Virusul Imunodeficienei Umane

Studenta: Oan Andreea Maria

07.04.2014

An II Medicin Dentar, Grupa 6 Ce este HIV

HIV este prescurtarea de la Human Imunodeficiencz Virus adic Virusul Imunodeficienei Umane. Acest termen denumete dou virusuri nrudite i anume HIV-1 i HIV-2 cunoscute ca i agent etiologic al sindromului imunodeficienei dobndite la om. HIV face parte din familia Retroviridae, subfamilia Lentivirinae, avnd un genom cu ARN nvelit i nu poate fi ndeprtat deoarece are capacitatea de a-i nscrie codul genetic n codul genetic al celulei gazd.

Structura Virusului Imunodeficienei Umane

HIV are un diametru de 100-200nm i este nconjurat de un nveli de lipoproteine. n interiorul acestui nveli se gsesc circa 72-100 de complexe glicoproteice, formate dintr-o parte extern (gp 120) i o parte transmembranar de nveli (gp41). Gp120 are rolul de legare de receptorii CD4(de la suprafaa celulelor T helper - limfocite) a celulei int. nveliul virusului se formeaz din membrana celulei gazd i are deci o parte din proteinele membranare ale celulei gazd, de exemplu molecule HLA I i II i proteine de adeziune (legare). Copia ARN-ului viral se afl n interiorul a dou capside alturi de enzimele reverstranscriptaz, intergraz i proteaz, necesare pentru multiplicarea viral. HIV este format din 2 lanuri scurte de ARN, compuse din 9200 nucleotide precum i enzime virale, clasificate astfel:

proteine structurale/enzime virale. Produii genelor gag, pol, env: revers-transcriptaza, proteaza, ribonucleaza i integraza, toate ncapsulate ntr-o anvelop lipidic, care conine antigenul Gp120 cu rol foarte important n legarea de CD4 a genomului HIV. proteine reglatoare: Tat i Rev (HIV) i Tax/Rex (HTLV) moduleaz transcripia i sunt eseniale pentru propagarea virusului. proteine auxiliare: Vif, Vpr, Vpu, Vpx, Nef, unele cu rol nc neelucidat. Dup intrarea n corpul uman, particulele virale sunt atrase datorit tropismului ctre cel mai apropiat receptor CD4, de a crui membran celular se ataeaz prin fuziune sau prin endocitoz, dup care are loc intrarea n celul. Probabilitatea infectrii la ambele tipuri de HIV este determinat de capacitatea de legare ct mai rapid de CD4, dar i de numrul de receptori CD4 aflai n jurul locului de penetrare a virusului n organism. n interiorul celulei are loc eliberarea ARN din anvelopa viral. Enzimele ncep s produc gena pol, care la rndul su codeaz revers transcriptaza, enzima care transcrie fragmentul de ARN ntr-un model de ADN proviral, utiliznd aparatul metabolic i de sintez proteic a celulei parazitate. Acest ADN proviral va fi integrat n ADN-ul celulei gazd prin intermediul integrazei, eliberat n citoplasm dup distrugerea anvelopei virale. Odat ce ADN-ul proviral este integrat in ADN-ul celulei gazd, nu mai poate fi eliminat sau distrus dect prin

distrugerea celulei nsi. ncepe replicarea HIV-ului n celula gazd. Celulele infectate pot elibera virionii prin fenomenul de nmugurire, sau eliberarea acestora dup liza celulei, fenomen care duce la

infectarea altor celule. Anticorpii anti HIV nu apar organismul mpotriva infeciei, iar infectarea viral poate persista foarte mult n ciuda unui titru nalt al anticorpilor. Dup intrarea HIV-ului n celula gazd i stabilirea infeciei, replicarea viral poate avea loc la locul infeciei sau n interiorul celulelor mononucleare, dar apoi locul major de multiplicare devin esuturile limfoide ale organismului: nodulii limfatici, splina, ficatul i mduva spinrii. Pe lng nodulii limfatici, intestinele pot deveni un rezervor important pentru HIV. Macrofagele i celulele Langerhans (o subdiviziune a celulelor dendritice), dar i celulele epiteliale cum ar fi cele ale tractului genital, sunt importante rezervoare i vectori pentru rspndirea infeciei HIV n organismul uman. Att macrofagele ct i celulele Langerhans sunt infectate de HIV dar nu sunt distruse de acesta.

