1. Forta de asociere – cu cat e mai puternica asociatia cu
atat e mai putin probabil ca relatia sa se datoreze sansei sau unei variabile intersectate la intamplare 2. Constanta asocierii observate – a fost asocierea observata de diferite persoane, in diferite locuri, circumstante si in timp? 3. Specificitatea – in cazul in care o asociere se limiteaza la anumite persoane , situatii si tipuri de boli, si daca nu exista asociere intre expunere si alte moduri de a muri, atunci relatia sprijină legătura de cauzalitate. 4. Temporalitatea - expunerea de interes trebuie să preceadă rezultatul printr-o perioadă de timp în concordanţă cu orice mecanism biologic propus. 5. Gradientul biologic – exista un gradient de risc asociat cu gradul de expunere (relatia doza-raspuns). 6. Plauzibilitatea biologica – exista un mecanism cunoscut sau postulat prin care expunerea ar putea modifica în mod rezonabil riscul de apariţie a bolii. 7. Coerenţa - datele observate nu ar trebui să intre în conflict cu fapte cunoscute despre istoria natural a bolii şi biologia ei. 8. Experiment - cel mai puternic sprijin pentru legătura de cauzalitate poate fi obţinut prin experimente controlate (studii clinice, studii de intervenţie, experimentele pe animale). 9. Analogie – in unele situatii este corect sa judeci relatiile cauza-efect dupa analogie - "cu efectele talidomidei şi rubeolei în faţa noastră, este corect să acceptam dovezi similare , de importanta scazuta, cu un alt medicament sau o altă boală virală în timpul sarcinii".