PREVENIREA RISCURILOR

PRIN RESPONSABILITATE SOCIALĂ A INTREPRINDERII

Dr. Vasilica CIUCĂ, CS I,

director general INCSMPS Bucureşti
Mat. Draga ATANASIU, CS III
INCSMPS Bucureşti
Dr. Cristina Lincaru, CS III
INCSMPS Bucureşti

REZUMAT
Principiile dezvoltării durabile şi de integrare a rezultatelor
cunoaşterii in intreaga viata socio-economica, au fost confirmate
şi recunoscute prin Agenda de la Lisabona (2000), reafirmate la
Consiliul European de la Goeteborg (iunie 2001), scoţând in
evidenta legătura strânsă între creşterea economică durabilă,
coeziunea socială şi protecţia mediului. Creste prin aceasta rolul
întreprinderii in planul socio-economic, concretizat in conceptul
de “responsabilitate socială a întreprinderii - RSE”, care trece
astfel de la “integrarea voluntară de către întreprinderi a
preocupările sociale si de mediu, in activităţile lor comerciale si
relaţiile lor cu părţile interesate”, la un factor al competitivitatii.
Ca o expresie a legaturilor strânse intre business, social şi
mediu, rezultatele unei întreprinderi sunt apreciate prin
indicatori ai celor trei arii, afacerea, cele care reprezintă
impactul asupra dimensiunii sociale şi de mediu.
Lucrarea isi propune sa evidentieze aspecte legate de necesitatea
abordarii si in tara noastra a acestui concept, în contextul actual
al globalizării şi a noii competitivităţi, ca vector important al
societăţii cunoaşterii si ca o provocare in contextul integrarii.
Actualitatea stringentă şi potenţialul imens de dezvoltare a
conceptului, permite ca prin îmbogăţirea cunoaşterii în acest
domeniu să crească conştientizarea asupra importanţei RSE,
maximizând efectele sale pozitive in planul afacerii.
CUVINTE CHEIE globalizare, dezvoltare durabilă,
responsabilitate socială a întreprinderii, părţi interesate
SUMMARY
The principals for the sustainable development and knowledge
results integration in the entire socio-economical life were
confirmed and adopted through Lisbon Agenda (2000),
actualised on Goeteborg (june2001) European Council,
making visible the strong connection between sustainable
economical growth, social cohesion and environment
protection.In this way becomes more important the firm role
at socio/economical level, concretized in the „Corporate
Social Responsibility”, which make possible the transition
from „volunteer integration in commercial activities of social
and environment preoccupations and their relations with
interested parties” to CSR as competitiveness factor. As an
expression of strong correlations between business, social and
environment, the impact of social and environment
dimensions is added in to the business.
This paper enhances aspects regarding the necessity of more
consideration for this concept in our country, in the
globalisation and of the new competitiveness context, acting
as a main “knowledge society vector” and also as a challenge
during integration process. The acute actuality and the huge
potential of concept development, allows the knowledge
enrichment regarding and the awareness of its importance,
resulting maximisation for the positives effects of business.
KEY WORDS globalization, sustainable development
corporate social responsibility, stakeholder

Globalizarea, dezvoltarea durabilă şi competitivitatea sunt trei mari provocări şi repere ale
prezentului nostru. De aceea, in ultimii ani, aproape peste tot in lume, a intrat in vorbirea curenta,
obisnuita, folosirea unor notiuni, cum sunt:
 globalizare, guvernare, guvernabilitate, organizare,
 sustenabilitate, parteneriat, cunoastere, performanta,
 economic si politic,
 pietele si formele de interventie ale puterilor publice,
 restructurare, somaj, concediere, social
 poluare, ecologizare, etc,
si ale caror intelesuri nu sunt mereu complete si ca urmare nu sunt valorizate, sau si mai grav, pot
deveni arme cu o singura tinta.

