In limba romana, ca si in diverse alte limbi, exista trei tipuri de acord : unul strict gramatical (formal), un acord dupa

inteles (acesta se mai numeste si logic sau semantic) si acord prin atractie (adica prin raportare la cuvantul cel mai apropiat), ultimele doua fiind considerate, de catre specialistii in lingvistica, drept abateri de la regulile acordului predicatului cu subiectul. In aceste conditii, exista o serie de controverse referitoare la corectitudinea/incorectitudinea acordului logic si a acordului prin atractie. Pe langa situatii respinse categoric de normele literare, exista si structuri (acord dupa inteles si prin atractie), tolerate. De exemplu :

Daca subiectul este exprimat pruntr-un substantiv cu sens colectiv multime, grup, stol, turma, cireada, herghelie, regiment etc. acordul predicatului cu subiectul se face la singular sau la plural (acord formal), dupa cum substantivul cu functia de subiect este la singular, respectiv, plural : Stolul a zburat/Stolurile au zburat, Grupul va sosi maine/Grupurile vor sosi maine. In cazul in care, insa, unele substantive cu sens colectiv multime, sumedenie, gramada etc. sunt urmate de un atribut exprimat prin substantiv la numarul plural, in acuzativ, cu prepozitie, insistandu-se pe ideea de numar mare, atunci se admite ca fiind corect si acordul dupa inteles (combinat cu cel prin atractie): A venit/Au venit o multime (o gramada, o sumedenie) de copii/Majoritatea oamenilor va pleca (acord formal)/vor pleca. In limba romana actuala, exista tendinta ca, in contexte ca cele mentionate anterior, forma a doua sa devina norma, asa cum s-a intamplat in multe situatii cand uzul limbii a impus, ca regula, o forma considerata gresita pana la momentul respectiv, dar care era mai fireasca in procesul comunicarii. In acelasi fel (dupa inteles) se poate face acordul cand subiectul este un substantiv precum jumatate, sfert, parte etc. si este urmat de un determinant la plural : Jumatate dintre elevi erau in clasa (desi, dupa acordul formal, varianta corecta este Jumatate dintre elevi era in clasa. In cazul pronumelor nehotarate si negative fiecare, nimeni, niciunul, cineva, careva acordul se face la singular : Fiecare a adus cate un dar/Nimeni nu a stiut adevarul. Cand, insa, pronumele este insotit de un determinant la plural, se tolereaza acordul la plural (chiar daca nu este literar) : Niciunul dintre noi nu am stiut cum sa procedam. Sunt cazuri in care predicatul nu se acorda cu subiectul lui, ci cu un alt cuvant, care este mai aproape sau caruia i se acorda mai multa atentie prin ceea ce transmite, situatie in care se admite un acord prin atractie : Obiectivul principal al bugetelor tarilor dezvoltate sunt inarmarile. Este insa incorecta si inacceptabila o formulare de felul : In ceea ce privesc studiile (Corect : In ceea ce priveste studiile).

Acordul gramatical (formal) se face dupa reguli clare predicatul verbal si verbul copulativ se acorda cu subiectul in persoana si numar. O atentie speciala merita, insa, cateva situatii :

Verbe precum a placea, a conveni, a se cuveni, a durea, a ajunge (cu sensul a fi de ajuns), precedate de un pronume personal, in cazul dativ sau acuzativ, au, la persoana a treia plural, urmatoarele forme corecte: Ma dor ochii/Imi plac dulciurile/Imi convin conditiile/Ti se cuvin aceste laude/Imi ajung cartile imprumutate etc. (si nu, cum se poate auzi uneori, Ma doare ochii/ Imi place dulciurile etc.)

Cand subiectul este exprimat printr-un cuvant care arata o colectivitate de exemplu, pronumeletoti/toate sau numeralul colectiv amandoi/amandoua, tustrei/tustrele, catesitrei/catesitrele etc. predicatul se poate folosi atat la persoana a treia, plural, cat si la persoana intai, plural : Toti/amandoi vor pleca/vom pleca la munte. Cand subiectul este multiplu, iar termenii sunt coordonati disjunctiv (prin sau, ori, fie), acestia excluzandu-se, acordul se face la singular : Elevul sau profesorul a gresit ? Cand termenii subiectului multiplu se confunda, acordul se face la singular : Nimic si nimeni nu-mi va sta in cale. Cand termenii subiectului multiplu sunt coordonati prin conjunctii cu sens negativ, acordul se poate face si la singular si la plural : Nici ea, nici el nu si-a respectat/nu si-au respectat promisiunile.

Daca, in situatii ca cele mentionate in exemplele de mai sus, exista, asadar, o anumita toleranta, evident ca sunt inacceptabile dezacordurile generate de neglijenta sau de necunoasterea regulilor de baza ale limbii romane. Acestea sunt dezastruoase si pentru imaginea vorbitorului, dar si pentru starea limbii, la un anumit moment. (http://destepti.ro/)