Fisa de lectura Introducere in Psihologie de Mielu Zlate

Titlul capitolului:Stari de constiinta modificata Autor:Mielu Zlate Cuvinte cheie:stare, somn, vis, reflex 1.Somnul: Problematica generala: Somnul poate fi definit ca o stare reversibil a organismului asociat cu scderea pn la disparitie a reactiilor adaptative superioare, a relatiilor si reactiilor senzorio-motorii cu si fata de mediul nconjurtor. Idei principale: Somnul este privit de psihologi ca o stare modificata a constiintei si nu ca inconstiinta deoarece sunt perzente in el ganduri, imagini, sentimente. Au existat mai multe teorii legate de somn: O idee interesanta prezentata de Hess este aceea ca omul, in ti pul somnului, se priveaza de orice mecanism de aparare, luand in considerare acest lucru si imbinandul-l cu faptul ca omul doarme si in aceste conditii, el trage concluzia ca somnul trebuie sa fie cu adevarat important. Tot Hess spunea ca somnul este o functie fiziologic integral, o conditie de baz a vietii, un fenomen fundamental pozitiv, deoarece remprospteaz organismul si previne epuizarea. Freud, la timpul su, considera c somnul ndeplineste n viata omului dou functii majore: una biologic, constnd n asigurarea relaxrii organismului, si alta psihologic, concretizat n stingerea interesului pentru lumea extern Chiar daca este benefic pentru organism, somnul, daca este prelungit peste limita normal. Ephorn si Carrington (1966; 1970) si exprimau opinia c tendinta de scdere a tonusului, inerent somnului, trebuie mentinut n limite adaptativadecvate, tocmai pentru a putea fi restabilit fr dificultti capacitatea cortical de veghe.

Apoi, dac starea de veghe este rezultatul activrii individului si a cortexului su prin mesaje senzoriale, somnul se produce prin scderea afluxului senzorial. Acest ultim fapt a fost demonstrat la animal cu ajutorul experientelor de lezare a diferitilor receptori, ceea ce a dus la instalarea somnului. Metode de cercetare:- encefalografiei: Astfel, n starea de veghe activitatea electric a scoartei cerebrale, nregistrat cu ajutorul electroencefalografiei (EEG), prezint ritmuri frecvente si de mic amplitudine, fiind desincronizat, n timp ce n starea de somn se nregistreaz ritmuri lente si de mai mare amplitudine, sincronizate, cu exceptia somnului profund, cnd ritmurile sunt relative asemntoare. Alta idee abordata in lucrare este: Ce se ntmpl cu reactivitatea neurofiziologic si psihic n timpul somnului ? Cel mai important lucru este ca n timpul somnului creierul uman nu este inactiv. El recepteaz stimuli, reactioneaz la unii dintre ei, coordoneaz diferite alte functii ale organismului. Cea mai semnificativ prob asupra activittii creierului n timpul somnului o reprezint ns activitatea bioelectric a creierului, care poate fi inregistrat cu ajutorul electroencefalografiei. Cele 4 faze ale somnului:Conform Loonis si colaboratorii si: Stadiul 1: este o faz de somn usor, cu unde din banda teta a cror frecvent scade pe msur ce somnul devine profund ; traseele au amplitudine redus, lund forma unei linii drepte, fr ritmuri alfa, dar cu posibilitatea aparitiei din cnd n cnd a acestora, care ar putea duce chiar la trezire; Stadiul 2 : faza somnului de profunzime medie, caracterizat prin aparitia n salve de scurt durat a fusurilor de unde cu o frecvent de 14 c/s si prin prezenta complexului K (un accident electric ca rspuns la un stimul senzorial); Stadiile 3 si 4: sunt faze de somn profund caracterizate prin unde care devin din ce n ce mai lente, pn la 1-2 c/s.