Tipuri i rspndire
Viruii HIV se mpart n grupa HIV-1 cu cele trei subtipuri M,N i O. Viruii din subtipul M, cu rspndirea cea mai larg n lume, se mparte la rndul lor n subtipurile A i B. Subtipul B este cel mai rspndit n Europa de vest, i este prezent aproape permanent n America de Nord. Grupa HIV-2 se mparte la rndul su n subtipuri. Cele mai frecvente sunt subtipurile A i B. Aceast subgrup este prezent preponderent n Africa de vest. Se rspndete ns i n Europa pentru c 15% din persoanele nou infectate n Portugalia n 2005 au fost infectate cu acest virus HIV-2. n ultimii ani s-a constatat ns i rspndirea celorlalte subtipuri. Frana i Benelux nregistreaz 30-50% din cazurile noi diagnosticate cu alte tipuri dect HIV-1-M subtip B. HIV-1 i HIV-2 se aseamn din punctul de vedere al evoluiei i a simptomelor clinice ale infeciei. Evoluia HIV-2 se pare c este mai lent dect

HIV-1. Ambele virusuri au aceeai prezentare sub microscopul electronic, dar se deosebesc prin greutatea molecular a proteinelor i ordinea genelor.

Transmiterea
Virusul HIV (HIV) se transmite prin snge, sperm, secreii genitale, lichid cefalo-rahidian (LCR) i lapte matern. Porile de intrare cele mai frecvente sunt rnile proaspete, sngernde din mucoas (ocular, bucal, vaginal, anal) sau rnile nevindecate sau insuficient protejate de pe oricare parte a pielii corpului. Cile de transmitere cele mai frecvente sunt cele vaginale sau anale datorate nefolosirii prezervativelor i practica sexual oral. La toxicomani folosirea n comun a acelor de sering poate fi, de asemenea, un mod de transmitere prin consumul de droguri pe cale intravenoas. Grupul homosexualilor este considerat ca fiind un grup de risc, din cauza contactului sexual anal. Gradul de risc depinde direct de concentraia de virui din secreia vaginal, sperm sau snge. Transfuziile de snge i produsele preparate din snge pot, de asemenea, prezenta un risc de infectare cu HIV. Controalele de rutin a donatorilor reduc considerabil riscul de contaminare dar nu l pot elimina complet datorit intervalului de aproximativ 25 de zile n care virusul nu poate fi nc detectat paraclinic o posibil infectare a donatorului. Riscul de transmitere HIV de la mam la ft intrauterin sau la natere n timpul travaliului este considerat ca fiind de 10-30%. n cazul mamelor infectate se poate reduce acest risc la 2% prin administrare de medicamente antiretrovirale, natere prin operaie cezarian i evitarea alptrii. O modalitate de transmitere, din pcate des ntlnit prin anii 80 din secolul trecut, este cea parenteral, prin folosirea de seringi contaminate n cazul toxicomanilor dependeni de droguri injectabile. Eliminarea folosirii n comun a seringilor a redus considerabil acest risc n rile n care toxicomania este o problem des ntlnit. Un grup de risc reprezint i personalul sanitar care poate veni n contact cu secreiile i sngele pacientului infectat, riscul direct reprezentnd nepturi, tieturi sau contactul direct pe pielea lezat, neprotejat corespunztor. Cercetrile ultimilor ani au artat c se poate exclude transmiterea prin secreia ocular (lacrimi), bucal i prin transpiraie, deoarece concentraia de HIV nu este destul de mare pentru a cauza infectarea, la fel ca transmiterea pe calea aerului prin aerul expirat, o cale des ntlnit la alte afeciuni virale (v. Lista bolilor infecioase mai frecvente). Infectarea printr-un contact accidental cu HIV poate fi prevenit cu succes prin profilaxia postexpunere care dureaz 28 de zile i se poate ncepe 2 ore dup contact. Prima doz medicamentoas trebuie administrat n primele 24 de ore n cazul nepturilor sau 72 de ore n cazul contactului cu mucoase genitale.