La inceputul anilor 90, prin afirmarea tendintelor de internationalizare a economiei, puse in evidenta
prin mondializarea pietelor si consolidarea puterii institutiilor financiare, ordinea sociala si politicul
au fost supuse unor profunde transformari. Fortele pietei definesc de acum inainte limitele
politicului, diferite tari sunt supuse presiunii firmelor transnationale, puterii financiare ale acestora.

Fundamental, globalizarea, ca rezultat al mondializarii pietelor, creaza noi forme de integrare si

stimulare a concurentei intre actorii economici si sociali. Dar tot ea genereaza noi forme de

1
excluziune care duc la somaj sau la precaritatea locurilor de munca, la o cultura consumatorista,
neviabila pe termen lung. La nivel mondial, in literatura de specialitate se fac atentionari asupra
specificitatii si complexitatii sociale ale proceselor responsabile cu producerea unor astfel de
fenomene. In cadrul acestor procese, emergenta problemei sociale constituie un element cheie, fiind
asociata saraciei care poate atinge grupe noi de populatie si in acelasi timp poate duce la accentuarea
diferentierilor din cadrul aceleasi societati. Sunt mai ales agravante in contextul unor procese de
restructurare economica care presupun, pe langa adoptarea unor noi tehnologii, a unor noi
investitori, si adoptarea unor politici de concediere generatoare uneori de grave consecinte sociale.
In acest ultim aspect se remarca cazul deja clasic al Argentinei, care releva necesitatea si importanta
luarii in considerare in special a efectelor acelor transformari structurale care afecteaza sistemul de
protectie sociala bazat pe asigurare (pensionare, alocatii familiale, asigurare de sanatate), generand
criza sistemului traditional de politici sociale. Au fost necesare o serie de reforme structurale, printre
care un nou sistem public de pensii reformat coexinstand mixt cu o capitalizare privata obligatorie,
modificarea legislatiei muncii si introducerea flexibilitatii pietei muncii (noi forme de timp partial
munca, accidente de munca, etc). Acest moment a reprezentat pentru autorii lucrarii, pe langa alte
aspecte, si premiza abordarii studiului problematicii a ceea ce se defineste ca RSE, un instrument
posibil sa preia, intr-un sistem democratic, misuni de realizare a echilibrelor economice, sociale
neantagonic cu interventia statului .
Pe fondul proceselor de globalizare parcurse inca din anii 80, caracterizate de faptul ca “schimbarile
economice sunt marcate de interdependenta crescuta a intreprinderilor locale cu pietele, cu circuitele
si centrele de decizii financiare, inovare si difuzie tehnologica, apar continuu noi provocari.
Întreprinderea practic nu poate exista, dacă nu-şi modifică rolul şi sistemul de interacţiuni.
Schema următoare propune, în viziunea autorilor, cadrul interrelaţional al unei întreprinderi.

Mediu

Guvernare/ Pieţe
factor politic

întreprindere Circuite şi
Comunitate centre
locală de decizii
financiare

Intreprinderi Centre de
transnationale inovare
Centre de
difuzie
tehnologică

De cativa ani, un concept nou si în crestere, a atras atentia actorilor economici, publici si privati.
Este vorba de “responsabilitatea in afaceri”, conoscut mai ales sub denumirea de „Corporate Social
Responsibility “/“Responsabilite Sociale des Entreprises - RSE” .

Prin aplicarea responsabilităţii sociale a întreprinderii – RSE (traducere adoptată de autotii prezentei
lucrări), se speră în aplicarea unor drepturi sociale fundamentale în tari în care acestea sunt putin sau
deloc respectate. Aceasta este şi ratiunea demersurilor politice ale unor organisme internationale de
prestigiu şi la nivel UE, în sustinerea dezvoltării unei atitudini bazată pe responsabilitate socială în

