la fel de mica. Parea ca fluturele a facut tot ce putea si nu mai era in stare de nimic altceva. Atunci omul a decis sa ajute fluturele: a luat un cutit si a deschis coconul. Fluturele a iesit imediat. Insa corpul fluturelui era slab si anemic. Aripilesale erau putin dezvoltate si aproape ca nu se miscau. Omul a continuat sa observe, crezand ca dintr-un moment in altul aripile fluturelui se vor deschide si vor putea suporta greutatea fluturelui pentru ca acesta sa poata zbura.

Acest lucru nu s-a intamplat! Fluturele si-a trait restul vietii tarandu-se pe pamant cu corpul sau slab si cu aripile chircite. Nu a putut zbura NICIODATA! Ceea ce omul, prin gestul sau de bunatate si prin intentia sa de a ajuta, nu a inteles, este ca trecerea prin gaura stramta a coconului era efortul necesar pentru ca fluturele sa trimita lichidul din corpul sau catre aripile sale pentru a putea zbura. Era efortul dificil prin care viata l punea sa treaca pentru a putea creste si pentru a se dezvolta. Uneori, dificultatea este exact lucrul de care avem nevoie n viata. Daca ni s-ar permite sa ne traim viata fara a intlni obstacole, nu am avea oportunitatea de a ne dezvolta.

Despre iluzia adevarului unic

O povestire de Kakuzo Okakura, filozof japonez

ntr-o zi, Soshi umbla pe malul unui ru cu un prieten. Ce bine se simt acum pestii n apa!, spuse Soshi. Prietenul sau i raspunse iritat: Tu nu esti peste; de unde stii tu ca pestii se simt bine acum? Tu nu esti eu , i-o ntoarse Soshi. De unde stii c eu nu stiu c pestii se simt bine? Cum am putea sti daca nu ntrebam? Iar daca stim, de ce sa mai ntrebam?

Totul este la fel pna cnd suntem pregatiti sa vedem diferenta

Din cartea Micul Print de Antoine de Saint Exupery

Cea de a cincea planeta era cu totul neobisnuita. Era cea mai mica dintre toate. Cuprindea numai atata loc, cat sa incapa pe ea un felinar si un lampagiu. Micul print nu izbutea sa inteleaga la ce puteau fi de folos un felinar si-un lampagiu, undeva, pe cer, pe o planeta fara case si fara de locuitori. Cu toate acestea, isi spuse: ............. Cand ajunse pe planeta, l saluta cuviincios pe lampagiu: - Buna ziua. De ce ai stins felinarul?

- Asa sunt instructiunile, raspunse lampagiul. Buna dimineata.

- Adica cum, instructiunile?

- Adica sa-mi sting felinarul. Buna seara.

Si iar l aprinse. - Dar de ce l-ai aprins iar?

- Asa sunt instructiunile, raspunse din nou lampagiul. Instructiunile sunt instructiuni. Buna dimineata!
Apoi stinse felinarul. ..........

- Am o meserie cumplita. Cndva, avea si ea o chibzuiala. Dimineata stingeam, iar seara aprindeam. mi ramnea restul zilei, ca sa ma odihnesc si restul noptii ca sa dorm ...
- Si pe urma s-au schimbat instructiunile?

- Instructiunile nu s-au schimbat, zise lampagiul. Tocmai asta e nenorocirea! De la an la an, planeta s-a nvrtit din ce in ce mai repede, iar instructiunile nu s-au schimbat!
n 1996, ntr-un articol publicat n New York Times, Dean Radin descria cele patru etape ale adoptarii unei idei noi: 1. Este imposibil! 2. Ar putea fi posibil, dar nu foloseste la nimic. 3. Este adevarat si ti am spus doar asta de mult! 4. M-am gndit la asta de mult. Ellen Langer, o inovatoare n domeniul nvatarii, ne spune ca am putea adauga o etapa suplimentara: 5. Cu totii stiam asta. Cum ar putea fi altfel? Cana cu ceai

ncepatorul absoarbe cunostintele ca un burete uscat; expertul nu mai poate primi nimic.(proverb oriental)
Nan-in a fost vizitat de un profesor universitar, care dorea s cunoasc ce nseamn filozofia Zen. Nan-in l servi cu ceai. A umplut canaoaspetelui, dar a continuat sa toarne.

Profesorul l privi mirat si-i spuse: - Cana s-a umplut, nu mai ncape nimic ! - Tu, ca si aceast cana, esti plin de parerile tale, de prejudecati. Cum sa-ti explic ce nseamn Zen, daca nu are unde sa intre ? Goleste-ti nti cana ... Calatorul si tigrul Un calator ntlni un tigru. Fugi, urmarit de tigru, pna ajunse la marginea unei prapastii. Se agata de corzile unei vite salbatice si-si dadu drumul n prapastie. Tigrul l astepta sus. Omul privi n jos si vazu ca jos l pndea alt tigru. Exact atunci, doi soareci ncepura sa roada corzile vitei ... Calatorul se uita in sus, acolo un tigru fioros n urmarea; se uita jos, al doilea tigru n astepta; alaturi, soarecii rodeau vita. Atunci, omul vazu, crescuta ntr-o crapatura a stncii, o fraga. Tinndu-se de corzi, se ntinse si o culese. Se uita la ea si i admira frumusetea, ii simte parfumul. O gusta, bucurndu-se.

Inteligenta gstelor Poate ca am admirat, cteodata, eleganta gstelor care zboara n formatie. Oare de ce gstele zboara in stoluri n forma de V? Fiecare gsca, dnd din aripi, creeaza un curent ascendent care o sustine pe colega din spatele ei. Astfel, stolul nainteaza cu 71% mai repede dect daca fiecare gsca ar zbura singura.

Poate ca ar fi o idee buna ca cei care mpartasim aceleasi valori si avem o directie comuna sa mergem mpreuna, acordndu-ne ncredere reciproca.
Cnd o gsca iese accidental din formatie, ea simte imediat rezistenta curentului de aer si de aceea revine imediat n stol.

Daca am avea bunul simt al gstelor, putem sta n formatie cu cei pe care i-am ales sa ne fie ghizi.

Cand gasca din fruntea stolului oboseste, ea nebeneficiind deloc de curentul ascendent, se retrage n mijlocul formatiei pentru a se odihni si o alta gsca i ea locul n fata. Gastele din stol gagaie pentru a o ncuraja pe cea din fata sa mentina viteza.

Poare ca are sens si pentru noi sa mpartasim conducerea si sa ne asumam responsabilitatea acesteia pe rnd. Si, mai ales, sa cunoastem foarte bine directia in care ne deplasam. Poate ca are sens sa fim atenti ca gagaitul nostru sa fie unul constructiv. Gagaitul ncurajator este, de cele mai multe ori, mai folositor dect reprosatul.
Cnd o gsca se mbolnaveste sau este ranita, doua alte gaste ies din stol si zboara n jos dupa ea pentru a o ajuta si proteja. Ele ramn cu gsca bolnava pna cnd aceasta si revine sau moare si si continua apoi drumul cu un alt stol. Daca avem bunul simt al gstelor, ne vine mai usor sa ne fim alaturi si n clipele dificile la fel de mult ca atunci cnd ne simtim puternici. Gstele sunt monogame. Cuplul, foarte sudat, este dedicat familiei toata viata. Adaptarea ntr-o zi, un barbat se rataci n desert. Stia ca aici soarele nseamna moarte sigura. Fara hrana, apa sau adapost, nu exista nici o sansa de supravietuire. Apoi, a observat lnga el un tufis micut. S-a trt pna la el si s-a ghemuit la umbra pentru a se proteja de razele ucigatoare ale soarelui. Era disperat, nu stia nimeni unde se afla. La un moment dat, a vazut un soim asezndu-se pe o creanga a tufisului. Spre surprinderea omului, soimul a vorbit si l-a ntrebat: Pot sa te ajut cu ceva?