Evoluia
O dat intrat in limfocite HIV difuzeaz foarte rapid n organism. Acesta produce ca reacie anticorpi anti-HIV. specifici, ceea ce se poate pune n eviden n serul sangvin la sfritul perioadei de seroconversie (momentul n care apar anticorpii de la o persoan contaminat), adic dup 3 luni cu certitudine. Exist deci o perioad de 3 luni, care urmeaz contaminrii i n timpul creia individul este purttor de virus fr ca acest lucru s fie decelabil prin teste. O dat infectat, persoana se numete seropozitiv pentru HIV. Anticorpii anti-HIV dovedesc reacia organismului fa de infecia cu virus, dar sunt incapabili s distrug virusul. HIV i modific structura pentru a scpa de anticorpi. n sptmnile care urmeaz infeciei, un anume numr de pacieni sufer de tulburri trectoare grupate sub denumirea de primo-infecie; la alii, infecia trece total neobservat. Dup o perioada de laten, de o durat variabil - n medie ntre 7 i 11 ani dup seroconversie - n timpul creia virusul continu s se multiplice, manifestrile clinice de SIDA apar la majoritatea pacienilor, sub o form fie minor, fie major. Procentajul de pacieni

care dezvolt boala nu este cunoscut nc dect cu aproximaie. La anumite persoane, perioada de laten este foarte scurt (de la 1 la 3 ani). Exist, de asemenea, subieci seropozitivi, zii supravieuitori de durata lunga (Long Term Survivors, sau LTS) la care SIDA nu se declara dect dup vreo cincisprezece ani. La copil, evoluia este, in general, mai rapida si mai grava dect la adult. Doua evoluii sunt posibile: o forma severa, cu prognostic sumbru, care se declara naintea vrstei de 6 luni si se traduce prin semne neurologice grave si deficit imunitar foarte mare; o alta forma mai puin grava, cu evoluie cronica. Faza acut a primo-infeciei( Limfademia iniial ) - Aceasta survine la 20 pana la 50% dintre persoanele infectate, indiferent de modul de contaminare, in urmtoarele 15 zile sau 3 luni dup contaminare. Aceasta primo-infecie ia aspectul unei mononucleoze infecioase: febra care poate dura si o luna, tumefacie a ganglionilor limfatici, curbaturi, dureri articulare, erupie cutanata care evoca o rujeola - sau uneori urticarie - disfagie (greutate la nghiit) dureroasa. In cursul acestei faze au mai fost descrise si candidoze acute, care afecteaz mucoasele, ca si ulceraii bucale. Mult mai rar survin manifestri neurologice: meningita acuta limfocitar, paralizie faciala, mielopatie, neuropatie periferica, encefalita. Aceasta primo-infecie dispare spontan in aproximativ o luna. Faza de infectie cronica asimptomatica -Aceasta dureaza de la 1 la 7 ani (sau mai mult) si corespunde unei faze de multiplicare a virusului. Aceasta perioada poate sa nu se traduca prin nici un simptom. In 20 pana la 50% din cazuri, ea se manifesta prin adenopatii (umflarea ganglionilor limfatici) generalizate si persistente. Acestea sunt, in general, simetrice si afecteaza mai frecvent regiunile cervicala, maxilara, submaxilara si occipitala. Forme minore ale infectiei(Etapa Limfadenopatiei generalizate) - Acestea semnaleaza o atingere inca moderata a sistemului imunitar. - Infectiile minore cutanate sau mucoase, virale sau micotice, nu sunt specifice infectiei cu H.I.V., dar iau la subiectii afectati o forma cronica sau recidivanta: candidoze bucale (margaritarel) sau anogenitale, dermatita seboreica a fetei, foliculite, prurigo, veruci, zona zoster. - Bolile auloimune sunt relativ putin frecvente. Se poate observa o parotidita (inflamatie a glandei parotide), un sindrom al lui Raynaud (vasoconstrictie care afecteaza mainile in cursul expunerii lor la frig si antreneaza o oprire a circulatiei arteriale, apoi o cianoza locala), un sindrom uscat (uscaciune excesiva a gurii si a ochilor, iar la femei si a vaginului), manifestari articulare inflamatorii si dureroase, miozite (inflamatii dureroase ale tesuturilor musculare). - Semnele generale constau intr-o alterare a starii generale, intr-o febra prelungita, transpiratii, o slabire, o diaree persistenta. Denumirea acestuia de sindrom inrudit cu SIDA (ARC) a fost abandonata. Sida declarata -Formele majore ale infectiei, ori SIDA declarata, sunt, de asemenea, foarte variabile. - Infectiile oportuniste: atunci cand imunodepresia este majora, riscul de infectii oportuniste este important; se numeste infectie oportunista o infectie legata de un microorganism (bacilul lui Koch responsabil de tuberculoza, de exemplu) care "profita" de starea precara a apararii imunitare pentru a se dezvolta. Aceste infectii sunt foarte des legate intre ele, in cadrul aceluiasi organ, ceea ce complica diagnosticarea si tratarea lor. Pe de alta parte, aceste infectii tind sa recidiveze, tinand cont atat de persistenta lor in mediu sau in organism, cat si de neameliorarea, chiar degradarea, treptata, a imunitatii pacientului. - Infectiile bacteriene sunt mai frecvente in cursul infectiei cu H.I.V. Tuberculoza afecteaza indeosebi pacientii care traiesc in conditi defavorabile (toxicomani, tari in curs de dezvoltare). Infectiile fungice sunt socotite printre cele mai frecvente dintre cele oportuniste in cursul SIDA. - Infectiile parazitare care afecteaza bolnavii de SIDA sunt in numar de patru: o criptosporidioza care antreneaza la imunoderpimati o diaree masiva responsabila de o alterare a starii generale, de o puternica deshidratare, si este insotita de febra si de dureri abdominale