2
afaceri. In sustinerea sa se înscriu si experientele si rezultatele deosebite în aplicarea RSE, în tări
precum SUA, UK, Norvegia.
In acest peisaj al ultimilor ani, global si sustenabil, întreprinderile, care vor fi subiectul prezentei
lucrări, sunt tot mai mult confruntate cu imperativul de a arăta marelui public, societatii, cum si cât
contribuie la dezvoltarea comunitatii în care activează.
Aceasta în situatia în care întreprinderile îsi exercita functiile economice traditionale: realizare de
profit, dezvoltarea oportunitatilor pentru locuri de munca, reinvestirea, îmbunatatirea în sens
general, a mediului în care activează.
Într-o perioadă marcată de demersurile Uniunii Europene de a stabili valori comune prin
promulgarea unei Carte a drepturilor fundamentale, un număr din ce în ce mai mare de companii
europene tind să pună tot mai clar accentul pe responsabilitatea socială, pe care o percep ca o parte a
identităţii lor. O astfel de responsabilitate îi priveşte atât pe angajaţi cât şi pe ceilalţi factori implicaţi
cu care interacţionează şi care îşi pot pune amprenta asupra succesului firmei.
In acelasi timp trebuie evidentiate si aşteptările cetăţenilor, a factorilor implicaţi fata de rolul pe care
il are intreprinderea in condiţiile unei societăţi aflata în continuă schimbare. Aceste aspecte sunt in
concordanţă cu mesajul de bază al strategiei pentru dezvoltarea continuă a Europei, convenită cu
prilejul Consiliului European de la Goeteborg (iunie 2001), în conformitate cu care creşterea
economică durabilă, coeziunea socială şi protecţia mediului sunt in stransa legatura.
Mulţi factori sunt decisivi în vederea masurarea responsabilităţii sociale a întreprinderilor, printre
care: *solicitările şi aşteptările cetăţenilor, consumatorilor, autorităţilor şi investitorilor în
contextul globalizării şi a transformărilor industriale; * criteriile sociale îşi pun pecetea
asupra deciziei investiţionale a persoanelor fizice şi juridice, în calitatea lor de consumatori sau
investitori; * efectele negative asupra mediului înconjurător – cauzate de activitatea economică –
provoacă o îngrijorare crescîndă; * mijloacele media, precum şi tehnicile moderne de informare /
comunicare contribuie la transparenţa activităţii economice.

CE ESTE RSE ?

Deşi nu există încă o definitie comun acceptată pentru conceptul RSE, toate definiţiile găsite în
literatura de specialitate, se referă la „integrarea preocuparilor sociale si de mediu in afacerile
curente ale intrteprinderilor, precum si în interactiile lor cu “partile interesate = stakeholders”, pe
baza voluntara”.
RSE reprezintă o parte integranta a conceptului de “dezvoltare durabilă” si este inteleasă si ca o
contributie a mediului de afaceri la aceasta. Responsabilitatea sociala si de mediu nu sunt separate,
sunt doua marimi ale aceleasi piese care formeaza, împreună cu activitatea economică de bază, -
responsabilitatea in afaceri.
Studiile de specialitate furnizează un tablou complet asupra implicatiilor, atitudinilor, costurilor si
beneficiilor, a obstacolelor-frânelor pe care intreprinderile le intalnesc in aplicarea atitudinii
responsabilite fata de partile interesate, in general exterioare. O atentie specifica o comporta in
aceasta relatie doua grupe de stakeholders: - comunitatea in sensul larg al termenului si mediul
natural.

Conceptul “antreprenoriat responsabil” semnifică „strategiile voluntar adoptate de intreprinderi

pentru a contribui la dezvoltarea durabila” si a fost consacrată prin Programul Natiunilor Unite
pentru Dezvoltare (PNUD). Această abordare corespunde şi definitiei dată de CE-UE conceptului de
“responsabilitate socială a intreprinderilor”: “ RSE reprezinta integrarea voluntara de catre
intreprinderi a preocuparile sociale si de mediu , in activitatile lor comerciale si relatiile lor cu