Socat, omul a raspuns: Mor de sete, gura si limba mi snt umflate. Am nevoie de apa ca sa supravietuiesc. Uita-te n spatele tau, a spus soimul. Acolo este un sarpe. ine-te dupa el, pentru ca el stie unde izvoraste apa din stnci. De acolo vei putea sa bei. Dupa ce a baut apa, omul s-a ntors la tufis si a doua zi soimul a revenit. Ce faci?, l-a ntrebat soimul. Am baut apa, dar am nevoie si de hrana pentru a supravietui, apa nu este suficienta. Stai linistit si asteapta pna trece antilopa. Cnd trece pe aici, urmeaz -o, ti poate arata unde snt cactusii ale caror tulpini le poti mnca. ntocmai asa s-a ntmplat; cnd omul a urmat antilopa, a gasit hrana si a putut mnca. Simtindu-se ndestulat, s-a ntors la tufis si soimul a aparut nca o data. Pot sa fac ceva pentru tine?, a ntrebat soimul. Da, a raspuns omul. Desi am baut si am mncat, am totusi nevoie de sare ca sa supravietuiesc. De unde sa-mi procur sarea de care am nevoie ca sa traiesc? Nu te teme, raspunse soimul. Si vulpea are nevoie de sare. Daca urmaresti vulpea, vei v edea locul n care linge ea rocile, care ti vor da tie sarea de care ai nevoie. Omul a facut din nou ce i-a spus soimul si n urmatoarea zi, cnd s-a ntors la tufisul sub care se adapostea, a observat ca acesta fusese ars si carbonizat. Ce voi face acum?, s-a ntrebat omul. Nu am nici un adapost, soarele ma va coace si voi muri. Apoi, omul si-a dat seama ca a petrecut fiecare zi n desert tinndu-se dupa animale. A nvatat cum sa gaseasca hrana, apa si sare. Stia cum sa supravietuiasca. A observat culorile bogate ale cerului la apusul soarelui, albastrul, purpuriul si auriul. A ascultat trilurile fermecatoare ale pasarilor din departare si a simtit o liniste si o fericire profunda. Sa-ti arat drumul spre casa ?, a ntrebat soimul. Omul s-a gndit putin si a spus: Cred ca voi mai sta putin timp aici.

Noroc sau ghinion? Un tata si fiul sau erau proprietarii unei ferme. Nu aveau multe animale, numai un cal. ntr-o zi, calul a fugit. Groaznic, ce ghinion!, a spus un vecin. Noroc, ghinion, cine stie?, a raspuns fermierul. Dupa mai multe saptamni, calul s-a ntors, aducnd cu el patru iepe salbatice. Ce noroc nemaipomenit!, au spus vecinii. Noroc, ghinion, cine stie?, a spus fermierul. Fiul a nceput sa calareasca pe caii salbatici, iar ntr-o zi a cazut si si-a rupt un picior. Ce ghinion!, a spus vecinii. Noroc, ghinion, cine stie?, a spus fermierul. A doua zi, n sat a venit armat sa ia tinerii la razboi. Fiul fermierului era inapt din cauza piciorului rupt, asa ca a scapat. Noroc, ghinion, cine stie? Despre ghicitul viitorului Pe un drum de tara, un calator facut o pana de cauciuc. Deschiznd portbagajul, a avut neplacuta surpriza sa constate ca nu are cric. Hmm, cum ce ma fac, s a gndit el. Fiind pe un drum de tara ntr o zi foarte calduroasa, el sendoia ca va mai trece cineva de la care sa ceara ajutor.

Vaznd turla unei biserici n departare, calatorul sa mearga pe jos n acea directie, unde gndea ca va gasi un sat si va mprumuta un cric. Drumul era lung, arsita era mare. Sper sa gasesc pe cineva n sat de la care sa mprumut un cric, gndi calatorul. Mai merse putin, transpirnd din belsug: Stiu eu cam ce fel de oameni traiesc n astfel de locuri. Nu le plac de loc strainii. Deoarece nu ma cunosc, nu cred ca mi vor mprumuta nici un cric! Calatorul merse mai departe, gndindu-se la cele mai rele lucruri posibile. Nimeni din sat nu i va mprumuta nici un cric, oamenii vor fi suspiciosi si vor refuza chiar sa i vnda unul si asa mai departe. Cnd a intrat n sat era asa de suparat ca s a dus direct n piata centrala si a nceput sa strige: Daca asa stau lucrurile, daca asa gnditi, puteti sa va pastrati nenorocitul de cric!

here is no finish line! De curnd, am vazut un tricou al unei firme de echipament foarte priceputa n sloganuri pe care era ntiparit textul: There is no finish line! L-am ntrebat pe cel care l purta ce nseamna pentru el si mi-a raspuns: Nu exista linie de sosire. Traducerea este corecta. Totusi, ce nseamna There is no finish line? A fost odata un cuplu care si mplinise multe ambitii n viata. Totusi, i mai ramasese un scop neatins: voiau sa noate pna-n Japonia. Cei doi s-au gndit la acest vis multa vreme si ntr-o zi au pornit la drum. Nu erau foarte buni notatori si si-au dat seama ca-si propusesera un lucru dificil. si simteau membrele foarte grele, iar efortul continuu le dadea dureri, mai ales atunci cnd notau mpotriva curentului. Treptat trupurile lor au nceput sa se obisnuiasca cu notul si au gasit un mod de a nota n care sa depuna mai putin efort. Au nceput sa observe apa din jurul lor, de exemplu, felul cum aceasta si schimba culoarea pe masura ce se scurgea ziua. Dimineata devreme, era limpede si albastra, iar ntr-o anumita lumina avea o nuanta verde de smarald. Cnd soarele statea sa apuna, apa mprumuta culorile calde ale cerului de seara. Au nceput sa observe fiintele din apa, pestisorul argintiu care nota ziua alaturi de ei, umbrele ntunecate care se ntindeau dedesubt, n adncuri. Au ncepui sa auda sunetul valurilor care le clipoceau la urechi si simteau subtilele schimbari ale vremii, cum ar fi briza care se transforma n vnt si apoi se linistea la loc. Au nvatat sa gaseasca hrana n apa si cum sa-si foloseasca corpul fara mult efort. ?i-au dezvoltat un simt al mirosului ascutit, nct puteau simti orice schimbare din mediul nconjurator doar adulmecnd briza. Au notat zile si saptamni fara sa vada urma de pamnt. Intr-o zi, au vazut la orizont conturul ntunecat al uscatului. Au notat pna acolo si au recunoscut linia de litoral a Japoniei. Pe masura ce se apropiau de mal au devenit tacuti; n cele din urma, uitndu-se unul la altul, au stiut ce aveau de facut: s-au ntors cu spatele la tarm si au continuat sa noate.