o microsporidioza ar putea fi responsabila de 20 pana la 30% din diareile inexplicabile o pneumocistoza constituie infectia inaugurala pentru SIDA in 15 pana la 50% dintre cazuri daca nu a fost instituit un tratament preventiv. Ea se manifesta printr-o tuse uscata si crescanda, si poate conduce la insuficienta respiratorie o toxoplasmoza duce, in cursul SIDA, la reactivarea unei infectii vechi, care trece neobservata. Ea antreneaza tulburari neurologice majore in caz de localizare cerebrala. - Infectiile virale observate in cursul SIDA privesc in special infectiile cu virusuri latente, integrate in genomul anumitor celule, care sunt reactivate din cauza deficitului imunitar. Ele afecteaza 20 pana la 50% dintre pacienti. In afara infectiilor oportuniste, cea de a doua mare manifestare a SIDA este dezvoltarea anumitor tumori canceroase: tumorile care afecteaza bolnavii de SIDA sunt sarcomul lui Kaposi si limfoamele maligne. - Sarcomul lui Kaposi are o prevalenta mai ridicata la pacientii seropozitivi homosexuali comparabil cu alti pacienti, ceea ce sugereaza responsabilitatea unui agent transmisibil pe cale sexuala. Forma cutanata, cu leziuni plane, violacee, nedureroase, constituie expresia cea mai frecventa. Sunt posibile localizarile viscerale, mai ales in caz de imunodepresie majora. - Limfoamele maligne sunt cauzate de o proliferare canceroasa a precursorilor limfocitelor, limfocitele T si B.

Profilaxia i tratamentul
Profilaxia se refer la: Msuri de sterilizare corespunztoare a instrumentarului medico+chirurgical Controlul sngelui i al donatorilor Sex PROTEJAT(evitarea promiscuitii sexuale)

Tratamentul curativ - vizeaz utilizarea chimioterapicelor antivirale care reduc multiplicarea virusului(n principal prin aciunea asupra reverstranscriptazei).

Bibliografie
Curs de Microbiologie pentru studenii Facultii de Medicin Dentar (limba romn, 2007) Hodrnu Cristian https://www.youtube.com/watch?v=Ec7Fybkf-Vs http://www.sfatulmedicului.ro/dictionar-medical/sida_2342 http://ro.wikipedia.org/wiki/SIDA#Defini.C8.9Bie_.C8.99i_clasificare http://ro.wikipedia.org/wiki/HIV#Tipuri