3
partile interesate” – 02.07.2002 – Comunicat CE –RSE “Contributia intreprinderilor la dezvoltarea
durabila”
Aceasta noua orientare a intreprinderilor pe care UE incearca sa o promoveze, reprezintă un
catalizator care privilegiaza inovarea, crearea de locuri de munca si competitivitatea in Europa,
reprezentand deci si o actiune in realizarea obiectivului strategic fixat la Lisabona, acela prin care
„UE trebuie sa devina un spaţiu economic cu o mare capacitate concurenţială şi dinamism, cu o
creştere economică durabilă, cu locuri de muncă mai multe şi mai bune şi o mai mare coeziune
socială.
Responsabilitatea socială s-a manifestat la întreprinderile de mari dimensiuni, publice ori private,
atitudinea fiind urmata si de IMM şi societăţile cooperatiste, care acţionează în deplină concordanţă
cu menţionatul principiu.
Definitia care se da unui comportament responsabil al unei întreprinderi, precum si asteptarile de la
un astfel de demers, pot fi foarte diferite, functie de contextul istoric, cultura, stadiu de dezvoltare
socio-economic, cat si a rolului pe care il are sectorul public si privat.
Ceea ce poate constitui un antreprenoriat responsabil inovator intr-o tara, poate fi considerat o
simpla respectare a legislatiei, sau a normelor in vigoare in alta.
Astfel, fiecare situatie trebuie evaluata intrinsec, tinand cont de specificitatea contextului, national,
regional, local.
Conştientizarea responsabilităţii sociale a firmelor, evocata în cadrul Consiliului European de la
Lisabona din martie 2000, a dus si la introducerea conceptului de „Best Practice” în domenii
precum:
 învăţarea continuă;
 organizarea muncii;
 egalitatea de şanse;
 incluziunea socială;
 dezvoltarea sustenabilă.
Odată cu recunoaşterea importanţei aplicării unei atitudini responsabililă social şi preluarea
benevolă a obligaţiilor care le exced pe cele contractuale şi legale, firmele tind spre atingerea
standardelor sociale (SA 8000) şi de mediu (ISO 14001, etc), în aşa fel încât drepturile fundamentale
să fie respectate cu consecvenţă.
Se are in vedere aplicarea pe termen lung a unei politici de mediu menită să armonizeze interesele
divergente ale părţilor interesate.
Pornind de la premisa conştientizării importanţei fiecarui aspect specificat in definitie, centrul de
greutate al prezentei lucrari, va fi responsabilitatea intreprinderilor in sfera socială.
Conceptul responsabilităţii sociale oferă:
 la nivelul întreprinderilor, şansa dezvoltării de noi parteneriate – pe de o parte – precum şi
cristalizării celor deja existente, pe de altă parte, în domenii precum dialogul social,
dobândirea de calificări, egalitatea şanselor, anticiparea / adaptabilitatea la schimbare;
 la nivel local şi naţional, vizează coeziunea socială, respectiv protecţia sănătăţii;
 la nivel global, se referă la protecţia mediului şi la respectarea drepturilor fundamentale.
Pe parcursul prezentării, s-a făcu adesea apel la “Parties Prenantes” ≡ “Stakeholders” ≡ “Parti
Interesate”. În literatura de specialitate, prin „Parti Interesate” se înţelege: „persoane sau grupuri de
persoane care au, sau pot avea, o propietate, un drept sau un interes, in intreprindere si in activitatile
sale, trecute, prezente si viitoare” (M Hopkins / La negociation planetaire: la responsabilite sociale
des entreprises devient de saison (The Planetary Bargain: Corporate Social Responsibility Comes of
Age)”. (Definiţia prezentată reprezintă optiunea autorilor, nu exista incă declarat un consens asupra
definitiei).

4
Interacţiunile firmă – părţi interesate au fost imaginate de autori ca fiind un copac, a cărei vigoare şi
existenţă ţin de armonizarea unui sol adecvat, cu un mediu favorabil vieţii, ca şi o afacere pe termen
lung.