Despre confort si schimbare Doua broaste topaiau pe un drum de tara. Una dintre ele ntr-un sant creat de rotile unuicamion, iar cealalta pe marginea drumului o vede acolo si i striga: Hei! Ce faci n vagauna aceea? E mult mai bine aici sus. E mai multa mncare. Prima broasca priveste deasupra sa si raspunde: Nu pot iesi de aici. Te ajut eu sa iesi, se ofera cea de-a doua broasca. Nu. Lasa-ma n pace! mi e bine. E destula mncare aici pentru mine. Cum doresti, spune cealalta broasca. Dar sa stii ca sus e mai m ult spatiu de explorat. Te poti misca

n voie . Am aici tot spatiul de care am nevoie. Dar nu vrei sa le ntlnesti si pe celelalte broaste?. Uneori coboara ele aici, iar daca nu o fac, le mai strig eu din cnd n cnd. Cea de-a doua broasca ofteaza adnc, dupa care se ndeparteaza. n ziua urmatoare, este surprinsa sa o vada pe cealalta broasca topaind n apropierea sa. Hei!, striga ea. Credeam ca nu vrei sa iesi din groapa aceea. Ce s-a ntmplat?. Venea un camion. Cel mai adesea, ne punem n miscare abia cnd vine un camion.

Vedem ce suntem ntr-o zi, un calator mergea dintr-un sat n altul. Pe drum, s-a ntlnit cu un calugar. Dupa ce se salutara, calatorul se ntoarse catre calugar si spuse: "Scuzati-ma, va suparati daca va pun o ntrebare?" "Deloc, raspunse calugarul." "Am plecat din satul din munti catre satul din vale si vreau sa va ntreb daca stiti cum este n satul din vale." "Spuneti-mi, raspunse calugarul, ce parere v-a facut satul din munti?" "ngrozitoare!" raspunse calatorul. "Ca sa fiu cinstit, snt bucuros sa plec. Am gasit oameni foarte neprimitori. Cnd am ajuns acolo, am fost primit foarte rece. N-am reusit sa ma simt niciodata integrat n comunitatea satului, orict am ncercat. Satenii erau foarte egoisti si nu se purtau deloc blnd cu strainii. Asa ca spuneti-mi, la ce sa ma astept n satul din vale?" "mi pare rau sa-ti spun", zise calugarul, "dar cred ca vei avea parte de acelasi lucru si dincoace." Calatorul si-a lasat capul n jos dezamagit si a mers mai departe. Peste cteva luni, un alt calator trecea pe acelasi drum si a dat si el peste calugar. "Buna ziua", spuse calatorul. "Buna ziua", raspunse calugarul. "Cum o duceti?" "Sunt bine", a raspuns calugarul. "Unde mergeti?" "Ma duc n satul din vale", raspunse calatorul. "Stiti cum e acolo?" "Da", a raspuns calugarul. "Dar mai nti spuneti-mi de unde veniti." "Vin din satul din munti." " Si cum a fost acolo?" "A fost minunat. As mai fi stat dac-as fi putut, dar trebuia sa-mi continuu calatoria. M-am simtit ca si cum as fi fost un membru al familiei n acel sat. Batrnii mi-au dat multe sfaturi, copiii au rs si au glumit cu mine, iar oamenii, n general, au fost huni si generosi. mi pare rau ca am plecat de-acolo. ntotdeauna va avea un loc special n amintirile mele. Si cum e n satul din vale?" a ntrebat el nca o data. "Cred ca e cam la fel", a raspuns calugarul. "La revedere." "La revedere si multumesc", a raspuns calatorul zmbind si ducndu-se n drumul lui.

Copacul cu probleme De fiecare data cnd ajungea acasa, Mike seducea n gradina unde se apropia de un copac falnic si punea ceva ntr-un saculet ce era prins de una dintre crengi. ntr-o zi, invita pe unul dintre cei mai apropiati colegi de la serviciu pentru cina. Scuza-ma un moment, spuse Mike si se duse, ca n fiecare zi,

lnga copacul din gradina unde puse ceva n saculet. Nu te supara, ce faci acolo?, l ntreba colegul. O, acesta este copacul meu cu probleme, mi-a raspuns. mi dau seama ca nu ma pot feri de necazuri la munca, dar stiu un lucru: ca ele n-au ce cauta n casa n care se afla copiii si sotia mea. Asa ca le atrn n pom n fiecare seara cnd ma ntorc acasa. A doua zi dimineata, le iau napoi. Partea amuzanta este, a spus el zmbind, ca dimineata nu mai snt tot att de multe cte mi amintesc ca lasasem cu o seara nainte.

Sunt momente n care nu ne este folositor sa contemplam nereusitele asa cum ni se ntmpla uneori, sau cum pomeneam ca, poate, Nadia Petrova face mult prea des. Totusi, lasa ca trece, nu-i nimic, timpul le vindeca pe toate, sau timpul le vindeca pe toate ar putea sa nu fie cele mai inspirate alegeri. Poate ca nereusitele au darul sa ne ajute sa progresam ca merita sa reflectam asupra lor pentru a ne nvata lectia. Daca nu, nu-i problema, vom avea din nou ocazii si asta pna cnd ne nvatam lectia si mergem mai departe.

Let it go! Ma uitam ieri la Petrova la semifinala de la New Haven si mi-am amintit povestea de mai jos. Nadia are fizicul, loviturile si experienta necesare sa joace n top 5. De cnd o stiu, Nadia are calitatea de a fi pretentioasa cu sine si de a purta mult timp greselile inacceptabile. i este de folos acest lucru? Doi calugari au ajuns n locul n care o fata trebuia sa traverseze un ru, dar avea frica de apa. Unul dintre ei s-a oferit sa o poarte peste apa si fata a acceptat, asa ca el a luat-o n brate si a trecut-o pe malul celalalt, unde a asezat-o, cu grija, pe pamnt. Cnd al doilea calugar a ajuns si el pe malul celalalt, i-a spus primului calugar: Nu pot sa credca ai

carat-o n brate pe fata aceea! Este mpotriva principiilor noastre. tii ca nu ni se permitesa atingem sau macar sane gndim la femei. i, cu toate acestea, tu ai luat fata n brate! Frate, ai pacatuit! Frate, ai pacatuit!

Primul calugar s-a uitat la fratele sau si i spuse: Da, am luat fata n brate. Diferenta dintre noi este

aceea ca eu am lasat-o din brate cnd am ajuns pe celalalt mal, n timp ce tu nca o mai porti!
ti spun eu ce sa faci!

Exemplul nu este principalul mijloc de a-i influenta pe altii. Este singurul mijloc." Albert Schweitzer
O femeie l-a dus pe fiul sau la Mahatma Gandhi, care a ntrebat-o ce doreste. As vrea sa-l faci sa nu mai

mannce zahar, a spus femeia. Adu-mi baiatul napoi peste doua saptamni,a replicat Gandhi. Doua saptamni mai trziu, femeia s-a ntors mpreuna cu fiul ei. Gandhi s-a uitat la baiat si a spus: Nu mai mnca zahar! Surprinsa, femeia a ntrebat: De ce a trebuit sa astept doua saptamni ca sa spui asta? n urma cu doua saptamni, eu nca mai mncam zahar, i-a raspuns Gandhi.

Pescarul si omul de afaceri Intr-o zi, un pescar statea intins pe o plaja frumoasa, cu undita infipta in nisip si firul peste valurile linistite si sclipitoare. El se bucura de caldura soarelui de dupa-amiaza si i-ar fi placut sa prinda peste pentru el si familia lui. ntre timp, a aparut un om de afaceri, ce mergea linistit pe plaja, ncercand sa se elibereze de stresul acumulat peste zi. Observa pescarul care statea pe plaja si se decise sa afle de ce acesta pescuia n loc sa munceasca pentru a-si face un trai mai bun alaturi de familia lui.