Privarea de somn si insomnia:S-au realizat studii pe subiecti care erau privati de somn. S-au luat in considerare doua experimente mai imortante care au dus la formularea a doua concluzii diferite: 1.privarea de somn duce la manifestarea unor simptome asociate bolilor mintale; 2.privarea de somn are efecte minore Insomnia este considerat de cei mai multi autori o tulburare a somnului, o incapacitate de a dormi. Altii, n schimb, cred c insomnia nu trebuie catalogat imediat ca o tulburare de somn, aceast denumire fiind dat n cazul problemelor de adormire, de continuitate a somnului sau pentru somnul nerelaxant (vezi Ancoli-Israel, 1997). Insomniile pot fi trectoare (tranzitorii) sau permanente (cronice). Concluzie: Indiferent de cauza generatoare, insomniile produc tulburri de comportament; de aceea, este necesar combaterea lor.

2.Visul: Problematica generala:Acest capitol se refera la: Visul ca stare de mentatie sau natura psihic a visului Visul - perturbator sau protector al somnului ? Metode obiective de studiere a visului Visul este o form de mentatie, de activitate a creierului, care n functie de evolutia fazelor somnului poate lua caracter regresiv sau nonregresiv. Succesiunea fazelor este urmtoarea: 1. Mentatie neregresiv (n portiunea pretimpurie a debutului somnului); 2. Mentatie regresiv(ceva mai trziu); 3. Mentatie neregresiv, care reprezint, n esent, trei stri distincte ale Eului (Eul intact; Eul destructuralizat; Eul restructuralizat); Idei principale: Ideile pricipale ale acestui se refera la modul in care au fost explicate viese si teoriile privitoare la acestea.

Cum au fost explicate visele: Teoria psihanalitic(Freud) Teoria visului ca reproductor al realitatii(Secenov) Teoria schemei mintale(Freud) Teoria neural(Rose) Teoria sintezei activatoare(Hobson si McCarley) Teoria uitrii(Crick si Mitchinson) Teoria visului reorganizator al structurilormintale.( Ornstein) Nici una dintre teoriile explicative ale visului nu este satisfctoare.Desi fiecare reuseste s surprind unele laturi si aspecte reale ale visului, nici una dintre ele nu ofer o explicatie complex si complet neuropsihologic, ceea ce i-a determinat pe unii autori s afirme c visul rmne nc misterios" (Davidoff, 1987, p. 173) Problema controlarii viselor: Controlul viselor poate fi utilizat si ca tehnic terapeutic. Dac o persoan cu multe necazuri reuseste s-si ncorporeze n vis mai multe solutii constructive, ea si-ar putea ameliora imaginea de sine. Uneori, o simpl discutie purtat naintea somnului cu persoana respectiv referitor la solutiile constructive este suficient pentru a o face pe aceasta s-si ncorporeze solutiile respective n vis. Este greu de presupus n ce msur manipularea n acest mod a viselor influenteaz viata real. Totusi, efectele ei nu trebuie subestimate. Cel mai important mod de a controla constient visele l reprezint visul lucid. La Berge (1980, 1981) defineste visarea lucid ca fiind fenomenul de visare prezent la o persoan care este constient c viseaz, Se poate realize o comparative intre visele lucide ale lui La Berge si reveriile prezentate ca fiind tot un fel de vagabondare a gandurilor, subiectul pornind de la o imagine ramasa in mine sau de la ceea ce vede incepe sa se transpuna intr-un vis.Se mai numeste si visarea cu ochii deschisi. La Berge puncteaza si el importanta acestui tip de visare.Dup opinia lui La Berge, visul lucid ofer o excelent ocazie oamenilor de a se ocupa de visele lor. Astfel de vise lucide pot fi cultivate. El pretinde c visele lucide i permit individului rezolvarea unor conflicte din timpul somnului, n msura n care acestea sunt emoional satisfctoare, n aceste conditii, unele procedee si tehnici de inducere a viselor lucide capt o important deosebit.