Fiecare „parte interesată” în raport cu întreprinderea, poate avea în cadrul unui comportament
responsabil social al acesteia, anumite activităţi, prezentate sintetic în tabelul următor:

Grupuri de parteneri Exemple de activitati ale intreprinderilor responsabile social

interni implicati
Actionari si proprietari  Raportare actionarilor a practicilor responsabile social
 Stabilirea unei atributiii care include obiective non
financiare
Salariati  Delegarea puterii catre salariati
 Stabilirea ca prioritate problemele de securitate si sanatate
ale salariatilor
 Facilitarea oportunitatilor de distribuire a cresterii si
profitabilitatii intreprinderii
 Incurajarea comunicarii intre salariati si conducere
(management)
 Sustinerea salariatilor in echilibrarea problemelor de
munca, familie si dezvoltare personala
Clienti  Controlul impactului produselor si serviciilor, in domeniul
calitatii, securitatii si de mediu
 Raspunsuri rapide la reclamatiile clientilor
Mediu  Angajarea in minimizarea impactului negativ si
optimizarea resurselor
 Analiza performantelor pe ciclu complet de viata, pentru
toate produsele si serviciile
 Integrarea valorilor de mediu in toate deciziile

5
Comunitatea in sensul
larg (include autoritatile
publice)
Contractanti/furnizori
 Implicarea in actiunile filantropice care coincid cu nevoile
comunitatii
 Promovarea antreprenoriatului in zona de activitate, prin
parteneriat cu organizatiile locale care pot concura la
succesul afacerii
 Practica de a recruta personal din grupurile defavorizate
 Sensibilitate la obiceiurile si cultura locala
 Conformitate la drepturile omului
 Integrarea valorilor sociale si de mediu in deciziile de
piata
 Evitarea realatiilor de afaceri cu parteneri care recurg la
practici ilegale, de munca a copiilor de exemplu
 Angajarea activa in gestiunea riscurilor in apovizionare,
verificarea practicilor responsabile pe intregul parcurs al
aprovizionarii
 Raspuns rapid la reclamatiile furnizorilor

Prin integrarea preocupărilor sociale şi de mediu în activitatea economică a întreprinderilor, care

reprezintă de fapt definiţia cea mai larg acceptată pentru Responsabilitatea Socială a Întreprinderilor
(RSE – acronim adoptat de autorii lucrării), se afirmă această atitudine responsabilă, ca motor în
logica dezvoltării sustenabile.
Este de precizat că Responsabilitatea Socială a Întreprinderilor (RSE) este percepută ca
dimensiunea microeconomică a conceptului macroeconomic de dezvoltare durabilă. Într-o altă
interpretare, RSE este înţeleasă ca parte integrantă a conceptului de dezvoltare durabila, o
contribuţie a mediului de afaceri în atingerea obiectivelor de dezvoltarea durabila.
În acest sens, am considerat utilă evidenţierea unor elemente de baza ale unei dezvoltari durabile -
cadrul conceptual. Tabelul următor structurează intervenţia „părţilor interesate”, în raport cu
domeniul lor de interes.

ECONOMIC SOCIAL MEDIU

PIATA LOC DE MUNCA COMUNITATE MEDIU
GRUPURI √ Clienti √ Salariati  Puterile  Mediul natural –
CHEIE ALE /consumatori √ Sindicate publice purtatorii de cuvant ptr.
PARTILOR √ Contractanti √ Patroni  ONG Mediu
INTERESATE /furnizori si √ Comunitate  ONG
parteneri locala  Comunitatea
comerciali √ Organizatii locala
√ Investitori profesionale  Cetatenii/consum
√ Sectorul √ Puterile atori
public publice  Salariati
 Puterile publice
DOMENII  Gestiunea  Diversitatea  Integrarea  Aspecte relativ la
responsabila a locurilor de munca sociala produse/procedee
canalului de  Egalitate de (toleranta etnica,  Utilizarea
aprovizionare sanse coeziune resurselor (materiale –
 Calitatea  Echilibru intre sociala) epuizarea resurselor;
 Inovatia viata profesionala  Ingrijirea utilizarea apei – impactul
 Securitatea /privata sanatatii asupra habitatului,
6
 produselor  Higiena si  Educatie secetele; energie:
 Preturi corecte securitate  Calitatea schimbarile climatice,
 Satisfacerea  Formarea si vietii (sport aciditate)
clientilor si a dezvoltarea /cultura)  Deseuri
ceriontelor personalului  Revitalizare (depozitare: ocuparea
consumatorilor  Satisfactia a economica si terenurilor, contaminarea
 Publicitate muncii dezvoltare solului, apele subterane)
etica  Salarii si /locuri de munca  Poluare (poluare
avantaje  Infrastructur atmosferica: schimbari
 Crearea/proteja a locala climatice, saracirea
rea locurilor de  Securitate stratului de ozon, smog,
munca sanatate; poluarea apei:
 Drepturi de alterarea habitatului;
munca contaminare sol:
acumulare de poluante;
diminuarea diversitatii
bilogice)