Nu vei prinde multi pesti in felul acesta, a spus omul de afaceri. Ar trebui mai degraba sa muncesti decat sa stai intins pe plaja.
Pescarul s-a uitat cu interes la omul de afaceri, a zambit si l-a intrebat:

Cum sa fac? Pai, poti lua navoade mari si sa prinzi mai mult peste, a venit raspunsul omului de afaceri. Si care ar fi cstigul meu, a intrebat pescarul, nca zmbind.
Omul i-a raspuns:

Vei cstiga bani si vei putea sa iti cumperi o barca, apoi vei putea prinde o cantitate mai mare de peste. nteleg, dar ce voi avea de cstigat n continuare, a intrebat din nou pescarul.
Omul de afaceri incepuse sa devina un pic iritat de faptul ca pescarul nu ntelegea lucruri att de simple:

Iti poti cumpara o barca mai mare si sa iti angajezi niste oameni care sa munceasca pentru tine! Si ce voi avea de cstigat facnd astfel? a repetat pescarul.
Omul de afaceri devenea din ce n ce mai furios.

Ce-i asa greu de priceput? Iti cumperi apoi o flotila ntreaga pentru pescuit, navighezi peste tot prin lume si i lasi pe angajati sa munceasca pentru tine.
Inca o data pescarul a replicat:

Suna interesant, dar mi poti spune care va fi ctigul meu mai departe?
Omul de afaceri se facu rosu de furie si a inceput sa urle la pescar:

Tu chiar nu intelegi ca poti deveni att de bogat nct nu va mai trebui sa muncesti vreodata? Nu vei mai avea nici o grija pe lumea asta. Iti poti petrece restul zilelor relaxandu-te pe plaja asta, privind apusul si ascultandmarea !
Pescarul, se uita in sus catre om si ii spuse:

Dar tu ce crezi ca fac chiar acum?

Avem motivele noastre sa facem ceea ce facem. Am vazut persoane intrnd cu bucurie pe terenul de tenis, dar am vazut si persoane intrnd la antrenament ca la o slujba facuta pentru ca trebuie sa reuseasca. Am vazut satisfactia ce apare in mod natural pe chipurile celor care savureaza efortul depus, dar am vazut si persoane care intra pe teren cu gndul la momentul final cnd faima si banii i vor face fericiti si nu vor mai trebui sa munceasca. Am vazut persoane care care si-au ndeplinit visul performantei si persoane care nu au ajuns la destinatia visata. Din ambele categorii, am vazut persoane care continua sa intre pe teren cu placere, dar am vazut si persoane care nu mai simt nevoia dea juca tens. De aceea, atunci cnd vedem un copil care joaca tenis cu placere, sa ne amintim de povestea pescarului si sa ne ntrebam: va avea copilul ntelepciunea pescarului, sau va fi usor de momit de priceperea omului de afaceri si va intra in programul stiintific de pregatire? Care personaj pare sa fie mai aproape de fericire: omul de afaceri, sau pescarul? Instruire si coaching Acum cteva saptamni, am sustinut o prelegere cu titlul de mai sus la FRT. Mi-am amintit azi o poveste care subliniaza ceea ce am vrut sa transmit despre coaching.

ntr-o zi, un cal a patruns n curtea unui fermier. Nimeni nu stia la cui este si nici nu avea vreun semn distinctiv. Fermierul s-a hotart sa-l duca la casa lui. A ncalecat pe cal si l-a dus pe drum, avnd ncredere n instinctul calului. Intervenea numai atunci cnd calul parasea drumul sa pasca iarba sau sa o ia pe cmp. Atunci, fermierul l ndruma ferm spre drum. Astfel, calul a ajuns la curtea proprietarului care fu foarte uimit, ntrebnd: Cum ati stiut ca este al nostru? Fermierul i-a raspuns: Eu n-am stiut, calul a stiut! Tot ce am facut a fost sa-l tin pe drum .
Despre cautari Un om cauta ceva cu disperare la lumina unui felinar de pe strada. Un trecator se opreste si-l ntreaba:

Buna seara. Ce ati pierdut? Mi-am pierdut cheile. Dati-mi voie sa va ajut. Unde le-ati pierdut? n casa . Nu nteleg, daca le-ati pierdut acasa, atunci de ce le cautati aici, pe strada, ntreba trecatorul cu bunavointa. Pentru ca acasa e ntuneric si nu vad nimic, pe cnd aici e multa lumina si mi-e mult mai usor sa le caut.
Povestea mi-a adus n memorie momentele n care am cautat solutia problemei acolo unde mi era confortabil s-o fac; de cele mai multe ori, la altii. Solutia era acasa.

Vrabioiul - paun Un vrabioi voia sa fie paun. Ce impresionat era mersul mndru al maretei pasari, de capul naltat, de roata grandioasa pe care o facea cu coada! Si eu vreau sa fiu asa, a spus vrabioiul. A mea va fi cu

siguranta admiratia tuturor celorlalti. Isi intindea n sus gtul, inspira adnc, astfel nct pieptul lui mic sa se largeasca, si ntindea penele din coada, si ncerca sa alerge la fel de elegant precum l vazuse pe mandru. Dar dupa ce facu asta o vreme, gasi ca neobisnuita postura era cu adevarat un efort. Il durea gatul, l dureau picioarele si mai rau era ca celelalte pasari, mierlele tantose, canarii cu gatelile lor si ratele natange, toti rdeau de vrabioiul paun. Curand, fu prea mult pentru el. Nu-mi mai place jocul asta, gndi in sine. M-am saturat sa fiu paun. Vreau sa ma port din nouca o vrabie. Dar, cnd ncerca sa alerge din nou ca o vrabie, nu reusi. In loc sa fuga cum obisnuia, ncepu dintr-o data sa topaie si nu mai putu face nimic altceva. Asa au nvatat vrabiile sa topaie. Vestitorul soarelui - basm persan Cocosul era att de bolnav nct gainile erau foarte ngrijorate ca soarele nu va mai rasari n dimineata urmatoare. Cine l va mai trezi cu cntecul lui? Gainile credeau ca soarele rasare numai datorita cntecului cocosului. n ziua urmatoare, soarele le-a vindecat de superstitia lor. Fara ndoiala, cocosul era nca prea bolnav si prea ragusit pentru a cnta, dar soarele stralucea oricum.

Suntem mai puternici decit credem Un mare maestru a luat decizia sa numeasca in locul sau pe cel mai bun discipol. Maestrul i-a pregatit acestuia un test final. El i-a cerut elevului sau sa mute o bucata mare de granit pina la apusul soarelui. Foloseste-te de toata puterea ta, a spus maestrul. Elevul a incercat din rasputeri dar abia daca a reusit sa clinteasca din loc piatra. Exact in momentul in care era decis sa abandoneze, maestrul l-a intrebat:

Ai folosit toata puterea ta?

Da, a raspuns discipolul.

Te-ai gandit sa folosesti o parghie?

N-am stiut ca pot folosi o parghie. Discipolul prinse din nou puteri si, inarmat cu o parghie, reveni langa piatra reusind s-o miste din loc. Totusi, era prea putin, iar soarele se apropia de asfintit, astfel ca il apuca din nou disperarea. Din nou, maestrul aparu la momentul potrivit, intrebandu-l:

Ai folosit toata puterea ta?

Da, dar nu pot si sunt sfirsit fizic, dezorientat si golit de orice fel de energie. Nu mai am putere!