ATITUDINEA RSE POATE SĂ INTERVINĂ ÎN PREVENIREA UNOR RISCURI

ECONOMICE, SOCIALE, ECOLOGICE ?

Pentru a răspunde acestei întrebări, autorii au structurat mai întâi problemele care pot apare în
contextul marilor provocări ale momentului cărora o întreprindere/firmă trebuie să găsească o
soluţionare. Orice problemă comportă un risc, faţă de care întreprinderea trebuie să adopte o
strategie.
În tabelul de mai jos sunt evidenţiete principale probleme, riscurile induse de acestea şi modul prin
care autorii au apreciat că, atidunea RSE poate contribui la prevenirea dezvoltării acestora.

PROBLEME RISCURI INTERVENTIA RSE

• distrosiuni • excluderea de pe piata • evaluarea voluntara si continua a
concurentiale intre a actorilor care impactului activitatii si a rezultatului
intreprinderi competitioneaza corect acesteia, in 3 dimensiuni integrate -
• raportare pasiva la (inclusiv prin economic, social si de mediu
norme si standarde nerespectarea • raportarea activa la norme si standarde si
• conflicte intre culturi conformitatii normelor excluderea actorilor cu comportament
organizationale, standard in vigoare) incorect (coruptie, practici ilegale de
companii/firme • cresterea ocuparii afaceri si munca, etc)
• conflict intre nivele de precare • transmiterea bunelor practici,
dezvoltare economica • accentuarea transformarea in formator de atitudine si
• evolutia economica si excluziunii sociale valoare
sociala (tineri, batrani, • adoptarea unui comportament etic in
• abordari strategice persoane cu dizabilitati, relatia cu toti stakeholders (castig – castig)
unilaterale etc) • practicarea investitiei in cercetare,
• accentuarea • instabilitate, haos educatie, formare in functie de
segmentarilor pietelor (crestere rapida a dimensiunea si tipul intreprinderii –
muncii entropiei – distrugere, dezvoltarea capitalului uman corespunde
• retele globale autodistrugere) unei economii bazata pe cunoastere 

7
 plutitoare - • stagnare, neadaptare productivitate crescuta
• comportamentul • impact negativ asupra • investitia in locuri de munca de calitate,
intrepreinderilor sanatatii la locul de implicarea in comunitate
transnationale nu munca, comunitati, • prevenirea erodarii cunostintelor
interfera cu normelor clienti si mediu • prevenirea imbolnavirii la locul de munca
nationale • epuizarea resurselor si interventie voluntara ptr. mentinerea
• lipsa strategiilor umane – spre exemplu sanatatii comunitatii si mediu
structurale brain drain • investitia in politici active – politica de
• presiunii asupra • exploatarea fara limita recrutare a persoanelor defavorizate la
sistemului de asigurari a resurselor naturale si nivelul comunitatii-spre exemplu
a mediului • investitia in armonia sociala – dezvoltarea
dialogului intre toate partile interesate