O, nici vorba. Eu cred ca mai ai inca multe resurse, zise maestrul.

Discipolul zambi sceptic, intreband: Unde? Chiar aici, a raspuns maestrul aratand spre sine. Mi-ai cerut ajutorul? Vreti sa ma ajutati?, a intrebat atunci respectuos discipolul. Da, a raspuns imediat maestrul. Scotand din buzunar un fluier, maestrul ii chema pe ceilalti elevi ai sai. In citeva secunde, acestia au venit si impreuna au mutat piatra fara dificultate. Nu e treaba mea! sau

E de la ei!

Erau odata patru prieteni: Fiecare, Cineva, Oricine si Nimeni. Era de facut o treaba si i s-a cerut lui Fiecare s-o faca. Fiecare era sigur ca Cineva o va face. Oricine putea s-o faca; Nimeni n-a facuto. Cineva s-a suparat deoarece era treaba lui Fiecare. Fiecare stia ca Oricine ar putea s-o faca, iar Nimeni a realizat ca Cineva n-are chef s-o faca. In cele din urma, Fiecare a dat vina peCineva atunci cind Nimeni n-a facut ceea ce Oricine putea face. Fermierul si piatra Un fermier avea pamantul sau pe care-l muncea cu mare grija, caci de acolo veneau roadele care ii asigurau existenta, lui si familiei. Exact in mijlocul ogorului, de cind se stia, era o piatra mare cu diametrul de aproape 3 metri. De fiecare data cand isi lucra pamintul, ocolea cu mare grija piatra pentru a nu strica plugul. De cite ori se gandea sa mute piatra, amana zicandu-si ca ar putea sa fie o operatie foarte dificila pentru care ar trebui sa mobilizeze prea multa lume. Intr-un an, insa, a fost neatent si a intrat cu tractorul in piatra, decizand ca nu mai poate amana. S-a dat jos si a luat un bat gros pe care l-a gasit la indemana si, furios, s-a dus direct la piatra. A bagat batul sub piatra si a incercat sa vada cat de mare este aceasta. Se lasa cu toata greutatea pe bat si, surpriza, piatra se urni imediat. Uimit, fermierul constata ca piatra nu avea decit cativa centimetri grosime. Imediat il chema pe fiul sau si, in zece minute, au mutat piatra impreuna. De cate ori nu ni s-a intimplat si noua sa amanam ani de zile unele lucruri care ne-ar fi rapit zece minute, sau o zi, sau o saptamina?

Despre

ascultare

Acum ceva vreme, Christian, un prieten din Belgia mi-a povestit o ntmplare din viata sa. mi face placere sa v-o mpartasesc. Iat-o: Munceam foarte mult pentru a face afacerea mea sa prospere. Pentru a ma destinde, m-am hotart sa fac sport. Am ales golful pentru ca-l puteam practica atunci cnd doream si pentru ca puteam fi n mijlocul naturii. Pentru a nvata jocul, mi-am cumparat carti si casete video. n cautarea miscarii perfecte, am descoperit ca fiecare jucator avea stilul lui propriu. Pe de alta parte, recomandarile profesionistilor difereau foarte mult. Nefiind n stare sa-mi aleg stilul care mi se potriveste, am luat cartea de telefon si am cautat uninstructor n carne si oase care sa ma nvete. Primul instructor vorbea foarte mult si rareori mi arata ceva. Dupa o prima lectie, am simtit ca nu e un instructor potrivit pentru mine. Urmatorul instructor, de fiecare data cnd deschidea gura, o facea pentru a-mi vorbi despre greselile pe care le faceam. N-a durat mult nici cu el. Dupa 5 ncercari, am ajuns sa cunosc profesorul ideal. Echilibrat, calm si ferm, mi-a spus cu zmbetul pe buze:

Ia

Dupa

Dupa

I-am vorbit atunci cum am vrut eu sa nvat si ce dificultati am ntmpinat n a gasi instructorul perfect.

cum

ce

sa

vad

eu,

am

vedem pare
lovit

se

ca

n-ai

mingea,

ce

prea

nvatat

poti

multe

spus

fluiernd:

face.

luni.

Cum poti sti ce tip de profesor ai nevoie cnd tu nca nu stii de ce esti capabil? Daca vrei sa nveti si sa progresezi rapid, iata prima mea lectie pentru tine: Respecta-ti profesorul, indiferent de metoda lui. Pna cnd nu reusesti sa faci ceea ce face el, la fel de bine, poti fi sigur ca nca mai are ce sa te nvete. ntrebarea este urmatoarea: Vrei sa nveti?

Pe moment, m-am simtit atins de ceea ce mi-a spus. Totusi, dupa un timp, am nteles. Este bine sa nveti mai nti sa asculti, nainte de a spune celorlalti ce sa faca. Magarusul si morcovul Lui Filipo ii placea tare mult sa-l ajute pe tatal in munca sa de la moara. Si cum era un baiat istet, a gasit o cale sa-si usureze munca: l-a inhamat pe magarus la pietrele de moara, apoi i-a prins un bat de care a atarnat cu o sfoara un morcov in asa fel incat micul urecheat mergea cautand sa-l prinda. Evident, nu-l ajungea si toata ziua magarusul facea toata treaba cu macinatul, tot mergand in cerc dupa morcov, in timp ce Filipo visa cu ochii deschisi relaxandu-se la umbra. Intr-o seara, dupa ce magarusul terminase ultimul cerc, Filipo ii spuse tatalui sau: Uite tata catde

prostut e magarul, tot mergand in cerc toata ziua fara sa manance si fara sa bea, urmarind morcovul pe care nu-l ajunge niciodata. Eu n-am sa fiu niciodata ca el! Nu fii asa de sigur, zise tatal. Crezi ca noi, oamenii suntem mult diferiti de magarus? Ne sculam in fiecare dimineata si mergem la munca, ajungem seara tarziu acasa, mancam, ne culcam, iar a doua zi o luam de la capat.
Fie ca lucram la moara, in fata calculatorului, sau pe terenul de tenis, multi dintre noi ne invartim in cerc. Care ar putea fi morcovul? Poate fi succesul, faima, sau banii pe care imediat cum le atingem, mai vrem si cursa continua. Cine tine batul? Reclamele, vitrinele, sau media. De aceea este bine, poate, sa gasim calea de a ne bucura doar ca mergem. Sa gasim calea pe care ne bucuram pentru ca suntem pe terenul de tenis, dincolo de recompensele pe care le primim dupa: bani, puncte, sau aprecieri. Iar aceasta cale trece prin Zona.

Inteleptul si diamantul Era spre asfintit cand calatorul se opri la umbra unui copac pentru a poposi peste noapte. Mersese mult peste zi si, desi obosit, era multumit de drumul parcurs. Avea nevoie de odihna,asa incat adormi cu usurinta. Nici nu se lumina bine de zi ca batranul fu trezit de un om agitat care tipa in gura mare: Piatra! Da-mi piatra pretioasa! Care piatra?, intreba calatorul. Noaptea trecuta am visat ca voi gasi aici un om care

imi va da o piatra pretioasa ce ma va face foarte bogat!