Precizăm că, alegerea problemelor, a riscurilor pe care acestea le pot induce, precum şi modul prin
care poate o atitudine RSE le poate preveni, reprezintă opţiunea autorilor, tabloul suportând discuţii
şi completări.
Conceptul RSE nu este la acelaşi nivel studiat, înţeles şi aplicat în toate ţările europene, aspecte care
ţin de tradiţiile, cultura şi mai ales de calitatea mediului de afaceri. Ceea ce într-o ţară reprezintă o
atitudine voluntar adoptată de mediul de afaceri, în alta acelaşi comportament este supus unor
reglementări naţionale, sau nu este luată în consideraţie.
Astfel,
 domeniul social este tratat diferit, de la o tară la alta:
 anumite tari -Danemarca si UK spre exemplu - dezvolta politici active in domeniul
social;
 în altele RSE abia reprezintă o prioritate;
 UK din 2000 a fost numit un ministru cu atribuţii în elaborarea planurile viitoare ale
guvernului în domeniul RSE;
 8% din IMM europene au un comportament responsabil social;
 În Austria, guvernul a luat numeroase initiative legislative in domeniul ocuparii
persoanelor cu dizabilitati, premiind în acelaşi timp intreprinderile favorabile
dezvoltării familiei, etc
 În Belgia din 2001, a fost adoptată legea etichetei sociale aplicată la produse din tari
in dezvoltare, aplicând standardele ILO cu privire la munca copiilor, la munca
fortata, la discriminare, la dreptul sindical de negociere în domeniul conditiilor de
munca;
 Franta masuri fiscale ptr. promovarea donatiilor intreprinderilor catre ONG, masuri
de insertie sociala someri pe durata lunga, persoane cu dizabilitati;
 Spania acordă anumite avantaje fiscale intreprinderilor care participă la activităţi
sociale (donatii, cooperari activităţi interes general
 Pentru 25% din europeni imaginea sociala a intreprinderi reprezintă un factor în
decizia de cumpărare produse sau servicii; spre exemplu, în 1998 în UK, 17% au
boicotat produsele pe baze etice, 19% îşi bazeaza alegerea în cumpărare pe reputatia
etică a producătorului, etc
 A crescut încrederea în sectorul privat; conform studiilor efectuate, rezultă că 66% din
europeni declară că intreprinderile mari din sectorul privat sunt mult mai mai mult implicate
in sectorul social.

8
  Marile intreprinderi sunt considerate responsabile nu numai pentru propriile realizari în
aplicarea RSE, dar si pentru acelea ale furnizorilor, conform efectului în cascadă, pe tot
parcursul aprovizionarii;
 Prin trecere de la economia industrială la economia bazată pe cunoastere, capitalul uman
devine o RESURSA STRATEGICĂ foarte importantă;
 Cresc investitiile IRS: in UK 5% din investitori sunt legati de IRS, fata de 13% in SUA.

Toate cele prezentate, precum şi importanţa tematicii, au stat la baza demarării proiectului
“Dezvoltarea conceptului responsabilitate socială în întreprinderile româneşti, în context european”,
competiţionat în cadrul Programului Cercetare de Excelentă finanţat de ANCS, de un consorţiu
coordonat de INCSMPS, prin care se iniţiază abordarea stiintifică, coerentă, pragmatică, din punct
de vedere conceptual si metodologic, a atitudini RSE.

Consortiu este alcătuit din: INCSMPS, UPT, IPA, INOE, CURS şi urmăreşte abordarea
următoarelor obiective:

Situaţia existentă la nivel O.1. Abordări conceptuale IRS/CSR, existente şi tendinţe de