Batranul se uita la el pret de cateva clipe, apoi cauta in traista lui. Uite, cred ca e vorba de piatra aceasta pe care am gasit-o pe drum incoace. Ia-o te rog. Omul o lua si alerga spre casa, uitand sa multumeasca de uimire: era, probabil, cel mai mare diamant din lume! Era bogat! Foarte bogat! Dupa un an, batranul trecu din nou pe langa acelasi sat si se intalni cu cel caruia ii oferise diamantul urias. Omul nostru nu arata deloc bine. Tras la fata si nebarbierit, cu cearcane la ochi, omul ii ruga pe batran: Da-mi te rog bogatia ta interioara care ti-a permis sa renunti la diamant cu atata seninatate. Mesajul batranului intelept pentru noi este urmatorul: Folositi-va mintea, inima si sufletul chiar si in cele

mai marunte lucruri pe care le faceti. Acesta este secretul succesului.

Mai e si altcineva acolo sus?

Parintii Clarisei doreau foarte mult ca fata lor sa ajunga o mare campioana. De aceea, au dus-o pe terenul de tenis la o varsta foarte frageda. I-au facut un program stiintific, cu ore de tenis, cu ore de pregatire fizica, meciuri, concursuri, discutii si analize. Nimic rau in toate acestea, poate doar nepotrivit, deoarece Clarisa avea numai 7 ani. Progresul Clarisei nu era pe masura asteptarilor parintilor, astfel incat acestia au vrut sa apeleze la lectii individuale. Antrenorul le-a spus ca, pentru copii, sunt mai bune lectiile in grup deoarece principala sursa de motivatie la copiii mai mici de 10 ani este placerea jocului. Nemultumiti de raspuns, s-au dus la alt antrenor. Acesta le-a spus acelasi lucru. Inca nemultumiti, parintii Clarisei au mai intrebat in stanga si in dreapta si, in cele din urma, au intrat intr-o biserica, au ridicat ochii spre cer, intreband: E cineva acolo sus? Spuneti, fiii mei, s-a auzit un glas puternic. Doamne, ajuta-ne. Spune-ne ce sa facem sa fie cat mai bine pentru fetita noastra. E

un copil bun si talentat si am vrea sa ii oferim cele mai potrivite conditii de pregatire pentru a deveni o mare campioana. Aveti rabdare, veni raspunsul. Tot ce trebuie sa faceti este s-o duceti la teren si s-o lasati sa joace in voie. Sa aveti grija sa aiba apa, prosop si tricou de schimb. Este cel mai bun lucru pe care-l puteti face, pentru ea si pentru voi. Aveti incredere in ea, in antrenor si in voi. Si, din nou, rabdare. Dupa cateva minute de tacere, tatal Clarisei a ridicat din nou ochii spre cer, intreband: Mai e si altcineva, acolo, sus?
De cele mai ori, noua oamenilor ne place sa intrebam pana cand obtinem raspunsul pe care il asteptam. De ce mai cautam raspunsuri pe care le stim deja? Pentru a ne simti in siguranta. Uneori, adevarul adevarat pentru noi, cel care ne ajuta sa ne spargem limitele de moment, este inclus in raspunsurile care nu ne plac.

La ce putem folosi o nuca? La seminarul destinat parintilor, am oferit fiecarei persoane o nuca si i-am rugat pe cei prezenti sa gaseasca raspunsuri la intrebarea urmatoare: La ce am putea folosi nuca ? Raspunsurile au fost diverse, creative si, uneori, haioase. Nuca e tare si are un miez care e gustos, dar la care putem ajunge doar daca avem cel putin doua nuci pentru a le sparge, pentru a ajunge la miez, e nevoie de efort, ca nuca in perete si multe altele au fost raspunsurile generate de acel brainstorming. Dar daca o bagam in pamant? Oare e momentul potrivit? De ce anume e nevoie pentru ca dinnuca sa creasca un falnic arbore? Putem sa grabim cresterea? Putem sa o certam pe nuca pentru ca nu creste mai repede? Putem sa ne suparam pe ea ca nu da nastere unui stejar? Ce putem face? Putem avea grija sa aiba hrana, lumina si incurajare pentru a creste mai departe, nucul sau stejarul se afla deja inauntrul nostru. Gurul A fost odata un indian care crestea gaini la marginea orasului Bombay, castigandu-si existenta din vanzarea lor si a oualor. Intr-o dimineata, cand se duse sa le dea de mancare, vazu ca mai multe gaini murisera. Isi puse repede cateva lucruri in traista si pleca intr-o lunga drumetie pe Himalaya in cautarea unui guru. O, guru, se planse el, mi-au murit gainile! Spune-mi, ce sa fac?. Cu ce le hranesti?, il intreba gurul. Cu grau. Asta-i problema, fiule. Hraneste-le cu porumb. Omul il rasplati pe guru, cobori muntele si se indrepta spre casa. Cand ajunse, schimba imediat hrana

gainilor, dandu-le porumb in loc de grau. Timp de trei saptamani, totul merse bine, dar intr-o dimineata, omul gasi si mai multe gaini moarte. Isi facu bagajele, se indrepta spre Himalaya si urca din nou muntele. O, guru, se jelui el, mi -au murit si mai multe gaini!. Cand le dai sa bea apa ? Dupa ce mananca. Nu! Da -le apa inainte! Asa facu omul nostru timp de sase luni si totul merse bine. Apoi, intr-o dimineata, ducandu-se sa le dea de mancare, a gasit si mai multe gaini moarte. Asa ca iar porni spre guru. O, guru, se planse el, mi -au murit si mai multe gaini!. Unde le tii? Le-am construit cotete din lemn. Aer! Le trebuie mai mult aer! Intors acasa, crescatorul cheltui o mica avere instaland un nou sistem de aerisire. Timp de un an, totul merse bine. Apoi, intr-o dimineata, gospodarul descoperi ca ii murisera toate gainile. Amarat, isi facu bagajele si pleca din nou pe munte. O, guru, striga el disperat, mi -au murit toate gainile!. Ce pacat, a raspuns gurul, mai aveam o multime de solutii. Avem si noi mai multi guru ai tenisului. Eu prefer coach-ii!

Puterea lui POT Clarisa era suparata ca nu-i mergea jocul. Picioarele nu se miscau asa cum si-ar fi dorit, serviciul ba intra, ba nu intra. Mai mult, avea emotii foarte mari. Atunci, Clarisa s-a dus la un mag. Ajuta-ma, te rog, i-a zis Clarisa magului. Bine, spuse acesta. Uite cum o sa facem. Scrie pe o bucata de hartie ce-ti doresti.

Impatureste hartia si pune-o in aceasta cutie. Este o cutie magica, ea iti va indeplini toate dorintele. Clarisa facu asa cum i-a spus magul. Apoi, se duse linistita acasa.
In lunile ce au urmat, Clarisa s-a antrenat cu entuziasm, hotarare si placere, simtindu-se in siguranta. Dintr-o data, ea si-a dat seama ca dorintele i-au fost indeplinite: picioarele se miscau mult mai bine, serviciul mergea, juca cu placere, era fascinata de jocul insusi si nu o mai interesa rezultatul asa de mult ca inainte. Emotiile o parasisera. Ba, nu, emotiile erau inca acolo, dar erau prietenele Clarisei: placerea, bucuria si entuziasmul. Clarisa s-a dus sa-i multumeasca magului. Acesta zambi si-i spuse: Nu exista o astfel de cutie

magica. Magia a fost in puterea lui POT!

Ascutitoarea Dupa mai multe ezitari, m-am hotarat sa sun la usa. Mi-a deschis un barbat grasut, imbracat cu un fel de salopeta. Am intrat si m-am asezat pe un fotoliu vechi si uzat. Televizorul functiona in surdina; era o emisiune cu public. Oferindu-mi un pahar cu apa minerala pe care nu l-am cerut, barbatul spuse: E emisiunea mea preferata. Treceam printr-o perioada dificila a vietii mele. Prietenii mi-l recomandasera ca pe un om capabil sa faca minuni; fara sa se ridice din scaunul sau, doar prin intermediul unor metafore. Eram intrigat de ceea ce vedeam si eram hotarat sa plec imediat ce conversatia ar fi luat-o intr-o directie gresita. Conversatia a luat-o intr-o directie bizara, insa, din fericire, am ramas. Din fericire pentru ca acele cateva clipe mi-au schimbat cursul vietii. Nu vreau sa mai sufar niciodata, am inceput, niciodata! Ce dorinta mareata! Nu crezi ca e prea mult ceea ce ceri?, a venit replica. Mi s-a spus ca faci minuni. Dovedeste-mi! Fa ca ultimele mele suparari sa dispara si te voi crede. Altfel, la revedere si n-am cuvinte!, am spus foarte hotarat.

O clipa prietene. Cred ca am ce ai tu nevoie. Ceva mai bun decat ceea ce mi -ai cerut; te pot invata cum sa accepti suferinta si sa treci dincolo de ea. Sufeream. Domnul Fernando, acesta era numele lui, m-a indemnat sa vorbesc despre toate lucrurile care m-au facut sa sufar in trecut. I-am vorbit despre moartea parintilor, despre dezamagirea primei iubiri, despre tradarea prietenilor, despre boala, despre toate gandurile dureroase care doreau sa iasa la lumina. Dupa doua ore, el consimti sa-mi dea solutia. Imagineaza-ti ca esti un creion nou. La inceput, varful este ascutit. Poti scrie si desena orice. Apoi varful se toceste si scrisul devine din ce in ce mai dificil si nu asa de frumos precum ai vrea sa fie. Te-ai uzat. E nevoie sa te ascuti. Dar acest lucru nu poate fi facut fara putina durere. La fel cum un creion trece prin lama ascutitoarei, pierzand putin din lemnul sau, tu trebuie sa schimbi pielea tabacita. Praful ce s-a depus peste constiinta ta face ca viata ta sa fie mohorata si neclara. E nevoie, poate, de putina suferinta pentru a reveni la forma initiala. Fernando facuse, astfel, un nou miracol. El nu mi-a promis un viitor lipsit de griji si fara suferinta. Inchizand usa casei sale in urma mea, am trait senzatia ca am renascut, de parca m-as fi bucurat ca exist pentru prima oara.

Copacul fermecat Un calator soprit sa se odihneasca la umbra unui pom, fara saimagineze ca era un copac magic . Bucurandude racoarea pe care ioferea umbra copacului, calatorul se gandi:

Ce

Imediat, un pat urias si confortabil aparu in fata lui. Uimit, calatorul se intinse multumit. Mifoame, isi zise calatorul dupa ceva vreme. Nici nutermina gandul, ca in fata lui aparu o masa plina de bunatati. Calatorul manca si bau pe saturate. I se facu apoi somn si se intinse la umbra copacului. As dormi acum vreo doua ore. Cel mai rau lucru care sputea intampla ar fi sa treaca pe aici un tigru ratacit Chiar in acea clipa, un tigru aparu ca din pamant simanca pe bietul calator. Fiecare avem un copac magic in noi care asteapta sa ne indeplineasca dorintele. Sa fim prevazatori! Copacul ni le indeplineste atat pe cele bune, cat si pe cele negative, fricile si ingrijorarile.

bine

ar

fi

sa

am

un

pat

moale

si

confortabil

Sa ne gandim, asadar, la cele bune.

Galeata sparta Era odata, n India, un om care cara apa. El folosea doua caldari mari pe care le punea pe spate cu ajutorul unui bat gros. Una dintre caldari avea o mica fisura, astfel nct omul nostru ajungea la

destinatie cu o caldare plina si una pe jumatate goala. Timp de doi ani, zi de zi, omul a carat apa ducnd la casa stapnului sau o caldare plina si una pe jumatate goala. Desigur, caldarea cea buna era mndra de realizarile ei. Cea cu defect, nsa, era rusinata de imperfectiunea sa si se simtea mizerabil pentru ca, n tot acest timp, nu adusese dect jumatate din cantitatea de apa. Ea n-a mai rezistat, si i-a spus omului:

mi e rusine de mine si vreau sa-mi cer iertare. De ce?, a ntrebat omul. De ce ti-e rusine? N-am fost n stare n acesti doi ani sa aduc dect jumatate din cantitate din cauza crapaturii. Din cauza mea, ai facut multe drumuri n plus.
Omului i s-a facut mila de biata caldare si i-a spus:

Te rog sa observi ce flori frumoase sunt pe marginea drumului.

n timp ce e ntorceau spre casa, batrna caldare a observat ct de minunate erau florile de pe marginea drumului, uitnd de necazul ei. Cnd au ajuns, ea se ntrista observnd din nou pentru ca jumatate din apa se scursese. Vaznd-o, omul i spuse:

Ai remarcat ca florile frumoase au crescut numai pe partea ta de drum , nu si pe cealalta? Timp de doi ani am cules flori cu care mi-am nfrumusetat casa.

Insula sentimentelor Era odata o insula, unde traiau toate sentimentele si valorile umane: Buna Dispozitie, Tristetea, ntelepciunea ?i Iubirea. ntr-o zi sentimentele au fost anuntate ca insula sta sa se scufunde, astfel nct si si pregatira navele de plecare. Doar Iubirea ramasese pna n ultimul moment. Cnd insula fu pe punctul de a se scufunda, Iubirea decise sa ceara ajutor. Bogatia trecu pe lnga Iubire cu o barca luxoasa si Iubirea i zise:

Bogatie, ma poti lua cu tine?" Nu te pot lua, caci e prea mult aur si argint n barca mea si nu am loc pentru tine." Iubirea atunci se hotar sa ceara ajutorul Orgoliului, care trecea pe acolo ntr-o nava superba. Orgoliule, te rog ma poti lua cu tine? Nu te pot ajuta Iubire.... raspunse Orgoliul, aici este totul perfect, mi-ai putea strica nava." Atunci Iubirea ntreba Tristetea, care trecea pe lnga ea: Tristete, te rog lasa-ma sa vin cu tine. Oh, Iubire, raspunse Tristetea, sunt att de trista nct trebuie sa stau singura. Chiar si Buna Dispozitie trecu pe lnga Iubire, dar era att de multumita, nct nu auzi ca este strigata. Dintr-o data o voce spuse: Vino Iubire, te iau eu cu mine. Era un batrn cel care vorbise.Iubirea se
simti att de recunoscatoare si plina de bucurie nct uita sa-l ntrebe pe batrn cum l cheama. Cnd sosira pe tarm, batrnul pleca. Iubirea si dadu seama ct de mult i datora batrnului si ntreba Cunoasterea:

Cunoastere, mi poti spune cine m-a ajutat? Era Timpul, raspunse Cunoasterea. Timpul?, se ntreba Iubirea, dar de ce tocmai Timpul m-a ajutat? Cunoasterea, plina de ntelepciune, i
raspunse:

Pentru ca numai Timpul este capabil sa nteleaga ct de importanta este Iubirea n viata.
N-AM TIMP! sau Povestea Fierastraului Ion este - Ce faci Ioane? in padure dimineata devreme. Gheorghe il vede:

- Iaca, tai lemne. - Spor la treaba!

Pe la pranz, Gheorghe trece din nou. Ce faci Ioane? N-ai terminat inca ?