internaţional, inclusiv UE, dezvoltare;
referitor la conceptul O.2. Experienţe şi evoluţii relevante în spaţiul internaţional;
IRS/CSR. O.3. Analiza comparativă a metodelor şi practicilor IRS/CSR
la nivel UE şi internaţional
Elaborarea unor analize O.1 Standarde normative care reglementează practicile
empirice privind situaţia IRS/CSR la nivel internaţional, în domeniul social, de mediu
existentă la nivelul României a şi al calităţii;
dimensiunii externe (în afara O.2. Determinarea nivelului de cunoaştere şi aplicare a
întreprinderii) a IRS/CSR. standardelor IRS/CSR la naţional;
O.3. Metode de monitorizare a aplicării standardelor
IRS/CSR în România;
O.4. Identificarea tipurilor de sancţiuni pozitive şi negative
care privesc practicile IRS/CSR aplicate în România;
O.5. Proceduri (standardizate) de mediere a conflictelor
privind aplicarea IRS/CSR în România.
Elaborarea unei metodologii de O.1. Elaborarea unei metodologii de investigare a IRS/CSR
investigare a dimensiunii la nivelul întreprinderii, pentru România
IRS/CSR la nivel intern (de O.2. Definirea şi proiectarea unui set indicatori de tip
întreprindere), pentru cantitativi şi calitativi;
România O.3. Elaborare model (econometric) privind evaluarea
prezenţei IRS/CSR în organizaţie.
Evaluarea impactului O1. Proiectarea modelului econometric de evaluare a
IRS/CSR asupra variabilelor impactului IRS/CSR în România.
efect: competitivitate, calitatea O2. Selectarea indicatorilor prin care se cuantifică variabilele
ocupării, incluziunea şi efect.
coeziunea socială. O3. Estimarea impactului RSE asupra variabilelor efect

4. CONCLUZII
Înlăturarea obstacolele care apar în calea demersurilor unei largi cunoaşteri, difuzare şi adoptare a
unor practici responsabile sociale de către întreprinderi are ca punct de plecare următoarele :

9
• insuficienta cunoaştere cu privire la relaţia care există între practicile responsabile social şi
performanţele economice ale întreprinderilor (« argumente economice ») ;
• consensul între diferite « părţi interesate » ţinând cont de dimensiunea mondială a conceptului
RSE şi în principal de diversitatea cadrului strategic naţional în care acesta se aplică;
• formarea, generală şi individuală, în cadrul unor şcoli economice spre exemplu, asupra rolului pe
care îl are RSE în dezvoltarea economică, precum şi în dezvoltarea pe termen lung a unei
întreprinderi;
• transparenţa în aplicare, care provine în principal din lipsa instrumentelor larg recunoscute
pentru elaborare şi gestionare a politicilor în domeniul RSE;
• recunoaşterea şi acceptarea, atât de consumatori cât şi de investitori, a comportamentului social
responsabil ;
• coerenţa politicilor puterilor publice.
În tranziţia la o economie bazată pe cunoaştere, o mare importanţă revine formării şi pregătirii
continue a salariaţilor, a tuturor cetăţenilor. În acest fel, informarea asupra consecinţelor unor decizii
incorect luate, la nivelul întreprinderii, local sau global, pot fi mai bine cunoscute şi înţelese, astfel
încât efectele pe termen lung să fie preîntâmpinate printr-o atitudine responsabilă adoptată de toate
“părţile interesate”, în care se includ şi puterile publice.

5. BIBLIOGRAFIE
[1] Strategie de l”Union europeenne en faveur du developpement durable, COM(2001) 264
[2} Conclusions de la Présidence, Conseil européen, mars 2005
[3] M Hopkins, The Planetary Bargain: Corporate Social Responsibility Comes of Age
[4] Meghan Conolly, Corporate Social Responsibility Newswire Service, „Ce este Responsabilitatea Socială a
Corporaţiilor?”
[5] Comunicat CE –RSE “Contribuţia intreprinderilor la dezvoltarea durabila”, 2002
[6] Green Paper - Promoting a European framework for Corporate Social Responsibility (COM(2001) 366)
[7] Les lignes directrices du CAD -Stratégies de développement durable - OCDE, 2001
[8] Communication from the European Commission of 2 July 2002 concerning corporate social responsibility: A
business contribution to sustainable development [COM (2002) 347
[9] United Nations Department of Economic and Social Affairs, Division for Sustainable Development, Guidelines for
Major Groups on CSD, 12 , April 2004

10