- Nu Gheorghe, mai am.

Dupa-amiaza tarziu, Gheorghe il vede pe Ion la acelasi copac.

Tot cu copacuista te chinui? De ce nu te opresti putin sa te odihnesti, sa ascuti fierastraul, apoi sa termini de taiat? - N-am timp Gheorghe. N-am timp, ca tai, raspunde Ion muncind in continuare.
De multe ori n-avem timp pentru lucrurile importante deoarece suntem prea ocupati. Sunt jucatoare care n-au timp de pregatire fizica pentru ca au multe antrenamente de tenis , sau n-au timp sa exerseze serviciul pentru ca isi perfectioneaza loviturile de pe fundul terenului. Dupa meci, ele spun adesea: Nu mi-a intrat serviciul, sau Nu m -am miscat suficient de bine pe picioare. De aceea , cred ca prioritatea zero ar trebui sa fie stabilirea prioritatilor. Povestea calatorului Pe un drum de tara, un calator facut o pana de cauciuc. Deschizand portbagajul, a avut neplacuta surpriza sa constate ca nu are cric. Hmm, cum ce ma fac, sgandit el. Fiind pe un drum de tara intrzi foarte calduroasa, el se indoia ca va mai trece cineva de la care sa ceara ajutor. Vazand turla unei biserici in departare, calatorul sa mearga pe jos in acea directie, unde gandea ca va gasi un sat si va imprumuta un cric. Drumul era lung, arsita era mare. Sper sa gasesc pe cineva in sat de la care sa imprumut un cric , gandi calatorul. Mai merse putin, transpirand din belsug: Stiu cam ce fel de oameni traiesc in astfel de locuri. Nu le plac de loc strainii.

Deoarece nu ma cunosc, nu cred cavor imprumuta nici un cric! Calatorul merse mai departe, gandindula cele mai rele lucruri posibile. Nimeni din sat nuva imprumuta nici un cric, oamenii vor fi suspiciosi si vor refuza chiar savanda unul si asa mai departe. Cand a intrat in sat era asa de suparat ca sdus direct in piata centrala si a inceput sa strige: Daca asa stau lucrurile, daca asa ganditi, puteti sa va pastrati nenorocitul de cric! De cate ori sintamplat sa inventezi tot felul de obstacole de netrecut si temeri nejustificate? De cate ori nu ai cerut ceva de frica de a nu fi refuzat? Puiul de vultur De crezi ca poti, ai dreptate, de crezi ca nu poti, ai dreptate. Din intamplare, un fermier gaseste un ou de vultur. Il ia, il duce acasa si-l pune sub closca. Dupa ctva timp, vulturul a vazut lumina zilei intr-un crd de puisori. Pe masura ce vulturul crestea, semana tot mai mult cu puisorii, pentru ca era convins ca era si el un pui de gaina. Cotcodacea, isi batea aripile incercand sa zboare, scurma pamantul dupa viermisori. Intr-o zi, puiul de vultur ridica ochii spre cer si vede cea mai uluitoare fiinta din lume. Ce eaceea? a intrebat el, uluit de maretia siluetei care se rotea gratios, brazdnd norii inalti. I-a raspuns un cocos, pe un ton soptit, respectuos: Acela este un vultur, cea mai mareata dintre toate pasarile de pe pamant! Doamne, mi-ar placea si mie sa seman cu el! Las -o balta, l-a sfatuit cocosul, noi suntem altfel. Si puiul de vultur s-a resemnat, a uitat, fiind convins ca este un pui de gaina.

7 minuni ale lumii Un grup de elevi a fost solicitat sa enumere 7 minuni ale lumii. Cu unelor mici diferente, majoritatea a votat pentru: piramidele din Egipt; Taj Mahal; marele Canion; canalul Panama; Empire State Building; basilica Sankt Petersburg; marele zid chinezesc. Dupa ce a strns voturile, profesorul a observat ca o eleva tacuta nu a dat lucrarea. Profesorul a ntrebat daca are probleme cu lucrarea ei. Fata a raspuns: Da, putin. Sunt attea minuni nct nu ma pot hotar.

Spune ce ai scris pna acum, poate te putem ajuta. Fata a ezitat, apoi a citit: Cred ca cele 7 minuni ale lumii sunt: sa vezi, sa auzi, sa atingi, sa gusti, sa simti, sa rzi si sa iubesti.
ncepatorul si expertul

ncepatorul absoarbe cunostintele ca un burete uscat; expertul nu mai poate primi nimic.(proverb oriental)

Cu multi ani n urma, traia un marinar ce calatorise prin multe tari n jurul lumii. Fusese n multe locuri si vazuse multe si diferite privelisti, ntr-o zi, pe cnd strabatea marile, a ajuns Ia o insula si s-a hotart sa ramnaacolo pentru un timp. i-a ancorat vasul la mal si a nceput sa se uite n jur. Peste tot n jurul insulei se ntindea o plaja frumoasa, cu nisip auriu, iar n spatele ei se ridica jungla tropicala, deasa. Era liniste, pna cnd... A crezut ca aude un sunet slab n departare si si-a ciulit urechile sa asculte mai bine. Avea impresia ca sunetul venea din interiorul junglei,asa ca s-a apropiat. A auzit din nou sunetul acela slab n departare. A nceput sa-si croiasca drum prin desis, ca sa poata nainta. Pe masura ce patrundea mai adnc, sunetul acela devenea tot mai puternic. A continuat sa-si faca drum pna cnd, n final, a ajuns ntr-o poienita, iar acolo, n mijlocul poienitei, a vazut un batrn, asezat pe pamnt, cu picioarele ncrucisate. Batrnul avea ochii nchisi si repeta Mo, mo, mo, n tonuri prelungi, slabe. Marinarul a ramas n picioare privindu-l si ascultndu-l. Mo, mo, mo a continuat batrnul. Pna la urma, marinarul s-a apropiat de batrn si l-a batut usor pe umar. Batrnii s-a ntors ncet si a zmbit. Scuzati-ma, a spus marinarul, cred ca ati gresit. Cred cu ar fi trebuit sa spuneti Om, om, om . Oh! a raspuns batrnii, zmbind. Va multumesc foarte mult. i a nceput sa ngneOm, om, om. Marinarul s-a simtit multumit si si-a reluat drumul napoi spre vas. A nceput sa se departeze de tarm si, dupa un timp, a simtit o usoara bataie pe umar. S-a ntors, surprins ca-l vede pe batrn, care a spus:

Scuzati-ma ca va ntrerup calatoria, mi puteti aminti, va rog, cum ar trebui sa sune cntecul?
Marinarul, socat, a raspuns:

Om, om, om. Va multumesc foarte mult! spuse batrnul ntorcndu-se si o porni, pasind pe apa, catre insula.
Povestea m-a facut sa-mi aduc aminte de o serie de momente n care m-am comportat ca un expert, alegnd astfel sa nu mai nvat. De exemplu, acum aproximativ 15 ani ma uitam la Bruguera si emiteam judecati de valoare asupra antrenamentului si antrenorului. Pna cnd nu am redevenit ncepator, nu am reusit sa nteleg. Povestea de mai sus mi readuce n minte o replica a lui Soc din filmul Peaceful Warrior , unul dintre cele mai frumoase filme legate de sport, viata, performanta si excelenta pe care l-am folosit adesea ca material de lucru la atelierele de Mental Coaching: The first step for a Peaceful Warrior is NOT to know!

Primul pas pentru un razboinic este sa nu stie.